șmag
ȘMAG s. n. (Reg.) Gust (rău) pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile; iz. – Din germ. [Ge]schmack. DOOM
șmag (reg.) s. n.
șmah
ȘMAH s. n. (Germanism rar) Gust (mai ales neplăcut) pe care îl capătă uneori mîncările și (în special) băuturile. V. i z. Mi-ai stricat șmahul, păcătosule. DELAVRANCEA, la TDRG.
șmal
ȘMAL, șmale, s. n. Literă tipografică subțire și îngustă. – Din germ. schmall „îngust”. DOOM
șmal s. n., pl. șmále
șmale
ȘMAL, șmale, s. n. Literă tipografică subțire și îngustă. – Din germ. schmall „îngust”. DOOM
șmal s. n., pl. șmále
șmalele
ȘMAL, șmale, s. n. Literă tipografică subțire și îngustă. – Din germ. schmall „îngust”. DOOM
șmal s. n., pl. șmále
șmalelor
ȘMAL, șmale, s. n. Literă tipografică subțire și îngustă. – Din germ. schmall „îngust”. DOOM
șmal s. n., pl. șmále
șmalul
ȘMAL, șmale, s. n. Literă tipografică subțire și îngustă. – Din germ. schmall „îngust”. DOOM
șmal s. n., pl. șmále
șmalului
ȘMAL, șmale, s. n. Literă tipografică subțire și îngustă. – Din germ. schmall „îngust”. DOOM
șmal s. n., pl. șmále
șme
a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.
șmecher
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecher
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmechera
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmechera
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecheraș
șmecheraș, șmecherași s. m. (dim., peior.) adolescent sau tânăr teribilist.
șmechere
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmechere
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecherea
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmechereai
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecheream
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmechereasca
ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. – Șmecher + suf. -esc. DOOM
șmecherésc adj. m., f. șmechereáscă; pl. m. și f. șmecheréști
șmecherească
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmechereau
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmechereați
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherei
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecherei
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecherele
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecherele
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecherelor
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecherelor
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecheresc
ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. – Șmecher + suf. -esc. DOOM
șmecherésc adj. m., f. șmechereáscă; pl. m. și f. șmecheréști
șmecheresc
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherescul
ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. – Șmecher + suf. -esc. DOOM
șmecherésc adj. m., f. șmechereáscă; pl. m. și f. șmecheréști
șmecherescului
ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. – Șmecher + suf. -esc. DOOM
șmecherésc adj. m., f. șmechereáscă; pl. m. și f. șmecheréști
șmecherește
ȘMECHERÉȘTE adv. Ca șmecherii, în felul șmecherilor. – Șmecher + suf. -ește. DOOM
șmecheréște adv.
șmecherește
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherești
ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. – Șmecher + suf. -esc. DOOM
șmecherésc adj. m., f. șmechereáscă; pl. m. și f. șmecheréști
șmecherești
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmechereștii
ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. – Șmecher + suf. -esc. DOOM
șmecherésc adj. m., f. șmechereáscă; pl. m. și f. șmecheréști
șmechereștile
ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. – Șmecher + suf. -esc. DOOM
șmecherésc adj. m., f. șmechereáscă; pl. m. și f. șmecheréști
șmechereștilor
ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. – Șmecher + suf. -esc. DOOM
șmecherésc adj. m., f. șmechereáscă; pl. m. și f. șmecheréști
șmecheri
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecheri
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecheri
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecheria
ȘMECHERÍE, (2) șmecherii, s. f. 1. Faptul de a fi șmecher. 2. Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie. DOOM
șmecheríe s. f., art. șmechería, g.-d. art. șmecheríei; (fapte) pl. șmecheríi, art. șmecheríile
șmecherie
ȘMECHERÍE, (2) șmecherii, s. f. 1. Faptul de a fi șmecher. 2. Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie. DOOM
șmecheríe s. f., art. șmechería, g.-d. art. șmecheríei; (fapte) pl. șmecheríi, art. șmecheríile
șmecheriei
ȘMECHERÍE, (2) șmecherii, s. f. 1. Faptul de a fi șmecher. 2. Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie. DOOM
șmecheríe s. f., art. șmechería, g.-d. art. șmecheríei; (fapte) pl. șmecheríi, art. șmecheríile
șmecherii
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecherii
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecherii
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherii
ȘMECHERÍE, (2) șmecherii, s. f. 1. Faptul de a fi șmecher. 2. Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie. DOOM
șmecheríe s. f., art. șmechería, g.-d. art. șmecheríei; (fapte) pl. șmecheríi, art. șmecheríile
șmecheriile
ȘMECHERÍE, (2) șmecherii, s. f. 1. Faptul de a fi șmecher. 2. Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie. DOOM
șmecheríe s. f., art. șmechería, g.-d. art. șmecheríei; (fapte) pl. șmecheríi, art. șmecheríile
șmecheriilor
ȘMECHERÍE, (2) șmecherii, s. f. 1. Faptul de a fi șmecher. 2. Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie. DOOM
șmecheríe s. f., art. șmechería, g.-d. art. șmecheríei; (fapte) pl. șmecheríi, art. șmecheríile
șmecherilor
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecherilor
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecherim
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherind
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherire
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherire
ȘMECHERÍRE, șmecheriri, s. f. Acțiunea de a (se) șmecheri și rezultatul ei. – V. șmecheri. DOOM
șmecheríre s. f., g.-d. art. șmecherírii; pl. șmecheríri
șmecherirea
ȘMECHERÍRE, șmecheriri, s. f. Acțiunea de a (se) șmecheri și rezultatul ei. – V. șmecheri. DOOM
șmecheríre s. f., g.-d. art. șmecherírii; pl. șmecheríri
șmecheriri
ȘMECHERÍRE, șmecheriri, s. f. Acțiunea de a (se) șmecheri și rezultatul ei. – V. șmecheri. DOOM
șmecheríre s. f., g.-d. art. șmecherírii; pl. șmecheríri
șmecheririi
ȘMECHERÍRE, șmecheriri, s. f. Acțiunea de a (se) șmecheri și rezultatul ei. – V. șmecheri. DOOM
șmecheríre s. f., g.-d. art. șmecherírii; pl. șmecheríri
șmecheririle
ȘMECHERÍRE, șmecheriri, s. f. Acțiunea de a (se) șmecheri și rezultatul ei. – V. șmecheri. DOOM
șmecheríre s. f., g.-d. art. șmecherírii; pl. șmecheríri
șmecheririlor
ȘMECHERÍRE, șmecheriri, s. f. Acțiunea de a (se) șmecheri și rezultatul ei. – V. șmecheri. DOOM
șmecheríre s. f., g.-d. art. șmecherírii; pl. șmecheríri
șmecheriră
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherirăm
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherirăți
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherise
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherisem
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecheriseră
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecheriserăm
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecheriserăți
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecheriseși
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecheriseți
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherit
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherit
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher.
șmecheriși
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecheriți
ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. DOOM
șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă
șmecherlâc
ȘMECHERLẤC, șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. – Șmecher + suf. -lâc. DOOM
șmecherlấc (rar) s. n., pl. șmecherlấcuri
șmecherlâcul
ȘMECHERLẤC, șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. – Șmecher + suf. -lâc. DOOM
șmecherlấc (rar) s. n., pl. șmecherlấcuri
șmecherlâcului
ȘMECHERLẤC, șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. – Șmecher + suf. -lâc. DOOM
șmecherlấc (rar) s. n., pl. șmecherlấcuri
șmecherlâcuri
ȘMECHERLẤC, șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. – Șmecher + suf. -lâc. DOOM
șmecherlấc (rar) s. n., pl. șmecherlấcuri
șmecherlâcurile
ȘMECHERLẤC, șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. – Șmecher + suf. -lâc. DOOM
șmecherlấc (rar) s. n., pl. șmecherlấcuri
șmecherlâcurilor
ȘMECHERLẤC, șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. – Șmecher + suf. -lâc. DOOM
șmecherlấc (rar) s. n., pl. șmecherlấcuri
șmecherlîc
ȘMECHERLẤC, șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. – Șmecher + suf. -lâc. DOOM
șmecherlấc (rar) s. n., pl. șmecherlấcuri
șmecherlîcul
ȘMECHERLẤC, șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. – Șmecher + suf. -lâc. DOOM
șmecherlấc (rar) s. n., pl. șmecherlấcuri
șmecherlîcului
ȘMECHERLẤC, șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. – Șmecher + suf. -lâc. DOOM
șmecherlấc (rar) s. n., pl. șmecherlấcuri
șmecherlîcuri
ȘMECHERLẤC, șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. – Șmecher + suf. -lâc. DOOM
șmecherlấc (rar) s. n., pl. șmecherlấcuri
șmecherlîcurile
ȘMECHERLẤC, șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. – Șmecher + suf. -lâc. DOOM
șmecherlấc (rar) s. n., pl. șmecherlấcuri
șmecherlîcurilor
ȘMECHERLẤC, șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. – Șmecher + suf. -lâc. DOOM
șmecherlấc (rar) s. n., pl. șmecherlấcuri
șmecheroasa
ȘMECHERÓS, -OÁSĂ, șmecheroși, -oase, adj. (Fam.) Șmecher. – Șmecher + suf. -os.
șmecheroase
ȘMECHERÓS, -OÁSĂ, șmecheroși, -oase, adj. (Fam.) Șmecher. – Șmecher + suf. -os.
șmecheroasei
ȘMECHERÓS, -OÁSĂ, șmecheroși, -oase, adj. (Fam.) Șmecher. – Șmecher + suf. -os.
șmecheroasele
ȘMECHERÓS, -OÁSĂ, șmecheroși, -oase, adj. (Fam.) Șmecher. – Șmecher + suf. -os.
șmecheroaselor
ȘMECHERÓS, -OÁSĂ, șmecheroși, -oase, adj. (Fam.) Șmecher. – Șmecher + suf. -os.
șmecheros
ȘMECHERÓS, -OÁSĂ, șmecheroși, -oase, adj. (Fam.) Șmecher. – Șmecher + suf. -os.
șmecherosul
ȘMECHERÓS, -OÁSĂ, șmecheroși, -oase, adj. (Fam.) Șmecher. – Șmecher + suf. -os.
șmecherosului
ȘMECHERÓS, -OÁSĂ, șmecheroși, -oase, adj. (Fam.) Șmecher. – Șmecher + suf. -os.
șmecheroși
ȘMECHERÓS, -OÁSĂ, șmecheroși, -oase, adj. (Fam.) Șmecher. – Șmecher + suf. -os.
șmecheroșii
ȘMECHERÓS, -OÁSĂ, șmecheroși, -oase, adj. (Fam.) Șmecher. – Șmecher + suf. -os.
șmecheroșilor
ȘMECHERÓS, -OÁSĂ, șmecheroși, -oase, adj. (Fam.) Șmecher. – Șmecher + suf. -os.
șmecherul
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecherul
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecherului
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmecherului
ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. DOOM
șmécher adj. m., s. m., pl. șmécheri; adj. f., s. f. șmécheră, pl. șméchere
șmen
șmen, șmenuri s. n. 1. (deț.) rană întreținută sau autoprovocată. 2. escrocherie practicată de traficanții de valută, constând în înlocuirea banilor cu hârtie de ziar în timpul unei tranzacții. 3. (deț.) consumul intenționat de alimente alterate. 4. (intl.) ascunzătoare, ascunziș.
șmenar
șmenar, șmenari s. m. traficant de valută care tranzacționează pe piața neagră; escroc care practică șmenul.
șmenară
șmenar, șmenari s. m. traficant de valută care tranzacționează pe piața neagră; escroc care practică șmenul.
șmenui
șmenui, șmenuiesc I. v. t. a escroca, a înșela, a păcăli pe cineva în timpul unei tranzacții valutare, substituind banii cu hârtii. II. v. r. (deț.) 1. a se automutila prin tăiere. 2. a consuma intenționat alimente alterate.
șmerchez
șmerchez, șmerchezuri s. n. v. șmecherie (4, 5, 6, 7).
șmicheri
ȘMICHERÍ vb. IV v. șmecheri.
șmirghel
ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. – Din germ. Schmirgel.
șmirghel
ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. – Din germ. Schmirgel. DOOM
șmírghel s. n.
șmirghele
ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. – Din germ. Schmirgel.
șmirghelele
ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. – Din germ. Schmirgel.
șmirghelelor
ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. – Din germ. Schmirgel.
șmirghelul
ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. – Din germ. Schmirgel.
șmirghelului
ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. – Din germ. Schmirgel.
șmotrea
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotreai
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotream
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotreanu
șmotreanu s. invar. v. șmotru.
șmotrească
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotreau
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotreați
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotresc
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotrescu
șmotrescu s. invar. v. șmotru.
șmotrește
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotrești
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotri
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotrii
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotrim
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotrind
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotrire
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotrire
ȘMOTRÍRE, șmotriri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șmotri și rezultatul ei. – V. șmotri. DOOM
șmotríre (fam.) (șmo-tri-) s. f., g.-d. art. șmotrírii; pl. șmotríri
șmotrirea
ȘMOTRÍRE, șmotriri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șmotri și rezultatul ei. – V. șmotri. DOOM
șmotríre (fam.) (șmo-tri-) s. f., g.-d. art. șmotrírii; pl. șmotríri
șmotriri
ȘMOTRÍRE, șmotriri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șmotri și rezultatul ei. – V. șmotri. DOOM
șmotríre (fam.) (șmo-tri-) s. f., g.-d. art. șmotrírii; pl. șmotríri
șmotririi
ȘMOTRÍRE, șmotriri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șmotri și rezultatul ei. – V. șmotri. DOOM
șmotríre (fam.) (șmo-tri-) s. f., g.-d. art. șmotrírii; pl. șmotríri
șmotririle
ȘMOTRÍRE, șmotriri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șmotri și rezultatul ei. – V. șmotri. DOOM
șmotríre (fam.) (șmo-tri-) s. f., g.-d. art. șmotrírii; pl. șmotríri
șmotririlor
ȘMOTRÍRE, șmotriri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șmotri și rezultatul ei. – V. șmotri. DOOM
șmotríre (fam.) (șmo-tri-) s. f., g.-d. art. șmotrírii; pl. șmotríri
șmotriră
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotrirăm
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotrirăți
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotrise
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotrisem
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotriseră
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotriserăm
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotriserăți
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotriseși
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotriseți
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotrit
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotrit
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru.
șmotriși
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotriți
ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru. DOOM
șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă
șmotru
ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr. DOOM
șmótru (fam.) (șmo-tru) s. n., art. șmótrul; pl. șmótruri
șmotrui
șmotrui, șmotruiesc v. i. a face curățenie generală; a efectua munci gospodărești
șmotruială
șmotruială, șmotruieli s. f. muncă de uzură.
șmotrul
ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr. DOOM
șmótru (fam.) (șmo-tru) s. n., art. șmótrul; pl. șmótruri
șmotrului
ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr. DOOM
șmótru (fam.) (șmo-tru) s. n., art. șmótrul; pl. șmótruri
șmotruri
ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr. DOOM
șmótru (fam.) (șmo-tru) s. n., art. șmótrul; pl. șmótruri
șmotrurile
ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr. DOOM
șmótru (fam.) (șmo-tru) s. n., art. șmótrul; pl. șmótruri
șmotrurilor
ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr. DOOM
șmótru (fam.) (șmo-tru) s. n., art. șmótrul; pl. șmótruri
șmulț
a fi dat cu șmulț expr. (înv.) 1. a fi la curent cu mersul evenimentelor. 2. a fi învățat cu greul. 3. (intl.) a fi versat / experimentat.
șmuțtitlu
ȘMUȚTÍTLU s.n. (Poligr.; rar) Copertă falsă, interioară; pagină de gardă. [< germ. Schmutztitel].
șmuțtitlul
ȘMUȚTÍTLU s.n. (Poligr.; rar) Copertă falsă, interioară; pagină de gardă. [< germ. Schmutztitel].
șmuțtitlului
ȘMUȚTÍTLU s.n. (Poligr.; rar) Copertă falsă, interioară; pagină de gardă. [< germ. Schmutztitel].
șmuțtitluri
ȘMUȚTÍTLU s.n. (Poligr.; rar) Copertă falsă, interioară; pagină de gardă. [< germ. Schmutztitel].
șmuțtitlurile
ȘMUȚTÍTLU s.n. (Poligr.; rar) Copertă falsă, interioară; pagină de gardă. [< germ. Schmutztitel].
șmuțtitlurilor
ȘMUȚTÍTLU s.n. (Poligr.; rar) Copertă falsă, interioară; pagină de gardă. [< germ. Schmutztitel].