ș
Ș² interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee.

DOOM

ș³ / șșș interj.

ș
Ș¹, ș, s. m. 1. A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă). [Pr.: șe, și. – Pl. și: (1, n.) ș-uri]

DOOM

ș² (sunet) [cit. șî] s. m., pl. ș

șa
ȘA, șei, s. f. 1. Piesă de harnașament confecționată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului și pe care șade călărețul. ◊ Expr. A pune șaua (pe cineva) = a supune, a stăpâni (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva. A vorbi din șa = a vorbi de sus, cu siguranță de sine. 2. Suport triunghiular din piele, din cauciuc sau din material plastic, care se montează pe biciclete, motociclete etc. 3. Os din spinarea găinii. ◊ Șaua turcească = scobitură în grosimea osului sfenoid, în care se află situată glanda hipofiză. 4. Formă de relief reprezentând o depresiune cuprinsă între două părți de teren mai ridicate; curmătură. Șaua dealului. [Var.: șea s. f.] – Lat. sella.

DOOM

șa s. f., art. șáua, g.-d. art. șéii; pl. șei

șabac
ȘABÁCĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri etc. [Var.: șabác s. n.] – Cf. tc. șebeke.

DOOM

!șabácă/șabác (reg.) s. f./s. n., pl. șabáce

șabace
ȘABÁCĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri etc. [Var.: șabác s. n.] – Cf. tc. șebeke.

DOOM

!șabácă/șabác (reg.) s. f./s. n., pl. șabáce

șabacele
ȘABÁCĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri etc. [Var.: șabác s. n.] – Cf. tc. șebeke.

DOOM

!șabácă/șabác (reg.) s. f./s. n., pl. șabáce

șabacelor
ȘABÁCĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri etc. [Var.: șabác s. n.] – Cf. tc. șebeke.

DOOM

!șabácă/șabác (reg.) s. f./s. n., pl. șabáce

șabacul
ȘABÁCĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri etc. [Var.: șabác s. n.] – Cf. tc. șebeke.

DOOM

!șabácă/șabác (reg.) s. f./s. n., pl. șabáce

șabacului
ȘABÁCĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri etc. [Var.: șabác s. n.] – Cf. tc. șebeke.

DOOM

!șabácă/șabác (reg.) s. f./s. n., pl. șabáce

șabacă
ȘABÁCĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri etc. [Var.: șabác s. n.] – Cf. tc. șebeke.

DOOM

!șabácă/șabác (reg.) s. f./s. n., pl. șabáce

șabana
ȘABANÁ, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii ia curțile domnești. [Var.: șavaná s. f.] – Din tc. șebane.

DOOM

șabaná s. f., art. șabanáua, g.-d. art. șabanálei; pl. șabanále, art. șabanálele

șabanale
ȘABANÁ, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii ia curțile domnești. [Var.: șavaná s. f.] – Din tc. șebane.

DOOM

șabaná s. f., art. șabanáua, g.-d. art. șabanálei; pl. șabanále, art. șabanálele

șabanalei
ȘABANÁ, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii ia curțile domnești. [Var.: șavaná s. f.] – Din tc. șebane.

DOOM

șabaná s. f., art. șabanáua, g.-d. art. șabanálei; pl. șabanále, art. șabanálele

șabanalele
ȘABANÁ, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii ia curțile domnești. [Var.: șavaná s. f.] – Din tc. șebane.

DOOM

șabaná s. f., art. șabanáua, g.-d. art. șabanálei; pl. șabanále, art. șabanálele

șabanalelor
ȘABANÁ, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii ia curțile domnești. [Var.: șavaná s. f.] – Din tc. șebane.

DOOM

șabaná s. f., art. șabanáua, g.-d. art. șabanálei; pl. șabanále, art. șabanálele

șabanaua
ȘABANÁ, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii ia curțile domnești. [Var.: șavaná s. f.] – Din tc. șebane.

DOOM

șabaná s. f., art. șabanáua, g.-d. art. șabanálei; pl. șabanále, art. șabanálele

șabloane
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șablón (șa-blon) s. n., pl. șabloáne

șabloanele
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șablón (șa-blon) s. n., pl. șabloáne

șabloanelor
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șablón (șa-blon) s. n., pl. șabloáne

șablon
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șablón (șa-blon) s. n., pl. șabloáne

șablona
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonai
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonam
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonar
ȘABLONÁR, șablonari, s. m. (R.ar) Lucrător care folosește șablonul (1). – Șablon + suf. -ar.

DOOM

șablonár (rar) (șa-blo-) s. m., pl. șablonári

șablonard
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. – Șablon + suf. -ard.

DOOM

șablonárd (șa-blo-) adj. m., pl. șablonárzi; f. șablonárdă, pl. șablonárde

șablonarda
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. – Șablon + suf. -ard.

DOOM

șablonárd (șa-blo-) adj. m., pl. șablonárzi; f. șablonárdă, pl. șablonárde

șablonarde
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. – Șablon + suf. -ard.

DOOM

șablonárd (șa-blo-) adj. m., pl. șablonárzi; f. șablonárdă, pl. șablonárde

șablonardei
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. – Șablon + suf. -ard.

DOOM

șablonárd (șa-blo-) adj. m., pl. șablonárzi; f. șablonárdă, pl. șablonárde

șablonardele
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. – Șablon + suf. -ard.

DOOM

șablonárd (șa-blo-) adj. m., pl. șablonárzi; f. șablonárdă, pl. șablonárde

șablonardelor
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. – Șablon + suf. -ard.

DOOM

șablonárd (șa-blo-) adj. m., pl. șablonárzi; f. șablonárdă, pl. șablonárde

șablonardul
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. – Șablon + suf. -ard.

DOOM

șablonárd (șa-blo-) adj. m., pl. șablonárzi; f. șablonárdă, pl. șablonárde

șablonardului
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. – Șablon + suf. -ard.

DOOM

șablonárd (șa-blo-) adj. m., pl. șablonárzi; f. șablonárdă, pl. șablonárde

șablonare
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonare
ȘABLONÁRE, șablonari, s. f. Acțiunea de a șablona și rezultatul ei. – V. șablona.

DOOM

șablonáre (șa-blo-) s. f., g.-d. art. șablonắrii; pl. șablonắri

șablonarea
ȘABLONÁRE, șablonari, s. f. Acțiunea de a șablona și rezultatul ei. – V. șablona.

DOOM

șablonáre (șa-blo-) s. f., g.-d. art. șablonắrii; pl. șablonắri

șablonari
ȘABLONÁR, șablonari, s. m. (R.ar) Lucrător care folosește șablonul (1). – Șablon + suf. -ar.

DOOM

șablonár (rar) (șa-blo-) s. m., pl. șablonári

șablonarii
ȘABLONÁR, șablonari, s. m. (R.ar) Lucrător care folosește șablonul (1). – Șablon + suf. -ar.

DOOM

șablonár (rar) (șa-blo-) s. m., pl. șablonári

șablonarilor
ȘABLONÁR, șablonari, s. m. (R.ar) Lucrător care folosește șablonul (1). – Șablon + suf. -ar.

DOOM

șablonár (rar) (șa-blo-) s. m., pl. șablonári

șablonarul
ȘABLONÁR, șablonari, s. m. (R.ar) Lucrător care folosește șablonul (1). – Șablon + suf. -ar.

DOOM

șablonár (rar) (șa-blo-) s. m., pl. șablonári

șablonarului
ȘABLONÁR, șablonari, s. m. (R.ar) Lucrător care folosește șablonul (1). – Șablon + suf. -ar.

DOOM

șablonár (rar) (șa-blo-) s. m., pl. șablonári

șablonarzi
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. – Șablon + suf. -ard.

DOOM

șablonárd (șa-blo-) adj. m., pl. șablonárzi; f. șablonárdă, pl. șablonárde

șablonarzii
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. – Șablon + suf. -ard.

DOOM

șablonárd (șa-blo-) adj. m., pl. șablonárzi; f. șablonárdă, pl. șablonárde

șablonarzilor
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. – Șablon + suf. -ard.

DOOM

șablonárd (șa-blo-) adj. m., pl. șablonárzi; f. șablonárdă, pl. șablonárde

șablonară
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonarăm
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonarăți
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonase
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonasem
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonaseră
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonaserăm
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonaserăți
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonaseși
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonaseți
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonat
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonat
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

șablonau
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonași
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonați
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonează
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonez
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șabloneze
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonezi
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonism
ȘABLONÍSM, s. n. (Rar) Atitudine manifestată prin conformarea la anumite șabloane (2), prin folosirea unor formule stereotipe. – Șablon + suf. -ism.

DOOM

șablonísm (rar) (șa-blo-) s. n.

șablonismul
ȘABLONÍSM, s. n. (Rar) Atitudine manifestată prin conformarea la anumite șabloane (2), prin folosirea unor formule stereotipe. – Șablon + suf. -ism.

DOOM

șablonísm (rar) (șa-blo-) s. n.

șablonismului
ȘABLONÍSM, s. n. (Rar) Atitudine manifestată prin conformarea la anumite șabloane (2), prin folosirea unor formule stereotipe. – Șablon + suf. -ism.

DOOM

șablonísm (rar) (șa-blo-) s. n.

șabloniza
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizai
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizam
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizare
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizare
ȘABLONIZÁRE, șablonizări, s. f. Faptul de a șabloniza. – V. șabloniza.

șablonizarea
ȘABLONIZÁRE, șablonizări, s. f. Faptul de a șabloniza. – V. șabloniza.

șablonizară
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizarăm
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizarăți
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizase
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizasem
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizaseră
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizaserăm
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizaserăți
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizaseși
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizaseți
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizat
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizat
ȘABLONIZÁT, -Ă, șablonizați, -te, adj. Care a fost făcut, aplicat în mod mecanic. – V. șabloniza.

șablonizata
ȘABLONIZÁT, -Ă, șablonizați, -te, adj. Care a fost făcut, aplicat în mod mecanic. – V. șabloniza.

șablonizate
ȘABLONIZÁT, -Ă, șablonizați, -te, adj. Care a fost făcut, aplicat în mod mecanic. – V. șabloniza.

șablonizatei
ȘABLONIZÁT, -Ă, șablonizați, -te, adj. Care a fost făcut, aplicat în mod mecanic. – V. șabloniza.

șablonizatele
ȘABLONIZÁT, -Ă, șablonizați, -te, adj. Care a fost făcut, aplicat în mod mecanic. – V. șabloniza.

șablonizatelor
ȘABLONIZÁT, -Ă, șablonizați, -te, adj. Care a fost făcut, aplicat în mod mecanic. – V. șabloniza.

șablonizatul
ȘABLONIZÁT, -Ă, șablonizați, -te, adj. Care a fost făcut, aplicat în mod mecanic. – V. șabloniza.

șablonizatului
ȘABLONIZÁT, -Ă, șablonizați, -te, adj. Care a fost făcut, aplicat în mod mecanic. – V. șabloniza.

șablonizau
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizași
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizați
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizați
ȘABLONIZÁT, -Ă, șablonizați, -te, adj. Care a fost făcut, aplicat în mod mecanic. – V. șabloniza.

șablonizații
ȘABLONIZÁT, -Ă, șablonizați, -te, adj. Care a fost făcut, aplicat în mod mecanic. – V. șabloniza.

șablonizaților
ȘABLONIZÁT, -Ă, șablonizați, -te, adj. Care a fost făcut, aplicat în mod mecanic. – V. șabloniza.

șablonizează
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizez
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizeze
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizezi
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizând
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizînd
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza.

șablonizări
ȘABLONIZÁRE, șablonizări, s. f. Faptul de a șabloniza. – V. șabloniza.

șablonizării
ȘABLONIZÁRE, șablonizări, s. f. Faptul de a șabloniza. – V. șabloniza.

șablonizările
ȘABLONIZÁRE, șablonizări, s. f. Faptul de a șabloniza. – V. șabloniza.

șablonizărilor
ȘABLONIZÁRE, șablonizări, s. f. Faptul de a șabloniza. – V. șabloniza.

șablonul
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șablón (șa-blon) s. n., pl. șabloáne

șablonului
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șablón (șa-blon) s. n., pl. șabloáne

șablonând
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonînd
ȘABLONÁ, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

DOOM

șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză

șablonări
ȘABLONÁRE, șablonari, s. f. Acțiunea de a șablona și rezultatul ei. – V. șablona.

DOOM

șablonáre (șa-blo-) s. f., g.-d. art. șablonắrii; pl. șablonắri

șablonării
ȘABLONÁRE, șablonari, s. f. Acțiunea de a șablona și rezultatul ei. – V. șablona.

DOOM

șablonáre (șa-blo-) s. f., g.-d. art. șablonắrii; pl. șablonắri

șablonările
ȘABLONÁRE, șablonari, s. f. Acțiunea de a șablona și rezultatul ei. – V. șablona.

DOOM

șablonáre (șa-blo-) s. f., g.-d. art. șablonắrii; pl. șablonắri

șablonărilor
ȘABLONÁRE, șablonari, s. f. Acțiunea de a șablona și rezultatul ei. – V. șablona.

DOOM

șablonáre (șa-blo-) s. f., g.-d. art. șablonắrii; pl. șablonắri

șabota
ȘABÓTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Shabotte.

DOOM

șabótă s. f., g.-d. art. șabótei; pl. șabóte

șabote
ȘABÓTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Shabotte.

DOOM

șabótă s. f., g.-d. art. șabótei; pl. șabóte

șabotei
ȘABÓTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Shabotte.

DOOM

șabótă s. f., g.-d. art. șabótei; pl. șabóte

șabotele
ȘABÓTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Shabotte.

DOOM

șabótă s. f., g.-d. art. șabótei; pl. șabóte

șabotelor
ȘABÓTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Shabotte.

DOOM

șabótă s. f., g.-d. art. șabótei; pl. șabóte

șabraca
ȘABRÁCĂ s.f. Pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. [< fr. chabraque, cf. germ. Schabracke].

DOOM

șabrácă (înv.) (șa-bra-) s. f., g.-d. art. șabrácei; pl. șabráce

șabrace
ȘABRÁCĂ s.f. Pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. [< fr. chabraque, cf. germ. Schabracke].

DOOM

șabrácă (înv.) (șa-bra-) s. f., g.-d. art. șabrácei; pl. șabráce

șabracei
ȘABRÁCĂ s.f. Pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. [< fr. chabraque, cf. germ. Schabracke].

DOOM

șabrácă (înv.) (șa-bra-) s. f., g.-d. art. șabrácei; pl. șabráce

șabracele
ȘABRÁCĂ s.f. Pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. [< fr. chabraque, cf. germ. Schabracke].

DOOM

șabrácă (înv.) (șa-bra-) s. f., g.-d. art. șabrácei; pl. șabráce

șabracelor
ȘABRÁCĂ s.f. Pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. [< fr. chabraque, cf. germ. Schabracke].

DOOM

șabrácă (înv.) (șa-bra-) s. f., g.-d. art. șabrácei; pl. șabráce

șabăr
ȘÁBĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățarea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

DOOM

șábăr s. n., pl. șábăre

șabăre
ȘÁBĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățarea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

DOOM

șábăr s. n., pl. șábăre

șabărele
ȘÁBĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățarea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

DOOM

șábăr s. n., pl. șábăre

șabărelor
ȘÁBĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățarea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

DOOM

șábăr s. n., pl. șábăre

șabărul
ȘÁBĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățarea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

DOOM

șábăr s. n., pl. șábăre

șabărului
ȘÁBĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățarea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

DOOM

șábăr s. n., pl. șábăre

șacal
ȘACÁL, șacali, s. m. 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Canis aureus). 2. Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică. – Din fr. chacal.

DOOM

șacál s. m., pl. șacáli

șacali
ȘACÁL, șacali, s. m. 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Canis aureus). 2. Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică. – Din fr. chacal.

DOOM

șacál s. m., pl. șacáli

șacalii
ȘACÁL, șacali, s. m. 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Canis aureus). 2. Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică. – Din fr. chacal.

DOOM

șacál s. m., pl. șacáli

șacalilor
ȘACÁL, șacali, s. m. 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Canis aureus). 2. Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică. – Din fr. chacal.

DOOM

șacál s. m., pl. șacáli

șacalul
ȘACÁL, șacali, s. m. 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Canis aureus). 2. Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică. – Din fr. chacal.

DOOM

șacál s. m., pl. șacáli

șacalului
ȘACÁL, șacali, s. m. 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Canis aureus). 2. Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică. – Din fr. chacal.

DOOM

șacál s. m., pl. șacáli

șadap
șadap! interj. (adol.) taci!

șade
ȘEDEÁ, șed, vb. II. Intranz. 1. A se afla așezat pe ceva; a sta jos. ◊ Expr. A ședea (ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător și îngrijorat; a fi grăbit să plece. A ședea pe comoară = a fi foarte bogat și zgârcit. 2. A lua loc, a se așeza. ♦ A se opri din mers așezându-se; a poposi. (De obicei la imperativ sau în construcții negative) A avea astâmpăr, a fi liniștit. Șezi locului! 3. A sta, a se găsi, a rămâne câtva timp într-un anumit loc, într-o anumită situație sau poziție; a nu se mișca din locul sau din poziția ocupată. ◊ Expr. A ședea la masă = a lua masa, a mânca. A(-i) ședea cuiva ceva la inimă = a fi preocupat, stăpânit de ceva, a dori ceva foarte mult. A ședea pe capul cuiva = a plictisi (pe cineva) cu prezența sa sau cu prea multe insistențe. A ședea cu mâinile în sân (sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate etc.) = a nu face, a nu întreprinde nimic. A ședea strâmb și a judeca (sau a vorbi, a grăi) drept = a discuta cu franchețe; a recunoaște adevărul 4. A petrece câtva timp undeva, a nu se deplasa (dintr-un anumit loc); a se afla, a rămâne, a zăbovi (într-un anumit loc). ♦ (Rar; despre obiecte) A se afla așezat sau depozitat într-un loc). 5. A avea locuința, domiciliul undeva; a locui, a domicilia. 6. (În expr.) A(-i) ședea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi așa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat. 7. A se afla într-o anumită situație (în raport cu ceva sau cu cineva). 8. A nu face nimic, a nu avea nicio ocupație. Șade toată ziua. – Lat. sedere.

DOOM

ședeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șed, 3 sg. șáde, 1 pl. ședém; conj. prez. 3 să șádă; ger. șezấnd; part. șezút

șadirvan
șadirván (-ne), s. n. – Jet de apă. Tc. (per.) sadirvan. Sec. XIX, înv.

șadă
ȘEDEÁ, șed, vb. II. Intranz. 1. A se afla așezat pe ceva; a sta jos. ◊ Expr. A ședea (ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător și îngrijorat; a fi grăbit să plece. A ședea pe comoară = a fi foarte bogat și zgârcit. 2. A lua loc, a se așeza. ♦ A se opri din mers așezându-se; a poposi. (De obicei la imperativ sau în construcții negative) A avea astâmpăr, a fi liniștit. Șezi locului! 3. A sta, a se găsi, a rămâne câtva timp într-un anumit loc, într-o anumită situație sau poziție; a nu se mișca din locul sau din poziția ocupată. ◊ Expr. A ședea la masă = a lua masa, a mânca. A(-i) ședea cuiva ceva la inimă = a fi preocupat, stăpânit de ceva, a dori ceva foarte mult. A ședea pe capul cuiva = a plictisi (pe cineva) cu prezența sa sau cu prea multe insistențe. A ședea cu mâinile în sân (sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate etc.) = a nu face, a nu întreprinde nimic. A ședea strâmb și a judeca (sau a vorbi, a grăi) drept = a discuta cu franchețe; a recunoaște adevărul 4. A petrece câtva timp undeva, a nu se deplasa (dintr-un anumit loc); a se afla, a rămâne, a zăbovi (într-un anumit loc). ♦ (Rar; despre obiecte) A se afla așezat sau depozitat într-un loc). 5. A avea locuința, domiciliul undeva; a locui, a domicilia. 6. (În expr.) A(-i) ședea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi așa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat. 7. A se afla într-o anumită situație (în raport cu ceva sau cu cineva). 8. A nu face nimic, a nu avea nicio ocupație. Șade toată ziua. – Lat. sedere.

DOOM

ședeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șed, 3 sg. șáde, 1 pl. ședém; conj. prez. 3 să șádă; ger. șezấnd; part. șezút

șafar
ȘÁFAR, șafari, s. m. (Reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). – Din ucr. šafer, pol. szafar, germ. Schaffer.

DOOM

șáfar (reg.) s. m., pl. șáfari

șafari
ȘÁFAR, șafari, s. m. (Reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). – Din ucr. šafer, pol. szafar, germ. Schaffer.

DOOM

șáfar (reg.) s. m., pl. șáfari

șafarii
ȘÁFAR, șafari, s. m. (Reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). – Din ucr. šafer, pol. szafar, germ. Schaffer.

DOOM

șáfar (reg.) s. m., pl. șáfari

șafarilor
ȘÁFAR, șafari, s. m. (Reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). – Din ucr. šafer, pol. szafar, germ. Schaffer.

DOOM

șáfar (reg.) s. m., pl. șáfari

șafarul
ȘÁFAR, șafari, s. m. (Reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). – Din ucr. šafer, pol. szafar, germ. Schaffer.

DOOM

șáfar (reg.) s. m., pl. șáfari

șafarului
ȘÁFAR, șafari, s. m. (Reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). – Din ucr. šafer, pol. szafar, germ. Schaffer.

DOOM

șáfar (reg.) s. m., pl. șáfari

șafer
ȘÁFER, șaferi, s. m. (Învechit și regional) Mijlocitor, intermediar, samsar. M-ai înșelat cu minciuni șafer bătrîn ce ești. ALECSANDRI, T. 831.

șafran
ȘAFRÁN s. n. v. șofran.

șafăr
șafăr, șafări s. m. (intl., înv.) mijlocitor, intermediar.

șaga
ȘÁGĂ, șăgi, s. f. (Pop.) Glumă ◊ Loc. adv. În șagă = fără seriozitate, într-o doară. Fără șagă = în mod serios. ◊ Loc. vb. A face șagă = a șugui; a glumi. ◊ Expr. Nu-i vreme de șagă = nu-i momentul potrivit pentru glumit. A se întrece cu șaga = a întrece măsura, a exagera. A se trece de șagă = a începe să devină lucru serios. A lăsa șaga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) șaga (sau de șagă) = a termina cu gluma, a deveni serios. (în construcții negative sau interogative) A fi (sau a-i părea cuiva) (de) șagă (sau lucru de șagă) = a fi (sau a i se părea cuiva că este) lucru neînsemnat, fără importanță. – Din bg. šega.

DOOM

șágă (pop.) s. f., g.-d. art. șắgii; pl. șăgi

șagrin
ȘAGRÍN, șagrinuri, s. n. Instrument cu un model în relief care se imprimă pe o piele și care imită altă piele sau reprezintă un desen special. ♦ Piele imprimată care imită modelul natural al altei piei. – Din fr. chagrin.

DOOM

șagrín (șa-grin) s. n., pl. șagrínuri

șagrina
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinai
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinaj
ȘAGRINÁJ s.n. Aspect neomogen, cu asperități al suprafeței granulelor minerale obținute prin șlefuire. [Cf. fr. chagrinage].

șagrinaje
ȘAGRINÁJ s.n. Aspect neomogen, cu asperități al suprafeței granulelor minerale obținute prin șlefuire. [Cf. fr. chagrinage].

șagrinajele
ȘAGRINÁJ s.n. Aspect neomogen, cu asperități al suprafeței granulelor minerale obținute prin șlefuire. [Cf. fr. chagrinage].

șagrinajelor
ȘAGRINÁJ s.n. Aspect neomogen, cu asperități al suprafeței granulelor minerale obținute prin șlefuire. [Cf. fr. chagrinage].

șagrinajul
ȘAGRINÁJ s.n. Aspect neomogen, cu asperități al suprafeței granulelor minerale obținute prin șlefuire. [Cf. fr. chagrinage].

șagrinajului
ȘAGRINÁJ s.n. Aspect neomogen, cu asperități al suprafeței granulelor minerale obținute prin șlefuire. [Cf. fr. chagrinage].

șagrinam
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinare
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinare
ȘAGRINÁRE, șagrinări, s. f. Acțiunea de a șagrina și rezultatul ei. – V. șagrina.

DOOM

șagrináre (șa-gri-) s. f., g.-d. art. șagrinắrii; pl. șagrinắri

șagrinarea
ȘAGRINÁRE, șagrinări, s. f. Acțiunea de a șagrina și rezultatul ei. – V. șagrina.

DOOM

șagrináre (șa-gri-) s. f., g.-d. art. șagrinắrii; pl. șagrinắri

șagrinară
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinarăm
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinarăți
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinase
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinasem
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinaseră
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinaserăm
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinaserăți
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinaseși
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinaseți
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinat
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinat
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special, în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

șagrinata
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special, în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

șagrinate
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special, în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

șagrinatei
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special, în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

șagrinatele
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special, în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

șagrinatelor
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special, în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

șagrinatul
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special, în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

șagrinatului
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special, în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

șagrinau
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinași
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinați
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinați
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special, în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

șagrinații
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special, în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

șagrinaților
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special, în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

șagrinează
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinez
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrineze
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinezi
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinul
ȘAGRÍN, șagrinuri, s. n. Instrument cu un model în relief care se imprimă pe o piele și care imită altă piele sau reprezintă un desen special. ♦ Piele imprimată care imită modelul natural al altei piei. – Din fr. chagrin.

DOOM

șagrín (șa-grin) s. n., pl. șagrínuri

șagrinului
ȘAGRÍN, șagrinuri, s. n. Instrument cu un model în relief care se imprimă pe o piele și care imită altă piele sau reprezintă un desen special. ♦ Piele imprimată care imită modelul natural al altei piei. – Din fr. chagrin.

DOOM

șagrín (șa-grin) s. n., pl. șagrínuri

șagrinuri
ȘAGRÍN, șagrinuri, s. n. Instrument cu un model în relief care se imprimă pe o piele și care imită altă piele sau reprezintă un desen special. ♦ Piele imprimată care imită modelul natural al altei piei. – Din fr. chagrin.

DOOM

șagrín (șa-grin) s. n., pl. șagrínuri

șagrinurile
ȘAGRÍN, șagrinuri, s. n. Instrument cu un model în relief care se imprimă pe o piele și care imită altă piele sau reprezintă un desen special. ♦ Piele imprimată care imită modelul natural al altei piei. – Din fr. chagrin.

DOOM

șagrín (șa-grin) s. n., pl. șagrínuri

șagrinurilor
ȘAGRÍN, șagrinuri, s. n. Instrument cu un model în relief care se imprimă pe o piele și care imită altă piele sau reprezintă un desen special. ♦ Piele imprimată care imită modelul natural al altei piei. – Din fr. chagrin.

DOOM

șagrín (șa-grin) s. n., pl. șagrínuri

șagrinând
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinînd
ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din fr. chagriner.

DOOM

șagriná (a ~) (șa-gri-) vb., ind. prez. 3 șagrineáză

șagrinări
ȘAGRINÁRE, șagrinări, s. f. Acțiunea de a șagrina și rezultatul ei. – V. șagrina.

DOOM

șagrináre (șa-gri-) s. f., g.-d. art. șagrinắrii; pl. șagrinắri

șagrinării
ȘAGRINÁRE, șagrinări, s. f. Acțiunea de a șagrina și rezultatul ei. – V. șagrina.

DOOM

șagrináre (șa-gri-) s. f., g.-d. art. șagrinắrii; pl. șagrinắri

șagrinările
ȘAGRINÁRE, șagrinări, s. f. Acțiunea de a șagrina și rezultatul ei. – V. șagrina.

DOOM

șagrináre (șa-gri-) s. f., g.-d. art. șagrinắrii; pl. șagrinắri

șagrinărilor
ȘAGRINÁRE, șagrinări, s. f. Acțiunea de a șagrina și rezultatul ei. – V. șagrina.

DOOM

șagrináre (șa-gri-) s. f., g.-d. art. șagrinắrii; pl. șagrinắri

șagă
șágă (șégi), s. f. – Glumă, poznă. Sl. šega, šuga (Cihac, II, 384; Byhan 334; Tiktin; Iordan, Dift., 73; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. bg., sb. šega, šag, alb. šakë. – Der. șagaci,adj. (glumeț); șăgalnic, adj. (hazliu), var. șegalnic; șeganie, s. f. (înv., glumă); șegui (var. șugui), vb. (a glumi), din sl. šegovati, šegują.

șah
ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h.

DOOM

șah¹ (persoană) s. m., pl. șahi

șah
ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h.

DOOM

șah² (joc) s. n., pl. șáhuri

șahi
ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h.

DOOM

șah¹ (persoană) s. m., pl. șahi

șahii
ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h.

DOOM

șah¹ (persoană) s. m., pl. șahi

șahilor
ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h.

DOOM

șah¹ (persoană) s. m., pl. șahi

șahinșah
ȘAHINȘAH, șahinșahi, s. m. Șah (1). – Din pers. šāhinšāh.

DOOM

șahinșáh s. m., pl. șahinșáhi

șahinșahi
ȘAHINȘAH, șahinșahi, s. m. Șah (1). – Din pers. šāhinšāh.

DOOM

șahinșáh s. m., pl. șahinșáhi

șahinșahii
ȘAHINȘAH, șahinșahi, s. m. Șah (1). – Din pers. šāhinšāh.

DOOM

șahinșáh s. m., pl. șahinșáhi

șahinșahilor
ȘAHINȘAH, șahinșahi, s. m. Șah (1). – Din pers. šāhinšāh.

DOOM

șahinșáh s. m., pl. șahinșáhi

șahinșahul
ȘAHINȘAH, șahinșahi, s. m. Șah (1). – Din pers. šāhinšāh.

DOOM

șahinșáh s. m., pl. șahinșáhi

șahinșahului
ȘAHINȘAH, șahinșahi, s. m. Șah (1). – Din pers. šāhinšāh.

DOOM

șahinșáh s. m., pl. șahinșáhi

șahist
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahist
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahista
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahista
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahiste
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahiste
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahistei
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahistei
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahistele
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahistele
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahistelor
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahistelor
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahistic
ȘAHÍSTIC, -Ă, șahistici, -ce, adj. Șahist (2). – Șahist + suf. -ic.

șahistica
ȘAHÍSTIC, -Ă, șahistici, -ce, adj. Șahist (2). – Șahist + suf. -ic.

șahistice
ȘAHÍSTIC, -Ă, șahistici, -ce, adj. Șahist (2). – Șahist + suf. -ic.

șahisticei
ȘAHÍSTIC, -Ă, șahistici, -ce, adj. Șahist (2). – Șahist + suf. -ic.

șahisticele
ȘAHÍSTIC, -Ă, șahistici, -ce, adj. Șahist (2). – Șahist + suf. -ic.

șahisticelor
ȘAHÍSTIC, -Ă, șahistici, -ce, adj. Șahist (2). – Șahist + suf. -ic.

șahistici
ȘAHÍSTIC, -Ă, șahistici, -ce, adj. Șahist (2). – Șahist + suf. -ic.

șahisticii
ȘAHÍSTIC, -Ă, șahistici, -ce, adj. Șahist (2). – Șahist + suf. -ic.

șahisticilor
ȘAHÍSTIC, -Ă, șahistici, -ce, adj. Șahist (2). – Șahist + suf. -ic.

șahisticul
ȘAHÍSTIC, -Ă, șahistici, -ce, adj. Șahist (2). – Șahist + suf. -ic.

șahisticului
ȘAHÍSTIC, -Ă, șahistici, -ce, adj. Șahist (2). – Șahist + suf. -ic.

șahistul
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahistul
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahistului
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahistului
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahiști
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahiști
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahiștii
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahiștii
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahiștilor
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahiștilor
ȘAHÍST, -Ă, șahiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care cunoaște bine jocul de șah; jucător de șah. 2. Adj. Referitor la jocul de șah sau la cei care îl joacă; care aparține șahului (2) sau celor care îl joacă. – Șah + suf. -ist.

DOOM

șahíst adj. m., s. m., pl. șahíști; adj. f., s. f. șahístă, pl. șahíste

șahul
ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h.

DOOM

șah¹ (persoană) s. m., pl. șahi

șahul
ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h.

DOOM

șah² (joc) s. n., pl. șáhuri

șahului
ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h.

DOOM

șah¹ (persoană) s. m., pl. șahi

șahului
ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h.

DOOM

șah² (joc) s. n., pl. șáhuri

șahuri
ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h.

DOOM

șah² (joc) s. n., pl. șáhuri

șahurile
ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h.

DOOM

șah² (joc) s. n., pl. șáhuri

șahurilor
ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h.

DOOM

șah² (joc) s. n., pl. șáhuri

șahzadea
ȘAHZADEÁ, șahzadele, s. m. (Înv.) Fiu de sultan sau de împărat. – Din tc. șahzāde.

DOOM

șahzadeá (înv.) s. f., art. șahzadeáua, g.-d. art. șahzadélei; pl. șahzadéle, art. șahzadélele

șahzadeaua
ȘAHZADEÁ, șahzadele, s. m. (Înv.) Fiu de sultan sau de împărat. – Din tc. șahzāde.

DOOM

șahzadeá (înv.) s. f., art. șahzadeáua, g.-d. art. șahzadélei; pl. șahzadéle, art. șahzadélele

șahzadele
ȘAHZADEÁ, șahzadele, s. m. (Înv.) Fiu de sultan sau de împărat. – Din tc. șahzāde.

DOOM

șahzadeá (înv.) s. f., art. șahzadeáua, g.-d. art. șahzadélei; pl. șahzadéle, art. șahzadélele

șahzadelei
ȘAHZADEÁ, șahzadele, s. m. (Înv.) Fiu de sultan sau de împărat. – Din tc. șahzāde.

DOOM

șahzadeá (înv.) s. f., art. șahzadeáua, g.-d. art. șahzadélei; pl. șahzadéle, art. șahzadélele

șahzadelele
ȘAHZADEÁ, șahzadele, s. m. (Înv.) Fiu de sultan sau de împărat. – Din tc. șahzāde.

DOOM

șahzadeá (înv.) s. f., art. șahzadeáua, g.-d. art. șahzadélei; pl. șahzadéle, art. șahzadélele

șahzadelelor
ȘAHZADEÁ, șahzadele, s. m. (Înv.) Fiu de sultan sau de împărat. – Din tc. șahzāde.

DOOM

șahzadeá (înv.) s. f., art. șahzadeáua, g.-d. art. șahzadélei; pl. șahzadéle, art. șahzadélele

șai
ȘAI s. n. (Înv. și reg.) Postav alb, fin, din care se făceau veșminte boierești și din care se mai fac pantaloni în unele regiuni ale țării. – Din tc. șayi.

DOOM

șai (reg.) s. n.

șaiac
ȘAIÁC s. n. v. șiac.

șaiag
ȘAIÁG s. n. v. șiac.

șaiba
ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurabarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din germ. Scheibe.

DOOM

șáibă s. f., g.-d. art. șáibei; pl. șáibe

șaibe
ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurabarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din germ. Scheibe.

DOOM

șáibă s. f., g.-d. art. șáibei; pl. șáibe

șaibei
ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurabarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din germ. Scheibe.

DOOM

șáibă s. f., g.-d. art. șáibei; pl. șáibe

șaibele
ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurabarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din germ. Scheibe.

DOOM

șáibă s. f., g.-d. art. șáibei; pl. șáibe

șaibelor
ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurabarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din germ. Scheibe.

DOOM

șáibă s. f., g.-d. art. șáibei; pl. șáibe

șaica
ȘÁICĂ, șăici, s. f. (Înv. și reg.) Ambarcație fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., scr. šajka, tc. sayka.

DOOM

șáică (înv., pop.) s. f., g.-d. art. șéicii; pl. șeici

șaică
ȘÁICĂ, șeici, s. f. (Înv. și pop.) Ambarcațiune fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., sb. šajka, tc. sayka.

șaida
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidai
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidaj
ȘAIDÁJ, șaidaje, s. n. Operație de alegere manuală a minereurilor, însoțită de spargerea acestora cu ciocanul de mână. [Pr.: șa-i-] – Din fr. scheidage.

DOOM

șaidáj (șa-i-) s. n., pl. șaidáje

șaidaje
ȘAIDÁJ, șaidaje, s. n. Operație de alegere manuală a minereurilor, însoțită de spargerea acestora cu ciocanul de mână. [Pr.: șa-i-] – Din fr. scheidage.

DOOM

șaidáj (șa-i-) s. n., pl. șaidáje

șaidajele
ȘAIDÁJ, șaidaje, s. n. Operație de alegere manuală a minereurilor, însoțită de spargerea acestora cu ciocanul de mână. [Pr.: șa-i-] – Din fr. scheidage.

DOOM

șaidáj (șa-i-) s. n., pl. șaidáje

șaidajelor
ȘAIDÁJ, șaidaje, s. n. Operație de alegere manuală a minereurilor, însoțită de spargerea acestora cu ciocanul de mână. [Pr.: șa-i-] – Din fr. scheidage.

DOOM

șaidáj (șa-i-) s. n., pl. șaidáje

șaidajul
ȘAIDÁJ, șaidaje, s. n. Operație de alegere manuală a minereurilor, însoțită de spargerea acestora cu ciocanul de mână. [Pr.: șa-i-] – Din fr. scheidage.

DOOM

șaidáj (șa-i-) s. n., pl. șaidáje

șaidajului
ȘAIDÁJ, șaidaje, s. n. Operație de alegere manuală a minereurilor, însoțită de spargerea acestora cu ciocanul de mână. [Pr.: șa-i-] – Din fr. scheidage.

DOOM

șaidáj (șa-i-) s. n., pl. șaidáje

șaidam
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidare
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidare
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidară
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidarăm
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidarăți
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidase
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidasem
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidaseră
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidaserăm
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidaserăți
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidaseși
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidaseți
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidat
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidat
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidau
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidași
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidați
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidează
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidez
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaideze
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidezi
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidând
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șaidînd
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden].

șain
șáin s. n. – În bilete de bancă. Germ. Schein (Tiktin). În Trans.

șaisprece
ȘÁISPREZECE num. card. Număr care, în numărătoare, are locul între cincisprezece și șaptesprezece și care se indică prin cifra 16 sau XVI. ◊ (Adjectival) Are șaisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un șaisprezece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul șaisprezece. ◊ (În componența numeralului adverbial corespunzător) Scrie de șaisprezece ori. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șaisprezece ori pe atâta ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Câte șaisprezece lei. [Var.: (rar) șásesprezece num. card.] – Șase + spre + zece.

DOOM

!șáisprezece (șais-pre-/șai-spre-) num.; 16/XVI

șaisprecelea
ȘÁISPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al cincisprezecelea și al șaptesprezecelea. – Șaisprezece + le + a.

DOOM

!șáisprezecelea (al ~) (șais-pre-/șai-spre-) num. m., f. a șáisprezecea; al XVI-lea/al 16-lea, a XVI-a/a 16-a

șaisprezece
ȘÁISPREZECE num. card. Număr care, în numărătoare, are locul între cincisprezece și șaptesprezece și care se indică prin cifra 16 sau XVI. ◊ (Adjectival) Are șaisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un șaisprezece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul șaisprezece. ◊ (În componența numeralului adverbial corespunzător) Scrie de șaisprezece ori. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șaisprezece ori pe atâta ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Câte șaisprezece lei. [Var.: (rar) șásesprezece num. card.] – Șase + spre + zece.

DOOM

!șáisprezece (șais-pre-/șai-spre-) num.; 16/XVI

șaisprezecelea
ȘÁISPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al cincisprezecelea și al șaptesprezecelea. – Șaisprezece + le + a.

DOOM

!șáisprezecelea (al ~) (șais-pre-/șai-spre-) num. m., f. a șáisprezecea; al XVI-lea/al 16-lea, a XVI-a/a 16-a

șaisprezecime
ȘAISPREZECÍME, șaisprezecimi, s. f. 1. A șaisprezecea parte dintr-un întreg împărțit în părți, egale. 2. (Muz.) A șaisprezecea parte dintr-o notă întreagă. – Șaisprezece + suf. -ime.

DOOM

!șaisprezecíme (șais-pre-/șai-spre-) s. f., g.-d. art. șaisprezecímii; pl. șaisprezecími

șaisprezecimea
ȘAISPREZECÍME, șaisprezecimi, s. f. 1. A șaisprezecea parte dintr-un întreg împărțit în părți, egale. 2. (Muz.) A șaisprezecea parte dintr-o notă întreagă. – Șaisprezece + suf. -ime.

DOOM

!șaisprezecíme (șais-pre-/șai-spre-) s. f., g.-d. art. șaisprezecímii; pl. șaisprezecími

șaisprezecimi
ȘAISPREZECÍME, șaisprezecimi, s. f. 1. A șaisprezecea parte dintr-un întreg împărțit în părți, egale. 2. (Muz.) A șaisprezecea parte dintr-o notă întreagă. – Șaisprezece + suf. -ime.

DOOM

!șaisprezecíme (șais-pre-/șai-spre-) s. f., g.-d. art. șaisprezecímii; pl. șaisprezecími

șaisprezecimii
ȘAISPREZECÍME, șaisprezecimi, s. f. 1. A șaisprezecea parte dintr-un întreg împărțit în părți, egale. 2. (Muz.) A șaisprezecea parte dintr-o notă întreagă. – Șaisprezece + suf. -ime.

DOOM

!șaisprezecíme (șais-pre-/șai-spre-) s. f., g.-d. art. șaisprezecímii; pl. șaisprezecími

șaisprezecimile
ȘAISPREZECÍME, șaisprezecimi, s. f. 1. A șaisprezecea parte dintr-un întreg împărțit în părți, egale. 2. (Muz.) A șaisprezecea parte dintr-o notă întreagă. – Șaisprezece + suf. -ime.

DOOM

!șaisprezecíme (șais-pre-/șai-spre-) s. f., g.-d. art. șaisprezecímii; pl. șaisprezecími

șaisprezecimilor
ȘAISPREZECÍME, șaisprezecimi, s. f. 1. A șaisprezecea parte dintr-un întreg împărțit în părți, egale. 2. (Muz.) A șaisprezecea parte dintr-o notă întreagă. – Șaisprezece + suf. -ime.

DOOM

!șaisprezecíme (șais-pre-/șai-spre-) s. f., g.-d. art. șaisprezecímii; pl. șaisprezecími

șaitău
șaitắu (-uri), s. n. – Cric, presă, teasc. Mag. sajtó (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 157). Trans., înv.

șaizeci
ȘAIZÉCI, num. card. Număr având în numărătoare locul între cifra cincizeci și nouă și șaizeci și unu și care se indică prin cifra 60 sau LX. ◊ (Adjectival) Are șaizeci de ani. ◊ (Substantivat) Șaizeci este o cifră. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Pagina șaizeci. ◊ (În componența numeralului adverbial corespunzător) Repetă de șaizeci de ori. (în componența numeralului multiplicativ corspunzător) De șaizeci de ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Câte șaizeci de lei. – Șase + zeci (refăcut după treizeci).

DOOM

șaizéci num.; 60/ LX

șaizecilea
ȘAIZÉCILEA, – ZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al cincizeci și nouălea și al șaizeci și unulea. – Șaizeci + le + a.

DOOM

șaizécilea (al ~) num. m., f. a șaizécea; al LX-lea/al 60-lea, a LX-a/a 60-a

șaișpe
ȘÁISPREZECE num. card. Număr care, în numărătoare, are locul între cincisprezece și șaptesprezece și care se indică prin cifra 16 sau XVI. ◊ (Adjectival) Are șaisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un șaisprezece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul șaisprezece. ◊ (În componența numeralului adverbial corespunzător) Scrie de șaisprezece ori. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șaisprezece ori pe atâta ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Câte șaisprezece lei. [Var.: (rar) șásesprezece num. card.] – Șase + spre + zece.

DOOM

!șáisprezece (șais-pre-/șai-spre-) num.; 16/XVI

șaișpelea
ȘÁISPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al cincisprezecelea și al șaptesprezecelea. – Șaisprezece + le + a.

DOOM

!șáisprezecelea (al ~) (șais-pre-/șai-spre-) num. m., f. a șáisprezecea; al XVI-lea/al 16-lea, a XVI-a/a 16-a

șal
ȘAL, șaluri, s. n. 1. Țesătură din lână, mătase etc., de diverse forme și dimensiuni, împodobită cu desene, broderii sau franjuri, pe care femeile o poartă pe cap sau pe umeri. ♦ Fular. 2. (Înv.) Stofă fină de lână, fabricată în Orient. ♦ Fâșie lungă de șal (2) purtată de bărbați, după moda orientală, în jurul capului sau al mijlocului; cearșaf (2). – Din tc. șal.

DOOM

șal s. n., pl. șáluri

șalamangea
șalamangeá (-éle), s. f. – Țesătură orientală fină. – Var. șalamagea. Tc. șam-alacasi „mătase de Damasc” (Bogrea, Dacor., I, 286). Înv.

șaland
ȘALÁND, șalande, s. n. Navă de construcție specială, remorcată sau autopropulsată, folosită în lucrările hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale etc. [Var.: șalándă s. f.] – Din fr. chaland.

DOOM

șalánd s. n., pl. șalánde

șaland
ȘALÁND s.n. Navă pentru dragare în care se aruncă pământul scos din dragă. ♦ (Rar) Navă cu fundul plat pentru transportul mărfurilor. [Pl. -de, -duri, var. șalandă s.f. / < fr. chaland, cf. gr. khelandion].

șalande
ȘALÁND, șalande, s. n. Navă de construcție specială, remorcată sau autopropulsată, folosită în lucrările hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale etc. [Var.: șalándă s. f.] – Din fr. chaland.

DOOM

șalánd s. n., pl. șalánde

șalandele
ȘALÁND, șalande, s. n. Navă de construcție specială, remorcată sau autopropulsată, folosită în lucrările hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale etc. [Var.: șalándă s. f.] – Din fr. chaland.

DOOM

șalánd s. n., pl. șalánde

șalandelor
ȘALÁND, șalande, s. n. Navă de construcție specială, remorcată sau autopropulsată, folosită în lucrările hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale etc. [Var.: șalándă s. f.] – Din fr. chaland.

DOOM

șalánd s. n., pl. șalánde

șalander
ȘALÁNDER, șalandere, s. n. Remorcher sau șalupă cu motor de putere mică, folosite la remorcarea șalandelor. – Din fr. chlandeur.

DOOM

șalánder s. n., pl. șalándere

șalandere
ȘALÁNDER, șalandere, s. n. Remorcher sau șalupă cu motor de putere mică, folosite la remorcarea șalandelor. – Din fr. chlandeur.

DOOM

șalánder s. n., pl. șalándere

șalanderele
ȘALÁNDER, șalandere, s. n. Remorcher sau șalupă cu motor de putere mică, folosite la remorcarea șalandelor. – Din fr. chlandeur.

DOOM

șalánder s. n., pl. șalándere

șalanderelor
ȘALÁNDER, șalandere, s. n. Remorcher sau șalupă cu motor de putere mică, folosite la remorcarea șalandelor. – Din fr. chlandeur.

DOOM

șalánder s. n., pl. șalándere

șalanderul
ȘALÁNDER, șalandere, s. n. Remorcher sau șalupă cu motor de putere mică, folosite la remorcarea șalandelor. – Din fr. chlandeur.

DOOM

șalánder s. n., pl. șalándere

șalanderului
ȘALÁNDER, șalandere, s. n. Remorcher sau șalupă cu motor de putere mică, folosite la remorcarea șalandelor. – Din fr. chlandeur.

DOOM

șalánder s. n., pl. șalándere

șalandul
ȘALÁND, șalande, s. n. Navă de construcție specială, remorcată sau autopropulsată, folosită în lucrările hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale etc. [Var.: șalándă s. f.] – Din fr. chaland.

DOOM

șalánd s. n., pl. șalánde

șalandului
ȘALÁND, șalande, s. n. Navă de construcție specială, remorcată sau autopropulsată, folosită în lucrările hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale etc. [Var.: șalándă s. f.] – Din fr. chaland.

DOOM

șalánd s. n., pl. șalánde

șalandă
ȘALÁNDĂ s. f. v. șaland.

șalanger
CHALLENGER, challengeri, s. m. Sportiv care, în urma unei întreceri preliminare, a obținut dreptul de a-și disputa un titlu de campion în meci direct cu deținătorul titlului. [Pr.: célenger. – Var.: șalánger s. m.] – Din engl., fr. challenger.

DOOM

challenger (angl.) [pron. célenger] s. m., pl. challengeri

șalangeri
CHALLENGER, challengeri, s. m. Sportiv care, în urma unei întreceri preliminare, a obținut dreptul de a-și disputa un titlu de campion în meci direct cu deținătorul titlului. [Pr.: célenger. – Var.: șalánger s. m.] – Din engl., fr. challenger.

DOOM

challenger (angl.) [pron. célenger] s. m., pl. challengeri

șalangerii
CHALLENGER, challengeri, s. m. Sportiv care, în urma unei întreceri preliminare, a obținut dreptul de a-și disputa un titlu de campion în meci direct cu deținătorul titlului. [Pr.: célenger. – Var.: șalánger s. m.] – Din engl., fr. challenger.

DOOM

challenger (angl.) [pron. célenger] s. m., pl. challengeri

șalangerilor
CHALLENGER, challengeri, s. m. Sportiv care, în urma unei întreceri preliminare, a obținut dreptul de a-și disputa un titlu de campion în meci direct cu deținătorul titlului. [Pr.: célenger. – Var.: șalánger s. m.] – Din engl., fr. challenger.

DOOM

challenger (angl.) [pron. célenger] s. m., pl. challengeri

șalangerul
CHALLENGER, challengeri, s. m. Sportiv care, în urma unei întreceri preliminare, a obținut dreptul de a-și disputa un titlu de campion în meci direct cu deținătorul titlului. [Pr.: célenger. – Var.: șalánger s. m.] – Din engl., fr. challenger.

DOOM

challenger (angl.) [pron. célenger] s. m., pl. challengeri

șalangerului
CHALLENGER, challengeri, s. m. Sportiv care, în urma unei întreceri preliminare, a obținut dreptul de a-și disputa un titlu de campion în meci direct cu deținătorul titlului. [Pr.: célenger. – Var.: șalánger s. m.] – Din engl., fr. challenger.

DOOM

challenger (angl.) [pron. célenger] s. m., pl. challengeri

șalanj
CHALLENGE s. n. Competiție sportivă periodică, dotată cu o cupă ce se transmite câștigătorului următor. [Pr.: célenğ. – Var.: șalánj s. n.] – Din engl. challenge.

șalanjul
CHALLENGE s. n. Competiție sportivă periodică, dotată cu o cupă ce se transmite câștigătorului următor. [Pr.: célenğ. – Var.: șalánj s. n.] – Din engl. challenge.

șalanjului
CHALLENGE s. n. Competiție sportivă periodică, dotată cu o cupă ce se transmite câștigătorului următor. [Pr.: célenğ. – Var.: șalánj s. n.] – Din engl. challenge.

șalazie
ȘALAZÍE s.f. (Med.) Șalazion. [< fr. chalazie].

șalazion
ȘALAZIÓN s.n. (Med.) Tumoretă dură și nedureroasă a albului ochiului; urcior; șalazie. [Pron. -zi-on. / < fr. chalazion].

șalazodermie
ȘALAZODERMÍE s.f. (Med.) Dermatoliză. [Gen. -iei. / < fr. chalazodermie].

șalază
ȘALÁZĂ s.f. (Biol.) Filament albuminos care suspendă gălbenușul de ou în învelitorile lui. [Scris și chalază. / < fr. chalaze, cf. gr. chalaza – măzăriche].

șale
ȘÁLE s. f. pl. 1. Parte a spinării situată în jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale, la om. 2. Partea din mijlocul spinării, la unele animale; locul unde stă șaua pe cal. – Lat. sella.

DOOM

șále (parte a corpului) s. f. pl., art. șálele

șalele
ȘÁLE s. f. pl. 1. Parte a spinării situată în jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale, la om. 2. Partea din mijlocul spinării, la unele animale; locul unde stă șaua pe cal. – Lat. sella.

DOOM

șále (parte a corpului) s. f. pl., art. șálele

șalelor
ȘÁLE s. f. pl. 1. Parte a spinării situată în jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale, la om. 2. Partea din mijlocul spinării, la unele animale; locul unde stă șaua pe cal. – Lat. sella.

DOOM

șále (parte a corpului) s. f. pl., art. șálele

șalet
ȘALÉT s.n. v. chalet.

șalet
ȘALÉT s.n. v. chalet.

șalgăi
ȘALGẮU, șalgăi, s. m. 1. (Înv.) Lucrător în ocnele de sare. 2. (Reg.) Condamnat la muncă în ocne; ocnaș. – Din magh. sóvágó.

DOOM

șalgắu (înv.) s. m., art. șalgắul; pl. șalgắi, art. șalgắii

șalgăii
ȘALGẮU, șalgăi, s. m. 1. (Înv.) Lucrător în ocnele de sare. 2. (Reg.) Condamnat la muncă în ocne; ocnaș. – Din magh. sóvágó.

DOOM

șalgắu (înv.) s. m., art. șalgắul; pl. șalgắi, art. șalgắii

șalgăilor
ȘALGẮU, șalgăi, s. m. 1. (Înv.) Lucrător în ocnele de sare. 2. (Reg.) Condamnat la muncă în ocne; ocnaș. – Din magh. sóvágó.

DOOM

șalgắu (înv.) s. m., art. șalgắul; pl. șalgắi, art. șalgắii

șalgău
ȘALGẮU, șalgăi, s. m. 1. (Înv.) Lucrător în ocnele de sare. 2. (Reg.) Condamnat la muncă în ocne; ocnaș. – Din magh. sóvágó.

DOOM

șalgắu (înv.) s. m., art. șalgắul; pl. șalgắi, art. șalgắii

șalgăul
ȘALGẮU, șalgăi, s. m. 1. (Înv.) Lucrător în ocnele de sare. 2. (Reg.) Condamnat la muncă în ocne; ocnaș. – Din magh. sóvágó.

DOOM

șalgắu (înv.) s. m., art. șalgắul; pl. șalgắi, art. șalgắii

șalgăului
ȘALGẮU, șalgăi, s. m. 1. (Înv.) Lucrător în ocnele de sare. 2. (Reg.) Condamnat la muncă în ocne; ocnaș. – Din magh. sóvágó.

DOOM

șalgắu (înv.) s. m., art. șalgắul; pl. șalgắi, art. șalgắii

șalon
ȘALÓN s.n. v. chalon.

șaltăr
ȘÁLTĂR, șaltăre, s. n. Întrerupător electric; comutator. – Din germ. Schalter.

DOOM

șáltăr s. n., pl. șáltăre

șaltăre
ȘÁLTĂR, șaltăre, s. n. Întrerupător electric; comutator. – Din germ. Schalter.

DOOM

șáltăr s. n., pl. șáltăre

șaltărele
ȘÁLTĂR, șaltăre, s. n. Întrerupător electric; comutator. – Din germ. Schalter.

DOOM

șáltăr s. n., pl. șáltăre

șaltărelor
ȘÁLTĂR, șaltăre, s. n. Întrerupător electric; comutator. – Din germ. Schalter.

DOOM

șáltăr s. n., pl. șáltăre

șaltărul
ȘÁLTĂR, șaltăre, s. n. Întrerupător electric; comutator. – Din germ. Schalter.

DOOM

șáltăr s. n., pl. șáltăre

șaltărului
ȘÁLTĂR, șaltăre, s. n. Întrerupător electric; comutator. – Din germ. Schalter.

DOOM

șáltăr s. n., pl. șáltăre

șalul
ȘAL, șaluri, s. n. 1. Țesătură din lână, mătase etc., de diverse forme și dimensiuni, împodobită cu desene, broderii sau franjuri, pe care femeile o poartă pe cap sau pe umeri. ♦ Fular. 2. (Înv.) Stofă fină de lână, fabricată în Orient. ♦ Fâșie lungă de șal (2) purtată de bărbați, după moda orientală, în jurul capului sau al mijlocului; cearșaf (2). – Din tc. șal.

DOOM

șal s. n., pl. șáluri

șalului
ȘAL, șaluri, s. n. 1. Țesătură din lână, mătase etc., de diverse forme și dimensiuni, împodobită cu desene, broderii sau franjuri, pe care femeile o poartă pe cap sau pe umeri. ♦ Fular. 2. (Înv.) Stofă fină de lână, fabricată în Orient. ♦ Fâșie lungă de șal (2) purtată de bărbați, după moda orientală, în jurul capului sau al mijlocului; cearșaf (2). – Din tc. șal.

DOOM

șal s. n., pl. șáluri

șalupa
ȘALÚPĂ, șalupe, s. f. Mică ambarcațiune cu motor, care servește la transportul persoanelor și al mărfurilor sau la diverse operații (de remorcare) în rada unui port. – Din fr. chaloupe.

DOOM

șalúpă s. f., g.-d. art. șalúpei; pl. șalúpe

șalupar
ȘALUPÁR, șalupari, s. m. (Rar) Persoană care conduce o șalupă; șalupist. – Șalupă + suf. -ar.

DOOM

șalupár s. m., pl. șalupári

șalupari
ȘALUPÁR, șalupari, s. m. (Rar) Persoană care conduce o șalupă; șalupist. – Șalupă + suf. -ar.

DOOM

șalupár s. m., pl. șalupári

șaluparii
ȘALUPÁR, șalupari, s. m. (Rar) Persoană care conduce o șalupă; șalupist. – Șalupă + suf. -ar.

DOOM

șalupár s. m., pl. șalupári

șaluparilor
ȘALUPÁR, șalupari, s. m. (Rar) Persoană care conduce o șalupă; șalupist. – Șalupă + suf. -ar.

DOOM

șalupár s. m., pl. șalupári

șaluparul
ȘALUPÁR, șalupari, s. m. (Rar) Persoană care conduce o șalupă; șalupist. – Șalupă + suf. -ar.

DOOM

șalupár s. m., pl. șalupári

șaluparului
ȘALUPÁR, șalupari, s. m. (Rar) Persoană care conduce o șalupă; șalupist. – Șalupă + suf. -ar.

DOOM

șalupár s. m., pl. șalupári

șalupe
ȘALÚPĂ, șalupe, s. f. Mică ambarcațiune cu motor, care servește la transportul persoanelor și al mărfurilor sau la diverse operații (de remorcare) în rada unui port. – Din fr. chaloupe.

DOOM

șalúpă s. f., g.-d. art. șalúpei; pl. șalúpe

șalupei
ȘALÚPĂ, șalupe, s. f. Mică ambarcațiune cu motor, care servește la transportul persoanelor și al mărfurilor sau la diverse operații (de remorcare) în rada unui port. – Din fr. chaloupe.

DOOM

șalúpă s. f., g.-d. art. șalúpei; pl. șalúpe

șalupele
ȘALÚPĂ, șalupe, s. f. Mică ambarcațiune cu motor, care servește la transportul persoanelor și al mărfurilor sau la diverse operații (de remorcare) în rada unui port. – Din fr. chaloupe.

DOOM

șalúpă s. f., g.-d. art. șalúpei; pl. șalúpe

șalupelor
ȘALÚPĂ, șalupe, s. f. Mică ambarcațiune cu motor, care servește la transportul persoanelor și al mărfurilor sau la diverse operații (de remorcare) în rada unui port. – Din fr. chaloupe.

DOOM

șalúpă s. f., g.-d. art. șalúpei; pl. șalúpe

șalupist
ȘALUPÍST, șalupiști, s. m. (Rar) Șalupar. – Șalupă + suf. -ist.

DOOM

șalupíst (rar) s. m., pl. șalupíști

șalupistul
ȘALUPÍST, șalupiști, s. m. (Rar) Șalupar. – Șalupă + suf. -ist.

DOOM

șalupíst (rar) s. m., pl. șalupíști

șalupistului
ȘALUPÍST, șalupiști, s. m. (Rar) Șalupar. – Șalupă + suf. -ist.

DOOM

șalupíst (rar) s. m., pl. șalupíști

șalupiști
ȘALUPÍST, șalupiști, s. m. (Rar) Șalupar. – Șalupă + suf. -ist.

DOOM

șalupíst (rar) s. m., pl. șalupíști

șalupiștii
ȘALUPÍST, șalupiști, s. m. (Rar) Șalupar. – Șalupă + suf. -ist.

DOOM

șalupíst (rar) s. m., pl. șalupíști

șalupiștilor
ȘALUPÍST, șalupiști, s. m. (Rar) Șalupar. – Șalupă + suf. -ist.

DOOM

șalupíst (rar) s. m., pl. șalupíști

șaluri
ȘAL, șaluri, s. n. 1. Țesătură din lână, mătase etc., de diverse forme și dimensiuni, împodobită cu desene, broderii sau franjuri, pe care femeile o poartă pe cap sau pe umeri. ♦ Fular. 2. (Înv.) Stofă fină de lână, fabricată în Orient. ♦ Fâșie lungă de șal (2) purtată de bărbați, după moda orientală, în jurul capului sau al mijlocului; cearșaf (2). – Din tc. șal.

DOOM

șal s. n., pl. șáluri

șalurile
ȘAL, șaluri, s. n. 1. Țesătură din lână, mătase etc., de diverse forme și dimensiuni, împodobită cu desene, broderii sau franjuri, pe care femeile o poartă pe cap sau pe umeri. ♦ Fular. 2. (Înv.) Stofă fină de lână, fabricată în Orient. ♦ Fâșie lungă de șal (2) purtată de bărbați, după moda orientală, în jurul capului sau al mijlocului; cearșaf (2). – Din tc. șal.

DOOM

șal s. n., pl. șáluri

șalurilor
ȘAL, șaluri, s. n. 1. Țesătură din lână, mătase etc., de diverse forme și dimensiuni, împodobită cu desene, broderii sau franjuri, pe care femeile o poartă pe cap sau pe umeri. ♦ Fular. 2. (Înv.) Stofă fină de lână, fabricată în Orient. ♦ Fâșie lungă de șal (2) purtată de bărbați, după moda orientală, în jurul capului sau al mijlocului; cearșaf (2). – Din tc. șal.

DOOM

șal s. n., pl. șáluri

șalutier
ȘALUTIÉR, șalutiere, s. n. Ambarcațiune ușoară folosită pentru pescuitul în largul mării. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chalutier.

DOOM

șalutiér (-ti-er) s. n., pl. șalutiére

șalutiere
ȘALUTIÉR, șalutiere, s. n. Ambarcațiune ușoară folosită pentru pescuitul în largul mării. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chalutier.

DOOM

șalutiér (-ti-er) s. n., pl. șalutiére

șalutierele
ȘALUTIÉR, șalutiere, s. n. Ambarcațiune ușoară folosită pentru pescuitul în largul mării. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chalutier.

DOOM

șalutiér (-ti-er) s. n., pl. șalutiére

șalutierelor
ȘALUTIÉR, șalutiere, s. n. Ambarcațiune ușoară folosită pentru pescuitul în largul mării. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chalutier.

DOOM

șalutiér (-ti-er) s. n., pl. șalutiére

șalutierul
ȘALUTIÉR, șalutiere, s. n. Ambarcațiune ușoară folosită pentru pescuitul în largul mării. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chalutier.

DOOM

șalutiér (-ti-er) s. n., pl. șalutiére

șalutierului
ȘALUTIÉR, șalutiere, s. n. Ambarcațiune ușoară folosită pentru pescuitul în largul mării. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chalutier.

DOOM

șalutiér (-ti-er) s. n., pl. șalutiére

șalvaragii
ȘALVARAGÍU, șalvaragii, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu.

DOOM

șalvaragíu (înv.) s. m., art. șalvaragíul; pl. șalvaragíi, art. șalvaragíii (-gi-ii)

șalvaragiii
ȘALVARAGÍU, șalvaragii, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu.

DOOM

șalvaragíu (înv.) s. m., art. șalvaragíul; pl. șalvaragíi, art. șalvaragíii (-gi-ii)

șalvaragiilor
ȘALVARAGÍU, șalvaragii, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu.

DOOM

șalvaragíu (înv.) s. m., art. șalvaragíul; pl. șalvaragíi, art. șalvaragíii (-gi-ii)

șalvaragiu
ȘALVARAGÍU, șalvaragii, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu.

DOOM

șalvaragíu (înv.) s. m., art. șalvaragíul; pl. șalvaragíi, art. șalvaragíii (-gi-ii)

șalvaragiul
ȘALVARAGÍU, șalvaragii, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu.

DOOM

șalvaragíu (înv.) s. m., art. șalvaragíul; pl. șalvaragíi, art. șalvaragíii (-gi-ii)

șalvaragiului
ȘALVARAGÍU, șalvaragii, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu.

DOOM

șalvaragíu (înv.) s. m., art. șalvaragíul; pl. șalvaragíi, art. șalvaragíii (-gi-ii)

șalvari
ȘALVÁRI s. m. pl. Pantaloni lungi, foarte largi, cu răscroiala mică, strânși la gleznă, purtați, mai ales în Orientul Mijlociu atât de bărbați, cât și de femei; p. gener. (depr.) pantaloni largi. – Din tc. șalvar.

DOOM

șalvári s. m. pl.

șalvarii
ȘALVÁRI s. m. pl. Pantaloni lungi, foarte largi, cu răscroiala mică, strânși la gleznă, purtați, mai ales în Orientul Mijlociu atât de bărbați, cât și de femei; p. gener. (depr.) pantaloni largi. – Din tc. șalvar.

DOOM

șalvári s. m. pl.

șalvarilor
ȘALVÁRI s. m. pl. Pantaloni lungi, foarte largi, cu răscroiala mică, strânși la gleznă, purtați, mai ales în Orientul Mijlociu atât de bărbați, cât și de femei; p. gener. (depr.) pantaloni largi. – Din tc. șalvar.

DOOM

șalvári s. m. pl.

șalvir
ȘALVÍR, șalviri, s. m. (Reg.) Pungaș, șarlatan, escroc. – Din ucr. šal'vir.

DOOM

șalvír (reg.) s. m., pl. șalvíri

șalviri
ȘALVÍR, șalviri, s. m. (Reg.) Pungaș, șarlatan, escroc. – Din ucr. šal'vir.

DOOM

șalvír (reg.) s. m., pl. șalvíri

șalvirii
ȘALVÍR, șalviri, s. m. (Reg.) Pungaș, șarlatan, escroc. – Din ucr. šal'vir.

DOOM

șalvír (reg.) s. m., pl. șalvíri

șalvirilor
ȘALVÍR, șalviri, s. m. (Reg.) Pungaș, șarlatan, escroc. – Din ucr. šal'vir.

DOOM

șalvír (reg.) s. m., pl. șalvíri

șalvirul
ȘALVÍR, șalviri, s. m. (Reg.) Pungaș, șarlatan, escroc. – Din ucr. šal'vir.

DOOM

șalvír (reg.) s. m., pl. șalvíri

șalvirului
ȘALVÍR, șalviri, s. m. (Reg.) Pungaș, șarlatan, escroc. – Din ucr. šal'vir.

DOOM

șalvír (reg.) s. m., pl. șalvíri

șalăi
ȘALẮU², șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat și în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.

DOOM

șalắu (pește, monedă veche) s. m., art. șalắul; pl. șalắi, art. șalắii

șalăii
ȘALẮU², șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat și în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.

DOOM

șalắu (pește, monedă veche) s. m., art. șalắul; pl. șalắi, art. șalắii

șalăilor
ȘALẮU², șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat și în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.

DOOM

șalắu (pește, monedă veche) s. m., art. șalắul; pl. șalắi, art. șalắii

șalău
ȘALẮU², șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat și în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.

DOOM

șalắu (pește, monedă veche) s. m., art. șalắul; pl. șalắi, art. șalắii

șalăul
ȘALẮU², șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat și în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.

DOOM

șalắu (pește, monedă veche) s. m., art. șalắul; pl. șalắi, art. șalắii

șalăului
ȘALẮU², șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat și în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.

DOOM

șalắu (pește, monedă veche) s. m., art. șalắul; pl. șalắi, art. șalắii

șam
ȘAM, (2) șamuri, s. n. 1. Damasc. 2. Sortiment de damasc (1). – Din tc. Șam.

DOOM

șam (înv.) s. n., (sorturi) pl. șámuri

șaman
ȘAMÁN, șamani, s. m. Oficiant de cult în șamanism. ♦ Vrăjitor. – Din fr. chaman.

DOOM

șamán s. m., pl. șamáni

șamanesc
ȘAMANÉSC, -Ă, șamanești, adj. De șaman, al șamanului. – Șaman + suf. -esc.

șamanesca
ȘAMANÉSC, -Ă, șamanești, adj. De șaman, al șamanului. – Șaman + suf. -esc.

șamanescul
ȘAMANÉSC, -Ă, șamanești, adj. De șaman, al șamanului. – Șaman + suf. -esc.

șamanescului
ȘAMANÉSC, -Ă, șamanești, adj. De șaman, al șamanului. – Șaman + suf. -esc.

șamanești
ȘAMANÉSC, -Ă, șamanești, adj. De șaman, al șamanului. – Șaman + suf. -esc.

șamaneștii
ȘAMANÉSC, -Ă, șamanești, adj. De șaman, al șamanului. – Șaman + suf. -esc.

șamaneștile
ȘAMANÉSC, -Ă, șamanești, adj. De șaman, al șamanului. – Șaman + suf. -esc.

șamaneștilor
ȘAMANÉSC, -Ă, șamanești, adj. De șaman, al șamanului. – Șaman + suf. -esc.

șamani
ȘAMÁN, șamani, s. m. Oficiant de cult în șamanism. ♦ Vrăjitor. – Din fr. chaman.

DOOM

șamán s. m., pl. șamáni

șamanii
ȘAMÁN, șamani, s. m. Oficiant de cult în șamanism. ♦ Vrăjitor. – Din fr. chaman.

DOOM

șamán s. m., pl. șamáni

șamanilor
ȘAMÁN, șamani, s. m. Oficiant de cult în șamanism. ♦ Vrăjitor. – Din fr. chaman.

DOOM

șamán s. m., pl. șamáni

șamanism
ȘAMANÍSM s. m. Credință în exorcizare, tămăduire miraculoasă, contactul cu lumea de dincolo, întâlnită la unele populații din nordul și centrul Asiei și la unele triburi din Indonezia, Oceania, America și Africa. – Din fr. chamanisme.

DOOM

șamanísm s. n.

șamanismul
ȘAMANÍSM s. m. Credință în exorcizare, tămăduire miraculoasă, contactul cu lumea de dincolo, întâlnită la unele populații din nordul și centrul Asiei și la unele triburi din Indonezia, Oceania, America și Africa. – Din fr. chamanisme.

DOOM

șamanísm s. n.

șamanismului
ȘAMANÍSM s. m. Credință în exorcizare, tămăduire miraculoasă, contactul cu lumea de dincolo, întâlnită la unele populații din nordul și centrul Asiei și la unele triburi din Indonezia, Oceania, America și Africa. – Din fr. chamanisme.

DOOM

șamanísm s. n.

șamanul
ȘAMÁN, șamani, s. m. Oficiant de cult în șamanism. ♦ Vrăjitor. – Din fr. chaman.

DOOM

șamán s. m., pl. șamáni

șamanului
ȘAMÁN, șamani, s. m. Oficiant de cult în șamanism. ♦ Vrăjitor. – Din fr. chaman.

DOOM

șamán s. m., pl. șamáni

șamatră
ȘAMÁTRĂ, șamatre, s. f. (Regional) îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor; coșar. Boii zbiară din șamatră. ȘEZ. XII 148.

șambelan
ȘAMBELÁN, șambelani, s. m. Demnitar de rang superior în statele monarhice din apusul Europei, care are în grija sa camera suveranului. – Din fr. chambellan.

DOOM

șambelán s. m., pl. șambeláni

șambelani
ȘAMBELÁN, șambelani, s. m. Demnitar de rang superior în statele monarhice din apusul Europei, care are în grija sa camera suveranului. – Din fr. chambellan.

DOOM

șambelán s. m., pl. șambeláni

șambelanii
ȘAMBELÁN, șambelani, s. m. Demnitar de rang superior în statele monarhice din apusul Europei, care are în grija sa camera suveranului. – Din fr. chambellan.

DOOM

șambelán s. m., pl. șambeláni

șambelanilor
ȘAMBELÁN, șambelani, s. m. Demnitar de rang superior în statele monarhice din apusul Europei, care are în grija sa camera suveranului. – Din fr. chambellan.

DOOM

șambelán s. m., pl. șambeláni

șambelanul
ȘAMBELÁN, șambelani, s. m. Demnitar de rang superior în statele monarhice din apusul Europei, care are în grija sa camera suveranului. – Din fr. chambellan.

DOOM

șambelán s. m., pl. șambeláni

șambelanului
ȘAMBELÁN, șambelani, s. m. Demnitar de rang superior în statele monarhice din apusul Europei, care are în grija sa camera suveranului. – Din fr. chambellan.

DOOM

șambelán s. m., pl. șambeláni

șambra
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrai
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambram
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrana
ȘAMBRÁNĂ, șambrane, s. f. Cadru (sculptat) care mărginește și decorează o ușă sau o fereastră. – Din fr. chambranle.

DOOM

șambránă s. f., g.-d. art. șambránei; pl. șambráne

șambrane
ȘAMBRÁNĂ, șambrane, s. f. Cadru (sculptat) care mărginește și decorează o ușă sau o fereastră. – Din fr. chambranle.

DOOM

șambránă s. f., g.-d. art. șambránei; pl. șambráne

șambranei
ȘAMBRÁNĂ, șambrane, s. f. Cadru (sculptat) care mărginește și decorează o ușă sau o fereastră. – Din fr. chambranle.

DOOM

șambránă s. f., g.-d. art. șambránei; pl. șambráne

șambranele
ȘAMBRÁNĂ, șambrane, s. f. Cadru (sculptat) care mărginește și decorează o ușă sau o fereastră. – Din fr. chambranle.

DOOM

șambránă s. f., g.-d. art. șambránei; pl. șambráne

șambranelor
ȘAMBRÁNĂ, șambrane, s. f. Cadru (sculptat) care mărginește și decorează o ușă sau o fereastră. – Din fr. chambranle.

DOOM

șambránă s. f., g.-d. art. șambránei; pl. șambráne

șambrare
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrare
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrară
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrarăm
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrarăți
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrase
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrasem
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambraseră
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambraserăm
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambraserăți
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambraseși
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambraseți
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrat
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrat
ȘAMBRÁT, -Ă, șambrați, -te, adj. (Livr.; despre vinuri) Care se servește la temperatura camerei. – Din fr. chambré.

șambrata
ȘAMBRÁT, -Ă, șambrați, -te, adj. (Livr.; despre vinuri) Care se servește la temperatura camerei. – Din fr. chambré.

șambrate
ȘAMBRÁT, -Ă, șambrați, -te, adj. (Livr.; despre vinuri) Care se servește la temperatura camerei. – Din fr. chambré.

șambratei
ȘAMBRÁT, -Ă, șambrați, -te, adj. (Livr.; despre vinuri) Care se servește la temperatura camerei. – Din fr. chambré.

șambratele
ȘAMBRÁT, -Ă, șambrați, -te, adj. (Livr.; despre vinuri) Care se servește la temperatura camerei. – Din fr. chambré.

șambratelor
ȘAMBRÁT, -Ă, șambrați, -te, adj. (Livr.; despre vinuri) Care se servește la temperatura camerei. – Din fr. chambré.

șambratul
ȘAMBRÁT, -Ă, șambrați, -te, adj. (Livr.; despre vinuri) Care se servește la temperatura camerei. – Din fr. chambré.

șambratului
ȘAMBRÁT, -Ă, șambrați, -te, adj. (Livr.; despre vinuri) Care se servește la temperatura camerei. – Din fr. chambré.

șambrau
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrași
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrați
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrați
ȘAMBRÁT, -Ă, șambrați, -te, adj. (Livr.; despre vinuri) Care se servește la temperatura camerei. – Din fr. chambré.

șambrații
ȘAMBRÁT, -Ă, șambrați, -te, adj. (Livr.; despre vinuri) Care se servește la temperatura camerei. – Din fr. chambré.

șambraților
ȘAMBRÁT, -Ă, șambrați, -te, adj. (Livr.; despre vinuri) Care se servește la temperatura camerei. – Din fr. chambré.

șambrează
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrez
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambreze
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrezi
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrând
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șambrînd
ȘAMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A ține o sticlă de vin intr-o cameră pentru a-i lua temperatura. [< fr. chambrer, cf. chambre – cameră].

șamiza
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizai
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizam
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizare
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizare
ȘAMIZÁRE s.f. Acțiunea de a șamiza și rezultatul ei. [< șamiza].

șamizară
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizarăm
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizarăți
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizase
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizasem
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizaseră
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizaserăm
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizaserăți
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizaseși
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizaseți
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizat
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizat
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

șamizau
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizași
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizați
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizează
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizez
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizeze
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizezi
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizând
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamizînd
ȘAMIZÁ, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de pește. – După fr. chamoiser.

DOOM

șamizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamizeáză

șamoa
ȘAMOÁ s.m. Rumegător care trăiește în munții înalți ai Europei, prețuit pentru calitatea pielii sale tăbăcite; pielea tăbăcită a acestui animal. // adj. invar. (Fot.; despre hârtie) De culoare galbenă-deschisă, gălbuie. [Scris și chamois. / cf. fr. chamois, germ. Chamois(papier)].

șamoaul
ȘAMOÁ s.m. Rumegător care trăiește în munții înalți ai Europei, prețuit pentru calitatea pielii sale tăbăcite; pielea tăbăcită a acestui animal. // adj. invar. (Fot.; despre hârtie) De culoare galbenă-deschisă, gălbuie. [Scris și chamois. / cf. fr. chamois, germ. Chamois(papier)].

șamoaului
ȘAMOÁ s.m. Rumegător care trăiește în munții înalți ai Europei, prețuit pentru calitatea pielii sale tăbăcite; pielea tăbăcită a acestui animal. // adj. invar. (Fot.; despre hârtie) De culoare galbenă-deschisă, gălbuie. [Scris și chamois. / cf. fr. chamois, germ. Chamois(papier)].

șamot
ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

DOOM

șamótă s. f., g.-d. art. șamótei; pl. șamóte

șamota
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamota
ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

DOOM

șamótă s. f., g.-d. art. șamótei; pl. șamóte

șamotai
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotam
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotar
ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar.

DOOM

șamotár s. m., pl. șamotári

șamotare
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotare
ȘAMOTÁRE, șamotări, s. f. Acțiunea de a șamota și rezultatul ei. – V. șamota.

DOOM

șamotáre s. f., g.-d. art. șamotắrii; pl. șamotắri

șamotarea
ȘAMOTÁRE, șamotări, s. f. Acțiunea de a șamota și rezultatul ei. – V. șamota.

DOOM

șamotáre s. f., g.-d. art. șamotắrii; pl. șamotắri

șamotari
ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar.

DOOM

șamotár s. m., pl. șamotári

șamotarii
ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar.

DOOM

șamotár s. m., pl. șamotári

șamotarilor
ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar.

DOOM

șamotár s. m., pl. șamotári

șamotarul
ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar.

DOOM

șamotár s. m., pl. șamotári

șamotarului
ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar.

DOOM

șamotár s. m., pl. șamotári

șamotară
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotarăm
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotarăți
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotase
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotasem
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotaseră
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotaserăm
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotaserăți
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotaseși
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotaseți
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotat
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotat
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă

șamotau
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotași
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotați
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamote
ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

DOOM

șamótă s. f., g.-d. art. șamótei; pl. șamóte

șamotează
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotei
ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

DOOM

șamótă s. f., g.-d. art. șamótei; pl. șamóte

șamotele
ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

DOOM

șamótă s. f., g.-d. art. șamótei; pl. șamóte

șamotelor
ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

DOOM

șamótă s. f., g.-d. art. șamótei; pl. șamóte

șamotez
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamoteze
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotezi
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotier
ȘAMOTIÉR, șamotieri, s. m. Șamotar. [Pr.: -ti-er] – Șamotă + suf. -ier.

DOOM

șamotiér (-ti-er) s. m., pl. șamotiéri

șamotieri
ȘAMOTIÉR, șamotieri, s. m. Șamotar. [Pr.: -ti-er] – Șamotă + suf. -ier.

DOOM

șamotiér (-ti-er) s. m., pl. șamotiéri

șamotierii
ȘAMOTIÉR, șamotieri, s. m. Șamotar. [Pr.: -ti-er] – Șamotă + suf. -ier.

DOOM

șamotiér (-ti-er) s. m., pl. șamotiéri

șamotierilor
ȘAMOTIÉR, șamotieri, s. m. Șamotar. [Pr.: -ti-er] – Șamotă + suf. -ier.

DOOM

șamotiér (-ti-er) s. m., pl. șamotiéri

șamotierul
ȘAMOTIÉR, șamotieri, s. m. Șamotar. [Pr.: -ti-er] – Șamotă + suf. -ier.

DOOM

șamotiér (-ti-er) s. m., pl. șamotiéri

șamotierului
ȘAMOTIÉR, șamotieri, s. m. Șamotar. [Pr.: -ti-er] – Șamotă + suf. -ier.

DOOM

șamotiér (-ti-er) s. m., pl. șamotiéri

șamotor
ȘAMOTÓR s.m. Șamotier. [< șamotă + -or].

DOOM

șamotór s. m., pl. șamotóri

șamotori
ȘAMOTÓR s.m. Șamotier. [< șamotă + -or].

DOOM

șamotór s. m., pl. șamotóri

șamotorii
ȘAMOTÓR s.m. Șamotier. [< șamotă + -or].

DOOM

șamotór s. m., pl. șamotóri

șamotorilor
ȘAMOTÓR s.m. Șamotier. [< șamotă + -or].

DOOM

șamotór s. m., pl. șamotóri

șamotorul
ȘAMOTÓR s.m. Șamotier. [< șamotă + -or].

DOOM

șamotór s. m., pl. șamotóri

șamotorului
ȘAMOTÓR s.m. Șamotier. [< șamotă + -or].

DOOM

șamotór s. m., pl. șamotóri

șamotând
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotînd
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

DOOM

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotări
ȘAMOTÁRE, șamotări, s. f. Acțiunea de a șamota și rezultatul ei. – V. șamota.

DOOM

șamotáre s. f., g.-d. art. șamotắrii; pl. șamotắri

șamotării
ȘAMOTÁRE, șamotări, s. f. Acțiunea de a șamota și rezultatul ei. – V. șamota.

DOOM

șamotáre s. f., g.-d. art. șamotắrii; pl. șamotắri

șamotările
ȘAMOTÁRE, șamotări, s. f. Acțiunea de a șamota și rezultatul ei. – V. șamota.

DOOM

șamotáre s. f., g.-d. art. șamotắrii; pl. șamotắri

șamotărilor
ȘAMOTÁRE, șamotări, s. f. Acțiunea de a șamota și rezultatul ei. – V. șamota.

DOOM

șamotáre s. f., g.-d. art. șamotắrii; pl. șamotắri

șampania
ȘAMPÁNIE, (2) șampanii, s. f. 1. Vin spumos, obținut prin refermentarea vinurilor de masă albe și roz în sticle închise ermetic. 2. Sort de șampanie (1). – Din fr. champagne.

DOOM

șampánie (-ni-e) s. f., art. șampánia (ni-a), g.-d. art. șampániei; (sorturi) pl. șampánii, art. șampániile (-ni-i-)

șampanie
ȘAMPÁNIE, (2) șampanii, s. f. 1. Vin spumos, obținut prin refermentarea vinurilor de masă albe și roz în sticle închise ermetic. 2. Sort de șampanie (1). – Din fr. champagne.

DOOM

șampánie (-ni-e) s. f., art. șampánia (ni-a), g.-d. art. șampániei; (sorturi) pl. șampánii, art. șampániile (-ni-i-)

șampaniei
ȘAMPÁNIE, (2) șampanii, s. f. 1. Vin spumos, obținut prin refermentarea vinurilor de masă albe și roz în sticle închise ermetic. 2. Sort de șampanie (1). – Din fr. champagne.

DOOM

șampánie (-ni-e) s. f., art. șampánia (ni-a), g.-d. art. șampániei; (sorturi) pl. șampánii, art. șampániile (-ni-i-)

șampanii
ȘAMPÁNIE, (2) șampanii, s. f. 1. Vin spumos, obținut prin refermentarea vinurilor de masă albe și roz în sticle închise ermetic. 2. Sort de șampanie (1). – Din fr. champagne.

DOOM

șampánie (-ni-e) s. f., art. șampánia (ni-a), g.-d. art. șampániei; (sorturi) pl. șampánii, art. șampániile (-ni-i-)

șampaniile
ȘAMPÁNIE, (2) șampanii, s. f. 1. Vin spumos, obținut prin refermentarea vinurilor de masă albe și roz în sticle închise ermetic. 2. Sort de șampanie (1). – Din fr. champagne.

DOOM

șampánie (-ni-e) s. f., art. șampánia (ni-a), g.-d. art. șampániei; (sorturi) pl. șampánii, art. șampániile (-ni-i-)

șampaniilor
ȘAMPÁNIE, (2) șampanii, s. f. 1. Vin spumos, obținut prin refermentarea vinurilor de masă albe și roz în sticle închise ermetic. 2. Sort de șampanie (1). – Din fr. champagne.

DOOM

șampánie (-ni-e) s. f., art. șampánia (ni-a), g.-d. art. șampániei; (sorturi) pl. șampánii, art. șampániile (-ni-i-)

șampaniza
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizai
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizam
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizare
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizare
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdii, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizáre s. f., g.-d. art. șampanizắrii; pl. șampanizắri

șampanizarea
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdii, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizáre s. f., g.-d. art. șampanizắrii; pl. șampanizắri

șampanizară
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizarăm
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizarăți
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizase
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizasem
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizaseră
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizaserăm
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizaserăți
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizaseși
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizaseți
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizat
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizat
ȘAMPANIZÁ, șampanizez, vb. I. Intranz. (Despre vinuri) A prezenta procesul de fermentație caracteristic șampaniei. ♦ Tranz. A prelucra vinul ca să devină șampanie, a supune vinul șampanizării. – Din fr. champagniser.

șampanizau
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizași
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizați
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizează
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizez
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizeze
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizezi
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizând
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizînd
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdie, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 șampanizeáză

șampanizări
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdii, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizáre s. f., g.-d. art. șampanizắrii; pl. șampanizắri

șampanizării
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdii, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizáre s. f., g.-d. art. șampanizắrii; pl. șampanizắri

șampanizările
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdii, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizáre s. f., g.-d. art. șampanizắrii; pl. șampanizắri

șampanizărilor
ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdii, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza.

DOOM

șampanizáre s. f., g.-d. art. șampanizắrii; pl. șampanizắri

șampană
ȘAMPÁNĂ, șampane, s. f. Corabie cu pânze, cu o capacitate de cinci până la zece vagoane, folosită în Extremul Orient. – Din fr. sampan.

șampion
șampión (-ni), s. m. – Campion. Fr. champion. – Der. șampionat, s. n., din fr. championnat.

șampon
ȘAMPÓN, șampoane, s. n. Produs cosmetic care se prezintă sub formă lichidă, de praf ori de cremă, care conține săpun sau detergenți, uleiuri, parfumuri, uneori și substanțe colorante, și care este folosit la spălatul (sau la coloratul) părului. [Pl. și: șamponuri] – Din fr. shampooing. Cf. germ. Shampoo, Schampoon.

DOOM

!șampón s. n., pl. șampoáne

șampon
ȘAMPÓN, șampoane, s. n. Produs cosmetic care se prezintă sub formă lichidă, de praf ori de cremă, care conține săpun sau detergenți, uleiuri, parfumuri, uneori și substanțe colorante, și care este folosit la spălatul (sau la coloratul) părului. [Pl. și: șamponuri] – Din fr. shampooing. Cf. germ. Shampoo, Schampoon.

șamul
ȘAM, (2) șamuri, s. n. 1. Damasc. 2. Sortiment de damasc (1). – Din tc. Șam.

DOOM

șam (înv.) s. n., (sorturi) pl. șámuri

șamului
ȘAM, (2) șamuri, s. n. 1. Damasc. 2. Sortiment de damasc (1). – Din tc. Șam.

DOOM

șam (înv.) s. n., (sorturi) pl. șámuri

șamuri
ȘAM, (2) șamuri, s. n. 1. Damasc. 2. Sortiment de damasc (1). – Din tc. Șam.

DOOM

șam (înv.) s. n., (sorturi) pl. șámuri

șamurile
ȘAM, (2) șamuri, s. n. 1. Damasc. 2. Sortiment de damasc (1). – Din tc. Șam.

DOOM

șam (înv.) s. n., (sorturi) pl. șámuri

șamurilor
ȘAM, (2) șamuri, s. n. 1. Damasc. 2. Sortiment de damasc (1). – Din tc. Șam.

DOOM

șam (înv.) s. n., (sorturi) pl. șámuri

șamșurcă
șamșúrcă s. f. – Varietate de joc de cărți numit și preferans. Origine incertă. După Tikrin și Candrea, din fr. sans jouer, prin intermediul rus. Sec. XIX, înv.

șan
ȘAN, șanuri, s. n. Calapod folosit pentru păstrarea încălțămintei în procesul de finisare sau după ce aceasta este gata. – Din magh. sám.

DOOM

șan s. n., pl. șánuri

șanal
ȘENÁL, șenale, s. n. Porțiune navigabilă în lungul unui râu, al unui canal sau al unui lac, destul de largă și de adâncă pentru a asigura navigația la intrarea într-un port. [Var.: șanál s. n.] – Din fr. chenal.

DOOM

șenál s. n., pl. șenále

șancre
ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre.

DOOM

șáncru s. n., art. șáncrul; pl. șáncre

șancrele
ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre.

DOOM

șáncru s. n., art. șáncrul; pl. șáncre

șancrelor
ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre.

DOOM

șáncru s. n., art. șáncrul; pl. șáncre

șancroid
ȘANCROÍD, șancroide, s. n. (Med.) Șancru de altă natură decât cea sifilitică. – Din fr. chancroïde.

DOOM

șancroíd s. n., pl. șancroíde

șancroide
ȘANCROÍD, șancroide, s. n. (Med.) Șancru de altă natură decât cea sifilitică. – Din fr. chancroïde.

DOOM

șancroíd s. n., pl. șancroíde

șancroidele
ȘANCROÍD, șancroide, s. n. (Med.) Șancru de altă natură decât cea sifilitică. – Din fr. chancroïde.

DOOM

șancroíd s. n., pl. șancroíde

șancroidelor
ȘANCROÍD, șancroide, s. n. (Med.) Șancru de altă natură decât cea sifilitică. – Din fr. chancroïde.

DOOM

șancroíd s. n., pl. șancroíde

șancroidul
ȘANCROÍD, șancroide, s. n. (Med.) Șancru de altă natură decât cea sifilitică. – Din fr. chancroïde.

DOOM

șancroíd s. n., pl. șancroíde

șancroidului
ȘANCROÍD, șancroide, s. n. (Med.) Șancru de altă natură decât cea sifilitică. – Din fr. chancroïde.

DOOM

șancroíd s. n., pl. șancroíde

șancru
ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre.

DOOM

șáncru s. n., art. șáncrul; pl. șáncre

șancru
ȘÁNCRU s.n. (Med.) Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. [Pl. -re, -ruri. / < fr. chancre, cf. germ. Schanker].

șancrul
ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre.

DOOM

șáncru s. n., art. șáncrul; pl. șáncre

șancrului
ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre.

DOOM

șáncru s. n., art. șáncrul; pl. șáncre

șancăr
șáncăr (-re), s. n. – Ulcerație a pielii. – Var. șancru. Germ. Schanker, var. din fr. chancre.

șandela
ȘANDÉLĂ s.f. (Av.) Zbor în linie dreaptă cu unghiul pantei de urcare mai mare decât unghiul maxim de cabraj al avionului. [< fr. chandelle – lumânare].

DOOM

șandélă s. f., g.-d. art. șandélei; pl. șandéle

șandele
ȘANDÉLĂ s.f. (Av.) Zbor în linie dreaptă cu unghiul pantei de urcare mai mare decât unghiul maxim de cabraj al avionului. [< fr. chandelle – lumânare].

DOOM

șandélă s. f., g.-d. art. șandélei; pl. șandéle

șandelei
ȘANDÉLĂ s.f. (Av.) Zbor în linie dreaptă cu unghiul pantei de urcare mai mare decât unghiul maxim de cabraj al avionului. [< fr. chandelle – lumânare].

DOOM

șandélă s. f., g.-d. art. șandélei; pl. șandéle

șandelele
ȘANDÉLĂ s.f. (Av.) Zbor în linie dreaptă cu unghiul pantei de urcare mai mare decât unghiul maxim de cabraj al avionului. [< fr. chandelle – lumânare].

DOOM

șandélă s. f., g.-d. art. șandélei; pl. șandéle

șandelelor
ȘANDÉLĂ s.f. (Av.) Zbor în linie dreaptă cu unghiul pantei de urcare mai mare decât unghiul maxim de cabraj al avionului. [< fr. chandelle – lumânare].

DOOM

șandélă s. f., g.-d. art. șandélei; pl. șandéle

șandrama
ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție rudimentară de scânduri; p. ext. clădire veche, deteriorată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc.; șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). – Cf. tc. s u n d u r m a „prispă”.

DOOM

șandramá s. f., art. șandramáua, g.-d. art. șandramálei; pl. șandramále, art. șandramálele

șandramale
ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție rudimentară de scânduri; p. ext. clădire veche, deteriorată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc.; șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). – Cf. tc. s u n d u r m a „prispă”.

DOOM

șandramá s. f., art. șandramáua, g.-d. art. șandramálei; pl. șandramále, art. șandramálele

șandramalei
ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție rudimentară de scânduri; p. ext. clădire veche, deteriorată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc.; șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). – Cf. tc. s u n d u r m a „prispă”.

DOOM

șandramá s. f., art. șandramáua, g.-d. art. șandramálei; pl. șandramále, art. șandramálele

șandramalele
ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție rudimentară de scânduri; p. ext. clădire veche, deteriorată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc.; șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). – Cf. tc. s u n d u r m a „prispă”.

DOOM

șandramá s. f., art. șandramáua, g.-d. art. șandramálei; pl. șandramále, art. șandramálele

șandramalelor
ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție rudimentară de scânduri; p. ext. clădire veche, deteriorată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc.; șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). – Cf. tc. s u n d u r m a „prispă”.

DOOM

șandramá s. f., art. șandramáua, g.-d. art. șandramálei; pl. șandramále, art. șandramálele

șandramandra
șándra-mándra s. f. – (În expresia): a umbla cu șandra-mandra, a umbla cu șiretlicuri. Creație expresivă, cf. sb. andara-mandara „vorbe mieroase”. Alecsandri îl folosește în glumă cu sensul de „modistă”, ca traducere a fr. marchande de modes. Cf. mandră, s. f. (Banat, mămăligă; Trans., Mold., terci) și geandră, s. f. (Mold., cir), în loc de șandră, pentru al cărui semantism cf. talmeș-balmeș.

șandramaua
ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție rudimentară de scânduri; p. ext. clădire veche, deteriorată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc.; șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). – Cf. tc. s u n d u r m a „prispă”.

DOOM

șandramá s. f., art. șandramáua, g.-d. art. șandramálei; pl. șandramále, art. șandramálele

șanfren
ȘANFRÉN, șanfrenuri, s. n. (Tehn.) Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice. – Din fr. chanfrein.

DOOM

șanfrén s. n., pl. șanfrénuri

șanfrena
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenai
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenam
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenare
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenare
ȘANFRENÁRE, șanfrenări, s. f. Acțiunea de a șanfrena. – V. șanfrena.

DOOM

șanfrenáre s. f., g.-d. art. șanfrenắrii; pl. șanfrenắri

șanfrenarea
ȘANFRENÁRE, șanfrenări, s. f. Acțiunea de a șanfrena. – V. șanfrena.

DOOM

șanfrenáre s. f., g.-d. art. șanfrenắrii; pl. șanfrenắri

șanfrenară
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenarăm
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenarăți
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenase
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenasem
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenaseră
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenaserăm
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenaserăți
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenaseși
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenaseți
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenat
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenat
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

șanfrenau
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenași
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenați
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenează
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenez
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfreneze
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenezi
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenul
ȘANFRÉN, șanfrenuri, s. n. (Tehn.) Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice. – Din fr. chanfrein.

DOOM

șanfrén s. n., pl. șanfrénuri

șanfrenului
ȘANFRÉN, șanfrenuri, s. n. (Tehn.) Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice. – Din fr. chanfrein.

DOOM

șanfrén s. n., pl. șanfrénuri

șanfrenuri
ȘANFRÉN, șanfrenuri, s. n. (Tehn.) Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice. – Din fr. chanfrein.

DOOM

șanfrén s. n., pl. șanfrénuri

șanfrenurile
ȘANFRÉN, șanfrenuri, s. n. (Tehn.) Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice. – Din fr. chanfrein.

DOOM

șanfrén s. n., pl. șanfrénuri

șanfrenurilor
ȘANFRÉN, șanfrenuri, s. n. (Tehn.) Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice. – Din fr. chanfrein.

DOOM

șanfrén s. n., pl. șanfrénuri

șanfrenând
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenînd
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

DOOM

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenări
ȘANFRENÁRE, șanfrenări, s. f. Acțiunea de a șanfrena. – V. șanfrena.

DOOM

șanfrenáre s. f., g.-d. art. șanfrenắrii; pl. șanfrenắri

șanfrenării
ȘANFRENÁRE, șanfrenări, s. f. Acțiunea de a șanfrena. – V. șanfrena.

DOOM

șanfrenáre s. f., g.-d. art. șanfrenắrii; pl. șanfrenắri

șanfrenările
ȘANFRENÁRE, șanfrenări, s. f. Acțiunea de a șanfrena. – V. șanfrena.

DOOM

șanfrenáre s. f., g.-d. art. șanfrenắrii; pl. șanfrenắri

șanfrenărilor
ȘANFRENÁRE, șanfrenări, s. f. Acțiunea de a șanfrena. – V. șanfrena.

DOOM

șanfrenáre s. f., g.-d. art. șanfrenắrii; pl. șanfrenắri

șanjabil
ȘANJÁBIL, -Ă, șanjabili, -e, adj. (Rar) Care se poate schimba. – Din fr. changeable.

șanjabila
ȘANJÁBIL, -Ă, șanjabili, -e, adj. (Rar) Care se poate schimba. – Din fr. changeable.

șanjabile
ȘANJÁBIL, -Ă, șanjabili, -e, adj. (Rar) Care se poate schimba. – Din fr. changeable.

șanjabilei
ȘANJÁBIL, -Ă, șanjabili, -e, adj. (Rar) Care se poate schimba. – Din fr. changeable.

șanjabilele
ȘANJÁBIL, -Ă, șanjabili, -e, adj. (Rar) Care se poate schimba. – Din fr. changeable.

șanjabilelor
ȘANJÁBIL, -Ă, șanjabili, -e, adj. (Rar) Care se poate schimba. – Din fr. changeable.

șanjabili
ȘANJÁBIL, -Ă, șanjabili, -e, adj. (Rar) Care se poate schimba. – Din fr. changeable.

șanjabilii
ȘANJÁBIL, -Ă, șanjabili, -e, adj. (Rar) Care se poate schimba. – Din fr. changeable.

șanjabililor
ȘANJÁBIL, -Ă, șanjabili, -e, adj. (Rar) Care se poate schimba. – Din fr. changeable.

șanjabilul
ȘANJÁBIL, -Ă, șanjabili, -e, adj. (Rar) Care se poate schimba. – Din fr. changeable.

șanjabilului
ȘANJÁBIL, -Ă, șanjabili, -e, adj. (Rar) Care se poate schimba. – Din fr. changeable.

șanjant
ȘANJÁNT, -Ă, șanjanți, -te, adj. (Despre culori) A cărui nuanță se schimbă în funcție de lumină; p. ext. (despre țesături) care face ape. – Din fr. changeant.

DOOM

șanjánt adj. m., pl. șanjánți; f. șanjántă, pl. șanjánte

șanjanta
ȘANJÁNT, -Ă, șanjanți, -te, adj. (Despre culori) A cărui nuanță se schimbă în funcție de lumină; p. ext. (despre țesături) care face ape. – Din fr. changeant.

DOOM

șanjánt adj. m., pl. șanjánți; f. șanjántă, pl. șanjánte

șanjante
ȘANJÁNT, -Ă, șanjanți, -te, adj. (Despre culori) A cărui nuanță se schimbă în funcție de lumină; p. ext. (despre țesături) care face ape. – Din fr. changeant.

DOOM

șanjánt adj. m., pl. șanjánți; f. șanjántă, pl. șanjánte

șanjantei
ȘANJÁNT, -Ă, șanjanți, -te, adj. (Despre culori) A cărui nuanță se schimbă în funcție de lumină; p. ext. (despre țesături) care face ape. – Din fr. changeant.

DOOM

șanjánt adj. m., pl. șanjánți; f. șanjántă, pl. șanjánte

șanjantele
ȘANJÁNT, -Ă, șanjanți, -te, adj. (Despre culori) A cărui nuanță se schimbă în funcție de lumină; p. ext. (despre țesături) care face ape. – Din fr. changeant.

DOOM

șanjánt adj. m., pl. șanjánți; f. șanjántă, pl. șanjánte

șanjantelor
ȘANJÁNT, -Ă, șanjanți, -te, adj. (Despre culori) A cărui nuanță se schimbă în funcție de lumină; p. ext. (despre țesături) care face ape. – Din fr. changeant.

DOOM

șanjánt adj. m., pl. șanjánți; f. șanjántă, pl. șanjánte

șanjantul
ȘANJÁNT, -Ă, șanjanți, -te, adj. (Despre culori) A cărui nuanță se schimbă în funcție de lumină; p. ext. (despre țesături) care face ape. – Din fr. changeant.

DOOM

șanjánt adj. m., pl. șanjánți; f. șanjántă, pl. șanjánte

șanjantului
ȘANJÁNT, -Ă, șanjanți, -te, adj. (Despre culori) A cărui nuanță se schimbă în funcție de lumină; p. ext. (despre țesături) care face ape. – Din fr. changeant.

DOOM

șanjánt adj. m., pl. șanjánți; f. șanjántă, pl. șanjánte

șanjanți
ȘANJÁNT, -Ă, șanjanți, -te, adj. (Despre culori) A cărui nuanță se schimbă în funcție de lumină; p. ext. (despre țesături) care face ape. – Din fr. changeant.

DOOM

șanjánt adj. m., pl. șanjánți; f. șanjántă, pl. șanjánte

șanjanții
ȘANJÁNT, -Ă, șanjanți, -te, adj. (Despre culori) A cărui nuanță se schimbă în funcție de lumină; p. ext. (despre țesături) care face ape. – Din fr. changeant.

DOOM

șanjánt adj. m., pl. șanjánți; f. șanjántă, pl. șanjánte

șanjanților
ȘANJÁNT, -Ă, șanjanți, -te, adj. (Despre culori) A cărui nuanță se schimbă în funcție de lumină; p. ext. (despre țesături) care face ape. – Din fr. changeant.

DOOM

șanjánt adj. m., pl. șanjánți; f. șanjántă, pl. șanjánte

șanjeur
ȘANJEUR s.m. (Franțuzism) Persoană care înlesnește operații de schimb. [Pron. -jör. / < fr. changeur].

șansa
ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Împrejurare favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. – Din fr. chance.

DOOM

șánsă s. f., g.-d. art. șánsei; pl. șánse

șanse
ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Împrejurare favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. – Din fr. chance.

DOOM

șánsă s. f., g.-d. art. șánsei; pl. șánse

șansei
ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Împrejurare favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. – Din fr. chance.

DOOM

șánsă s. f., g.-d. art. șánsei; pl. șánse

șansele
ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Împrejurare favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. – Din fr. chance.

DOOM

șánsă s. f., g.-d. art. șánsei; pl. șánse

șanselor
ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Împrejurare favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. – Din fr. chance.

DOOM

șánsă s. f., g.-d. art. șánsei; pl. șánse

șansoneta
ȘANSONÉTĂ, șansonete, s. f. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut sentimental sau glumeț (uneori frivol). – Din fr. chansonnette.

DOOM

șansonétă s. f., g.-d. art. șansonétei; pl. șansonéte

șansonete
ȘANSONÉTĂ, șansonete, s. f. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut sentimental sau glumeț (uneori frivol). – Din fr. chansonnette.

DOOM

șansonétă s. f., g.-d. art. șansonétei; pl. șansonéte

șansonetei
ȘANSONÉTĂ, șansonete, s. f. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut sentimental sau glumeț (uneori frivol). – Din fr. chansonnette.

DOOM

șansonétă s. f., g.-d. art. șansonétei; pl. șansonéte

șansonetele
ȘANSONÉTĂ, șansonete, s. f. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut sentimental sau glumeț (uneori frivol). – Din fr. chansonnette.

DOOM

șansonétă s. f., g.-d. art. șansonétei; pl. șansonéte

șansonetelor
ȘANSONÉTĂ, șansonete, s. f. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut sentimental sau glumeț (uneori frivol). – Din fr. chansonnette.

DOOM

șansonétă s. f., g.-d. art. șansonétei; pl. șansonéte

șansonetist
ȘANSONETÍST, -Ă, șansonetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care compune sau interpretează șansonete. – Șansonetă + suf. -ist.

DOOM

șansonetístă s. f., g.-d. art. șansonetístei; pl. șansonetíste

șansonetista
ȘANSONETÍST, -Ă, șansonetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care compune sau interpretează șansonete. – Șansonetă + suf. -ist.

DOOM

șansonetístă s. f., g.-d. art. șansonetístei; pl. șansonetíste

șansonetiste
ȘANSONETÍST, -Ă, șansonetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care compune sau interpretează șansonete. – Șansonetă + suf. -ist.

DOOM

șansonetístă s. f., g.-d. art. șansonetístei; pl. șansonetíste

șansonetistei
ȘANSONETÍST, -Ă, șansonetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care compune sau interpretează șansonete. – Șansonetă + suf. -ist.

DOOM

șansonetístă s. f., g.-d. art. șansonetístei; pl. șansonetíste

șansonetistele
ȘANSONETÍST, -Ă, șansonetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care compune sau interpretează șansonete. – Șansonetă + suf. -ist.

DOOM

șansonetístă s. f., g.-d. art. șansonetístei; pl. șansonetíste

șansonetistelor
ȘANSONETÍST, -Ă, șansonetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care compune sau interpretează șansonete. – Șansonetă + suf. -ist.

DOOM

șansonetístă s. f., g.-d. art. șansonetístei; pl. șansonetíste

șansonetistul
ȘANSONETÍST, -Ă, șansonetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care compune sau interpretează șansonete. – Șansonetă + suf. -ist.

DOOM

șansonetístă s. f., g.-d. art. șansonetístei; pl. șansonetíste

șansonetistului
ȘANSONETÍST, -Ă, șansonetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care compune sau interpretează șansonete. – Șansonetă + suf. -ist.

DOOM

șansonetístă s. f., g.-d. art. șansonetístei; pl. șansonetíste

șansonetiști
ȘANSONETÍST, -Ă, șansonetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care compune sau interpretează șansonete. – Șansonetă + suf. -ist.

DOOM

șansonetístă s. f., g.-d. art. șansonetístei; pl. șansonetíste

șansonetiștii
ȘANSONETÍST, -Ă, șansonetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care compune sau interpretează șansonete. – Șansonetă + suf. -ist.

DOOM

șansonetístă s. f., g.-d. art. șansonetístei; pl. șansonetíste

șansonetiștilor
ȘANSONETÍST, -Ă, șansonetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care compune sau interpretează șansonete. – Șansonetă + suf. -ist.

DOOM

șansonetístă s. f., g.-d. art. șansonetístei; pl. șansonetíste

șansonier
ȘANSONIÉR, -Ă, șansonieri, -e, s. m. și f. (Rar) Șansonetist. [Pr.: -ni-er] – Din fr. chansonnier.

șansoniera
ȘANSONIÉR, -Ă, șansonieri, -e, s. m. și f. (Rar) Șansonetist. [Pr.: -ni-er] – Din fr. chansonnier.

șansoniere
ȘANSONIÉR, -Ă, șansonieri, -e, s. m. și f. (Rar) Șansonetist. [Pr.: -ni-er] – Din fr. chansonnier.

șansonierei
ȘANSONIÉR, -Ă, șansonieri, -e, s. m. și f. (Rar) Șansonetist. [Pr.: -ni-er] – Din fr. chansonnier.

șansonierele
ȘANSONIÉR, -Ă, șansonieri, -e, s. m. și f. (Rar) Șansonetist. [Pr.: -ni-er] – Din fr. chansonnier.

șansonierelor
ȘANSONIÉR, -Ă, șansonieri, -e, s. m. și f. (Rar) Șansonetist. [Pr.: -ni-er] – Din fr. chansonnier.

șansonieri
ȘANSONIÉR, -Ă, șansonieri, -e, s. m. și f. (Rar) Șansonetist. [Pr.: -ni-er] – Din fr. chansonnier.

șansonierii
ȘANSONIÉR, -Ă, șansonieri, -e, s. m. și f. (Rar) Șansonetist. [Pr.: -ni-er] – Din fr. chansonnier.

șansonierilor
ȘANSONIÉR, -Ă, șansonieri, -e, s. m. și f. (Rar) Șansonetist. [Pr.: -ni-er] – Din fr. chansonnier.

șansonierul
ȘANSONIÉR, -Ă, șansonieri, -e, s. m. și f. (Rar) Șansonetist. [Pr.: -ni-er] – Din fr. chansonnier.

șansonierului
ȘANSONIÉR, -Ă, șansonieri, -e, s. m. și f. (Rar) Șansonetist. [Pr.: -ni-er] – Din fr. chansonnier.

șantagist
ȘANTAJÍST, -Ă, șantajiști, -ste, s. m. și f. Persoană care șantajează, care practică șantajul. [Var.: șantagíst, -ă s. m. și f.] – Șantaj + suf. -ist.

DOOM

șantajístă s. f., g.-d. art. șantajístei; pl. șantajíste

șantagistă
ȘANTAJÍST, -Ă, șantajiști, -ste, s. m. și f. Persoană care șantajează, care practică șantajul. [Var.: șantagíst, -ă s. m. și f.] – Șantaj + suf. -ist.

DOOM

șantajístă s. f., g.-d. art. șantajístei; pl. șantajíste

șantaj
ȘANTÁJ, șantaje, s. n. (Jur.) Infracțiune care constă în fapta de a constrânge o persoană, prin violență sau prin amenințare, să dea, să facă, să nu facă ori să sufere ceva, cu scopul de a dobândi un folos pentru sine ori pentru altul. ♦ Mijloc întrebuințat în acest scop. [Pl. și: șantajuri] – Din fr. chantage.

DOOM

șantáj s. n., pl. șantáje

șantaj
ȘANTÁJ, șantaje, s. n. (Jur.) Infracțiune care constă în fapta de a constrânge o persoană, prin violență sau prin amenințare, să dea, să facă, să nu facă ori să sufere ceva, cu scopul de a dobândi un folos pentru sine ori pentru altul. ♦ Mijloc întrebuințat în acest scop. [Pl. și: șantajuri] – Din fr. chantage.

șantaja
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajai
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajam
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajare
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajare
ȘANTAJÁRE, șantajări, s. f. Acțiunea de a șantaja și rezultatul ei. – V. șantaja.

DOOM

șantajáre s. f., g.-d. art. șantajắrii; pl. șantajắri

șantajarea
ȘANTAJÁRE, șantajări, s. f. Acțiunea de a șantaja și rezultatul ei. – V. șantaja.

DOOM

șantajáre s. f., g.-d. art. șantajắrii; pl. șantajắri

șantajară
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajarăm
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajarăți
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajase
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajasem
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajaseră
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajaserăm
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajaserăți
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajaseși
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajaseți
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajat
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajat
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

șantajata
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

șantajate
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

șantajatei
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

șantajatele
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

șantajatelor
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

șantajatul
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

șantajatului
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

șantajau
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajași
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajați
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajați
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

șantajații
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

șantajaților
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

șantajează
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajez
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajeze
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajezi
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajist
ȘANTAJÍST, -Ă, șantajiști, -ste, s. m. și f. Persoană care șantajează, care practică șantajul. [Var.: șantagíst, -ă s. m. și f.] – Șantaj + suf. -ist.

DOOM

șantajístă s. f., g.-d. art. șantajístei; pl. șantajíste

șantajista
ȘANTAJÍST, -Ă, șantajiști, -ste, s. m. și f. Persoană care șantajează, care practică șantajul. [Var.: șantagíst, -ă s. m. și f.] – Șantaj + suf. -ist.

DOOM

șantajístă s. f., g.-d. art. șantajístei; pl. șantajíste

șantajiste
ȘANTAJÍST, -Ă, șantajiști, -ste, s. m. și f. Persoană care șantajează, care practică șantajul. [Var.: șantagíst, -ă s. m. și f.] – Șantaj + suf. -ist.

DOOM

șantajístă s. f., g.-d. art. șantajístei; pl. șantajíste

șantajistei
ȘANTAJÍST, -Ă, șantajiști, -ste, s. m. și f. Persoană care șantajează, care practică șantajul. [Var.: șantagíst, -ă s. m. și f.] – Șantaj + suf. -ist.

DOOM

șantajístă s. f., g.-d. art. șantajístei; pl. șantajíste

șantajistele
ȘANTAJÍST, -Ă, șantajiști, -ste, s. m. și f. Persoană care șantajează, care practică șantajul. [Var.: șantagíst, -ă s. m. și f.] – Șantaj + suf. -ist.

DOOM

șantajístă s. f., g.-d. art. șantajístei; pl. șantajíste

șantajistelor
ȘANTAJÍST, -Ă, șantajiști, -ste, s. m. și f. Persoană care șantajează, care practică șantajul. [Var.: șantagíst, -ă s. m. și f.] – Șantaj + suf. -ist.

DOOM

șantajístă s. f., g.-d. art. șantajístei; pl. șantajíste

șantajistul
ȘANTAJÍST, -Ă, șantajiști, -ste, s. m. și f. Persoană care șantajează, care practică șantajul. [Var.: șantagíst, -ă s. m. și f.] – Șantaj + suf. -ist.

DOOM

șantajístă s. f., g.-d. art. șantajístei; pl. șantajíste

șantajistului
ȘANTAJÍST, -Ă, șantajiști, -ste, s. m. și f. Persoană care șantajează, care practică șantajul. [Var.: șantagíst, -ă s. m. și f.] – Șantaj + suf. -ist.

DOOM

șantajístă s. f., g.-d. art. șantajístei; pl. șantajíste

șantajiști
ȘANTAJÍST, -Ă, șantajiști, -ste, s. m. și f. Persoană care șantajează, care practică șantajul. [Var.: șantagíst, -ă s. m. și f.] – Șantaj + suf. -ist.

DOOM

șantajístă s. f., g.-d. art. șantajístei; pl. șantajíste

șantajiștii
ȘANTAJÍST, -Ă, șantajiști, -ste, s. m. și f. Persoană care șantajează, care practică șantajul. [Var.: șantagíst, -ă s. m. și f.] – Șantaj + suf. -ist.

DOOM

șantajístă s. f., g.-d. art. șantajístei; pl. șantajíste

șantajiștilor
ȘANTAJÍST, -Ă, șantajiști, -ste, s. m. și f. Persoană care șantajează, care practică șantajul. [Var.: șantagíst, -ă s. m. și f.] – Șantaj + suf. -ist.

DOOM

șantajístă s. f., g.-d. art. șantajístei; pl. șantajíste

șantajoare
ȘANTAJÓR s.m. (Rar) Șantajist. [< șantaja + -or].

șantajoarea
ȘANTAJÓR s.m. (Rar) Șantajist. [< șantaja + -or].

șantajoarei
ȘANTAJÓR s.m. (Rar) Șantajist. [< șantaja + -or].

șantajoarele
ȘANTAJÓR s.m. (Rar) Șantajist. [< șantaja + -or].

șantajoarelor
ȘANTAJÓR s.m. (Rar) Șantajist. [< șantaja + -or].

șantajor
ȘANTAJÓR s.m. (Rar) Șantajist. [< șantaja + -or].

șantajori
ȘANTAJÓR s.m. (Rar) Șantajist. [< șantaja + -or].

șantajorii
ȘANTAJÓR s.m. (Rar) Șantajist. [< șantaja + -or].

șantajorilor
ȘANTAJÓR s.m. (Rar) Șantajist. [< șantaja + -or].

șantajorul
ȘANTAJÓR s.m. (Rar) Șantajist. [< șantaja + -or].

șantajorului
ȘANTAJÓR s.m. (Rar) Șantajist. [< șantaja + -or].

șantajând
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajînd
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

DOOM

șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantajări
ȘANTAJÁRE, șantajări, s. f. Acțiunea de a șantaja și rezultatul ei. – V. șantaja.

DOOM

șantajáre s. f., g.-d. art. șantajắrii; pl. șantajắri

șantajării
ȘANTAJÁRE, șantajări, s. f. Acțiunea de a șantaja și rezultatul ei. – V. șantaja.

DOOM

șantajáre s. f., g.-d. art. șantajắrii; pl. șantajắri

șantajările
ȘANTAJÁRE, șantajări, s. f. Acțiunea de a șantaja și rezultatul ei. – V. șantaja.

DOOM

șantajáre s. f., g.-d. art. șantajắrii; pl. șantajắri

șantajărilor
ȘANTAJÁRE, șantajări, s. f. Acțiunea de a șantaja și rezultatul ei. – V. șantaja.

DOOM

șantajáre s. f., g.-d. art. șantajắrii; pl. șantajắri

șantan
ȘANTÁN, șantane, s. n. (Înv.) Local de petrecere în care cântăreți și dansatori dau spectacole de varietăți pentru a distra publicul. [Pl. și: șantanuri] – Din fr. [cafe] chantant.

DOOM

șantán (înv.) s. n., pl. șantáne/șantánuri

șantan
ȘANTÁN, șantane, s. n. (Înv.) Local de petrecere în care cântăreți și dansatori dau spectacole de varietăți pentru a distra publicul. [Pl. și: șantanuri] – Din fr. [cafe] chantant.

șanteza
ȘANTÉZĂ, șanteze, s. f. (Înv.) Cântăreață într-un local de petrecere. – Din fr. chanteuse.

DOOM

șantéză (înv.) s. f., g.-d. art. șantézei; pl. șantéze

șanteze
ȘANTÉZĂ, șanteze, s. f. (Înv.) Cântăreață într-un local de petrecere. – Din fr. chanteuse.

DOOM

șantéză (înv.) s. f., g.-d. art. șantézei; pl. șantéze

șantezei
ȘANTÉZĂ, șanteze, s. f. (Înv.) Cântăreață într-un local de petrecere. – Din fr. chanteuse.

DOOM

șantéză (înv.) s. f., g.-d. art. șantézei; pl. șantéze

șantezele
ȘANTÉZĂ, șanteze, s. f. (Înv.) Cântăreață într-un local de petrecere. – Din fr. chanteuse.

DOOM

șantéză (înv.) s. f., g.-d. art. șantézei; pl. șantéze

șantezelor
ȘANTÉZĂ, șanteze, s. f. (Înv.) Cântăreață într-un local de petrecere. – Din fr. chanteuse.

DOOM

șantéză (înv.) s. f., g.-d. art. șantézei; pl. șantéze

șantier
ȘANTIÉR, șantiere, s. n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ◊ Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦ P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice (vaste). [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.

DOOM

șantiér (-ti-er) s. n., pl. șantiére

șantiere
ȘANTIÉR, șantiere, s. n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ◊ Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦ P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice (vaste). [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.

DOOM

șantiér (-ti-er) s. n., pl. șantiére

șantierele
ȘANTIÉR, șantiere, s. n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ◊ Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦ P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice (vaste). [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.

DOOM

șantiér (-ti-er) s. n., pl. șantiére

șantierelor
ȘANTIÉR, șantiere, s. n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ◊ Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦ P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice (vaste). [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.

DOOM

șantiér (-ti-er) s. n., pl. șantiére

șantierist
ȘANTIERÍST, -Ă, șantieriști, -ste, s. m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Pr.: -ti-e-] – Șantier + suf. -ist.

DOOM

șantierístă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. șantierístei; pl. șantieríste

șantierista
ȘANTIERÍST, -Ă, șantieriști, -ste, s. m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Pr.: -ti-e-] – Șantier + suf. -ist.

DOOM

șantierístă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. șantierístei; pl. șantieríste

șantieriste
ȘANTIERÍST, -Ă, șantieriști, -ste, s. m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Pr.: -ti-e-] – Șantier + suf. -ist.

DOOM

șantierístă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. șantierístei; pl. șantieríste

șantieristei
ȘANTIERÍST, -Ă, șantieriști, -ste, s. m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Pr.: -ti-e-] – Șantier + suf. -ist.

DOOM

șantierístă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. șantierístei; pl. șantieríste

șantieristele
ȘANTIERÍST, -Ă, șantieriști, -ste, s. m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Pr.: -ti-e-] – Șantier + suf. -ist.

DOOM

șantierístă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. șantierístei; pl. șantieríste

șantieristelor
ȘANTIERÍST, -Ă, șantieriști, -ste, s. m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Pr.: -ti-e-] – Șantier + suf. -ist.

DOOM

șantierístă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. șantierístei; pl. șantieríste

șantieristul
ȘANTIERÍST, -Ă, șantieriști, -ste, s. m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Pr.: -ti-e-] – Șantier + suf. -ist.

DOOM

șantierístă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. șantierístei; pl. șantieríste

șantieristului
ȘANTIERÍST, -Ă, șantieriști, -ste, s. m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Pr.: -ti-e-] – Șantier + suf. -ist.

DOOM

șantierístă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. șantierístei; pl. șantieríste

șantieriști
ȘANTIERÍST, -Ă, șantieriști, -ste, s. m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Pr.: -ti-e-] – Șantier + suf. -ist.

DOOM

șantierístă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. șantierístei; pl. șantieríste

șantieriștii
ȘANTIERÍST, -Ă, șantieriști, -ste, s. m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Pr.: -ti-e-] – Șantier + suf. -ist.

DOOM

șantierístă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. șantierístei; pl. șantieríste

șantieriștilor
ȘANTIERÍST, -Ă, șantieriști, -ste, s. m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Pr.: -ti-e-] – Șantier + suf. -ist.

DOOM

șantierístă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. șantierístei; pl. șantieríste

șantierul
ȘANTIÉR, șantiere, s. n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ◊ Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦ P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice (vaste). [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.

DOOM

șantiér (-ti-er) s. n., pl. șantiére

șantierului
ȘANTIÉR, șantiere, s. n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ◊ Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦ P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice (vaste). [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.

DOOM

șantiér (-ti-er) s. n., pl. șantiére

șantung
ȘÁNTUNG, (2) șantunguri, s. n. 1. Țesătură de in sau de mătase (naturală), din fire mai groase și neuniforme, care ies în relief pe suprafața țesăturii. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. – Din fr. chantoung.

DOOM

șántung s. n., (sorturi) pl. șántunguri

șantungul
ȘÁNTUNG, (2) șantunguri, s. n. 1. Țesătură de in sau de mătase (naturală), din fire mai groase și neuniforme, care ies în relief pe suprafața țesăturii. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. – Din fr. chantoung.

DOOM

șántung s. n., (sorturi) pl. șántunguri

șantungului
ȘÁNTUNG, (2) șantunguri, s. n. 1. Țesătură de in sau de mătase (naturală), din fire mai groase și neuniforme, care ies în relief pe suprafața țesăturii. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. – Din fr. chantoung.

DOOM

șántung s. n., (sorturi) pl. șántunguri

șantunguri
ȘÁNTUNG, (2) șantunguri, s. n. 1. Țesătură de in sau de mătase (naturală), din fire mai groase și neuniforme, care ies în relief pe suprafața țesăturii. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. – Din fr. chantoung.

DOOM

șántung s. n., (sorturi) pl. șántunguri

șantungurile
ȘÁNTUNG, (2) șantunguri, s. n. 1. Țesătură de in sau de mătase (naturală), din fire mai groase și neuniforme, care ies în relief pe suprafața țesăturii. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. – Din fr. chantoung.

DOOM

șántung s. n., (sorturi) pl. șántunguri

șantungurilor
ȘÁNTUNG, (2) șantunguri, s. n. 1. Țesătură de in sau de mătase (naturală), din fire mai groase și neuniforme, care ies în relief pe suprafața țesăturii. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. – Din fr. chantoung.

DOOM

șántung s. n., (sorturi) pl. șántunguri

șanul
ȘAN, șanuri, s. n. Calapod folosit pentru păstrarea încălțămintei în procesul de finisare sau după ce aceasta este gata. – Din magh. sám.

DOOM

șan s. n., pl. șánuri

șanului
ȘAN, șanuri, s. n. Calapod folosit pentru păstrarea încălțămintei în procesul de finisare sau după ce aceasta este gata. – Din magh. sám.

DOOM

șan s. n., pl. șánuri

șanuri
ȘAN, șanuri, s. n. Calapod folosit pentru păstrarea încălțămintei în procesul de finisare sau după ce aceasta este gata. – Din magh. sám.

DOOM

șan s. n., pl. șánuri

șanurile
ȘAN, șanuri, s. n. Calapod folosit pentru păstrarea încălțămintei în procesul de finisare sau după ce aceasta este gata. – Din magh. sám.

DOOM

șan s. n., pl. șánuri

șanurilor
ȘAN, șanuri, s. n. Calapod folosit pentru păstrarea încălțămintei în procesul de finisare sau după ce aceasta este gata. – Din magh. sám.

DOOM

șan s. n., pl. șánuri

șanț
ȘANȚ, șanțuri, s. n. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În evul mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze.

DOOM

șanț s. n., pl. șánțuri

șanțul
ȘANȚ, șanțuri, s. n. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În evul mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze.

DOOM

șanț s. n., pl. șánțuri

șanțului
ȘANȚ, șanțuri, s. n. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În evul mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze.

DOOM

șanț s. n., pl. șánțuri

șanțuri
ȘANȚ, șanțuri, s. n. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În evul mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze.

DOOM

șanț s. n., pl. șánțuri

șanțurile
ȘANȚ, șanțuri, s. n. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În evul mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze.

DOOM

șanț s. n., pl. șánțuri

șanțurilor
ȘANȚ, șanțuri, s. n. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În evul mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze.

DOOM

șanț s. n., pl. șánțuri

șapa
ȘÁPĂ, șape, s. f. Strat (de bitum, de asfalt etc.) care se așterne pe suprafața unui element de construcție pentru a-1 impermeabiliza. – Din fr. chape.

DOOM

șápă s. f., g.-d. art. șápei; pl. șápe

șapca
ȘÁPCĂ, șepci, s. f. Acoperământ de cap (pentru bărbați) confecționat din pânză, piele sau postav, cu o calotă rotundă sau plată și prevăzut cu cozoroc, purtat, în general, de militari, elevi, muncitori etc. și având uneori semne distinctive corespunzătoare. – Din bg., rus. šapka „căciulă”.

DOOM

șápcă s. f., g.-d. art. șépcii; pl. șepci

șapcalii
ȘAPCALÍU, șapcalii, s. m., adj. (Fam.) 1. S. m. Persoană care poartă șapcă. 2. Adj., s. m. (Om) prost. – Din tc. șapkali.

șapcaliii
ȘAPCALÍU, șapcalii, s. m., adj. (Fam.) 1. S. m. Persoană care poartă șapcă. 2. Adj., s. m. (Om) prost. – Din tc. șapkali.

șapcaliilor
ȘAPCALÍU, șapcalii, s. m., adj. (Fam.) 1. S. m. Persoană care poartă șapcă. 2. Adj., s. m. (Om) prost. – Din tc. șapkali.

șapcaliu
ȘAPCALÍU, șapcalii, s. m., adj. (Fam.) 1. S. m. Persoană care poartă șapcă. 2. Adj., s. m. (Om) prost. – Din tc. șapkali.

șapcaliul
ȘAPCALÍU, șapcalii, s. m., adj. (Fam.) 1. S. m. Persoană care poartă șapcă. 2. Adj., s. m. (Om) prost. – Din tc. șapkali.

șapcaliului
ȘAPCALÍU, șapcalii, s. m., adj. (Fam.) 1. S. m. Persoană care poartă șapcă. 2. Adj., s. m. (Om) prost. – Din tc. șapkali.

șape
ȘÁPĂ, șape, s. f. Strat (de bitum, de asfalt etc.) care se așterne pe suprafața unui element de construcție pentru a-1 impermeabiliza. – Din fr. chape.

DOOM

șápă s. f., g.-d. art. șápei; pl. șápe

șapei
ȘÁPĂ, șape, s. f. Strat (de bitum, de asfalt etc.) care se așterne pe suprafața unui element de construcție pentru a-1 impermeabiliza. – Din fr. chape.

DOOM

șápă s. f., g.-d. art. șápei; pl. șápe

șapele
ȘÁPĂ, șape, s. f. Strat (de bitum, de asfalt etc.) care se așterne pe suprafața unui element de construcție pentru a-1 impermeabiliza. – Din fr. chape.

DOOM

șápă s. f., g.-d. art. șápei; pl. șápe

șapelor
ȘÁPĂ, șape, s. f. Strat (de bitum, de asfalt etc.) care se așterne pe suprafața unui element de construcție pentru a-1 impermeabiliza. – Din fr. chape.

DOOM

șápă s. f., g.-d. art. șápei; pl. șápe

șaperon
ȘAPERÓN s.n. (Franțuzism) 1. Un fel de capișon care acoperea capul și gâtul până la umeri, purtat de bărbați și femei în evul mediu. 2. (Fig.) Femeie în vârstă care întovărășește în lume o fată sau o femeie tânără. [< fr. chaperon].

șapirograf
ȘAPIROGRÁF, șapirografe, s. n. Aparat de multiplicat texte sau desene, format dintr-un cilindru acoperit cu o pastă specială, pe care se imprimă prin apăsare textul sau figura care trebuie să fie reproduse; hectograf. – Din germ. Schapirograph.

DOOM

șapirográf (-ro-graf) s. n., pl. șapirográfe

șapirografe
ȘAPIROGRÁF, șapirografe, s. n. Aparat de multiplicat texte sau desene, format dintr-un cilindru acoperit cu o pastă specială, pe care se imprimă prin apăsare textul sau figura care trebuie să fie reproduse; hectograf. – Din germ. Schapirograph.

DOOM

șapirográf (-ro-graf) s. n., pl. șapirográfe

șapirografele
ȘAPIROGRÁF, șapirografe, s. n. Aparat de multiplicat texte sau desene, format dintr-un cilindru acoperit cu o pastă specială, pe care se imprimă prin apăsare textul sau figura care trebuie să fie reproduse; hectograf. – Din germ. Schapirograph.

DOOM

șapirográf (-ro-graf) s. n., pl. șapirográfe

șapirografelor
ȘAPIROGRÁF, șapirografe, s. n. Aparat de multiplicat texte sau desene, format dintr-un cilindru acoperit cu o pastă specială, pe care se imprimă prin apăsare textul sau figura care trebuie să fie reproduse; hectograf. – Din germ. Schapirograph.

DOOM

șapirográf (-ro-graf) s. n., pl. șapirográfe

șapirografia
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiai
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiam
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiară
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiarăm
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiarăți
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiase
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiasem
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiaseră
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiaserăm
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiaserăți
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiaseși
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiaseți
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiat
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiat
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

șapirografiata
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

șapirografiate
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

șapirografiatei
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

șapirografiatele
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

șapirografiatelor
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

șapirografiatul
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

șapirografiatului
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

șapirografiau
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiază
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiași
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiați
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiați
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

șapirografiații
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

șapirografiaților
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

șapirografie
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiem
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiere
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiere
ȘAPIROGRAFIÉRE, șapirografieri, s. f. Acțiunea de a șapirografia și rezultatul ei; operație de multiplicare a unui text sau a unor figuri cu ajutorul șapirografului. [Pr.: -fi-e-] – V. șapirografia.

DOOM

șapirografiére (-ro-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. șapirografiérii; pl. șapirografiéri

șapirografierea
ȘAPIROGRAFIÉRE, șapirografieri, s. f. Acțiunea de a șapirografia și rezultatul ei; operație de multiplicare a unui text sau a unor figuri cu ajutorul șapirografului. [Pr.: -fi-e-] – V. șapirografia.

DOOM

șapirografiére (-ro-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. șapirografiérii; pl. șapirografiéri

șapirografieri
ȘAPIROGRAFIÉRE, șapirografieri, s. f. Acțiunea de a șapirografia și rezultatul ei; operație de multiplicare a unui text sau a unor figuri cu ajutorul șapirografului. [Pr.: -fi-e-] – V. șapirografia.

DOOM

șapirografiére (-ro-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. șapirografiérii; pl. șapirografiéri

șapirografierii
ȘAPIROGRAFIÉRE, șapirografieri, s. f. Acțiunea de a șapirografia și rezultatul ei; operație de multiplicare a unui text sau a unor figuri cu ajutorul șapirografului. [Pr.: -fi-e-] – V. șapirografia.

DOOM

șapirografiére (-ro-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. șapirografiérii; pl. șapirografiéri

șapirografierile
ȘAPIROGRAFIÉRE, șapirografieri, s. f. Acțiunea de a șapirografia și rezultatul ei; operație de multiplicare a unui text sau a unor figuri cu ajutorul șapirografului. [Pr.: -fi-e-] – V. șapirografia.

DOOM

șapirografiére (-ro-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. șapirografiérii; pl. șapirografiéri

șapirografierilor
ȘAPIROGRAFIÉRE, șapirografieri, s. f. Acțiunea de a șapirografia și rezultatul ei; operație de multiplicare a unui text sau a unor figuri cu ajutorul șapirografului. [Pr.: -fi-e-] – V. șapirografia.

DOOM

șapirografiére (-ro-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. șapirografiérii; pl. șapirografiéri

șapirografiez
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografieze
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiezi
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirografiind
ȘAPIROGRAFIÁ, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen la șapirograf. [Pr.: -fi-a] – Din șapirograf.

DOOM

șapirografiá (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 șapirografiáză, 1 pl. șapirografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să șapirografiéze; ger. șapirografiínd (-fi-ind)

șapirograful
ȘAPIROGRÁF, șapirografe, s. n. Aparat de multiplicat texte sau desene, format dintr-un cilindru acoperit cu o pastă specială, pe care se imprimă prin apăsare textul sau figura care trebuie să fie reproduse; hectograf. – Din germ. Schapirograph.

DOOM

șapirográf (-ro-graf) s. n., pl. șapirográfe

șapirografului
ȘAPIROGRÁF, șapirografe, s. n. Aparat de multiplicat texte sau desene, format dintr-un cilindru acoperit cu o pastă specială, pe care se imprimă prin apăsare textul sau figura care trebuie să fie reproduse; hectograf. – Din germ. Schapirograph.

DOOM

șapirográf (-ro-graf) s. n., pl. șapirográfe

șapou
ȘAPÓU s.n. Scurtă introducere așezată la începutul unui articol de ziar sau de revistă. [Scris și chapeau. / < fr. chapeau].

șapoul
ȘAPÓU s.n. Scurtă introducere așezată la începutul unui articol de ziar sau de revistă. [Scris și chapeau. / < fr. chapeau].

șapoului
ȘAPÓU s.n. Scurtă introducere așezată la începutul unui articol de ziar sau de revistă. [Scris și chapeau. / < fr. chapeau].

șapouri
ȘAPÓU s.n. Scurtă introducere așezată la începutul unui articol de ziar sau de revistă. [Scris și chapeau. / < fr. chapeau].

șapourile
ȘAPÓU s.n. Scurtă introducere așezată la începutul unui articol de ziar sau de revistă. [Scris și chapeau. / < fr. chapeau].

șapourilor
ȘAPÓU s.n. Scurtă introducere așezată la începutul unui articol de ziar sau de revistă. [Scris și chapeau. / < fr. chapeau].

șapte
ȘÁPTE num. card., s. m. 1. Num. card. Număr având în numărătoare locul între șase și opt și care se indică prin cifra 7 sau VII. ◊ (Adjectival) Au trecut șapte ani de atunci. (Expr.) A lua șapte piei de pe om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie. ◊ (Substantivat) Scrie un șapte. (Expr.) Bea (sau mănâncă) cât șapte = bea (sau mănâncă) foarte mult. A nu (se) da pe șapte = a (se) considera mai bun, mai capabil etc., decât mulți alții. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul șapte. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șapte ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le dă câte șapte pâini. 2. S. m. Compus: (Bot.) Șapte-degete = plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze dințate și cu flori purpurii (Comarum palustre). [Var.: (reg.) șépte num. card.] – Lat. septem.

DOOM

șápte súte num.; 700/DCC

șaptele
ȘÁPTE num. card., s. m. 1. Num. card. Număr având în numărătoare locul între șase și opt și care se indică prin cifra 7 sau VII. ◊ (Adjectival) Au trecut șapte ani de atunci. (Expr.) A lua șapte piei de pe om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie. ◊ (Substantivat) Scrie un șapte. (Expr.) Bea (sau mănâncă) cât șapte = bea (sau mănâncă) foarte mult. A nu (se) da pe șapte = a (se) considera mai bun, mai capabil etc., decât mulți alții. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul șapte. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șapte ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le dă câte șapte pâini. 2. S. m. Compus: (Bot.) Șapte-degete = plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze dințate și cu flori purpurii (Comarum palustre). [Var.: (reg.) șépte num. card.] – Lat. septem.

DOOM

șápte súte num.; 700/DCC

șaptelea
ȘÁPTELEA, ȘÁPTEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaselea și al optulea. – Șapte + le + a.

DOOM

șáptelea (al ~) num. m., f. a șáptea; al VII-lea/al 7-lea, a VII-a/a 7-a

șaptelui
ȘÁPTE num. card., s. m. 1. Num. card. Număr având în numărătoare locul între șase și opt și care se indică prin cifra 7 sau VII. ◊ (Adjectival) Au trecut șapte ani de atunci. (Expr.) A lua șapte piei de pe om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie. ◊ (Substantivat) Scrie un șapte. (Expr.) Bea (sau mănâncă) cât șapte = bea (sau mănâncă) foarte mult. A nu (se) da pe șapte = a (se) considera mai bun, mai capabil etc., decât mulți alții. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul șapte. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șapte ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le dă câte șapte pâini. 2. S. m. Compus: (Bot.) Șapte-degete = plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze dințate și cu flori purpurii (Comarum palustre). [Var.: (reg.) șépte num. card.] – Lat. septem.

DOOM

șápte súte num.; 700/DCC

șaptesprece
ȘÁPTESPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între șaisprezece și optsprezece și care se indică prin cifra 17 sau XVII. ◊ (Adjectival) Șaptesprezece cărți. ◊ (Substantivat) Șaptesprezece este o cifră. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Paragraful șaptesprezece. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șaptesprezece ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le împarte câte șaptesprezece lei. [Var.: (fam.) șápteșpe num. card.] – Șapte + spre + zece.

DOOM

!șáptesprezece (-tes-pre-/-te-spre-) num.; 17/XVII

șaptesprecelea
ȘÁPTEȘPELEA, -PEA num. ord. v. șaptesprezecelea.

DOOM

!șáptesprezecelea (al ~) (-tes-pre-/-te-spre-) num. m., f. a șáptesprezecea; al XVII-lea/al 17-lea, a XVII-a/a 17-a

șaptesprezece
ȘÁPTESPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între șaisprezece și optsprezece și care se indică prin cifra 17 sau XVII. ◊ (Adjectival) Șaptesprezece cărți. ◊ (Substantivat) Șaptesprezece este o cifră. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Paragraful șaptesprezece. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șaptesprezece ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le împarte câte șaptesprezece lei. [Var.: (fam.) șápteșpe num. card.] – Șapte + spre + zece.

DOOM

!șáptesprezece (-tes-pre-/-te-spre-) num.; 17/XVII

șaptesprezecelea
ȘÁPTEȘPELEA, -PEA num. ord. v. șaptesprezecelea.

DOOM

!șáptesprezecelea (al ~) (-tes-pre-/-te-spre-) num. m., f. a șáptesprezecea; al XVII-lea/al 17-lea, a XVII-a/a 17-a

șaptezeci
ȘAPTEZÉCI num. card. Număr având în numărătoare locul între șaizeci și nouă și șaptezeci și unu și care se indică prin cifra 70 sau LXX. ◊ (Adjectival) Cartea are șaptezeci de pagini. ◊ (Substantivat) Pe caiet era scris un șaptezeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul șaptezeci. ◊ (În componența numeralului adverbial corespunzător) Merge de șaptezeci de ori. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șaptezeci de ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le dă câte șaptezeci de lei. – Șapte + zeci.

DOOM

șaptezéci num.; 70/LXX

șaptezecilea
ȘAPTEZÉCILEA, -ZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaizeci și nouălea și al șaptezeci și unulea. – Șaptezeci + le + a.

DOOM

șaptezécilea (al ~) num. m., f. a șaptezécea; al LXX-lea/al 70-lea, a LXX-a/a 70-a

șapteșpe
ȘÁPTESPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între șaisprezece și optsprezece și care se indică prin cifra 17 sau XVII. ◊ (Adjectival) Șaptesprezece cărți. ◊ (Substantivat) Șaptesprezece este o cifră. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Paragraful șaptesprezece. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șaptesprezece ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le împarte câte șaptesprezece lei. [Var.: (fam.) șápteșpe num. card.] – Șapte + spre + zece.

DOOM

!șáptesprezece (-tes-pre-/-te-spre-) num.; 17/XVII

șapteșpelea
ȘÁPTEȘPELEA, -PEA num. ord. v. șaptesprezecelea.

DOOM

!șáptesprezecelea (al ~) (-tes-pre-/-te-spre-) num. m., f. a șáptesprezecea; al XVII-lea/al 17-lea, a XVII-a/a 17-a

șar
ȘAR, șaruri, s. n. (Învechit și popular) Vopsea, culoare. Cu vin și cu rachiu te-am îmbătat, Cu tămîie neagră te-am tămîiat, cu șar te-am însemnat, cu piper te-am ardeiat. MAT. FOLK. 646.

șar
ȘAR, șaruri, s. n. (Înv. și reg.) Vopsea, culoare. – Magh. sár.

șarabana
ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Reg.) Căruță mare. – Din ucr., rus šaraban.

DOOM

șarabánă (reg.) s. f., g.-d. art. șarabánei; pl. șarabáne

șarabane
ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Reg.) Căruță mare. – Din ucr., rus šaraban.

DOOM

șarabánă (reg.) s. f., g.-d. art. șarabánei; pl. șarabáne

șarabanei
ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Reg.) Căruță mare. – Din ucr., rus šaraban.

DOOM

șarabánă (reg.) s. f., g.-d. art. șarabánei; pl. șarabáne

șarabanele
ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Reg.) Căruță mare. – Din ucr., rus šaraban.

DOOM

șarabánă (reg.) s. f., g.-d. art. șarabánei; pl. șarabáne

șarabanelor
ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Reg.) Căruță mare. – Din ucr., rus šaraban.

DOOM

șarabánă (reg.) s. f., g.-d. art. șarabánei; pl. șarabáne

șarada
ȘARÁDĂ, șarade, s. f. Ghicitoare în versuri sau formată din cifre simbolice, desene, care propune aflarea unui cuvânt sau a unui context cu ajutorul părților sau silabelor lui componente, fiecare dintre acestea având o semnificație proprie. ◊ Expr. A vorbi în șarade = a vorbi cu aluzii, enigmatic, puțin inteligibil. ♦ Lucru greu de înțeles, neclar. – Din fr. charade.

DOOM

șarádă s. f., g.-d. art. șarádei; pl. șaráde

șarade
ȘARÁDĂ, șarade, s. f. Ghicitoare în versuri sau formată din cifre simbolice, desene, care propune aflarea unui cuvânt sau a unui context cu ajutorul părților sau silabelor lui componente, fiecare dintre acestea având o semnificație proprie. ◊ Expr. A vorbi în șarade = a vorbi cu aluzii, enigmatic, puțin inteligibil. ♦ Lucru greu de înțeles, neclar. – Din fr. charade.

DOOM

șarádă s. f., g.-d. art. șarádei; pl. șaráde

șaradei
ȘARÁDĂ, șarade, s. f. Ghicitoare în versuri sau formată din cifre simbolice, desene, care propune aflarea unui cuvânt sau a unui context cu ajutorul părților sau silabelor lui componente, fiecare dintre acestea având o semnificație proprie. ◊ Expr. A vorbi în șarade = a vorbi cu aluzii, enigmatic, puțin inteligibil. ♦ Lucru greu de înțeles, neclar. – Din fr. charade.

DOOM

șarádă s. f., g.-d. art. șarádei; pl. șaráde

șaradele
ȘARÁDĂ, șarade, s. f. Ghicitoare în versuri sau formată din cifre simbolice, desene, care propune aflarea unui cuvânt sau a unui context cu ajutorul părților sau silabelor lui componente, fiecare dintre acestea având o semnificație proprie. ◊ Expr. A vorbi în șarade = a vorbi cu aluzii, enigmatic, puțin inteligibil. ♦ Lucru greu de înțeles, neclar. – Din fr. charade.

DOOM

șarádă s. f., g.-d. art. șarádei; pl. șaráde

șaradelor
ȘARÁDĂ, șarade, s. f. Ghicitoare în versuri sau formată din cifre simbolice, desene, care propune aflarea unui cuvânt sau a unui context cu ajutorul părților sau silabelor lui componente, fiecare dintre acestea având o semnificație proprie. ◊ Expr. A vorbi în șarade = a vorbi cu aluzii, enigmatic, puțin inteligibil. ♦ Lucru greu de înțeles, neclar. – Din fr. charade.

DOOM

șarádă s. f., g.-d. art. șarádei; pl. șaráde

șarafan
ȘARAFÁN, șarafane, s. n. (Regional) Jachetă scurtă, uneori fără mîneci, purtată de femei. Din coții cei de lînă își face mama copilului o fotă, o fustă și un șarafan. MARIAN, NA. 174.

șarampoi
ȘARAMPÓI, șarampoi, s. m. (Reg.) Par lung și gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. – Din magh. sorompó.

DOOM

șarampói (reg.) s. m., pl. șarampói, art. șarampóii

șarampoii
ȘARAMPÓI, șarampoi, s. m. (Reg.) Par lung și gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. – Din magh. sorompó.

DOOM

șarampói (reg.) s. m., pl. șarampói, art. șarampóii

șarampoilor
ȘARAMPÓI, șarampoi, s. m. (Reg.) Par lung și gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. – Din magh. sorompó.

DOOM

șarampói (reg.) s. m., pl. șarampói, art. șarampóii

șarampoiul
ȘARAMPÓI, șarampoi, s. m. (Reg.) Par lung și gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. – Din magh. sorompó.

DOOM

șarampói (reg.) s. m., pl. șarampói, art. șarampóii

șarampoiului
ȘARAMPÓI, șarampoi, s. m. (Reg.) Par lung și gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. – Din magh. sorompó.

DOOM

șarampói (reg.) s. m., pl. șarampói, art. șarampóii

șaran
ȘARÁN, șarani, s. m. (Reg.) Crap mic. – Din sb., ucr. šaran. Cf. bg., rus. šaran.

DOOM

șarán (reg.) s. m., pl. șaráni

șarani
ȘARÁN, șarani, s. m. (Reg.) Crap mic. – Din sb., ucr. šaran. Cf. bg., rus. šaran.

DOOM

șarán (reg.) s. m., pl. șaráni

șaranii
ȘARÁN, șarani, s. m. (Reg.) Crap mic. – Din sb., ucr. šaran. Cf. bg., rus. šaran.

DOOM

șarán (reg.) s. m., pl. șaráni

șaranilor
ȘARÁN, șarani, s. m. (Reg.) Crap mic. – Din sb., ucr. šaran. Cf. bg., rus. šaran.

DOOM

șarán (reg.) s. m., pl. șaráni

șaranul
ȘARÁN, șarani, s. m. (Reg.) Crap mic. – Din sb., ucr. šaran. Cf. bg., rus. šaran.

DOOM

șarán (reg.) s. m., pl. șaráni

șaranului
ȘARÁN, șarani, s. m. (Reg.) Crap mic. – Din sb., ucr. šaran. Cf. bg., rus. šaran.

DOOM

șarán (reg.) s. m., pl. șaráni

șarap
șarap! interj. (adol.) taci!

șardoneta
ȘARDONÉTĂ s.f. Scafă în formă de evantai. ♦ Marginea din aval a nișei unei porți de ecluză. [< chardonnet].

șardonete
ȘARDONÉTĂ s.f. Scafă în formă de evantai. ♦ Marginea din aval a nișei unei porți de ecluză. [< chardonnet].

șardonetei
ȘARDONÉTĂ s.f. Scafă în formă de evantai. ♦ Marginea din aval a nișei unei porți de ecluză. [< chardonnet].

șardonetele
ȘARDONÉTĂ s.f. Scafă în formă de evantai. ♦ Marginea din aval a nișei unei porți de ecluză. [< chardonnet].

șardonetelor
ȘARDONÉTĂ s.f. Scafă în formă de evantai. ♦ Marginea din aval a nișei unei porți de ecluză. [< chardonnet].

șareta
ȘARÉTĂ, șarete, s. f. Trăsurică ușoară (cu două roți) trasă de un singur cal; cabrioletă. – Din fr. charrette.

DOOM

șarétă s. f., g.-d. art. șarétei; pl. șaréte

șarete
ȘARÉTĂ, șarete, s. f. Trăsurică ușoară (cu două roți) trasă de un singur cal; cabrioletă. – Din fr. charrette.

DOOM

șarétă s. f., g.-d. art. șarétei; pl. șaréte

șaretei
ȘARÉTĂ, șarete, s. f. Trăsurică ușoară (cu două roți) trasă de un singur cal; cabrioletă. – Din fr. charrette.

DOOM

șarétă s. f., g.-d. art. șarétei; pl. șaréte

șaretele
ȘARÉTĂ, șarete, s. f. Trăsurică ușoară (cu două roți) trasă de un singur cal; cabrioletă. – Din fr. charrette.

DOOM

șarétă s. f., g.-d. art. șarétei; pl. șaréte

șaretelor
ȘARÉTĂ, șarete, s. f. Trăsurică ușoară (cu două roți) trasă de un singur cal; cabrioletă. – Din fr. charrette.

DOOM

șarétă s. f., g.-d. art. șarétei; pl. șaréte

șarf
șarf (-furi), s. n. – Eșarfă, fular; lovitură cu dosul palmei. Fr. écharfe, prin intermediul pol. szarfa, rus. šarf (Cihac, II, 386; Sanzewitsch 210).

șarg
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.

DOOM

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge

șarga
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.

DOOM

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge

șarge
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.

DOOM

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge

șargei
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.

DOOM

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge

șargele
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.

DOOM

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge

șargelor
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.

DOOM

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge

șargi
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.

DOOM

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge

șargii
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.

DOOM

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge

șargilor
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.

DOOM

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge

șargul
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.

DOOM

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge

șargului
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.

DOOM

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge

șariaj
ȘARIÁJ, șariaje, s. n. Deplasare la mari distanțe a unor mase importante de roci și suprapunerea lor peste altele mai noi, ca rezultat al mișcărilor tectonice din zonele de orogeneză. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. charriage.

DOOM

șariáj (-ri-aj) s. n., pl. șariáje

șariaje
ȘARIÁJ, șariaje, s. n. Deplasare la mari distanțe a unor mase importante de roci și suprapunerea lor peste altele mai noi, ca rezultat al mișcărilor tectonice din zonele de orogeneză. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. charriage.

DOOM

șariáj (-ri-aj) s. n., pl. șariáje

șariajele
ȘARIÁJ, șariaje, s. n. Deplasare la mari distanțe a unor mase importante de roci și suprapunerea lor peste altele mai noi, ca rezultat al mișcărilor tectonice din zonele de orogeneză. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. charriage.

DOOM

șariáj (-ri-aj) s. n., pl. șariáje

șariajelor
ȘARIÁJ, șariaje, s. n. Deplasare la mari distanțe a unor mase importante de roci și suprapunerea lor peste altele mai noi, ca rezultat al mișcărilor tectonice din zonele de orogeneză. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. charriage.

DOOM

șariáj (-ri-aj) s. n., pl. șariáje

șariajul
ȘARIÁJ, șariaje, s. n. Deplasare la mari distanțe a unor mase importante de roci și suprapunerea lor peste altele mai noi, ca rezultat al mișcărilor tectonice din zonele de orogeneză. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. charriage.

DOOM

șariáj (-ri-aj) s. n., pl. șariáje

șariajului
ȘARIÁJ, șariaje, s. n. Deplasare la mari distanțe a unor mase importante de roci și suprapunerea lor peste altele mai noi, ca rezultat al mișcărilor tectonice din zonele de orogeneză. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. charriage.

DOOM

șariáj (-ri-aj) s. n., pl. șariáje

șarja
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarja
ȘÁRJĂ, șarje, s. f. I. Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic, constituită din straturi alternative de minereu, fondant și combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obținută într-un cuptor metalurgic la o singură operație de elaborare. ♦ Proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. II. 1. Atac violent, în goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea. 2. (Sport) Atac impetuos asupra adversarului. III. 1. Creație literară, în general de dimensiuni reduse, care prezintă trăsăturile negative, ridicole ale unei situații sau ale unui personaj într-o formă exagerată, caricaturală. 2. (Teatru) Interpretare voit exagerată, prin sublinieri îngroșate ale trăsăturilor unui personaj, folosită de obicei în comedia bufă. – Din fr. charge.

DOOM

șárjă s. f., art. șárja, g.-d. art. șárjei; pl. șárje

șarjabil
ȘARJÁBIL, -Ă, șarjabili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate folosi la încărcarea unui furnal. – Din șarjă.

DOOM

șarjábil adj. m., pl. șarjábili; f. șarjábilă, pl. șarjábile

șarjabila
ȘARJÁBIL, -Ă, șarjabili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate folosi la încărcarea unui furnal. – Din șarjă.

DOOM

șarjábil adj. m., pl. șarjábili; f. șarjábilă, pl. șarjábile

șarjabile
ȘARJÁBIL, -Ă, șarjabili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate folosi la încărcarea unui furnal. – Din șarjă.

DOOM

șarjábil adj. m., pl. șarjábili; f. șarjábilă, pl. șarjábile

șarjabilei
ȘARJÁBIL, -Ă, șarjabili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate folosi la încărcarea unui furnal. – Din șarjă.

DOOM

șarjábil adj. m., pl. șarjábili; f. șarjábilă, pl. șarjábile

șarjabilele
ȘARJÁBIL, -Ă, șarjabili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate folosi la încărcarea unui furnal. – Din șarjă.

DOOM

șarjábil adj. m., pl. șarjábili; f. șarjábilă, pl. șarjábile

șarjabilelor
ȘARJÁBIL, -Ă, șarjabili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate folosi la încărcarea unui furnal. – Din șarjă.

DOOM

șarjábil adj. m., pl. șarjábili; f. șarjábilă, pl. șarjábile

șarjabili
ȘARJÁBIL, -Ă, șarjabili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate folosi la încărcarea unui furnal. – Din șarjă.

DOOM

șarjábil adj. m., pl. șarjábili; f. șarjábilă, pl. șarjábile

șarjabilii
ȘARJÁBIL, -Ă, șarjabili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate folosi la încărcarea unui furnal. – Din șarjă.

DOOM

șarjábil adj. m., pl. șarjábili; f. șarjábilă, pl. șarjábile

șarjabililor
ȘARJÁBIL, -Ă, șarjabili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate folosi la încărcarea unui furnal. – Din șarjă.

DOOM

șarjábil adj. m., pl. șarjábili; f. șarjábilă, pl. șarjábile

șarjabilul
ȘARJÁBIL, -Ă, șarjabili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate folosi la încărcarea unui furnal. – Din șarjă.

DOOM

șarjábil adj. m., pl. șarjábili; f. șarjábilă, pl. șarjábile

șarjabilului
ȘARJÁBIL, -Ă, șarjabili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate folosi la încărcarea unui furnal. – Din șarjă.

DOOM

șarjábil adj. m., pl. șarjábili; f. șarjábilă, pl. șarjábile

șarjai
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjam
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjare
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjare
ȘARJÁRE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei. – V. șarja.

DOOM

șarjáre s. f., g.-d. art. șarjắrii; pl. șarjắri

șarjarea
ȘARJÁRE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei. – V. șarja.

DOOM

șarjáre s. f., g.-d. art. șarjắrii; pl. șarjắri

șarjară
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjarăm
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjarăți
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjase
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjasem
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjaseră
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjaserăm
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjaserăți
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjaseși
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjaseți
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjat
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjat
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea); – Din fr. charger.

șarjau
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjași
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjați
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarje
ȘÁRJĂ, șarje, s. f. I. Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic, constituită din straturi alternative de minereu, fondant și combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obținută într-un cuptor metalurgic la o singură operație de elaborare. ♦ Proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. II. 1. Atac violent, în goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea. 2. (Sport) Atac impetuos asupra adversarului. III. 1. Creație literară, în general de dimensiuni reduse, care prezintă trăsăturile negative, ridicole ale unei situații sau ale unui personaj într-o formă exagerată, caricaturală. 2. (Teatru) Interpretare voit exagerată, prin sublinieri îngroșate ale trăsăturilor unui personaj, folosită de obicei în comedia bufă. – Din fr. charge.

DOOM

șárjă s. f., art. șárja, g.-d. art. șárjei; pl. șárje

șarje
șárje (-e), s. f. – Încărcătură, atac, asalt. Fr. charge. – Der. șarja, vb., din fr. charger.

șarjează
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjei
ȘÁRJĂ, șarje, s. f. I. Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic, constituită din straturi alternative de minereu, fondant și combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obținută într-un cuptor metalurgic la o singură operație de elaborare. ♦ Proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. II. 1. Atac violent, în goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea. 2. (Sport) Atac impetuos asupra adversarului. III. 1. Creație literară, în general de dimensiuni reduse, care prezintă trăsăturile negative, ridicole ale unei situații sau ale unui personaj într-o formă exagerată, caricaturală. 2. (Teatru) Interpretare voit exagerată, prin sublinieri îngroșate ale trăsăturilor unui personaj, folosită de obicei în comedia bufă. – Din fr. charge.

DOOM

șárjă s. f., art. șárja, g.-d. art. șárjei; pl. șárje

șarjele
ȘÁRJĂ, șarje, s. f. I. Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic, constituită din straturi alternative de minereu, fondant și combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obținută într-un cuptor metalurgic la o singură operație de elaborare. ♦ Proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. II. 1. Atac violent, în goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea. 2. (Sport) Atac impetuos asupra adversarului. III. 1. Creație literară, în general de dimensiuni reduse, care prezintă trăsăturile negative, ridicole ale unei situații sau ale unui personaj într-o formă exagerată, caricaturală. 2. (Teatru) Interpretare voit exagerată, prin sublinieri îngroșate ale trăsăturilor unui personaj, folosită de obicei în comedia bufă. – Din fr. charge.

DOOM

șárjă s. f., art. șárja, g.-d. art. șárjei; pl. șárje

șarjelor
ȘÁRJĂ, șarje, s. f. I. Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic, constituită din straturi alternative de minereu, fondant și combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obținută într-un cuptor metalurgic la o singură operație de elaborare. ♦ Proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. II. 1. Atac violent, în goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea. 2. (Sport) Atac impetuos asupra adversarului. III. 1. Creație literară, în general de dimensiuni reduse, care prezintă trăsăturile negative, ridicole ale unei situații sau ale unui personaj într-o formă exagerată, caricaturală. 2. (Teatru) Interpretare voit exagerată, prin sublinieri îngroșate ale trăsăturilor unui personaj, folosită de obicei în comedia bufă. – Din fr. charge.

DOOM

șárjă s. f., art. șárja, g.-d. art. șárjei; pl. șárje

șarjez
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjeze
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjezi
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjând
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjînd
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

DOOM

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjări
ȘARJÁRE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei. – V. șarja.

DOOM

șarjáre s. f., g.-d. art. șarjắrii; pl. șarjắri

șarjării
ȘARJÁRE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei. – V. șarja.

DOOM

șarjáre s. f., g.-d. art. șarjắrii; pl. șarjắri

șarjările
ȘARJÁRE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei. – V. șarja.

DOOM

șarjáre s. f., g.-d. art. șarjắrii; pl. șarjắri

șarjărilor
ȘARJÁRE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei. – V. șarja.

DOOM

șarjáre s. f., g.-d. art. șarjắrii; pl. șarjắri

șarla
ȘÁRLĂ, șarle, s. f. (Reg.) Javră, potaie. – Din engl. [King] Charles (numele unei rase de câini).

DOOM

șárlă (pop.) s. f., g.-d. art. șárlei; pl. șárle

șarlatan
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatán s. m., pl. șarlatáni

șarlataneasca
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatanésc (rar) adj. m., f. șarlataneáscă; pl. m. și f. șarlatanéști

șarlatanesc
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatanésc (rar) adj. m., f. șarlataneáscă; pl. m. și f. șarlatanéști

șarlatanescul
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatanésc (rar) adj. m., f. șarlataneáscă; pl. m. și f. șarlatanéști

șarlatanescului
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatanésc (rar) adj. m., f. șarlataneáscă; pl. m. și f. șarlatanéști

șarlatanești
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatanésc (rar) adj. m., f. șarlataneáscă; pl. m. și f. șarlatanéști

șarlataneștii
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatanésc (rar) adj. m., f. șarlataneáscă; pl. m. și f. șarlatanéști

șarlataneștile
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatanésc (rar) adj. m., f. șarlataneáscă; pl. m. și f. șarlatanéști

șarlataneștilor
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatanésc (rar) adj. m., f. șarlataneáscă; pl. m. și f. șarlatanéști

șarlatani
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatán s. m., pl. șarlatáni

șarlatania
ȘARLATANÍE, șarlatanii, s. f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, escrocherie, șarlatanism. – Șarlatan + suf. -ie.

DOOM

șarlataníe s. f., art. șarlatanía, g.-d. art. șarlataníei; (fapte) pl. șarlataníi, art. șarlataníile

șarlatanie
ȘARLATANÍE, șarlatanii, s. f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, escrocherie, șarlatanism. – Șarlatan + suf. -ie.

DOOM

șarlataníe s. f., art. șarlatanía, g.-d. art. șarlataníei; (fapte) pl. șarlataníi, art. șarlataníile

șarlataniei
ȘARLATANÍE, șarlatanii, s. f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, escrocherie, șarlatanism. – Șarlatan + suf. -ie.

DOOM

șarlataníe s. f., art. șarlatanía, g.-d. art. șarlataníei; (fapte) pl. șarlataníi, art. șarlataníile

șarlatanii
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatán s. m., pl. șarlatáni

șarlatanii
ȘARLATANÍE, șarlatanii, s. f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, escrocherie, șarlatanism. – Șarlatan + suf. -ie.

DOOM

șarlataníe s. f., art. șarlatanía, g.-d. art. șarlataníei; (fapte) pl. șarlataníi, art. șarlataníile

șarlataniile
ȘARLATANÍE, șarlatanii, s. f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, escrocherie, șarlatanism. – Șarlatan + suf. -ie.

DOOM

șarlataníe s. f., art. șarlatanía, g.-d. art. șarlataníei; (fapte) pl. șarlataníi, art. șarlataníile

șarlataniilor
ȘARLATANÍE, șarlatanii, s. f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, escrocherie, șarlatanism. – Șarlatan + suf. -ie.

DOOM

șarlataníe s. f., art. șarlatanía, g.-d. art. șarlataníei; (fapte) pl. șarlataníi, art. șarlataníile

șarlatanilor
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatán s. m., pl. șarlatáni

șarlatanism
ȘARLATANÍSM, șarlatanisme, s. n. (Rar) Șarlatanie. – Din fr. charlatanisme.

DOOM

șarlatanísm (rar) s. n., (fapte) pl. șarlatanísme

șarlatanisme
ȘARLATANÍSM, șarlatanisme, s. n. (Rar) Șarlatanie. – Din fr. charlatanisme.

DOOM

șarlatanísm (rar) s. n., (fapte) pl. șarlatanísme

șarlatanismele
ȘARLATANÍSM, șarlatanisme, s. n. (Rar) Șarlatanie. – Din fr. charlatanisme.

DOOM

șarlatanísm (rar) s. n., (fapte) pl. șarlatanísme

șarlatanismelor
ȘARLATANÍSM, șarlatanisme, s. n. (Rar) Șarlatanie. – Din fr. charlatanisme.

DOOM

șarlatanísm (rar) s. n., (fapte) pl. șarlatanísme

șarlatanismul
ȘARLATANÍSM, șarlatanisme, s. n. (Rar) Șarlatanie. – Din fr. charlatanisme.

DOOM

șarlatanísm (rar) s. n., (fapte) pl. șarlatanísme

șarlatanismului
ȘARLATANÍSM, șarlatanisme, s. n. (Rar) Șarlatanie. – Din fr. charlatanisme.

DOOM

șarlatanísm (rar) s. n., (fapte) pl. șarlatanísme

șarlatanul
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatán s. m., pl. șarlatáni

șarlatanului
ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc.

DOOM

șarlatán s. m., pl. șarlatáni

șarle
ȘÁRLĂ, șarle, s. f. (Reg.) Javră, potaie. – Din engl. [King] Charles (numele unei rase de câini).

DOOM

șárlă (pop.) s. f., g.-d. art. șárlei; pl. șárle

șarlei
ȘÁRLĂ, șarle, s. f. (Reg.) Javră, potaie. – Din engl. [King] Charles (numele unei rase de câini).

DOOM

șárlă (pop.) s. f., g.-d. art. șárlei; pl. șárle

șarlele
ȘÁRLĂ, șarle, s. f. (Reg.) Javră, potaie. – Din engl. [King] Charles (numele unei rase de câini).

DOOM

șárlă (pop.) s. f., g.-d. art. șárlei; pl. șárle

șarlelor
ȘÁRLĂ, șarle, s. f. (Reg.) Javră, potaie. – Din engl. [King] Charles (numele unei rase de câini).

DOOM

șárlă (pop.) s. f., g.-d. art. șárlei; pl. șárle

șarleston
ȘARLESTÓN s.n. v. charleston.

șarlota
ȘARLÓTĂ, șarlote, s. f. Cremă preparată din lapte, ouă, zahăr, frișcă și gelatină (cărora li se adaugă și fructe). – Din fr. charlotte.

DOOM

șarlótă s. f., g.-d. art. șarlótei; pl. șarlóte

șarlote
ȘARLÓTĂ, șarlote, s. f. Cremă preparată din lapte, ouă, zahăr, frișcă și gelatină (cărora li se adaugă și fructe). – Din fr. charlotte.

DOOM

șarlótă s. f., g.-d. art. șarlótei; pl. șarlóte

șarlotei
ȘARLÓTĂ, șarlote, s. f. Cremă preparată din lapte, ouă, zahăr, frișcă și gelatină (cărora li se adaugă și fructe). – Din fr. charlotte.

DOOM

șarlótă s. f., g.-d. art. șarlótei; pl. șarlóte

șarlotele
ȘARLÓTĂ, șarlote, s. f. Cremă preparată din lapte, ouă, zahăr, frișcă și gelatină (cărora li se adaugă și fructe). – Din fr. charlotte.

DOOM

șarlótă s. f., g.-d. art. șarlótei; pl. șarlóte

șarlotelor
ȘARLÓTĂ, șarlote, s. f. Cremă preparată din lapte, ouă, zahăr, frișcă și gelatină (cărora li se adaugă și fructe). – Din fr. charlotte.

DOOM

șarlótă s. f., g.-d. art. șarlótei; pl. șarlóte

șarm
ȘARM, șarmuri, s. n. (Livr.) Farmec, grație. – Din fr. charme.

DOOM

!șarm (livr.) s. n., pl. șármuri

șarma
ȘARMÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A încânta, a fermeca, a fascina. [< fr. charmer].

șarmant
ȘARMÁNT, -Ă, șarmanți, -te, adj. (Livr.) Fermecător, încântător. – Din fr. charmant.

DOOM

șarmánt (livr.) adj. m., pl. șarmánți; f. șarmántă, pl. șarmánte

șarmanta
ȘARMÁNT, -Ă, șarmanți, -te, adj. (Livr.) Fermecător, încântător. – Din fr. charmant.

DOOM

șarmánt (livr.) adj. m., pl. șarmánți; f. șarmántă, pl. șarmánte

șarmante
ȘARMÁNT, -Ă, șarmanți, -te, adj. (Livr.) Fermecător, încântător. – Din fr. charmant.

DOOM

șarmánt (livr.) adj. m., pl. șarmánți; f. șarmántă, pl. șarmánte

șarmantei
ȘARMÁNT, -Ă, șarmanți, -te, adj. (Livr.) Fermecător, încântător. – Din fr. charmant.

DOOM

șarmánt (livr.) adj. m., pl. șarmánți; f. șarmántă, pl. șarmánte

șarmantele
ȘARMÁNT, -Ă, șarmanți, -te, adj. (Livr.) Fermecător, încântător. – Din fr. charmant.

DOOM

șarmánt (livr.) adj. m., pl. șarmánți; f. șarmántă, pl. șarmánte

șarmantelor
ȘARMÁNT, -Ă, șarmanți, -te, adj. (Livr.) Fermecător, încântător. – Din fr. charmant.

DOOM

șarmánt (livr.) adj. m., pl. șarmánți; f. șarmántă, pl. șarmánte

șarmantul
ȘARMÁNT, -Ă, șarmanți, -te, adj. (Livr.) Fermecător, încântător. – Din fr. charmant.

DOOM

șarmánt (livr.) adj. m., pl. șarmánți; f. șarmántă, pl. șarmánte

șarmantului
ȘARMÁNT, -Ă, șarmanți, -te, adj. (Livr.) Fermecător, încântător. – Din fr. charmant.

DOOM

șarmánt (livr.) adj. m., pl. șarmánți; f. șarmántă, pl. șarmánte

șarmanți
ȘARMÁNT, -Ă, șarmanți, -te, adj. (Livr.) Fermecător, încântător. – Din fr. charmant.

DOOM

șarmánt (livr.) adj. m., pl. șarmánți; f. șarmántă, pl. șarmánte

șarmanții
ȘARMÁNT, -Ă, șarmanți, -te, adj. (Livr.) Fermecător, încântător. – Din fr. charmant.

DOOM

șarmánt (livr.) adj. m., pl. șarmánți; f. șarmántă, pl. șarmánte

șarmanților
ȘARMÁNT, -Ă, șarmanți, -te, adj. (Livr.) Fermecător, încântător. – Din fr. charmant.

DOOM

șarmánt (livr.) adj. m., pl. șarmánți; f. șarmántă, pl. șarmánte

șarmare
ȘARMÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A încânta, a fermeca, a fascina. [< fr. charmer].

șarmat
ȘARMÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A încânta, a fermeca, a fascina. [< fr. charmer].

șarmeur
ȘARMEUR s.m. (Franțuzism) Persoană fermecătoare, care seduce printr-o atracție puternică. [Pron. -mör. / < fr. charmeur].

șarmul
ȘARM, șarmuri, s. n. (Livr.) Farmec, grație. – Din fr. charme.

DOOM

!șarm (livr.) s. n., pl. șármuri

șarmului
ȘARM, șarmuri, s. n. (Livr.) Farmec, grație. – Din fr. charme.

DOOM

!șarm (livr.) s. n., pl. șármuri

șarmuri
ȘARM, șarmuri, s. n. (Livr.) Farmec, grație. – Din fr. charme.

DOOM

!șarm (livr.) s. n., pl. șármuri

șarmurile
ȘARM, șarmuri, s. n. (Livr.) Farmec, grație. – Din fr. charme.

DOOM

!șarm (livr.) s. n., pl. șármuri

șarmurilor
ȘARM, șarmuri, s. n. (Livr.) Farmec, grație. – Din fr. charme.

DOOM

!șarm (livr.) s. n., pl. șármuri

șarniera
ȘARNIÉRĂ, șarniere, s. f. 1. Balama, țâțână. 2. Dispozitiv format din două piese care, așezate de o parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu buloane, permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem. 3. (Geol.) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale. 4. Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat. 5. Fâșie de hârtie gumată pe care o folosesc filateliștii pentru a lipi mărcile poștale în albume. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. charnière.

DOOM

șarniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. șarniérei; pl. șarniére

șarniere
ȘARNIÉRĂ, șarniere, s. f. 1. Balama, țâțână. 2. Dispozitiv format din două piese care, așezate de o parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu buloane, permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem. 3. (Geol.) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale. 4. Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat. 5. Fâșie de hârtie gumată pe care o folosesc filateliștii pentru a lipi mărcile poștale în albume. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. charnière.

DOOM

șarniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. șarniérei; pl. șarniére

șarnierei
ȘARNIÉRĂ, șarniere, s. f. 1. Balama, țâțână. 2. Dispozitiv format din două piese care, așezate de o parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu buloane, permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem. 3. (Geol.) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale. 4. Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat. 5. Fâșie de hârtie gumată pe care o folosesc filateliștii pentru a lipi mărcile poștale în albume. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. charnière.

DOOM

șarniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. șarniérei; pl. șarniére

șarnierele
ȘARNIÉRĂ, șarniere, s. f. 1. Balama, țâțână. 2. Dispozitiv format din două piese care, așezate de o parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu buloane, permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem. 3. (Geol.) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale. 4. Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat. 5. Fâșie de hârtie gumată pe care o folosesc filateliștii pentru a lipi mărcile poștale în albume. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. charnière.

DOOM

șarniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. șarniérei; pl. șarniére

șarnierelor
ȘARNIÉRĂ, șarniere, s. f. 1. Balama, țâțână. 2. Dispozitiv format din două piese care, așezate de o parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu buloane, permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem. 3. (Geol.) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale. 4. Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat. 5. Fâșie de hârtie gumată pe care o folosesc filateliștii pentru a lipi mărcile poștale în albume. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. charnière.

DOOM

șarniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. șarniérei; pl. șarniére

șarpanta
ȘARPÁNTĂ, șarpante, s. f. Schelet format din piese de lemn, de metal sau de beton armat, care susține învelitoarea unui acoperiș (sau un alt element al unei construcții) și permite realizarea formei acestuia. – Din fr. charpente.

DOOM

șarpántă s. f., g.-d. art. șarpántei; pl. șarpánte

șarpante
ȘARPÁNTĂ, șarpante, s. f. Schelet format din piese de lemn, de metal sau de beton armat, care susține învelitoarea unui acoperiș (sau un alt element al unei construcții) și permite realizarea formei acestuia. – Din fr. charpente.

DOOM

șarpántă s. f., g.-d. art. șarpántei; pl. șarpánte

șarpantei
ȘARPÁNTĂ, șarpante, s. f. Schelet format din piese de lemn, de metal sau de beton armat, care susține învelitoarea unui acoperiș (sau un alt element al unei construcții) și permite realizarea formei acestuia. – Din fr. charpente.

DOOM

șarpántă s. f., g.-d. art. șarpántei; pl. șarpánte

șarpantele
ȘARPÁNTĂ, șarpante, s. f. Schelet format din piese de lemn, de metal sau de beton armat, care susține învelitoarea unui acoperiș (sau un alt element al unei construcții) și permite realizarea formei acestuia. – Din fr. charpente.

DOOM

șarpántă s. f., g.-d. art. șarpántei; pl. șarpánte

șarpantelor
ȘARPÁNTĂ, șarpante, s. f. Schelet format din piese de lemn, de metal sau de beton armat, care susține învelitoarea unui acoperiș (sau un alt element al unei construcții) și permite realizarea formei acestuia. – Din fr. charpente.

DOOM

șarpántă s. f., g.-d. art. șarpántei; pl. șarpánte

șarpe
ȘÁRPE, șerpi, s. m. (La pl.) Ordin de reptile (veninoase și neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mișcări ondulatorii; (și la sg.) reptilă din acest ordin. ◊ Șarpe de casă = specie de șarpe neveninos, lung de circa 1,60 m, cu două pete galbene pe ceafă, care trăiește mai ales în regiunile inundabile, pe lângă casă (Natrix natrix). Șarpe de alun = șarpe neveninos, lung de circa 1 m, cu o bandă neagră pe laturile capului, care trăiește la noi prin pădurile de alun și prin locuri stâncoase (Cornelia austriaca). Șarpe cu clopoței = specie de șarpe veninos din America de Nord, lung până la 2 metri, a cărui coadă este prevăzută cu solzi comoși care produc un zgomot caracteristic (Crotalus horridus). Șarpe cu ochelari = cobră. ◊ Expr. (A țipa sau a striga, a urla) ca din (sau în) gură de șarpe = (a țipa, a striga, a urla) foarte tare. În gaură de șarpe = într-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate. A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire. A încălzi (sau a crește) șarpele la (sau în) sân = a arăta dragoste și bunăvoință unui om nerecunoscător. A-l mușca pe cineva șarpele de inimă, se spune când cineva se simte ispitit să facă (sau să spună) ceea ce n-ar trebui. A-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei (ori al vanității) = a fi cuprins de invidie, de vanitate. A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie. ◊ Compus: șarpe-orb = nume dat unor specii de șopârle. ♦ Fig. Persoană rea, vicleană, perfidă. [Var.: șérpe s. m.] – Lat. pop. serpes, -is (= serpens, -ntis).

DOOM

!pălăría-șárpelui (ciupercă) s. f. art., g.-d. art. pălăríei-șárpelui

șarpele
ȘÁRPE, șerpi, s. m. (La pl.) Ordin de reptile (veninoase și neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mișcări ondulatorii; (și la sg.) reptilă din acest ordin. ◊ Șarpe de casă = specie de șarpe neveninos, lung de circa 1,60 m, cu două pete galbene pe ceafă, care trăiește mai ales în regiunile inundabile, pe lângă casă (Natrix natrix). Șarpe de alun = șarpe neveninos, lung de circa 1 m, cu o bandă neagră pe laturile capului, care trăiește la noi prin pădurile de alun și prin locuri stâncoase (Cornelia austriaca). Șarpe cu clopoței = specie de șarpe veninos din America de Nord, lung până la 2 metri, a cărui coadă este prevăzută cu solzi comoși care produc un zgomot caracteristic (Crotalus horridus). Șarpe cu ochelari = cobră. ◊ Expr. (A țipa sau a striga, a urla) ca din (sau în) gură de șarpe = (a țipa, a striga, a urla) foarte tare. În gaură de șarpe = într-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate. A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire. A încălzi (sau a crește) șarpele la (sau în) sân = a arăta dragoste și bunăvoință unui om nerecunoscător. A-l mușca pe cineva șarpele de inimă, se spune când cineva se simte ispitit să facă (sau să spună) ceea ce n-ar trebui. A-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei (ori al vanității) = a fi cuprins de invidie, de vanitate. A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie. ◊ Compus: șarpe-orb = nume dat unor specii de șopârle. ♦ Fig. Persoană rea, vicleană, perfidă. [Var.: șérpe s. m.] – Lat. pop. serpes, -is (= serpens, -ntis).

DOOM

!pălăría-șárpelui (ciupercă) s. f. art., g.-d. art. pălăríei-șárpelui

șarpelui
ȘÁRPE, șerpi, s. m. (La pl.) Ordin de reptile (veninoase și neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mișcări ondulatorii; (și la sg.) reptilă din acest ordin. ◊ Șarpe de casă = specie de șarpe neveninos, lung de circa 1,60 m, cu două pete galbene pe ceafă, care trăiește mai ales în regiunile inundabile, pe lângă casă (Natrix natrix). Șarpe de alun = șarpe neveninos, lung de circa 1 m, cu o bandă neagră pe laturile capului, care trăiește la noi prin pădurile de alun și prin locuri stâncoase (Cornelia austriaca). Șarpe cu clopoței = specie de șarpe veninos din America de Nord, lung până la 2 metri, a cărui coadă este prevăzută cu solzi comoși care produc un zgomot caracteristic (Crotalus horridus). Șarpe cu ochelari = cobră. ◊ Expr. (A țipa sau a striga, a urla) ca din (sau în) gură de șarpe = (a țipa, a striga, a urla) foarte tare. În gaură de șarpe = într-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate. A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire. A încălzi (sau a crește) șarpele la (sau în) sân = a arăta dragoste și bunăvoință unui om nerecunoscător. A-l mușca pe cineva șarpele de inimă, se spune când cineva se simte ispitit să facă (sau să spună) ceea ce n-ar trebui. A-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei (ori al vanității) = a fi cuprins de invidie, de vanitate. A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie. ◊ Compus: șarpe-orb = nume dat unor specii de șopârle. ♦ Fig. Persoană rea, vicleană, perfidă. [Var.: șérpe s. m.] – Lat. pop. serpes, -is (= serpens, -ntis).

DOOM

!pălăría-șárpelui (ciupercă) s. f. art., g.-d. art. pălăríei-șárpelui

șarpia
ȘÁRPIE s. f. (Înv.) Material întrebuințat odinioară, la pansamente (în loc de vată), constând din scame destrămate din bucăți de pânză (uzată). – Din fr. charpie.

DOOM

!șarpíe (înv., rar) (-pi-e) s. f., art. șarpía (-pi-a), g.-d. șarpíi, art. șarpíei

șarpie
ȘÁRPIE s. f. (Înv.) Material întrebuințat odinioară, la pansamente (în loc de vată), constând din scame destrămate din bucăți de pânză (uzată). – Din fr. charpie.

DOOM

!șarpíe (înv., rar) (-pi-e) s. f., art. șarpía (-pi-a), g.-d. șarpíi, art. șarpíei

șarpiei
ȘÁRPIE s. f. (Înv.) Material întrebuințat odinioară, la pansamente (în loc de vată), constând din scame destrămate din bucăți de pânză (uzată). – Din fr. charpie.

DOOM

!șarpíe (înv., rar) (-pi-e) s. f., art. șarpía (-pi-a), g.-d. șarpíi, art. șarpíei

șarpii
ȘÁRPIE s. f. (Înv.) Material întrebuințat odinioară, la pansamente (în loc de vată), constând din scame destrămate din bucăți de pânză (uzată). – Din fr. charpie.

DOOM

!șarpíe (înv., rar) (-pi-e) s. f., art. șarpía (-pi-a), g.-d. șarpíi, art. șarpíei

șart
ȘART², șarturi, s. n. 1. Rânduială, uzanță, tradiție, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ◊ Loc. adv. Pe șart = în ordine, pe rând. – Din tc. șart.

DOOM

șart² (înv.) s. n., pl. șárturi

șartreză
ȘARTRÉZĂ s.f. v. chartreuse.

șartul
ȘART², șarturi, s. n. 1. Rânduială, uzanță, tradiție, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ◊ Loc. adv. Pe șart = în ordine, pe rând. – Din tc. șart.

DOOM

șart² (înv.) s. n., pl. șárturi

șartului
ȘART², șarturi, s. n. 1. Rânduială, uzanță, tradiție, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ◊ Loc. adv. Pe șart = în ordine, pe rând. – Din tc. șart.

DOOM

șart² (înv.) s. n., pl. șárturi

șarturi
ȘART², șarturi, s. n. 1. Rânduială, uzanță, tradiție, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ◊ Loc. adv. Pe șart = în ordine, pe rând. – Din tc. șart.

DOOM

șart² (înv.) s. n., pl. șárturi

șarturile
ȘART², șarturi, s. n. 1. Rânduială, uzanță, tradiție, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ◊ Loc. adv. Pe șart = în ordine, pe rând. – Din tc. șart.

DOOM

șart² (înv.) s. n., pl. șárturi

șarturilor
ȘART², șarturi, s. n. 1. Rânduială, uzanță, tradiție, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ◊ Loc. adv. Pe șart = în ordine, pe rând. – Din tc. șart.

DOOM

șart² (înv.) s. n., pl. șárturi

șase
ȘÁSE num. card. Număr având în numărătoare locul între cinci și șapte și care se indică prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival) Șase vagoane. ◊ (Substantivat) Scrie un șase. (Cu valoare de num. ord.) Etajul șase. (în componența numeralului adverbial corespunzător) Repetă de șase ori. (în componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șase ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le oferă câte șase cărți. [Var.: șése num. card.] – Lat. *sess (= sex).

DOOM

șáse súte num.; 600/DC

șasele
ȘÁSE num. card. Număr având în numărătoare locul între cinci și șapte și care se indică prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival) Șase vagoane. ◊ (Substantivat) Scrie un șase. (Cu valoare de num. ord.) Etajul șase. (în componența numeralului adverbial corespunzător) Repetă de șase ori. (în componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șase ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le oferă câte șase cărți. [Var.: șése num. card.] – Lat. *sess (= sex).

DOOM

șáse súte num.; 600/DC

șaselea
ȘÁSELEA, ȘÁSEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al cincilea și al șaptelea. – Șase + le + a.

DOOM

șáselea (al ~) num. m., f. a șásea; al VI-lea/al 6-lea, a VI-a/a 6-a

șaselui
ȘÁSE num. card. Număr având în numărătoare locul între cinci și șapte și care se indică prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival) Șase vagoane. ◊ (Substantivat) Scrie un șase. (Cu valoare de num. ord.) Etajul șase. (în componența numeralului adverbial corespunzător) Repetă de șase ori. (în componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șase ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le oferă câte șase cărți. [Var.: șése num. card.] – Lat. *sess (= sex).

DOOM

șáse súte num.; 600/DC

șasesprece
ȘÁISPREZECE num. card. Număr care, în numărătoare, are locul între cincisprezece și șaptesprezece și care se indică prin cifra 16 sau XVI. ◊ (Adjectival) Are șaisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un șaisprezece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul șaisprezece. ◊ (În componența numeralului adverbial corespunzător) Scrie de șaisprezece ori. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șaisprezece ori pe atâta ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Câte șaisprezece lei. [Var.: (rar) șásesprezece num. card.] – Șase + spre + zece.

DOOM

!șáisprezece (șais-pre-/șai-spre-) num.; 16/XVI

șasesprecelea
ȘÁISPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al cincisprezecelea și al șaptesprezecelea. – Șaisprezece + le + a.

DOOM

!șáisprezecelea (al ~) (șais-pre-/șai-spre-) num. m., f. a șáisprezecea; al XVI-lea/al 16-lea, a XVI-a/a 16-a

șasesprezece
ȘÁISPREZECE num. card. Număr care, în numărătoare, are locul între cincisprezece și șaptesprezece și care se indică prin cifra 16 sau XVI. ◊ (Adjectival) Are șaisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un șaisprezece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul șaisprezece. ◊ (În componența numeralului adverbial corespunzător) Scrie de șaisprezece ori. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șaisprezece ori pe atâta ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Câte șaisprezece lei. [Var.: (rar) șásesprezece num. card.] – Șase + spre + zece.

DOOM

!șáisprezece (șais-pre-/șai-spre-) num.; 16/XVI

șasesprezecelea
ȘÁISPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al cincisprezecelea și al șaptesprezecelea. – Șaisprezece + le + a.

DOOM

!șáisprezecelea (al ~) (șais-pre-/șai-spre-) num. m., f. a șáisprezecea; al XVI-lea/al 16-lea, a XVI-a/a 16-a

șasezecilea
ȘAIZÉCILEA, – ZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al cincizeci și nouălea și al șaizeci și unulea. – Șaizeci + le + a.

DOOM

șaizécilea (al ~) num. m., f. a șaizécea; al LX-lea/al 60-lea, a LX-a/a 60-a

șasiu
ȘASÍU s.n. 1. Cadru rigid care se montează pe roțile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care suportă caroseria. 2. Nume al unor tipuri de rame folosite în industrie, în legătoria de cărți etc. pentru fixarea pânzei tablourilor etc. [Pron. -siu. / < fr. châssis].

șasiu
ȘASÍU, șasiuri, s. n. 1. Cadru rigid de rezistență care se montează pe osiile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care susține caroseria. 2. Nume purtat de diferite tipuri de rame sau de cadre, folosite în industrie, în legătoria de cărți, în tipografie etc. – Din fr. châssis.

DOOM

șasíu s. n., art. șasíul; pl. șasíuri

șasiul
ȘASÍU, șasiuri, s. n. 1. Cadru rigid de rezistență care se montează pe osiile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care susține caroseria. 2. Nume purtat de diferite tipuri de rame sau de cadre, folosite în industrie, în legătoria de cărți, în tipografie etc. – Din fr. châssis.

DOOM

șasíu s. n., art. șasíul; pl. șasíuri

șasiului
ȘASÍU, șasiuri, s. n. 1. Cadru rigid de rezistență care se montează pe osiile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care susține caroseria. 2. Nume purtat de diferite tipuri de rame sau de cadre, folosite în industrie, în legătoria de cărți, în tipografie etc. – Din fr. châssis.

DOOM

șasíu s. n., art. șasíul; pl. șasíuri

șasiuri
ȘASÍU, șasiuri, s. n. 1. Cadru rigid de rezistență care se montează pe osiile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care susține caroseria. 2. Nume purtat de diferite tipuri de rame sau de cadre, folosite în industrie, în legătoria de cărți, în tipografie etc. – Din fr. châssis.

DOOM

șasíu s. n., art. șasíul; pl. șasíuri

șasiurile
ȘASÍU, șasiuri, s. n. 1. Cadru rigid de rezistență care se montează pe osiile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care susține caroseria. 2. Nume purtat de diferite tipuri de rame sau de cadre, folosite în industrie, în legătoria de cărți, în tipografie etc. – Din fr. châssis.

DOOM

șasíu s. n., art. șasíul; pl. șasíuri

șasiurilor
ȘASÍU, șasiuri, s. n. 1. Cadru rigid de rezistență care se montează pe osiile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care susține caroseria. 2. Nume purtat de diferite tipuri de rame sau de cadre, folosite în industrie, în legătoria de cărți, în tipografie etc. – Din fr. châssis.

DOOM

șasíu s. n., art. șasíul; pl. șasíuri

șasla
ȘASLÁ s. f. 1. Nume dat mai multor soiuri de viță-de-vie care produc struguri pentru masă. Șasla napoleon. Șasla muscat. 2. Portaltoi hibrid pentru vița-de-vie, folosit pe solurile bogate în calciu. [Var.: ceaslá s. f.] – Din fr. chasselas.

DOOM

ceaslá v. șaslá

șasă
ȘES, ȘEÁSĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.

DOOM

șes² s. n., pl. șésuri

șaten
ȘATÉN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain.

DOOM

șatén adj. m., pl. șaténi; f. șaténă, pl. șaténe

șatena
ȘATÉN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain.

DOOM

șatén adj. m., pl. șaténi; f. șaténă, pl. șaténe

șatene
ȘATÉN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain.

DOOM

șatén adj. m., pl. șaténi; f. șaténă, pl. șaténe

șatenei
ȘATÉN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain.

DOOM

șatén adj. m., pl. șaténi; f. șaténă, pl. șaténe

șatenele
ȘATÉN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain.

DOOM

șatén adj. m., pl. șaténi; f. șaténă, pl. șaténe

șatenelor
ȘATÉN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain.

DOOM

șatén adj. m., pl. șaténi; f. șaténă, pl. șaténe

șateni
ȘATÉN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain.

DOOM

șatén adj. m., pl. șaténi; f. șaténă, pl. șaténe

șatenii
ȘATÉN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain.

DOOM

șatén adj. m., pl. șaténi; f. șaténă, pl. șaténe

șatenilor
ȘATÉN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain.

DOOM

șatén adj. m., pl. șaténi; f. șaténă, pl. șaténe

șatenul
ȘATÉN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain.

DOOM

șatén adj. m., pl. șaténi; f. șaténă, pl. șaténe

șatenului
ȘATÉN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain.

DOOM

șatén adj. m., pl. șaténi; f. șaténă, pl. șaténe

șatra
ȘÁTRĂ, șatre, s. f. 1. Comunitate de țigani nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade. ◊ Loc adj. De șatră = țigănesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcție rudimentara care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg. [Pl. și: șetre] – Din bg., sb. šatra, magh. sátor.

DOOM

șátră (șa-tră) s. f., g.-d. art. șátrei; pl. șátre

șatrange
ȘATRÁNGE s. f. pl. (Înv.) Șah (2). ◊ Loc. adj. În șatrange = în carouri, cadrilat. – Din tc. șatranç.

DOOM

șatránge (înv.) (șa-tran-) s. f. pl.

șatrangele
ȘATRÁNGE s. f. pl. (Înv.) Șah (2). ◊ Loc. adj. În șatrange = în carouri, cadrilat. – Din tc. șatranç.

DOOM

șatránge (înv.) (șa-tran-) s. f. pl.

șatrangelor
ȘATRÁNGE s. f. pl. (Înv.) Șah (2). ◊ Loc. adj. În șatrange = în carouri, cadrilat. – Din tc. șatranç.

DOOM

șatránge (înv.) (șa-tran-) s. f. pl.

șatre
ȘÁTRĂ, șatre, s. f. 1. Comunitate de țigani nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade. ◊ Loc adj. De șatră = țigănesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcție rudimentara care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg. [Pl. și: șetre] – Din bg., sb. šatra, magh. sátor.

DOOM

șátră (șa-tră) s. f., g.-d. art. șátrei; pl. șátre

șatrei
ȘÁTRĂ, șatre, s. f. 1. Comunitate de țigani nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade. ◊ Loc adj. De șatră = țigănesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcție rudimentara care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg. [Pl. și: șetre] – Din bg., sb. šatra, magh. sátor.

DOOM

șátră (șa-tră) s. f., g.-d. art. șátrei; pl. șátre

șatrele
ȘÁTRĂ, șatre, s. f. 1. Comunitate de țigani nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade. ◊ Loc adj. De șatră = țigănesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcție rudimentara care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg. [Pl. și: șetre] – Din bg., sb. šatra, magh. sátor.

DOOM

șátră (șa-tră) s. f., g.-d. art. șátrei; pl. șátre

șatrelor
ȘÁTRĂ, șatre, s. f. 1. Comunitate de țigani nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade. ◊ Loc adj. De șatră = țigănesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcție rudimentara care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg. [Pl. și: șetre] – Din bg., sb. šatra, magh. sátor.

DOOM

șátră (șa-tră) s. f., g.-d. art. șátrei; pl. șátre

șatră
ȘÁTRĂ, șatre, s. f. 1. Comunitate de țigani nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade. ◊ Loc adj. De șatră = țigănesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcție rudimentara care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg. [Pl. și: șetre] – Din bg., sb. šatra, magh. sátor.

șatâr
șatîr (-ri), s. m. – Gardă, slugă înarmată, scutier. – Var. satîr, satîrgiu, satîraș. Tc. șatir (Tiktin), confundat cu cuvîntul anterior.

șau
șau s. invar. (țig.) persoană foarte importantă.

șaua
ȘA, șei, s. f. 1. Piesă de harnașament confecționată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului și pe care șade călărețul. ◊ Expr. A pune șaua (pe cineva) = a supune, a stăpâni (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva. A vorbi din șa = a vorbi de sus, cu siguranță de sine. 2. Suport triunghiular din piele, din cauciuc sau din material plastic, care se montează pe biciclete, motociclete etc. 3. Os din spinarea găinii. ◊ Șaua turcească = scobitură în grosimea osului sfenoid, în care se află situată glanda hipofiză. 4. Formă de relief reprezentând o depresiune cuprinsă între două părți de teren mai ridicate; curmătură. Șaua dealului. [Var.: șea s. f.] – Lat. sella.

DOOM

șa s. f., art. șáua, g.-d. art. șéii; pl. șei

șavana
ȘABANÁ, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii ia curțile domnești. [Var.: șavaná s. f.] – Din tc. șebane.

DOOM

șabaná s. f., art. șabanáua, g.-d. art. șabanálei; pl. șabanále, art. șabanálele

șavgău
ȘAVGẮU s. m. v. șalgău.

șază
ȘEDEÁ, șed, vb. II. Intranz. 1. A se afla așezat pe ceva; a sta jos. ◊ Expr. A ședea (ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător și îngrijorat; a fi grăbit să plece. A ședea pe comoară = a fi foarte bogat și zgârcit. 2. A lua loc, a se așeza. ♦ A se opri din mers așezându-se; a poposi. (De obicei la imperativ sau în construcții negative) A avea astâmpăr, a fi liniștit. Șezi locului! 3. A sta, a se găsi, a rămâne câtva timp într-un anumit loc, într-o anumită situație sau poziție; a nu se mișca din locul sau din poziția ocupată. ◊ Expr. A ședea la masă = a lua masa, a mânca. A(-i) ședea cuiva ceva la inimă = a fi preocupat, stăpânit de ceva, a dori ceva foarte mult. A ședea pe capul cuiva = a plictisi (pe cineva) cu prezența sa sau cu prea multe insistențe. A ședea cu mâinile în sân (sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate etc.) = a nu face, a nu întreprinde nimic. A ședea strâmb și a judeca (sau a vorbi, a grăi) drept = a discuta cu franchețe; a recunoaște adevărul 4. A petrece câtva timp undeva, a nu se deplasa (dintr-un anumit loc); a se afla, a rămâne, a zăbovi (într-un anumit loc). ♦ (Rar; despre obiecte) A se afla așezat sau depozitat într-un loc). 5. A avea locuința, domiciliul undeva; a locui, a domicilia. 6. (În expr.) A(-i) ședea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi așa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat. 7. A se afla într-o anumită situație (în raport cu ceva sau cu cineva). 8. A nu face nimic, a nu avea nicio ocupație. Șade toată ziua. – Lat. sedere.

DOOM

ședeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șed, 3 sg. șáde, 1 pl. ședém; conj. prez. 3 să șádă; ger. șezấnd; part. șezút

șașlâc
ȘAȘLẤC, șașlăcuri, s. n. (Rar) Friptură (din carne de berbec). – Din rus. șașlîk.

DOOM

șașlấc (rar) s. n., pl. șașlấcuri

șașlâcul
ȘAȘLẤC, șașlăcuri, s. n. (Rar) Friptură (din carne de berbec). – Din rus. șașlîk.

DOOM

șașlấc (rar) s. n., pl. șașlấcuri

șașlâcului
ȘAȘLẤC, șașlăcuri, s. n. (Rar) Friptură (din carne de berbec). – Din rus. șașlîk.

DOOM

șașlấc (rar) s. n., pl. șașlấcuri

șașlâcuri
ȘAȘLẤC, șașlăcuri, s. n. (Rar) Friptură (din carne de berbec). – Din rus. șașlîk.

DOOM

șașlấc (rar) s. n., pl. șașlấcuri

șașlâcurile
ȘAȘLẤC, șașlăcuri, s. n. (Rar) Friptură (din carne de berbec). – Din rus. șașlîk.

DOOM

șașlấc (rar) s. n., pl. șașlấcuri

șașlâcurilor
ȘAȘLẤC, șașlăcuri, s. n. (Rar) Friptură (din carne de berbec). – Din rus. șașlîk.

DOOM

șașlấc (rar) s. n., pl. șașlấcuri

șașlîc
ȘAȘLẤC, șașlăcuri, s. n. (Rar) Friptură (din carne de berbec). – Din rus. șașlîk.

DOOM

șașlấc (rar) s. n., pl. șașlấcuri

șașlîcul
ȘAȘLẤC, șașlăcuri, s. n. (Rar) Friptură (din carne de berbec). – Din rus. șașlîk.

DOOM

șașlấc (rar) s. n., pl. șașlấcuri

șașlîcului
ȘAȘLẤC, șașlăcuri, s. n. (Rar) Friptură (din carne de berbec). – Din rus. șașlîk.

DOOM

șașlấc (rar) s. n., pl. șașlấcuri

șașlîcuri
ȘAȘLẤC, șașlăcuri, s. n. (Rar) Friptură (din carne de berbec). – Din rus. șașlîk.

DOOM

șașlấc (rar) s. n., pl. șașlấcuri

șașlîcurile
ȘAȘLẤC, șașlăcuri, s. n. (Rar) Friptură (din carne de berbec). – Din rus. șașlîk.

DOOM

șașlấc (rar) s. n., pl. șașlấcuri

șașlîcurilor
ȘAȘLẤC, șașlăcuri, s. n. (Rar) Friptură (din carne de berbec). – Din rus. șașlîk.

DOOM

șașlấc (rar) s. n., pl. șașlấcuri

șașma
șașmá (-ále), s. f. – (Mold., Dobr.) Plasă mala. Tc. șaçma.

șaștac
șaștác (-ci), s. m. – Monedă care valora la început șase groși. – Var. șuștac. Mr. șiștac. Sl., cf. bg., sb., slov. šestak (Tiktin); var., din mag. susták (Gáldi, Dict., 159).