șfarț
ȘFARȚ s. n. v. șvarț.
șfei
ȘFEI, șfei, s. m. (Iht.) Boarță. – Et. nec. DOOM
șfei s. m., pl. șfei, art. șféii
șfeii
ȘFEI, șfei, s. m. (Iht.) Boarță. – Et. nec. DOOM
șfei s. m., pl. șfei, art. șféii
șfeilor
ȘFEI, șfei, s. m. (Iht.) Boarță. – Et. nec. DOOM
șfei s. m., pl. șfei, art. șféii
șfeiul
ȘFEI, șfei, s. m. (Iht.) Boarță. – Et. nec. DOOM
șfei s. m., pl. șfei, art. șféii
șfeiului
ȘFEI, șfei, s. m. (Iht.) Boarță. – Et. nec. DOOM
șfei s. m., pl. șfei, art. șféii
șferi
SFÁRĂ s. f. (Pop.) Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. [Var.: șfáră s. f.] – Din sl. skvara. DOOM
!sfáră (fum) (pop.) s. f., g.-d. art. sfárei; pl. sfáre
șferi
SFOÁRĂ, sfori, s. f. 1. Fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) și folosit în special la legat. ◊ Expr. A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile, a exagera în ceva. A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli). A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. A da sfoară în țară = a da sfară în țară, v. sfară. Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat. ♦ Fâșie fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante cu care se poate lega un obiect. 2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafețele de teren (a cărei valoare a variat după epoci). ♦ Bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură. ◊ Expr. Sfoară de moșie = moșie mică, moșioară. 3. Figură de gimnastică executată șezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte și altul înapoi. ◊ Sfoară în față = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte. [Var.: (reg.) șfáră, șfoáră s. f.] – Din ngr. sfóra. DOOM
sfoáră (fir) s. f., g.-d. art. sfórii; pl. sfori
șferii
SFÁRĂ s. f. (Pop.) Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. [Var.: șfáră s. f.] – Din sl. skvara. DOOM
!sfáră (fum) (pop.) s. f., g.-d. art. sfárei; pl. sfáre
șferii
SFOÁRĂ, sfori, s. f. 1. Fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) și folosit în special la legat. ◊ Expr. A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile, a exagera în ceva. A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli). A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. A da sfoară în țară = a da sfară în țară, v. sfară. Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat. ♦ Fâșie fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante cu care se poate lega un obiect. 2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafețele de teren (a cărei valoare a variat după epoci). ♦ Bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură. ◊ Expr. Sfoară de moșie = moșie mică, moșioară. 3. Figură de gimnastică executată șezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte și altul înapoi. ◊ Sfoară în față = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte. [Var.: (reg.) șfáră, șfoáră s. f.] – Din ngr. sfóra. DOOM
sfoáră (fir) s. f., g.-d. art. sfórii; pl. sfori
șferile
SFÁRĂ s. f. (Pop.) Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. [Var.: șfáră s. f.] – Din sl. skvara. DOOM
!sfáră (fum) (pop.) s. f., g.-d. art. sfárei; pl. sfáre
șferile
SFOÁRĂ, sfori, s. f. 1. Fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) și folosit în special la legat. ◊ Expr. A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile, a exagera în ceva. A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli). A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. A da sfoară în țară = a da sfară în țară, v. sfară. Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat. ♦ Fâșie fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante cu care se poate lega un obiect. 2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafețele de teren (a cărei valoare a variat după epoci). ♦ Bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură. ◊ Expr. Sfoară de moșie = moșie mică, moșioară. 3. Figură de gimnastică executată șezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte și altul înapoi. ◊ Sfoară în față = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte. [Var.: (reg.) șfáră, șfoáră s. f.] – Din ngr. sfóra. DOOM
sfoáră (fir) s. f., g.-d. art. sfórii; pl. sfori
șferilor
SFÁRĂ s. f. (Pop.) Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. [Var.: șfáră s. f.] – Din sl. skvara. DOOM
!sfáră (fum) (pop.) s. f., g.-d. art. sfárei; pl. sfáre
șferilor
SFOÁRĂ, sfori, s. f. 1. Fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) și folosit în special la legat. ◊ Expr. A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile, a exagera în ceva. A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli). A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. A da sfoară în țară = a da sfară în țară, v. sfară. Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat. ♦ Fâșie fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante cu care se poate lega un obiect. 2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafețele de teren (a cărei valoare a variat după epoci). ♦ Bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură. ◊ Expr. Sfoară de moșie = moșie mică, moșioară. 3. Figură de gimnastică executată șezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte și altul înapoi. ◊ Sfoară în față = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte. [Var.: (reg.) șfáră, șfoáră s. f.] – Din ngr. sfóra. DOOM
sfoáră (fir) s. f., g.-d. art. sfórii; pl. sfori
șferștac
ȘFERȘTÁC, șferștace, s. n. (Regional) Măsură de capacitate de un sfert de litru.
șfet
șfet s. invar. (deț.) catranul de pe cutiile de chibrituri.
șfichi
ȘFICHI, (I) interj., (II) șfichiuiri, s. n. I. Interj. Cuvânt care imită șuieratul biciului. II. S. n. 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în șfichi = a înțepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee. DOOM
șfichi2 s. n., pl. șfíchiuri
șfichiui
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuia
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiai
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiam
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiască
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiau
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiați
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiesc
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiește
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiești
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuii
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuim
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuind
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuire
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuire
ȘFICHIUÍRE, șfichiuiri, s. f. Acțiunea de a șfichiui și rezultatul ei. – V. șfichiui. DOOM
șfichiuíre s. f., g.-d. art. șfichiuírii; pl. sfichiuíri
șfichiuirea
ȘFICHIUÍRE, șfichiuiri, s. f. Acțiunea de a șfichiui și rezultatul ei. – V. șfichiui. DOOM
șfichiuíre s. f., g.-d. art. șfichiuírii; pl. sfichiuíri
șfichiuiri
ȘFICHIUÍRE, șfichiuiri, s. f. Acțiunea de a șfichiui și rezultatul ei. – V. șfichiui. DOOM
șfichiuíre s. f., g.-d. art. șfichiuírii; pl. sfichiuíri
șfichiuirii
ȘFICHIUÍRE, șfichiuiri, s. f. Acțiunea de a șfichiui și rezultatul ei. – V. șfichiui. DOOM
șfichiuíre s. f., g.-d. art. șfichiuírii; pl. sfichiuíri
șfichiuirile
ȘFICHIUÍRE, șfichiuiri, s. f. Acțiunea de a șfichiui și rezultatul ei. – V. șfichiui. DOOM
șfichiuíre s. f., g.-d. art. șfichiuírii; pl. sfichiuíri
șfichiuirilor
ȘFICHIUÍRE, șfichiuiri, s. f. Acțiunea de a șfichiui și rezultatul ei. – V. șfichiui. DOOM
șfichiuíre s. f., g.-d. art. șfichiuírii; pl. sfichiuíri
șfichiuiră
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuirăm
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuirăți
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuise
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuisem
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiseră
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiserăm
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiserăți
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiseși
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiseți
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuit
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuit
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui.
șfichiuita
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui.
șfichiuite
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui.
șfichiuitei
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui.
șfichiuitele
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui.
șfichiuitelor
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui.
șfichiuitoare
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. DOOM
șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre
șfichiuitoarea
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. DOOM
șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre
șfichiuitoarei
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. DOOM
șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre
șfichiuitoarele
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. DOOM
șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre
șfichiuitoarelor
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. DOOM
șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre
șfichiuitor
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. DOOM
șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre
șfichiuitori
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. DOOM
șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre
șfichiuitorii
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. DOOM
șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre
șfichiuitorilor
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. DOOM
șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre
șfichiuitorul
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. DOOM
șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre
șfichiuitorului
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. DOOM
șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre
șfichiuitul
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui.
șfichiuitului
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui.
șfichiuitura
ȘFICHIUITÚRĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i] – Șfichiui + suf. -tură. DOOM
șfichiuitúră (-chiu-i-) s. f., g.-d. art. șfichiuitúrii; pl. șfichiuitúri
șfichiuituri
ȘFICHIUITÚRĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i] – Șfichiui + suf. -tură. DOOM
șfichiuitúră (-chiu-i-) s. f., g.-d. art. șfichiuitúrii; pl. șfichiuitúri
șfichiuiturii
ȘFICHIUITÚRĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i] – Șfichiui + suf. -tură. DOOM
șfichiuitúră (-chiu-i-) s. f., g.-d. art. șfichiuitúrii; pl. șfichiuitúri
șfichiuiturile
ȘFICHIUITÚRĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i] – Șfichiui + suf. -tură. DOOM
șfichiuitúră (-chiu-i-) s. f., g.-d. art. șfichiuitúrii; pl. șfichiuitúri
șfichiuiturilor
ȘFICHIUITÚRĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i] – Șfichiui + suf. -tură. DOOM
șfichiuitúră (-chiu-i-) s. f., g.-d. art. șfichiuitúrii; pl. șfichiuitúri
șfichiuiși
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiți
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. DOOM
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă
șfichiuiți
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui.
șfichiuiții
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui.
șfichiuiților
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui.
șfichiul
ȘFICHI, (I) interj., (II) șfichiuiri, s. n. I. Interj. Cuvânt care imită șuieratul biciului. II. S. n. 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în șfichi = a înțepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee. DOOM
șfichi2 s. n., pl. șfíchiuri
șfichiului
ȘFICHI, (I) interj., (II) șfichiuiri, s. n. I. Interj. Cuvânt care imită șuieratul biciului. II. S. n. 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în șfichi = a înțepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee. DOOM
șfichi2 s. n., pl. șfíchiuri
șfichiuri
ȘFICHI, (I) interj., (II) șfichiuiri, s. n. I. Interj. Cuvânt care imită șuieratul biciului. II. S. n. 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în șfichi = a înțepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee. DOOM
șfichi2 s. n., pl. șfíchiuri
șfichiurile
ȘFICHI, (I) interj., (II) șfichiuiri, s. n. I. Interj. Cuvânt care imită șuieratul biciului. II. S. n. 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în șfichi = a înțepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee. DOOM
șfichi2 s. n., pl. șfíchiuri
șfichiurilor
ȘFICHI, (I) interj., (II) șfichiuiri, s. n. I. Interj. Cuvânt care imită șuieratul biciului. II. S. n. 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în șfichi = a înțepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee. DOOM
șfichi2 s. n., pl. șfíchiuri
șfăițuire
ȘFĂIȚUÍRE, șfăițuiri, s. f. Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate. – După germ. Schweisserei. DOOM
șfăițuíre s. f., g.-d. art. șfăițuírii; pl. sfăițuíri
șfăițuirea
ȘFĂIȚUÍRE, șfăițuiri, s. f. Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate. – După germ. Schweisserei. DOOM
șfăițuíre s. f., g.-d. art. șfăițuírii; pl. sfăițuíri
șfăițuiri
ȘFĂIȚUÍRE, șfăițuiri, s. f. Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate. – După germ. Schweisserei. DOOM
șfăițuíre s. f., g.-d. art. șfăițuírii; pl. sfăițuíri
șfăițuirii
ȘFĂIȚUÍRE, șfăițuiri, s. f. Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate. – După germ. Schweisserei. DOOM
șfăițuíre s. f., g.-d. art. șfăițuírii; pl. sfăițuíri
șfăițuirile
ȘFĂIȚUÍRE, șfăițuiri, s. f. Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate. – După germ. Schweisserei. DOOM
șfăițuíre s. f., g.-d. art. șfăițuírii; pl. sfăițuíri
șfăițuirilor
ȘFĂIȚUÍRE, șfăițuiri, s. f. Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate. – După germ. Schweisserei. DOOM
șfăițuíre s. f., g.-d. art. șfăițuírii; pl. sfăițuíri
șfărui
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruia
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiai
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiam
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiască
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiau
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiați
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiesc
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiește
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiești
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruii
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruim
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruind
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruire
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruire
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui.
șfăruiră
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruirăm
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruirăți
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruise
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruisem
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiseră
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiserăm
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiserăți
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiseși
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiseți
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruit
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiși
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruiți
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui. DOOM
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă