șvab
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvab
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvaba
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvaba
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabe
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabe
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabei
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabei
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabele
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabele
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabelor
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabelor
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabi
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabi
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabii
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabii
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabilor
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabilor
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabul
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabul
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabului
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvabului
ȘVAB², -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor² (1), privitor la șvabi².- Din germ. Schwabe.

DOOM

șvab² (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvaițer
ȘVAÍȚER, s. n. Varietate de brânză fină, asemănătoare cu cașcavalul, prezentând goluri mari în masa ei. – Din germ. Schweizer[käse].

DOOM

șváițer s. n.

șvaițerul
ȘVAÍȚER, s. n. Varietate de brânză fină, asemănătoare cu cașcavalul, prezentând goluri mari în masa ei. – Din germ. Schweizer[käse].

DOOM

șváițer s. n.

șvaițerului
ȘVAÍȚER, s. n. Varietate de brânză fină, asemănătoare cu cașcavalul, prezentând goluri mari în masa ei. – Din germ. Schweizer[käse].

DOOM

șváițer s. n.

șvaițăr
șváițăr (-re), s. n. – Brînză de tipul Emmenthal. Germ. Schweitzer (Käse), cf. Borcea 214.

șvarț
ȘVARȚ, (2) șvarțuri, s. n. (Înv.) 1. Băutură fierbinte făcută din boabe de cafea prăjite și râșnite, trecută prin filtru și îndulcită; filtru. 2. (La pl.) Porții de șvarț (1). [Var.: șfarț s. n.] – Cf. germ. schwarz „negru”.

DOOM

șvarț (înv.) s. n., (porții) pl. șvárțuri

șvarțul
ȘVARȚ, (2) șvarțuri, s. n. (Înv.) 1. Băutură fierbinte făcută din boabe de cafea prăjite și râșnite, trecută prin filtru și îndulcită; filtru. 2. (La pl.) Porții de șvarț (1). [Var.: șfarț s. n.] – Cf. germ. schwarz „negru”.

DOOM

șvarț (înv.) s. n., (porții) pl. șvárțuri

șvarțului
ȘVARȚ, (2) șvarțuri, s. n. (Înv.) 1. Băutură fierbinte făcută din boabe de cafea prăjite și râșnite, trecută prin filtru și îndulcită; filtru. 2. (La pl.) Porții de șvarț (1). [Var.: șfarț s. n.] – Cf. germ. schwarz „negru”.

DOOM

șvarț (înv.) s. n., (porții) pl. șvárțuri

șvarțuri
ȘVARȚ, (2) șvarțuri, s. n. (Înv.) 1. Băutură fierbinte făcută din boabe de cafea prăjite și râșnite, trecută prin filtru și îndulcită; filtru. 2. (La pl.) Porții de șvarț (1). [Var.: șfarț s. n.] – Cf. germ. schwarz „negru”.

DOOM

șvarț (înv.) s. n., (porții) pl. șvárțuri

șvarțurile
ȘVARȚ, (2) șvarțuri, s. n. (Înv.) 1. Băutură fierbinte făcută din boabe de cafea prăjite și râșnite, trecută prin filtru și îndulcită; filtru. 2. (La pl.) Porții de șvarț (1). [Var.: șfarț s. n.] – Cf. germ. schwarz „negru”.

DOOM

șvarț (înv.) s. n., (porții) pl. șvárțuri

șvarțurilor
ȘVARȚ, (2) șvarțuri, s. n. (Înv.) 1. Băutură fierbinte făcută din boabe de cafea prăjite și râșnite, trecută prin filtru și îndulcită; filtru. 2. (La pl.) Porții de șvarț (1). [Var.: șfarț s. n.] – Cf. germ. schwarz „negru”.

DOOM

șvarț (înv.) s. n., (porții) pl. șvárțuri

șveadă
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șved
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șved
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șveda
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șveda
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvede
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvede
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvede
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvedei
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvedei
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvedele
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvedele
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvedelor
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvedelor
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvedo
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvedul
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvedul
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvedule
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvedului
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvedului
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvemer
ȘVÉMER, șvemere, s. n. Bucată cilindrică de lemn, ancorată în poziție orizontală în apa unui fluviu, care servește ca indicator pentru zonele cu navigația interzisă. – Din germ. Schwemmer.

DOOM

șvémer s. n., pl. șvémere

șvemere
ȘVÉMER, șvemere, s. n. Bucată cilindrică de lemn, ancorată în poziție orizontală în apa unui fluviu, care servește ca indicator pentru zonele cu navigația interzisă. – Din germ. Schwemmer.

DOOM

șvémer s. n., pl. șvémere

șvemerele
ȘVÉMER, șvemere, s. n. Bucată cilindrică de lemn, ancorată în poziție orizontală în apa unui fluviu, care servește ca indicator pentru zonele cu navigația interzisă. – Din germ. Schwemmer.

DOOM

șvémer s. n., pl. șvémere

șvemerelor
ȘVÉMER, șvemere, s. n. Bucată cilindrică de lemn, ancorată în poziție orizontală în apa unui fluviu, care servește ca indicator pentru zonele cu navigația interzisă. – Din germ. Schwemmer.

DOOM

șvémer s. n., pl. șvémere

șvemerul
ȘVÉMER, șvemere, s. n. Bucată cilindrică de lemn, ancorată în poziție orizontală în apa unui fluviu, care servește ca indicator pentru zonele cu navigația interzisă. – Din germ. Schwemmer.

DOOM

șvémer s. n., pl. șvémere

șvemerului
ȘVÉMER, șvemere, s. n. Bucată cilindrică de lemn, ancorată în poziție orizontală în apa unui fluviu, care servește ca indicator pentru zonele cu navigația interzisă. – Din germ. Schwemmer.

DOOM

șvémer s. n., pl. șvémere

șvezeasca
ȘVEZÉSC, -EÁSCĂ, șvezești, adj. (Înv.) Suedez (2). – Șved + suf. -esc.

DOOM

șvezésc (înv.) adj. m., f. șvezeáscă; pl. m. și f. șvezéști

șvezesc
ȘVEZÉSC, -EÁSCĂ, șvezești, adj. (Înv.) Suedez (2). – Șved + suf. -esc.

DOOM

șvezésc (înv.) adj. m., f. șvezeáscă; pl. m. și f. șvezéști

șvezescul
ȘVEZÉSC, -EÁSCĂ, șvezești, adj. (Înv.) Suedez (2). – Șved + suf. -esc.

DOOM

șvezésc (înv.) adj. m., f. șvezeáscă; pl. m. și f. șvezéști

șvezescului
ȘVEZÉSC, -EÁSCĂ, șvezești, adj. (Înv.) Suedez (2). – Șved + suf. -esc.

DOOM

șvezésc (înv.) adj. m., f. șvezeáscă; pl. m. și f. șvezéști

șvezești
ȘVEZÉSC, -EÁSCĂ, șvezești, adj. (Înv.) Suedez (2). – Șved + suf. -esc.

DOOM

șvezésc (înv.) adj. m., f. șvezeáscă; pl. m. și f. șvezéști

șvezeștii
ȘVEZÉSC, -EÁSCĂ, șvezești, adj. (Înv.) Suedez (2). – Șved + suf. -esc.

DOOM

șvezésc (înv.) adj. m., f. șvezeáscă; pl. m. și f. șvezéști

șvezeștile
ȘVEZÉSC, -EÁSCĂ, șvezești, adj. (Înv.) Suedez (2). – Șved + suf. -esc.

DOOM

șvezésc (înv.) adj. m., f. șvezeáscă; pl. m. și f. șvezéști

șvezeștilor
ȘVEZÉSC, -EÁSCĂ, șvezești, adj. (Înv.) Suedez (2). – Șved + suf. -esc.

DOOM

șvezésc (înv.) adj. m., f. șvezeáscă; pl. m. și f. șvezéști

șvezi
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvezi
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvezii
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvezii
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvezilor
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvezilor
ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

DOOM

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șvung
șvung, șvunguri s. n. 1. temperament. 2. eficiență.

șvăbeasca
ȘVĂBÉSC, -EÁSCĂ, șvăbești, adj. Care aparține șvabilor²; în dialectul șvăbesc. – Șvab² + suf. -esc.

DOOM

șvăbésc adj. m., f. șvăbeáscă; pl. m. și f. șvăbéști

șvăbesc
ȘVĂBÉSC, -EÁSCĂ, șvăbești, adj. Care aparține șvabilor²; în dialectul șvăbesc. – Șvab² + suf. -esc.

DOOM

șvăbésc adj. m., f. șvăbeáscă; pl. m. și f. șvăbéști

șvăbescul
ȘVĂBÉSC, -EÁSCĂ, șvăbești, adj. Care aparține șvabilor²; în dialectul șvăbesc. – Șvab² + suf. -esc.

DOOM

șvăbésc adj. m., f. șvăbeáscă; pl. m. și f. șvăbéști

șvăbescului
ȘVĂBÉSC, -EÁSCĂ, șvăbești, adj. Care aparține șvabilor²; în dialectul șvăbesc. – Șvab² + suf. -esc.

DOOM

șvăbésc adj. m., f. șvăbeáscă; pl. m. și f. șvăbéști

șvăbește
ȘVĂBÉȘTE adv. Ca șvabii² (1), în felul șvabilor² (2); în dialectul șvăbesc. – Șvab² + suf. -esc.

DOOM

șvăbéște adv.

șvăbești
ȘVĂBÉSC, -EÁSCĂ, șvăbești, adj. Care aparține șvabilor²; în dialectul șvăbesc. – Șvab² + suf. -esc.

DOOM

șvăbésc adj. m., f. șvăbeáscă; pl. m. și f. șvăbéști

șvăbeștii
ȘVĂBÉSC, -EÁSCĂ, șvăbești, adj. Care aparține șvabilor²; în dialectul șvăbesc. – Șvab² + suf. -esc.

DOOM

șvăbésc adj. m., f. șvăbeáscă; pl. m. și f. șvăbéști

șvăbeștile
ȘVĂBÉSC, -EÁSCĂ, șvăbești, adj. Care aparține șvabilor²; în dialectul șvăbesc. – Șvab² + suf. -esc.

DOOM

șvăbésc adj. m., f. șvăbeáscă; pl. m. și f. șvăbéști

șvăbeștilor
ȘVĂBÉSC, -EÁSCĂ, șvăbești, adj. Care aparține șvabilor²; în dialectul șvăbesc. – Șvab² + suf. -esc.

DOOM

șvăbésc adj. m., f. șvăbeáscă; pl. m. și f. șvăbéști

șvăboaica
ȘVĂBOÁICĂ, șvăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația compusă mai ales din germani, colonizați în mod succesiv în Banat și în Transilvania prin sec. XVIII. – Șvab² + suf. -oaică.

DOOM

șvăboáică s. f., g.-d. art. șvăboáicei; pl. șvăboáice

șvăboaice
ȘVĂBOÁICĂ, șvăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația compusă mai ales din germani, colonizați în mod succesiv în Banat și în Transilvania prin sec. XVIII. – Șvab² + suf. -oaică.

DOOM

șvăboáică s. f., g.-d. art. șvăboáicei; pl. șvăboáice

șvăboaicei
ȘVĂBOÁICĂ, șvăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația compusă mai ales din germani, colonizați în mod succesiv în Banat și în Transilvania prin sec. XVIII. – Șvab² + suf. -oaică.

DOOM

șvăboáică s. f., g.-d. art. șvăboáicei; pl. șvăboáice

șvăboaicele
ȘVĂBOÁICĂ, șvăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația compusă mai ales din germani, colonizați în mod succesiv în Banat și în Transilvania prin sec. XVIII. – Șvab² + suf. -oaică.

DOOM

șvăboáică s. f., g.-d. art. șvăboáicei; pl. șvăboáice

șvăboaicelor
ȘVĂBOÁICĂ, șvăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația compusă mai ales din germani, colonizați în mod succesiv în Banat și în Transilvania prin sec. XVIII. – Șvab² + suf. -oaică.

DOOM

șvăboáică s. f., g.-d. art. șvăboáicei; pl. șvăboáice