șpaclu
ȘPÁCLU, șpacluri, s. n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn, folosită la lucrări de tencuire. – Din germ. Spachtel. DOOM
șpáclu (șpa-clu) s. n., art. șpáclul; pl. șpácluri
șpaclul
ȘPÁCLU, șpacluri, s. n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn, folosită la lucrări de tencuire. – Din germ. Spachtel. DOOM
șpáclu (șpa-clu) s. n., art. șpáclul; pl. șpácluri
șpaclului
ȘPÁCLU, șpacluri, s. n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn, folosită la lucrări de tencuire. – Din germ. Spachtel. DOOM
șpáclu (șpa-clu) s. n., art. șpáclul; pl. șpácluri
șpacluri
ȘPÁCLU, șpacluri, s. n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn, folosită la lucrări de tencuire. – Din germ. Spachtel. DOOM
șpáclu (șpa-clu) s. n., art. șpáclul; pl. șpácluri
șpaclurile
ȘPÁCLU, șpacluri, s. n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn, folosită la lucrări de tencuire. – Din germ. Spachtel. DOOM
șpáclu (șpa-clu) s. n., art. șpáclul; pl. șpácluri
șpaclurilor
ȘPÁCLU, șpacluri, s. n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn, folosită la lucrări de tencuire. – Din germ. Spachtel. DOOM
șpáclu (șpa-clu) s. n., art. șpáclul; pl. șpácluri
șpaga
ȘPÁGĂ1, șpăgi, s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag. DOOM
!șpágă (fam.) s. f., g.-d. art. șpắgii; pl. șpăgi
șpagate
SPAGÁT s. n. v. șpagat. DOOM
șpagát s. n., pl. șpagáte
șpagatele
SPAGÁT s. n. v. șpagat. DOOM
șpagát s. n., pl. șpagáte
șpagatelor
SPAGÁT s. n. v. șpagat. DOOM
șpagát s. n., pl. șpagáte
șpagatul
SPAGÁT s. n. v. șpagat. DOOM
șpagát s. n., pl. șpagáte
șpagatului
SPAGÁT s. n. v. șpagat. DOOM
șpagát s. n., pl. șpagáte
șpais
ȘPAIS, șpaisuri, s. n. Produs rezultat din topirea unor minereuri neferoase, care conține combinații ale arsenului și ale antimoniului cu alte substanțe. – Din germ. Speise. DOOM
șpais s. n., pl. șpáisuri
șpaisul
ȘPAIS, șpaisuri, s. n. Produs rezultat din topirea unor minereuri neferoase, care conține combinații ale arsenului și ale antimoniului cu alte substanțe. – Din germ. Speise. DOOM
șpais s. n., pl. șpáisuri
șpaisului
ȘPAIS, șpaisuri, s. n. Produs rezultat din topirea unor minereuri neferoase, care conține combinații ale arsenului și ale antimoniului cu alte substanțe. – Din germ. Speise. DOOM
șpais s. n., pl. șpáisuri
șpaisuri
ȘPAIS, șpaisuri, s. n. Produs rezultat din topirea unor minereuri neferoase, care conține combinații ale arsenului și ale antimoniului cu alte substanțe. – Din germ. Speise. DOOM
șpais s. n., pl. șpáisuri
șpaisurile
ȘPAIS, șpaisuri, s. n. Produs rezultat din topirea unor minereuri neferoase, care conține combinații ale arsenului și ale antimoniului cu alte substanțe. – Din germ. Speise. DOOM
șpais s. n., pl. șpáisuri
șpaisurilor
ȘPAIS, șpaisuri, s. n. Produs rezultat din topirea unor minereuri neferoase, care conține combinații ale arsenului și ale antimoniului cu alte substanțe. – Din germ. Speise. DOOM
șpais s. n., pl. șpáisuri
șpaler
SPALIÉR, spaliere, s. n., și spalieri, s. m. 1. Schelet din bare paralele de lemn sau de metal, formînd un suport pentru anumite plante agățătoare sau ramuri de pomi, a căror creștere este dirijată de om. Călca greoi, agale, printre spalierii de viță, pe aleea curată, acoperită cu sfărîmături de scoici colorate. BART, E. 171. ◊ Loc. adv. În spalier = cu tulpina sau cu ramurile aranjate, agățate pe un spalier. Sate pitite în vîlcele – clădiri sure și roșcate, acoperișuri ascuțite, ferestre cu obloane verzi, ziduri pe care se cațără meri și peri in spalier. SADOVEANU, O. A. II 186. 2. Șir de tufe sau arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formînd un fel de perete de verdeață, de-a lungul unei alei. ♦ Alee mărginită de un perete de verdeață. 3. Aparat de gimnastică în forma unei scări fixate pe perete. – Pronunțat; -li-er. -Variantă: (învechit, rar) șpalér (GOLESCU, Î. 74) s. n.
șpalt
ȘPALT1 s.n. 1. (Poligr.) Zaț cules sub formă de coloană lungă; probă de tipar luată după acest zaț, pe care se fac corecturile. 2. Strat de piele-gelatină, obținut în urma operației de secționare a pielii de prelucrat. [Pl. -turi, (s.m.) -ți. / < germ. Spalte].
șpalt
ȘPALT1, șpalturi, s. n. (Tipogr.) 1. Zaț așezat în formă de coloană lungă, pe copia căruia se fac corecturile tipografice înainte de punerea în pagină. ♦ Probă de tipăritură luată de pe acest zaț. 2. P. ext. Planșetă folosită pentru strângerea, păstrarea și transportul materialului cules, înainte de a fi paginat. – Din germ. Spalte. DOOM
șpalt s. n., pl. șpálturi
șpaltul
ȘPALT1, șpalturi, s. n. (Tipogr.) 1. Zaț așezat în formă de coloană lungă, pe copia căruia se fac corecturile tipografice înainte de punerea în pagină. ♦ Probă de tipăritură luată de pe acest zaț. 2. P. ext. Planșetă folosită pentru strângerea, păstrarea și transportul materialului cules, înainte de a fi paginat. – Din germ. Spalte. DOOM
șpalt s. n., pl. șpálturi
șpaltului
ȘPALT1, șpalturi, s. n. (Tipogr.) 1. Zaț așezat în formă de coloană lungă, pe copia căruia se fac corecturile tipografice înainte de punerea în pagină. ♦ Probă de tipăritură luată de pe acest zaț. 2. P. ext. Planșetă folosită pentru strângerea, păstrarea și transportul materialului cules, înainte de a fi paginat. – Din germ. Spalte. DOOM
șpalt s. n., pl. șpálturi
șpalturi
ȘPALT1, șpalturi, s. n. (Tipogr.) 1. Zaț așezat în formă de coloană lungă, pe copia căruia se fac corecturile tipografice înainte de punerea în pagină. ♦ Probă de tipăritură luată de pe acest zaț. 2. P. ext. Planșetă folosită pentru strângerea, păstrarea și transportul materialului cules, înainte de a fi paginat. – Din germ. Spalte. DOOM
șpalt s. n., pl. șpálturi
șpalturile
ȘPALT1, șpalturi, s. n. (Tipogr.) 1. Zaț așezat în formă de coloană lungă, pe copia căruia se fac corecturile tipografice înainte de punerea în pagină. ♦ Probă de tipăritură luată de pe acest zaț. 2. P. ext. Planșetă folosită pentru strângerea, păstrarea și transportul materialului cules, înainte de a fi paginat. – Din germ. Spalte. DOOM
șpalt s. n., pl. șpálturi
șpalturilor
ȘPALT1, șpalturi, s. n. (Tipogr.) 1. Zaț așezat în formă de coloană lungă, pe copia căruia se fac corecturile tipografice înainte de punerea în pagină. ♦ Probă de tipăritură luată de pe acest zaț. 2. P. ext. Planșetă folosită pentru strângerea, păstrarea și transportul materialului cules, înainte de a fi paginat. – Din germ. Spalte. DOOM
șpalt s. n., pl. șpálturi
șpan
ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (În Evul Mediu în Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span.
șpan
ȘPAN2, șpanuri, s. n. 1. Așchie de metal provenită din prelucrarea la strung, la freză. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. – Din germ Span.
șpan
ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span. DOOM
șpan2 (așchie) s. n., pl. șpánuri
șpani
ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span. DOOM
șpan2 (așchie) s. n., pl. șpánuri
șpanii
ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span. DOOM
șpan2 (așchie) s. n., pl. șpánuri
șpanilor
ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span. DOOM
șpan2 (așchie) s. n., pl. șpánuri
șpanul
ȘPAN2, șpanuri, s. n. 1. Așchie de metal provenită din prelucrarea la strung, la freză. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. – Din germ Span.
șpanul
ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span. DOOM
șpan2 (așchie) s. n., pl. șpánuri
șpanului
ȘPAN2, șpanuri, s. n. 1. Așchie de metal provenită din prelucrarea la strung, la freză. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. – Din germ Span.
șpanului
ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span. DOOM
șpan2 (așchie) s. n., pl. șpánuri
șpanuri
ȘPAN2, șpanuri, s. n. 1. Așchie de metal provenită din prelucrarea la strung, la freză. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. – Din germ Span.
șpanurile
ȘPAN2, șpanuri, s. n. 1. Așchie de metal provenită din prelucrarea la strung, la freză. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. – Din germ Span.
șpanurilor
ȘPAN2, șpanuri, s. n. 1. Așchie de metal provenită din prelucrarea la strung, la freză. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. – Din germ Span.
șpanț
șpanț, șpanțuri s. n. (deț.) ac de siguranță.
șpargă
ȘPÁRGĂ, șpărgi, s. f. (Transilv.) Sfoară.
șparlea
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparleai
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparleală
șparleală, șparleli s. f. furt, furtișag.
șparleam
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlească
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparleau
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparleați
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlesc
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlește
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlești
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparli
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlii
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlim
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlind
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlire
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlire
ȘPARLÍRE, șparliri, s. f. (Arg.) Acțiunea de a șparli și rezultatul ei. – V. șparli. DOOM
șparlíre (rar) s. f., g.-d. art. șparlírii; pl. șparlíri
șparlirea
ȘPARLÍRE, șparliri, s. f. (Arg.) Acțiunea de a șparli și rezultatul ei. – V. șparli. DOOM
șparlíre (rar) s. f., g.-d. art. șparlírii; pl. șparlíri
șparliri
ȘPARLÍRE, șparliri, s. f. (Arg.) Acțiunea de a șparli și rezultatul ei. – V. șparli. DOOM
șparlíre (rar) s. f., g.-d. art. șparlírii; pl. șparlíri
șparlirii
ȘPARLÍRE, șparliri, s. f. (Arg.) Acțiunea de a șparli și rezultatul ei. – V. șparli. DOOM
șparlíre (rar) s. f., g.-d. art. șparlírii; pl. șparlíri
șparlirile
ȘPARLÍRE, șparliri, s. f. (Arg.) Acțiunea de a șparli și rezultatul ei. – V. șparli. DOOM
șparlíre (rar) s. f., g.-d. art. șparlírii; pl. șparlíri
șparlirilor
ȘPARLÍRE, șparliri, s. f. (Arg.) Acțiunea de a șparli și rezultatul ei. – V. șparli. DOOM
șparlíre (rar) s. f., g.-d. art. șparlírii; pl. șparlíri
șparliră
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlirăm
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlirăți
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlise
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlisem
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparliseră
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparliserăm
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparliserăți
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparliseși
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparliseți
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlit
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparlit
ȘPARLÍT, -Ă, șparliți, -te, adj. (Arg.) Șterpelit, furat. – V. șparli.
șparliși
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șparliți
ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. DOOM
șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă
șpațir
ȘPAȚÍR s. n. (Germanism rar, în Transilv.) Plimbare.
șpațirea
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațireai
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațiream
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirească
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațireau
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațireați
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațiresc
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirește
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirești
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațiri
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirii
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirim
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirind
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirire
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirire
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațiriră
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirirăm
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirirăți
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirise
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirisem
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațiriseră
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațiriserăm
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațiriserăți
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațiriseși
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațiriseți
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirit
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațiriși
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațiriți
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
șpațirul
ȘPAȚÍR s. n. (Germanism rar, în Transilv.) Plimbare.
șpațirului
ȘPAȚÍR s. n. (Germanism rar, în Transilv.) Plimbare.
șpațiruri
ȘPAȚÍR s. n. (Germanism rar, în Transilv.) Plimbare.
șpațirurile
ȘPAȚÍR s. n. (Germanism rar, în Transilv.) Plimbare.
șpațirurilor
ȘPAȚÍR s. n. (Germanism rar, în Transilv.) Plimbare.
șpec
ȘPEC s.n. (Poligr.) Surplus de materie lucrată. [< germ. Speck].
șpecul
ȘPEC s.n. (Poligr.) Surplus de materie lucrată. [< germ. Speck].
șpecului
ȘPEC s.n. (Poligr.) Surplus de materie lucrată. [< germ. Speck].
șpecuri
ȘPEC s.n. (Poligr.) Surplus de materie lucrată. [< germ. Speck].
șpecurile
ȘPEC s.n. (Poligr.) Surplus de materie lucrată. [< germ. Speck].
șpecurilor
ȘPEC s.n. (Poligr.) Surplus de materie lucrată. [< germ. Speck].
șperacle
ȘPERÁCLU, șperacle, s. n. Instrument de metal în formă de cui îndoit la vârf, care servește la descuierea încuietorilor. – Din germ. Sperrhaken. DOOM
șperáclu (-ra-clu) s. n., art. șperáclul; pl. șperácle
șperaclele
ȘPERÁCLU, șperacle, s. n. Instrument de metal în formă de cui îndoit la vârf, care servește la descuierea încuietorilor. – Din germ. Sperrhaken. DOOM
șperáclu (-ra-clu) s. n., art. șperáclul; pl. șperácle
șperaclelor
ȘPERÁCLU, șperacle, s. n. Instrument de metal în formă de cui îndoit la vârf, care servește la descuierea încuietorilor. – Din germ. Sperrhaken. DOOM
șperáclu (-ra-clu) s. n., art. șperáclul; pl. șperácle
șperaclu
ȘPERÁCLU, șperacle, s. n. Instrument de metal în formă de cui îndoit la vârf, care servește la descuierea încuietorilor. – Din germ. Sperrhaken. DOOM
șperáclu (-ra-clu) s. n., art. șperáclul; pl. șperácle
șperaclul
ȘPERÁCLU, șperacle, s. n. Instrument de metal în formă de cui îndoit la vârf, care servește la descuierea încuietorilor. – Din germ. Sperrhaken. DOOM
șperáclu (-ra-clu) s. n., art. șperáclul; pl. șperácle
șperaclului
ȘPERÁCLU, șperacle, s. n. Instrument de metal în formă de cui îndoit la vârf, care servește la descuierea încuietorilor. – Din germ. Sperrhaken. DOOM
șperáclu (-ra-clu) s. n., art. șperáclul; pl. șperácle
șperlă
ȘPÉRLĂ s. f. (Reg.) Cenușă încă fierbinte care acoperă jarul; spuză. ◊ Expr. A da pe cineva prin șperlă = a se purta rău cu cineva, a-l maltrata; a pune pe cineva într-o situație penibilă. A o da prin șperlă = a o păți. – Et. nec. DOOM
șpérlă (reg.) s. f., g.-d. art. șpérlei
șperț
ȘPERȚ, sperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”. DOOM
șperț (fam.) s. n., pl. șpérțuri
șperțar
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar. DOOM
șperțáră (rar) s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre
șperțara
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar. DOOM
șperțáră (rar) s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre
șperțare
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar. DOOM
șperțáră (rar) s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre
șperțarei
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar. DOOM
șperțáră (rar) s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre
șperțarele
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar. DOOM
șperțáră (rar) s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre
șperțarelor
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar. DOOM
șperțáră (rar) s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre
șperțari
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar. DOOM
șperțáră (rar) s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre
șperțarii
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar. DOOM
șperțáră (rar) s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre
șperțarilor
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar. DOOM
șperțáră (rar) s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre
șperțarul
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar. DOOM
șperțáră (rar) s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre
șperțarului
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar. DOOM
șperțáră (rar) s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre
șperțui
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuia
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuiai
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuiala
ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi șperț; mituială. – Șperțui + suf. -eală. DOOM
șperțuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. șperțuiélii; pl. șperțuiéli
șperțuiam
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuiască
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuiau
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuiați
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuieli
ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi șperț; mituială. – Șperțui + suf. -eală. DOOM
șperțuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. șperțuiélii; pl. șperțuiéli
șperțuielii
ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi șperț; mituială. – Șperțui + suf. -eală. DOOM
șperțuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. șperțuiélii; pl. șperțuiéli
șperțuielile
ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi șperț; mituială. – Șperțui + suf. -eală. DOOM
șperțuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. șperțuiélii; pl. șperțuiéli
șperțuielilor
ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi șperț; mituială. – Șperțui + suf. -eală. DOOM
șperțuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. șperțuiélii; pl. șperțuiéli
șperțuiesc
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuiește
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuiești
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuii
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuim
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuind
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuire
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuire
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui.
șperțuiră
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuirăm
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuirăți
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuise
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuisem
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuiseră
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuiserăm
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuiserăți
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuiseși
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuiseți
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuit
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuit
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui.
șperțuiși
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțuiți
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. DOOM
șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă
șperțul
ȘPERȚ, sperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”. DOOM
șperț (fam.) s. n., pl. șpérțuri
șperțului
ȘPERȚ, sperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”. DOOM
șperț (fam.) s. n., pl. șpérțuri
șperțuri
ȘPERȚ, sperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”. DOOM
șperț (fam.) s. n., pl. șpérțuri
șperțurile
ȘPERȚ, sperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”. DOOM
șperț (fam.) s. n., pl. șpérțuri
șperțurilor
ȘPERȚ, sperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”. DOOM
șperț (fam.) s. n., pl. șpérțuri
șpighel
ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen]. DOOM
șpíghel s. n.
șpighel
ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen].
șpighele
ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen]. DOOM
șpíghel s. n.
șpighelele
ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen]. DOOM
șpíghel s. n.
șpighelelor
ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen]. DOOM
șpíghel s. n.
șpighelul
ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen]. DOOM
șpíghel s. n.
șpighelului
ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen]. DOOM
șpíghel s. n.
șpil
ȘPIL, șpiluri, s. n. (Arg.) Aranjament (incorect), plan necinstit; șmecherie. – Din germ. Spiel. DOOM
șpil (arg., fam.) s. n., pl. șpíluri
șpiler
șpiler, șpileri s. m. șmecher, participant la acțiuni ilicite puse la cale în lumea interlopă.
șpilhozen
ȘPÍLHOZEN, șpilhozeni, s. m. Pantalonași cu bretele pentru copii. [Pl. și: (n.) spilhozene] – Din germ. Spielhose. DOOM
!șpílhozen/șpilhózen s. m./s. n., pl. șpílhozeni/șpilhózene
șpilhozeni
ȘPÍLHOZEN, șpilhozeni, s. m. Pantalonași cu bretele pentru copii. [Pl. și: (n.) spilhozene] – Din germ. Spielhose. DOOM
!șpílhozen/șpilhózen s. m./s. n., pl. șpílhozeni/șpilhózene
șpilhozenii
ȘPÍLHOZEN, șpilhozeni, s. m. Pantalonași cu bretele pentru copii. [Pl. și: (n.) spilhozene] – Din germ. Spielhose. DOOM
!șpílhozen/șpilhózen s. m./s. n., pl. șpílhozeni/șpilhózene
șpilhozenilor
ȘPÍLHOZEN, șpilhozeni, s. m. Pantalonași cu bretele pentru copii. [Pl. și: (n.) spilhozene] – Din germ. Spielhose. DOOM
!șpílhozen/șpilhózen s. m./s. n., pl. șpílhozeni/șpilhózene
șpilhozenul
ȘPÍLHOZEN, șpilhozeni, s. m. Pantalonași cu bretele pentru copii. [Pl. și: (n.) spilhozene] – Din germ. Spielhose. DOOM
!șpílhozen/șpilhózen s. m./s. n., pl. șpílhozeni/șpilhózene
șpilhozenului
ȘPÍLHOZEN, șpilhozeni, s. m. Pantalonași cu bretele pentru copii. [Pl. și: (n.) spilhozene] – Din germ. Spielhose. DOOM
!șpílhozen/șpilhózen s. m./s. n., pl. șpílhozeni/șpilhózene
șpilui
șpilui, șpiluiesc v. i. (intl.) a participa la activități ilicite.
șpiluire
șpilui, șpiluiesc v. i. (intl.) a participa la activități ilicite.
șpiluit
șpilui, șpiluiesc v. i. (intl.) a participa la activități ilicite.
șpilul
ȘPIL, șpiluri, s. n. (Arg.) Aranjament (incorect), plan necinstit; șmecherie. – Din germ. Spiel. DOOM
șpil (arg., fam.) s. n., pl. șpíluri
șpilului
ȘPIL, șpiluri, s. n. (Arg.) Aranjament (incorect), plan necinstit; șmecherie. – Din germ. Spiel. DOOM
șpil (arg., fam.) s. n., pl. șpíluri
șpiluri
ȘPIL, șpiluri, s. n. (Arg.) Aranjament (incorect), plan necinstit; șmecherie. – Din germ. Spiel. DOOM
șpil (arg., fam.) s. n., pl. șpíluri
șpilurile
ȘPIL, șpiluri, s. n. (Arg.) Aranjament (incorect), plan necinstit; șmecherie. – Din germ. Spiel. DOOM
șpil (arg., fam.) s. n., pl. șpíluri
șpilurilor
ȘPIL, șpiluri, s. n. (Arg.) Aranjament (incorect), plan necinstit; șmecherie. – Din germ. Spiel. DOOM
șpil (arg., fam.) s. n., pl. șpíluri
șpioană
SPIÓN, SPIOÁNĂ, spioni, spioane, s. m. și f. 1. Persoană care urmărește și se străduiește să afle secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, pentru a le transmite altui stat, de obicei dușman, de care este angajată și plătită. Gazetele intervenționiste înjurau puterile centrale, vedeau pretutindeni spioni și trădători în serviciul acestora. PAS, Z. II 170. Se șoptea că ar fi spion austriac. BART, E. 365. 2. Persoană care pîndește, iscodește și caută să afle ce spune, ce tace sau ce intenționează să facă cineva (pentru a informa pe altul de care, de obicei, este angajată în acest scop). Ofițerul de jandarmi avea spioni destui la ateliere, putea fi informat. VORNIC, P. 215. Așa ? Care vrea să zică... ești spion d-ta ? Apoi, așteaptă... dacă-i așa, să-ți dau o răfuială isprăvnicească pe spinare. ALECSANDRI, T. I 217. – Variantă: șpión, șpioánă (DUMITRIU, N. 179, SADOVEANU, P. M. 292, CONTEMPORANUL, III 573) s. m. și f.
șpion
SPIÓN, SPIOÁNĂ, spioni, spioane, s. m. și f. 1. Persoană care urmărește și se străduiește să afle secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, pentru a le transmite altui stat, de obicei dușman, de care este angajată și plătită. Gazetele intervenționiste înjurau puterile centrale, vedeau pretutindeni spioni și trădători în serviciul acestora. PAS, Z. II 170. Se șoptea că ar fi spion austriac. BART, E. 365. 2. Persoană care pîndește, iscodește și caută să afle ce spune, ce tace sau ce intenționează să facă cineva (pentru a informa pe altul de care, de obicei, este angajată în acest scop). Ofițerul de jandarmi avea spioni destui la ateliere, putea fi informat. VORNIC, P. 215. Așa ? Care vrea să zică... ești spion d-ta ? Apoi, așteaptă... dacă-i așa, să-ți dau o răfuială isprăvnicească pe spinare. ALECSANDRI, T. I 217. – Variantă: șpión, șpioánă (DUMITRIU, N. 179, SADOVEANU, P. M. 292, CONTEMPORANUL, III 573) s. m. și f.
șpiona
SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A căuta să afle secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, pentru a le transmite altui stat. 2. Tranz. A pîndi, a iscodi și a căuta să afle ce spune, ce face sau ce intenționează să facă cineva (pentru a da informații cuiva); p. ext. a privi pe furiș. Erau frumoase și spionau cu priviri agere pe cei trei oșteni. SADOVEANU, O. VII 60. Așa vorbii, cu ochii spionîndu-l; Iar la sfîrșit cedarăm fiecare. TOPÎRCEANU, B. 97. Uneori li se părea că e cineva care-i ascultă, îi spionează, ș-atunci își scoborau glasul. VLAHUȚĂ, O. A. 244. ◊ Refl. reciproc. Nu se puteau suferi și se spionau. PAS, Z. I 156. – Variantă: șpioná (RETEGANUL, P. I 29) vb. I.
șpionare
ȘPIONÁ vb. I. v. spiona.
șpionat
ȘPIONÁ vb. I. v. spiona.
șpirt
SPIRT s. n. Alcool etilic (v. etilic); p. ext. băutură alcoolică tare. Începură să-și recunoască fețele prin negura zorilor, să se vadă cum erau, umflați de spirt, de nesomn și de urcușul aspru prin stîncărie. DUMITRIU, N. 184. Era... în stare să sugă o vadră de spirt fără măcar să clipească. REBREANU, I. 34. Și paharul turcului... Cu catran să-l cătrănești Și cu spirt să-l împlinești, Cu rachiu să-l întărești. TEODORESCU. P. P. 664. ◊ (În metafore și comparații, sugerînd ideea de agerime, vioiciune) Aici la han, în drum, la răspîntie, trebuie un băiat iute, spirt. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 63. Îl luase la ochi, căci era spirt, știi colea cum trebuie omului, mîna dreaptă, nu altăceva. ISPIRESCU, L. 164. ◊ Spirt de lemn = alcool metilic, v. metilic. Spirt denaturat (sau de ars) v. denaturat. Spirt industrial = alcool etilic impur, nerafinat (care conține între altele un procent de alcool metilic). Spirt medicinal = spirt folosit în medicină, mai ales ca dezinfectant (devenit impropriu pentru consum prin adăugarea unei substanțe colorante). – Variantă: (regional) șpirt (CAMILAR, N. I 308) s. n.
șpirtos
SPIRTÓS, -OÁSĂ, spirtoși, -oase, adj. (Despre băuturi) Care conține spirt; alcoolic. Debit de băuturi spirtoase. ◊ (Substantivat, f. pl.) Tatăl său a fost ani mulți cinovnic la spirtoase. GHICA, S. 518. – Variantă: șpirtós, -oásă (CONTEMPORANUL, VII 21) adj.
șpis
ȘPIS, șpisuri, s. n. Pată neagră care apare uneori la tipar între cuvinte. – Din germ. Spiess. DOOM
șpis s. n., pl. șpísuri
șpisul
ȘPIS, șpisuri, s. n. Pată neagră care apare uneori la tipar între cuvinte. – Din germ. Spiess. DOOM
șpis s. n., pl. șpísuri
șpisului
ȘPIS, șpisuri, s. n. Pată neagră care apare uneori la tipar între cuvinte. – Din germ. Spiess. DOOM
șpis s. n., pl. șpísuri
șpisuri
ȘPIS, șpisuri, s. n. Pată neagră care apare uneori la tipar între cuvinte. – Din germ. Spiess. DOOM
șpis s. n., pl. șpísuri
șpisurile
ȘPIS, șpisuri, s. n. Pată neagră care apare uneori la tipar între cuvinte. – Din germ. Spiess. DOOM
șpis s. n., pl. șpísuri
șpisurilor
ȘPIS, șpisuri, s. n. Pată neagră care apare uneori la tipar între cuvinte. – Din germ. Spiess. DOOM
șpis s. n., pl. șpísuri
șpitai
SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală în care sînt internați bolnavii, accidentații sau răniții pentru a fi îngrijiți. Prietenul tău e dus la spital; o să se facă sănătos. SADOVEANU, M. C. 109. Doctorul... e hotărît să mă trimeată în țară la spital. CAMIL PETRESCU, U. N. 343. El muri în spitalul de alienați – palid, mut pînă-n ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare. EMINESCU, N. 40. ◊ Spital unificat v. unificat. – Pl. și: spitaluri (SAHIA, N. 118, GOLESCU, Î. 32). – Variantă: (regional) șpitái (HODOȘ, P. P. 131) s. n.
șpiț
ȘPIȚ1, șpiți, s. m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr alb și pufos, cu urechi drepte și bot ascuțit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz. DOOM
șpiț1 (câine) s. m., pl. șpiți
șpiț
ȘPIȚ2, șpițuri, s. n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții etc. 4. (Reg.) Țigaret scurt. – Din germ. Spitze. DOOM
șpiț2 (unealtă, ornament, vârf) s. n., pl. șpíțuri
șpiți
ȘPIȚ1, șpiți, s. m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr alb și pufos, cu urechi drepte și bot ascuțit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz. DOOM
șpiț1 (câine) s. m., pl. șpiți
șpiții
ȘPIȚ1, șpiți, s. m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr alb și pufos, cu urechi drepte și bot ascuțit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz. DOOM
șpiț1 (câine) s. m., pl. șpiți
șpiților
ȘPIȚ1, șpiți, s. m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr alb și pufos, cu urechi drepte și bot ascuțit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz. DOOM
șpiț1 (câine) s. m., pl. șpiți
șpițul
ȘPIȚ1, șpiți, s. m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr alb și pufos, cu urechi drepte și bot ascuțit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz. DOOM
șpiț1 (câine) s. m., pl. șpiți
șpițul
ȘPIȚ2, șpițuri, s. n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții etc. 4. (Reg.) Țigaret scurt. – Din germ. Spitze. DOOM
șpiț2 (unealtă, ornament, vârf) s. n., pl. șpíțuri
șpițului
ȘPIȚ1, șpiți, s. m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr alb și pufos, cu urechi drepte și bot ascuțit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz. DOOM
șpiț1 (câine) s. m., pl. șpiți
șpițului
ȘPIȚ2, șpițuri, s. n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții etc. 4. (Reg.) Țigaret scurt. – Din germ. Spitze. DOOM
șpiț2 (unealtă, ornament, vârf) s. n., pl. șpíțuri
șpițuri
ȘPIȚ2, șpițuri, s. n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții etc. 4. (Reg.) Țigaret scurt. – Din germ. Spitze. DOOM
șpiț2 (unealtă, ornament, vârf) s. n., pl. șpíțuri
șpițurile
ȘPIȚ2, șpițuri, s. n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții etc. 4. (Reg.) Țigaret scurt. – Din germ. Spitze. DOOM
șpiț2 (unealtă, ornament, vârf) s. n., pl. șpíțuri
șpițurilor
ȘPIȚ2, șpițuri, s. n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții etc. 4. (Reg.) Țigaret scurt. – Din germ. Spitze. DOOM
șpiț2 (unealtă, ornament, vârf) s. n., pl. șpíțuri
șplingar
șplingar, șplingari s. m. (intl.) spărgător de locuințe și mașini.
șplinguit
șplinguit, -ă, șplinguií, -te adj. (intl. – d. locuințe) furat, jefuit.
șplint
ȘPLINT, șplinturi, s. n. Element de fixare, format din sârmă îndoită în formă de cui despicat, folosit pentru asigurarea piulițelor împotriva deșurubării. – Din germ. Splint. DOOM
șplint s. n., pl. șplínturi
șplintul
ȘPLINT, șplinturi, s. n. Element de fixare, format din sârmă îndoită în formă de cui despicat, folosit pentru asigurarea piulițelor împotriva deșurubării. – Din germ. Splint. DOOM
șplint s. n., pl. șplínturi
șplintului
ȘPLINT, șplinturi, s. n. Element de fixare, format din sârmă îndoită în formă de cui despicat, folosit pentru asigurarea piulițelor împotriva deșurubării. – Din germ. Splint. DOOM
șplint s. n., pl. șplínturi
șplinturi
ȘPLINT, șplinturi, s. n. Element de fixare, format din sârmă îndoită în formă de cui despicat, folosit pentru asigurarea piulițelor împotriva deșurubării. – Din germ. Splint. DOOM
șplint s. n., pl. șplínturi
șplinturile
ȘPLINT, șplinturi, s. n. Element de fixare, format din sârmă îndoită în formă de cui despicat, folosit pentru asigurarea piulițelor împotriva deșurubării. – Din germ. Splint. DOOM
șplint s. n., pl. șplínturi
șplinturilor
ȘPLINT, șplinturi, s. n. Element de fixare, format din sârmă îndoită în formă de cui despicat, folosit pentru asigurarea piulițelor împotriva deșurubării. – Din germ. Splint. DOOM
șplint s. n., pl. șplínturi
șplit
ȘPLIT s. n. Piatră dură spartă, folosită la confecționarea betoanelor de ciment și la pietruiri. – Din germ. Splitt. DOOM
șplit s. n.
șplitul
ȘPLIT s. n. Piatră dură spartă, folosită la confecționarea betoanelor de ciment și la pietruiri. – Din germ. Splitt. DOOM
șplit s. n.
șplitului
ȘPLIT s. n. Piatră dură spartă, folosită la confecționarea betoanelor de ciment și la pietruiri. – Din germ. Splitt. DOOM
șplit s. n.
șpor
ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. s p o r a. DOOM
șpor (reg.) s. m., pl. șpori
șpori
ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. s p o r a. DOOM
șpor (reg.) s. m., pl. șpori
șporii
ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. s p o r a. DOOM
șpor (reg.) s. m., pl. șpori
șporilor
ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. s p o r a. DOOM
șpor (reg.) s. m., pl. șpori
șporul
ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. s p o r a. DOOM
șpor (reg.) s. m., pl. șpori
șporului
ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. s p o r a. DOOM
șpor (reg.) s. m., pl. șpori
șpraiț
ȘPRÁIȚ, șpraițuri, s. n. Grindă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize. DOOM
șpraiț (reg.) s. n., pl. șpráițuri
șpraițui
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuia
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiai
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiam
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiască
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiau
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiați
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiesc
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiește
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiești
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuii
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuim
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuind
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuire
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuire
ȘPRAIȚUÍRE, șpraițuiri, s. f. Acțiunea de a șpraițui și rezultatul ei. – V. șpraițui. DOOM
șpraițuíre (reg.) (șprai-) s. f., g.-d. art. șpraițuírii; pl. șpraițuíri
șpraițuirea
ȘPRAIȚUÍRE, șpraițuiri, s. f. Acțiunea de a șpraițui și rezultatul ei. – V. șpraițui. DOOM
șpraițuíre (reg.) (șprai-) s. f., g.-d. art. șpraițuírii; pl. șpraițuíri
șpraițuiri
ȘPRAIȚUÍRE, șpraițuiri, s. f. Acțiunea de a șpraițui și rezultatul ei. – V. șpraițui. DOOM
șpraițuíre (reg.) (șprai-) s. f., g.-d. art. șpraițuírii; pl. șpraițuíri
șpraițuirii
ȘPRAIȚUÍRE, șpraițuiri, s. f. Acțiunea de a șpraițui și rezultatul ei. – V. șpraițui. DOOM
șpraițuíre (reg.) (șprai-) s. f., g.-d. art. șpraițuírii; pl. șpraițuíri
șpraițuirile
ȘPRAIȚUÍRE, șpraițuiri, s. f. Acțiunea de a șpraițui și rezultatul ei. – V. șpraițui. DOOM
șpraițuíre (reg.) (șprai-) s. f., g.-d. art. șpraițuírii; pl. șpraițuíri
șpraițuirilor
ȘPRAIȚUÍRE, șpraițuiri, s. f. Acțiunea de a șpraițui și rezultatul ei. – V. șpraițui. DOOM
șpraițuíre (reg.) (șprai-) s. f., g.-d. art. șpraițuírii; pl. șpraițuíri
șpraițuiră
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuirăm
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuirăți
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuise
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuisem
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiseră
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiserăm
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiserăți
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiseși
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiseți
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuit
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuit
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen.
șpraițuiși
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițuiți
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen. DOOM
șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă
șpraițul
ȘPRÁIȚ, șpraițuri, s. n. Grindă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize. DOOM
șpraiț (reg.) s. n., pl. șpráițuri
șpraițului
ȘPRÁIȚ, șpraițuri, s. n. Grindă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize. DOOM
șpraiț (reg.) s. n., pl. șpráițuri
șpraițuri
ȘPRÁIȚ, șpraițuri, s. n. Grindă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize. DOOM
șpraiț (reg.) s. n., pl. șpráițuri
șpraițurile
ȘPRÁIȚ, șpraițuri, s. n. Grindă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize. DOOM
șpraiț (reg.) s. n., pl. șpráițuri
șpraițurilor
ȘPRÁIȚ, șpraițuri, s. n. Grindă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize. DOOM
șpraiț (reg.) s. n., pl. șpráițuri
șpring
ȘPRING, șpringuri, s. n. (Mar.) Parâmă folosită pentru a ancora o navă (1). – Din engl. spring. DOOM
șpring s. n., pl. șprínguri
șpringar
șpringar, șpringari s. m. v. șplingar.
șpringui
șpringui, șpringuiesc v. t. (intl.) a fura din locuințe.
șpringuire
ȘPRINGUÍRE, șpringuiri, s. f. Operație de curbare prin deformare la cald a foilor de arc pentru suspensii. – Cf. germ. springen. DOOM
șpringuíre s. f., g.-d. art. șpringuírii; pl. șpringuíri
șpringuirea
ȘPRINGUÍRE, șpringuiri, s. f. Operație de curbare prin deformare la cald a foilor de arc pentru suspensii. – Cf. germ. springen. DOOM
șpringuíre s. f., g.-d. art. șpringuírii; pl. șpringuíri
șpringuiri
ȘPRINGUÍRE, șpringuiri, s. f. Operație de curbare prin deformare la cald a foilor de arc pentru suspensii. – Cf. germ. springen. DOOM
șpringuíre s. f., g.-d. art. șpringuírii; pl. șpringuíri
șpringuirii
ȘPRINGUÍRE, șpringuiri, s. f. Operație de curbare prin deformare la cald a foilor de arc pentru suspensii. – Cf. germ. springen. DOOM
șpringuíre s. f., g.-d. art. șpringuírii; pl. șpringuíri
șpringuirile
ȘPRINGUÍRE, șpringuiri, s. f. Operație de curbare prin deformare la cald a foilor de arc pentru suspensii. – Cf. germ. springen. DOOM
șpringuíre s. f., g.-d. art. șpringuírii; pl. șpringuíri
șpringuirilor
ȘPRINGUÍRE, șpringuiri, s. f. Operație de curbare prin deformare la cald a foilor de arc pentru suspensii. – Cf. germ. springen. DOOM
șpringuíre s. f., g.-d. art. șpringuírii; pl. șpringuíri
șpringuit
șpringuit, -ă, șpringuiți, -te adj. v. șplinguit.
șpringul
ȘPRING, șpringuri, s. n. (Mar.) Parâmă folosită pentru a ancora o navă (1). – Din engl. spring. DOOM
șpring s. n., pl. șprínguri
șpringului
ȘPRING, șpringuri, s. n. (Mar.) Parâmă folosită pentru a ancora o navă (1). – Din engl. spring. DOOM
șpring s. n., pl. șprínguri
șpringuri
ȘPRING, șpringuri, s. n. (Mar.) Parâmă folosită pentru a ancora o navă (1). – Din engl. spring. DOOM
șpring s. n., pl. șprínguri
șpringurile
ȘPRING, șpringuri, s. n. (Mar.) Parâmă folosită pentru a ancora o navă (1). – Din engl. spring. DOOM
șpring s. n., pl. șprínguri
șpringurilor
ȘPRING, șpringuri, s. n. (Mar.) Parâmă folosită pentru a ancora o navă (1). – Din engl. spring. DOOM
șpring s. n., pl. șprínguri
șpriteanu
șprițeanu s. invar. v. șpriț.
șpriț
ȘPRIȚ2, șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze. DOOM
șpriț s. n., pl. șpríțuri
șprițache
șprițache s. invar. (glum.) v. șpriț.
șprițan
șprițan, șprițane s. n. v. șpriț.
șprițescu
șprițescu s. invar. v. șpriț.
șprițui
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițui
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuia
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuia
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiai
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiai
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiam
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiam
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiască
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiască
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiau
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiau
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiați
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiați
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuie
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiesc
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiesc
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiește
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiește
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiești
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiești
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuii
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuii
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuim
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuim
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuind
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuind
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuire
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuire
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuire
ȘPRIȚUÍRE1, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a se șprițui1 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui1. DOOM
șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri
șprițuire
ȘPRIȚUÍRE2, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a șprițui2 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui2. DOOM
șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri
șprițuirea
ȘPRIȚUÍRE1, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a se șprițui1 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui1. DOOM
șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri
șprițuirea
ȘPRIȚUÍRE2, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a șprițui2 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui2. DOOM
șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri
șprițuiri
ȘPRIȚUÍRE1, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a se șprițui1 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui1. DOOM
șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri
șprițuiri
ȘPRIȚUÍRE2, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a șprițui2 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui2. DOOM
șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri
șprițuirii
ȘPRIȚUÍRE1, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a se șprițui1 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui1. DOOM
șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri
șprițuirii
ȘPRIȚUÍRE2, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a șprițui2 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui2. DOOM
șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri
șprițuirile
ȘPRIȚUÍRE1, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a se șprițui1 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui1. DOOM
șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri
șprițuirile
ȘPRIȚUÍRE2, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a șprițui2 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui2. DOOM
șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri
șprițuirilor
ȘPRIȚUÍRE1, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a se șprițui1 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui1. DOOM
șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri
șprițuirilor
ȘPRIȚUÍRE2, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a șprițui2 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui2. DOOM
șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri
șprițuiră
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiră
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuirăm
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuirăm
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuirăți
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuirăți
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuise
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuise
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuisem
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuisem
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiseră
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiseră
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiserăm
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiserăm
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiserăți
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiserăți
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiseși
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiseși
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiseți
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiseți
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuit
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuit
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuit
șprițuit, -ă, șprițuiți, -te adj. beat, în stare de ebrietate
șprițuitoare
ȘPRIȚUITÓR, șprițuitoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea prin stropire pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [Pr.: -țu-i-] – Șprițui2 + suf. -tor.
șprițuitoarele
ȘPRIȚUITÓR, șprițuitoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea prin stropire pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [Pr.: -țu-i-] – Șprițui2 + suf. -tor.
șprițuitoarelor
ȘPRIȚUITÓR, șprițuitoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea prin stropire pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [Pr.: -țu-i-] – Șprițui2 + suf. -tor.
șprițuitor
ȘPRIȚUITÓR, șprițuitoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea prin stropire pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [Pr.: -țu-i-] – Șprițui2 + suf. -tor.
șprițuitorul
ȘPRIȚUITÓR, șprițuitoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea prin stropire pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [Pr.: -țu-i-] – Șprițui2 + suf. -tor.
șprițuitorului
ȘPRIȚUITÓR, șprițuitoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea prin stropire pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [Pr.: -țu-i-] – Șprițui2 + suf. -tor.
șprițuiși
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiși
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiți
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuiți
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen. DOOM
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițul
ȘPRIȚ2, șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze. DOOM
șpriț s. n., pl. șpríțuri
șprițuleanu
șprițuleanu s. invar. (glum.) v. șpriț.
șprițului
ȘPRIȚ2, șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze. DOOM
șpriț s. n., pl. șpríțuri
șprițuri
ȘPRIȚ2, șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze. DOOM
șpriț s. n., pl. șpríțuri
șprițurile
ȘPRIȚ2, șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze. DOOM
șpriț s. n., pl. șpríțuri
șprițurilor
ȘPRIȚ2, șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze. DOOM
șpriț s. n., pl. șpríțuri
șpul
ȘPUL, șpuluri, s. n. 1. Mosorel de metal din suveica mașinii de cusut, pe care este înfășurată ața; p. ext. piesa împreună cu firele înfășurate pe ea. 2. P. gener. Mosor, bobină (pe care sunt înfășurate fire). – Din germ. Spule.
șpulul
ȘPUL, șpuluri, s. n. 1. Mosorel de metal din suveica mașinii de cusut, pe care este înfășurată ața; p. ext. piesa împreună cu firele înfășurate pe ea. 2. P. gener. Mosor, bobină (pe care sunt înfășurate fire). – Din germ. Spule.
șpulului
ȘPUL, șpuluri, s. n. 1. Mosorel de metal din suveica mașinii de cusut, pe care este înfășurată ața; p. ext. piesa împreună cu firele înfășurate pe ea. 2. P. gener. Mosor, bobină (pe care sunt înfășurate fire). – Din germ. Spule.
șpuluri
ȘPUL, șpuluri, s. n. 1. Mosorel de metal din suveica mașinii de cusut, pe care este înfășurată ața; p. ext. piesa împreună cu firele înfășurate pe ea. 2. P. gener. Mosor, bobină (pe care sunt înfășurate fire). – Din germ. Spule.
șpulurile
ȘPUL, șpuluri, s. n. 1. Mosorel de metal din suveica mașinii de cusut, pe care este înfășurată ața; p. ext. piesa împreună cu firele înfășurate pe ea. 2. P. gener. Mosor, bobină (pe care sunt înfășurate fire). – Din germ. Spule.
șpulurilor
ȘPUL, șpuluri, s. n. 1. Mosorel de metal din suveica mașinii de cusut, pe care este înfășurată ața; p. ext. piesa împreună cu firele înfășurate pe ea. 2. P. gener. Mosor, bobină (pe care sunt înfășurate fire). – Din germ. Spule.
șput
ȘPUT s.n. Aparat care concentrează razele luminoase într-un singur punct, folosit ca proiector în teatru și în cinematografie. [< engl., fr. spot]. DOOM
șput (aparat dioptric) s. n.
șputul
ȘPUT s.n. Aparat care concentrează razele luminoase într-un singur punct, folosit ca proiector în teatru și în cinematografie. [< engl., fr. spot]. DOOM
șput (aparat dioptric) s. n.
șputului
ȘPUT s.n. Aparat care concentrează razele luminoase într-un singur punct, folosit ca proiector în teatru și în cinematografie. [< engl., fr. spot]. DOOM
șput (aparat dioptric) s. n.
șpăclui
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluia
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluiai
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluiala
ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [Pr.: -clu-ia-] – V. șpăclui. DOOM
șpăcluiálă (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluiélii; pl. șpăcluiéli
șpăcluiam
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluiască
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluiau
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluiați
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluieli
ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [Pr.: -clu-ia-] – V. șpăclui. DOOM
șpăcluiálă (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluiélii; pl. șpăcluiéli
șpăcluielii
ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [Pr.: -clu-ia-] – V. șpăclui. DOOM
șpăcluiálă (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluiélii; pl. șpăcluiéli
șpăcluielile
ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [Pr.: -clu-ia-] – V. șpăclui. DOOM
șpăcluiálă (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluiélii; pl. șpăcluiéli
șpăcluielilor
ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [Pr.: -clu-ia-] – V. șpăclui. DOOM
șpăcluiálă (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluiélii; pl. șpăcluiéli
șpăcluiesc
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluiește
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluiești
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluii
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluim
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluind
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluire
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluire
ȘPĂCLUÍRE, șpăcluiri, s. f. Acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei. – V. șpăclui. DOOM
șpăcluíre (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluírii; pl. șpăcluíri
șpăcluirea
ȘPĂCLUÍRE, șpăcluiri, s. f. Acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei. – V. șpăclui. DOOM
șpăcluíre (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluírii; pl. șpăcluíri
șpăcluiri
ȘPĂCLUÍRE, șpăcluiri, s. f. Acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei. – V. șpăclui. DOOM
șpăcluíre (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluírii; pl. șpăcluíri
șpăcluirii
ȘPĂCLUÍRE, șpăcluiri, s. f. Acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei. – V. șpăclui. DOOM
șpăcluíre (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluírii; pl. șpăcluíri
șpăcluirile
ȘPĂCLUÍRE, șpăcluiri, s. f. Acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei. – V. șpăclui. DOOM
șpăcluíre (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluírii; pl. șpăcluíri
șpăcluirilor
ȘPĂCLUÍRE, șpăcluiri, s. f. Acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei. – V. șpăclui. DOOM
șpăcluíre (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluírii; pl. șpăcluíri
șpăcluiră
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluirăm
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluirăți
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluise
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluisem
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluiseră
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluiserăm
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluiserăți
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluiseși
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluiseți
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluit
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluit
ȘPĂCLUÍT, -Ă, șpăcluiți, -te, adj. Răzuit, netezit cu șpaclul. – V. șpăclui.
șpăcluiși
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluiți
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui. DOOM
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăgar
șpăgar, șpăgari s. m. (peior.) persoană care pretinde sau acceptă mită.
șpăgi
ȘPÁNGĂ s. f. v. spangă. DOOM
spángă (înv.) s. f., g.-d. art. spắngii; pl. spăngi
șpăgi
ȘPÁGĂ1, șpăgi, s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag. DOOM
!șpágă (fam.) s. f., g.-d. art. șpắgii; pl. șpăgi
șpăgii
ȘPÁNGĂ s. f. v. spangă. DOOM
spángă (înv.) s. f., g.-d. art. spắngii; pl. spăngi
șpăgii
ȘPÁGĂ1, șpăgi, s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag. DOOM
!șpágă (fam.) s. f., g.-d. art. șpắgii; pl. șpăgi
șpăgile
ȘPÁNGĂ s. f. v. spangă. DOOM
spángă (înv.) s. f., g.-d. art. spắngii; pl. spăngi
șpăgile
ȘPÁGĂ1, șpăgi, s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag. DOOM
!șpágă (fam.) s. f., g.-d. art. șpắgii; pl. șpăgi
șpăgilor
ȘPÁNGĂ s. f. v. spangă. DOOM
spángă (înv.) s. f., g.-d. art. spắngii; pl. spăngi
șpăgilor
ȘPÁGĂ1, șpăgi, s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag. DOOM
!șpágă (fam.) s. f., g.-d. art. șpắgii; pl. șpăgi
șpăgui
șpăgui, șpăguiesc v. t. a mitui.
șpăltui
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuia
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiai
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiam
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiască
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiau
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiați
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiesc
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiește
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiești
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuii
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuim
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuind
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuire
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuire
ȘPĂLTUÍRE, șpăltuiri, s. f. Acțiunea de a șpăltui și rezultatul ei; șpăltuit. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuíre s. f., g.-d. art șpăltuírii; pl. șpăltuíri
șpăltuirea
ȘPĂLTUÍRE, șpăltuiri, s. f. Acțiunea de a șpăltui și rezultatul ei; șpăltuit. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuíre s. f., g.-d. art șpăltuírii; pl. șpăltuíri
șpăltuiri
ȘPĂLTUÍRE, șpăltuiri, s. f. Acțiunea de a șpăltui și rezultatul ei; șpăltuit. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuíre s. f., g.-d. art șpăltuírii; pl. șpăltuíri
șpăltuirii
ȘPĂLTUÍRE, șpăltuiri, s. f. Acțiunea de a șpăltui și rezultatul ei; șpăltuit. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuíre s. f., g.-d. art șpăltuírii; pl. șpăltuíri
șpăltuirile
ȘPĂLTUÍRE, șpăltuiri, s. f. Acțiunea de a șpăltui și rezultatul ei; șpăltuit. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuíre s. f., g.-d. art șpăltuírii; pl. șpăltuíri
șpăltuirilor
ȘPĂLTUÍRE, șpăltuiri, s. f. Acțiunea de a șpăltui și rezultatul ei; șpăltuit. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuíre s. f., g.-d. art șpăltuírii; pl. șpăltuíri
șpăltuiră
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuirăm
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuirăți
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuise
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuisem
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiseră
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiserăm
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiserăți
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiseși
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiseți
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuit
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuit
ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supusă șpăltuirii. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuít s. n.
șpăltuita
ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supusă șpăltuirii. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuít s. n.
șpăltuite
ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supusă șpăltuirii. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuít s. n.
șpăltuitei
ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supusă șpăltuirii. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuít s. n.
șpăltuitele
ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supusă șpăltuirii. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuít s. n.
șpăltuitelor
ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supusă șpăltuirii. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuít s. n.
șpăltuitul
ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supusă șpăltuirii. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuít s. n.
șpăltuitului
ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supusă șpăltuirii. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuít s. n.
șpăltuiși
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiți
ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. DOOM
șpăltuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 să șpăltuiáscă
șpăltuiți
ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supusă șpăltuirii. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuít s. n.
șpăltuiții
ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supusă șpăltuirii. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuít s. n.
șpăltuiților
ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supusă șpăltuirii. – V. șpăltui. DOOM
șpăltuít s. n.