țăcălaș
ȚĂCĂLÁȘ s. n. v. săcălaș.
țăcălaș
ȚĂCĂLÁȘ s. n. v. săcălaș.
țăcălia
ȚĂCĂLÍE, țăcălii, s. f. (Reg. și fam.) Barbă mică și ascuțită; cioc, barbișon. – Et. nec. DOOM
țăcălíe (reg., fam.) s. f., art. țăcălía, g.-d. art. țăcălíei; pl. țăcălíi, art. țăcălíile
țăcălie
ȚĂCĂLÍE, țăcălii, s. f. (Reg. și fam.) Barbă mică și ascuțită; cioc, barbișon. – Et. nec. DOOM
țăcălíe (reg., fam.) s. f., art. țăcălía, g.-d. art. țăcălíei; pl. țăcălíi, art. țăcălíile
țăcăliei
ȚĂCĂLÍE, țăcălii, s. f. (Reg. și fam.) Barbă mică și ascuțită; cioc, barbișon. – Et. nec. DOOM
țăcălíe (reg., fam.) s. f., art. țăcălía, g.-d. art. țăcălíei; pl. țăcălíi, art. țăcălíile
țăcălii
ȚĂCĂLÍE, țăcălii, s. f. (Reg. și fam.) Barbă mică și ascuțită; cioc, barbișon. – Et. nec. DOOM
țăcălíe (reg., fam.) s. f., art. țăcălía, g.-d. art. țăcălíei; pl. țăcălíi, art. țăcălíile
țăcăliile
ȚĂCĂLÍE, țăcălii, s. f. (Reg. și fam.) Barbă mică și ascuțită; cioc, barbișon. – Et. nec. DOOM
țăcălíe (reg., fam.) s. f., art. țăcălía, g.-d. art. țăcălíei; pl. țăcălíi, art. țăcălíile
țăcăliilor
ȚĂCĂLÍE, țăcălii, s. f. (Reg. și fam.) Barbă mică și ascuțită; cioc, barbișon. – Et. nec. DOOM
țăcălíe (reg., fam.) s. f., art. țăcălía, g.-d. art. țăcălíei; pl. țăcălíi, art. țăcălíile
țăcănea
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăneai
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăneala
ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală. DOOM
țăcăneálă s. f., g.-d. art. țăcănélii; pl. țăcănéli
țăcăneam
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcănească
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăneau
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăneați
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăneli
ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală. DOOM
țăcăneálă s. f., g.-d. art. țăcănélii; pl. țăcănéli
țăcănelii
ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală. DOOM
țăcăneálă s. f., g.-d. art. țăcănélii; pl. țăcănéli
țăcănelile
ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală. DOOM
țăcăneálă s. f., g.-d. art. țăcănélii; pl. țăcănéli
țăcănelilor
ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală. DOOM
țăcăneálă s. f., g.-d. art. țăcănélii; pl. țăcănéli
țăcănesc
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcănește
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcănești
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăni
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcănii
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcănim
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcănind
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcănire
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăniră
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcănirăm
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcănirăți
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcănise
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcănisem
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăniseră
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăniserăm
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăniserăți
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăniseși
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăniseți
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcănist
țăcănist, țăcăniști s. m. (la tenis) jucător care practică un joc de uzură, cu mingi lungi, trimise de pe fundul terenului.
țăcănistă
țăcănistă, țăcăniste s. f. (glum.) dactilografă.
țăcănit
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcănit
ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.
țăcănit
ȚĂCĂNÍT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni. DOOM
țăcănít s. n., pl. țăcăníturi
țăcănita
ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.
țăcănite
ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.
țăcănitei
ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.
țăcănitele
ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.
țăcănitelor
ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.
țăcănitul
ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.
țăcănitul
ȚĂCĂNÍT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni. DOOM
țăcănít s. n., pl. țăcăníturi
țăcănitului
ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.
țăcănitului
ȚĂCĂNÍT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni. DOOM
țăcănít s. n., pl. țăcăníturi
țăcănitura
ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură. DOOM
țăcănitúră s. f., g.-d. art. țăcănitúrii; pl. țăcănitúri
țăcănituri
ȚĂCĂNÍT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni. DOOM
țăcănít s. n., pl. țăcăníturi
țăcănituri
ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură. DOOM
țăcănitúră s. f., g.-d. art. țăcănitúrii; pl. țăcănitúri
țăcăniturii
ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură. DOOM
țăcănitúră s. f., g.-d. art. țăcănitúrii; pl. țăcănitúri
țăcăniturile
ȚĂCĂNÍT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni. DOOM
țăcănít s. n., pl. țăcăníturi
țăcăniturile
ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură. DOOM
țăcănitúră s. f., g.-d. art. țăcănitúrii; pl. țăcănitúri
țăcăniturilor
ȚĂCĂNÍT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni. DOOM
țăcănít s. n., pl. țăcăníturi
țăcăniturilor
ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură. DOOM
țăcănitúră s. f., g.-d. art. țăcănitúrii; pl. țăcănitúri
țăcăniși
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăniți
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. DOOM
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă
țăcăniți
ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.
țăcăniții
ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.
țăcăniților
ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.
țăhni
ȚĂHNÍ, pers. 3 țăhnește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul); a chefni. – Țah + suf. -(ă)ni. DOOM
țăhní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. țăhnéște, imperf. 3 sg. țăhneá; conj. prez. 3 să țăhneáscă
țăhnire
ȚĂHNÍ, pers. 3 țăhnește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul); a chefni. – Țah + suf. -(ă)ni.
țăhnit
ȚĂHNÍT, țăhnituri, s. n. (Reg.) Lătrat de câine (când urmărește vânatul); chefnit. – V. țăhni. DOOM
țăhnít (reg.) s. n., pl. țăhníturi
țăhnitul
ȚĂHNÍT, țăhnituri, s. n. (Reg.) Lătrat de câine (când urmărește vânatul); chefnit. – V. țăhni. DOOM
țăhnít (reg.) s. n., pl. țăhníturi
țăhnitului
ȚĂHNÍT, țăhnituri, s. n. (Reg.) Lătrat de câine (când urmărește vânatul); chefnit. – V. țăhni. DOOM
țăhnít (reg.) s. n., pl. țăhníturi
țăhnituri
ȚĂHNÍT, țăhnituri, s. n. (Reg.) Lătrat de câine (când urmărește vânatul); chefnit. – V. țăhni. DOOM
țăhnít (reg.) s. n., pl. țăhníturi
țăhniturile
ȚĂHNÍT, țăhnituri, s. n. (Reg.) Lătrat de câine (când urmărește vânatul); chefnit. – V. țăhni. DOOM
țăhnít (reg.) s. n., pl. țăhníturi
țăhniturilor
ȚĂHNÍT, țăhnituri, s. n. (Reg.) Lătrat de câine (când urmărește vânatul); chefnit. – V. țăhni. DOOM
țăhnít (reg.) s. n., pl. țăhníturi
țălui
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țăncuș
ȚENCÚȘĂ, țencușe și țencuși, s. f. 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pîine etc. pentru a se constata dacă acestea sînt bune, coapte etc. ♦ Bucățică de lemn; așchie. 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. Afară de asta mai aveam noi cu ce ne trece vremea, cînd voiam: țencușa, ba tăbăcăreasca sau concina. CREANGĂ, A. 104. – Variantă: țăncúș (POPA, V. 248) s. n.
țăncăni
ȚINGĂNÍ, țingănesc, vb. IV. Intranz. (Despre clopote, p. ext. despre alte obiecte) A suna, a dăngăni. (Tranz. fact.) Ghebosul o țingăni (ghitara) de vreo două ori. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. – Variantă: țăncăní vb. IV.
țăndurică
ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică. DOOM
*țăndărícă (personaj) s. propriu m.
țăndurit
ȚĂNDURÍT, -Ă, țănduriți, -te, adj. (Rar) Prefăcut în țăndări. L-au legat de coama fugarilor, pe uliți, Trăgîndu-i mișelește cadavrul țăndurit. COȘBUC, P. II 178.
țăndărea
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndăreai
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndăream
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărească
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndăreau
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndăreați
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărele
ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică. DOOM
*țăndărícă (personaj) s. propriu m.
țăndărelei
ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică. DOOM
*țăndărícă (personaj) s. propriu m.
țăndărelele
ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică. DOOM
*țăndărícă (personaj) s. propriu m.
țăndărelelor
ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică. DOOM
*țăndărícă (personaj) s. propriu m.
țăndăresc
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărește
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărești
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndări
ȚẤNDĂRĂ s. f. v. țandără. DOOM
țándără s. f., g.-d. art. țắndării; pl. țắndări
țăndări
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărica
ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică. DOOM
*țăndărícă (personaj) s. propriu m.
țăndării
ȚẤNDĂRĂ s. f. v. țandără. DOOM
țándără s. f., g.-d. art. țắndării; pl. țắndări
țăndării
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndările
ȚẤNDĂRĂ s. f. v. țandără. DOOM
țándără s. f., g.-d. art. țắndării; pl. țắndări
țăndărilor
ȚẤNDĂRĂ s. f. v. țandără. DOOM
țándără s. f., g.-d. art. țắndării; pl. țắndări
țăndărim
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărind
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărire
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărire
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără.
țăndăriră
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărirăm
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărirăți
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărise
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărisem
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndăriseră
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndăriserăm
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndăriserăți
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndăriseși
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndăriseți
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărit
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndărit
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără.
țăndăriși
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndăriți
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără. DOOM
țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă
țăndăroasa
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os. DOOM
țăndărós (reg.) adj. m., pl. țăndăróși; f. țăndăroásă, pl. țăndăroáse
țăndăroase
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os. DOOM
țăndărós (reg.) adj. m., pl. țăndăróși; f. țăndăroásă, pl. țăndăroáse
țăndăroasei
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os. DOOM
țăndărós (reg.) adj. m., pl. țăndăróși; f. țăndăroásă, pl. țăndăroáse
țăndăroasele
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os. DOOM
țăndărós (reg.) adj. m., pl. țăndăróși; f. țăndăroásă, pl. țăndăroáse
țăndăroaselor
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os. DOOM
țăndărós (reg.) adj. m., pl. țăndăróși; f. țăndăroásă, pl. țăndăroáse
țăndăros
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os. DOOM
țăndărós (reg.) adj. m., pl. țăndăróși; f. țăndăroásă, pl. țăndăroáse
țăndărosul
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os. DOOM
țăndărós (reg.) adj. m., pl. țăndăróși; f. țăndăroásă, pl. țăndăroáse
țăndărosului
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os. DOOM
țăndărós (reg.) adj. m., pl. țăndăróși; f. țăndăroásă, pl. țăndăroáse
țăndăroși
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os. DOOM
țăndărós (reg.) adj. m., pl. țăndăróși; f. țăndăroásă, pl. țăndăroáse
țăndăroșii
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os. DOOM
țăndărós (reg.) adj. m., pl. țăndăróși; f. țăndăroásă, pl. țăndăroáse
țăndăroșilor
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os. DOOM
țăndărós (reg.) adj. m., pl. țăndăróși; f. țăndăroásă, pl. țăndăroáse
țăplean
ȚĂPULEÁN, țăpuleni, s. m. Țap tînăr. – Variantă: (regional) țăpleán s. m.
țăpoaică
ȚĂPOẮICĂ, țăpoaice, s. f. (Regional) Coș de formă conică, cu o coadă lungă, folosit la pescuit.
țăpoaie
ȚĂPÓI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele țărănești. – Țeapă + suf. -oi. DOOM
țăpói (reg.) s. n., pl. țăpoáie
țăpoaiele
ȚĂPÓI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele țărănești. – Țeapă + suf. -oi. DOOM
țăpói (reg.) s. n., pl. țăpoáie
țăpoaielor
ȚĂPÓI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele țărănești. – Țeapă + suf. -oi. DOOM
țăpói (reg.) s. n., pl. țăpoáie
țăpoi
ȚĂPÓI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele țărănești. – Țeapă + suf. -oi. DOOM
țăpói (reg.) s. n., pl. țăpoáie
țăpoieș
ȚĂPOIÉȘ, țăpoieșe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui țăpoi.
țăpoiul
ȚĂPÓI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele țărănești. – Țeapă + suf. -oi. DOOM
țăpói (reg.) s. n., pl. țăpoáie
țăpoiului
ȚĂPÓI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele țărănești. – Țeapă + suf. -oi. DOOM
țăpói (reg.) s. n., pl. țăpoáie
țăpoșica
ȚĂPOȘÍCĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit cu peri aspri (Tordylium maximum). DOOM
țăpoșícă (rar) s. f., g.-d. art. țăpoșélei
țăpoșice
ȚĂPOȘÍCĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit cu peri aspri (Tordylium maximum). DOOM
țăpoșícă (rar) s. f., g.-d. art. țăpoșélei
țăpoșicei
ȚĂPOȘÍCĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit cu peri aspri (Tordylium maximum). DOOM
țăpoșícă (rar) s. f., g.-d. art. țăpoșélei
țăpoșicele
ȚĂPOȘÍCĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit cu peri aspri (Tordylium maximum). DOOM
țăpoșícă (rar) s. f., g.-d. art. țăpoșélei
țăpoșicelor
ȚĂPOȘÍCĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit cu peri aspri (Tordylium maximum). DOOM
țăpoșícă (rar) s. f., g.-d. art. țăpoșélei
țăpuc
ȚĂPÚC, țăpuci, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui țap (1). – Țap + suf. -uc. DOOM
țăpúc (reg.) s. m., pl. țăpúci
țăpuci
ȚĂPÚC, țăpuci, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui țap (1). – Țap + suf. -uc. DOOM
țăpúc (reg.) s. m., pl. țăpúci
țăpucii
ȚĂPÚC, țăpuci, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui țap (1). – Țap + suf. -uc. DOOM
țăpúc (reg.) s. m., pl. țăpúci
țăpucilor
ȚĂPÚC, țăpuci, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui țap (1). – Țap + suf. -uc. DOOM
țăpúc (reg.) s. m., pl. țăpúci
țăpucul
ȚĂPÚC, țăpuci, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui țap (1). – Țap + suf. -uc. DOOM
țăpúc (reg.) s. m., pl. țăpúci
țăpucului
ȚĂPÚC, țăpuci, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui țap (1). – Țap + suf. -uc. DOOM
țăpúc (reg.) s. m., pl. țăpúci
țăpulean
ȚĂPULEÁN, țăpuleni, s. m. (Reg.) Țap tânăr. – Țap + suf. -ulean. DOOM
țăpuleán (reg.) s. m., pl. țăpuléni
țăpuleanul
ȚĂPULEÁN, țăpuleni, s. m. (Reg.) Țap tânăr. – Țap + suf. -ulean. DOOM
țăpuleán (reg.) s. m., pl. țăpuléni
țăpuleanului
ȚĂPULEÁN, țăpuleni, s. m. (Reg.) Țap tânăr. – Țap + suf. -ulean. DOOM
țăpuleán (reg.) s. m., pl. țăpuléni
țăpuleni
ȚĂPULEÁN, țăpuleni, s. m. (Reg.) Țap tânăr. – Țap + suf. -ulean. DOOM
țăpuleán (reg.) s. m., pl. țăpuléni
țăpulenii
ȚĂPULEÁN, țăpuleni, s. m. (Reg.) Țap tânăr. – Țap + suf. -ulean. DOOM
țăpuleán (reg.) s. m., pl. țăpuléni
țăpulenilor
ȚĂPULEÁN, țăpuleni, s. m. (Reg.) Țap tânăr. – Țap + suf. -ulean. DOOM
țăpuleán (reg.) s. m., pl. țăpuléni
țăran
ȚĂRÁN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an. DOOM
țărán s. m., pl. țăráni
țăranca
ȚĂRÁNCĂ, țărănci, s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. [Pl. și: țărance] – Țăran + suf. -că.
țărancă
ȚĂRÁNCĂ, țărance (țărănci), s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. – Țăran + suf. -că. DOOM
!țăráncă s. f., g.-d. art. țărắncii; pl. țărắnci
țărani
ȚĂRÁN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an. DOOM
țărán s. m., pl. țăráni
țăranii
ȚĂRÁN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an. DOOM
țărán s. m., pl. țăráni
țăranilor
ȚĂRÁN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an. DOOM
țărán s. m., pl. țăráni
țăranul
ȚĂRÁN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an. DOOM
țărán s. m., pl. țăráni
țăranului
ȚĂRÁN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an. DOOM
țărán s. m., pl. țăráni
țărci
ȚÁRCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.; pop. și reg.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka. DOOM
țárcă (pop., reg.) s. f., g.-d. art. țắrcii; pl. țărci
țărcii
ȚÁRCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.; pop. și reg.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka. DOOM
țárcă (pop., reg.) s. f., g.-d. art. țắrcii; pl. țărci
țărcile
ȚÁRCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.; pop. și reg.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka. DOOM
țárcă (pop., reg.) s. f., g.-d. art. țắrcii; pl. țărci
țărcilor
ȚÁRCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.; pop. și reg.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka. DOOM
țárcă (pop., reg.) s. f., g.-d. art. țắrcii; pl. țărci
țărcotei
ȚĂRCOTÉI, țărcoteie, s. n. (Regional) 1. Diminutiv al lui țarc (2). Spre a feri clăile de fîn de stricăciunile vitelor, fac... un țarc, țărcotei sau gard de nuiele. PAMFILE, A. R. 163. 2. Scaun făcut din nuiele căptușite cu pămînt, pe care stau ciobanii cînd mulg oile. Mulge un mocan sau doi... stînd jos pe un țărcotei făcut din țăruși bătuți în pămînt, împletiți cu nuiele și umplut cu pămînt. PAMFILE, I. C. 31.
țărcui
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuia
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiai
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiam
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiască
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiau
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiați
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiesc
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiește
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiești
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuii
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuim
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuind
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuire
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuire
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui.
țărcuiră
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuirăm
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuirăți
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuise
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuisem
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiseră
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiserăm
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiserăți
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiseși
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiseți
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuit
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuit
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui.
țărcuiși
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuiți
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DOOM
țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscă
țărcuș
ȚĂRCÚȘ, țărcușe, s. n. (Regional) Țărcușor.
țărcușoare
ȚĂRCUȘÓR, țărcușoare, s. n. Diminutiv al lui țarc. – Țarc + suf. -ușor. DOOM
țărcușór s. n., pl. țărcușoáre
țărcușoarele
ȚĂRCUȘÓR, țărcușoare, s. n. Diminutiv al lui țarc. – Țarc + suf. -ușor. DOOM
țărcușór s. n., pl. țărcușoáre
țărcușoarelor
ȚĂRCUȘÓR, țărcușoare, s. n. Diminutiv al lui țarc. – Țarc + suf. -ușor. DOOM
țărcușór s. n., pl. țărcușoáre
țărcușor
ȚĂRCUȘÓR, țărcușoare, s. n. Diminutiv al lui țarc. – Țarc + suf. -ușor. DOOM
țărcușór s. n., pl. țărcușoáre
țărcușorul
ȚĂRCUȘÓR, țărcușoare, s. n. Diminutiv al lui țarc. – Țarc + suf. -ușor. DOOM
țărcușór s. n., pl. țărcușoáre
țărcușorului
ȚĂRCUȘÓR, țărcușoare, s. n. Diminutiv al lui țarc. – Țarc + suf. -ușor. DOOM
țărcușór s. n., pl. țărcușoáre
țărcălam
ȚIRCĂLÁN s. n. v. țărcălam. DOOM
!țărcălám (reg.) s. n., pl. țărcălámuri
țărcălan
ȚIRCĂLÁN s. n. v. țărcălam. DOOM
!țărcălám (reg.) s. n., pl. țărcălámuri
țări
ȚEÁRĂ s. f. v. țară. DOOM
țáră s. f., g.-d. art. țắrii; pl. țări
țării
ȚEÁRĂ s. f. v. țară. DOOM
țáră s. f., g.-d. art. țắrii; pl. țări
țările
ȚEÁRĂ s. f. v. țară. DOOM
țáră s. f., g.-d. art. țắrii; pl. țări
țărilor
ȚEÁRĂ s. f. v. țară. DOOM
țáră s. f., g.-d. art. țắrii; pl. țări
țărișoara
ȚĂRIȘOÁRĂ, țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară. – Țară + suf. -ișoară. DOOM
țărișoáră s. f., g.-d. art. țărișoárei; pl. țărișoáre
țărișoare
ȚĂRIȘOÁRĂ, țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară. – Țară + suf. -ișoară. DOOM
țărișoáră s. f., g.-d. art. țărișoárei; pl. țărișoáre
țărișoarei
ȚĂRIȘOÁRĂ, țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară. – Țară + suf. -ișoară. DOOM
țărișoáră s. f., g.-d. art. țărișoárei; pl. țărișoáre
țărișoarele
ȚĂRIȘOÁRĂ, țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară. – Țară + suf. -ișoară. DOOM
țărișoáră s. f., g.-d. art. țărișoárei; pl. țărișoáre
țărișoarelor
ȚĂRIȘOÁRĂ, țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară. – Țară + suf. -ișoară. DOOM
țărișoáră s. f., g.-d. art. țărișoárei; pl. țărișoáre
țărm
ȚẮRMURE s. n. v. țărm. DOOM
țărm s. n., pl. țắrmuri
țărmui
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuia
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiai
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiam
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiască
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiau
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiați
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiesc
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiește
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiești
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuii
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuim
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuind
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuire
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuire
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui.
țărmuiră
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuirăm
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuirăți
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuise
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuisem
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiseră
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiserăm
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiserăți
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiseși
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiseți
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuit
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuitoare
ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor. DOOM
țărmuitór (rar) (-mu-i-) adj. m., pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre
țărmuitoarea
ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor. DOOM
țărmuitór (rar) (-mu-i-) adj. m., pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre
țărmuitoarei
ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor. DOOM
țărmuitór (rar) (-mu-i-) adj. m., pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre
țărmuitoarele
ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor. DOOM
țărmuitór (rar) (-mu-i-) adj. m., pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre
țărmuitoarelor
ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor. DOOM
țărmuitór (rar) (-mu-i-) adj. m., pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre
țărmuitor
ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor. DOOM
țărmuitór (rar) (-mu-i-) adj. m., pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre
țărmuitori
ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor. DOOM
țărmuitór (rar) (-mu-i-) adj. m., pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre
țărmuitorii
ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor. DOOM
țărmuitór (rar) (-mu-i-) adj. m., pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre
țărmuitorilor
ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor. DOOM
țărmuitór (rar) (-mu-i-) adj. m., pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre
țărmuitorul
ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor. DOOM
țărmuitór (rar) (-mu-i-) adj. m., pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre
țărmuitorului
ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor. DOOM
țărmuitór (rar) (-mu-i-) adj. m., pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre
țărmuiși
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuiți
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. DOOM
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmul
ȚẮRMURE s. n. v. țărm. DOOM
țărm s. n., pl. țắrmuri
țărmului
ȚẮRMURE s. n. v. țărm. DOOM
țărm s. n., pl. țắrmuri
țărmur
ȚẮRMURE s. n. v. țărm. DOOM
țărm s. n., pl. țắrmuri
țărmure
ȚẮRMURE s. n. v. țărm. DOOM
țărm s. n., pl. țắrmuri
țărmurea
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmureai
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmuream
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurean
ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește pe țărmul unei ape. 2. Adj. (Înv.; despre țări, așezări etc.) Riveran. – Țărmure + suf. -an. DOOM
!țărmureán (rar) adj. m., s. m., pl. țărmuréni; adj. f., s. f. țărmureánă, pl. țărmuréne
țărmureana
ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește pe țărmul unei ape. 2. Adj. (Înv.; despre țări, așezări etc.) Riveran. – Țărmure + suf. -an. DOOM
!țărmureán (rar) adj. m., s. m., pl. țărmuréni; adj. f., s. f. țărmureánă, pl. țărmuréne
țărmureanul
ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește pe țărmul unei ape. 2. Adj. (Înv.; despre țări, așezări etc.) Riveran. – Țărmure + suf. -an. DOOM
!țărmureán (rar) adj. m., s. m., pl. țărmuréni; adj. f., s. f. țărmureánă, pl. țărmuréne
țărmureanului
ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește pe țărmul unei ape. 2. Adj. (Înv.; despre țări, așezări etc.) Riveran. – Țărmure + suf. -an. DOOM
!țărmureán (rar) adj. m., s. m., pl. țărmuréni; adj. f., s. f. țărmureánă, pl. țărmuréne
țărmurească
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmureau
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmureați
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurel
ȚĂRMURÉL, țărmurele, s. n. (Popular) Diminutiv al lui țărm. Cine șede-n țărmurel ? Șede Gheorghe tinerel. BIBICESCU, P. P. 365.
țărmurene
ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește pe țărmul unei ape. 2. Adj. (Înv.; despre țări, așezări etc.) Riveran. – Țărmure + suf. -an. DOOM
!țărmureán (rar) adj. m., s. m., pl. țărmuréni; adj. f., s. f. țărmureánă, pl. țărmuréne
țărmurenei
ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește pe țărmul unei ape. 2. Adj. (Înv.; despre țări, așezări etc.) Riveran. – Țărmure + suf. -an. DOOM
!țărmureán (rar) adj. m., s. m., pl. țărmuréni; adj. f., s. f. țărmureánă, pl. țărmuréne
țărmurenele
ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește pe țărmul unei ape. 2. Adj. (Înv.; despre țări, așezări etc.) Riveran. – Țărmure + suf. -an. DOOM
!țărmureán (rar) adj. m., s. m., pl. țărmuréni; adj. f., s. f. țărmureánă, pl. țărmuréne
țărmurenelor
ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește pe țărmul unei ape. 2. Adj. (Înv.; despre țări, așezări etc.) Riveran. – Țărmure + suf. -an. DOOM
!țărmureán (rar) adj. m., s. m., pl. țărmuréni; adj. f., s. f. țărmureánă, pl. țărmuréne
țărmureni
ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește pe țărmul unei ape. 2. Adj. (Înv.; despre țări, așezări etc.) Riveran. – Țărmure + suf. -an. DOOM
!țărmureán (rar) adj. m., s. m., pl. țărmuréni; adj. f., s. f. țărmureánă, pl. țărmuréne
țărmurenii
ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește pe țărmul unei ape. 2. Adj. (Înv.; despre țări, așezări etc.) Riveran. – Țărmure + suf. -an. DOOM
!țărmureán (rar) adj. m., s. m., pl. țărmuréni; adj. f., s. f. țărmureánă, pl. țărmuréne
țărmurenilor
ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește pe țărmul unei ape. 2. Adj. (Înv.; despre țări, așezări etc.) Riveran. – Țărmure + suf. -an. DOOM
!țărmureán (rar) adj. m., s. m., pl. țărmuréni; adj. f., s. f. țărmureánă, pl. țărmuréne
țărmuresc
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurește
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurești
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmuri
ȚẮRMURE s. n. v. țărm. DOOM
țărm s. n., pl. țắrmuri
țărmuri
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurii
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurile
ȚẮRMURE s. n. v. țărm. DOOM
țărm s. n., pl. țắrmuri
țărmurilor
ȚẮRMURE s. n. v. țărm. DOOM
țărm s. n., pl. țắrmuri
țărmurim
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurind
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurire
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurire
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țări, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur).
țărmuriră
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurirăm
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurirăți
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurise
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurisem
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmuriseră
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmuriserăm
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmuriserăți
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmuriseși
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmuriseți
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurit
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmurit
ȚĂRMURÍT, -Ă, țărmuriți, -te, adj. (Rar) Limitat; restrâns. – V. țărmuri.
țărmuriși
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărmuriți
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). DOOM
țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă
țărnă
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țăruș
ȚĂRÚȘ, țăruși, s. m. Par scurt, ascuțit la un capăt, care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcație etc. – Et. nec. DOOM
țărúș s. m., pl. țărúși
țăruși
ȚĂRÚȘ, țăruși, s. m. Par scurt, ascuțit la un capăt, care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcație etc. – Et. nec. DOOM
țărúș s. m., pl. țărúși
țărușii
ȚĂRÚȘ, țăruși, s. m. Par scurt, ascuțit la un capăt, care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcație etc. – Et. nec. DOOM
țărúș s. m., pl. țărúși
țărușilor
ȚĂRÚȘ, țăruși, s. m. Par scurt, ascuțit la un capăt, care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcație etc. – Et. nec. DOOM
țărúș s. m., pl. țărúși
țărușul
ȚĂRÚȘ, țăruși, s. m. Par scurt, ascuțit la un capăt, care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcație etc. – Et. nec. DOOM
țărúș s. m., pl. țărúși
țărușului
ȚĂRÚȘ, țăruși, s. m. Par scurt, ascuțit la un capăt, care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcație etc. – Et. nec. DOOM
țărúș s. m., pl. țărúși
țărușă
ȚĂRÚȘĂ s. f. v. țăruș.
țărâna
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărâne
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărânei
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărânele
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărânelor
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărâni
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărânii
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărânile
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărânilor
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărânoasa
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărânoase
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărânoasei
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărânoasele
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărânoaselor
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărânos
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărânosul
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărânosului
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărânoși
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărânoșii
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărânoșilor
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărîna
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărîne
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărînei
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărînele
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărînelor
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărîni
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărînii
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărînile
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărînilor
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână. DOOM
țărấnă s. f., g.-d. art. țărấnei (în expr. și țărấnii); (rămășițe pământești) pl. țărấne
țărînoasa
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărînoase
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărînoasei
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărînoasele
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărînoaselor
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărînos
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărînosul
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărînosului
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărînoși
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărînoșii
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărînoșilor
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. – Țărână + suf. -os. DOOM
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse
țărănci
ȚĂRÁNCĂ, țărănci, s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. [Pl. și: țărance] – Țăran + suf. -că.
țărăncii
ȚĂRÁNCĂ, țărănci, s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. [Pl. și: țărance] – Țăran + suf. -că.
țărăncile
ȚĂRÁNCĂ, țărănci, s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. [Pl. și: țărance] – Țăran + suf. -că.
țărăncilor
ȚĂRÁNCĂ, țărănci, s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. [Pl. și: țărance] – Țăran + suf. -că.
țărăncuța
ȚĂRĂNCÚȚĂ, țărăncuțe, s. f. Diminutiv al lui țărancă; țărancă tânără, fată de țăran. – Țărancă + suf. -uță. DOOM
țărăncúță s. f., g.-d. art. țărăncúței; pl. țărăncúțe
țărăncuțe
ȚĂRĂNCÚȚĂ, țărăncuțe, s. f. Diminutiv al lui țărancă; țărancă tânără, fată de țăran. – Țărancă + suf. -uță. DOOM
țărăncúță s. f., g.-d. art. țărăncúței; pl. țărăncúțe
țărăncuței
ȚĂRĂNCÚȚĂ, țărăncuțe, s. f. Diminutiv al lui țărancă; țărancă tânără, fată de țăran. – Țărancă + suf. -uță. DOOM
țărăncúță s. f., g.-d. art. țărăncúței; pl. țărăncúțe
țărăncuțele
ȚĂRĂNCÚȚĂ, țărăncuțe, s. f. Diminutiv al lui țărancă; țărancă tânără, fată de țăran. – Țărancă + suf. -uță. DOOM
țărăncúță s. f., g.-d. art. țărăncúței; pl. țărăncúțe
țărăncuțelor
ȚĂRĂNCÚȚĂ, țărăncuțe, s. f. Diminutiv al lui țărancă; țărancă tânără, fată de țăran. – Țărancă + suf. -uță. DOOM
țărăncúță s. f., g.-d. art. țărăncúței; pl. țărăncúțe
țărăneasca
ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Țăran + suf. -esc. DOOM
*naționál-țărănésc (-ți-o-) adj. m., f. naționál-țărăneáscă; pl. m. și f. naționál-țărănéști
țărănesc
ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Țăran + suf. -esc. DOOM
*naționál-țărănésc (-ți-o-) adj. m., f. naționál-țărăneáscă; pl. m. și f. naționál-țărănéști
țărănescul
ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Țăran + suf. -esc. DOOM
*naționál-țărănésc (-ți-o-) adj. m., f. naționál-țărăneáscă; pl. m. și f. naționál-țărănéști
țărănescului
ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Țăran + suf. -esc. DOOM
*naționál-țărănésc (-ți-o-) adj. m., f. naționál-țărăneáscă; pl. m. și f. naționál-țărănéști
țărănește
ȚĂRĂNÉȘTE adv. În felul țăranilor, ca țăranii. – Țăran + suf. -ește. DOOM
țărănéște adv.
țărănești
ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Țăran + suf. -esc. DOOM
*naționál-țărănésc (-ți-o-) adj. m., f. naționál-țărăneáscă; pl. m. și f. naționál-țărănéști
țărăneștii
ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Țăran + suf. -esc. DOOM
*naționál-țărănésc (-ți-o-) adj. m., f. naționál-țărăneáscă; pl. m. și f. naționál-țărănéști
țărăneștile
ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Țăran + suf. -esc. DOOM
*naționál-țărănésc (-ți-o-) adj. m., f. naționál-țărăneáscă; pl. m. și f. naționál-țărănéști
țărăneștilor
ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Țăran + suf. -esc. DOOM
*naționál-țărănésc (-ți-o-) adj. m., f. naționál-țărăneáscă; pl. m. și f. naționál-țărănéști
țărănia
ȚĂRĂNÍE, (2) țărânii, s. f. 1. Condiția, starea, viața de țăran. 2. Vorbă, expresie țărănească. ♦ (Peior.) Bădărănie, mojicie, grosolănie. – Țăran + suf. -ie. DOOM
țărăníe (comportament) s. f., art. țărănía, g.-d. art. țărăníei; (vorbe) pl. țărăníi, art. țărăníile
țărănie
ȚĂRĂNÍE, (2) țărânii, s. f. 1. Condiția, starea, viața de țăran. 2. Vorbă, expresie țărănească. ♦ (Peior.) Bădărănie, mojicie, grosolănie. – Țăran + suf. -ie. DOOM
țărăníe (comportament) s. f., art. țărănía, g.-d. art. țărăníei; (vorbe) pl. țărăníi, art. țărăníile
țărăniei
ȚĂRĂNÍE, (2) țărânii, s. f. 1. Condiția, starea, viața de țăran. 2. Vorbă, expresie țărănească. ♦ (Peior.) Bădărănie, mojicie, grosolănie. – Țăran + suf. -ie. DOOM
țărăníe (comportament) s. f., art. țărănía, g.-d. art. țărăníei; (vorbe) pl. țărăníi, art. țărăníile
țărănii
ȚĂRĂNÍE, (2) țărânii, s. f. 1. Condiția, starea, viața de țăran. 2. Vorbă, expresie țărănească. ♦ (Peior.) Bădărănie, mojicie, grosolănie. – Țăran + suf. -ie. DOOM
țărăníe (comportament) s. f., art. țărănía, g.-d. art. țărăníei; (vorbe) pl. țărăníi, art. țărăníile
țărăniile
ȚĂRĂNÍE, (2) țărânii, s. f. 1. Condiția, starea, viața de țăran. 2. Vorbă, expresie țărănească. ♦ (Peior.) Bădărănie, mojicie, grosolănie. – Țăran + suf. -ie. DOOM
țărăníe (comportament) s. f., art. țărănía, g.-d. art. țărăníei; (vorbe) pl. țărăníi, art. țărăníile
țărăniilor
ȚĂRĂNÍE, (2) țărânii, s. f. 1. Condiția, starea, viața de țăran. 2. Vorbă, expresie țărănească. ♦ (Peior.) Bădărănie, mojicie, grosolănie. – Țăran + suf. -ie. DOOM
țărăníe (comportament) s. f., art. țărănía, g.-d. art. țărăníei; (vorbe) pl. țărăníi, art. țărăníile
țărănime
ȚĂRĂNÍME s. f. Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor; totalitatea țăranilor, mulțime de țărani. – Țăran + suf. -ime. DOOM
țărăníme (țărani) s. f., g.-d. art. țărănímii
țărănimea
ȚĂRĂNÍME s. f. Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor; totalitatea țăranilor, mulțime de țărani. – Țăran + suf. -ime. DOOM
țărăníme (țărani) s. f., g.-d. art. țărănímii
țărănimi
ȚĂRĂNÍME s. f. Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor; totalitatea țăranilor, mulțime de țărani. – Țăran + suf. -ime. DOOM
țărăníme (țărani) s. f., g.-d. art. țărănímii
țărănimii
ȚĂRĂNÍME s. f. Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor; totalitatea țăranilor, mulțime de țărani. – Țăran + suf. -ime. DOOM
țărăníme (țărani) s. f., g.-d. art. țărănímii
țărănism
ȚĂRĂNÍSM s. n. (Rar) 1. Curent de idei și doctrină politică de partid dezvoltate în perioada dintre cele două războaie mondiale. 2. Tendința unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața țărănească. 3. Vorbă, faptă, comportare grosolană, jignitoare. – Țăran + suf. -ism. DOOM
țărănísm (rar) s. n.
țărănismul
ȚĂRĂNÍSM s. n. (Rar) 1. Curent de idei și doctrină politică de partid dezvoltate în perioada dintre cele două războaie mondiale. 2. Tendința unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața țărănească. 3. Vorbă, faptă, comportare grosolană, jignitoare. – Țăran + suf. -ism. DOOM
țărănísm (rar) s. n.
țărănismului
ȚĂRĂNÍSM s. n. (Rar) 1. Curent de idei și doctrină politică de partid dezvoltate în perioada dintre cele două războaie mondiale. 2. Tendința unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața țărănească. 3. Vorbă, faptă, comportare grosolană, jignitoare. – Țăran + suf. -ism. DOOM
țărănísm (rar) s. n.
țărănist
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănist
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănista
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănista
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărăniste
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărăniste
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănistei
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănistei
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănistele
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănistele
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănistelor
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănistelor
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănistul
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănistul
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănistului
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănistului
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărăniști
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărăniști
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărăniștii
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărăniștii
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărăniștilor
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărăniștilor
ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist. DOOM
!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste
țărănoasa
ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. Cu apucături de țăran. – Țăran + suf. -os. DOOM
țărănós adj. m., pl. țărănóși; f. țărănoásă, pl. țărănoáse
țărănoase
ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. Cu apucături de țăran. – Țăran + suf. -os. DOOM
țărănós adj. m., pl. țărănóși; f. țărănoásă, pl. țărănoáse
țărănoasei
ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. Cu apucături de țăran. – Țăran + suf. -os. DOOM
țărănós adj. m., pl. țărănóși; f. țărănoásă, pl. țărănoáse
țărănoasele
ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. Cu apucături de țăran. – Țăran + suf. -os. DOOM
țărănós adj. m., pl. țărănóși; f. țărănoásă, pl. țărănoáse
țărănoaselor
ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. Cu apucături de țăran. – Țăran + suf. -os. DOOM
țărănós adj. m., pl. țărănóși; f. țărănoásă, pl. țărănoáse
țărănoi
ȚĂRĂNÓI, țărănoi, s. m. 1. (Fam.) Augmentativ al lui țăran. 2. (Peior.) Om bădăran, mitocan, mojic. – Țăran + suf. -oi. DOOM
țărănói (fam.) s. m., pl. țărănói, art. țărănóii
țărănoii
ȚĂRĂNÓI, țărănoi, s. m. 1. (Fam.) Augmentativ al lui țăran. 2. (Peior.) Om bădăran, mitocan, mojic. – Țăran + suf. -oi. DOOM
țărănói (fam.) s. m., pl. țărănói, art. țărănóii
țărănoilor
ȚĂRĂNÓI, țărănoi, s. m. 1. (Fam.) Augmentativ al lui țăran. 2. (Peior.) Om bădăran, mitocan, mojic. – Țăran + suf. -oi. DOOM
țărănói (fam.) s. m., pl. țărănói, art. țărănóii
țărănoiul
ȚĂRĂNÓI, țărănoi, s. m. 1. (Fam.) Augmentativ al lui țăran. 2. (Peior.) Om bădăran, mitocan, mojic. – Țăran + suf. -oi. DOOM
țărănói (fam.) s. m., pl. țărănói, art. țărănóii
țărănoiului
ȚĂRĂNÓI, țărănoi, s. m. 1. (Fam.) Augmentativ al lui țăran. 2. (Peior.) Om bădăran, mitocan, mojic. – Țăran + suf. -oi. DOOM
țărănói (fam.) s. m., pl. țărănói, art. țărănóii
țărănos
ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. Cu apucături de țăran. – Țăran + suf. -os. DOOM
țărănós adj. m., pl. țărănóși; f. țărănoásă, pl. țărănoáse
țărănosul
ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. Cu apucături de țăran. – Țăran + suf. -os. DOOM
țărănós adj. m., pl. țărănóși; f. țărănoásă, pl. țărănoáse
țărănosului
ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. Cu apucături de țăran. – Țăran + suf. -os. DOOM
țărănós adj. m., pl. țărănóși; f. țărănoásă, pl. țărănoáse
țărănoși
ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. Cu apucături de țăran. – Țăran + suf. -os. DOOM
țărănós adj. m., pl. țărănóși; f. țărănoásă, pl. țărănoáse
țărănoșii
ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. Cu apucături de țăran. – Țăran + suf. -os. DOOM
țărănós adj. m., pl. țărănóși; f. țărănoásă, pl. țărănoáse
țărănoșilor
ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. Cu apucături de țăran. – Țăran + suf. -os. DOOM
țărănós adj. m., pl. țărănóși; f. țărănoásă, pl. țărănoáse
țățica
ȚĂȚÍCĂ, țățici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -ică. DOOM
țățícă (reg.) s. f., g.-d. art. țățícăi/țățícii/țățíchii; pl. țățíci
țățichii
ȚĂȚÍCĂ, țățici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -ică. DOOM
țățícă (reg.) s. f., g.-d. art. țățícăi/țățícii/țățíchii; pl. țățíci
țățici
ȚĂȚÍCĂ, țățici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -ică. DOOM
țățícă (reg.) s. f., g.-d. art. țățícăi/țățícii/țățíchii; pl. țățíci
țățicii
ȚĂȚÍCĂ, țățici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -ică. DOOM
țățícă (reg.) s. f., g.-d. art. țățícăi/țățícii/țățíchii; pl. țățíci
țățicile
ȚĂȚÍCĂ, țățici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -ică. DOOM
țățícă (reg.) s. f., g.-d. art. țățícăi/țățícii/țățíchii; pl. țățíci
țățicilor
ȚĂȚÍCĂ, țățici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -ică. DOOM
țățícă (reg.) s. f., g.-d. art. țățícăi/țățícii/țățíchii; pl. țățíci
țățicăi
ȚĂȚÍCĂ, țățici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -ică. DOOM
țățícă (reg.) s. f., g.-d. art. țățícăi/țățícii/țățíchii; pl. țățíci