țeapă
ȚEÁPĂ, (1, 2, 3, 4, 5) țepi, s. f., (6) țepe, s. f. 1. Par lung și ascuțit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de tortură); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după cosire. 3. (În forma țep; mai ales la pl.) Ghimpe, așchiuță, spin. 4. (În forma țep; mai ales la pl.) Păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale. 5. Așchie. 6. (Fam.) Înșelăciune. [Var.: țep s. m.] – Cf. sl. čepati. DOOM
*țeápă2 (înșelăciune) (fam.) s. f., g.-d. art. țepei; pl. țepe
țeapă
ȚEÁPĂ, (1, 2, 3, 4, 5) țepi, s. f., (6) țepe, s. f. 1. Par lung și ascuțit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de tortură); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după cosire. 3. (În forma țep; mai ales la pl.) Ghimpe, așchiuță, spin. 4. (În forma țep; mai ales la pl.) Păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale. 5. Așchie. 6. (Fam.) Înșelăciune. [Var.: țep s. m.] – Cf. sl. čepati. DOOM
țeápă1 (par, așchie) s. f., g.-d. art. țépii; pl. țepi
țeapăn
ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ. DOOM
țeápăn adj. m., pl. țépeni; f. țeápănă, pl. țépene
țeapăna
ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ. DOOM
țeápăn adj. m., pl. țépeni; f. țeápănă, pl. țépene
țeapănul
ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ. DOOM
țeápăn adj. m., pl. țépeni; f. țeápănă, pl. țépene
țeapănului
ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ. DOOM
țeápăn adj. m., pl. țépeni; f. țeápănă, pl. țépene
țearină
ȚEÁRINĂ s. f. v. țarină1.
țeară
ȚEÁRĂ s. f. v. țară. DOOM
țáră s. f., g.-d. art. țắrii; pl. țări
țeasta
ȚEÁSTĂ, țeste, s. f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap1. 2. Carapace. – Lat. testa. DOOM
țeástă (pop.) s. f., g.-d. art. țéstei; pl. țéste
țeasă
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țeava
ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĭ. DOOM
țeávă s. f., g.-d. art. țévii; pl. țevi
țeche
ȚÉCHE, țechi, s. f. (Entom.; regional) Căpușă.
țechin
ȚECHÍN, țechini, s. m. Veche monedă de aur, arabă și italiană. – Din it. zecchino. DOOM
țechín s. m., pl. țechíni
țechini
ȚECHÍN, țechini, s. m. Veche monedă de aur, arabă și italiană. – Din it. zecchino. DOOM
țechín s. m., pl. țechíni
țechinii
ȚECHÍN, țechini, s. m. Veche monedă de aur, arabă și italiană. – Din it. zecchino. DOOM
țechín s. m., pl. țechíni
țechinilor
ȚECHÍN, țechini, s. m. Veche monedă de aur, arabă și italiană. – Din it. zecchino. DOOM
țechín s. m., pl. țechíni
țechinul
ȚECHÍN, țechini, s. m. Veche monedă de aur, arabă și italiană. – Din it. zecchino. DOOM
țechín s. m., pl. țechíni
țechinului
ȚECHÍN, țechini, s. m. Veche monedă de aur, arabă și italiană. – Din it. zecchino. DOOM
țechín s. m., pl. țechíni
țechiră
ȚECHÍRĂ, țechire, s. f. (Regional) Coșniță, coș (de papură sau de nuiele). Mînc un măr și două pere, La inimă tot nu mere; Să mînc o țechiră plină, Inima nu mi-o alină ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 155.
țeft
țeft (-turi), s. n. – 1. Sîn, breaslă. – 2. Centru, punct central. – 3. Par în centrul ariei. – Var. țef, țeh. Sb., rus., ceh. „corporație”, din germ. Zeche (Sanzewitsch 211; Scriban), săs. tsêchen (Borcea, 216). Pentru semantism, cf. cele două sensuri ale lui gremio „sîn” și corporație. Cuvînt înv.
țehni
țehní (-nésc, -ít), vb. – A lătra, a hămăi. – Var. țîhni. Mag. csehelni (Cihac, II, 434).
țehnire
țehní (-nésc, -ít), vb. – A lătra, a hămăi. – Var. țîhni. Mag. csehelni (Cihac, II, 434).
țel
ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel. DOOM
țel s. n., pl. țéluri
țelea
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeleai
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeleam
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țelească
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeleau
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeleați
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeleleț
ȚELELÉȚ, -EÁȚĂ, țeleleți, -e, adj. (Regional) Care se ține scai de cineva. (Adverbial) Se ia țeleleț după mine, ce să le faci ? I. CR. VII 252.
țeleniș
ȚELINÍȘ, țelinișuri, s. n. (Și în forma țeleniș) Cîmp nelucrat; țelină, pîrloagă; pajiște. Acum pămîntul e umezit de-ajuns pentru... a se ara orice țeleniș. La TDRG. – Variantă: țeleníș s. n.
țelesc
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țelește
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țelești
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeli
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țelii
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țelim
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țelina
ȚÉLINĂ2, țelini, s. f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă. 2. Pășune, fâneață (naturală sau semănată). – Din bg., sb. celina.
țelina
ȚÉLINĂ1, țeline, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară (Apium graveolens). – Din ngr. sélinon. DOOM
țélină2 (pământ nelucrat) (reg.) s. f., g.-d. art. țélinii; pl. țélini
țelind
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeline
ȚÉLINĂ1, țeline, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară (Apium graveolens). – Din ngr. sélinon. DOOM
țélină2 (pământ nelucrat) (reg.) s. f., g.-d. art. țélinii; pl. țélini
țelinei
ȚÉLINĂ1, țeline, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară (Apium graveolens). – Din ngr. sélinon. DOOM
țélină2 (pământ nelucrat) (reg.) s. f., g.-d. art. țélinii; pl. țélini
țelinele
ȚÉLINĂ1, țeline, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară (Apium graveolens). – Din ngr. sélinon. DOOM
țélină2 (pământ nelucrat) (reg.) s. f., g.-d. art. țélinii; pl. țélini
țelinelor
ȚÉLINĂ1, țeline, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară (Apium graveolens). – Din ngr. sélinon. DOOM
țélină2 (pământ nelucrat) (reg.) s. f., g.-d. art. țélinii; pl. țélini
țelini
ȚÉLINĂ2, țelini, s. f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă. 2. Pășune, fâneață (naturală sau semănată). – Din bg., sb. celina.
țelinii
ȚÉLINĂ2, țelini, s. f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă. 2. Pășune, fâneață (naturală sau semănată). – Din bg., sb. celina.
țelinile
ȚÉLINĂ2, țelini, s. f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă. 2. Pășune, fâneață (naturală sau semănată). – Din bg., sb. celina.
țelinilor
ȚÉLINĂ2, țelini, s. f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă. 2. Pășune, fâneață (naturală sau semănată). – Din bg., sb. celina.
țelinioară
ȚELINIOÁRĂ, țelinioare, s. f. Diminutiv al lui țelină1. Mîndre flori mi-am semănat Pe o verde țelinioară. POP.
țeliniș
ȚELINÍȘ, țelinișuri, s. n. (Și în forma țeleniș) Cîmp nelucrat; țelină, pîrloagă; pajiște. Acum pămîntul e umezit de-ajuns pentru... a se ara orice țeleniș. La TDRG. – Variantă: țeleníș s. n. DOOM
țeliníș (reg.) s. n., pl. țeliníșuri
țelinișul
ȚELINÍȘ, țelinișuri, s. n. (Și în forma țeleniș) Cîmp nelucrat; țelină, pîrloagă; pajiște. Acum pămîntul e umezit de-ajuns pentru... a se ara orice țeleniș. La TDRG. – Variantă: țeleníș s. n. DOOM
țeliníș (reg.) s. n., pl. țeliníșuri
țelinișului
ȚELINÍȘ, țelinișuri, s. n. (Și în forma țeleniș) Cîmp nelucrat; țelină, pîrloagă; pajiște. Acum pămîntul e umezit de-ajuns pentru... a se ara orice țeleniș. La TDRG. – Variantă: țeleníș s. n. DOOM
țeliníș (reg.) s. n., pl. țeliníșuri
țelinișuri
ȚELINÍȘ, țelinișuri, s. n. (Și în forma țeleniș) Cîmp nelucrat; țelină, pîrloagă; pajiște. Acum pămîntul e umezit de-ajuns pentru... a se ara orice țeleniș. La TDRG. – Variantă: țeleníș s. n. DOOM
țeliníș (reg.) s. n., pl. țeliníșuri
țelinișurile
ȚELINÍȘ, țelinișuri, s. n. (Și în forma țeleniș) Cîmp nelucrat; țelină, pîrloagă; pajiște. Acum pămîntul e umezit de-ajuns pentru... a se ara orice țeleniș. La TDRG. – Variantă: țeleníș s. n. DOOM
țeliníș (reg.) s. n., pl. țeliníșuri
țelinișurilor
ȚELINÍȘ, țelinișuri, s. n. (Și în forma țeleniș) Cîmp nelucrat; țelină, pîrloagă; pajiște. Acum pămîntul e umezit de-ajuns pentru... a se ara orice țeleniș. La TDRG. – Variantă: țeleníș s. n. DOOM
țeliníș (reg.) s. n., pl. țeliníșuri
țelinoasa
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină2 + suf. -os. DOOM
țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoáse
țelinoase
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină2 + suf. -os. DOOM
țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoáse
țelinoasei
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină2 + suf. -os. DOOM
țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoáse
țelinoasele
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină2 + suf. -os. DOOM
țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoáse
țelinoaselor
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină2 + suf. -os. DOOM
țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoáse
țelinos
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină2 + suf. -os. DOOM
țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoáse
țelinosul
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină2 + suf. -os. DOOM
țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoáse
țelinosului
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină2 + suf. -os. DOOM
țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoáse
țelinoși
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină2 + suf. -os. DOOM
țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoáse
țelinoșii
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină2 + suf. -os. DOOM
țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoáse
țelinoșilor
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină2 + suf. -os. DOOM
țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoáse
țelire
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țelire
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Din țel.
țeliră
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țelirăm
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țelirăți
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țelise
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țelisem
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeliseră
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeliserăm
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeliserăți
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeliseși
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeliseți
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țelit
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeliși
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țeliți
ȚELÍ, țelesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trage la semn; a ținti, a ochi. – Variantă: țăluí (RETEGANUL, P. III 18) vb. IV.
țelul
ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel. DOOM
țel s. n., pl. țéluri
țelului
ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel. DOOM
țel s. n., pl. țéluri
țeluri
ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel. DOOM
țel s. n., pl. țéluri
țelurile
ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel. DOOM
țel s. n., pl. țéluri
țelurilor
ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel. DOOM
țel s. n., pl. țéluri
țenchi
țénchi (-i), s. m. – 1. Porumb. – 2. Plantă graminee, Triticum monococcum. Mag. tengeri „porumb” (Tiktin; Candrea).
țencușa
ȚENCÚȘĂ, țencușe, s. f. (Reg.) 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Așchie. 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. – Et. nec. Cf. germ. Zinke. DOOM
țencúșă (reg.) s. f., art. țencúșa, g.-d. art. țencúșei; pl. țencúșe
țencușe
ȚENCÚȘĂ, țencușe, s. f. (Reg.) 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Așchie. 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. – Et. nec. Cf. germ. Zinke. DOOM
țencúșă (reg.) s. f., art. țencúșa, g.-d. art. țencúșei; pl. țencúșe
țencușei
ȚENCÚȘĂ, țencușe, s. f. (Reg.) 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Așchie. 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. – Et. nec. Cf. germ. Zinke. DOOM
țencúșă (reg.) s. f., art. țencúșa, g.-d. art. țencúșei; pl. țencúșe
țencușele
ȚENCÚȘĂ, țencușe, s. f. (Reg.) 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Așchie. 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. – Et. nec. Cf. germ. Zinke. DOOM
țencúșă (reg.) s. f., art. țencúșa, g.-d. art. țencúșei; pl. țencúșe
țencușelor
ȚENCÚȘĂ, țencușe, s. f. (Reg.) 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Așchie. 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. – Et. nec. Cf. germ. Zinke. DOOM
țencúșă (reg.) s. f., art. țencúșa, g.-d. art. țencúșei; pl. țencúșe
țep
ȚEP s. m. v. țeapă. DOOM
țep (ghimpe, păr aspru) s. m., pl. țepi
țepar
țepar, țepari s. m. escroc
țepelin
ZEPELÍN, zepeline, s. n. Navă aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, construită din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai ușor decât aerul; dirijabil. [Scris și: zeppelin] – Din germ. Zeppelin. DOOM
!zepelín (dirijabil) s. n., pl. zepelíne
țepene
ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ. DOOM
țeápăn adj. m., pl. țépeni; f. țeápănă, pl. țépene
țepenei
ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ. DOOM
țeápăn adj. m., pl. țépeni; f. țeápănă, pl. țépene
țepenele
ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ. DOOM
țeápăn adj. m., pl. țépeni; f. țeápănă, pl. țépene
țepenelor
ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ. DOOM
țeápăn adj. m., pl. țépeni; f. țeápănă, pl. țépene
țepeni
ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ. DOOM
țeápăn adj. m., pl. țépeni; f. țeápănă, pl. țépene
țepenii
ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ. DOOM
țeápăn adj. m., pl. țépeni; f. țeápănă, pl. țépene
țepenilor
ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ. DOOM
țeápăn adj. m., pl. țépeni; f. țeápănă, pl. țépene
țepoasa
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. DOOM
țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse
țepoase
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. DOOM
țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse
țepoasei
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. DOOM
țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse
țepoasele
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. DOOM
țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse
țepoaselor
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. DOOM
țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse
țepoi
ȚEPÓI s. n. v. țăpoi.
țepos
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. DOOM
țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse
țeposul
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. DOOM
țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse
țeposului
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. DOOM
țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse
țepoși
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. DOOM
țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse
țepoșica
ȚEPOȘÍCĂ, țepoșici, s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară, cu frunze subțiri, rigide, aspre și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu frunze penate, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Țepos + suf. -ică.
țepoșici
ȚEPOȘÍCĂ, țepoșici, s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară, cu frunze subțiri, rigide, aspre și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu frunze penate, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Țepos + suf. -ică.
țepoșicii
ȚEPOȘÍCĂ, țepoșici, s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară, cu frunze subțiri, rigide, aspre și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu frunze penate, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Țepos + suf. -ică.
țepoșicile
ȚEPOȘÍCĂ, țepoșici, s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară, cu frunze subțiri, rigide, aspre și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu frunze penate, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Țepos + suf. -ică.
țepoșicilor
ȚEPOȘÍCĂ, țepoșici, s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară, cu frunze subțiri, rigide, aspre și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu frunze penate, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Țepos + suf. -ică.
țepoșii
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. DOOM
țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse
țepoșilor
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. DOOM
țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse
țepui
țepui, țepuiesc v. t. a escroca, a înșela, a fraieri
țepuitoare
țepuitor, țepuitori s. m. v. țepar
țepuitor
țepuitor, țepuitori s. m. v. țepar
țepușa
ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă. DOOM
țepúșă s. f., art. țepúșa, g.-d. art. țepúșei; pl. țepúșe
țepușe
ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă. DOOM
țepúșă s. f., art. țepúșa, g.-d. art. țepúșei; pl. țepúșe
țepușei
ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă. DOOM
țepúșă s. f., art. țepúșa, g.-d. art. țepúșei; pl. țepúșe
țepușele
ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă. DOOM
țepúșă s. f., art. țepúșa, g.-d. art. țepúșei; pl. țepúșe
țepușelor
ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă. DOOM
țepúșă s. f., art. țepúșa, g.-d. art. țepúșei; pl. țepúșe
țeremonie
ȚEREMÓNIE s. f. v. ceremonie. DOOM
ceremoníe s. f., art. ceremonía, g.-d. art. ceremoníei; pl. ceremoníi, art. ceremoníile
țernă
ȚÉRNĂ s. f. v. țărînă.
țes
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesala
ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Perie din metal cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., sb. česalo. DOOM
țesálă s. f., g.-d. art. țesálei; pl. țesále
țesale
ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Perie din metal cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., sb. česalo. DOOM
țesálă s. f., g.-d. art. țesálei; pl. țesále
țesalei
ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Perie din metal cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., sb. česalo. DOOM
țesálă s. f., g.-d. art. țesálei; pl. țesále
țesalele
ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Perie din metal cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., sb. česalo. DOOM
țesálă s. f., g.-d. art. țesálei; pl. țesále
țesalelor
ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Perie din metal cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., sb. česalo. DOOM
țesálă s. f., g.-d. art. țesálei; pl. țesále
țese
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesea
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țeseai
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țeseam
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țeseau
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țeseați
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesem
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesere
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesere
ȚÉSERE, țeseri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) țese. – V. țese. DOOM
țésere (rar) s. f., g.-d. art. țéserii
țeserea
ȚÉSERE, țeseri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) țese. – V. țese. DOOM
țésere (rar) s. f., g.-d. art. țéserii
țeseri
ȚÉSERE, țeseri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) țese. – V. țese. DOOM
țésere (rar) s. f., g.-d. art. țéserii
țeserii
ȚÉSERE, țeseri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) țese. – V. țese. DOOM
țésere (rar) s. f., g.-d. art. țéserii
țeserile
ȚÉSERE, țeseri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) țese. – V. țese. DOOM
țésere (rar) s. f., g.-d. art. țéserii
țeserilor
ȚÉSERE, țeseri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) țese. – V. țese. DOOM
țésere (rar) s. f., g.-d. art. țéserii
țeseți
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țest
ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum. DOOM
țest s. n., pl. țésturi
țeste
ȚEÁSTĂ, țeste, s. f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap1. 2. Carapace. – Lat. testa. DOOM
țeástă (pop.) s. f., g.-d. art. țéstei; pl. țéste
țestei
ȚEÁSTĂ, țeste, s. f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap1. 2. Carapace. – Lat. testa. DOOM
țeástă (pop.) s. f., g.-d. art. țéstei; pl. țéste
țestele
ȚEÁSTĂ, țeste, s. f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap1. 2. Carapace. – Lat. testa. DOOM
țeástă (pop.) s. f., g.-d. art. țéstei; pl. țéste
țestelor
ȚEÁSTĂ, țeste, s. f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap1. 2. Carapace. – Lat. testa. DOOM
țeástă (pop.) s. f., g.-d. art. țéstei; pl. țéste
țestoasa
ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os. DOOM
țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse
țestoase
ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os. DOOM
țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse
țestoasei
ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os. DOOM
țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse
țestoasele
ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os. DOOM
țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse
țestoaselor
ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os. DOOM
țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse
țestos
ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os. DOOM
țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse
țestosul
ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os. DOOM
țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse
țestosului
ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os. DOOM
țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse
țestoși
ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os. DOOM
țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse
țestoșii
ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os. DOOM
țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse
țestoșilor
ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os. DOOM
țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse
țestul
ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum. DOOM
țest s. n., pl. țésturi
țestului
ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum. DOOM
țest s. n., pl. țésturi
țesturi
ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum. DOOM
țest s. n., pl. țésturi
țesturile
ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum. DOOM
țest s. n., pl. țésturi
țesturilor
ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum. DOOM
țest s. n., pl. țésturi
țesu
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesui
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesură
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesurăm
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesurăți
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesuse
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesusem
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesuseră
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesuserăm
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesuserăți
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesuseși
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesuseți
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesut
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesut
ȚESÚT2, -Ă, țesuți, -te, adj. 1. Care a fost confecționat la războiul2 mecanic sau manual. 2. Care a fost cârpit2. – V. țese.
țesut
ȚESÚT1, țesuturi, s. n. 1. Faptul de a țese; meșteșugul țesătoriei. 2. Țesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. Țesut nervos. – V. țese. DOOM
țesút s. n., (celule) pl. țesúturi
țesutoterapia
ȚESUTOTERAPÍE s. f. (Med.) Tratament cu țesuturi conservate în scopul refacerii organului bolnav. – Țesut + terapie (după fr. tissuthérapie).
țesutoterapie
ȚESUTOTERAPÍE s. f. (Med.) Tratament cu țesuturi conservate în scopul refacerii organului bolnav. – Țesut + terapie (după fr. tissuthérapie).
țesutoterapiei
ȚESUTOTERAPÍE s. f. (Med.) Tratament cu țesuturi conservate în scopul refacerii organului bolnav. – Țesut + terapie (după fr. tissuthérapie).
țesutoterapii
ȚESUTOTERAPÍE s. f. (Med.) Tratament cu țesuturi conservate în scopul refacerii organului bolnav. – Țesut + terapie (după fr. tissuthérapie).
țesutul
ȚESÚT1, țesuturi, s. n. 1. Faptul de a țese; meșteșugul țesătoriei. 2. Țesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. Țesut nervos. – V. țese. DOOM
țesút s. n., (celule) pl. țesúturi
țesutului
ȚESÚT1, țesuturi, s. n. 1. Faptul de a țese; meșteșugul țesătoriei. 2. Țesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. Țesut nervos. – V. țese. DOOM
țesút s. n., (celule) pl. țesúturi
țesuturi
ȚESÚT1, țesuturi, s. n. 1. Faptul de a țese; meșteșugul țesătoriei. 2. Țesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. Țesut nervos. – V. țese. DOOM
țesút s. n., (celule) pl. țesúturi
țesuturile
ȚESÚT1, țesuturi, s. n. 1. Faptul de a țese; meșteșugul țesătoriei. 2. Țesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. Țesut nervos. – V. țese. DOOM
țesút s. n., (celule) pl. țesúturi
țesuturilor
ȚESÚT1, țesuturi, s. n. 1. Faptul de a țese; meșteșugul țesătoriei. 2. Țesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. Țesut nervos. – V. țese. DOOM
țesút s. n., (celule) pl. țesúturi
țesuși
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesând
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesînd
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesăla
ȚESĂLÁ, țesál, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria un animal cu țesala (1). 2. Fig. (Fam.) A bate zdravăn. [Prez. ind. și: țesắl] – Din țesală. DOOM
țesălá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. țesál/țesắl, 2 sg. țesáli/țesắli, 3 țesálă; conj. prez. 3 să țesále/să țesắle
țesălare
ȚESĂLÁRE, țesălări, s. f. Acțiunea de a țesăla și rezultatul ei. – V. țesăla. DOOM
țesăláre s. f., g.-d. art. țesălắrii; pl. țesălắri
țesălarea
ȚESĂLÁRE, țesălări, s. f. Acțiunea de a țesăla și rezultatul ei. – V. țesăla. DOOM
țesăláre s. f., g.-d. art. țesălắrii; pl. țesălắri
țesălat
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla.
țesălat
ȚESĂLÁT1 s. n. Faptul de a țesăla. – V. țesăla. DOOM
țesălát s. n.
țesălata
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla.
țesălate
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla.
țesălatei
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla.
țesălatele
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla.
țesălatelor
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla.
țesălatul
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla.
țesălatului
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla.
țesălați
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla.
țesălații
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla.
țesălaților
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla.
țesălări
ȚESĂLÁRE, țesălări, s. f. Acțiunea de a țesăla și rezultatul ei. – V. țesăla. DOOM
țesăláre s. f., g.-d. art. țesălắrii; pl. țesălắri
țesălării
ȚESĂLÁRE, țesălări, s. f. Acțiunea de a țesăla și rezultatul ei. – V. țesăla. DOOM
țesăláre s. f., g.-d. art. țesălắrii; pl. țesălắri
țesălările
ȚESĂLÁRE, țesălări, s. f. Acțiunea de a țesăla și rezultatul ei. – V. țesăla. DOOM
țesăláre s. f., g.-d. art. țesălắrii; pl. țesălắri
țesălărilor
ȚESĂLÁRE, țesălări, s. f. Acțiunea de a țesăla și rezultatul ei. – V. țesăla. DOOM
țesăláre s. f., g.-d. art. țesălắrii; pl. țesălắri
țesălătură
ȚESĂLĂTÚRĂ, țesălături, s. f. Țesălat, țesălare. ♦ Fig. Bătaie.
țesătoare
ȚESĂTOÁRE, țesători, s. f. (Învechit) Război de țesut. Iarna toarce la fuioare, Țese firu-n țesătoare. ALECSANDRI, T. 272. DOOM
țesătoáre1 (război de țesut) (rar) s. f., g.-d. art. țesătórii; pl. țesătóri
țesătoare
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător. DOOM
țesătór s. m., pl. țesătóri
țesătoarea
ȚESĂTOÁRE, țesători, s. f. (Învechit) Război de țesut. Iarna toarce la fuioare, Țese firu-n țesătoare. ALECSANDRI, T. 272. DOOM
țesătoáre1 (război de țesut) (rar) s. f., g.-d. art. țesătórii; pl. țesătóri
țesătoarea
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător. DOOM
țesătór s. m., pl. țesătóri
țesătoarei
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător. DOOM
țesătór s. m., pl. țesătóri
țesătoarele
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător. DOOM
țesătór s. m., pl. țesătóri
țesătoarelor
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător. DOOM
țesătór s. m., pl. țesătóri
țesător
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător. DOOM
țesătór s. m., pl. țesătóri
țesători
ȚESĂTOÁRE, țesători, s. f. (Învechit) Război de țesut. Iarna toarce la fuioare, Țese firu-n țesătoare. ALECSANDRI, T. 272. DOOM
țesătoáre1 (război de țesut) (rar) s. f., g.-d. art. țesătórii; pl. țesătóri
țesători
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător. DOOM
țesătór s. m., pl. țesătóri
țesătoria
ȚESĂTORÍE, (2) țesătorii, s. f. 1. Arta, meșteșugul țesutului. 2. Atelier, fabrică unde se fac diferite țesături. – Țesător + suf. -ie. DOOM
țesătoríe s. f., art. țesătoría, g.-d. art. țesătoríei; (ateliere) pl. țesătoríi, art. țesătoríile
țesătorie
ȚESĂTORÍE, (2) țesătorii, s. f. 1. Arta, meșteșugul țesutului. 2. Atelier, fabrică unde se fac diferite țesături. – Țesător + suf. -ie. DOOM
țesătoríe s. f., art. țesătoría, g.-d. art. țesătoríei; (ateliere) pl. țesătoríi, art. țesătoríile
țesătoriei
ȚESĂTORÍE, (2) țesătorii, s. f. 1. Arta, meșteșugul țesutului. 2. Atelier, fabrică unde se fac diferite țesături. – Țesător + suf. -ie. DOOM
țesătoríe s. f., art. țesătoría, g.-d. art. țesătoríei; (ateliere) pl. țesătoríi, art. țesătoríile
țesătorii
ȚESĂTOÁRE, țesători, s. f. (Învechit) Război de țesut. Iarna toarce la fuioare, Țese firu-n țesătoare. ALECSANDRI, T. 272. DOOM
țesătoáre1 (război de țesut) (rar) s. f., g.-d. art. țesătórii; pl. țesătóri
țesătorii
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător. DOOM
țesătór s. m., pl. țesătóri
țesătorii
ȚESĂTORÍE, (2) țesătorii, s. f. 1. Arta, meșteșugul țesutului. 2. Atelier, fabrică unde se fac diferite țesături. – Țesător + suf. -ie. DOOM
țesătoríe s. f., art. țesătoría, g.-d. art. țesătoríei; (ateliere) pl. țesătoríi, art. țesătoríile
țesătoriile
ȚESĂTORÍE, (2) țesătorii, s. f. 1. Arta, meșteșugul țesutului. 2. Atelier, fabrică unde se fac diferite țesături. – Țesător + suf. -ie. DOOM
țesătoríe s. f., art. țesătoría, g.-d. art. țesătoríei; (ateliere) pl. țesătoríi, art. țesătoríile
țesătoriilor
ȚESĂTORÍE, (2) țesătorii, s. f. 1. Arta, meșteșugul țesutului. 2. Atelier, fabrică unde se fac diferite țesături. – Țesător + suf. -ie. DOOM
țesătoríe s. f., art. țesătoría, g.-d. art. țesătoríei; (ateliere) pl. țesătoríi, art. țesătoríile
țesătorile
ȚESĂTOÁRE, țesători, s. f. (Învechit) Război de țesut. Iarna toarce la fuioare, Țese firu-n țesătoare. ALECSANDRI, T. 272. DOOM
țesătoáre1 (război de țesut) (rar) s. f., g.-d. art. țesătórii; pl. țesătóri
țesătorilor
ȚESĂTOÁRE, țesători, s. f. (Învechit) Război de țesut. Iarna toarce la fuioare, Țese firu-n țesătoare. ALECSANDRI, T. 272. DOOM
țesătoáre1 (război de țesut) (rar) s. f., g.-d. art. țesătórii; pl. țesătóri
țesătorilor
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător. DOOM
țesătór s. m., pl. țesătóri
țesătorul
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător. DOOM
țesătór s. m., pl. țesătóri
țesătorului
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător. DOOM
țesătór s. m., pl. țesătóri
țesătura
ȚESĂTÚRĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut la războaiele de țesut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. ♦ Reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială. 2. Felul în care este țesută o pânză, o stofă etc. 3. Fig. Structură, fel de compoziție al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală. ♦ Împletire, întretăiere de lucruri de același fel. ♦ Intrigă, uneltire. – Țese + suf. -ătură. DOOM
țesătúră s. f., g.-d. art. țesătúrii; pl. țesătúri
țesături
ȚESĂTÚRĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut la războaiele de țesut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. ♦ Reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială. 2. Felul în care este țesută o pânză, o stofă etc. 3. Fig. Structură, fel de compoziție al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală. ♦ Împletire, întretăiere de lucruri de același fel. ♦ Intrigă, uneltire. – Țese + suf. -ătură. DOOM
țesătúră s. f., g.-d. art. țesătúrii; pl. țesătúri
țesăturii
ȚESĂTÚRĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut la războaiele de țesut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. ♦ Reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială. 2. Felul în care este țesută o pânză, o stofă etc. 3. Fig. Structură, fel de compoziție al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală. ♦ Împletire, întretăiere de lucruri de același fel. ♦ Intrigă, uneltire. – Țese + suf. -ătură. DOOM
țesătúră s. f., g.-d. art. țesătúrii; pl. țesătúri
țesăturile
ȚESĂTÚRĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut la războaiele de țesut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. ♦ Reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială. 2. Felul în care este țesută o pânză, o stofă etc. 3. Fig. Structură, fel de compoziție al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală. ♦ Împletire, întretăiere de lucruri de același fel. ♦ Intrigă, uneltire. – Țese + suf. -ătură. DOOM
țesătúră s. f., g.-d. art. țesătúrii; pl. țesătúri
țesăturilor
ȚESĂTÚRĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut la războaiele de țesut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. ♦ Reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială. 2. Felul în care este țesută o pânză, o stofă etc. 3. Fig. Structură, fel de compoziție al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală. ♦ Împletire, întretăiere de lucruri de același fel. ♦ Intrigă, uneltire. – Țese + suf. -ătură. DOOM
țesătúră s. f., g.-d. art. țesătúrii; pl. țesătúri
țevar
ȚEVÁR, țevare, s. n. Aparat care servește la răcire, la înghețare; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică. – Țeavă + suf.-ar. DOOM
țevár s. n., pl. țeváre
țevare
ȚEVÁR, țevare, s. n. Aparat care servește la răcire, la înghețare; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică. – Țeavă + suf.-ar. DOOM
țevár s. n., pl. țeváre
țevarele
ȚEVÁR, țevare, s. n. Aparat care servește la răcire, la înghețare; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică. – Țeavă + suf.-ar. DOOM
țevár s. n., pl. țeváre
țevarelor
ȚEVÁR, țevare, s. n. Aparat care servește la răcire, la înghețare; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică. – Țeavă + suf.-ar. DOOM
țevár s. n., pl. țeváre
țevarul
ȚEVÁR, țevare, s. n. Aparat care servește la răcire, la înghețare; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică. – Țeavă + suf.-ar. DOOM
țevár s. n., pl. țeváre
țevarului
ȚEVÁR, țevare, s. n. Aparat care servește la răcire, la înghețare; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică. – Țeavă + suf.-ar. DOOM
țevár s. n., pl. țeváre
țeve
ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĭ. DOOM
țeávă s. f., g.-d. art. țévii; pl. țevi
țevei
ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĭ. DOOM
țeávă s. f., g.-d. art. țévii; pl. țevi
țevele
ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĭ. DOOM
țeávă s. f., g.-d. art. țévii; pl. țevi
țevelor
ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĭ. DOOM
țeávă s. f., g.-d. art. țévii; pl. țevi
țevi
ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĭ. DOOM
țeávă s. f., g.-d. art. țévii; pl. țevi
țevie
ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĭ. DOOM
țeávă s. f., g.-d. art. țévii; pl. țevi
țevii
ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĭ. DOOM
țeávă s. f., g.-d. art. țévii; pl. țevi
țevile
ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĭ. DOOM
țeávă s. f., g.-d. art. țévii; pl. țevi
țevilor
ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĭ. DOOM
țeávă s. f., g.-d. art. țévii; pl. țevi
țevișoara
ȚEVIȘOÁRĂ, țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă. – Țeavă + suf. -ișoară. DOOM
țevișoáră s. f., g.-d. art. țevișoárei; pl. țevișoáre
țevișoare
ȚEVIȘOÁRĂ, țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă. – Țeavă + suf. -ișoară. DOOM
țevișoáră s. f., g.-d. art. țevișoárei; pl. țevișoáre
țevișoarei
ȚEVIȘOÁRĂ, țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă. – Țeavă + suf. -ișoară. DOOM
țevișoáră s. f., g.-d. art. țevișoárei; pl. țevișoáre
țevișoarele
ȚEVIȘOÁRĂ, țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă. – Țeavă + suf. -ișoară. DOOM
țevișoáră s. f., g.-d. art. țevișoárei; pl. țevișoáre
țevișoarelor
ȚEVIȘOÁRĂ, țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă. – Țeavă + suf. -ișoară. DOOM
țevișoáră s. f., g.-d. art. țevișoárei; pl. țevișoáre
țevoasa
ȚEVÓS, -OÁSĂ, țevoși, -oase, adj. (Rar) Gol în interior, găurit ca țeava. – Țeavă + suf. -os. DOOM
țevós (rar) adj. m., pl. țevóși; f. țevoásă, pl. țevoáse
țevoase
ȚEVÓS, -OÁSĂ, țevoși, -oase, adj. (Rar) Gol în interior, găurit ca țeava. – Țeavă + suf. -os. DOOM
țevós (rar) adj. m., pl. țevóși; f. țevoásă, pl. țevoáse
țevoasei
ȚEVÓS, -OÁSĂ, țevoși, -oase, adj. (Rar) Gol în interior, găurit ca țeava. – Țeavă + suf. -os. DOOM
țevós (rar) adj. m., pl. țevóși; f. țevoásă, pl. țevoáse
țevoasele
ȚEVÓS, -OÁSĂ, țevoși, -oase, adj. (Rar) Gol în interior, găurit ca țeava. – Țeavă + suf. -os. DOOM
țevós (rar) adj. m., pl. țevóși; f. țevoásă, pl. țevoáse
țevoaselor
ȚEVÓS, -OÁSĂ, țevoși, -oase, adj. (Rar) Gol în interior, găurit ca țeava. – Țeavă + suf. -os. DOOM
țevós (rar) adj. m., pl. țevóși; f. țevoásă, pl. țevoáse
țevos
ȚEVÓS, -OÁSĂ, țevoși, -oase, adj. (Rar) Gol în interior, găurit ca țeava. – Țeavă + suf. -os. DOOM
țevós (rar) adj. m., pl. țevóși; f. țevoásă, pl. țevoáse
țevosul
ȚEVÓS, -OÁSĂ, țevoși, -oase, adj. (Rar) Gol în interior, găurit ca țeava. – Țeavă + suf. -os. DOOM
țevós (rar) adj. m., pl. țevóși; f. țevoásă, pl. țevoáse
țevosului
ȚEVÓS, -OÁSĂ, țevoși, -oase, adj. (Rar) Gol în interior, găurit ca țeava. – Țeavă + suf. -os. DOOM
țevós (rar) adj. m., pl. țevóși; f. țevoásă, pl. țevoáse
țevoși
ȚEVÓS, -OÁSĂ, țevoși, -oase, adj. (Rar) Gol în interior, găurit ca țeava. – Țeavă + suf. -os. DOOM
țevós (rar) adj. m., pl. țevóși; f. țevoásă, pl. țevoáse
țevoșii
ȚEVÓS, -OÁSĂ, țevoși, -oase, adj. (Rar) Gol în interior, găurit ca țeava. – Țeavă + suf. -os. DOOM
țevós (rar) adj. m., pl. țevóși; f. țevoásă, pl. țevoáse
țevoșilor
ȚEVÓS, -OÁSĂ, țevoși, -oase, adj. (Rar) Gol în interior, găurit ca țeava. – Țeavă + suf. -os. DOOM
țevós (rar) adj. m., pl. țevóși; f. țevoásă, pl. țevoáse
țevui
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuia
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiai
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiam
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiască
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiau
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiați
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiesc
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiește
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiești
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuii
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuim
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuind
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuire
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuire
ȚEVUÍRE, țevuiri, s. f. Acțiunea de a țevui și rezultatul ei. – V. țevui. DOOM
țevuíre s. f., g.-d. art. țevuírii; pl. țevuíri
țevuirea
ȚEVUÍRE, țevuiri, s. f. Acțiunea de a țevui și rezultatul ei. – V. țevui. DOOM
țevuíre s. f., g.-d. art. țevuírii; pl. țevuíri
țevuiri
ȚEVUÍRE, țevuiri, s. f. Acțiunea de a țevui și rezultatul ei. – V. țevui. DOOM
țevuíre s. f., g.-d. art. țevuírii; pl. țevuíri
țevuirii
ȚEVUÍRE, țevuiri, s. f. Acțiunea de a țevui și rezultatul ei. – V. țevui. DOOM
țevuíre s. f., g.-d. art. țevuírii; pl. țevuíri
țevuirile
ȚEVUÍRE, țevuiri, s. f. Acțiunea de a țevui și rezultatul ei. – V. țevui. DOOM
țevuíre s. f., g.-d. art. țevuírii; pl. țevuíri
țevuirilor
ȚEVUÍRE, țevuiri, s. f. Acțiunea de a țevui și rezultatul ei. – V. țevui. DOOM
țevuíre s. f., g.-d. art. țevuírii; pl. țevuíri
țevuiră
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuirăm
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuirăți
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuise
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuisem
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiseră
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiserăm
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiserăți
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiseși
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiseți
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuit
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuit
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui.
țevuiși
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevuiți
ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui. DOOM
țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă
țevăria
ȚEVĂRÍE, (2) țevării, s. f. 1. Totalitatea țevilor unei instalații, ale unui aparat etc. 2. Atelier, secție dintr-o întreprindere în care se fabrică și se prelucrează țevi. – Țeavă + suf. -ărie. DOOM
țevăríe s. f., art. țevăría, g.-d. art. țevăríei; (ateliere) pl. țevăríi, art. țevăríile
țevărie
ȚEVĂRÍE, (2) țevării, s. f. 1. Totalitatea țevilor unei instalații, ale unui aparat etc. 2. Atelier, secție dintr-o întreprindere în care se fabrică și se prelucrează țevi. – Țeavă + suf. -ărie. DOOM
țevăríe s. f., art. țevăría, g.-d. art. țevăríei; (ateliere) pl. țevăríi, art. țevăríile
țevăriei
ȚEVĂRÍE, (2) țevării, s. f. 1. Totalitatea țevilor unei instalații, ale unui aparat etc. 2. Atelier, secție dintr-o întreprindere în care se fabrică și se prelucrează țevi. – Țeavă + suf. -ărie. DOOM
țevăríe s. f., art. țevăría, g.-d. art. țevăríei; (ateliere) pl. țevăríi, art. țevăríile
țevării
ȚEVĂRÍE, (2) țevării, s. f. 1. Totalitatea țevilor unei instalații, ale unui aparat etc. 2. Atelier, secție dintr-o întreprindere în care se fabrică și se prelucrează țevi. – Țeavă + suf. -ărie. DOOM
țevăríe s. f., art. țevăría, g.-d. art. țevăríei; (ateliere) pl. țevăríi, art. țevăríile
țevăriile
ȚEVĂRÍE, (2) țevării, s. f. 1. Totalitatea țevilor unei instalații, ale unui aparat etc. 2. Atelier, secție dintr-o întreprindere în care se fabrică și se prelucrează țevi. – Țeavă + suf. -ărie. DOOM
țevăríe s. f., art. țevăría, g.-d. art. țevăríei; (ateliere) pl. țevăríi, art. țevăríile
țevăriilor
ȚEVĂRÍE, (2) țevării, s. f. 1. Totalitatea țevilor unei instalații, ale unui aparat etc. 2. Atelier, secție dintr-o întreprindere în care se fabrică și se prelucrează țevi. – Țeavă + suf. -ărie. DOOM
țevăríe s. f., art. țevăría, g.-d. art. țevăríei; (ateliere) pl. țevăríi, art. țevăríile
țevșoară
ȚEVȘOÁRĂ s. f. v. țevișoară.
țeși
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. DOOM
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țețe
ȚÉȚE s. f. (Numai în expr.) Muscă țețe = muscă din Africa, care prin mușcătura ei provoacă oamenilor și animalelor boala somnului (Glossina palpalis). DOOM
músca țéțe s. f. art. + s. f.