și
ȘI adv., conj. A. Adv. (Stă înaintea părții de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. și verb) I. (Cu sens modal) 1. Chiar, în adevăr, cu adevărat. ♦ Întocmai, exact. Precum a zis, așa a și făcut. 2. Pe deasupra, în plus, încă. După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa. 3. Chiar, încă, pe lângă acestea, de asemenea. Vezi să nu pățești și tu ca mine. ♦ (Pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradația) O cameră și mai mare. ◊ Loc. adj. (Cu valoare de superlativ) Și mai și = mai grozav, mai strașnic. 4. (În propoziții negative) Nici. Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc. II. (Cu sens temporal) 1. Imediat, îndată, pe loc. Cum îl zări, îi și spuse. 2. Deja. Masa se și pune în grădină. B. Conj. I. (Marcă a coordonării copulative) 1. (Leagă două părți de același fel ale unei propoziții) Este voinic și tânăr. 2. (Împreună cu prep. „cu” exprimă relația operației matematice a adunării) Plus. Doi și cu trei fac cinci. ♦ (Ajută la formarea prin adiție a numeralelor de la douăzeci și unu până la nouăzeci și nouă) Șaizeci și opt. ♦ (Ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg) Trei și paisprezece. (Indică adăugarea unei cantități) Plus. Unu și jumătate. 3. (Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență) Binele și răul. 4. (Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidență) A adus și vin, și mâncare, și cărți. ♦ (În repetiții, ca procedeu stilistic) Ia cuvântul și vorbește și vorbește. 5. (Leagă două propoziții de același fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă) Deschide ușa și intră. 6. (Accentuat, în corelație cu sine însuși) Atât..., cât...; nu numai..., ci și... Are în mână și pâinea, și cuțitul. 7. (În stilul epic și popular, mai ales în povestire, se așază la începutul frazei, indicând continuitatea desfășurării faptelor) Și a plecat fiul de împărat mai departe. ♦ (Întrebuințat înaintea unei propoziții interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior) Și ce vrei să faci acum? ◊ Expr. Ei și? = ce-mi pasă? ce importanță are? ♦ (Întrebuințat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) Se aude cineva bătând în ușă... – Și? – Mă duc să deschid. 8. (Precedat de adv. „ca” are funcție comparativă) a) La fel ca, întocmai ca. Se pricepe la pescuit ca și la multe altele; b) aproape, aproximativ. Treaba este ca și sfârșită. II. (Marchează coordonarea adversativă) Ci, iar, dar. Aude vorbindu-se și nu pricepe nimic. III. (Marcă a coordonării concluzive) Deci, prin urmare. E o glumă și nu o lua în serios. – Lat. sic. DOOM
*așá și așá (tempo lent)/așá și-așá (tempo rapid) loc. adv.
șiac
ȘIÁC, (2) șiace, s. n. 1. Postav aspru din lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. 2. Sortiment de șiac (1). [Pl. și: șiacuri – Var.: (reg.) șeiác s. n.] – Din tc. șayak. DOOM
șiác s. n., (sorturi) pl. șiáce/șiácuri
șiac
ȘIÁC, (2) șiace, s. n. 1. Postav aspru din lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. 2. Sortiment de șiac (1). [Pl. și: șiacuri – Var.: (reg.) șeiác s. n.] – Din tc. șayak.
șiboaie
ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy. DOOM
șibói2 (ciorchine de flori) (reg.) s. n., pl. șiboáie/șibóiuri
șiboaiele
ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy. DOOM
șibói2 (ciorchine de flori) (reg.) s. n., pl. șiboáie/șibóiuri
șiboaielor
ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy. DOOM
șibói2 (ciorchine de flori) (reg.) s. n., pl. șiboáie/șibóiuri
șiboi
ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy. DOOM
șibói2 (ciorchine de flori) (reg.) s. n., pl. șiboáie/șibóiuri
șiboi
ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy.
șiboi
ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy.
șiboiul
ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy. DOOM
șibói2 (ciorchine de flori) (reg.) s. n., pl. șiboáie/șibóiuri
șiboiul
ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy.
șiboiului
ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy. DOOM
șibói2 (ciorchine de flori) (reg.) s. n., pl. șiboáie/șibóiuri
șiboiului
ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy.
șiboiuri
ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy.
șiboiurile
ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy.
șiboiurilor
ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy.
șic
ȘIC2, șicuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din sb. šik, magh. sik. DOOM
șic3 (poleială, paietă) (reg.) s. n., pl. șícuri
șicana
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicana
ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane. DOOM
șicánă s. f., g.-d. art. șicánei; pl. șicáne
șicanai
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanam
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanare
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanare
ȘICANÁRE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. – V. șicana. DOOM
șicanáre s. f., g.-d. art. șicanắrii; pl. șicanắri
șicanarea
ȘICANÁRE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. – V. șicana. DOOM
șicanáre s. f., g.-d. art. șicanắrii; pl. șicanắri
șicanară
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanarăm
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanarăți
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanase
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanasem
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanaseră
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanaserăm
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanaserăți
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanaseși
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanaseți
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanat
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanat
ȘICANÁT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță. – V. șicana.
șicanata
ȘICANÁT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță. – V. șicana.
șicanate
ȘICANÁT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță. – V. șicana.
șicanatei
ȘICANÁT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță. – V. șicana.
șicanatele
ȘICANÁT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță. – V. șicana.
șicanatelor
ȘICANÁT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță. – V. șicana.
șicanatoare
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatoare
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatoarea
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatoarea
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatoarei
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatoarei
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatoarele
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatoarele
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatoarelor
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatoarelor
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanator
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanator
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatori
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatori
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatorii
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatorii
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatorilor
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatorilor
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatorul
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatorul
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatorului
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatorului
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor. DOOM
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
șicanatul
ȘICANÁT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță. – V. șicana.
șicanatului
ȘICANÁT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță. – V. șicana.
șicanau
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanași
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanați
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanați
ȘICANÁT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță. – V. șicana.
șicanații
ȘICANÁT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță. – V. șicana.
șicanaților
ȘICANÁT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță. – V. șicana.
șicane
ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane. DOOM
șicánă s. f., g.-d. art. șicánei; pl. șicáne
șicanează
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanei
ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane. DOOM
șicánă s. f., g.-d. art. șicánei; pl. șicáne
șicanele
ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane. DOOM
șicánă s. f., g.-d. art. șicánei; pl. șicáne
șicanelor
ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane. DOOM
șicánă s. f., g.-d. art. șicánei; pl. șicáne
șicanez
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicaneze
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanezi
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanier
ȘICANIÉR, -Ă adj. (Rar) Șicanator. [Pron. -ni-er. / < fr. chicanier].
șicaniera
ȘICANIÉR, -Ă adj. (Rar) Șicanator. [Pron. -ni-er. / < fr. chicanier].
șicaniere
ȘICANIÉR, -Ă adj. (Rar) Șicanator. [Pron. -ni-er. / < fr. chicanier].
șicanierei
ȘICANIÉR, -Ă adj. (Rar) Șicanator. [Pron. -ni-er. / < fr. chicanier].
șicanierele
ȘICANIÉR, -Ă adj. (Rar) Șicanator. [Pron. -ni-er. / < fr. chicanier].
șicanierelor
ȘICANIÉR, -Ă adj. (Rar) Șicanator. [Pron. -ni-er. / < fr. chicanier].
șicanieri
ȘICANIÉR, -Ă adj. (Rar) Șicanator. [Pron. -ni-er. / < fr. chicanier].
șicanierii
ȘICANIÉR, -Ă adj. (Rar) Șicanator. [Pron. -ni-er. / < fr. chicanier].
șicanierilor
ȘICANIÉR, -Ă adj. (Rar) Șicanator. [Pron. -ni-er. / < fr. chicanier].
șicanierul
ȘICANIÉR, -Ă adj. (Rar) Șicanator. [Pron. -ni-er. / < fr. chicanier].
șicanierului
ȘICANIÉR, -Ă adj. (Rar) Șicanator. [Pron. -ni-er. / < fr. chicanier].
șicanând
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanînd
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner. DOOM
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză
șicanări
ȘICANÁRE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. – V. șicana. DOOM
șicanáre s. f., g.-d. art. șicanắrii; pl. șicanắri
șicanării
ȘICANÁRE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. – V. șicana. DOOM
șicanáre s. f., g.-d. art. șicanắrii; pl. șicanắri
șicanările
ȘICANÁRE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. – V. șicana. DOOM
șicanáre s. f., g.-d. art. șicanắrii; pl. șicanắri
șicanărilor
ȘICANÁRE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. – V. șicana. DOOM
șicanáre s. f., g.-d. art. șicanắrii; pl. șicanắri
șiclea
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șicleai
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șicleam
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclească
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șicleau
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șicleați
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclesc
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclește
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclești
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șicli
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclii
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclim
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclind
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclire
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclire
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbiba cu murdărie.
șicliră
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclirăm
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclirăți
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclise
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclisem
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șicliseră
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șicliserăm
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șicliserăți
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șicliseși
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șicliseți
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclit
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șiclit
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbiba cu murdărie.
șicliși
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șicliți
ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
șicui
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuia
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiai
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiam
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiască
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiau
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiați
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiesc
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiește
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiești
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuii
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuim
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuind
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuire
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuire
ȘICUÍRE, șicuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) șicui și rezultatul ei. – V. șicui. DOOM
șicuíre (înv.) s. f., g.-d. art. șicuírii; pl. șicuíri
șicuirea
ȘICUÍRE, șicuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) șicui și rezultatul ei. – V. șicui. DOOM
șicuíre (înv.) s. f., g.-d. art. șicuírii; pl. șicuíri
șicuiri
ȘICUÍRE, șicuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) șicui și rezultatul ei. – V. șicui. DOOM
șicuíre (înv.) s. f., g.-d. art. șicuírii; pl. șicuíri
șicuirii
ȘICUÍRE, șicuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) șicui și rezultatul ei. – V. șicui. DOOM
șicuíre (înv.) s. f., g.-d. art. șicuírii; pl. șicuíri
șicuirile
ȘICUÍRE, șicuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) șicui și rezultatul ei. – V. șicui. DOOM
șicuíre (înv.) s. f., g.-d. art. șicuírii; pl. șicuíri
șicuirilor
ȘICUÍRE, șicuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) șicui și rezultatul ei. – V. șicui. DOOM
șicuíre (înv.) s. f., g.-d. art. șicuírii; pl. șicuíri
șicuiră
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuirăm
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuirăți
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuise
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuisem
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiseră
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiserăm
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiserăți
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiseși
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiseți
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuit
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuit
ȘICUÍT, -Ă, șicuiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Împodobit cu șic2. – V. șicui.
șicuiși
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuiți
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui. DOOM
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicul
ȘIC2, șicuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din sb. šik, magh. sik. DOOM
șic3 (poleială, paietă) (reg.) s. n., pl. șícuri
șicului
ȘIC2, șicuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din sb. šik, magh. sik. DOOM
șic3 (poleială, paietă) (reg.) s. n., pl. șícuri
șicuri
ȘIC2, șicuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din sb. šik, magh. sik. DOOM
șic3 (poleială, paietă) (reg.) s. n., pl. șícuri
șicurile
ȘIC2, șicuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din sb. šik, magh. sik. DOOM
șic3 (poleială, paietă) (reg.) s. n., pl. șícuri
șicurilor
ȘIC2, șicuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din sb. šik, magh. sik. DOOM
șic3 (poleială, paietă) (reg.) s. n., pl. șícuri
șie
ȘIU, ȘÍE, șii, adj. (Regional, despre terenuri; și substantivat) Nisipos. în Mehedinți pămînturile cele nesipoase se numesc șii. I. IONESCU, M. 54.
șif
ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff. DOOM
șif s. n., pl. șífuri
șifoane
ȘIFÓN, (2) șifoane, s. n. 1. Pânză pentru lenjerie. 2. Sortiment de șifon (1). – Din fr. chiffon. DOOM
șifón s. m., (sorturi) pl. șifoáne
șifoanele
ȘIFÓN, (2) șifoane, s. n. 1. Pânză pentru lenjerie. 2. Sortiment de șifon (1). – Din fr. chiffon. DOOM
șifón s. m., (sorturi) pl. șifoáne
șifoanelor
ȘIFÓN, (2) șifoane, s. n. 1. Pânză pentru lenjerie. 2. Sortiment de șifon (1). – Din fr. chiffon. DOOM
șifón s. m., (sorturi) pl. șifoáne
șifon
ȘIFÓN, (2) șifoane, s. n. 1. Pânză pentru lenjerie. 2. Sortiment de șifon (1). – Din fr. chiffon. DOOM
șifón s. m., (sorturi) pl. șifoáne
șifona
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonabil
ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.). Care se șifonează ușor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. – Din fr. chiffonnable. DOOM
șifonábil adj. m., pl. șifonábili; f. șifonábilă, pl. șifonábile
șifonabila
ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.). Care se șifonează ușor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. – Din fr. chiffonnable. DOOM
șifonábil adj. m., pl. șifonábili; f. șifonábilă, pl. șifonábile
șifonabile
ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.). Care se șifonează ușor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. – Din fr. chiffonnable. DOOM
șifonábil adj. m., pl. șifonábili; f. șifonábilă, pl. șifonábile
șifonabilei
ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.). Care se șifonează ușor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. – Din fr. chiffonnable. DOOM
șifonábil adj. m., pl. șifonábili; f. șifonábilă, pl. șifonábile
șifonabilele
ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.). Care se șifonează ușor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. – Din fr. chiffonnable. DOOM
șifonábil adj. m., pl. șifonábili; f. șifonábilă, pl. șifonábile
șifonabilelor
ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.). Care se șifonează ușor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. – Din fr. chiffonnable. DOOM
șifonábil adj. m., pl. șifonábili; f. șifonábilă, pl. șifonábile
șifonabili
ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.). Care se șifonează ușor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. – Din fr. chiffonnable. DOOM
șifonábil adj. m., pl. șifonábili; f. șifonábilă, pl. șifonábile
șifonabilii
ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.). Care se șifonează ușor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. – Din fr. chiffonnable. DOOM
șifonábil adj. m., pl. șifonábili; f. șifonábilă, pl. șifonábile
șifonabililor
ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.). Care se șifonează ușor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. – Din fr. chiffonnable. DOOM
șifonábil adj. m., pl. șifonábili; f. șifonábilă, pl. șifonábile
șifonabilitate
ȘIFONABILITÁTE s. f. (Rar) Proprietate a produselor textile, a hârtiei, a unor materiale plastice etc. de a se șifona. – Șifonabil + suf. -itate. DOOM
șifonabilitáte (rar) s. f., g.-d. art. șifonabilitắții
șifonabilitatea
ȘIFONABILITÁTE s. f. (Rar) Proprietate a produselor textile, a hârtiei, a unor materiale plastice etc. de a se șifona. – Șifonabil + suf. -itate. DOOM
șifonabilitáte (rar) s. f., g.-d. art. șifonabilitắții
șifonabilități
ȘIFONABILITÁTE s. f. (Rar) Proprietate a produselor textile, a hârtiei, a unor materiale plastice etc. de a se șifona. – Șifonabil + suf. -itate. DOOM
șifonabilitáte (rar) s. f., g.-d. art. șifonabilitắții
șifonabilității
ȘIFONABILITÁTE s. f. (Rar) Proprietate a produselor textile, a hârtiei, a unor materiale plastice etc. de a se șifona. – Șifonabil + suf. -itate. DOOM
șifonabilitáte (rar) s. f., g.-d. art. șifonabilitắții
șifonabilul
ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.). Care se șifonează ușor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. – Din fr. chiffonnable. DOOM
șifonábil adj. m., pl. șifonábili; f. șifonábilă, pl. șifonábile
șifonabilului
ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.). Care se șifonează ușor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. – Din fr. chiffonnable. DOOM
șifonábil adj. m., pl. șifonábili; f. șifonábilă, pl. șifonábile
șifonai
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonam
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonare
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonare
ȘIFONÁRE, șifonări, s. f. Acțiunea de a (se) șifona și rezultatul ei. – V. șifona.
șifonarea
ȘIFONÁRE, șifonări, s. f. Acțiunea de a (se) șifona și rezultatul ei. – V. șifona.
șifonară
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonarăm
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonarăți
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonase
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonasem
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonaseră
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonaserăm
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonaserăți
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonaseși
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonaseți
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonat
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonat
ȘIFONÁT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona.
șifonat
ȘIFONÁT1 s. n. Faptul de a (se) șifona. – V. șifona. DOOM
șifonát s. n.
șifonata
ȘIFONÁT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona.
șifonate
ȘIFONÁT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona.
șifonatei
ȘIFONÁT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona.
șifonatele
ȘIFONÁT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona.
șifonatelor
ȘIFONÁT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona.
șifonatul
ȘIFONÁT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona.
șifonatului
ȘIFONÁT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona.
șifonau
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonași
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonați
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonați
ȘIFONÁT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona.
șifonații
ȘIFONÁT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona.
șifonaților
ȘIFONÁT2, -Ă, șifonați, -te, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformată, cu încrețituri neregulate; mototolit, boțit. ♦ Fig. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. șifona.
șifonează
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonez
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifoneze
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonezi
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonier
ȘIFONIÉRĂ s. f. v. șifonier. DOOM
șifoniér (-ni-er) s. n., pl. șifoniére
șifoniere
ȘIFONIÉRĂ s. f. v. șifonier. DOOM
șifoniér (-ni-er) s. n., pl. șifoniére
șifonierele
ȘIFONIÉRĂ s. f. v. șifonier. DOOM
șifoniér (-ni-er) s. n., pl. șifoniére
șifonierelor
ȘIFONIÉRĂ s. f. v. șifonier. DOOM
șifoniér (-ni-er) s. n., pl. șifoniére
șifonierul
ȘIFONIÉRĂ s. f. v. șifonier. DOOM
șifoniér (-ni-er) s. n., pl. șifoniére
șifonierului
ȘIFONIÉRĂ s. f. v. șifonier. DOOM
șifoniér (-ni-er) s. n., pl. șifoniére
șifonieră
ȘIFONIÉRĂ s. f. v. șifonier. DOOM
șifoniér (-ni-er) s. n., pl. șifoniére
șifonul
ȘIFÓN, (2) șifoane, s. n. 1. Pânză pentru lenjerie. 2. Sortiment de șifon (1). – Din fr. chiffon. DOOM
șifón s. m., (sorturi) pl. șifoáne
șifonului
ȘIFÓN, (2) șifoane, s. n. 1. Pânză pentru lenjerie. 2. Sortiment de șifon (1). – Din fr. chiffon. DOOM
șifón s. m., (sorturi) pl. șifoáne
șifonând
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonînd
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. DOOM
șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză
șifonări
ȘIFONÁRE, șifonări, s. f. Acțiunea de a (se) șifona și rezultatul ei. – V. șifona.
șifonării
ȘIFONÁRE, șifonări, s. f. Acțiunea de a (se) șifona și rezultatul ei. – V. șifona.
șifonările
ȘIFONÁRE, șifonări, s. f. Acțiunea de a (se) șifona și rezultatul ei. – V. șifona.
șifonărilor
ȘIFONÁRE, șifonări, s. f. Acțiunea de a (se) șifona și rezultatul ei. – V. șifona.
șiful
ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff. DOOM
șif s. n., pl. șífuri
șifului
ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff. DOOM
șif s. n., pl. șífuri
șifuri
ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff. DOOM
șif s. n., pl. șífuri
șifurile
ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff. DOOM
șif s. n., pl. șífuri
șifurilor
ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff. DOOM
șif s. n., pl. șífuri
șiism
ȘIÍSM, s. n. Curent apărut în islam în a doua jumătate a sec. VIII, care nu recunoaște sunna, principalul motiv al separării de sunniți fiind acceptarea lui Ali, ginerele lui Mahomed, ca urmaș legitim al acestuia. – Din fr. chiisme. DOOM
șiísm s. n.
șiismul
ȘIÍSM, s. n. Curent apărut în islam în a doua jumătate a sec. VIII, care nu recunoaște sunna, principalul motiv al separării de sunniți fiind acceptarea lui Ali, ginerele lui Mahomed, ca urmaș legitim al acestuia. – Din fr. chiisme. DOOM
șiísm s. n.
șiismului
ȘIÍSM, s. n. Curent apărut în islam în a doua jumătate a sec. VIII, care nu recunoaște sunna, principalul motiv al separării de sunniți fiind acceptarea lui Ali, ginerele lui Mahomed, ca urmaș legitim al acestuia. – Din fr. chiisme. DOOM
șiísm s. n.
șiit
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiit
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiita
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiita
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiite
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiite
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiitei
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiitei
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiitele
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiitele
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiitelor
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiitelor
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiitul
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiitul
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiitului
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiitului
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiiți
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiiți
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiiții
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiiții
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiiților
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șiiților
ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.
șilboc
ȘILBÓC, șilboace, s. n. (Germanism în Transilv.) 1. Santinelă, planton. Cătana nu stă pe loc, Fâr’ numai cînd stă șilboc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. 2. Pază, gardă; locul unde se stă de pază. D-ar ploua ploaie de foc, El se plimbă prin șilboc. BIBICESCU, P. P. 133. Toți au casă, toți au loc, Numai io stau la șilboc. HODOȘ, P. P. 209. Și te pune la șilboc, De-ar fi ploaie, de-ar fi foc. id. ib. 222.
șild
ȘILD, șilduri, s. n. Mică placă de metal sau de material plastic care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși, ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii. – Din germ. Schild. DOOM
șild s. n., pl. șílduri
șildul
ȘILD, șilduri, s. n. Mică placă de metal sau de material plastic care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși, ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii. – Din germ. Schild. DOOM
șild s. n., pl. șílduri
șildului
ȘILD, șilduri, s. n. Mică placă de metal sau de material plastic care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși, ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii. – Din germ. Schild. DOOM
șild s. n., pl. șílduri
șilduri
ȘILD, șilduri, s. n. Mică placă de metal sau de material plastic care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși, ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii. – Din germ. Schild. DOOM
șild s. n., pl. șílduri
șildurile
ȘILD, șilduri, s. n. Mică placă de metal sau de material plastic care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși, ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii. – Din germ. Schild. DOOM
șild s. n., pl. șílduri
șildurilor
ȘILD, șilduri, s. n. Mică placă de metal sau de material plastic care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși, ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii. – Din germ. Schild. DOOM
șild s. n., pl. șílduri
șiling
ȘÍLING, șilingi, s. m. 1. (Și în sintagma șiling englez) Monedă divizionară englezească, valorând a 20-a parte dintr-o liră sterlină, utilizată până la adoptarea monedei euro. 2. (Și în sintagma șiling austriac) Denumire a unității bănești în Austria, până la adoptarea monedei euro. 3. Denumire a unităților bănești în Kenya, Somalia, Tanzania și Uganda. – Din engl. shilling, germ. Schilling. DOOM
șíling s. m., pl. șílingi
șilingi
ȘÍLING, șilingi, s. m. 1. (Și în sintagma șiling englez) Monedă divizionară englezească, valorând a 20-a parte dintr-o liră sterlină, utilizată până la adoptarea monedei euro. 2. (Și în sintagma șiling austriac) Denumire a unității bănești în Austria, până la adoptarea monedei euro. 3. Denumire a unităților bănești în Kenya, Somalia, Tanzania și Uganda. – Din engl. shilling, germ. Schilling. DOOM
șíling s. m., pl. șílingi
șilingii
ȘÍLING, șilingi, s. m. 1. (Și în sintagma șiling englez) Monedă divizionară englezească, valorând a 20-a parte dintr-o liră sterlină, utilizată până la adoptarea monedei euro. 2. (Și în sintagma șiling austriac) Denumire a unității bănești în Austria, până la adoptarea monedei euro. 3. Denumire a unităților bănești în Kenya, Somalia, Tanzania și Uganda. – Din engl. shilling, germ. Schilling. DOOM
șíling s. m., pl. șílingi
șilingilor
ȘÍLING, șilingi, s. m. 1. (Și în sintagma șiling englez) Monedă divizionară englezească, valorând a 20-a parte dintr-o liră sterlină, utilizată până la adoptarea monedei euro. 2. (Și în sintagma șiling austriac) Denumire a unității bănești în Austria, până la adoptarea monedei euro. 3. Denumire a unităților bănești în Kenya, Somalia, Tanzania și Uganda. – Din engl. shilling, germ. Schilling. DOOM
șíling s. m., pl. șílingi
șilingul
ȘÍLING, șilingi, s. m. 1. (Și în sintagma șiling englez) Monedă divizionară englezească, valorând a 20-a parte dintr-o liră sterlină, utilizată până la adoptarea monedei euro. 2. (Și în sintagma șiling austriac) Denumire a unității bănești în Austria, până la adoptarea monedei euro. 3. Denumire a unităților bănești în Kenya, Somalia, Tanzania și Uganda. – Din engl. shilling, germ. Schilling. DOOM
șíling s. m., pl. șílingi
șilingului
ȘÍLING, șilingi, s. m. 1. (Și în sintagma șiling englez) Monedă divizionară englezească, valorând a 20-a parte dintr-o liră sterlină, utilizată până la adoptarea monedei euro. 2. (Și în sintagma șiling austriac) Denumire a unității bănești în Austria, până la adoptarea monedei euro. 3. Denumire a unităților bănești în Kenya, Somalia, Tanzania și Uganda. – Din engl. shilling, germ. Schilling. DOOM
șíling s. m., pl. șílingi
șiliște
șíliște (-ti), s. f. – 1. Vatra satului. – 2. Pustiu, loc pe care s-a aflat altădată o populație. – Var. seliște, săliște. Megl. seliști. Sl. (bg., sb., cr.) selište (Tiktin; Conev 60; Iordan, BL, VI, 39).
șimi
ȘÍMI s. n. v. shimmy.
șina
ȘÍNĂ, șine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de oțel laminate după un anumit profil și folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roți (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalație tehnică. ♦ P. ext. Cale ferată. 2. Cerc de oțel care se montează pe roțile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. ♦ Bandă de metal care se fixează pe unele obiecte de lemn (uși, lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistența la uzură. – Din pol. szyna, germ. Schiene. DOOM
șínă s. f., g.-d. art. șínei; pl. șíne
șinar
ȘINÁR, șinare, s. n. (Pop.) Cui de fier cu care se fixează șina pe roțile unui vehicul. – Șină + suf. -ar. DOOM
șinár (pop.) s. n., pl. șináre
șinare
ȘINÁR, șinare, s. n. (Pop.) Cui de fier cu care se fixează șina pe roțile unui vehicul. – Șină + suf. -ar. DOOM
șinár (pop.) s. n., pl. șináre
șinarele
ȘINÁR, șinare, s. n. (Pop.) Cui de fier cu care se fixează șina pe roțile unui vehicul. – Șină + suf. -ar. DOOM
șinár (pop.) s. n., pl. șináre
șinarelor
ȘINÁR, șinare, s. n. (Pop.) Cui de fier cu care se fixează șina pe roțile unui vehicul. – Șină + suf. -ar. DOOM
șinár (pop.) s. n., pl. șináre
șinarul
ȘINÁR, șinare, s. n. (Pop.) Cui de fier cu care se fixează șina pe roțile unui vehicul. – Șină + suf. -ar. DOOM
șinár (pop.) s. n., pl. șináre
șinarului
ȘINÁR, șinare, s. n. (Pop.) Cui de fier cu care se fixează șina pe roțile unui vehicul. – Șină + suf. -ar. DOOM
șinár (pop.) s. n., pl. șináre
șindeală
cu șindeală expr. (intl. – d. furturi de buzunare) comis prin tăierea buzunarului.
șindi
șindí (-désc, -ít), vb. – 1. A tăia. – 2. A lovi cu un cuțit. – Var. șindri, șundri. Țig. šin-, participiul šindo- (Graur 186; Graur, BL, IV, 199; Vasiliu, GS, VIII, 125; Juilland 173). Pentru r infix, cf. șind(r)ilă. Cuvînt de Arg., ca și der. șindeală, s. f. „briceag, cuțit”, din țig. sindealo.
șindilar
ȘINDRILÁR, șindrilari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde șindrilă; meseriaș care bate șindrila pe acoperiș; șițar. [Var.: (reg.) șindilár s. m.] – Șindrilă + suf. -ar. DOOM
șindrilár s. m., pl. șindrilári
șindili
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindilire
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili.
șindilit
ȘINDRILÍT2, -Ă, șindriliți, -te, adj. Cu acoperiș de șindrilă; șindruit. [Var.: (reg.) șindilít, -ă adj.] – V. șindrili.
șindilit
ȘINDRILÍT1 s. n. Faptul de a șindrili. [Var.: (reg.) șindilít s. n.] – V. șindrili. DOOM
șindrilít s. n.
șindilă
ȘINDÍLĂ s. f. v. șindrilă.
șindilă
ȘINDÍLĂ s. f. v. șindrilă.
șindire
șindí (-désc, -ít), vb. – 1. A tăia. – 2. A lovi cu un cuțit. – Var. șindri, șundri. Țig. šin-, participiul šindo- (Graur 186; Graur, BL, IV, 199; Vasiliu, GS, VIII, 125; Juilland 173). Pentru r infix, cf. șind(r)ilă. Cuvînt de Arg., ca și der. șindeală, s. f. „briceag, cuțit”, din țig. sindealo.
șindit
șindí (-désc, -ít), vb. – 1. A tăia. – 2. A lovi cu un cuțit. – Var. șindri, șundri. Țig. šin-, participiul šindo- (Graur 186; Graur, BL, IV, 199; Vasiliu, GS, VIII, 125; Juilland 173). Pentru r infix, cf. șind(r)ilă. Cuvînt de Arg., ca și der. șindeală, s. f. „briceag, cuțit”, din țig. sindealo.
șindra
ȘÍNDRĂ, șindre, s. f. (Reg.) Șindrilă. – Din sb. šindra. DOOM
șíndră (reg.) s. f., g.-d. art. șíndrei; pl. șíndre
șindre
ȘÍNDRĂ, șindre, s. f. (Reg.) Șindrilă. – Din sb. šindra. DOOM
șíndră (reg.) s. f., g.-d. art. șíndrei; pl. șíndre
șindrei
ȘÍNDRĂ, șindre, s. f. (Reg.) Șindrilă. – Din sb. šindra. DOOM
șíndră (reg.) s. f., g.-d. art. șíndrei; pl. șíndre
șindrele
ȘÍNDRĂ, șindre, s. f. (Reg.) Șindrilă. – Din sb. šindra. DOOM
șíndră (reg.) s. f., g.-d. art. șíndrei; pl. șíndre
șindrelor
ȘÍNDRĂ, șindre, s. f. (Reg.) Șindrilă. – Din sb. šindra. DOOM
șíndră (reg.) s. f., g.-d. art. șíndrei; pl. șíndre
șindrila
ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili. – Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel. DOOM
șindrílă s. f., g.-d. art. șindrílei; pl. șindríle
șindrilar
ȘINDRILÁR, șindrilari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde șindrilă; meseriaș care bate șindrila pe acoperiș; șițar. [Var.: (reg.) șindilár s. m.] – Șindrilă + suf. -ar. DOOM
șindrilár s. m., pl. șindrilári
șindrilari
ȘINDRILÁR, șindrilari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde șindrilă; meseriaș care bate șindrila pe acoperiș; șițar. [Var.: (reg.) șindilár s. m.] – Șindrilă + suf. -ar. DOOM
șindrilár s. m., pl. șindrilári
șindrilarii
ȘINDRILÁR, șindrilari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde șindrilă; meseriaș care bate șindrila pe acoperiș; șițar. [Var.: (reg.) șindilár s. m.] – Șindrilă + suf. -ar. DOOM
șindrilár s. m., pl. șindrilári
șindrilarilor
ȘINDRILÁR, șindrilari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde șindrilă; meseriaș care bate șindrila pe acoperiș; șițar. [Var.: (reg.) șindilár s. m.] – Șindrilă + suf. -ar. DOOM
șindrilár s. m., pl. șindrilári
șindrilarul
ȘINDRILÁR, șindrilari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde șindrilă; meseriaș care bate șindrila pe acoperiș; șițar. [Var.: (reg.) șindilár s. m.] – Șindrilă + suf. -ar. DOOM
șindrilár s. m., pl. șindrilári
șindrilarului
ȘINDRILÁR, șindrilari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde șindrilă; meseriaș care bate șindrila pe acoperiș; șițar. [Var.: (reg.) șindilár s. m.] – Șindrilă + suf. -ar. DOOM
șindrilár s. m., pl. șindrilári
șindrile
ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili. – Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel. DOOM
șindrílă s. f., g.-d. art. șindrílei; pl. șindríle
șindrilea
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrileai
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrileam
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilească
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrileau
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrileați
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilei
ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili. – Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel. DOOM
șindrílă s. f., g.-d. art. șindrílei; pl. șindríle
șindrilele
ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili. – Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel. DOOM
șindrílă s. f., g.-d. art. șindrílei; pl. șindríle
șindrilelor
ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili. – Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel. DOOM
șindrílă s. f., g.-d. art. șindrílei; pl. șindríle
șindrilesc
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilește
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilești
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrili
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilii
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilim
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilind
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilire
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilire
ȘINDRILÍRE, șindriliri, s. f. Acțiunea de a șindrili și rezultatul ei. – V. șindrili. DOOM
șindrilíre s. f., g.-d. art. șindrilírii; pl. șindrilíri
șindrilirea
ȘINDRILÍRE, șindriliri, s. f. Acțiunea de a șindrili și rezultatul ei. – V. șindrili. DOOM
șindrilíre s. f., g.-d. art. șindrilírii; pl. șindrilíri
șindriliri
ȘINDRILÍRE, șindriliri, s. f. Acțiunea de a șindrili și rezultatul ei. – V. șindrili. DOOM
șindrilíre s. f., g.-d. art. șindrilírii; pl. șindrilíri
șindrilirii
ȘINDRILÍRE, șindriliri, s. f. Acțiunea de a șindrili și rezultatul ei. – V. șindrili. DOOM
șindrilíre s. f., g.-d. art. șindrilírii; pl. șindrilíri
șindrilirile
ȘINDRILÍRE, șindriliri, s. f. Acțiunea de a șindrili și rezultatul ei. – V. șindrili. DOOM
șindrilíre s. f., g.-d. art. șindrilírii; pl. șindrilíri
șindrilirilor
ȘINDRILÍRE, șindriliri, s. f. Acțiunea de a șindrili și rezultatul ei. – V. șindrili. DOOM
șindrilíre s. f., g.-d. art. șindrilírii; pl. șindrilíri
șindriliră
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilirăm
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilirăți
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilise
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilisem
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindriliseră
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindriliserăm
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindriliserăți
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindriliseși
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindriliseți
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilit
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindrilit
ȘINDRILÍT2, -Ă, șindriliți, -te, adj. Cu acoperiș de șindrilă; șindruit. [Var.: (reg.) șindilít, -ă adj.] – V. șindrili.
șindrilit
ȘINDRILÍT1 s. n. Faptul de a șindrili. [Var.: (reg.) șindilít s. n.] – V. șindrili. DOOM
șindrilít s. n.
șindrilita
ȘINDRILÍT2, -Ă, șindriliți, -te, adj. Cu acoperiș de șindrilă; șindruit. [Var.: (reg.) șindilít, -ă adj.] – V. șindrili.
șindrilite
ȘINDRILÍT2, -Ă, șindriliți, -te, adj. Cu acoperiș de șindrilă; șindruit. [Var.: (reg.) șindilít, -ă adj.] – V. șindrili.
șindrilitei
ȘINDRILÍT2, -Ă, șindriliți, -te, adj. Cu acoperiș de șindrilă; șindruit. [Var.: (reg.) șindilít, -ă adj.] – V. șindrili.
șindrilitele
ȘINDRILÍT2, -Ă, șindriliți, -te, adj. Cu acoperiș de șindrilă; șindruit. [Var.: (reg.) șindilít, -ă adj.] – V. șindrili.
șindrilitelor
ȘINDRILÍT2, -Ă, șindriliți, -te, adj. Cu acoperiș de șindrilă; șindruit. [Var.: (reg.) șindilít, -ă adj.] – V. șindrili.
șindrilitul
ȘINDRILÍT2, -Ă, șindriliți, -te, adj. Cu acoperiș de șindrilă; șindruit. [Var.: (reg.) șindilít, -ă adj.] – V. șindrili.
șindrilitului
ȘINDRILÍT2, -Ă, șindriliți, -te, adj. Cu acoperiș de șindrilă; șindruit. [Var.: (reg.) șindilít, -ă adj.] – V. șindrili.
șindriliși
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindriliți
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. DOOM
șindrilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindrilésc, imperf. 3 sg. șindrileá; conj. prez. 3 să șindrileáscă
șindriliți
ȘINDRILÍT2, -Ă, șindriliți, -te, adj. Cu acoperiș de șindrilă; șindruit. [Var.: (reg.) șindilít, -ă adj.] – V. șindrili.
șindriliții
ȘINDRILÍT2, -Ă, șindriliți, -te, adj. Cu acoperiș de șindrilă; șindruit. [Var.: (reg.) șindilít, -ă adj.] – V. șindrili.
șindriliților
ȘINDRILÍT2, -Ă, șindriliți, -te, adj. Cu acoperiș de șindrilă; șindruit. [Var.: (reg.) șindilít, -ă adj.] – V. șindrili.
șindrilă
ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili. – Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel.
șindrui
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruia
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiai
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiam
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiască
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiau
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiați
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiesc
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiește
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiești
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruii
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruim
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruind
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruire
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruire
ȘINDRUÍRE, șindruiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. – V. șindrui. DOOM
șindruíre (reg.) s. f., g.-d. art. șindruírii; pl. șindruíri
șindruirea
ȘINDRUÍRE, șindruiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. – V. șindrui. DOOM
șindruíre (reg.) s. f., g.-d. art. șindruírii; pl. șindruíri
șindruiri
ȘINDRUÍRE, șindruiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. – V. șindrui. DOOM
șindruíre (reg.) s. f., g.-d. art. șindruírii; pl. șindruíri
șindruirii
ȘINDRUÍRE, șindruiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. – V. șindrui. DOOM
șindruíre (reg.) s. f., g.-d. art. șindruírii; pl. șindruíri
șindruirile
ȘINDRUÍRE, șindruiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. – V. șindrui. DOOM
șindruíre (reg.) s. f., g.-d. art. șindruírii; pl. șindruíri
șindruirilor
ȘINDRUÍRE, șindruiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. – V. șindrui. DOOM
șindruíre (reg.) s. f., g.-d. art. șindruírii; pl. șindruíri
șindruiră
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruirăm
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruirăți
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruise
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruisem
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiseră
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiserăm
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiserăți
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiseși
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiseți
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruit
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruit
ȘINDRUÍT, -Ă, șindruiți, -te, adj. (Reg.) Șindrilit2. – V. șindrui.
șindruiși
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindruiți
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. DOOM
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șine
ȘÍNĂ, șine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de oțel laminate după un anumit profil și folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roți (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalație tehnică. ♦ P. ext. Cale ferată. 2. Cerc de oțel care se montează pe roțile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. ♦ Bandă de metal care se fixează pe unele obiecte de lemn (uși, lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistența la uzură. – Din pol. szyna, germ. Schiene. DOOM
șínă s. f., g.-d. art. șínei; pl. șíne
șineac
șineác (-éci), s. n. – (Banat, Olt., Trans.) Măsură de capacitate egală cam cu 10 litri. – Var. șineag, șinic. Sb. šinik (Candrea).
șineag
ȘINEÁG, șineaguri, s. n. (Învechit și regional) Unitate de măsură egală cu aproximativ 50 de kilograme.
șinei
ȘÍNĂ, șine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de oțel laminate după un anumit profil și folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roți (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalație tehnică. ♦ P. ext. Cale ferată. 2. Cerc de oțel care se montează pe roțile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. ♦ Bandă de metal care se fixează pe unele obiecte de lemn (uși, lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistența la uzură. – Din pol. szyna, germ. Schiene. DOOM
șínă s. f., g.-d. art. șínei; pl. șíne
șinele
ȘÍNĂ, șine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de oțel laminate după un anumit profil și folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roți (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalație tehnică. ♦ P. ext. Cale ferată. 2. Cerc de oțel care se montează pe roțile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. ♦ Bandă de metal care se fixează pe unele obiecte de lemn (uși, lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistența la uzură. – Din pol. szyna, germ. Schiene. DOOM
șínă s. f., g.-d. art. șínei; pl. șíne
șinelor
ȘÍNĂ, șine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de oțel laminate după un anumit profil și folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roți (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalație tehnică. ♦ P. ext. Cale ferată. 2. Cerc de oțel care se montează pe roțile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. ♦ Bandă de metal care se fixează pe unele obiecte de lemn (uși, lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistența la uzură. – Din pol. szyna, germ. Schiene. DOOM
șínă s. f., g.-d. art. șínei; pl. șíne
șingaliu
șingaliu, șingalii s. m. (țig.) polițist.
șingalo
șingalo, șingala s. m. (țig.) 1. polițist. 2. jandarm.
șinimos
șinimos s. invar. (intl.) tâlhărie cu lovituri de cuțit aplicate de atacator victimei.
șinoare
ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór. DOOM
șinór (reg.) s. n., pl. șinoáre
șinoarele
ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór. DOOM
șinór (reg.) s. n., pl. șinoáre
șinoarelor
ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór. DOOM
șinór (reg.) s. n., pl. șinoáre
șinor
ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór. DOOM
șinór (reg.) s. n., pl. șinoáre
șinorul
ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór. DOOM
șinór (reg.) s. n., pl. șinoáre
șinorului
ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór. DOOM
șinór (reg.) s. n., pl. șinoáre
șintoism
ȘINTOÍSM s. n. Religie apărută în Japonia în sec. VI, ca reacție la introducerea budismului, caracterizată prin animism, venerarea unor divinități ale naturii, cultul eroilor, al strămoșilor și al împăratului, ca divinitate vizibilă. – Din fr. shintoïsme. DOOM
șintoísm s. n.
șintoismul
ȘINTOÍSM s. n. Religie apărută în Japonia în sec. VI, ca reacție la introducerea budismului, caracterizată prin animism, venerarea unor divinități ale naturii, cultul eroilor, al strămoșilor și al împăratului, ca divinitate vizibilă. – Din fr. shintoïsme. DOOM
șintoísm s. n.
șintoismului
ȘINTOÍSM s. n. Religie apărută în Japonia în sec. VI, ca reacție la introducerea budismului, caracterizată prin animism, venerarea unor divinități ale naturii, cultul eroilor, al strămoșilor și al împăratului, ca divinitate vizibilă. – Din fr. shintoïsme. DOOM
șintoísm s. n.
șintoist
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoist
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoista
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoista
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoiste
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoiste
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoistei
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoistei
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoistele
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoistele
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoistelor
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoistelor
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoistul
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoistul
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoistului
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoistului
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoiști
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoiști
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoiștii
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoiștii
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoiștilor
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șintoiștilor
ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al șintoismului. – Din fr. shintoïste. DOOM
șintoíst adj. m., s. m., pl. șintoíști; adj. f., s. f. șintoístă, pl. șintoíste
șinui
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuia
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiai
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiam
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiască
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiau
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiați
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiesc
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiește
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiești
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuii
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuim
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuind
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuire
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuire
ȘINUÍRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui și rezultatul ei; șinuit1. – V. șinui. DOOM
șinuíre s. f., g.-d. art. șinuírii; pl. șinuíri
șinuirea
ȘINUÍRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui și rezultatul ei; șinuit1. – V. șinui. DOOM
șinuíre s. f., g.-d. art. șinuírii; pl. șinuíri
șinuiri
ȘINUÍRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui și rezultatul ei; șinuit1. – V. șinui. DOOM
șinuíre s. f., g.-d. art. șinuírii; pl. șinuíri
șinuirii
ȘINUÍRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui și rezultatul ei; șinuit1. – V. șinui. DOOM
șinuíre s. f., g.-d. art. șinuírii; pl. șinuíri
șinuirile
ȘINUÍRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui și rezultatul ei; șinuit1. – V. șinui. DOOM
șinuíre s. f., g.-d. art. șinuírii; pl. șinuíri
șinuirilor
ȘINUÍRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui și rezultatul ei; șinuit1. – V. șinui. DOOM
șinuíre s. f., g.-d. art. șinuírii; pl. șinuíri
șinuiră
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuirăm
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuirăți
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuise
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuisem
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiseră
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiserăm
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiserăți
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiseși
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiseți
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuit
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuit
ȘINUÍT2, -Ă, șinuiți, -te, adj. Legat, ferecat cu șine. – V. șinui.
șinuit
ȘINUÍT1 s. n. (Rar) Șinuire. – V. șinui. DOOM
șinuít (rar) s. n.
șinuita
ȘINUÍT2, -Ă, șinuiți, -te, adj. Legat, ferecat cu șine. – V. șinui.
șinuite
ȘINUÍT2, -Ă, șinuiți, -te, adj. Legat, ferecat cu șine. – V. șinui.
șinuitei
ȘINUÍT2, -Ă, șinuiți, -te, adj. Legat, ferecat cu șine. – V. șinui.
șinuitele
ȘINUÍT2, -Ă, șinuiți, -te, adj. Legat, ferecat cu șine. – V. șinui.
șinuitelor
ȘINUÍT2, -Ă, șinuiți, -te, adj. Legat, ferecat cu șine. – V. șinui.
șinuitul
ȘINUÍT2, -Ă, șinuiți, -te, adj. Legat, ferecat cu șine. – V. șinui.
șinuitului
ȘINUÍT2, -Ă, șinuiți, -te, adj. Legat, ferecat cu șine. – V. șinui.
șinuiși
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiți
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui. DOOM
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă
șinuiți
ȘINUÍT2, -Ă, șinuiți, -te, adj. Legat, ferecat cu șine. – V. șinui.
șinuiții
ȘINUÍT2, -Ă, șinuiți, -te, adj. Legat, ferecat cu șine. – V. șinui.
șinuiților
ȘINUÍT2, -Ă, șinuiți, -te, adj. Legat, ferecat cu șine. – V. șinui.
șinșilă
ȘINȘÍLĂ, șinșile, s. f. Mamifer rozător din America de Sud, asemănător cu veverița, vânat pentru blana lui cenușie foarte prețioasă (Chinchila lanigera). [Var.: cincíla s. f.] – Din fr. chinchilla. DOOM
cincíla v. șinșílă
șip
ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.
șip
ȘIP1, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip. DOOM
șip2 (sticlă) (reg.) s. n., pl. șípuri
șipca
ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., sb. šipka. DOOM
șípcă s. f., g.-d. art. șípcii; pl. șipci
șipci
ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., sb. šipka. DOOM
șípcă s. f., g.-d. art. șípcii; pl. șipci
șipcii
ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., sb. šipka. DOOM
șípcă s. f., g.-d. art. șípcii; pl. șipci
șipcile
ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., sb. šipka. DOOM
șípcă s. f., g.-d. art. șípcii; pl. șipci
șipcilor
ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., sb. šipka. DOOM
șípcă s. f., g.-d. art. șípcii; pl. șipci
șipcui
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuia
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiai
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiam
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiască
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiau
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiați
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiesc
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiește
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiești
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuii
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuim
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuind
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuire
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuire
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.
șipcuiră
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuirăm
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuirăți
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuise
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuisem
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiseră
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiserăm
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiserăți
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiseși
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiseți
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuit
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuit
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.
șipcuita
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.
șipcuite
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.
șipcuitei
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.
șipcuitele
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.
șipcuitelor
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.
șipcuitul
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.
șipcuitului
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.
șipcuiși
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiți
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
șipcuiți
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.
șipcuiții
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.
șipcuiților
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.
șipculița
ȘIPCULÍȚĂ, șipculițe, s. f. Diminutiv al lui șipcă. – Șipcă + suf. -uliță. DOOM
șipculíță s. f., g.-d. art. șipculíței; pl. șipculíțe
șipculițe
ȘIPCULÍȚĂ, șipculițe, s. f. Diminutiv al lui șipcă. – Șipcă + suf. -uliță. DOOM
șipculíță s. f., g.-d. art. șipculíței; pl. șipculíțe
șipculiței
ȘIPCULÍȚĂ, șipculițe, s. f. Diminutiv al lui șipcă. – Șipcă + suf. -uliță. DOOM
șipculíță s. f., g.-d. art. șipculíței; pl. șipculíțe
șipculițele
ȘIPCULÍȚĂ, șipculițe, s. f. Diminutiv al lui șipcă. – Șipcă + suf. -uliță. DOOM
șipculíță s. f., g.-d. art. șipculíței; pl. șipculíțe
șipculițelor
ȘIPCULÍȚĂ, șipculițe, s. f. Diminutiv al lui șipcă. – Șipcă + suf. -uliță. DOOM
șipculíță s. f., g.-d. art. șipculíței; pl. șipculíțe
șipi
ȘIP1, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip. DOOM
șip2 (sticlă) (reg.) s. n., pl. șípuri
șipii
ȘIP1, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip. DOOM
șip2 (sticlă) (reg.) s. n., pl. șípuri
șipilor
ȘIP1, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip. DOOM
șip2 (sticlă) (reg.) s. n., pl. șípuri
șipot
ȘIPÓT, șipote, s. n. 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere (și care este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă). ♦ Jgheab, țeavă prin care se captează apa unui izvor. ♦ Țeavă de scurgere; burlan. 2. (Reg.) Loc unde o apă curge repede; vârtej. – Cf. bg. š e p o t „murmur”. DOOM
șípot s. n., pl. șípote
șipote
ȘIPÓT, șipote, s. n. 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere (și care este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă). ♦ Jgheab, țeavă prin care se captează apa unui izvor. ♦ Țeavă de scurgere; burlan. 2. (Reg.) Loc unde o apă curge repede; vârtej. – Cf. bg. š e p o t „murmur”. DOOM
șípot s. n., pl. șípote
șipotele
ȘIPÓT, șipote, s. n. 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere (și care este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă). ♦ Jgheab, țeavă prin care se captează apa unui izvor. ♦ Țeavă de scurgere; burlan. 2. (Reg.) Loc unde o apă curge repede; vârtej. – Cf. bg. š e p o t „murmur”. DOOM
șípot s. n., pl. șípote
șipotelor
ȘIPÓT, șipote, s. n. 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere (și care este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă). ♦ Jgheab, țeavă prin care se captează apa unui izvor. ♦ Țeavă de scurgere; burlan. 2. (Reg.) Loc unde o apă curge repede; vârtej. – Cf. bg. š e p o t „murmur”. DOOM
șípot s. n., pl. șípote
șipotul
ȘIPÓT, șipote, s. n. 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere (și care este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă). ♦ Jgheab, țeavă prin care se captează apa unui izvor. ♦ Țeavă de scurgere; burlan. 2. (Reg.) Loc unde o apă curge repede; vârtej. – Cf. bg. š e p o t „murmur”. DOOM
șípot s. n., pl. șípote
șipotului
ȘIPÓT, șipote, s. n. 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere (și care este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă). ♦ Jgheab, țeavă prin care se captează apa unui izvor. ♦ Țeavă de scurgere; burlan. 2. (Reg.) Loc unde o apă curge repede; vârtej. – Cf. bg. š e p o t „murmur”. DOOM
șípot s. n., pl. șípote
șipoțel
ȘIPOȚÉL, șipoțele, s. n. Diminutiv al lui șipot. – Șipot + suf. -el. DOOM
șipoțél s. n., pl. șipoțéle
șipoțele
ȘIPOȚÉL, șipoțele, s. n. Diminutiv al lui șipot. – Șipot + suf. -el. DOOM
șipoțél s. n., pl. șipoțéle
șipoțelele
ȘIPOȚÉL, șipoțele, s. n. Diminutiv al lui șipot. – Șipot + suf. -el. DOOM
șipoțél s. n., pl. șipoțéle
șipoțelelor
ȘIPOȚÉL, șipoțele, s. n. Diminutiv al lui șipot. – Șipot + suf. -el. DOOM
șipoțél s. n., pl. șipoțéle
șipoțelul
ȘIPOȚÉL, șipoțele, s. n. Diminutiv al lui șipot. – Șipot + suf. -el. DOOM
șipoțél s. n., pl. șipoțéle
șipoțelului
ȘIPOȚÉL, șipoțele, s. n. Diminutiv al lui șipot. – Șipot + suf. -el. DOOM
șipoțél s. n., pl. șipoțéle
șipul
ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.
șipul
ȘIP1, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip. DOOM
șip2 (sticlă) (reg.) s. n., pl. șípuri
șipului
ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.
șipului
ȘIP1, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip. DOOM
șip2 (sticlă) (reg.) s. n., pl. șípuri
șipurel
ȘIPURÉL, șipurele, s. n. (Reg.) Șipușor. – Șip2 + suf. -urel. DOOM
șipurél (reg.) s. n., pl. șipuréle
șipurele
ȘIPURÉL, șipurele, s. n. (Reg.) Șipușor. – Șip2 + suf. -urel. DOOM
șipurél (reg.) s. n., pl. șipuréle
șipurelele
ȘIPURÉL, șipurele, s. n. (Reg.) Șipușor. – Șip2 + suf. -urel. DOOM
șipurél (reg.) s. n., pl. șipuréle
șipurelelor
ȘIPURÉL, șipurele, s. n. (Reg.) Șipușor. – Șip2 + suf. -urel. DOOM
șipurél (reg.) s. n., pl. șipuréle
șipurelul
ȘIPURÉL, șipurele, s. n. (Reg.) Șipușor. – Șip2 + suf. -urel. DOOM
șipurél (reg.) s. n., pl. șipuréle
șipurelului
ȘIPURÉL, șipurele, s. n. (Reg.) Șipușor. – Șip2 + suf. -urel. DOOM
șipurél (reg.) s. n., pl. șipuréle
șipuri
ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.
șipurile
ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.
șipurilor
ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.
șipușoare
ȘIPUȘÓR, șipușoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui șip2; șipurel – Șip2 + suf. -ușor. DOOM
șipușór (reg.) s. n., pl. șipușoáre
șipușoarele
ȘIPUȘÓR, șipușoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui șip2; șipurel – Șip2 + suf. -ușor. DOOM
șipușór (reg.) s. n., pl. șipușoáre
șipușoarelor
ȘIPUȘÓR, șipușoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui șip2; șipurel – Șip2 + suf. -ușor. DOOM
șipușór (reg.) s. n., pl. șipușoáre
șipușor
ȘIPUȘÓR, șipușoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui șip2; șipurel – Șip2 + suf. -ușor. DOOM
șipușór (reg.) s. n., pl. șipușoáre
șipușorul
ȘIPUȘÓR, șipușoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui șip2; șipurel – Șip2 + suf. -ușor. DOOM
șipușór (reg.) s. n., pl. șipușoáre
șipușorului
ȘIPUȘÓR, șipușoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui șip2; șipurel – Șip2 + suf. -ușor. DOOM
șipușór (reg.) s. n., pl. șipușoáre
șir
ȘIR, șiruri, s. n. 1. Grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); rând, șirag (1). ◊ Loc. adv. și adj. În șir = în rând, unul după altul. ♦ Șirag (2). ♦ (Înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanț de munți; masiv muntos. ♦ Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc. Șir de întâmplări. ◊ Loc. adj. și adv. În șir = pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit. 3. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. ♦ Loc. adj. Fără șir = fără logică, incoerent. 4. (Mat.) Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale. – Refăcut după șire (pl. lui șiră). DOOM
șir s. n., pl. șíruri
șira
ȘIRÁ s. f. (Învechit) Genealogie. (Cu o grafie mai veche) Dovezi din istoriile cele vechi pentru șiraoa familiei neamului Cantacuzinilor. IORGA, L. I 169.
șira
ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Lat. *sira. DOOM
șíră s. f., g.-d. art. șírei; pl. șíre
șirag
ȘIREÁG s. n. v. șirag. DOOM
șirág s. n., pl. șiráguri
șiragul
ȘIREÁG s. n. v. șirag. DOOM
șirág s. n., pl. șiráguri
șiragului
ȘIREÁG s. n. v. șirag. DOOM
șirág s. n., pl. șiráguri
șiraguri
ȘIREÁG s. n. v. șirag. DOOM
șirág s. n., pl. șiráguri
șiragurile
ȘIREÁG s. n. v. șirag. DOOM
șirág s. n., pl. șiráguri
șiragurilor
ȘIREÁG s. n. v. șirag. DOOM
șirág s. n., pl. șiráguri
șire
ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Lat. *sira. DOOM
șíră s. f., g.-d. art. șírei; pl. șíre
șirea
șireá (-éle), s. f. – Serie. Mr. sireauă. Ngr. σειρά (Gáldi 254). Sec. XVIII, înv.
șireag
ȘIREÁG s. n. v. șirag. DOOM
șirág s. n., pl. șiráguri
șireata
ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. DOOM
șirét2 s. n., pl. șiréturi
șireclic
ȘIRECLÍC s. n. v. șiretlic.
șireghie
șiréghie (-ii), s. f. – Codîrlă la car. – Var. șireche, șîreghe, șireglă, șiriglă, șeriglă. Mag. saroglya (Candrea, Gáldi, Dict., 158) sau sb. šareglje, šarage, din germ. Schragen, dial. Scharägel (Tiktin), cf. șiroadă.
șiregla
ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau căruță). – Din magh. saraglya. DOOM
șiréglă (reg.) (-re-glă) s. f., g.-d. art. șiréglei; pl. șirégle
șiregle
ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau căruță). – Din magh. saraglya. DOOM
șiréglă (reg.) (-re-glă) s. f., g.-d. art. șiréglei; pl. șirégle
șireglei
ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau căruță). – Din magh. saraglya. DOOM
șiréglă (reg.) (-re-glă) s. f., g.-d. art. șiréglei; pl. șirégle
șireglele
ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau căruță). – Din magh. saraglya. DOOM
șiréglă (reg.) (-re-glă) s. f., g.-d. art. șiréglei; pl. șirégle
șireglelor
ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau căruță). – Din magh. saraglya. DOOM
șiréglă (reg.) (-re-glă) s. f., g.-d. art. șiréglei; pl. șirégle
șirei
ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Lat. *sira. DOOM
șíră s. f., g.-d. art. șírei; pl. șíre
șirele
ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Lat. *sira. DOOM
șíră s. f., g.-d. art. șírei; pl. șíre
șirelor
ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Lat. *sira. DOOM
șíră s. f., g.-d. art. șírei; pl. șíre
șiret
ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. DOOM
șirét2 s. n., pl. șiréturi
șiret
ȘIRÉT1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit.
șirete
ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. DOOM
șirét2 s. n., pl. șiréturi
șiretei
ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. DOOM
șirét2 s. n., pl. șiréturi
șiretele
ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. DOOM
șirét2 s. n., pl. șiréturi
șiretelor
ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. DOOM
șirét2 s. n., pl. șiréturi
șiretenia
ȘIRITÉNIE s. f. V. șiretenie2. DOOM
șireténie (-ni-e) s. f., art. șireténia (-ni-a), g.-d. art. șireténiei; pl. șireténii, art. șireténiile (-ni-i-)
șiretenie
ȘIRITÉNIE s. f. V. șiretenie2. DOOM
șireténie (-ni-e) s. f., art. șireténia (-ni-a), g.-d. art. șireténiei; pl. șireténii, art. șireténiile (-ni-i-)
șireteniei
ȘIRITÉNIE s. f. V. șiretenie2. DOOM
șireténie (-ni-e) s. f., art. șireténia (-ni-a), g.-d. art. șireténiei; pl. șireténii, art. șireténiile (-ni-i-)
șiretenii
ȘIRITÉNIE s. f. V. șiretenie2. DOOM
șireténie (-ni-e) s. f., art. șireténia (-ni-a), g.-d. art. șireténiei; pl. șireténii, art. șireténiile (-ni-i-)
șireteniile
ȘIRITÉNIE s. f. V. șiretenie2. DOOM
șireténie (-ni-e) s. f., art. șireténia (-ni-a), g.-d. art. șireténiei; pl. șireténii, art. șireténiile (-ni-i-)
șireteniilor
ȘIRITÉNIE s. f. V. șiretenie2. DOOM
șireténie (-ni-e) s. f., art. șireténia (-ni-a), g.-d. art. șireténiei; pl. șireténii, art. șireténiile (-ni-i-)
șiretlic
ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret2; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik. DOOM
șiretlíc (-re-tlic) s. n., pl. șiretlícuri
șiretlicul
ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret2; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik. DOOM
șiretlíc (-re-tlic) s. n., pl. șiretlícuri
șiretlicului
ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret2; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik. DOOM
șiretlíc (-re-tlic) s. n., pl. șiretlícuri
șiretlicuri
ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret2; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik. DOOM
șiretlíc (-re-tlic) s. n., pl. șiretlícuri
șiretlicurile
ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret2; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik. DOOM
șiretlíc (-re-tlic) s. n., pl. șiretlícuri
șiretlicurilor
ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret2; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik. DOOM
șiretlíc (-re-tlic) s. n., pl. șiretlícuri
șiretlâc
ȘIRETLÎ́C s. n. v. șiretlic.
șiretul
ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. DOOM
șirét2 s. n., pl. șiréturi
șiretul
ȘIRÉT1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit.
șiretului
ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. DOOM
șirét2 s. n., pl. șiréturi
șiretului
ȘIRÉT1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit.
șireturi
ȘIRÉT1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit.
șireturile
ȘIRÉT1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit.
șireturilor
ȘIRÉT1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit.
șirețel
ȘIREȚÉL, șirețele, s. n. Diminutiv al lui șiret1. – Șiret1 + suf. -el. DOOM
șirețél s. n., pl. șirețéle
șirețele
ȘIREȚÉL, șirețele, s. n. Diminutiv al lui șiret1. – Șiret1 + suf. -el. DOOM
șirețél s. n., pl. șirețéle
șirețelele
ȘIREȚÉL, șirețele, s. n. Diminutiv al lui șiret1. – Șiret1 + suf. -el. DOOM
șirețél s. n., pl. șirețéle
șirețelelor
ȘIREȚÉL, șirețele, s. n. Diminutiv al lui șiret1. – Șiret1 + suf. -el. DOOM
șirețél s. n., pl. șirețéle
șirețelul
ȘIREȚÉL, șirețele, s. n. Diminutiv al lui șiret1. – Șiret1 + suf. -el. DOOM
șirețél s. n., pl. șirețéle
șirețelului
ȘIREȚÉL, șirețele, s. n. Diminutiv al lui șiret1. – Șiret1 + suf. -el. DOOM
șirețél s. n., pl. șirețéle
șireți
ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. DOOM
șirét2 s. n., pl. șiréturi
șireția
ȘIREȚÍE, șireții, s. f. (Rar) Șiretenie1. – Șiret2 + suf. -ie. DOOM
șirețíe (rar) s. f., art. șirețía, g.-d. art. șirețíei; pl. șirețíi, art. șirețíile
șireție
ȘIREȚÍE, șireții, s. f. (Rar) Șiretenie1. – Șiret2 + suf. -ie. DOOM
șirețíe (rar) s. f., art. șirețía, g.-d. art. șirețíei; pl. șirețíi, art. șirețíile
șireției
ȘIREȚÍE, șireții, s. f. (Rar) Șiretenie1. – Șiret2 + suf. -ie. DOOM
șirețíe (rar) s. f., art. șirețía, g.-d. art. șirețíei; pl. șirețíi, art. șirețíile
șireții
ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. DOOM
șirét2 s. n., pl. șiréturi
șireții
ȘIREȚÍE, șireții, s. f. (Rar) Șiretenie1. – Șiret2 + suf. -ie. DOOM
șirețíe (rar) s. f., art. șirețía, g.-d. art. șirețíei; pl. șirețíi, art. șirețíile
șirețiile
ȘIREȚÍE, șireții, s. f. (Rar) Șiretenie1. – Șiret2 + suf. -ie. DOOM
șirețíe (rar) s. f., art. șirețía, g.-d. art. șirețíei; pl. șirețíi, art. șirețíile
șirețiilor
ȘIREȚÍE, șireții, s. f. (Rar) Șiretenie1. – Șiret2 + suf. -ie. DOOM
șirețíe (rar) s. f., art. șirețía, g.-d. art. șirețíei; pl. șirețíi, art. șirețíile
șireților
ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. DOOM
șirét2 s. n., pl. șiréturi
șiriclic
ȘIRICLÍC s. n. v. șiretlic.
șirinca
ȘIRÍNCĂ, șirinci, s. f. (Reg.) Fâșie îngustă de pământ (arabil); hat, răzor. – Din ucr. šyrynka, rus. șirinka. DOOM
șiríncă (reg.) s. f., g.-d. art. șiríncii; pl. șirínci
șirinci
ȘIRÍNCĂ, șirinci, s. f. (Reg.) Fâșie îngustă de pământ (arabil); hat, răzor. – Din ucr. šyrynka, rus. șirinka. DOOM
șiríncă (reg.) s. f., g.-d. art. șiríncii; pl. șirínci
șirincii
ȘIRÍNCĂ, șirinci, s. f. (Reg.) Fâșie îngustă de pământ (arabil); hat, răzor. – Din ucr. šyrynka, rus. șirinka. DOOM
șiríncă (reg.) s. f., g.-d. art. șiríncii; pl. șirínci
șirincile
ȘIRÍNCĂ, șirinci, s. f. (Reg.) Fâșie îngustă de pământ (arabil); hat, răzor. – Din ucr. šyrynka, rus. șirinka. DOOM
șiríncă (reg.) s. f., g.-d. art. șiríncii; pl. șirínci
șirincilor
ȘIRÍNCĂ, șirinci, s. f. (Reg.) Fâșie îngustă de pământ (arabil); hat, răzor. – Din ucr. šyrynka, rus. șirinka. DOOM
șiríncă (reg.) s. f., g.-d. art. șiríncii; pl. șirínci
șiritenie
ȘIRITÉNIE s. f. V. șiretenie2. DOOM
șireténie (-ni-e) s. f., art. șireténia (-ni-a), g.-d. art. șireténiei; pl. șireténii, art. șireténiile (-ni-i-)
șirloi
ȘIRLÓI s. n. v. șirói1.
șirlău
ȘIRLẮU s. n. (Regional) Șiroi.
șiroadă
șiroádă (-de), s. f. (Trans.) Pirostrii, crăcană, suport. Germ. Schragen (Candrea), cf. șireghie.
șiroaie
ȘIRÓI1, șiroaie, s. n. 1. Șuviță (abundentă) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge șiroaie (sau șiroi) = a curge din abundență. 2. Torent de apă care se scurge cu repeziciune și din abundență pe locurile înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); șuvoi. – Et. nec. DOOM
șiroí2 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 să șiroiáscă
șiroaiele
ȘIRÓI1, șiroaie, s. n. 1. Șuviță (abundentă) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge șiroaie (sau șiroi) = a curge din abundență. 2. Torent de apă care se scurge cu repeziciune și din abundență pe locurile înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); șuvoi. – Et. nec. DOOM
șiroí2 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 să șiroiáscă
șiroaielor
ȘIRÓI1, șiroaie, s. n. 1. Șuviță (abundentă) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge șiroaie (sau șiroi) = a curge din abundență. 2. Torent de apă care se scurge cu repeziciune și din abundență pe locurile înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); șuvoi. – Et. nec. DOOM
șiroí2 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 să șiroiáscă
șirof
șiróf (-oáfă), s. n. – Piuliță. Mag. sróf (Candrea). În Trans.
șiroi
ȘIRÓI1, șiroaie, s. n. 1. Șuviță (abundentă) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge șiroaie (sau șiroi) = a curge din abundență. 2. Torent de apă care se scurge cu repeziciune și din abundență pe locurile înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); șuvoi. – Et. nec. DOOM
șiroí2 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 să șiroiáscă
șiroi
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
șiroia
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
șiroiască
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
șiroiau
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
șiroiesc
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
șiroiește
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
șiroind
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
șiroire
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
șiroire
ȘIROÍRE, șiroiri, s. f. 1. Acțiunea de a șiroi2 și rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. șiroi2. DOOM
șiroíre s. f., g.-d. art. șiroírii; pl. șiroíri
șiroirea
ȘIROÍRE, șiroiri, s. f. 1. Acțiunea de a șiroi2 și rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. șiroi2. DOOM
șiroíre s. f., g.-d. art. șiroírii; pl. șiroíri
șiroiri
ȘIROÍRE, șiroiri, s. f. 1. Acțiunea de a șiroi2 și rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. șiroi2. DOOM
șiroíre s. f., g.-d. art. șiroírii; pl. șiroíri
șiroirii
ȘIROÍRE, șiroiri, s. f. 1. Acțiunea de a șiroi2 și rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. șiroi2. DOOM
șiroíre s. f., g.-d. art. șiroírii; pl. șiroíri
șiroirile
ȘIROÍRE, șiroiri, s. f. 1. Acțiunea de a șiroi2 și rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. șiroi2. DOOM
șiroíre s. f., g.-d. art. șiroírii; pl. șiroíri
șiroirilor
ȘIROÍRE, șiroiri, s. f. 1. Acțiunea de a șiroi2 și rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. șiroi2. DOOM
șiroíre s. f., g.-d. art. șiroírii; pl. șiroíri
șiroiră
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
șiroise
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
șiroiseră
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
șiroit
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
șiroiul
ȘIRÓI1, șiroaie, s. n. 1. Șuviță (abundentă) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge șiroaie (sau șiroi) = a curge din abundență. 2. Torent de apă care se scurge cu repeziciune și din abundență pe locurile înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); șuvoi. – Et. nec. DOOM
șiroí2 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 să șiroiáscă
șiroiului
ȘIRÓI1, șiroaie, s. n. 1. Șuviță (abundentă) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge șiroaie (sau șiroi) = a curge din abundență. 2. Torent de apă care se scurge cu repeziciune și din abundență pe locurile înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); șuvoi. – Et. nec. DOOM
șiroí2 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 să șiroiáscă
șirui
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruia
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiai
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiam
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiască
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiau
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiați
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiesc
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiește
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiești
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruii
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruim
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruind
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruire
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruire
ȘIRUÍ, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza o oaste în ordine de bătaie; a înșirui. – Din șir.
șiruiră
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruirăm
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruirăți
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruise
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruisem
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiseră
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiserăm
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiserăți
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiseși
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiseți
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruit
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruit
ȘIRUÍ, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza o oaste în ordine de bătaie; a înșirui. – Din șir.
șiruiși
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șiruiți
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
șirul
ȘIR, șiruri, s. n. 1. Grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); rând, șirag (1). ◊ Loc. adv. și adj. În șir = în rând, unul după altul. ♦ Șirag (2). ♦ (Înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanț de munți; masiv muntos. ♦ Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc. Șir de întâmplări. ◊ Loc. adj. și adv. În șir = pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit. 3. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. ♦ Loc. adj. Fără șir = fără logică, incoerent. 4. (Mat.) Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale. – Refăcut după șire (pl. lui șiră). DOOM
șir s. n., pl. șíruri
șiruleț
ȘIRULÉȚ, șirulețe, s. n. Diminutiv al lui șir. – Șir + suf. -uleț. DOOM
șiruléț s. n., pl. șiruléțe
șirulețe
ȘIRULÉȚ, șirulețe, s. n. Diminutiv al lui șir. – Șir + suf. -uleț. DOOM
șiruléț s. n., pl. șiruléțe
șirulețele
ȘIRULÉȚ, șirulețe, s. n. Diminutiv al lui șir. – Șir + suf. -uleț. DOOM
șiruléț s. n., pl. șiruléțe
șirulețelor
ȘIRULÉȚ, șirulețe, s. n. Diminutiv al lui șir. – Șir + suf. -uleț. DOOM
șiruléț s. n., pl. șiruléțe
șirulețul
ȘIRULÉȚ, șirulețe, s. n. Diminutiv al lui șir. – Șir + suf. -uleț. DOOM
șiruléț s. n., pl. șiruléțe
șirulețului
ȘIRULÉȚ, șirulețe, s. n. Diminutiv al lui șir. – Șir + suf. -uleț. DOOM
șiruléț s. n., pl. șiruléțe
șirului
ȘIR, șiruri, s. n. 1. Grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); rând, șirag (1). ◊ Loc. adv. și adj. În șir = în rând, unul după altul. ♦ Șirag (2). ♦ (Înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanț de munți; masiv muntos. ♦ Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc. Șir de întâmplări. ◊ Loc. adj. și adv. În șir = pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit. 3. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. ♦ Loc. adj. Fără șir = fără logică, incoerent. 4. (Mat.) Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale. – Refăcut după șire (pl. lui șiră). DOOM
șir s. n., pl. șíruri
șiruri
ȘIR, șiruri, s. n. 1. Grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); rând, șirag (1). ◊ Loc. adv. și adj. În șir = în rând, unul după altul. ♦ Șirag (2). ♦ (Înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanț de munți; masiv muntos. ♦ Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc. Șir de întâmplări. ◊ Loc. adj. și adv. În șir = pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit. 3. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. ♦ Loc. adj. Fără șir = fără logică, incoerent. 4. (Mat.) Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale. – Refăcut după șire (pl. lui șiră). DOOM
șir s. n., pl. șíruri
șirurile
ȘIR, șiruri, s. n. 1. Grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); rând, șirag (1). ◊ Loc. adv. și adj. În șir = în rând, unul după altul. ♦ Șirag (2). ♦ (Înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanț de munți; masiv muntos. ♦ Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc. Șir de întâmplări. ◊ Loc. adj. și adv. În șir = pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit. 3. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. ♦ Loc. adj. Fără șir = fără logică, incoerent. 4. (Mat.) Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale. – Refăcut după șire (pl. lui șiră). DOOM
șir s. n., pl. șíruri
șirurilor
ȘIR, șiruri, s. n. 1. Grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); rând, șirag (1). ◊ Loc. adv. și adj. În șir = în rând, unul după altul. ♦ Șirag (2). ♦ (Înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanț de munți; masiv muntos. ♦ Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc. Șir de întâmplări. ◊ Loc. adj. și adv. În șir = pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit. 3. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. ♦ Loc. adj. Fără șir = fără logică, incoerent. 4. (Mat.) Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale. – Refăcut după șire (pl. lui șiră). DOOM
șir s. n., pl. șíruri
șiruț
ȘIRÚȚ, șiruțuri, s. n. Șiruleț.
șist
ȘIST, șisturi, s. n. Rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface ușor în foi sau în plăci subțiri cu suprafețe paralele. ◊ Șist cristalin = rocă formată prin procesul de metamorfism al altor roci sub acțiunea presiunii. Șisturi bituminoase = minerale utile constituite din substanță organică și minerală. – Din fir. schiste. DOOM
șist s. n., pl. șísturi
șistar
ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] – Din sl. šestarŭ. DOOM
șiștár s. n., pl. șiștáre
șistificare
ȘISTIFICÁRE, șistificări, s. f. Răspândire prin pulverizare a unui material sub formă de pulbere în interiorul unei mine grizutoase cu scopul de a face ca amestecul de grizu și praf de cărbune să devină mai puțin sensibil la aprindere și la explozie. – Cf. fr. schistification. DOOM
șistificáre s. f., g.-d. art. șistificắrii; pl. șistificắri
șistificarea
ȘISTIFICÁRE, șistificări, s. f. Răspândire prin pulverizare a unui material sub formă de pulbere în interiorul unei mine grizutoase cu scopul de a face ca amestecul de grizu și praf de cărbune să devină mai puțin sensibil la aprindere și la explozie. – Cf. fr. schistification. DOOM
șistificáre s. f., g.-d. art. șistificắrii; pl. șistificắri
șistificări
ȘISTIFICÁRE, șistificări, s. f. Răspândire prin pulverizare a unui material sub formă de pulbere în interiorul unei mine grizutoase cu scopul de a face ca amestecul de grizu și praf de cărbune să devină mai puțin sensibil la aprindere și la explozie. – Cf. fr. schistification. DOOM
șistificáre s. f., g.-d. art. șistificắrii; pl. șistificắri
șistificării
ȘISTIFICÁRE, șistificări, s. f. Răspândire prin pulverizare a unui material sub formă de pulbere în interiorul unei mine grizutoase cu scopul de a face ca amestecul de grizu și praf de cărbune să devină mai puțin sensibil la aprindere și la explozie. – Cf. fr. schistification. DOOM
șistificáre s. f., g.-d. art. șistificắrii; pl. șistificắri
șistificările
ȘISTIFICÁRE, șistificări, s. f. Răspândire prin pulverizare a unui material sub formă de pulbere în interiorul unei mine grizutoase cu scopul de a face ca amestecul de grizu și praf de cărbune să devină mai puțin sensibil la aprindere și la explozie. – Cf. fr. schistification. DOOM
șistificáre s. f., g.-d. art. șistificắrii; pl. șistificắri
șistificărilor
ȘISTIFICÁRE, șistificări, s. f. Răspândire prin pulverizare a unui material sub formă de pulbere în interiorul unei mine grizutoase cu scopul de a face ca amestecul de grizu și praf de cărbune să devină mai puțin sensibil la aprindere și la explozie. – Cf. fr. schistification. DOOM
șistificáre s. f., g.-d. art. șistificắrii; pl. șistificắri
șistoare
ȘISTOÁRE, șistori, s. f. (Regional) Cingătoare, betelie (făcută, din banda mai groasă care formează marginea unei țesături). Șistori roși. TEODORESCU, P. P. 380. ♦ Fașă (1). (Atestat în forma șitocire) Cum l-a înfășat cu șitoare, îl ia în brațe. MARIAN, NA. 263. – Variantă: șitoáre s. f.
șistoasa
ȘISTÓS, -OÁSĂ, șistoși, -oase, adj. (Despre roci sedimentare și metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de șist, alcătuit din șist. – Din fr. schisteux. DOOM
șistós adj. m., pl. șistóși; f. șistoásă, pl. șistoáse
șistoase
ȘISTÓS, -OÁSĂ, șistoși, -oase, adj. (Despre roci sedimentare și metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de șist, alcătuit din șist. – Din fr. schisteux. DOOM
șistós adj. m., pl. șistóși; f. șistoásă, pl. șistoáse
șistoasei
ȘISTÓS, -OÁSĂ, șistoși, -oase, adj. (Despre roci sedimentare și metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de șist, alcătuit din șist. – Din fr. schisteux. DOOM
șistós adj. m., pl. șistóși; f. șistoásă, pl. șistoáse
șistoasele
ȘISTÓS, -OÁSĂ, șistoși, -oase, adj. (Despre roci sedimentare și metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de șist, alcătuit din șist. – Din fr. schisteux. DOOM
șistós adj. m., pl. șistóși; f. șistoásă, pl. șistoáse
șistoaselor
ȘISTÓS, -OÁSĂ, șistoși, -oase, adj. (Despre roci sedimentare și metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de șist, alcătuit din șist. – Din fr. schisteux. DOOM
șistós adj. m., pl. șistóși; f. șistoásă, pl. șistoáse
șistos
ȘISTÓS, -OÁSĂ, șistoși, -oase, adj. (Despre roci sedimentare și metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de șist, alcătuit din șist. – Din fr. schisteux. DOOM
șistós adj. m., pl. șistóși; f. șistoásă, pl. șistoáse
șistosul
ȘISTÓS, -OÁSĂ, șistoși, -oase, adj. (Despre roci sedimentare și metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de șist, alcătuit din șist. – Din fr. schisteux. DOOM
șistós adj. m., pl. șistóși; f. șistoásă, pl. șistoáse
șistosului
ȘISTÓS, -OÁSĂ, șistoși, -oase, adj. (Despre roci sedimentare și metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de șist, alcătuit din șist. – Din fr. schisteux. DOOM
șistós adj. m., pl. șistóși; f. șistoásă, pl. șistoáse
șistozitate
ȘISTUOZITÁTE s. f. v. șistozitate. DOOM
șistozitáte s. f., g.-d. art. șistozitắții
șistozitatea
ȘISTUOZITÁTE s. f. v. șistozitate. DOOM
șistozitáte s. f., g.-d. art. șistozitắții
șistozități
ȘISTUOZITÁTE s. f. v. șistozitate. DOOM
șistozitáte s. f., g.-d. art. șistozitắții
șistozității
ȘISTUOZITÁTE s. f. v. șistozitate. DOOM
șistozitáte s. f., g.-d. art. șistozitắții
șistoși
ȘISTÓS, -OÁSĂ, șistoși, -oase, adj. (Despre roci sedimentare și metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de șist, alcătuit din șist. – Din fr. schisteux. DOOM
șistós adj. m., pl. șistóși; f. șistoásă, pl. șistoáse
șistoșii
ȘISTÓS, -OÁSĂ, șistoși, -oase, adj. (Despre roci sedimentare și metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de șist, alcătuit din șist. – Din fr. schisteux. DOOM
șistós adj. m., pl. șistóși; f. șistoásă, pl. șistoáse
șistoșilor
ȘISTÓS, -OÁSĂ, șistoși, -oase, adj. (Despre roci sedimentare și metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de șist, alcătuit din șist. – Din fr. schisteux. DOOM
șistós adj. m., pl. șistóși; f. șistoásă, pl. șistoáse
șistul
ȘIST, șisturi, s. n. Rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface ușor în foi sau în plăci subțiri cu suprafețe paralele. ◊ Șist cristalin = rocă formată prin procesul de metamorfism al altor roci sub acțiunea presiunii. Șisturi bituminoase = minerale utile constituite din substanță organică și minerală. – Din fir. schiste. DOOM
șist s. n., pl. șísturi
șistului
ȘIST, șisturi, s. n. Rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface ușor în foi sau în plăci subțiri cu suprafețe paralele. ◊ Șist cristalin = rocă formată prin procesul de metamorfism al altor roci sub acțiunea presiunii. Șisturi bituminoase = minerale utile constituite din substanță organică și minerală. – Din fir. schiste. DOOM
șist s. n., pl. șísturi
șistuozitate
ȘISTUOZITÁTE s. f. v. șistozitate. DOOM
șistozitáte s. f., g.-d. art. șistozitắții
șisturi
ȘIST, șisturi, s. n. Rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface ușor în foi sau în plăci subțiri cu suprafețe paralele. ◊ Șist cristalin = rocă formată prin procesul de metamorfism al altor roci sub acțiunea presiunii. Șisturi bituminoase = minerale utile constituite din substanță organică și minerală. – Din fir. schiste. DOOM
șist s. n., pl. șísturi
șisturile
ȘIST, șisturi, s. n. Rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface ușor în foi sau în plăci subțiri cu suprafețe paralele. ◊ Șist cristalin = rocă formată prin procesul de metamorfism al altor roci sub acțiunea presiunii. Șisturi bituminoase = minerale utile constituite din substanță organică și minerală. – Din fir. schiste. DOOM
șist s. n., pl. șísturi
șisturilor
ȘIST, șisturi, s. n. Rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface ușor în foi sau în plăci subțiri cu suprafețe paralele. ◊ Șist cristalin = rocă formată prin procesul de metamorfism al altor roci sub acțiunea presiunii. Șisturi bituminoase = minerale utile constituite din substanță organică și minerală. – Din fir. schiste. DOOM
șist s. n., pl. șísturi
șitoare
ȘITOÁRE s. f. v. șistoare.
șiu
ȘIU, ȘÍE, șii, adj. (Regional, despre terenuri; și substantivat) Nisipos. în Mehedinți pămînturile cele nesipoase se numesc șii. I. IONESCU, M. 54.
șivoi
ȘUVÓI, șuvoaie, s. n. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); p. ext. curs de apă (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundentă și repede. ♦ Fig. Val, mulțime de oameni (în mișcare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: șivói s. n.] – Din magh. sió (după puvoi). DOOM
șuvói s. n., pl. șuvoáie
șiș
ȘIȘ, șișuri, s. n. Pumnal cu lamă lungă și îngustă, ascunsă într-un baston care îi servește drept teacă; p. gener. orice fel de pumnal. ♦ (Rar) Hanger. – Din tc. șiș. DOOM
șiș s. n., pl. șíșuri
șișanea
ȘIȘANEÁ s. f. v. șușanea.
șișca
ȘÍȘCĂ s. f. (Reg.) Tocătură de paie sau de coceni folosită pentru hrana vitelor. – Din ucr. sička. DOOM
șíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. șíștii
șișca
ȘÍȘCĂ2, șiște, s. f. (Regional) Femeie care face vrăji; vrăjitoare; năzdrăvană. Dar șișca de Joimăriță miroasă bine și tot știe ce-au făcut ele. PAMFILE, M. R. I 105.
șișcav
ȘIȘCÁV2, -Ă, șișcavi, -e, adj. (Regional) Peltic, sîsîit.
șișco
ȘÍȘCĂ2, șiște, s. f. (Regional) Femeie care face vrăji; vrăjitoare; năzdrăvană. Dar șișca de Joimăriță miroasă bine și tot știe ce-au făcut ele. PAMFILE, M. R. I 105.
șișcoi
ȘIȘCÓI, șișcoi, s. m. (Regional, în superstiții) Strigoi, moroi. – Variantă: șiscoi (MARIAN, Î. 418) s. m.
șișcornița
ȘIȘCÓRNIȚĂ, șișcornițe, s. f. (Reg.) Mașină de tocat paie sau coceni. – Șișcă + suf. -orniță. DOOM
șișcórniță (reg.) s. f., g.-d. art. șișcórniței; pl. șișcórnițe
șișcornițe
ȘIȘCÓRNIȚĂ, șișcornițe, s. f. (Reg.) Mașină de tocat paie sau coceni. – Șișcă + suf. -orniță. DOOM
șișcórniță (reg.) s. f., g.-d. art. șișcórniței; pl. șișcórnițe
șișcorniței
ȘIȘCÓRNIȚĂ, șișcornițe, s. f. (Reg.) Mașină de tocat paie sau coceni. – Șișcă + suf. -orniță. DOOM
șișcórniță (reg.) s. f., g.-d. art. șișcórniței; pl. șișcórnițe
șișcornițele
ȘIȘCÓRNIȚĂ, șișcornițe, s. f. (Reg.) Mașină de tocat paie sau coceni. – Șișcă + suf. -orniță. DOOM
șișcórniță (reg.) s. f., g.-d. art. șișcórniței; pl. șișcórnițe
șișcornițelor
ȘIȘCÓRNIȚĂ, șișcornițe, s. f. (Reg.) Mașină de tocat paie sau coceni. – Șișcă + suf. -orniță. DOOM
șișcórniță (reg.) s. f., g.-d. art. șișcórniței; pl. șișcórnițe
șișcărie
ȘIȘCĂRÍE, șișcării, s. f. (Regional) Vrăjitorie, farmec. L-au mutat prin șișcăriile ei într-un vițel. La TDRG,
șișcăvea
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăveai
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăveam
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvească
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăveau
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăveați
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvesc
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvește
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvești
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvi
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvii
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvim
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvind
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvire
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvire
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi peltic. – Din șișcav.
șișcăviră
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvirăm
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvirăți
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvise
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvisem
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăviseră
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăviserăm
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăviserăți
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăviseși
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăviseți
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăvit
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăviși
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișcăviți
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.
șișii
ȘIȘIÍ vb. IV v. șîșîi.
șișilete
ȘIȘILÉTE s. m. v. șușlete.
șișinea
ȘIȘINEÁ s. f. v. șușanea.
șișlet
ȘIȘLÉT s. n. v. șușlete.
șișlete
ȘIȘLÉT s. n. v. șușlete.
șiștare
ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] – Din sl. šestarŭ. DOOM
șiștár s. n., pl. șiștáre
șiștarele
ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] – Din sl. šestarŭ. DOOM
șiștár s. n., pl. șiștáre
șiștarelor
ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] – Din sl. šestarŭ. DOOM
șiștár s. n., pl. șiștáre
șiștarul
ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] – Din sl. šestarŭ. DOOM
șiștár s. n., pl. șiștáre
șiștarului
ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] – Din sl. šestarŭ. DOOM
șiștár s. n., pl. șiștáre
șiștav
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav. DOOM
șiștáv (pop.) adj. m., pl. șiștávi; f. șiștávă, pl. șiștáve
șiștava
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav. DOOM
șiștáv (pop.) adj. m., pl. șiștávi; f. șiștávă, pl. șiștáve
șiștave
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav. DOOM
șiștáv (pop.) adj. m., pl. șiștávi; f. șiștávă, pl. șiștáve
șiștavei
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav. DOOM
șiștáv (pop.) adj. m., pl. șiștávi; f. șiștávă, pl. șiștáve
șiștavele
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav. DOOM
șiștáv (pop.) adj. m., pl. șiștávi; f. șiștávă, pl. șiștáve
șiștavelor
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav. DOOM
șiștáv (pop.) adj. m., pl. șiștávi; f. șiștávă, pl. șiștáve
șiștavi
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav. DOOM
șiștáv (pop.) adj. m., pl. șiștávi; f. șiștávă, pl. șiștáve
șiștavii
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav. DOOM
șiștáv (pop.) adj. m., pl. șiștávi; f. șiștávă, pl. șiștáve
șiștavilor
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav. DOOM
șiștáv (pop.) adj. m., pl. șiștávi; f. șiștávă, pl. șiștáve
șiștavul
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav. DOOM
șiștáv (pop.) adj. m., pl. șiștávi; f. șiștávă, pl. șiștáve
șiștavului
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav. DOOM
șiștáv (pop.) adj. m., pl. șiștávi; f. șiștávă, pl. șiștáve
șiște
ȘÍȘCĂ2, șiște, s. f. (Regional) Femeie care face vrăji; vrăjitoare; năzdrăvană. Dar șișca de Joimăriță miroasă bine și tot știe ce-au făcut ele. PAMFILE, M. R. I 105.
șiștei
ȘÍȘCĂ2, șiște, s. f. (Regional) Femeie care face vrăji; vrăjitoare; năzdrăvană. Dar șișca de Joimăriță miroasă bine și tot știe ce-au făcut ele. PAMFILE, M. R. I 105.
șiștele
ȘÍȘCĂ2, șiște, s. f. (Regional) Femeie care face vrăji; vrăjitoare; năzdrăvană. Dar șișca de Joimăriță miroasă bine și tot știe ce-au făcut ele. PAMFILE, M. R. I 105.
șiștelor
ȘÍȘCĂ2, șiște, s. f. (Regional) Femeie care face vrăji; vrăjitoare; năzdrăvană. Dar șișca de Joimăriță miroasă bine și tot știe ce-au făcut ele. PAMFILE, M. R. I 105.
șiști
ȘÍȘCĂ s. f. (Reg.) Tocătură de paie sau de coceni folosită pentru hrana vitelor. – Din ucr. sička. DOOM
șíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. șíștii
șiștii
ȘÍȘCĂ s. f. (Reg.) Tocătură de paie sau de coceni folosită pentru hrana vitelor. – Din ucr. sička. DOOM
șíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. șíștii
șiștile
ȘÍȘCĂ s. f. (Reg.) Tocătură de paie sau de coceni folosită pentru hrana vitelor. – Din ucr. sička. DOOM
șíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. șíștii
șiștilor
ȘÍȘCĂ s. f. (Reg.) Tocătură de paie sau de coceni folosită pentru hrana vitelor. – Din ucr. sička. DOOM
șíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. șíștii
șiștirit
șiștirit, -ă, șiștiriți, -te adj. extenuat; lipsit de vlagă.
șiștoare
ȘIȘTOÁRE, șiștori, s. f. (Regional) Fiecare dintre fușteii loitrelor de la car; spetează.
șiștoi
șiștoi, șiștoaie s. n. (er., obs.) penis.
șiștor
ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec. DOOM
șiștór (pop.) s. m., pl. șiștóri
șiștori
ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec. DOOM
șiștór (pop.) s. m., pl. șiștóri
șiștorii
ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec. DOOM
șiștór (pop.) s. m., pl. șiștóri
șiștorilor
ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec. DOOM
șiștór (pop.) s. m., pl. șiștóri
șiștorul
ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec. DOOM
șiștór (pop.) s. m., pl. șiștóri
șiștorului
ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec. DOOM
șiștór (pop.) s. m., pl. șiștóri
șiștărel
ȘIȘTĂRÉL, șistărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el. DOOM
șiștărél s. n., pl. șiștăréle
șiștărele
ȘIȘTĂRÉL, șistărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el. DOOM
șiștărél s. n., pl. șiștăréle
șiștărelele
ȘIȘTĂRÉL, șistărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el. DOOM
șiștărél s. n., pl. șiștăréle
șiștărelelor
ȘIȘTĂRÉL, șistărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el. DOOM
șiștărél s. n., pl. șiștăréle
șiștărelul
ȘIȘTĂRÉL, șistărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el. DOOM
șiștărél s. n., pl. șiștăréle
șiștărelului
ȘIȘTĂRÉL, șistărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el. DOOM
șiștărél s. n., pl. șiștăréle
șiștăvea
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăveai
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăveam
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvească
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăveau
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăveați
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvesc
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvește
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvești
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvi
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvii
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvim
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvind
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvire
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvire
ȘIȘTĂVÍRE, șiștăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a se șiștăvi. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. șiștăvírii; pl. șiștăvíri
șiștăvirea
ȘIȘTĂVÍRE, șiștăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a se șiștăvi. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. șiștăvírii; pl. șiștăvíri
șiștăviri
ȘIȘTĂVÍRE, șiștăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a se șiștăvi. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. șiștăvírii; pl. șiștăvíri
șiștăvirii
ȘIȘTĂVÍRE, șiștăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a se șiștăvi. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. șiștăvírii; pl. șiștăvíri
șiștăvirile
ȘIȘTĂVÍRE, șiștăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a se șiștăvi. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. șiștăvírii; pl. șiștăvíri
șiștăvirilor
ȘIȘTĂVÍRE, șiștăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a se șiștăvi. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. șiștăvírii; pl. șiștăvíri
șiștăviră
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvirăm
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvirăți
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvise
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvisem
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăviseră
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăviserăm
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăviserăți
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăviseși
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăviseți
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvit
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvit
ȘIȘTĂVÍT, -Ă, șiștăviți, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbârcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slăbănog, plăpând, gălbejit. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvít (pop.) adj. m., pl. șiștăvíți; f. șiștăvítă, pl. șiștăvíte
șiștăvita
ȘIȘTĂVÍT, -Ă, șiștăviți, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbârcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slăbănog, plăpând, gălbejit. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvít (pop.) adj. m., pl. șiștăvíți; f. șiștăvítă, pl. șiștăvíte
șiștăvite
ȘIȘTĂVÍT, -Ă, șiștăviți, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbârcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slăbănog, plăpând, gălbejit. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvít (pop.) adj. m., pl. șiștăvíți; f. șiștăvítă, pl. șiștăvíte
șiștăvitei
ȘIȘTĂVÍT, -Ă, șiștăviți, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbârcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slăbănog, plăpând, gălbejit. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvít (pop.) adj. m., pl. șiștăvíți; f. șiștăvítă, pl. șiștăvíte
șiștăvitele
ȘIȘTĂVÍT, -Ă, șiștăviți, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbârcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slăbănog, plăpând, gălbejit. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvít (pop.) adj. m., pl. șiștăvíți; f. șiștăvítă, pl. șiștăvíte
șiștăvitelor
ȘIȘTĂVÍT, -Ă, șiștăviți, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbârcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slăbănog, plăpând, gălbejit. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvít (pop.) adj. m., pl. șiștăvíți; f. șiștăvítă, pl. șiștăvíte
șiștăvitul
ȘIȘTĂVÍT, -Ă, șiștăviți, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbârcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slăbănog, plăpând, gălbejit. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvít (pop.) adj. m., pl. șiștăvíți; f. șiștăvítă, pl. șiștăvíte
șiștăvitului
ȘIȘTĂVÍT, -Ă, șiștăviți, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbârcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slăbănog, plăpând, gălbejit. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvít (pop.) adj. m., pl. șiștăvíți; f. șiștăvítă, pl. șiștăvíte
șiștăviși
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăviți
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav. DOOM
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăviți
ȘIȘTĂVÍT, -Ă, șiștăviți, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbârcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slăbănog, plăpând, gălbejit. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvít (pop.) adj. m., pl. șiștăvíți; f. șiștăvítă, pl. șiștăvíte
șiștăviții
ȘIȘTĂVÍT, -Ă, șiștăviți, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbârcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slăbănog, plăpând, gălbejit. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvít (pop.) adj. m., pl. șiștăvíți; f. șiștăvítă, pl. șiștăvíte
șiștăviților
ȘIȘTĂVÍT, -Ă, șiștăviți, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbârcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slăbănog, plăpând, gălbejit. – V. șiștăvi. DOOM
șiștăvít (pop.) adj. m., pl. șiștăvíți; f. șiștăvítă, pl. șiștăvíte
șișul
ȘIȘ, șișuri, s. n. Pumnal cu lamă lungă și îngustă, ascunsă într-un baston care îi servește drept teacă; p. gener. orice fel de pumnal. ♦ (Rar) Hanger. – Din tc. șiș. DOOM
șiș s. n., pl. șíșuri
șișului
ȘIȘ, șișuri, s. n. Pumnal cu lamă lungă și îngustă, ascunsă într-un baston care îi servește drept teacă; p. gener. orice fel de pumnal. ♦ (Rar) Hanger. – Din tc. șiș. DOOM
șiș s. n., pl. șíșuri
șișuri
ȘIȘ, șișuri, s. n. Pumnal cu lamă lungă și îngustă, ascunsă într-un baston care îi servește drept teacă; p. gener. orice fel de pumnal. ♦ (Rar) Hanger. – Din tc. șiș. DOOM
șiș s. n., pl. șíșuri
șișurile
ȘIȘ, șișuri, s. n. Pumnal cu lamă lungă și îngustă, ascunsă într-un baston care îi servește drept teacă; p. gener. orice fel de pumnal. ♦ (Rar) Hanger. – Din tc. șiș. DOOM
șiș s. n., pl. șíșuri
șișurilor
ȘIȘ, șișuri, s. n. Pumnal cu lamă lungă și îngustă, ascunsă într-un baston care îi servește drept teacă; p. gener. orice fel de pumnal. ♦ (Rar) Hanger. – Din tc. șiș. DOOM
șiș s. n., pl. șíșuri
șișăi
ȘIȘĂÍ vb. IV v. șâșâi. DOOM
șișăí v. șâșâí
șișăia
ȘIȘĂÍ vb. IV v. șâșâi. DOOM
șișăí v. șâșâí
șișăiau
ȘIȘĂÍ vb. IV v. șâșâi. DOOM
șișăí v. șâșâí
șișăie
ȘIȘĂÍ vb. IV v. șâșâi. DOOM
șișăí v. șâșâí
șișăind
ȘIȘĂÍ vb. IV v. șâșâi. DOOM
șișăí v. șâșâí
șișăire
ȘIȘĂÍ vb. IV v. șâșâi. DOOM
șișăí v. șâșâí
șișăire
ȘIȘĂÍRE s. f. v. șâșâire. DOOM
șișăíre v. șâșâíre
șișăirea
ȘIȘĂÍRE s. f. v. șâșâire. DOOM
șișăíre v. șâșâíre
șișăiri
ȘIȘĂÍRE s. f. v. șâșâire. DOOM
șișăíre v. șâșâíre
șișăirii
ȘIȘĂÍRE s. f. v. șâșâire. DOOM
șișăíre v. șâșâíre
șișăirile
ȘIȘĂÍRE s. f. v. șâșâire. DOOM
șișăíre v. șâșâíre
șișăirilor
ȘIȘĂÍRE s. f. v. șâșâire. DOOM
șișăíre v. șâșâíre
șișăiră
ȘIȘĂÍ vb. IV v. șâșâi. DOOM
șișăí v. șâșâí
șișăise
ȘIȘĂÍ vb. IV v. șâșâi. DOOM
șișăí v. șâșâí
șișăiseră
ȘIȘĂÍ vb. IV v. șâșâi. DOOM
șișăí v. șâșâí
șișăit
ȘIȘĂÍ vb. IV v. șâșâi. DOOM
șișăí v. șâșâí
șișăit
ȘIȘĂÍT s. n. v. șâșâit. DOOM
șișăít v. șâșâít
șița
ȘÍȚĂ, șițe, s. f. (Reg.) Bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; p. ext. șindrilă. – Din sb. štica. DOOM
șíță (reg.) s. f., g.-d. art. șíței; pl. șíțe
șițar
ȘIȚÁR, șițari, s. m. (Reg.) Șindrilar. – Șiță + suf. -ar. DOOM
șițár (reg.) s. m., pl. șițári
șițe
ȘÍȚĂ, șițe, s. f. (Reg.) Bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; p. ext. șindrilă. – Din sb. štica. DOOM
șíță (reg.) s. f., g.-d. art. șíței; pl. șíțe
șiței
ȘÍȚĂ, șițe, s. f. (Reg.) Bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; p. ext. șindrilă. – Din sb. štica. DOOM
șíță (reg.) s. f., g.-d. art. șíței; pl. șíțe
șițele
ȘÍȚĂ, șițe, s. f. (Reg.) Bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; p. ext. șindrilă. – Din sb. štica. DOOM
șíță (reg.) s. f., g.-d. art. șíței; pl. șíțe
șițelor
ȘÍȚĂ, șițe, s. f. (Reg.) Bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; p. ext. șindrilă. – Din sb. štica. DOOM
șíță (reg.) s. f., g.-d. art. șíței; pl. șíțe
șițui
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuia
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiai
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiam
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiască
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiau
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiați
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiesc
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiește
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiești
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuii
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuim
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuind
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuire
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuire
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui.
șițuiră
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuirăm
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuirăți
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuise
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuisem
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiseră
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiserăm
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiserăți
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiseși
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiseți
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuit
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuit
ȘIȚUÍT, -Ă, șițuiți, -te, adj. (Reg.) Cu acoperiș de șiță. – V. șițui.
șițuiși
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă
șițuiți
ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui. DOOM
șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă