Zealot
Posts: 112
Karma: 14166
Join Date: Jun 2013
Location: Stockholm, Sweden
Device: kobo aura hd, trekstor pyrus maxi with texet 138 firmware
|
and following there is a fragment from that book (is in romanian):
<?xml version="1.0" encoding="utf-8" standalone="no"?>
<!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.1//EN"
"http://www.w3.org/TR/xhtml11/DTD/xhtml11.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<head>
<meta content="Microsoft Word 14 (filtered)" name="Generator" />
<title>Unknown</title>
<link href="../Styles/stylesheet.css" rel="stylesheet" type="text/css" />
<link href="../Styles/page_styles.css" rel="stylesheet" type="text/css" />
</head>
<body class="calibre" link="blue" vlink="purple">
<div class="WordSection">
<h2 class="calibre16" id="calibre_toc_2"><a class="pcalibre pcalibre1" id="_Toc335776145"><span class="calibre3" xml:lang="RO">1 Sâmburi de Umbră</span></a></h2>
<p class="MsoNormal1"><span class="calibre12" xml:lang="RO">Roata Timpului se învârteşte, Vârstele vin şi trec, lăsând în urmă amintiri care devin legendă, apoi se preschimbă în mituri şi sunt de mult uitate când Vârsta se întoarce. Într-o Vârstă, numită de unii A Treia Vârstă, o Vârstă care va să vină, o Vârstă de mult trecută, vântul începu să sufle în Munţii Dhoom. Vântul nu era începutul. Învârtirea Roţii Timpului nu are nici început, nici sfârşit. Dar era un început.</span></p>
<p class="MsoNormal1"><span class="calibre12" xml:lang="RO">Pe sub soarele de dimineaţă, vântul bătea spre miazănoapte şi apus, peste pajişti nesfârşite şi desişuri răspândite pe ici, pe colo, peste apele repezi ale râului Luan, dincolo de creasta sfărâmată a Piscului Dragonului, muntele legendar care se înălţa peste câmpia domoală, atât de sus, încât, de la jumătate, era ascuns în nori. Piscul Dragonului, locul în care acesta murise – şi, odată cu el, Vârsta Legendelor, aşa cum se spunea – şi unde se profeţise că avea să renască. Sau renăscuse deja. Spre miazănoapte şi apus, trecând de târgurile numite Jualdhe, Darein şi Alindaer, unde poduri ca nişte dantele din piatră se arcuiau către Zidurile Strălucitoare, marile ziduri albe ale oraşului pe care mulţi îl numeau cel mai măreţ din lume. Tar Valon. Un oraş pe care umbra muntelui, întinzându-se în fiecare seară, de-abia îl atingea.</span></p>
<p class="MsoNormal1"><span class="calibre12" xml:lang="RO">Dincolo de ziduri, clădirile ridicate de Ogieri de mai bine de două mii de ani păreau să crească de-a dreptul din pământ sau să fi fost sculptate de vânturi şi ploi, şi nu de mâinile unor zidari, nici măcar unii atât de meşteri precum faimoşii Ogieri. Unele clădiri aminteau de păsările care-şi luau zborul sau de scoici uriaşe din îndepărtatele mări. Turnuri zvelte, drepte sau spiralate, erau legate unele de altele prin poduri aflate la sute de picioare deasupra pământului, adesea fără balustrade. Numai cei care apucaseră să petreacă mai multă vreme în Tar Valon se mai obişnuiseră cât de cât să le privească. Ceilalţi se holbau ca nişte oameni de la ţară.</span></p>
<p class="MsoNormal1"><span class="calibre12" xml:lang="RO">Mai măreţ decât toate celelalte, Turnul Alb domina oraşul, sclipind în soare ca osul poleit. „Roata Timpului se învârteşte în jurul Tar Valonului, iar acesta în jurul Turnului”, spuneau oamenii din oraş. Primul lucru pe care-l vedeau călătorii ce se apropiau, până să ajungă să zărească podurile sau insula, dacă erau pe corăbii, era Turnul care strălucea ca o torţă. Nu era, aşadar, de mirare că piaţa largă care se întindea dincolo de zidurile Turnului părea mult mai mică decât în realitate, sub ochiul său neiertător, iar oamenii păreau doar nişte gângănii. Dar, chiar dacă ar fi fost cel mai pipernicit din oraş, Turnul tot s-ar fi bucurat de respectul amestecat cu teamă al lumii de pe insulă, căci era inima puterii Aes-Sedai.</span></p>
<p class="MsoNormal1"><span class="calibre12" xml:lang="RO">În ciuda mulţimii lor, oamenii nu ajungeau nici pe departe să umple piaţa. Pe la margine era înghesuială, fiecare văzându-şi de treburile de zi cu zi, însă ceva mai aproape de hotarele Turnului, mulţimea se rărea, până ce, pe o porţiune cam de cincizeci de paşi în jurul Turnului, nu mai rămânea nimeni. În Tar Valon, femeile Aes-Sedai erau respectate şi chiar mai mult de atât, iar Suprema Înscăunată stăpânea asupra oraşului, ca şi asupra Surorilor, însă cei mai mulţi căutau să se ţină cât mai departe cu putinţă de tot ce însemna puterea Aes-Sedai. Una era să te făleşti cu căminul tău măreţ din sala de ospeţe, altceva să păşeşti drept în mijlocul flăcărilor.</span></p>
<p class="MsoNormal1"><span class="calibre12" xml:lang="RO">Câţiva, totuşi, îndrăzneau să se apropie de treptele late care duceau la intrarea în Turn, la uşile meşteşugit sculptate, îndeajuns de mari pentru o duzină de bărbaţi aşezaţi unul lângă altul. Uşile erau deschise, primitoare. Întotdeauna se găseau oameni care aveau nevoie de ajutor sau de răspunsuri pe care credeau că numai de la femeile Aes-Sedai le puteau dobândi. Veneau de peste tot, din Arafel şi Ghealdan, Saldaea şi Illian. Mulţi găseau ajutor şi sfaturi, cu toate că adesea erau altele decât cele pe care le aşteptau sau doreau.</span></p>
|