țoa
ȚOA interj. Strigăt repetat cu care se cheamă porcii la mîncare.
țoaba
ȚOÁBĂ, țoabe, s. f. Specie de țînțar foarte mic, negru, cu abdomenul gros (Simulia). DOOM
țoábă (reg.) s. f., g.-d. art. țoábei; pl. țoábe
țoabe
ȚOÁBĂ, țoabe, s. f. Specie de țînțar foarte mic, negru, cu abdomenul gros (Simulia). DOOM
țoábă (reg.) s. f., g.-d. art. țoábei; pl. țoábe
țoabei
ȚOÁBĂ, țoabe, s. f. Specie de țînțar foarte mic, negru, cu abdomenul gros (Simulia). DOOM
țoábă (reg.) s. f., g.-d. art. țoábei; pl. țoábe
țoabele
ȚOÁBĂ, țoabe, s. f. Specie de țînțar foarte mic, negru, cu abdomenul gros (Simulia). DOOM
țoábă (reg.) s. f., g.-d. art. țoábei; pl. țoábe
țoabelor
ȚOÁBĂ, țoabe, s. f. Specie de țînțar foarte mic, negru, cu abdomenul gros (Simulia). DOOM
țoábă (reg.) s. f., g.-d. art. țoábei; pl. țoábe
țoala
ȚOÁLĂ, țoale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Obiect de rufărie sau de îmbrăcăminte; spec. haină veche, uzată. – Cf. țol2. DOOM
țoálă (obiect de îmbrăcăminte) (fam.) s. f., g.-d. art. țoálei; pl. țoále
țoale
ȚOÁLĂ, țoale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Obiect de rufărie sau de îmbrăcăminte; spec. haină veche, uzată. – Cf. țol2. DOOM
țoálă (obiect de îmbrăcăminte) (fam.) s. f., g.-d. art. țoálei; pl. țoále
țoalei
ȚOÁLĂ, țoale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Obiect de rufărie sau de îmbrăcăminte; spec. haină veche, uzată. – Cf. țol2. DOOM
țoálă (obiect de îmbrăcăminte) (fam.) s. f., g.-d. art. țoálei; pl. țoále
țoalele
ȚOÁLĂ, țoale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Obiect de rufărie sau de îmbrăcăminte; spec. haină veche, uzată. – Cf. țol2. DOOM
țoálă (obiect de îmbrăcăminte) (fam.) s. f., g.-d. art. țoálei; pl. țoále
țoalelor
ȚOÁLĂ, țoale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Obiect de rufărie sau de îmbrăcăminte; spec. haină veche, uzată. – Cf. țol2. DOOM
țoálă (obiect de îmbrăcăminte) (fam.) s. f., g.-d. art. țoálei; pl. țoále
țoancă
țoancă, țoance s. f. amantă, concubină.
țoandră
ȚÚNDRĂ, țundre, s. f. (Regional) Haină țărănească largă și lungă pînă la genunchi, făcută din dimie și tivită pe margini și pe la cusături cu șnur; zeghe, suman. Mi-a bătut un moș la poartă, Biet țăran cu țundra sură. GOGA, C. P. 63. Păgubașu dormea-n șură, Învelit cu țundră sură. MARIAN, S. 192. Cu țundră neagră-mbrăcată, Cu cizme roși încălțată. TEODORESCU, P. P. 178. Murășan cu țundră albă, Treci Mureșu de ți-s dragă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. – Variantă: țoándră (SEVASTOS, N. 278, I. CR. I 2) s. f.
țoanga
ȚOÁNGĂ, țoange, s. f. (Reg.) Talangă.
țoange
ȚOÁNGĂ, țoange, s. f. (Reg.) Talangă.
țoangei
ȚOÁNGĂ, țoange, s. f. (Reg.) Talangă.
țoangele
ȚOÁNGĂ, țoange, s. f. (Reg.) Talangă.
țoangelor
ȚOÁNGĂ, țoange, s. f. (Reg.) Talangă.
țoapa
ȚOÁPĂ, țoape, s. f. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan. – Țop + suf. -ă. DOOM
țoápă (pop.) s. f., g.-d. art. țoápei; pl. țoápe
țoape
ȚOÁPĂ, țoape, s. f. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan. – Țop + suf. -ă. DOOM
țoápă (pop.) s. f., g.-d. art. țoápei; pl. țoápe
țoapei
ȚOÁPĂ, țoape, s. f. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan. – Țop + suf. -ă. DOOM
țoápă (pop.) s. f., g.-d. art. țoápei; pl. țoápe
țoapele
ȚOÁPĂ, țoape, s. f. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan. – Țop + suf. -ă. DOOM
țoápă (pop.) s. f., g.-d. art. țoápei; pl. țoápe
țoapelor
ȚOÁPĂ, țoape, s. f. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan. – Țop + suf. -ă. DOOM
țoápă (pop.) s. f., g.-d. art. țoápei; pl. țoápe
țoașcă
țoașcă, țoaște s. f. 1. tetină. 2. suzetă.
țobâc
ȚOBÎ́C, țobîci, s. m. (Regional) Țoabă.
țoc
ȚOC interj. (Fam.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt. – Onomatopee. DOOM
țoc-țóc v. țoc1
țocnea
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
țocnească
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
țocneau
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
țocnesc
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
țocnește
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
țocni
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
țocnind
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
țocnire
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
țocnire
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale) a mușca.
țocniră
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
țocnise
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
țocniseră
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
țocnit
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
țocnit
ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale) a mușca.
țocul
ȚOC interj. (Fam.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt. – Onomatopee. DOOM
țoc-țóc v. țoc1
țocului
ȚOC interj. (Fam.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt. – Onomatopee. DOOM
țoc-țóc v. țoc1
țocuri
ȚOC interj. (Fam.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt. – Onomatopee. DOOM
țoc-țóc v. țoc1
țocurile
ȚOC interj. (Fam.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt. – Onomatopee. DOOM
țoc-țóc v. țoc1
țocurilor
ȚOC interj. (Fam.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt. – Onomatopee. DOOM
țoc-țóc v. țoc1
țocăi
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăia
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăiai
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăiam
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăiau
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăiați
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăie
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăii
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăim
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăind
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăire
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăire
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi.
țocăiră
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăirăm
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăirăți
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăise
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăisem
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăiseră
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăiserăm
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăiserăți
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăiseși
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăiseți
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăit
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăit
ȚOCĂÍT, țocăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – V. țocăi. DOOM
țocăít (fam.) s. n., pl. țocăíturi
țocăitul
ȚOCĂÍT, țocăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – V. țocăi. DOOM
țocăít (fam.) s. n., pl. țocăíturi
țocăitului
ȚOCĂÍT, țocăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – V. țocăi. DOOM
țocăít (fam.) s. n., pl. țocăíturi
țocăituri
ȚOCĂÍT, țocăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – V. țocăi. DOOM
țocăít (fam.) s. n., pl. țocăíturi
țocăiturile
ȚOCĂÍT, țocăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – V. țocăi. DOOM
țocăít (fam.) s. n., pl. țocăíturi
țocăiturilor
ȚOCĂÍT, țocăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – V. țocăi. DOOM
țocăít (fam.) s. n., pl. țocăíturi
țocăitură
țocăitură, țocăituri s. f. sărut zgomotos, pupătură.
țocăiși
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țocăiți
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. DOOM
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie
țogoșat
ȚOGOȘÁT, -Ă, țogoșați, -te, adj. (Regional; și substantivat) Țuguiat. Șapte cete-mi deștepta... Cu căciuli de urs, Să vezi țogoșate, Lăsate pe spate. MAT. FOLK. 157.
țoi
ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec. DOOM
țoi2 (păhărel) s. n., pl. țóiuri
țoi
ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.
țoii
ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec. DOOM
țoi2 (păhărel) s. n., pl. țóiuri
țoilor
ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec. DOOM
țoi2 (păhărel) s. n., pl. țóiuri
țoiul
ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec. DOOM
țoi2 (păhărel) s. n., pl. țóiuri
țoiul
ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.
țoiului
ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec. DOOM
țoi2 (păhărel) s. n., pl. țóiuri
țoiului
ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.
țoiuri
ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.
țoiurile
ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.
țoiurilor
ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.
țol
a se pune la marele fix / la patru ace / la țol festiv expr. a se îmbrăca elegant.
țol
ȚOL2, țoluri, s. n. (Pop.) Țesătură groasă de lână, de cânepă sau de bumbac, folosită la țară ca pătură, ca velință sau pentru așternut pe jos. – Din ngr. tsolí, tsúli.
țol
ȚOL1, țoli, s. m. Unitate de măsură pentru lungimi folosită în țările anglo-saxone și germanice, egală cu 25,4 mm; inch. – Din germ. Zoll. DOOM
țol2 (velință) (pop.) s. n., pl. țóluri
țolengher
țolengher, țolengheri s. m. (intl., înv.) palton.
țolet
ȚOLÉT, țoleturi, s. n. (Pop.; cu sens colectiv) Mulțime de haine, de țoale. – Țoală + suf. -et. DOOM
țolét (pop.) s. n., pl. țoléturi
țoletul
ȚOLÉT, țoleturi, s. n. (Pop.; cu sens colectiv) Mulțime de haine, de țoale. – Țoală + suf. -et. DOOM
țolét (pop.) s. n., pl. țoléturi
țoletului
ȚOLÉT, țoleturi, s. n. (Pop.; cu sens colectiv) Mulțime de haine, de țoale. – Țoală + suf. -et. DOOM
țolét (pop.) s. n., pl. țoléturi
țoleturi
ȚOLÉT, țoleturi, s. n. (Pop.; cu sens colectiv) Mulțime de haine, de țoale. – Țoală + suf. -et. DOOM
țolét (pop.) s. n., pl. țoléturi
țoleturile
ȚOLÉT, țoleturi, s. n. (Pop.; cu sens colectiv) Mulțime de haine, de țoale. – Țoală + suf. -et. DOOM
țolét (pop.) s. n., pl. țoléturi
țoleturilor
ȚOLÉT, țoleturi, s. n. (Pop.; cu sens colectiv) Mulțime de haine, de țoale. – Țoală + suf. -et. DOOM
țolét (pop.) s. n., pl. țoléturi
țoli
ȚOL1, țoli, s. m. Unitate de măsură pentru lungimi folosită în țările anglo-saxone și germanice, egală cu 25,4 mm; inch. – Din germ. Zoll. DOOM
țol2 (velință) (pop.) s. n., pl. țóluri
țolică
ȚOLÍCĂ, țolici, s. f. (Regional) Țol2. Pe pomostinea carului se pune o rogojină, ori mai curînd un țol sau țolică. PAMFILE, A. R. 142.
țolii
ȚOL1, țoli, s. m. Unitate de măsură pentru lungimi folosită în țările anglo-saxone și germanice, egală cu 25,4 mm; inch. – Din germ. Zoll. DOOM
țol2 (velință) (pop.) s. n., pl. țóluri
țolilor
ȚOL1, țoli, s. m. Unitate de măsură pentru lungimi folosită în țările anglo-saxone și germanice, egală cu 25,4 mm; inch. – Din germ. Zoll. DOOM
țol2 (velință) (pop.) s. n., pl. țóluri
țolina
ȚOLÍNĂ, țoline, s. f. (Pop.) Nume dat unei femei rele, viclene. – Țol2 + suf. -ină. DOOM
țolínă (pop.) s. f., g.-d. art. țolínei; pl. țolíne
țolinc
ȚOLÍNCĂ, țolinci, s. f. (Pop.) Țol2. [Var.: țolínc s. n.] – Țol2 + suf. -inc. DOOM
!țolíncă (pop.) s. f., g.-d. art. țolincii; pl. țolínci
țolinca
ȚOLÍNCĂ, țolinci, s. f. (Pop.) Țol2. [Var.: țolínc s. n.] – Țol2 + suf. -inc. DOOM
!țolíncă (pop.) s. f., g.-d. art. țolincii; pl. țolínci
țolinci
ȚOLÍNCĂ, țolinci, s. f. (Pop.) Țol2. [Var.: țolínc s. n.] – Țol2 + suf. -inc. DOOM
!țolíncă (pop.) s. f., g.-d. art. țolincii; pl. țolínci
țolincii
ȚOLÍNCĂ, țolinci, s. f. (Pop.) Țol2. [Var.: țolínc s. n.] – Țol2 + suf. -inc. DOOM
!țolíncă (pop.) s. f., g.-d. art. țolincii; pl. țolínci
țolincile
ȚOLÍNCĂ, țolinci, s. f. (Pop.) Țol2. [Var.: țolínc s. n.] – Țol2 + suf. -inc. DOOM
!țolíncă (pop.) s. f., g.-d. art. țolincii; pl. țolínci
țolincilor
ȚOLÍNCĂ, țolinci, s. f. (Pop.) Țol2. [Var.: țolínc s. n.] – Țol2 + suf. -inc. DOOM
!țolíncă (pop.) s. f., g.-d. art. țolincii; pl. țolínci
țoline
ȚOLÍNĂ, țoline, s. f. (Pop.) Nume dat unei femei rele, viclene. – Țol2 + suf. -ină. DOOM
țolínă (pop.) s. f., g.-d. art. țolínei; pl. țolíne
țolinei
ȚOLÍNĂ, țoline, s. f. (Pop.) Nume dat unei femei rele, viclene. – Țol2 + suf. -ină. DOOM
țolínă (pop.) s. f., g.-d. art. țolínei; pl. țolíne
țolinele
ȚOLÍNĂ, țoline, s. f. (Pop.) Nume dat unei femei rele, viclene. – Țol2 + suf. -ină. DOOM
țolínă (pop.) s. f., g.-d. art. țolínei; pl. țolíne
țolinelor
ȚOLÍNĂ, țoline, s. f. (Pop.) Nume dat unei femei rele, viclene. – Țol2 + suf. -ină. DOOM
țolínă (pop.) s. f., g.-d. art. țolínei; pl. țolíne
țolița
ȚOLÍȚĂ, țolițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țoală. – Țoală + suf. -iță. DOOM
țolíță (reg.) s. f., g.-d. art. țolíței; pl. țolíțe
țolițe
ȚOLÍȚĂ, țolițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țoală. – Țoală + suf. -iță. DOOM
țolíță (reg.) s. f., g.-d. art. țolíței; pl. țolíțe
țoliței
ȚOLÍȚĂ, țolițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țoală. – Țoală + suf. -iță. DOOM
țolíță (reg.) s. f., g.-d. art. țolíței; pl. țolíțe
țolițele
ȚOLÍȚĂ, țolițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țoală. – Țoală + suf. -iță. DOOM
țolíță (reg.) s. f., g.-d. art. țolíței; pl. țolíțe
țolițelor
ȚOLÍȚĂ, țolițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țoală. – Țoală + suf. -iță. DOOM
țolíță (reg.) s. f., g.-d. art. țolíței; pl. țolíțe
țolul
ȚOL1, țoli, s. m. Unitate de măsură pentru lungimi folosită în țările anglo-saxone și germanice, egală cu 25,4 mm; inch. – Din germ. Zoll. DOOM
țol2 (velință) (pop.) s. n., pl. țóluri
țolului
ȚOL1, țoli, s. m. Unitate de măsură pentru lungimi folosită în țările anglo-saxone și germanice, egală cu 25,4 mm; inch. – Din germ. Zoll. DOOM
țol2 (velință) (pop.) s. n., pl. țóluri
țoluț
ȚOLÚȚ, țoluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui țol2. – Țol2 + suf. -uț. DOOM
țolúț (pop.) s. n., pl. țolúțuri
țoluțul
ȚOLÚȚ, țoluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui țol2. – Țol2 + suf. -uț. DOOM
țolúț (pop.) s. n., pl. țolúțuri
țoluțului
ȚOLÚȚ, țoluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui țol2. – Țol2 + suf. -uț. DOOM
țolúț (pop.) s. n., pl. țolúțuri
țoluțuri
ȚOLÚȚ, țoluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui țol2. – Țol2 + suf. -uț. DOOM
țolúț (pop.) s. n., pl. țolúțuri
țoluțurile
ȚOLÚȚ, țoluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui țol2. – Țol2 + suf. -uț. DOOM
țolúț (pop.) s. n., pl. țolúțuri
țoluțurilor
ȚOLÚȚ, țoluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui țol2. – Țol2 + suf. -uț. DOOM
țolúț (pop.) s. n., pl. țolúțuri
țondră
ȚÓNDRĂ s. f. v. țundră.
țonțoroiul
ȚONȚORÓIUL s. n. v. tontoroiul. DOOM
țonțoróiul v. tontoróiul
țop
ȚÚPA interj. v. țop. DOOM
țup/țup-țúp interj.
țopenia
ȚOPÉNIE, țopenii, s. f. Comportament, atitudine, vorbă etc. de țoapă. – Țoapă + suf. -enie.
țopenie
ȚOPÉNIE, țopenii, s. f. Comportament, atitudine, vorbă etc. de țoapă. – Țoapă + suf. -enie.
țopeniei
ȚOPÉNIE, țopenii, s. f. Comportament, atitudine, vorbă etc. de țoapă. – Țoapă + suf. -enie.
țopenii
ȚOPÉNIE, țopenii, s. f. Comportament, atitudine, vorbă etc. de țoapă. – Țoapă + suf. -enie.
țopeniile
ȚOPÉNIE, țopenii, s. f. Comportament, atitudine, vorbă etc. de țoapă. – Țoapă + suf. -enie.
țopeniilor
ȚOPÉNIE, țopenii, s. f. Comportament, atitudine, vorbă etc. de țoapă. – Țoapă + suf. -enie.
țopi
ȚÚPA interj. v. țop. DOOM
țup/țup-țúp interj.
țopică
ȚOPÍCĂ, țopici, s. f. (Fam.) Țopișoară.- Țoapă + suf. -ică.
țopii
ȚÚPA interj. v. țop. DOOM
țup/țup-țúp interj.
țopilor
ȚÚPA interj. v. țop. DOOM
țup/țup-țúp interj.
țopișoara
ȚOPIȘÓARĂ, țopișoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui țoapă; (fam.) țopică. – Țoapă + suf. -ișoară.
țopișoare
ȚOPIȘÓARĂ, țopișoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui țoapă; (fam.) țopică. – Țoapă + suf. -ișoară.
țopișoarei
ȚOPIȘÓARĂ, țopișoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui țoapă; (fam.) țopică. – Țoapă + suf. -ișoară.
țopișoarele
ȚOPIȘÓARĂ, țopișoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui țoapă; (fam.) țopică. – Țoapă + suf. -ișoară.
țopișoarelor
ȚOPIȘÓARĂ, țopișoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui țoapă; (fam.) țopică. – Țoapă + suf. -ișoară.
țopul
ȚÚPA interj. v. țop. DOOM
țup/țup-țúp interj.
țopului
ȚÚPA interj. v. țop. DOOM
țup/țup-țúp interj.
țopâc
ȚOPÎ́C interj. Țop. ♦ (Cu valoare verbală) Uite, iată, vine. Pe care uliță m-oi învîrti și la orișice ceas m-oi afla... el, țopîc, înaintea mea. PAMFILE, A. R. 262.
țopârca
ȚOPẤRCĂ, țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că. DOOM
țopấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopấrcii; pl. țopấrci
țopârci
ȚOPẤRCĂ, țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că. DOOM
țopấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopấrcii; pl. țopấrci
țopârcii
ȚOPẤRCĂ, țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că. DOOM
țopấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopấrcii; pl. țopấrci
țopârcile
ȚOPẤRCĂ, țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că. DOOM
țopấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopấrcii; pl. țopấrci
țopârcilor
ȚOPẤRCĂ, țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că. DOOM
țopấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopấrcii; pl. țopấrci
țopârlan
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni
țopârlanca
ȚOPÂRLÁNCĂ, țopărlance, s. f. (Pop.) Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că. DOOM
țopârláncă (pop.) s. f., g.-d. art. țopârláncei; pl. țopârlánce
țopârlance
ȚOPÂRLÁNCĂ, țopărlance, s. f. (Pop.) Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că. DOOM
țopârláncă (pop.) s. f., g.-d. art. țopârláncei; pl. țopârlánce
țopârlancei
ȚOPÂRLÁNCĂ, țopărlance, s. f. (Pop.) Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că. DOOM
țopârláncă (pop.) s. f., g.-d. art. țopârláncei; pl. țopârlánce
țopârlancele
ȚOPÂRLÁNCĂ, țopărlance, s. f. (Pop.) Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că. DOOM
țopârláncă (pop.) s. f., g.-d. art. țopârláncei; pl. țopârlánce
țopârlancelor
ȚOPÂRLÁNCĂ, țopărlance, s. f. (Pop.) Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că. DOOM
țopârláncă (pop.) s. f., g.-d. art. țopârláncei; pl. țopârlánce
țopârlani
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni
țopârlanii
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni
țopârlanilor
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni
țopârlanul
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni
țopârlanului
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni
țopârlănea
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlăneai
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlăneam
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlăneasca
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopârlănească
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlăneau
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlăneați
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănesc
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopârlănesc
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănescul
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopârlănescului
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopârlănește
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănești
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopârlănești
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlăneștii
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopârlăneștile
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopârlăneștilor
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopârlăni
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănii
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănim
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănind
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănire
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănire
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan.
țopârlăniră
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănirăm
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănirăți
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănise
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănisem
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlăniseră
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlăniserăm
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlăniserăți
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlăniseși
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlăniseți
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănit
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlănit
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan.
țopârlăniși
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopârlăniți
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrca
ȚOPẤRCĂ, țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că. DOOM
țopấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopấrcii; pl. țopấrci
țopîrci
ȚOPẤRCĂ, țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că. DOOM
țopấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopấrcii; pl. țopấrci
țopîrcii
ȚOPẤRCĂ, țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că. DOOM
țopấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopấrcii; pl. țopấrci
țopîrcile
ȚOPẤRCĂ, țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că. DOOM
țopấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopấrcii; pl. țopấrci
țopîrcilor
ȚOPẤRCĂ, țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că. DOOM
țopấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopấrcii; pl. țopấrci
țopîrlan
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni
țopîrlanca
ȚOPÂRLÁNCĂ, țopărlance, s. f. (Pop.) Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că. DOOM
țopârláncă (pop.) s. f., g.-d. art. țopârláncei; pl. țopârlánce
țopîrlance
ȚOPÂRLÁNCĂ, țopărlance, s. f. (Pop.) Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că. DOOM
țopârláncă (pop.) s. f., g.-d. art. țopârláncei; pl. țopârlánce
țopîrlancei
ȚOPÂRLÁNCĂ, țopărlance, s. f. (Pop.) Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că. DOOM
țopârláncă (pop.) s. f., g.-d. art. țopârláncei; pl. țopârlánce
țopîrlancele
ȚOPÂRLÁNCĂ, țopărlance, s. f. (Pop.) Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că. DOOM
țopârláncă (pop.) s. f., g.-d. art. țopârláncei; pl. țopârlánce
țopîrlancelor
ȚOPÂRLÁNCĂ, țopărlance, s. f. (Pop.) Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că. DOOM
țopârláncă (pop.) s. f., g.-d. art. țopârláncei; pl. țopârlánce
țopîrlani
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni
țopîrlanii
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni
țopîrlanilor
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni
țopîrlanul
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni
țopîrlanului
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni
țopîrlănea
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăneai
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăneam
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăneasca
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopîrlănească
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăneau
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăneați
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlănesc
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopîrlănesc
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlănescul
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopîrlănescului
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopîrlănește
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlănești
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopîrlănești
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăneștii
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopîrlăneștile
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopîrlăneștilor
ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc. DOOM
țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști
țopîrlăni
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlănii
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlănim
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlănind
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlănire
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăniră
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlănirăm
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlănirăți
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlănise
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlănisem
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăniseră
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăniserăm
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăniserăți
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăniseși
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăniseți
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlănit
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăniși
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopîrlăniți
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. DOOM
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă
țopăi
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăia
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiai
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiala
ȚOPĂIÁLĂ, țopăieli, s. f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală. DOOM
țopăiálă s. f., g.-d. art. țopăiélii; pl. țopăiéli
țopăiam
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiască
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiau
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiați
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăie
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăieli
ȚOPĂIÁLĂ, țopăieli, s. f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală. DOOM
țopăiálă s. f., g.-d. art. țopăiélii; pl. țopăiéli
țopăielii
ȚOPĂIÁLĂ, țopăieli, s. f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală. DOOM
țopăiálă s. f., g.-d. art. țopăiélii; pl. țopăiéli
țopăielile
ȚOPĂIÁLĂ, țopăieli, s. f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală. DOOM
țopăiálă s. f., g.-d. art. țopăiélii; pl. țopăiéli
țopăielilor
ȚOPĂIÁLĂ, țopăieli, s. f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală. DOOM
țopăiálă s. f., g.-d. art. țopăiélii; pl. țopăiéli
țopăiesc
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiește
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiești
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăii
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăim
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăind
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăire
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăire
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi.
țopăiră
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăirăm
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăirăți
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăise
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăisem
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiseră
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiserăm
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiserăți
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiseși
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiseți
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăit
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăit
ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi. DOOM
țopăít s. n.
țopăita
ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi. DOOM
țopăít s. n.
țopăite
ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi. DOOM
țopăít s. n.
țopăitei
ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi. DOOM
țopăít s. n.
țopăitele
ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi. DOOM
țopăít s. n.
țopăitelor
ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi. DOOM
țopăít s. n.
țopăitul
ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi. DOOM
țopăít s. n.
țopăitului
ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi. DOOM
țopăít s. n.
țopăitura
ȚOPĂITÚRĂ, țopăituri, s. f. Țopăială. [Pr.: -pă-i-] – Țopăi + suf. -tură. DOOM
țopăitúră (-pă-i-) s. f., g.-d. art. țopăitúrii; pl. țopăitúri
țopăituri
ȚOPĂITÚRĂ, țopăituri, s. f. Țopăială. [Pr.: -pă-i-] – Țopăi + suf. -tură. DOOM
țopăitúră (-pă-i-) s. f., g.-d. art. țopăitúrii; pl. țopăitúri
țopăiturii
ȚOPĂITÚRĂ, țopăituri, s. f. Țopăială. [Pr.: -pă-i-] – Țopăi + suf. -tură. DOOM
țopăitúră (-pă-i-) s. f., g.-d. art. țopăitúrii; pl. țopăitúri
țopăiturile
ȚOPĂITÚRĂ, țopăituri, s. f. Țopăială. [Pr.: -pă-i-] – Țopăi + suf. -tură. DOOM
țopăitúră (-pă-i-) s. f., g.-d. art. țopăitúrii; pl. țopăitúri
țopăiturilor
ȚOPĂITÚRĂ, țopăituri, s. f. Țopăială. [Pr.: -pă-i-] – Țopăi + suf. -tură. DOOM
țopăitúră (-pă-i-) s. f., g.-d. art. țopăitúrii; pl. țopăitúri
țopăiși
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiți
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. DOOM
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie
țopăiți
ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi. DOOM
țopăít s. n.
țopăiții
ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi. DOOM
țopăít s. n.
țopăiților
ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi. DOOM
țopăít s. n.
țorțoane
ȚORȚOÁNE s. f. pl. v. zorzoane.
țorțoi
ȚORȚÓI s. n. (Regional, numai în loc. adv.) Cu țorțoi = cu mare dichis, cu multe podoabe. Crîșmărița se găti încă mai cu țorțoi. SLAVICI, la TDRG.
țoșca
ȚÓȘCĂ, țoști, s. f. (Și în forma toșcă) Săculeț, trăistuță, tașcă. Voinicul a scos o țoșcă de bani, i-a numărat. POPA, V. 17. Săpunul uscat se păstrează în țoști, în pod. PAMFILE, I. C. 61. Călugărul avea o țoșcă cu galbeni și acuma nu știa ce să facă cu dînșii. I. CR. IV 45. ◊ Loc. adj. Țoșcă de... = doldora de..., plin de... Dă babei vreo cîteva gîturi de rachiu și apoi îi mai întinde și o pungă toșcă de bani. CREANGĂ, P. 171. – Variantă: toșcă s. f. DOOM
țóșcă (reg.) s. f., g.-d. art. țóștii; pl. țoști
țoșcăi
țoșcăi, țoșcăi v. i. (d. copiii mici) 1. a-și mișca buzele în somn ca și când ar suge. 2. a suge suzeta sau un deget.
țoști
ȚÓȘCĂ, țoști, s. f. (Și în forma toșcă) Săculeț, trăistuță, tașcă. Voinicul a scos o țoșcă de bani, i-a numărat. POPA, V. 17. Săpunul uscat se păstrează în țoști, în pod. PAMFILE, I. C. 61. Călugărul avea o țoșcă cu galbeni și acuma nu știa ce să facă cu dînșii. I. CR. IV 45. ◊ Loc. adj. Țoșcă de... = doldora de..., plin de... Dă babei vreo cîteva gîturi de rachiu și apoi îi mai întinde și o pungă toșcă de bani. CREANGĂ, P. 171. – Variantă: toșcă s. f. DOOM
țóșcă (reg.) s. f., g.-d. art. țóștii; pl. țoști
țoștii
ȚÓȘCĂ, țoști, s. f. (Și în forma toșcă) Săculeț, trăistuță, tașcă. Voinicul a scos o țoșcă de bani, i-a numărat. POPA, V. 17. Săpunul uscat se păstrează în țoști, în pod. PAMFILE, I. C. 61. Călugărul avea o țoșcă cu galbeni și acuma nu știa ce să facă cu dînșii. I. CR. IV 45. ◊ Loc. adj. Țoșcă de... = doldora de..., plin de... Dă babei vreo cîteva gîturi de rachiu și apoi îi mai întinde și o pungă toșcă de bani. CREANGĂ, P. 171. – Variantă: toșcă s. f. DOOM
țóșcă (reg.) s. f., g.-d. art. țóștii; pl. țoști
țoștile
ȚÓȘCĂ, țoști, s. f. (Și în forma toșcă) Săculeț, trăistuță, tașcă. Voinicul a scos o țoșcă de bani, i-a numărat. POPA, V. 17. Săpunul uscat se păstrează în țoști, în pod. PAMFILE, I. C. 61. Călugărul avea o țoșcă cu galbeni și acuma nu știa ce să facă cu dînșii. I. CR. IV 45. ◊ Loc. adj. Țoșcă de... = doldora de..., plin de... Dă babei vreo cîteva gîturi de rachiu și apoi îi mai întinde și o pungă toșcă de bani. CREANGĂ, P. 171. – Variantă: toșcă s. f. DOOM
țóșcă (reg.) s. f., g.-d. art. țóștii; pl. țoști
țoștilor
ȚÓȘCĂ, țoști, s. f. (Și în forma toșcă) Săculeț, trăistuță, tașcă. Voinicul a scos o țoșcă de bani, i-a numărat. POPA, V. 17. Săpunul uscat se păstrează în țoști, în pod. PAMFILE, I. C. 61. Călugărul avea o țoșcă cu galbeni și acuma nu știa ce să facă cu dînșii. I. CR. IV 45. ◊ Loc. adj. Țoșcă de... = doldora de..., plin de... Dă babei vreo cîteva gîturi de rachiu și apoi îi mai întinde și o pungă toșcă de bani. CREANGĂ, P. 171. – Variantă: toșcă s. f. DOOM
țóșcă (reg.) s. f., g.-d. art. țóștii; pl. țoști