âmbaier
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbaiere
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbaieri
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbaieră
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbarc
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarca
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcai
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcam
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcare
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcare
ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca. DOOM
îmbarcáre s. f., g.-d. art. îmbarcắrii; pl. îmbarcắri
âmbarcarea
ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca. DOOM
îmbarcáre s. f., g.-d. art. îmbarcắrii; pl. îmbarcắri
âmbarcară
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcarăm
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcarăți
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcase
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcasem
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcaseră
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcaserăm
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcaserăți
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcaseși
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcaseți
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcat
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcau
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcași
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcați
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarce
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarci
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcând
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. DOOM
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
âmbarcări
ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca. DOOM
îmbarcáre s. f., g.-d. art. îmbarcắrii; pl. îmbarcắri
âmbarcării
ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca. DOOM
îmbarcáre s. f., g.-d. art. îmbarcắrii; pl. îmbarcắri
âmbarcările
ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca. DOOM
îmbarcáre s. f., g.-d. art. îmbarcắrii; pl. îmbarcắri
âmbarcărilor
ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca. DOOM
îmbarcáre s. f., g.-d. art. îmbarcắrii; pl. îmbarcắri
âmbată
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbelciugat
ÎMBELCIUGÁT, -Ă adj. v. belciugat. DOOM
îmbelciugát (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugáți; f. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte
âmbelciugata
ÎMBELCIUGÁT, -Ă adj. v. belciugat. DOOM
îmbelciugát (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugáți; f. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte
âmbelciugate
ÎMBELCIUGÁT, -Ă adj. v. belciugat. DOOM
îmbelciugát (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugáți; f. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte
âmbelciugatei
ÎMBELCIUGÁT, -Ă adj. v. belciugat. DOOM
îmbelciugát (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugáți; f. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte
âmbelciugatele
ÎMBELCIUGÁT, -Ă adj. v. belciugat. DOOM
îmbelciugát (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugáți; f. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte
âmbelciugatelor
ÎMBELCIUGÁT, -Ă adj. v. belciugat. DOOM
îmbelciugát (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugáți; f. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte
âmbelciugatul
ÎMBELCIUGÁT, -Ă adj. v. belciugat. DOOM
îmbelciugát (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugáți; f. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte
âmbelciugatului
ÎMBELCIUGÁT, -Ă adj. v. belciugat. DOOM
îmbelciugát (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugáți; f. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte
âmbelciugați
ÎMBELCIUGÁT, -Ă adj. v. belciugat. DOOM
îmbelciugát (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugáți; f. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte
âmbelciugații
ÎMBELCIUGÁT, -Ă adj. v. belciugat. DOOM
îmbelciugát (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugáți; f. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte
âmbelciugaților
ÎMBELCIUGÁT, -Ă adj. v. belciugat. DOOM
îmbelciugát (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugáți; f. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte
âmbelșuga
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugai
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugam
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugare
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugare
ÎMBIELȘUGÁRE s. f. v. îmbelșugare. DOOM
îmbelșugáre s. f., g.-d. art. îmbelșugắrii
âmbelșugarea
ÎMBIELȘUGÁRE s. f. v. îmbelșugare. DOOM
îmbelșugáre s. f., g.-d. art. îmbelșugắrii
âmbelșugară
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugarăm
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugarăți
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugase
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugasem
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugaseră
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugaserăm
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugaserăți
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugaseși
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugaseți
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugat
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugau
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugași
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugați
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșughează
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșughez
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugheze
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșughezi
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugând
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. DOOM
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
âmbelșugări
ÎMBIELȘUGÁRE s. f. v. îmbelșugare. DOOM
îmbelșugáre s. f., g.-d. art. îmbelșugắrii
âmbelșugării
ÎMBIELȘUGÁRE s. f. v. îmbelșugare. DOOM
îmbelșugáre s. f., g.-d. art. îmbelșugắrii
âmbelșugările
ÎMBIELȘUGÁRE s. f. v. îmbelșugare. DOOM
îmbelșugáre s. f., g.-d. art. îmbelșugắrii
âmbelșugărilor
ÎMBIELȘUGÁRE s. f. v. îmbelșugare. DOOM
îmbelșugáre s. f., g.-d. art. îmbelșugắrii
âmbete
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbeți
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbia
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiai
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiam
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiară
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiarăm
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiarăți
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiase
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiasem
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiaseră
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiaserăm
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiaserăți
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiaseși
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiaseți
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiat
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiau
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiași
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiați
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbib
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbiba
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibai
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibam
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibare
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibare
ÎMBIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbiba și rezultatul ei. – V. îmbiba. DOOM
îmbibáre s. f., g.-d. art. îmbibắrii
âmbibarea
ÎMBIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbiba și rezultatul ei. – V. îmbiba. DOOM
îmbibáre s. f., g.-d. art. îmbibắrii
âmbibară
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibarăm
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibarăți
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibase
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibasem
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibaseră
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibaserăm
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibaserăți
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibaseși
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibaseți
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibat
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibat
ÎMBIBÁT, -Ă, îmbibați, -te, adj. (Despre masa unui corp) Care a absorbit o cantitate mare de lichid. Postav îmbibat de ulei. ♦ Plin cu..., pătruns de... Veni o adiere ușoară de vînt, îmbibată cu miros de verdeață crudă. SAHIA, N. 87.
âmbibata
ÎMBIBÁT, -Ă, îmbibați, -te, adj. (Despre masa unui corp) Care a absorbit o cantitate mare de lichid. Postav îmbibat de ulei. ♦ Plin cu..., pătruns de... Veni o adiere ușoară de vînt, îmbibată cu miros de verdeață crudă. SAHIA, N. 87.
âmbibate
ÎMBIBÁT, -Ă, îmbibați, -te, adj. (Despre masa unui corp) Care a absorbit o cantitate mare de lichid. Postav îmbibat de ulei. ♦ Plin cu..., pătruns de... Veni o adiere ușoară de vînt, îmbibată cu miros de verdeață crudă. SAHIA, N. 87.
âmbibatei
ÎMBIBÁT, -Ă, îmbibați, -te, adj. (Despre masa unui corp) Care a absorbit o cantitate mare de lichid. Postav îmbibat de ulei. ♦ Plin cu..., pătruns de... Veni o adiere ușoară de vînt, îmbibată cu miros de verdeață crudă. SAHIA, N. 87.
âmbibatele
ÎMBIBÁT, -Ă, îmbibați, -te, adj. (Despre masa unui corp) Care a absorbit o cantitate mare de lichid. Postav îmbibat de ulei. ♦ Plin cu..., pătruns de... Veni o adiere ușoară de vînt, îmbibată cu miros de verdeață crudă. SAHIA, N. 87.
âmbibatelor
ÎMBIBÁT, -Ă, îmbibați, -te, adj. (Despre masa unui corp) Care a absorbit o cantitate mare de lichid. Postav îmbibat de ulei. ♦ Plin cu..., pătruns de... Veni o adiere ușoară de vînt, îmbibată cu miros de verdeață crudă. SAHIA, N. 87.
âmbibatul
ÎMBIBÁT, -Ă, îmbibați, -te, adj. (Despre masa unui corp) Care a absorbit o cantitate mare de lichid. Postav îmbibat de ulei. ♦ Plin cu..., pătruns de... Veni o adiere ușoară de vînt, îmbibată cu miros de verdeață crudă. SAHIA, N. 87.
âmbibatului
ÎMBIBÁT, -Ă, îmbibați, -te, adj. (Despre masa unui corp) Care a absorbit o cantitate mare de lichid. Postav îmbibat de ulei. ♦ Plin cu..., pătruns de... Veni o adiere ușoară de vînt, îmbibată cu miros de verdeață crudă. SAHIA, N. 87.
âmbibau
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibași
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibați
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibați
ÎMBIBÁT, -Ă, îmbibați, -te, adj. (Despre masa unui corp) Care a absorbit o cantitate mare de lichid. Postav îmbibat de ulei. ♦ Plin cu..., pătruns de... Veni o adiere ușoară de vînt, îmbibată cu miros de verdeață crudă. SAHIA, N. 87.
âmbibații
ÎMBIBÁT, -Ă, îmbibați, -te, adj. (Despre masa unui corp) Care a absorbit o cantitate mare de lichid. Postav îmbibat de ulei. ♦ Plin cu..., pătruns de... Veni o adiere ușoară de vînt, îmbibată cu miros de verdeață crudă. SAHIA, N. 87.
âmbibaților
ÎMBIBÁT, -Ă, îmbibați, -te, adj. (Despre masa unui corp) Care a absorbit o cantitate mare de lichid. Postav îmbibat de ulei. ♦ Plin cu..., pătruns de... Veni o adiere ușoară de vînt, îmbibată cu miros de verdeață crudă. SAHIA, N. 87.
âmbibe
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibi
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibând
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. DOOM
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă
âmbibări
ÎMBIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbiba și rezultatul ei. – V. îmbiba. DOOM
îmbibáre s. f., g.-d. art. îmbibắrii
âmbibării
ÎMBIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbiba și rezultatul ei. – V. îmbiba. DOOM
îmbibáre s. f., g.-d. art. îmbibắrii
âmbibările
ÎMBIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbiba și rezultatul ei. – V. îmbiba. DOOM
îmbibáre s. f., g.-d. art. îmbibắrii
âmbibărilor
ÎMBIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbiba și rezultatul ei. – V. îmbiba. DOOM
îmbibáre s. f., g.-d. art. îmbibắrii
âmbie
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiem
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiere
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiere
ÎMBIÉRE, îmbieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbia și rezultatul ei; poftire, invitație, îndemn stăruitor; îmbiat. [Pr.: -bi-e-] – V. îmbia. DOOM
îmbiére (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbiérii; pl. îmbiéri
âmbierea
ÎMBIÉRE, îmbieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbia și rezultatul ei; poftire, invitație, îndemn stăruitor; îmbiat. [Pr.: -bi-e-] – V. îmbia. DOOM
îmbiére (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbiérii; pl. îmbiéri
âmbieri
ÎMBIÉRE, îmbieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbia și rezultatul ei; poftire, invitație, îndemn stăruitor; îmbiat. [Pr.: -bi-e-] – V. îmbia. DOOM
îmbiére (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbiérii; pl. îmbiéri
âmbierii
ÎMBIÉRE, îmbieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbia și rezultatul ei; poftire, invitație, îndemn stăruitor; îmbiat. [Pr.: -bi-e-] – V. îmbia. DOOM
îmbiére (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbiérii; pl. îmbiéri
âmbierile
ÎMBIÉRE, îmbieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbia și rezultatul ei; poftire, invitație, îndemn stăruitor; îmbiat. [Pr.: -bi-e-] – V. îmbia. DOOM
îmbiére (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbiérii; pl. îmbiéri
âmbierilor
ÎMBIÉRE, îmbieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbia și rezultatul ei; poftire, invitație, îndemn stăruitor; îmbiat. [Pr.: -bi-e-] – V. îmbia. DOOM
îmbiére (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbiérii; pl. îmbiéri
âmbietoare
ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor. DOOM
îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
âmbietoarea
ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor. DOOM
îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
âmbietoarei
ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor. DOOM
îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
âmbietoarele
ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor. DOOM
îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
âmbietoarelor
ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor. DOOM
îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
âmbietor
ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor. DOOM
îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
âmbietori
ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor. DOOM
îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
âmbietorii
ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor. DOOM
îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
âmbietorilor
ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor. DOOM
îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
âmbietorul
ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor. DOOM
îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
âmbietorului
ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor. DOOM
îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
âmbietura
ÎMBIETÚRĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură. DOOM
îmbietúră (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbietúrii; pl. îmbietúri
âmbieturi
ÎMBIETÚRĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură. DOOM
îmbietúră (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbietúrii; pl. îmbietúri
âmbieturii
ÎMBIETÚRĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură. DOOM
îmbietúră (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbietúrii; pl. îmbietúri
âmbieturile
ÎMBIETÚRĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură. DOOM
îmbietúră (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbietúrii; pl. îmbietúri
âmbieturilor
ÎMBIETÚRĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură. DOOM
îmbietúră (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbietúrii; pl. îmbietúri
âmbii
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbiind
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. DOOM
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind)
âmbin
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbina
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinai
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinam
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinare
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinare
ÎMBINÁRE, îmbinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina. DOOM
îmbináre s. f., g.-d. art. îmbinắrii; pl. îmbinắri
âmbinarea
ÎMBINÁRE, îmbinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina. DOOM
îmbináre s. f., g.-d. art. îmbinắrii; pl. îmbinắri
âmbinară
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinarăm
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinarăți
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinase
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinasem
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinaseră
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinaserăm
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinaserăți
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinaseși
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinaseți
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinat
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinat
ÎMBINÁT, -Ă, îmbinați, -te, adj. Care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat. – V. îmbina.
âmbinata
ÎMBINÁT, -Ă, îmbinați, -te, adj. Care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat. – V. îmbina.
âmbinate
ÎMBINÁT, -Ă, îmbinați, -te, adj. Care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat. – V. îmbina.
âmbinatei
ÎMBINÁT, -Ă, îmbinați, -te, adj. Care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat. – V. îmbina.
âmbinatele
ÎMBINÁT, -Ă, îmbinați, -te, adj. Care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat. – V. îmbina.
âmbinatelor
ÎMBINÁT, -Ă, îmbinați, -te, adj. Care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat. – V. îmbina.
âmbinatul
ÎMBINÁT, -Ă, îmbinați, -te, adj. Care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat. – V. îmbina.
âmbinatului
ÎMBINÁT, -Ă, îmbinați, -te, adj. Care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat. – V. îmbina.
âmbinau
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinași
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinați
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinați
ÎMBINÁT, -Ă, îmbinați, -te, adj. Care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat. – V. îmbina.
âmbinații
ÎMBINÁT, -Ă, îmbinați, -te, adj. Care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat. – V. îmbina.
âmbinaților
ÎMBINÁT, -Ă, îmbinați, -te, adj. Care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat. – V. îmbina.
âmbine
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbini
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinând
ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Lat. *imbinare. DOOM
îmbiná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbínă
âmbinări
ÎMBINÁRE, îmbinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina. DOOM
îmbináre s. f., g.-d. art. îmbinắrii; pl. îmbinắri
âmbinării
ÎMBINÁRE, îmbinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina. DOOM
îmbináre s. f., g.-d. art. îmbinắrii; pl. îmbinắri
âmbinările
ÎMBINÁRE, îmbinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina. DOOM
îmbináre s. f., g.-d. art. îmbinắrii; pl. îmbinắri
âmbinărilor
ÎMBINÁRE, îmbinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina. DOOM
îmbináre s. f., g.-d. art. îmbinắrii; pl. îmbinắri
âmblânzea
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzeai
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzeam
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzească
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzeau
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzeați
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzesc
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzește
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzești
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzi
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzii
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzim
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzind
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzire
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzire
ÎMBLÂNZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmblânzi și rezultatul ei. – V. îmblânzi. DOOM
îmblânzíre s. f., g.-d. art. îmblânzírii
âmblânzirea
ÎMBLÂNZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmblânzi și rezultatul ei. – V. îmblânzi. DOOM
îmblânzíre s. f., g.-d. art. îmblânzírii
âmblânziri
ÎMBLÂNZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmblânzi și rezultatul ei. – V. îmblânzi. DOOM
îmblânzíre s. f., g.-d. art. îmblânzírii
âmblânzirii
ÎMBLÂNZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmblânzi și rezultatul ei. – V. îmblânzi. DOOM
îmblânzíre s. f., g.-d. art. îmblânzírii
âmblânzirile
ÎMBLÂNZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmblânzi și rezultatul ei. – V. îmblânzi. DOOM
îmblânzíre s. f., g.-d. art. îmblânzírii
âmblânzirilor
ÎMBLÂNZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmblânzi și rezultatul ei. – V. îmblânzi. DOOM
îmblânzíre s. f., g.-d. art. îmblânzírii
âmblânziră
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzirăm
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzirăți
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzise
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzisem
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânziseră
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânziserăm
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânziserăți
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânziseși
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânziseți
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzit
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânzit
ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.
âmblânzita
ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.
âmblânzite
ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.
âmblânzitei
ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.
âmblânzitele
ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.
âmblânzitelor
ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.
âmblânzitoare
ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor. DOOM
îmblânzitór s. m., pl. îmblânzitóri
âmblânzitoarea
ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor. DOOM
îmblânzitór s. m., pl. îmblânzitóri
âmblânzitoarei
ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor. DOOM
îmblânzitór s. m., pl. îmblânzitóri
âmblânzitoarele
ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor. DOOM
îmblânzitór s. m., pl. îmblânzitóri
âmblânzitoarelor
ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor. DOOM
îmblânzitór s. m., pl. îmblânzitóri
âmblânzitor
ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor. DOOM
îmblânzitór s. m., pl. îmblânzitóri
âmblânzitori
ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor. DOOM
îmblânzitór s. m., pl. îmblânzitóri
âmblânzitorii
ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor. DOOM
îmblânzitór s. m., pl. îmblânzitóri
âmblânzitorilor
ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor. DOOM
îmblânzitór s. m., pl. îmblânzitóri
âmblânzitorul
ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor. DOOM
îmblânzitór s. m., pl. îmblânzitóri
âmblânzitorului
ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor. DOOM
îmblânzitór s. m., pl. îmblânzitóri
âmblânzitul
ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.
âmblânzitului
ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.
âmblânziși
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânziți
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. DOOM
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
âmblânziți
ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.
âmblânziții
ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.
âmblânziților
ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.
âmblăcie
ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s. n. (Înv.) Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia sunt legate un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume pentru a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblắciu] – Cf. îmblăti. DOOM
îmblăcíu (înv.) s. n., art. îmblăcíul; pl. îmblăcíe
âmblăciele
ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s. n. (Înv.) Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia sunt legate un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume pentru a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblắciu] – Cf. îmblăti. DOOM
îmblăcíu (înv.) s. n., art. îmblăcíul; pl. îmblăcíe
âmblăcielor
ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s. n. (Înv.) Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia sunt legate un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume pentru a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblắciu] – Cf. îmblăti. DOOM
îmblăcíu (înv.) s. n., art. îmblăcíul; pl. îmblăcíe
âmblăciu
ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s. n. (Înv.) Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia sunt legate un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume pentru a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblắciu] – Cf. îmblăti. DOOM
îmblăcíu (înv.) s. n., art. îmblăcíul; pl. îmblăcíe
âmblăciul
ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s. n. (Înv.) Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia sunt legate un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume pentru a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblắciu] – Cf. îmblăti. DOOM
îmblăcíu (înv.) s. n., art. îmblăcíul; pl. îmblăcíe
âmblăciului
ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s. n. (Înv.) Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia sunt legate un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume pentru a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblắciu] – Cf. îmblăti. DOOM
îmblăcíu (înv.) s. n., art. îmblăcíul; pl. îmblăcíe
âmblănea
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblăneai
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblăneam
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănească
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblăneau
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblăneați
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănesc
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănește
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănești
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblăni
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănii
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănim
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănind
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănire
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănire
ÎMBLĂNÍRE s. f. Acțiunea de a îmblăni. – V. îmblăni. DOOM
îmblăníre s. f., g.-d. art. îmblănírii
âmblănirea
ÎMBLĂNÍRE s. f. Acțiunea de a îmblăni. – V. îmblăni. DOOM
îmblăníre s. f., g.-d. art. îmblănírii
âmblăniri
ÎMBLĂNÍRE s. f. Acțiunea de a îmblăni. – V. îmblăni. DOOM
îmblăníre s. f., g.-d. art. îmblănírii
âmblănirii
ÎMBLĂNÍRE s. f. Acțiunea de a îmblăni. – V. îmblăni. DOOM
îmblăníre s. f., g.-d. art. îmblănírii
âmblănirile
ÎMBLĂNÍRE s. f. Acțiunea de a îmblăni. – V. îmblăni. DOOM
îmblăníre s. f., g.-d. art. îmblănírii
âmblănirilor
ÎMBLĂNÍRE s. f. Acțiunea de a îmblăni. – V. îmblăni. DOOM
îmblăníre s. f., g.-d. art. îmblănírii
âmblăniră
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănirăm
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănirăți
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănise
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănisem
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblăniseră
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblăniserăm
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblăniserăți
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblăniseși
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblăniseți
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănit
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblănit
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
âmblănita
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
âmblănite
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
âmblănitei
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
âmblănitele
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
âmblănitelor
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
âmblănitul
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
âmblănitului
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
âmblăniși
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblăniți
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. DOOM
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
âmblăniți
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
âmblăniții
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
âmblăniților
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
âmblătire
ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – V. îmblăti. DOOM
îmblătíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri
âmblătirea
ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – V. îmblăti. DOOM
îmblătíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri
âmblătiri
ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – V. îmblăti. DOOM
îmblătíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri
âmblătirii
ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – V. îmblăti. DOOM
îmblătíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri
âmblătirile
ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – V. îmblăti. DOOM
îmblătíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri
âmblătirilor
ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – V. îmblăti. DOOM
îmblătíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri
âmblătitoare
ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor. DOOM
îmblătitór (înv.) s. m., pl. îmblătitóri
âmblătitoarea
ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor. DOOM
îmblătitór (înv.) s. m., pl. îmblătitóri
âmblătitoarei
ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor. DOOM
îmblătitór (înv.) s. m., pl. îmblătitóri
âmblătitoarele
ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor. DOOM
îmblătitór (înv.) s. m., pl. îmblătitóri
âmblătitoarelor
ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor. DOOM
îmblătitór (înv.) s. m., pl. îmblătitóri
âmblătitor
ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor. DOOM
îmblătitór (înv.) s. m., pl. îmblătitóri
âmblătitori
ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor. DOOM
îmblătitór (înv.) s. m., pl. îmblătitóri
âmblătitorii
ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor. DOOM
îmblătitór (înv.) s. m., pl. îmblătitóri
âmblătitorilor
ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor. DOOM
îmblătitór (înv.) s. m., pl. îmblătitóri
âmblătitorul
ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor. DOOM
îmblătitór (înv.) s. m., pl. îmblătitóri
âmblătitorului
ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor. DOOM
îmblătitór (înv.) s. m., pl. îmblătitóri
âmbobocea
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. DOOM
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă
âmbobocească
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. DOOM
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă
âmboboceau
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. DOOM
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă
âmbobocesc
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. DOOM
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă
âmbobocește
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. DOOM
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă
âmboboci
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. DOOM
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă
âmbobocind
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. DOOM
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă
âmbobocire
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. DOOM
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă
âmbobocire
ÎMBOBOCÍRE s. f. Acțiunea de a îmboboci și rezultatul ei. – V. îmboboci. DOOM
îmbobocíre s. f., g.-d. art. îmbobocírii
âmbobocirea
ÎMBOBOCÍRE s. f. Acțiunea de a îmboboci și rezultatul ei. – V. îmboboci. DOOM
îmbobocíre s. f., g.-d. art. îmbobocírii
âmbobociri
ÎMBOBOCÍRE s. f. Acțiunea de a îmboboci și rezultatul ei. – V. îmboboci. DOOM
îmbobocíre s. f., g.-d. art. îmbobocírii
âmbobocirii
ÎMBOBOCÍRE s. f. Acțiunea de a îmboboci și rezultatul ei. – V. îmboboci. DOOM
îmbobocíre s. f., g.-d. art. îmbobocírii
âmbobocirile
ÎMBOBOCÍRE s. f. Acțiunea de a îmboboci și rezultatul ei. – V. îmboboci. DOOM
îmbobocíre s. f., g.-d. art. îmbobocírii
âmbobocirilor
ÎMBOBOCÍRE s. f. Acțiunea de a îmboboci și rezultatul ei. – V. îmboboci. DOOM
îmbobocíre s. f., g.-d. art. îmbobocírii
âmbobociră
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. DOOM
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă
âmbobocise
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. DOOM
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă
âmbobociseră
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. DOOM
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă
âmbobocit
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. DOOM
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă
âmbobocit
ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci.
âmbobocita
ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci.
âmbobocite
ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci.
âmbobocitei
ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci.
âmbobocitele
ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci.
âmbobocitelor
ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci.
âmbobocitul
ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci.
âmbobocitului
ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci.
âmbobociți
ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci.
âmbobociții
ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci.
âmbobociților
ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci.
âmbodolea
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodoleai
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodoleam
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolească
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodoleau
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodoleați
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolesc
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolește
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolești
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodoli
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolii
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolim
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolind
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolire
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodoliră
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolirăm
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolirăți
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolise
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolisem
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodoliseră
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodoliserăm
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodoliserăți
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodoliseși
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodoliseți
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolit
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodolit
ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli.
âmbodolita
ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli.
âmbodolite
ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli.
âmbodolitei
ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli.
âmbodolitele
ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli.
âmbodolitelor
ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli.
âmbodolitul
ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli.
âmbodolitului
ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli.
âmbodoliși
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodoliți
ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. DOOM
îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă
âmbodoliți
ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli.
âmbodoliții
ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli.
âmbodoliților
ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli.
âmbogățea
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățeai
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățeam
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățească
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățeau
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățeați
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățesc
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățește
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățești
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogăți
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogății
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățim
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățind
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățire
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățire
ÎMBOGĂȚÍRE, îmbogățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. – V. îmbogăți. DOOM
îmbogățíre s. f., g.-d. art. îmbogățírii; pl. îmbogățíri
âmbogățirea
ÎMBOGĂȚÍRE, îmbogățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. – V. îmbogăți. DOOM
îmbogățíre s. f., g.-d. art. îmbogățírii; pl. îmbogățíri
âmbogățiri
ÎMBOGĂȚÍRE, îmbogățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. – V. îmbogăți. DOOM
îmbogățíre s. f., g.-d. art. îmbogățírii; pl. îmbogățíri
âmbogățirii
ÎMBOGĂȚÍRE, îmbogățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. – V. îmbogăți. DOOM
îmbogățíre s. f., g.-d. art. îmbogățírii; pl. îmbogățíri
âmbogățirile
ÎMBOGĂȚÍRE, îmbogățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. – V. îmbogăți. DOOM
îmbogățíre s. f., g.-d. art. îmbogățírii; pl. îmbogățíri
âmbogățirilor
ÎMBOGĂȚÍRE, îmbogățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. – V. îmbogăți. DOOM
îmbogățíre s. f., g.-d. art. îmbogățírii; pl. îmbogățíri
âmbogățiră
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățirăm
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățirăți
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățise
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățisem
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățiseră
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățiserăm
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățiserăți
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățiseși
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățiseți
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățit
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățit
ÎMBOGĂȚÍT, -Ă, îmbogățiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a acumulat bogății; bogat. 2. (Despre lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; dezvoltat. – V. îmbogăți.
âmbogățita
ÎMBOGĂȚÍT, -Ă, îmbogățiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a acumulat bogății; bogat. 2. (Despre lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; dezvoltat. – V. îmbogăți.
âmbogățite
ÎMBOGĂȚÍT, -Ă, îmbogățiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a acumulat bogății; bogat. 2. (Despre lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; dezvoltat. – V. îmbogăți.
âmbogățitei
ÎMBOGĂȚÍT, -Ă, îmbogățiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a acumulat bogății; bogat. 2. (Despre lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; dezvoltat. – V. îmbogăți.
âmbogățitele
ÎMBOGĂȚÍT, -Ă, îmbogățiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a acumulat bogății; bogat. 2. (Despre lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; dezvoltat. – V. îmbogăți.
âmbogățitelor
ÎMBOGĂȚÍT, -Ă, îmbogățiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a acumulat bogății; bogat. 2. (Despre lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; dezvoltat. – V. îmbogăți.
âmbogățitul
ÎMBOGĂȚÍT, -Ă, îmbogățiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a acumulat bogății; bogat. 2. (Despre lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; dezvoltat. – V. îmbogăți.
âmbogățitului
ÎMBOGĂȚÍT, -Ă, îmbogățiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a acumulat bogății; bogat. 2. (Despre lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; dezvoltat. – V. îmbogăți.
âmbogățiși
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățiți
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat. DOOM
îmbogățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 să îmbogățeáscă
âmbogățiți
ÎMBOGĂȚÍT, -Ă, îmbogățiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a acumulat bogății; bogat. 2. (Despre lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; dezvoltat. – V. îmbogăți.
âmbogățiții
ÎMBOGĂȚÍT, -Ă, îmbogățiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a acumulat bogății; bogat. 2. (Despre lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; dezvoltat. – V. îmbogăți.
âmbogățiților
ÎMBOGĂȚÍT, -Ă, îmbogățiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a acumulat bogății; bogat. 2. (Despre lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; dezvoltat. – V. îmbogăți.
âmbolbojea
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojeai
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojeam
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojească
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojeau
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojeați
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojesc
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojește
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojești
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolboji
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojii
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojim
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojind
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojire
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojiră
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojirăm
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojirăți
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojise
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojisem
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojiseră
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojiserăm
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojiserăți
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojiseși
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojiseți
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojit
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojiși
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmbolbojiți
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. DOOM
îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă
âmboldea
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldeai
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldeam
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldească
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldeau
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldeați
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldesc
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldește
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldești
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldi
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldii
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldim
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldind
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldire
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldire
ÎMBOLDÍRE, îmboldiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmboldi și rezultatul ei; fig. îndemn, stimul, imbold. – V. îmboldi. DOOM
îmboldíre s. f., g.-d. art. îmboldírii; pl. îmboldíri
âmboldirea
ÎMBOLDÍRE, îmboldiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmboldi și rezultatul ei; fig. îndemn, stimul, imbold. – V. îmboldi. DOOM
îmboldíre s. f., g.-d. art. îmboldírii; pl. îmboldíri
âmboldiri
ÎMBOLDÍRE, îmboldiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmboldi și rezultatul ei; fig. îndemn, stimul, imbold. – V. îmboldi. DOOM
îmboldíre s. f., g.-d. art. îmboldírii; pl. îmboldíri
âmboldirii
ÎMBOLDÍRE, îmboldiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmboldi și rezultatul ei; fig. îndemn, stimul, imbold. – V. îmboldi. DOOM
îmboldíre s. f., g.-d. art. îmboldírii; pl. îmboldíri
âmboldirile
ÎMBOLDÍRE, îmboldiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmboldi și rezultatul ei; fig. îndemn, stimul, imbold. – V. îmboldi. DOOM
îmboldíre s. f., g.-d. art. îmboldírii; pl. îmboldíri
âmboldirilor
ÎMBOLDÍRE, îmboldiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmboldi și rezultatul ei; fig. îndemn, stimul, imbold. – V. îmboldi. DOOM
îmboldíre s. f., g.-d. art. îmboldírii; pl. îmboldíri
âmboldiră
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldirăm
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldirăți
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldise
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldisem
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldiseră
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldiserăm
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldiserăți
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldiseși
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldiseți
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldit
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmbolditoare
ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor. DOOM
îmbolditór (rar) adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre
âmbolditoarea
ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor. DOOM
îmbolditór (rar) adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre
âmbolditoarei
ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor. DOOM
îmbolditór (rar) adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre
âmbolditoarele
ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor. DOOM
îmbolditór (rar) adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre
âmbolditoarelor
ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor. DOOM
îmbolditór (rar) adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre
âmbolditor
ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor. DOOM
îmbolditór (rar) adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre
âmbolditori
ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor. DOOM
îmbolditór (rar) adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre
âmbolditorii
ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor. DOOM
îmbolditór (rar) adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre
âmbolditorilor
ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor. DOOM
îmbolditór (rar) adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre
âmbolditorul
ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor. DOOM
îmbolditór (rar) adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre
âmbolditorului
ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor. DOOM
îmbolditór (rar) adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre
âmboldiși
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmboldiți
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. DOOM
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă
âmbolnăvea
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăveai
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăveam
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvească
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăveau
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăveați
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvesc
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvește
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvești
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvi
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvii
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvim
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvind
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvire
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvire
ÎMBOLNĂVÍRE s. f. Faptul de a (se) îmbolnăvi. – V. îmbolnăvi. DOOM
îmbolnăvíre s. f., g.-d. art. îmbolnăvírii
âmbolnăvirea
ÎMBOLNĂVÍRE s. f. Faptul de a (se) îmbolnăvi. – V. îmbolnăvi. DOOM
îmbolnăvíre s. f., g.-d. art. îmbolnăvírii
âmbolnăviri
ÎMBOLNĂVÍRE s. f. Faptul de a (se) îmbolnăvi. – V. îmbolnăvi. DOOM
îmbolnăvíre s. f., g.-d. art. îmbolnăvírii
âmbolnăvirii
ÎMBOLNĂVÍRE s. f. Faptul de a (se) îmbolnăvi. – V. îmbolnăvi. DOOM
îmbolnăvíre s. f., g.-d. art. îmbolnăvírii
âmbolnăvirile
ÎMBOLNĂVÍRE s. f. Faptul de a (se) îmbolnăvi. – V. îmbolnăvi. DOOM
îmbolnăvíre s. f., g.-d. art. îmbolnăvírii
âmbolnăvirilor
ÎMBOLNĂVÍRE s. f. Faptul de a (se) îmbolnăvi. – V. îmbolnăvi. DOOM
îmbolnăvíre s. f., g.-d. art. îmbolnăvírii
âmbolnăviră
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvirăm
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvirăți
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvise
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvisem
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăviseră
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăviserăm
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăviserăți
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăviseși
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăviseți
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăvit
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăviși
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmbolnăviți
ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. DOOM
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă
âmboura
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourai
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbouram
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourare
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourară
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourarăm
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourarăți
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourase
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourasem
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbouraseră
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbouraserăm
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbouraserăți
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbouraseși
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbouraseți
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourat
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourau
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourași
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourați
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourează
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourez
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmboureze
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourezi
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbourând
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
âmbrac
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbracați
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrace
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbraci
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbracă
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbracăm
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrebena
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenai
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenam
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenare
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenară
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenarăm
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenarăți
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenase
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenasem
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenaseră
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenaserăm
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenaserăți
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenaseși
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenaseți
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenat
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenau
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenași
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenați
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenează
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenez
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebeneze
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenezi
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrebenând
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. DOOM
îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză
âmbrobodea
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodeai
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodeala
ÎMBROBODEÁLĂ, îmbrobodeli, s. f. Îmbrobodire; (concr.) obiect care servește la îmbrobodit. – Îmbrobodi + suf. -eală. DOOM
îmbrobodeálă s. f., g.-d. art. îmbrobodélii; pl. îmbrobodéli
âmbrobodeam
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodească
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodeau
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodeați
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodeli
ÎMBROBODEÁLĂ, îmbrobodeli, s. f. Îmbrobodire; (concr.) obiect care servește la îmbrobodit. – Îmbrobodi + suf. -eală. DOOM
îmbrobodeálă s. f., g.-d. art. îmbrobodélii; pl. îmbrobodéli
âmbrobodelii
ÎMBROBODEÁLĂ, îmbrobodeli, s. f. Îmbrobodire; (concr.) obiect care servește la îmbrobodit. – Îmbrobodi + suf. -eală. DOOM
îmbrobodeálă s. f., g.-d. art. îmbrobodélii; pl. îmbrobodéli
âmbrobodelile
ÎMBROBODEÁLĂ, îmbrobodeli, s. f. Îmbrobodire; (concr.) obiect care servește la îmbrobodit. – Îmbrobodi + suf. -eală. DOOM
îmbrobodeálă s. f., g.-d. art. îmbrobodélii; pl. îmbrobodéli
âmbrobodelilor
ÎMBROBODEÁLĂ, îmbrobodeli, s. f. Îmbrobodire; (concr.) obiect care servește la îmbrobodit. – Îmbrobodi + suf. -eală. DOOM
îmbrobodeálă s. f., g.-d. art. îmbrobodélii; pl. îmbrobodéli
âmbrobodesc
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodește
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodești
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodi
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodii
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodim
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodind
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodire
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodire
ÎMBROBODÍRE, îmbrobodiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală. – V. îmbrobodi. DOOM
!îmbrobodíre s. f., g.-d. art. îmbrobodírii; pl. îmbrobodíri
âmbrobodirea
ÎMBROBODÍRE, îmbrobodiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală. – V. îmbrobodi. DOOM
!îmbrobodíre s. f., g.-d. art. îmbrobodírii; pl. îmbrobodíri
âmbrobodiri
ÎMBROBODÍRE, îmbrobodiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală. – V. îmbrobodi. DOOM
!îmbrobodíre s. f., g.-d. art. îmbrobodírii; pl. îmbrobodíri
âmbrobodirii
ÎMBROBODÍRE, îmbrobodiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală. – V. îmbrobodi. DOOM
!îmbrobodíre s. f., g.-d. art. îmbrobodírii; pl. îmbrobodíri
âmbrobodirile
ÎMBROBODÍRE, îmbrobodiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală. – V. îmbrobodi. DOOM
!îmbrobodíre s. f., g.-d. art. îmbrobodírii; pl. îmbrobodíri
âmbrobodirilor
ÎMBROBODÍRE, îmbrobodiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală. – V. îmbrobodi. DOOM
!îmbrobodíre s. f., g.-d. art. îmbrobodírii; pl. îmbrobodíri
âmbrobodiră
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodirăm
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodirăți
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodise
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodisem
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodiseră
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodiserăm
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodiserăți
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodiseși
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodiseți
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodit
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodit
ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.
âmbrobodita
ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.
âmbrobodite
ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.
âmbroboditei
ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.
âmbroboditele
ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.
âmbroboditelor
ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.
âmbroboditul
ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.
âmbroboditului
ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.
âmbrobodiși
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodiți
ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă. DOOM
îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă
âmbrobodiți
ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.
âmbrobodiții
ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.
âmbrobodiților
ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.
âmbrobonea
ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. A căpăta aspect de broboane, a se transforma în broboane. Pe buza de sus, pe bărbie... se îmbrobonise sudoare. DUMITRIU, N. 229.
âmbrobonească
ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. A căpăta aspect de broboane, a se transforma în broboane. Pe buza de sus, pe bărbie... se îmbrobonise sudoare. DUMITRIU, N. 229.
âmbroboneau
ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. A căpăta aspect de broboane, a se transforma în broboane. Pe buza de sus, pe bărbie... se îmbrobonise sudoare. DUMITRIU, N. 229.
âmbrobonesc
ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. A căpăta aspect de broboane, a se transforma în broboane. Pe buza de sus, pe bărbie... se îmbrobonise sudoare. DUMITRIU, N. 229.
âmbrobonește
ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. A căpăta aspect de broboane, a se transforma în broboane. Pe buza de sus, pe bărbie... se îmbrobonise sudoare. DUMITRIU, N. 229.
âmbroboni
ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. A căpăta aspect de broboane, a se transforma în broboane. Pe buza de sus, pe bărbie... se îmbrobonise sudoare. DUMITRIU, N. 229.
âmbrobonind
ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. A căpăta aspect de broboane, a se transforma în broboane. Pe buza de sus, pe bărbie... se îmbrobonise sudoare. DUMITRIU, N. 229.
âmbrobonire
ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. A căpăta aspect de broboane, a se transforma în broboane. Pe buza de sus, pe bărbie... se îmbrobonise sudoare. DUMITRIU, N. 229.
âmbroboniră
ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. A căpăta aspect de broboane, a se transforma în broboane. Pe buza de sus, pe bărbie... se îmbrobonise sudoare. DUMITRIU, N. 229.
âmbrobonise
ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. A căpăta aspect de broboane, a se transforma în broboane. Pe buza de sus, pe bărbie... se îmbrobonise sudoare. DUMITRIU, N. 229.
âmbroboniseră
ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. A căpăta aspect de broboane, a se transforma în broboane. Pe buza de sus, pe bărbie... se îmbrobonise sudoare. DUMITRIU, N. 229.
âmbrobonit
ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. A căpăta aspect de broboane, a se transforma în broboane. Pe buza de sus, pe bărbie... se îmbrobonise sudoare. DUMITRIU, N. 229.
âmbrumat
ÎMBRUMÁT, -Ă adj. v. brumat.
âmbrumata
ÎMBRUMÁT, -Ă adj. v. brumat.
âmbrumate
ÎMBRUMÁT, -Ă adj. v. brumat.
âmbrumatei
ÎMBRUMÁT, -Ă adj. v. brumat.
âmbrumatele
ÎMBRUMÁT, -Ă adj. v. brumat.
âmbrumatelor
ÎMBRUMÁT, -Ă adj. v. brumat.
âmbrumatul
ÎMBRUMÁT, -Ă adj. v. brumat.
âmbrumatului
ÎMBRUMÁT, -Ă adj. v. brumat.
âmbrumați
ÎMBRUMÁT, -Ă adj. v. brumat.
âmbrumații
ÎMBRUMÁT, -Ă adj. v. brumat.
âmbrumaților
ÎMBRUMÁT, -Ă adj. v. brumat.
âmbrânc
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrânca
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncai
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncam
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncare
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncară
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncarăm
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncarăți
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncase
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncasem
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncaseră
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncaserăm
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncaserăți
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncaseși
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncaseți
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncat
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncau
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncași
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncați
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrânce
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrâncea
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrânceai
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrânceala
ÎMBRÂNCEÁLĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci. – Îmbrânci + suf. -eală. DOOM
îmbrânceálă s. f., g.-d. art. îmbrâncélii; pl. îmbrâncéli
âmbrânceam
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncească
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrânceau
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrânceați
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrânceli
ÎMBRÂNCEÁLĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci. – Îmbrânci + suf. -eală. DOOM
îmbrânceálă s. f., g.-d. art. îmbrâncélii; pl. îmbrâncéli
âmbrâncelii
ÎMBRÂNCEÁLĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci. – Îmbrânci + suf. -eală. DOOM
îmbrânceálă s. f., g.-d. art. îmbrâncélii; pl. îmbrâncéli
âmbrâncelile
ÎMBRÂNCEÁLĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci. – Îmbrânci + suf. -eală. DOOM
îmbrânceálă s. f., g.-d. art. îmbrâncélii; pl. îmbrâncéli
âmbrâncelilor
ÎMBRÂNCEÁLĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci. – Îmbrânci + suf. -eală. DOOM
îmbrânceálă s. f., g.-d. art. îmbrâncélii; pl. îmbrâncéli
âmbrâncesc
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncește
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncești
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrânci
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrânci
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncii
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncim
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncind
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncire
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncire
ÎMBRÂNCÍRE, îmbrânciri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrânci și rezultatul ei. – V. îmbrânci. DOOM
îmbrâncíre s. f., g.-d. art. îmbrâncírii; pl. îmbrâncíri
âmbrâncirea
ÎMBRÂNCÍRE, îmbrânciri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrânci și rezultatul ei. – V. îmbrânci. DOOM
îmbrâncíre s. f., g.-d. art. îmbrâncírii; pl. îmbrâncíri
âmbrânciri
ÎMBRÂNCÍRE, îmbrânciri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrânci și rezultatul ei. – V. îmbrânci. DOOM
îmbrâncíre s. f., g.-d. art. îmbrâncírii; pl. îmbrâncíri
âmbrâncirii
ÎMBRÂNCÍRE, îmbrânciri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrânci și rezultatul ei. – V. îmbrânci. DOOM
îmbrâncíre s. f., g.-d. art. îmbrâncírii; pl. îmbrâncíri
âmbrâncirile
ÎMBRÂNCÍRE, îmbrânciri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrânci și rezultatul ei. – V. îmbrânci. DOOM
îmbrâncíre s. f., g.-d. art. îmbrâncírii; pl. îmbrâncíri
âmbrâncirilor
ÎMBRÂNCÍRE, îmbrânciri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrânci și rezultatul ei. – V. îmbrânci. DOOM
îmbrâncíre s. f., g.-d. art. îmbrâncírii; pl. îmbrâncíri
âmbrânciră
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncirăm
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncirăți
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncise
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncisem
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrânciseră
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrânciserăm
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrânciserăți
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrânciseși
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrânciseți
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncit
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncitura
ÎMBRÂNCITÚRĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură. DOOM
îmbrâncitúră s. f., g.-d. art. îmbrâncitúrii; pl. îmbrâncitúri
âmbrâncituri
ÎMBRÂNCITÚRĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură. DOOM
îmbrâncitúră s. f., g.-d. art. îmbrâncitúrii; pl. îmbrâncitúri
âmbrânciturii
ÎMBRÂNCITÚRĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură. DOOM
îmbrâncitúră s. f., g.-d. art. îmbrâncitúrii; pl. îmbrâncitúri
âmbrânciturile
ÎMBRÂNCITÚRĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură. DOOM
îmbrâncitúră s. f., g.-d. art. îmbrâncitúrii; pl. îmbrâncitúri
âmbrânciturilor
ÎMBRÂNCITÚRĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură. DOOM
îmbrâncitúră s. f., g.-d. art. îmbrâncitúrii; pl. îmbrâncitúri
âmbrânciși
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrânciți
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. DOOM
îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă
âmbrâncând
ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
âmbrânzit
ÎMBRÎNZÍT, -Ă, îmbrînziți, -te, adj. 1. Cu brînză. După ce-a mîncat cît i-a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. 2. (Despre lapte) Brînzit.
âmbrânzita
ÎMBRÎNZÍT, -Ă, îmbrînziți, -te, adj. 1. Cu brînză. După ce-a mîncat cît i-a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. 2. (Despre lapte) Brînzit.
âmbrânzite
ÎMBRÎNZÍT, -Ă, îmbrînziți, -te, adj. 1. Cu brînză. După ce-a mîncat cît i-a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. 2. (Despre lapte) Brînzit.
âmbrânzitei
ÎMBRÎNZÍT, -Ă, îmbrînziți, -te, adj. 1. Cu brînză. După ce-a mîncat cît i-a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. 2. (Despre lapte) Brînzit.
âmbrânzitele
ÎMBRÎNZÍT, -Ă, îmbrînziți, -te, adj. 1. Cu brînză. După ce-a mîncat cît i-a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. 2. (Despre lapte) Brînzit.
âmbrânzitelor
ÎMBRÎNZÍT, -Ă, îmbrînziți, -te, adj. 1. Cu brînză. După ce-a mîncat cît i-a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. 2. (Despre lapte) Brînzit.
âmbrânzitul
ÎMBRÎNZÍT, -Ă, îmbrînziți, -te, adj. 1. Cu brînză. După ce-a mîncat cît i-a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. 2. (Despre lapte) Brînzit.
âmbrânzitului
ÎMBRÎNZÍT, -Ă, îmbrînziți, -te, adj. 1. Cu brînză. După ce-a mîncat cît i-a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. 2. (Despre lapte) Brînzit.
âmbrânziți
ÎMBRÎNZÍT, -Ă, îmbrînziți, -te, adj. 1. Cu brînză. După ce-a mîncat cît i-a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. 2. (Despre lapte) Brînzit.
âmbrânziții
ÎMBRÎNZÍT, -Ă, îmbrînziți, -te, adj. 1. Cu brînză. După ce-a mîncat cît i-a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. 2. (Despre lapte) Brînzit.
âmbrânziților
ÎMBRÎNZÍT, -Ă, îmbrînziți, -te, adj. 1. Cu brînză. După ce-a mîncat cît i-a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. 2. (Despre lapte) Brînzit.
âmbrăcai
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcare
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcare
ÎMBRĂCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei; îmbrăcat1. – V. îmbrăca. DOOM
îmbrăcáre s. f., g.-d. art. îmbrăcắrii
âmbrăcarea
ÎMBRĂCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei; îmbrăcat1. – V. îmbrăca. DOOM
îmbrăcáre s. f., g.-d. art. îmbrăcắrii
âmbrăcară
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcarăm
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcarăți
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcase
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcasem
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcaseră
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcaserăm
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcaserăți
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcaseși
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcaseți
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcat
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcat
ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.
âmbrăcata
ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.
âmbrăcate
ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.
âmbrăcatei
ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.
âmbrăcatele
ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.
âmbrăcatelor
ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.
âmbrăcatul
ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.
âmbrăcatului
ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.
âmbrăcau
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcași
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcați
ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.
âmbrăcații
ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.
âmbrăcaților
ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.
âmbrăcând
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). DOOM
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
âmbrăcări
ÎMBRĂCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei; îmbrăcat1. – V. îmbrăca. DOOM
îmbrăcáre s. f., g.-d. art. îmbrăcắrii
âmbrăcării
ÎMBRĂCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei; îmbrăcat1. – V. îmbrăca. DOOM
îmbrăcáre s. f., g.-d. art. îmbrăcắrii
âmbrăcările
ÎMBRĂCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei; îmbrăcat1. – V. îmbrăca. DOOM
îmbrăcáre s. f., g.-d. art. îmbrăcắrii
âmbrăcărilor
ÎMBRĂCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei; îmbrăcat1. – V. îmbrăca. DOOM
îmbrăcáre s. f., g.-d. art. îmbrăcắrii
âmbrățișa
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișai
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișam
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișare
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișare
ÎMBRĂȚOȘÁRE s. f. v. îmbrățișare. DOOM
îmbrățișáre s. f., g.-d. art. îmbrățișắrii; pl. îmbrățișắri
âmbrățișarea
ÎMBRĂȚOȘÁRE s. f. v. îmbrățișare. DOOM
îmbrățișáre s. f., g.-d. art. îmbrățișắrii; pl. îmbrățișắri
âmbrățișară
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișarăm
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișarăți
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișase
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișasem
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișaseră
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișaserăm
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișaserăți
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișaseși
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișaseți
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișat
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișat
ÎMBRĂȚIȘÁT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșát, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.
âmbrățișata
ÎMBRĂȚIȘÁT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșát, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.
âmbrățișate
ÎMBRĂȚIȘÁT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșát, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.
âmbrățișatei
ÎMBRĂȚIȘÁT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșát, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.
âmbrățișatele
ÎMBRĂȚIȘÁT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșát, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.
âmbrățișatelor
ÎMBRĂȚIȘÁT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșát, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.
âmbrățișatul
ÎMBRĂȚIȘÁT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșát, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.
âmbrățișatului
ÎMBRĂȚIȘÁT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșát, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.
âmbrățișau
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișași
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișați
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișați
ÎMBRĂȚIȘÁT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșát, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.
âmbrățișații
ÎMBRĂȚIȘÁT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșát, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.
âmbrățișaților
ÎMBRĂȚIȘÁT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșát, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.
âmbrățișează
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișez
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișeze
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișezi
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișând
ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). DOOM
îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd
âmbrățișări
ÎMBRĂȚOȘÁRE s. f. v. îmbrățișare. DOOM
îmbrățișáre s. f., g.-d. art. îmbrățișắrii; pl. îmbrățișắri
âmbrățișării
ÎMBRĂȚOȘÁRE s. f. v. îmbrățișare. DOOM
îmbrățișáre s. f., g.-d. art. îmbrățișắrii; pl. îmbrățișắri
âmbrățișările
ÎMBRĂȚOȘÁRE s. f. v. îmbrățișare. DOOM
îmbrățișáre s. f., g.-d. art. îmbrățișắrii; pl. îmbrățișắri
âmbrățișărilor
ÎMBRĂȚOȘÁRE s. f. v. îmbrățișare. DOOM
îmbrățișáre s. f., g.-d. art. îmbrățișắrii; pl. îmbrățișắri
âmbuc
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbuca
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucai
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucam
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucare
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucare
ÎMBUCÁRE, îmbucări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbuca. ♦ (Concr.) Loc unde se îmbucă ceva. – V. îmbuca. DOOM
îmbucáre s. f., g.-d. art. îmbucắrii; pl. îmbucắri
âmbucarea
ÎMBUCÁRE, îmbucări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbuca. ♦ (Concr.) Loc unde se îmbucă ceva. – V. îmbuca. DOOM
îmbucáre s. f., g.-d. art. îmbucắrii; pl. îmbucắri
âmbucară
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucarăm
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucarăți
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucase
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucasem
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucaseră
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucaserăm
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucaserăți
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucaseși
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucaseți
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucat
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucau
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucași
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucați
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbuce
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbuci
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucur
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucura
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucurai
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucuram
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucurare
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucurară
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucurarăm
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucurarăți
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucurase
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucurasem
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucuraseră
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucuraserăm
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucuraserăți
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucuraseși
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucuraseți
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucurat
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucurau
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucurași
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucurați
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucure
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucuri
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucurând
ÎMBUCURÁ, îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. DOOM
îmbucurá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbúcură
âmbucurătoare
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător. DOOM
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
âmbucurătoarea
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător. DOOM
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
âmbucurătoarei
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător. DOOM
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
âmbucurătoarele
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător. DOOM
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
âmbucurătoarelor
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător. DOOM
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
âmbucurător
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător. DOOM
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
âmbucurători
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător. DOOM
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
âmbucurătorii
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător. DOOM
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
âmbucurătorilor
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător. DOOM
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
âmbucurătorul
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător. DOOM
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
âmbucurătorului
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător. DOOM
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
âmbucând
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucea „gură”). DOOM
îmbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbúcă
âmbucări
ÎMBUCÁRE, îmbucări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbuca. ♦ (Concr.) Loc unde se îmbucă ceva. – V. îmbuca. DOOM
îmbucáre s. f., g.-d. art. îmbucắrii; pl. îmbucắri
âmbucării
ÎMBUCÁRE, îmbucări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbuca. ♦ (Concr.) Loc unde se îmbucă ceva. – V. îmbuca. DOOM
îmbucáre s. f., g.-d. art. îmbucắrii; pl. îmbucắri
âmbucările
ÎMBUCÁRE, îmbucări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbuca. ♦ (Concr.) Loc unde se îmbucă ceva. – V. îmbuca. DOOM
îmbucáre s. f., g.-d. art. îmbucắrii; pl. îmbucắri
âmbucărilor
ÎMBUCÁRE, îmbucări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbuca. ♦ (Concr.) Loc unde se îmbucă ceva. – V. îmbuca. DOOM
îmbucáre s. f., g.-d. art. îmbucắrii; pl. îmbucắri
âmbucătura
ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi introdusă o dată în gură; înghițitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură. DOOM
îmbucătúră s. f., g.-d. art. îmbucătúrii; pl. îmbucătúri
âmbucături
ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi introdusă o dată în gură; înghițitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură. DOOM
îmbucătúră s. f., g.-d. art. îmbucătúrii; pl. îmbucătúri
âmbucăturii
ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi introdusă o dată în gură; înghițitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură. DOOM
îmbucătúră s. f., g.-d. art. îmbucătúrii; pl. îmbucătúri
âmbucăturile
ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi introdusă o dată în gură; înghițitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură. DOOM
îmbucătúră s. f., g.-d. art. îmbucătúrii; pl. îmbucătúri
âmbucăturilor
ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi introdusă o dată în gură; înghițitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură. DOOM
îmbucătúră s. f., g.-d. art. îmbucătúrii; pl. îmbucătúri
âmbucătățea
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățeai
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățeam
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățească
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățeau
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățeați
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățesc
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățește
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățești
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătăți
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătății
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățim
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățind
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățire
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățire
ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți. – V. îmbucătăți. DOOM
îmbucătățíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățírii; pl. îmbucătățíri
âmbucătățirea
ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți. – V. îmbucătăți. DOOM
îmbucătățíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățírii; pl. îmbucătățíri
âmbucătățiri
ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți. – V. îmbucătăți. DOOM
îmbucătățíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățírii; pl. îmbucătățíri
âmbucătățirii
ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți. – V. îmbucătăți. DOOM
îmbucătățíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățírii; pl. îmbucătățíri
âmbucătățirile
ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți. – V. îmbucătăți. DOOM
îmbucătățíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățírii; pl. îmbucătățíri
âmbucătățirilor
ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți. – V. îmbucătăți. DOOM
îmbucătățíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățírii; pl. îmbucătățíri
âmbucătățiră
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățirăm
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățirăți
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățise
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățisem
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățiseră
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățiserăm
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățiserăți
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățiseși
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățiseți
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățit
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățit
ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.
âmbucătățita
ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.
âmbucătățite
ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.
âmbucătățitei
ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.
âmbucătățitele
ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.
âmbucătățitelor
ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.
âmbucătățitul
ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.
âmbucătățitului
ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.
âmbucătățiși
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățiți
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. DOOM
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă
âmbucătățiți
ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.
âmbucătățiții
ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.
âmbucătățiților
ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.
âmbucățea
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățeai
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățeam
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățească
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățeau
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățeați
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățesc
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățește
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățești
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucăți
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucății
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățim
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățind
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățire
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățiră
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățirăm
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățirăți
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățise
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățisem
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățiseră
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățiserăm
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățiserăți
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățiseși
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățiseți
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățit
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățiși
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbucățiți
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. DOOM
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
âmbufna
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnai
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnam
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnare
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnare
ÎMBUFNÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna. DOOM
îmbufnáre (fam.) s. f., g.-d. art. îmbufnắrii
âmbufnarea
ÎMBUFNÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna. DOOM
îmbufnáre (fam.) s. f., g.-d. art. îmbufnắrii
âmbufnară
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnarăm
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnarăți
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnase
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnasem
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnaseră
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnaserăm
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnaserăți
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnaseși
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnaseți
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnat
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnat
ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
âmbufnata
ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
âmbufnate
ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
âmbufnatei
ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
âmbufnatele
ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
âmbufnatelor
ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
âmbufnatul
ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
âmbufnatului
ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
âmbufnau
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnași
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnați
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnați
ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
âmbufnații
ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
âmbufnaților
ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
âmbufnează
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnez
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufneze
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnezi
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnând
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. DOOM
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză
âmbufnări
ÎMBUFNÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna. DOOM
îmbufnáre (fam.) s. f., g.-d. art. îmbufnắrii
âmbufnării
ÎMBUFNÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna. DOOM
îmbufnáre (fam.) s. f., g.-d. art. îmbufnắrii
âmbufnările
ÎMBUFNÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna. DOOM
îmbufnáre (fam.) s. f., g.-d. art. îmbufnắrii
âmbufnărilor
ÎMBUFNÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna. DOOM
îmbufnáre (fam.) s. f., g.-d. art. îmbufnắrii
âmbuib
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuiba
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibai
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibam
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibare
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibare
ÎMBUIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuiba și rezultatul ei; stare de om îmbuibat. – V. îmbuiba. DOOM
îmbuibáre (-bui-) s. f., g.-d. art. îmbuibắrii
âmbuibarea
ÎMBUIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuiba și rezultatul ei; stare de om îmbuibat. – V. îmbuiba. DOOM
îmbuibáre (-bui-) s. f., g.-d. art. îmbuibắrii
âmbuibară
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibarăm
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibarăți
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibase
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibasem
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibaseră
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibaserăm
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibaserăți
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibaseși
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibaseți
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibat
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibat
ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.
âmbuibata
ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.
âmbuibate
ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.
âmbuibatei
ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.
âmbuibatele
ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.
âmbuibatelor
ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.
âmbuibatul
ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.
âmbuibatului
ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.
âmbuibau
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibași
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibați
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibați
ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.
âmbuibații
ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.
âmbuibaților
ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.
âmbuibe
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibi
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibând
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. DOOM
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
âmbuibări
ÎMBUIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuiba și rezultatul ei; stare de om îmbuibat. – V. îmbuiba. DOOM
îmbuibáre (-bui-) s. f., g.-d. art. îmbuibắrii
âmbuibării
ÎMBUIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuiba și rezultatul ei; stare de om îmbuibat. – V. îmbuiba. DOOM
îmbuibáre (-bui-) s. f., g.-d. art. îmbuibắrii
âmbuibările
ÎMBUIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuiba și rezultatul ei; stare de om îmbuibat. – V. îmbuiba. DOOM
îmbuibáre (-bui-) s. f., g.-d. art. îmbuibắrii
âmbuibărilor
ÎMBUIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuiba și rezultatul ei; stare de om îmbuibat. – V. îmbuiba. DOOM
îmbuibáre (-bui-) s. f., g.-d. art. îmbuibắrii
âmbujora
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorai
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujoram
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorare
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorare
ÎMBUJORÁRE, îmbujorări, s. f. Acțiunea de a se îmbujora. – V. îmbujora.
âmbujorarea
ÎMBUJORÁRE, îmbujorări, s. f. Acțiunea de a se îmbujora. – V. îmbujora.
âmbujorară
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorarăm
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorarăți
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorase
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorasem
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujoraseră
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujoraserăm
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujoraserăți
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujoraseși
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujoraseți
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorat
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorat
ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
âmbujorata
ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
âmbujorate
ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
âmbujoratei
ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
âmbujoratele
ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
âmbujoratelor
ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
âmbujoratul
ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
âmbujoratului
ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
âmbujorau
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorași
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorați
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorați
ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
âmbujorații
ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
âmbujoraților
ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
âmbujorează
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorez
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujoreze
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorezi
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorând
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. DOOM
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză
âmbujorări
ÎMBUJORÁRE, îmbujorări, s. f. Acțiunea de a se îmbujora. – V. îmbujora.
âmbujorării
ÎMBUJORÁRE, îmbujorări, s. f. Acțiunea de a se îmbujora. – V. îmbujora.
âmbujorările
ÎMBUJORÁRE, îmbujorări, s. f. Acțiunea de a se îmbujora. – V. îmbujora.
âmbujorărilor
ÎMBUJORÁRE, îmbujorări, s. f. Acțiunea de a se îmbujora. – V. îmbujora.
âmbulzea
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzeai
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzeala
ÎMBULZEÁLĂ, îmbulzeli, s. f. Îngrămădire de oameni (rar, de obiecte); înghesuială; aglomerație. – Îmbulzi + suf. -eală. DOOM
îmbulzeálă s. f., g.-d. art. îmbulzélii; pl. îmbulzéli
âmbulzeam
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzească
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzeau
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzeați
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzeli
ÎMBULZEÁLĂ, îmbulzeli, s. f. Îngrămădire de oameni (rar, de obiecte); înghesuială; aglomerație. – Îmbulzi + suf. -eală. DOOM
îmbulzeálă s. f., g.-d. art. îmbulzélii; pl. îmbulzéli
âmbulzelii
ÎMBULZEÁLĂ, îmbulzeli, s. f. Îngrămădire de oameni (rar, de obiecte); înghesuială; aglomerație. – Îmbulzi + suf. -eală. DOOM
îmbulzeálă s. f., g.-d. art. îmbulzélii; pl. îmbulzéli
âmbulzelile
ÎMBULZEÁLĂ, îmbulzeli, s. f. Îngrămădire de oameni (rar, de obiecte); înghesuială; aglomerație. – Îmbulzi + suf. -eală. DOOM
îmbulzeálă s. f., g.-d. art. îmbulzélii; pl. îmbulzéli
âmbulzelilor
ÎMBULZEÁLĂ, îmbulzeli, s. f. Îngrămădire de oameni (rar, de obiecte); înghesuială; aglomerație. – Îmbulzi + suf. -eală. DOOM
îmbulzeálă s. f., g.-d. art. îmbulzélii; pl. îmbulzéli
âmbulzesc
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzește
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzești
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzi
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzii
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzim
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzind
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzire
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzire
ÎMBULZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbulzi și rezultatul ei. – V. îmbulzi. DOOM
îmbulzíre s. f., g.-d. art. îmbulzírii
âmbulzirea
ÎMBULZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbulzi și rezultatul ei. – V. îmbulzi. DOOM
îmbulzíre s. f., g.-d. art. îmbulzírii
âmbulziri
ÎMBULZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbulzi și rezultatul ei. – V. îmbulzi. DOOM
îmbulzíre s. f., g.-d. art. îmbulzírii
âmbulzirii
ÎMBULZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbulzi și rezultatul ei. – V. îmbulzi. DOOM
îmbulzíre s. f., g.-d. art. îmbulzírii
âmbulzirile
ÎMBULZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbulzi și rezultatul ei. – V. îmbulzi. DOOM
îmbulzíre s. f., g.-d. art. îmbulzírii
âmbulzirilor
ÎMBULZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbulzi și rezultatul ei. – V. îmbulzi. DOOM
îmbulzíre s. f., g.-d. art. îmbulzírii
âmbulziră
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzirăm
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzirăți
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzise
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzisem
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulziseră
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulziserăm
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulziserăți
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulziseși
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulziseți
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzit
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulzit
ÎMBULZÍT, -Ă, îmbulziți, -te, adj. Care se îngrămădește, se înghesuie; învălmășit. – V. îmbulzi.
âmbulzita
ÎMBULZÍT, -Ă, îmbulziți, -te, adj. Care se îngrămădește, se înghesuie; învălmășit. – V. îmbulzi.
âmbulzite
ÎMBULZÍT, -Ă, îmbulziți, -te, adj. Care se îngrămădește, se înghesuie; învălmășit. – V. îmbulzi.
âmbulzitei
ÎMBULZÍT, -Ă, îmbulziți, -te, adj. Care se îngrămădește, se înghesuie; învălmășit. – V. îmbulzi.
âmbulzitele
ÎMBULZÍT, -Ă, îmbulziți, -te, adj. Care se îngrămădește, se înghesuie; învălmășit. – V. îmbulzi.
âmbulzitelor
ÎMBULZÍT, -Ă, îmbulziți, -te, adj. Care se îngrămădește, se înghesuie; învălmășit. – V. îmbulzi.
âmbulzitul
ÎMBULZÍT, -Ă, îmbulziți, -te, adj. Care se îngrămădește, se înghesuie; învălmășit. – V. îmbulzi.
âmbulzitului
ÎMBULZÍT, -Ă, îmbulziți, -te, adj. Care se îngrămădește, se înghesuie; învălmășit. – V. îmbulzi.
âmbulziși
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulziți
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. DOOM
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
âmbulziți
ÎMBULZÍT, -Ă, îmbulziți, -te, adj. Care se îngrămădește, se înghesuie; învălmășit. – V. îmbulzi.
âmbulziții
ÎMBULZÍT, -Ă, îmbulziți, -te, adj. Care se îngrămădește, se înghesuie; învălmășit. – V. îmbulzi.
âmbulziților
ÎMBULZÍT, -Ă, îmbulziți, -te, adj. Care se îngrămădește, se înghesuie; învălmășit. – V. îmbulzi.
âmbumb
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumba
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbai
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbam
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbare
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbară
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbarăm
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbarăți
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbase
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbasem
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbaseră
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbaserăm
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbaserăți
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbaseși
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbaseți
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbat
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbat
ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.
âmbumbata
ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.
âmbumbate
ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.
âmbumbatei
ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.
âmbumbatele
ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.
âmbumbatelor
ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.
âmbumbatul
ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.
âmbumbatului
ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.
âmbumbau
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbași
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbați
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbați
ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.
âmbumbații
ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.
âmbumbaților
ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.
âmbumbe
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbi
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbumbând
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. DOOM
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
âmbuna
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunai
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunam
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunare
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunare
ÎMBUNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniștire. ♦ (Înv.) Lingușire. – V. îmbuna. DOOM
îmbunáre s. f., g.-d. art. îmbunắrii
âmbunarea
ÎMBUNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniștire. ♦ (Înv.) Lingușire. – V. îmbuna. DOOM
îmbunáre s. f., g.-d. art. îmbunắrii
âmbunară
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunarăm
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunarăți
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunase
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunasem
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunaseră
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunaserăm
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunaserăți
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunaseși
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunaseți
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunat
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunat
ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.
âmbunata
ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.
âmbunate
ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.
âmbunatei
ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.
âmbunatele
ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.
âmbunatelor
ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.
âmbunatul
ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.
âmbunatului
ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.
âmbunau
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunași
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunați
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunați
ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.
âmbunații
ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.
âmbunaților
ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.
âmbunează
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunez
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbuneze
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunezi
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunând
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.
âmbunări
ÎMBUNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniștire. ♦ (Înv.) Lingușire. – V. îmbuna. DOOM
îmbunáre s. f., g.-d. art. îmbunắrii
âmbunării
ÎMBUNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniștire. ♦ (Înv.) Lingușire. – V. îmbuna. DOOM
îmbunáre s. f., g.-d. art. îmbunắrii
âmbunările
ÎMBUNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniștire. ♦ (Înv.) Lingușire. – V. îmbuna. DOOM
îmbunáre s. f., g.-d. art. îmbunắrii
âmbunărilor
ÎMBUNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniștire. ♦ (Înv.) Lingușire. – V. îmbuna. DOOM
îmbunáre s. f., g.-d. art. îmbunắrii
âmbunătățea
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățeai
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățeam
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățească
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățeau
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățeați
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățesc
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățește
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățești
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătăți
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătății
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățim
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățind
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățire
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățire
ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți. DOOM
îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri
âmbunătățirea
ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți. DOOM
îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri
âmbunătățiri
ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți. DOOM
îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri
âmbunătățirii
ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți. DOOM
îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri
âmbunătățirile
ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți. DOOM
îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri
âmbunătățirilor
ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți. DOOM
îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri
âmbunătățiră
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățirăm
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățirăți
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățise
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățisem
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățiseră
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățiserăm
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățiserăți
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățiseși
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățiseți
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățit
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățit
ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.
âmbunătățita
ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.
âmbunătățite
ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.
âmbunătățitei
ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.
âmbunătățitele
ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.
âmbunătățitelor
ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.
âmbunătățitul
ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.
âmbunătățitului
ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.
âmbunătățiși
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățiți
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. DOOM
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
âmbunătățiți
ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.
âmbunătățiții
ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.
âmbunătățiților
ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.
âmburd
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburda
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdai
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdam
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdare
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdară
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdarăm
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdarăți
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdase
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdasem
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdaseră
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdaserăm
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdaserăți
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdaseși
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdaseți
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdat
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdau
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdași
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdați
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburde
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburdând
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmburghezea
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezeai
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezeam
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezească
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezeau
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezeați
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezesc
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezește
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezești
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezi
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezii
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezim
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezind
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezire
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezire
ÎMBURGHEZÍRE s. f. Faptul de a se îmburghezi. – V. îmburghezi. DOOM
îmburghezíre s. f., g.-d. art. îmburghezírii
âmburghezirea
ÎMBURGHEZÍRE s. f. Faptul de a se îmburghezi. – V. îmburghezi. DOOM
îmburghezíre s. f., g.-d. art. îmburghezírii
âmburgheziri
ÎMBURGHEZÍRE s. f. Faptul de a se îmburghezi. – V. îmburghezi. DOOM
îmburghezíre s. f., g.-d. art. îmburghezírii
âmburghezirii
ÎMBURGHEZÍRE s. f. Faptul de a se îmburghezi. – V. îmburghezi. DOOM
îmburghezíre s. f., g.-d. art. îmburghezírii
âmburghezirile
ÎMBURGHEZÍRE s. f. Faptul de a se îmburghezi. – V. îmburghezi. DOOM
îmburghezíre s. f., g.-d. art. îmburghezírii
âmburghezirilor
ÎMBURGHEZÍRE s. f. Faptul de a se îmburghezi. – V. îmburghezi. DOOM
îmburghezíre s. f., g.-d. art. îmburghezírii
âmburgheziră
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezirăm
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezirăți
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezise
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezisem
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburgheziseră
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburgheziserăm
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburgheziserăți
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburgheziseși
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburgheziseți
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezit
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburghezit
ÎMBURGHEZÍT, -Ă, îmburgheziți, -te, adj. Devenit burghez; cu obiceiuri de burghez. – V. îmburghezi.
âmburghezita
ÎMBURGHEZÍT, -Ă, îmburgheziți, -te, adj. Devenit burghez; cu obiceiuri de burghez. – V. îmburghezi.
âmburghezite
ÎMBURGHEZÍT, -Ă, îmburgheziți, -te, adj. Devenit burghez; cu obiceiuri de burghez. – V. îmburghezi.
âmburghezitei
ÎMBURGHEZÍT, -Ă, îmburgheziți, -te, adj. Devenit burghez; cu obiceiuri de burghez. – V. îmburghezi.
âmburghezitele
ÎMBURGHEZÍT, -Ă, îmburgheziți, -te, adj. Devenit burghez; cu obiceiuri de burghez. – V. îmburghezi.
âmburghezitelor
ÎMBURGHEZÍT, -Ă, îmburgheziți, -te, adj. Devenit burghez; cu obiceiuri de burghez. – V. îmburghezi.
âmburghezitul
ÎMBURGHEZÍT, -Ă, îmburgheziți, -te, adj. Devenit burghez; cu obiceiuri de burghez. – V. îmburghezi.
âmburghezitului
ÎMBURGHEZÍT, -Ă, îmburgheziți, -te, adj. Devenit burghez; cu obiceiuri de burghez. – V. îmburghezi.
âmburgheziși
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburgheziți
ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez. DOOM
!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 să se îmburghezeáscă
âmburgheziți
ÎMBURGHEZÍT, -Ă, îmburgheziți, -te, adj. Devenit burghez; cu obiceiuri de burghez. – V. îmburghezi.
âmburgheziții
ÎMBURGHEZÍT, -Ă, îmburgheziți, -te, adj. Devenit burghez; cu obiceiuri de burghez. – V. îmburghezi.
âmburgheziților
ÎMBURGHEZÍT, -Ă, îmburgheziți, -te, adj. Devenit burghez; cu obiceiuri de burghez. – V. îmburghezi.
âmburuienat
ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at. DOOM
îmburuienát (rar) adj. m., pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte
âmburuienata
ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at. DOOM
îmburuienát (rar) adj. m., pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte
âmburuienate
ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at. DOOM
îmburuienát (rar) adj. m., pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte
âmburuienatei
ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at. DOOM
îmburuienát (rar) adj. m., pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte
âmburuienatele
ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at. DOOM
îmburuienát (rar) adj. m., pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte
âmburuienatelor
ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at. DOOM
îmburuienát (rar) adj. m., pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte
âmburuienatul
ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at. DOOM
îmburuienát (rar) adj. m., pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte
âmburuienatului
ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at. DOOM
îmburuienát (rar) adj. m., pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte
âmburuienați
ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at. DOOM
îmburuienát (rar) adj. m., pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte
âmburuienații
ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at. DOOM
îmburuienát (rar) adj. m., pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte
âmburuienaților
ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at. DOOM
îmburuienát (rar) adj. m., pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte
âmburzi
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri ? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DOOM
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
âmbutelia
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliai
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliam
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliară
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliarăm
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliarăți
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliase
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliasem
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliaseră
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliaserăm
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliaserăți
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliaseși
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliaseți
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliat
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliat
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.
âmbuteliata
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.
âmbuteliate
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.
âmbuteliatei
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.
âmbuteliatele
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.
âmbuteliatelor
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.
âmbuteliatul
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.
âmbuteliatului
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.
âmbuteliau
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliază
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliași
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliați
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliați
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.
âmbuteliații
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.
âmbuteliaților
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.
âmbutelie
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliem
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliere
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliere
ÎMBUTELIÉRE, îmbutelieri, s. f. Acțiunea de a îmbutelia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. îmbutelia. DOOM
îmbuteliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. îmbuteliérii; pl. îmbuteliéri
âmbutelierea
ÎMBUTELIÉRE, îmbutelieri, s. f. Acțiunea de a îmbutelia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. îmbutelia. DOOM
îmbuteliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. îmbuteliérii; pl. îmbuteliéri
âmbutelieri
ÎMBUTELIÉRE, îmbutelieri, s. f. Acțiunea de a îmbutelia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. îmbutelia. DOOM
îmbuteliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. îmbuteliérii; pl. îmbuteliéri
âmbutelierii
ÎMBUTELIÉRE, îmbutelieri, s. f. Acțiunea de a îmbutelia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. îmbutelia. DOOM
îmbuteliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. îmbuteliérii; pl. îmbuteliéri
âmbutelierile
ÎMBUTELIÉRE, îmbutelieri, s. f. Acțiunea de a îmbutelia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. îmbutelia. DOOM
îmbuteliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. îmbuteliérii; pl. îmbuteliéri
âmbutelierilor
ÎMBUTELIÉRE, îmbutelieri, s. f. Acțiunea de a îmbutelia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. îmbutelia. DOOM
îmbuteliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. îmbuteliérii; pl. îmbuteliéri
âmbuteliez
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbutelieze
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliezi
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbuteliind
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. DOOM
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)
âmbușona
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonai
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonam
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonare
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonare
ÎMBUȘONÁRE, îmbușonări, s. f. (Rar) Acțiunea de a îmbușona și rezultatul ei. – V. îmbușona.
âmbușonarea
ÎMBUȘONÁRE, îmbușonări, s. f. (Rar) Acțiunea de a îmbușona și rezultatul ei. – V. îmbușona.
âmbușonară
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonarăm
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonarăți
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonase
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonasem
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonaseră
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonaserăm
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonaserăți
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonaseși
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonaseți
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonat
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonat
ÎMBUȘONÁT, -Ă, îmbușonați, -te, adj. (Rar) Care este astupat cu un bușon. – V. îmbușona.
âmbușonata
ÎMBUȘONÁT, -Ă, îmbușonați, -te, adj. (Rar) Care este astupat cu un bușon. – V. îmbușona.
âmbușonate
ÎMBUȘONÁT, -Ă, îmbușonați, -te, adj. (Rar) Care este astupat cu un bușon. – V. îmbușona.
âmbușonatei
ÎMBUȘONÁT, -Ă, îmbușonați, -te, adj. (Rar) Care este astupat cu un bușon. – V. îmbușona.
âmbușonatele
ÎMBUȘONÁT, -Ă, îmbușonați, -te, adj. (Rar) Care este astupat cu un bușon. – V. îmbușona.
âmbușonatelor
ÎMBUȘONÁT, -Ă, îmbușonați, -te, adj. (Rar) Care este astupat cu un bușon. – V. îmbușona.
âmbușonatul
ÎMBUȘONÁT, -Ă, îmbușonați, -te, adj. (Rar) Care este astupat cu un bușon. – V. îmbușona.
âmbușonatului
ÎMBUȘONÁT, -Ă, îmbușonați, -te, adj. (Rar) Care este astupat cu un bușon. – V. îmbușona.
âmbușonau
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonași
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonați
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonați
ÎMBUȘONÁT, -Ă, îmbușonați, -te, adj. (Rar) Care este astupat cu un bușon. – V. îmbușona.
âmbușonații
ÎMBUȘONÁT, -Ă, îmbușonați, -te, adj. (Rar) Care este astupat cu un bușon. – V. îmbușona.
âmbușonaților
ÎMBUȘONÁT, -Ă, îmbușonați, -te, adj. (Rar) Care este astupat cu un bușon. – V. îmbușona.
âmbușonează
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonez
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușoneze
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonezi
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonând
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
âmbușonări
ÎMBUȘONÁRE, îmbușonări, s. f. (Rar) Acțiunea de a îmbușona și rezultatul ei. – V. îmbușona.
âmbușonării
ÎMBUȘONÁRE, îmbușonări, s. f. (Rar) Acțiunea de a îmbușona și rezultatul ei. – V. îmbușona.
âmbușonările
ÎMBUȘONÁRE, îmbușonări, s. f. (Rar) Acțiunea de a îmbușona și rezultatul ei. – V. îmbușona.
âmbușonărilor
ÎMBUȘONÁRE, îmbușonări, s. f. (Rar) Acțiunea de a îmbușona și rezultatul ei. – V. îmbușona.
âmbâcsea
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcseai
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcseala
ÎMBÂCSEÁLĂ, îmbâcseli, s. f. Starea a ceea ce este îmbâcsit. – Îmbâcsi + suf. -eală. DOOM
îmbâcseálă s. f., g.-d. art. îmbâcsélii; pl. îmbâcséli
âmbâcseam
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsească
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcseau
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcseați
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcseli
ÎMBÂCSEÁLĂ, îmbâcseli, s. f. Starea a ceea ce este îmbâcsit. – Îmbâcsi + suf. -eală. DOOM
îmbâcseálă s. f., g.-d. art. îmbâcsélii; pl. îmbâcséli
âmbâcselii
ÎMBÂCSEÁLĂ, îmbâcseli, s. f. Starea a ceea ce este îmbâcsit. – Îmbâcsi + suf. -eală. DOOM
îmbâcseálă s. f., g.-d. art. îmbâcsélii; pl. îmbâcséli
âmbâcselile
ÎMBÂCSEÁLĂ, îmbâcseli, s. f. Starea a ceea ce este îmbâcsit. – Îmbâcsi + suf. -eală. DOOM
îmbâcseálă s. f., g.-d. art. îmbâcsélii; pl. îmbâcséli
âmbâcselilor
ÎMBÂCSEÁLĂ, îmbâcseli, s. f. Starea a ceea ce este îmbâcsit. – Îmbâcsi + suf. -eală. DOOM
îmbâcseálă s. f., g.-d. art. îmbâcsélii; pl. îmbâcséli
âmbâcsesc
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsește
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsești
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsi
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsii
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsim
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsind
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsire
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsire
ÎMBÂCSÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbâcsi. – V. îmbâcsi. DOOM
*îmbâcsíre s. f., g.-d. art. îmbâcsírii
âmbâcsirea
ÎMBÂCSÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbâcsi. – V. îmbâcsi. DOOM
*îmbâcsíre s. f., g.-d. art. îmbâcsírii
âmbâcsiri
ÎMBÂCSÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbâcsi. – V. îmbâcsi. DOOM
*îmbâcsíre s. f., g.-d. art. îmbâcsírii
âmbâcsirii
ÎMBÂCSÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbâcsi. – V. îmbâcsi. DOOM
*îmbâcsíre s. f., g.-d. art. îmbâcsírii
âmbâcsirile
ÎMBÂCSÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbâcsi. – V. îmbâcsi. DOOM
*îmbâcsíre s. f., g.-d. art. îmbâcsírii
âmbâcsirilor
ÎMBÂCSÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbâcsi. – V. îmbâcsi. DOOM
*îmbâcsíre s. f., g.-d. art. îmbâcsírii
âmbâcsiră
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsirăm
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsirăți
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsise
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsisem
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsiseră
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsiserăm
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsiserăți
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsiseși
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsiseți
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsit
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsit
ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.
âmbâcsita
ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.
âmbâcsite
ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.
âmbâcsitei
ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.
âmbâcsitele
ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.
âmbâcsitelor
ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.
âmbâcsitul
ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.
âmbâcsitului
ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.
âmbâcsiși
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsiți
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). DOOM
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă
âmbâcsiți
ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.
âmbâcsiții
ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.
âmbâcsiților
ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.
âmbârliga
ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga. DOOM
îmbârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârlígă
âmbârligare
ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga. DOOM
îmbârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârlígă
âmbârligară
ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga. DOOM
îmbârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârlígă
âmbârligase
ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga. DOOM
îmbârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârlígă
âmbârligaseră
ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga. DOOM
îmbârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârlígă
âmbârligat
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
âmbârligat
ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga. DOOM
îmbârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârlígă
âmbârligat
ÎMBÂRLIGÁT, -Ă, îmbârligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele unor animale) Care este îndoit în formă de arc și, de obicei, îndreptat în sus. – V. îmbârliga.
âmbârligata
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
âmbârligata
ÎMBÂRLIGÁT, -Ă, îmbârligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele unor animale) Care este îndoit în formă de arc și, de obicei, îndreptat în sus. – V. îmbârliga.
âmbârligate
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
âmbârligate
ÎMBÂRLIGÁT, -Ă, îmbârligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele unor animale) Care este îndoit în formă de arc și, de obicei, îndreptat în sus. – V. îmbârliga.
âmbârligatei
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
âmbârligatei
ÎMBÂRLIGÁT, -Ă, îmbârligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele unor animale) Care este îndoit în formă de arc și, de obicei, îndreptat în sus. – V. îmbârliga.
âmbârligatele
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
âmbârligatele
ÎMBÂRLIGÁT, -Ă, îmbârligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele unor animale) Care este îndoit în formă de arc și, de obicei, îndreptat în sus. – V. îmbârliga.
âmbârligatelor
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
âmbârligatelor
ÎMBÂRLIGÁT, -Ă, îmbârligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele unor animale) Care este îndoit în formă de arc și, de obicei, îndreptat în sus. – V. îmbârliga.
âmbârligatul
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
âmbârligatul
ÎMBÂRLIGÁT, -Ă, îmbârligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele unor animale) Care este îndoit în formă de arc și, de obicei, îndreptat în sus. – V. îmbârliga.
âmbârligatului
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
âmbârligatului
ÎMBÂRLIGÁT, -Ă, îmbârligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele unor animale) Care este îndoit în formă de arc și, de obicei, îndreptat în sus. – V. îmbârliga.
âmbârligau
ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga. DOOM
îmbârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârlígă
âmbârligați
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
âmbârligați
ÎMBÂRLIGÁT, -Ă, îmbârligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele unor animale) Care este îndoit în formă de arc și, de obicei, îndreptat în sus. – V. îmbârliga.
âmbârligații
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
âmbârligații
ÎMBÂRLIGÁT, -Ă, îmbârligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele unor animale) Care este îndoit în formă de arc și, de obicei, îndreptat în sus. – V. îmbârliga.
âmbârligaților
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
âmbârligaților
ÎMBÂRLIGÁT, -Ă, îmbârligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele unor animale) Care este îndoit în formă de arc și, de obicei, îndreptat în sus. – V. îmbârliga.
âmbârlige
ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga. DOOM
îmbârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârlígă
âmbârligând
ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga. DOOM
îmbârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârlígă
âmbăia
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiai
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiam
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiară
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiarăm
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiarăți
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiase
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiasem
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiaseră
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiaserăm
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiaserăți
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiaseși
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiaseți
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiat
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiau
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiază
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiași
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiați
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăie
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiem
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăierai
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăieram
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăierare
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăierare
ÎMBĂIERÁRE s. f. Acțiunea de a îmbăiera. DOOM
îmbăieráre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbăierắrii
âmbăierarea
ÎMBĂIERÁRE s. f. Acțiunea de a îmbăiera. DOOM
îmbăieráre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbăierắrii
âmbăierară
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăierarăm
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăierarăți
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăierase
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăierasem
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăieraseră
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăieraserăm
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăieraserăți
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăieraseși
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăieraseți
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăierat
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăierat
ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.
âmbăierata
ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.
âmbăierate
ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.
âmbăieratei
ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.
âmbăieratele
ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.
âmbăieratelor
ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.
âmbăieratul
ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.
âmbăieratului
ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.
âmbăierau
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăierași
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăierați
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăierați
ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.
âmbăierații
ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.
âmbăieraților
ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.
âmbăiere
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiere
ÎMBĂIÉRE, îmbăieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbăia și rezultatul ei. [Pr.: -bă-ie-] – V. îmbăia. DOOM
îmbăiére s. f., g.-d. art. îmbăiérii; pl. îmbăiéri
âmbăierea
ÎMBĂIÉRE, îmbăieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbăia și rezultatul ei. [Pr.: -bă-ie-] – V. îmbăia. DOOM
îmbăiére s. f., g.-d. art. îmbăiérii; pl. îmbăiéri
âmbăieri
ÎMBĂIÉRE, îmbăieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbăia și rezultatul ei. [Pr.: -bă-ie-] – V. îmbăia. DOOM
îmbăiére s. f., g.-d. art. îmbăiérii; pl. îmbăiéri
âmbăierii
ÎMBĂIÉRE, îmbăieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbăia și rezultatul ei. [Pr.: -bă-ie-] – V. îmbăia. DOOM
îmbăiére s. f., g.-d. art. îmbăiérii; pl. îmbăiéri
âmbăierile
ÎMBĂIÉRE, îmbăieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbăia și rezultatul ei. [Pr.: -bă-ie-] – V. îmbăia. DOOM
îmbăiére s. f., g.-d. art. îmbăiérii; pl. îmbăiéri
âmbăierilor
ÎMBĂIÉRE, îmbăieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbăia și rezultatul ei. [Pr.: -bă-ie-] – V. îmbăia. DOOM
îmbăiére s. f., g.-d. art. îmbăiérii; pl. îmbăiéri
âmbăierând
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera. DOOM
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
âmbăierări
ÎMBĂIERÁRE s. f. Acțiunea de a îmbăiera. DOOM
îmbăieráre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbăierắrii
âmbăierării
ÎMBĂIERÁRE s. f. Acțiunea de a îmbăiera. DOOM
îmbăieráre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbăierắrii
âmbăierările
ÎMBĂIERÁRE s. f. Acțiunea de a îmbăiera. DOOM
îmbăieráre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbăierắrii
âmbăierărilor
ÎMBĂIERÁRE s. f. Acțiunea de a îmbăiera. DOOM
îmbăieráre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbăierắrii
âmbăiez
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăieze
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăiezi
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăind
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. DOOM
îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd
âmbăla
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălai
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălam
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălare
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălară
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălarăm
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălarăți
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălase
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălasem
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălaseră
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălaserăm
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălaserăți
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălaseși
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălaseți
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălat
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălat
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.
âmbălata
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.
âmbălate
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.
âmbălatei
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.
âmbălatele
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.
âmbălatelor
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.
âmbălatul
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.
âmbălatului
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.
âmbălau
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălași
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălați
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălați
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.
âmbălații
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.
âmbălaților
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.
âmbălează
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălez
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbăleze
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălezi
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălora
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorai
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbăloram
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorare
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorară
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorarăm
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorarăți
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorase
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorasem
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbăloraseră
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbăloraserăm
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbăloraserăți
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbăloraseși
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbăloraseți
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorat
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorau
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorași
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorați
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorează
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorez
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbăloreze
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorezi
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbălorând
ÎMBĂLORÁ, îmbălorez, vb. I. Tranz. (Mai ales în expr.) A-și îmbălora gura = a-și umple gura de salivă; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba. CREANGĂ, A. 17. – Variantă: îmbălorí (ȘEZ. IX 146) vb. IV. DOOM
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
âmbăloșa
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșai
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșam
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșare
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșară
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșarăm
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșarăți
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșase
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșasem
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșaseră
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșaserăm
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșaserăți
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșaseși
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșaseți
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșat
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșau
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșași
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșați
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșează
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșez
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșeze
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșezi
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbăloșând
ÎMBĂLOȘÁ, îmbăloșez, vb. I. Tranz. A îmbăla. DOOM
îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd
âmbălsăma
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămai
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămam
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămare
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămare
ÎMBĂLSĂMÁRE, îmbălsămări, s. f. Acțiunea de a îmbălsăma. – V. îmbălsăma. DOOM
îmbălsămáre s. f., g.-d. art. îmbălsămắrii; pl. îmbălsămắri
âmbălsămarea
ÎMBĂLSĂMÁRE, îmbălsămări, s. f. Acțiunea de a îmbălsăma. – V. îmbălsăma. DOOM
îmbălsămáre s. f., g.-d. art. îmbălsămắrii; pl. îmbălsămắri
âmbălsămară
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămarăm
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămarăți
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămase
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămasem
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămaseră
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămaserăm
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămaserăți
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămaseși
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămaseți
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămat
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămat
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
âmbălsămata
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
âmbălsămate
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
âmbălsămatei
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
âmbălsămatele
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
âmbălsămatelor
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
âmbălsămatul
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
âmbălsămatului
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
âmbălsămau
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămași
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămați
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămați
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
âmbălsămații
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
âmbălsămaților
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
âmbălsămează
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămez
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămeze
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămezi
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămând
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. DOOM
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
âmbălsămări
ÎMBĂLSĂMÁRE, îmbălsămări, s. f. Acțiunea de a îmbălsăma. – V. îmbălsăma. DOOM
îmbălsămáre s. f., g.-d. art. îmbălsămắrii; pl. îmbălsămắri
âmbălsămării
ÎMBĂLSĂMÁRE, îmbălsămări, s. f. Acțiunea de a îmbălsăma. – V. îmbălsăma. DOOM
îmbălsămáre s. f., g.-d. art. îmbălsămắrii; pl. îmbălsămắri
âmbălsămările
ÎMBĂLSĂMÁRE, îmbălsămări, s. f. Acțiunea de a îmbălsăma. – V. îmbălsăma. DOOM
îmbălsămáre s. f., g.-d. art. îmbălsămắrii; pl. îmbălsămắri
âmbălsămărilor
ÎMBĂLSĂMÁRE, îmbălsămări, s. f. Acțiunea de a îmbălsăma. – V. îmbălsăma. DOOM
îmbălsămáre s. f., g.-d. art. îmbălsămắrii; pl. îmbălsămắri
âmbălând
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. DOOM
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
âmbălătura
ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură. DOOM
îmbălătúră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălătúrii; pl. îmbălătúri
âmbălături
ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură. DOOM
îmbălătúră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălătúrii; pl. îmbălătúri
âmbălăturii
ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură. DOOM
îmbălătúră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălătúrii; pl. îmbălătúri
âmbălăturile
ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură. DOOM
îmbălătúră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălătúrii; pl. îmbălătúri
âmbălăturilor
ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură. DOOM
îmbălătúră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălătúrii; pl. îmbălătúri
âmbărbăta
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătai
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătam
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătare
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătare
ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta. DOOM
îmbărbătáre s. f., g.-d. art. îmbărbătắrii; pl. îmbărbătắri
âmbărbătarea
ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta. DOOM
îmbărbătáre s. f., g.-d. art. îmbărbătắrii; pl. îmbărbătắri
âmbărbătară
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătarăm
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătarăți
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătase
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătasem
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătaseră
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătaserăm
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătaserăți
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătaseși
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătaseți
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătat
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătat
ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.
âmbărbătata
ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.
âmbărbătate
ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.
âmbărbătatei
ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.
âmbărbătatele
ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.
âmbărbătatelor
ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.
âmbărbătatul
ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.
âmbărbătatului
ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.
âmbărbătau
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătași
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătați
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătați
ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.
âmbărbătații
ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.
âmbărbătaților
ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.
âmbărbătează
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătez
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbăteze
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătezi
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătând
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. DOOM
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
âmbărbătări
ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta. DOOM
îmbărbătáre s. f., g.-d. art. îmbărbătắrii; pl. îmbărbătắri
âmbărbătării
ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta. DOOM
îmbărbătáre s. f., g.-d. art. îmbărbătắrii; pl. îmbărbătắri
âmbărbătările
ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta. DOOM
îmbărbătáre s. f., g.-d. art. îmbărbătắrii; pl. îmbărbătắri
âmbărbătărilor
ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta. DOOM
îmbărbătáre s. f., g.-d. art. îmbărbătắrii; pl. îmbărbătắri
âmbărbătătoare
ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor.
âmbărbătătoarea
ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor.
âmbărbătătoarei
ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor.
âmbărbătătoarele
ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor.
âmbărbătătoarelor
ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor.
âmbărbătător
ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor.
âmbărbătători
ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor.
âmbărbătătorii
ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor.
âmbărbătătorilor
ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor.
âmbărbătătorul
ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor.
âmbărbătătorului
ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor.
âmbăt
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătai
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătam
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătare
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătare
ÎMBĂTÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbăta și rezultatul ei; amețeală. 2. Fig. Tulburare adâncă (și plăcută); încântare. – V. îmbăta. DOOM
îmbătáre s. f., g.-d. art. îmbătắrii
âmbătarea
ÎMBĂTÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbăta și rezultatul ei; amețeală. 2. Fig. Tulburare adâncă (și plăcută); încântare. – V. îmbăta. DOOM
îmbătáre s. f., g.-d. art. îmbătắrii
âmbătară
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătarăm
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătarăți
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătase
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătasem
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătaseră
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătaserăm
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătaserăți
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătaseși
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătaseți
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătat
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătat
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Amețit (de plăcere, de dorințe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
âmbătata
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Amețit (de plăcere, de dorințe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
âmbătate
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Amețit (de plăcere, de dorințe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
âmbătatei
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Amețit (de plăcere, de dorințe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
âmbătatele
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Amețit (de plăcere, de dorințe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
âmbătatelor
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Amețit (de plăcere, de dorințe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
âmbătatul
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Amețit (de plăcere, de dorințe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
âmbătatului
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Amețit (de plăcere, de dorințe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
âmbătau
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătași
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătați
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătați
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Amețit (de plăcere, de dorințe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
âmbătații
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Amețit (de plăcere, de dorințe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
âmbătaților
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Amețit (de plăcere, de dorințe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
âmbătrânea
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrâneai
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrâneam
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânească
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrâneau
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrâneați
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânesc
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânește
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânești
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrâni
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânii
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânim
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânind
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânire
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânire
ÎMBĂTRÂNÍRE s. f. Faptul de a îmbătrâni; trecere treptată spre bătrânețe. ♦ Spec. (Tehn.) Tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da mai repede calitatea de vechime. – V. îmbătrâni. DOOM
îmbătrâníre (-bă-trâ-) s. f., g.-d. art. îmbătrânírii
âmbătrânirea
ÎMBĂTRÂNÍRE s. f. Faptul de a îmbătrâni; trecere treptată spre bătrânețe. ♦ Spec. (Tehn.) Tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da mai repede calitatea de vechime. – V. îmbătrâni. DOOM
îmbătrâníre (-bă-trâ-) s. f., g.-d. art. îmbătrânírii
âmbătrâniri
ÎMBĂTRÂNÍRE s. f. Faptul de a îmbătrâni; trecere treptată spre bătrânețe. ♦ Spec. (Tehn.) Tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da mai repede calitatea de vechime. – V. îmbătrâni. DOOM
îmbătrâníre (-bă-trâ-) s. f., g.-d. art. îmbătrânírii
âmbătrânirii
ÎMBĂTRÂNÍRE s. f. Faptul de a îmbătrâni; trecere treptată spre bătrânețe. ♦ Spec. (Tehn.) Tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da mai repede calitatea de vechime. – V. îmbătrâni. DOOM
îmbătrâníre (-bă-trâ-) s. f., g.-d. art. îmbătrânírii
âmbătrânirile
ÎMBĂTRÂNÍRE s. f. Faptul de a îmbătrâni; trecere treptată spre bătrânețe. ♦ Spec. (Tehn.) Tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da mai repede calitatea de vechime. – V. îmbătrâni. DOOM
îmbătrâníre (-bă-trâ-) s. f., g.-d. art. îmbătrânírii
âmbătrânirilor
ÎMBĂTRÂNÍRE s. f. Faptul de a îmbătrâni; trecere treptată spre bătrânețe. ♦ Spec. (Tehn.) Tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da mai repede calitatea de vechime. – V. îmbătrâni. DOOM
îmbătrâníre (-bă-trâ-) s. f., g.-d. art. îmbătrânírii
âmbătrâniră
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânirăm
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânirăți
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânise
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânisem
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrâniseră
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrâniserăm
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrâniserăți
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrâniseși
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrâniseți
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânit
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrânit
ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.
âmbătrânita
ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.
âmbătrânite
ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.
âmbătrânitei
ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.
âmbătrânitele
ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.
âmbătrânitelor
ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.
âmbătrânitul
ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.
âmbătrânitului
ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.
âmbătrâniși
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrâniți
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. DOOM
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
âmbătrâniți
ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.
âmbătrâniții
ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.
âmbătrâniților
ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.
âmbătând
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). DOOM
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
âmbătări
ÎMBĂTÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbăta și rezultatul ei; amețeală. 2. Fig. Tulburare adâncă (și plăcută); încântare. – V. îmbăta. DOOM
îmbătáre s. f., g.-d. art. îmbătắrii
âmbătării
ÎMBĂTÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbăta și rezultatul ei; amețeală. 2. Fig. Tulburare adâncă (și plăcută); încântare. – V. îmbăta. DOOM
îmbătáre s. f., g.-d. art. îmbătắrii
âmbătările
ÎMBĂTÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbăta și rezultatul ei; amețeală. 2. Fig. Tulburare adâncă (și plăcută); încântare. – V. îmbăta. DOOM
îmbătáre s. f., g.-d. art. îmbătắrii
âmbătărilor
ÎMBĂTÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbăta și rezultatul ei; amețeală. 2. Fig. Tulburare adâncă (și plăcută); încântare. – V. îmbăta. DOOM
îmbătáre s. f., g.-d. art. îmbătắrii
âmbătătoare
ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător. DOOM
îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre
âmbătătoarea
ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător. DOOM
îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre
âmbătătoarei
ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător. DOOM
îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre
âmbătătoarele
ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător. DOOM
îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre
âmbătătoarelor
ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător. DOOM
îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre
âmbătător
ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător. DOOM
îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre
âmbătători
ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător. DOOM
îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre
âmbătătorii
ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător. DOOM
îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre
âmbătătorilor
ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător. DOOM
îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre
âmbătătorul
ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător. DOOM
îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre
âmbătătorului
ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător. DOOM
îmbătătór adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre
âmbățoșa
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșai
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșam
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșare
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșară
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșarăm
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșarăți
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșase
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșasem
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșaseră
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșaserăm
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșaserăți
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșaseși
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșaseți
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșat
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșau
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșași
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșați
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșează
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșez
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșeze
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșezi
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmbățoșând
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. DOOM
!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se
âmpac
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpacați
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpace
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpacheta
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetai
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetam
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetare
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetare
ÎMPACHETÁRE, împachetări, s. f. Acțiunea de a împacheta și rezultatul ei. 1. Ambalare, împachetat. 2. Învelire cu comprese cu nămol, cu parafină etc. a unei părți bolnave a corpului. – V. împacheta. DOOM
împachetáre s. f., g.-d. art. împachetắrii; pl. împachetắri
âmpachetarea
ÎMPACHETÁRE, împachetări, s. f. Acțiunea de a împacheta și rezultatul ei. 1. Ambalare, împachetat. 2. Învelire cu comprese cu nămol, cu parafină etc. a unei părți bolnave a corpului. – V. împacheta. DOOM
împachetáre s. f., g.-d. art. împachetắrii; pl. împachetắri
âmpachetară
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetarăm
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetarăți
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetase
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetasem
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetaseră
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetaserăm
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetaserăți
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetaseși
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetaseți
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetat
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetat
ÎMPACHETÁT s. n. Împachetare. – V. împacheta. DOOM
împachetát s. n.
âmpachetata
ÎMPACHETÁT s. n. Împachetare. – V. împacheta. DOOM
împachetát s. n.
âmpachetate
ÎMPACHETÁT s. n. Împachetare. – V. împacheta. DOOM
împachetát s. n.
âmpachetatei
ÎMPACHETÁT s. n. Împachetare. – V. împacheta. DOOM
împachetát s. n.
âmpachetatele
ÎMPACHETÁT s. n. Împachetare. – V. împacheta. DOOM
împachetát s. n.
âmpachetatelor
ÎMPACHETÁT s. n. Împachetare. – V. împacheta. DOOM
împachetát s. n.
âmpachetatul
ÎMPACHETÁT s. n. Împachetare. – V. împacheta. DOOM
împachetát s. n.
âmpachetatului
ÎMPACHETÁT s. n. Împachetare. – V. împacheta. DOOM
împachetát s. n.
âmpachetau
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetași
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetați
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetați
ÎMPACHETÁT s. n. Împachetare. – V. împacheta. DOOM
împachetát s. n.
âmpachetații
ÎMPACHETÁT s. n. Împachetare. – V. împacheta. DOOM
împachetát s. n.
âmpachetaților
ÎMPACHETÁT s. n. Împachetare. – V. împacheta. DOOM
împachetát s. n.
âmpachetează
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetez
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpacheteze
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetezi
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetând
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. DOOM
împachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 împacheteáză
âmpachetări
ÎMPACHETÁRE, împachetări, s. f. Acțiunea de a împacheta și rezultatul ei. 1. Ambalare, împachetat. 2. Învelire cu comprese cu nămol, cu parafină etc. a unei părți bolnave a corpului. – V. împacheta. DOOM
împachetáre s. f., g.-d. art. împachetắrii; pl. împachetắri
âmpachetării
ÎMPACHETÁRE, împachetări, s. f. Acțiunea de a împacheta și rezultatul ei. 1. Ambalare, împachetat. 2. Învelire cu comprese cu nămol, cu parafină etc. a unei părți bolnave a corpului. – V. împacheta. DOOM
împachetáre s. f., g.-d. art. împachetắrii; pl. împachetắri
âmpachetările
ÎMPACHETÁRE, împachetări, s. f. Acțiunea de a împacheta și rezultatul ei. 1. Ambalare, împachetat. 2. Învelire cu comprese cu nămol, cu parafină etc. a unei părți bolnave a corpului. – V. împacheta. DOOM
împachetáre s. f., g.-d. art. împachetắrii; pl. împachetắri
âmpachetărilor
ÎMPACHETÁRE, împachetări, s. f. Acțiunea de a împacheta și rezultatul ei. 1. Ambalare, împachetat. 2. Învelire cu comprese cu nămol, cu parafină etc. a unei părți bolnave a corpului. – V. împacheta. DOOM
împachetáre s. f., g.-d. art. împachetắrii; pl. împachetắri
âmpaci
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpacă
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpacăm
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpart
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmparte
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpartă
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmparți
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpatre
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpatri
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpatru
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpatră
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpelița
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițai
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițam
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițare
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițară
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițarăm
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițarăți
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițase
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițasem
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițaseră
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițaserăm
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițaserăți
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițaseși
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițaseți
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițat
ÎMPIELIȚÁT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițát, -ă adj.] – V. împelița. DOOM
*împielițátul (dracul) s. m. art.
âmpelițat
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițata
ÎMPIELIȚÁT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițát, -ă adj.] – V. împelița. DOOM
*împielițátul (dracul) s. m. art.
âmpelițate
ÎMPIELIȚÁT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițát, -ă adj.] – V. împelița. DOOM
*împielițátul (dracul) s. m. art.
âmpelițatei
ÎMPIELIȚÁT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițát, -ă adj.] – V. împelița. DOOM
*împielițátul (dracul) s. m. art.
âmpelițatele
ÎMPIELIȚÁT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițát, -ă adj.] – V. împelița. DOOM
*împielițátul (dracul) s. m. art.
âmpelițatelor
ÎMPIELIȚÁT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițát, -ă adj.] – V. împelița. DOOM
*împielițátul (dracul) s. m. art.
âmpelițatul
ÎMPIELIȚÁT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițát, -ă adj.] – V. împelița. DOOM
*împielițátul (dracul) s. m. art.
âmpelițatului
ÎMPIELIȚÁT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițát, -ă adj.] – V. împelița. DOOM
*împielițátul (dracul) s. m. art.
âmpelițau
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițași
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițați
ÎMPIELIȚÁT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițát, -ă adj.] – V. împelița. DOOM
*împielițátul (dracul) s. m. art.
âmpelițați
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițații
ÎMPIELIȚÁT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițát, -ă adj.] – V. împelița. DOOM
*împielițátul (dracul) s. m. art.
âmpelițaților
ÎMPIELIȚÁT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițát, -ă adj.] – V. împelița. DOOM
*împielițátul (dracul) s. m. art.
âmpelițează
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițez
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițeze
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițezi
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpelițând
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița. DOOM
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză
âmpereche
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperechea
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheai
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheam
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheară
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperechearăm
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperechearăți
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperechease
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheasem
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheaseră
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheaserăm
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheaserăți
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheaseși
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheaseți
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheat
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheat
ÎMPERECHEÁT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea.
âmperecheata
ÎMPERECHEÁT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea.
âmperecheate
ÎMPERECHEÁT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea.
âmperecheatei
ÎMPERECHEÁT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea.
âmperecheatele
ÎMPERECHEÁT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea.
âmperecheatelor
ÎMPERECHEÁT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea.
âmperecheatul
ÎMPERECHEÁT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea.
âmperecheatului
ÎMPERECHEÁT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea.
âmperecheau
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperechează
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheași
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheați
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheați
ÎMPERECHEÁT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea.
âmperecheații
ÎMPERECHEÁT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea.
âmperecheaților
ÎMPERECHEÁT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea.
âmperechem
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperechere
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperechere
ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechére s. f.] – V. împerechea. DOOM
împerechére s. f., g.-d. art. împerechérii; pl. împerechéri
âmperecherea
ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechére s. f.] – V. împerechea. DOOM
împerechére s. f., g.-d. art. împerechérii; pl. împerechéri
âmperecheri
ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechére s. f.] – V. împerechea. DOOM
împerechére s. f., g.-d. art. împerechérii; pl. împerechéri
âmperecherii
ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechére s. f.] – V. împerechea. DOOM
împerechére s. f., g.-d. art. împerechérii; pl. împerechéri
âmperecherile
ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechére s. f.] – V. împerechea. DOOM
împerechére s. f., g.-d. art. împerechérii; pl. împerechéri
âmperecherilor
ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechére s. f.] – V. împerechea. DOOM
împerechére s. f., g.-d. art. împerechérii; pl. împerechéri
âmperechez
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperecheze
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperechezi
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmperechind
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. DOOM
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
âmpestrița
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițai
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițam
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițare
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițare
ÎMPESTRIȚÁRE, împestrițări, s. f. Acțiunea de a (se) împestrița și rezultatul ei. – V. împestrița. DOOM
împestrițáre s. f., g.-d. art. împestrițắrii; pl. împestrițắri
âmpestrițarea
ÎMPESTRIȚÁRE, împestrițări, s. f. Acțiunea de a (se) împestrița și rezultatul ei. – V. împestrița. DOOM
împestrițáre s. f., g.-d. art. împestrițắrii; pl. împestrițắri
âmpestrițară
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițarăm
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițarăți
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițase
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițasem
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițaseră
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițaserăm
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițaserăți
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițaseși
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițaseți
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițat
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițat
ÎMPESTRIȚÁT, -Ă, împestrițați, -te, adj. Care a devenit pestriț; amestecat. – V. împestrița.
âmpestrițata
ÎMPESTRIȚÁT, -Ă, împestrițați, -te, adj. Care a devenit pestriț; amestecat. – V. împestrița.
âmpestrițate
ÎMPESTRIȚÁT, -Ă, împestrițați, -te, adj. Care a devenit pestriț; amestecat. – V. împestrița.
âmpestrițatei
ÎMPESTRIȚÁT, -Ă, împestrițați, -te, adj. Care a devenit pestriț; amestecat. – V. împestrița.
âmpestrițatele
ÎMPESTRIȚÁT, -Ă, împestrițați, -te, adj. Care a devenit pestriț; amestecat. – V. împestrița.
âmpestrițatelor
ÎMPESTRIȚÁT, -Ă, împestrițați, -te, adj. Care a devenit pestriț; amestecat. – V. împestrița.
âmpestrițatul
ÎMPESTRIȚÁT, -Ă, împestrițați, -te, adj. Care a devenit pestriț; amestecat. – V. împestrița.
âmpestrițatului
ÎMPESTRIȚÁT, -Ă, împestrițați, -te, adj. Care a devenit pestriț; amestecat. – V. împestrița.
âmpestrițau
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițași
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițați
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițați
ÎMPESTRIȚÁT, -Ă, împestrițați, -te, adj. Care a devenit pestriț; amestecat. – V. împestrița.
âmpestrițații
ÎMPESTRIȚÁT, -Ă, împestrițați, -te, adj. Care a devenit pestriț; amestecat. – V. împestrița.
âmpestrițaților
ÎMPESTRIȚÁT, -Ă, împestrițați, -te, adj. Care a devenit pestriț; amestecat. – V. împestrița.
âmpestrițează
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițez
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițeze
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițezi
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițând
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. DOOM
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
âmpestrițări
ÎMPESTRIȚÁRE, împestrițări, s. f. Acțiunea de a (se) împestrița și rezultatul ei. – V. împestrița. DOOM
împestrițáre s. f., g.-d. art. împestrițắrii; pl. împestrițắri
âmpestrițării
ÎMPESTRIȚÁRE, împestrițări, s. f. Acțiunea de a (se) împestrița și rezultatul ei. – V. împestrița. DOOM
împestrițáre s. f., g.-d. art. împestrițắrii; pl. împestrițắri
âmpestrițările
ÎMPESTRIȚÁRE, împestrițări, s. f. Acțiunea de a (se) împestrița și rezultatul ei. – V. împestrița. DOOM
împestrițáre s. f., g.-d. art. împestrițắrii; pl. împestrițắri
âmpestrițărilor
ÎMPESTRIȚÁRE, împestrițări, s. f. Acțiunea de a (se) împestrița și rezultatul ei. – V. împestrița. DOOM
împestrițáre s. f., g.-d. art. împestrițắrii; pl. împestrițắri
âmpestrițătura
ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură. DOOM
împestrițătúră s. f., g.-d. art. împestrițătúrii; pl. împestrițătúri
âmpestrițături
ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură. DOOM
împestrițătúră s. f., g.-d. art. împestrițătúrii; pl. împestrițătúri
âmpestrițăturii
ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură. DOOM
împestrițătúră s. f., g.-d. art. împestrițătúrii; pl. împestrițătúri
âmpestrițăturile
ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură. DOOM
împestrițătúră s. f., g.-d. art. împestrițătúrii; pl. împestrițătúri
âmpestrițăturilor
ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură. DOOM
împestrițătúră s. f., g.-d. art. împestrițătúrii; pl. împestrițătúri
âmpeticat
ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit2. – În + petic + suf. -at. DOOM
împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte
âmpeticata
ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit2. – În + petic + suf. -at. DOOM
împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte
âmpeticate
ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit2. – În + petic + suf. -at. DOOM
împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte
âmpeticatei
ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit2. – În + petic + suf. -at. DOOM
împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte
âmpeticatele
ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit2. – În + petic + suf. -at. DOOM
împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte
âmpeticatelor
ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit2. – În + petic + suf. -at. DOOM
împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte
âmpeticatul
ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit2. – În + petic + suf. -at. DOOM
împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte
âmpeticatului
ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit2. – În + petic + suf. -at. DOOM
împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte
âmpeticați
ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit2. – În + petic + suf. -at. DOOM
împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte
âmpeticații
ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit2. – În + petic + suf. -at. DOOM
împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte
âmpeticaților
ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit2. – În + petic + suf. -at. DOOM
împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte
âmpețea
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețeai
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețeam
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețească
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețeau
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețeați
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețesc
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețește
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețești
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpeți
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpeții
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețim
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețind
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețire
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețire
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.
âmpețirea
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.
âmpețiri
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.
âmpețirii
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.
âmpețirile
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.
âmpețirilor
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.
âmpețiră
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețirăm
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețirăți
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețise
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețisem
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețiseră
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețiserăm
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețiserăți
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețiseși
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețiseți
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețit
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețit
ÎMPEȚÍT s. n. (Pop.) Pețit. – V. împeți. DOOM
împețít (pop.) s. n.
âmpețita
ÎMPEȚÍT s. n. (Pop.) Pețit. – V. împeți. DOOM
împețít (pop.) s. n.
âmpețite
ÎMPEȚÍT s. n. (Pop.) Pețit. – V. împeți. DOOM
împețít (pop.) s. n.
âmpețitei
ÎMPEȚÍT s. n. (Pop.) Pețit. – V. împeți. DOOM
împețít (pop.) s. n.
âmpețitele
ÎMPEȚÍT s. n. (Pop.) Pețit. – V. împeți. DOOM
împețít (pop.) s. n.
âmpețitelor
ÎMPEȚÍT s. n. (Pop.) Pețit. – V. împeți. DOOM
împețít (pop.) s. n.
âmpețitul
ÎMPEȚÍT s. n. (Pop.) Pețit. – V. împeți. DOOM
împețít (pop.) s. n.
âmpețitului
ÎMPEȚÍT s. n. (Pop.) Pețit. – V. împeți. DOOM
împețít (pop.) s. n.
âmpețiși
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețiți
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DOOM
împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă
âmpețiți
ÎMPEȚÍT s. n. (Pop.) Pețit. – V. împeți. DOOM
împețít (pop.) s. n.
âmpețiții
ÎMPEȚÍT s. n. (Pop.) Pețit. – V. împeți. DOOM
împețít (pop.) s. n.
âmpețiților
ÎMPEȚÍT s. n. (Pop.) Pețit. – V. împeți. DOOM
împețít (pop.) s. n.
âmpiedicare
ÎMPIEDICÁRE, împiedicări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împiedica și rezultatul ei. 2. (Înv. și reg.) Piedică, obstacol. [Var.: (reg.) împiedecáre s. f.] – V. împiedica. DOOM
împiedicáre s. f., g.-d. art. împiedicắrii; pl. împiedicắri
âmpiedicarea
ÎMPIEDICÁRE, împiedicări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împiedica și rezultatul ei. 2. (Înv. și reg.) Piedică, obstacol. [Var.: (reg.) împiedecáre s. f.] – V. împiedica. DOOM
împiedicáre s. f., g.-d. art. împiedicắrii; pl. împiedicắri
âmpiedicat
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.
âmpiedicata
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.
âmpiedicate
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.
âmpiedicatei
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.
âmpiedicatele
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.
âmpiedicatelor
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.
âmpiedicatul
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.
âmpiedicatului
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.
âmpiedicați
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.
âmpiedicații
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.
âmpiedicaților
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.
âmpiedicări
ÎMPIEDICÁRE, împiedicări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împiedica și rezultatul ei. 2. (Înv. și reg.) Piedică, obstacol. [Var.: (reg.) împiedecáre s. f.] – V. împiedica. DOOM
împiedicáre s. f., g.-d. art. împiedicắrii; pl. împiedicắri
âmpiedicării
ÎMPIEDICÁRE, împiedicări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împiedica și rezultatul ei. 2. (Înv. și reg.) Piedică, obstacol. [Var.: (reg.) împiedecáre s. f.] – V. împiedica. DOOM
împiedicáre s. f., g.-d. art. împiedicắrii; pl. împiedicắri
âmpiedicările
ÎMPIEDICÁRE, împiedicări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împiedica și rezultatul ei. 2. (Înv. și reg.) Piedică, obstacol. [Var.: (reg.) împiedecáre s. f.] – V. împiedica. DOOM
împiedicáre s. f., g.-d. art. împiedicắrii; pl. împiedicắri
âmpiedicărilor
ÎMPIEDICÁRE, împiedicări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împiedica și rezultatul ei. 2. (Înv. și reg.) Piedică, obstacol. [Var.: (reg.) împiedecáre s. f.] – V. împiedica. DOOM
împiedicáre s. f., g.-d. art. împiedicắrii; pl. împiedicắri
âmpiedicătoare
ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. (Rar) Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător. DOOM
împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
âmpiedicătoarea
ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. (Rar) Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător. DOOM
împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
âmpiedicătoarei
ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. (Rar) Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător. DOOM
împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
âmpiedicătoarele
ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. (Rar) Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător. DOOM
împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
âmpiedicătoarelor
ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. (Rar) Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător. DOOM
împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
âmpiedicător
ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. (Rar) Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător. DOOM
împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
âmpiedicători
ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. (Rar) Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător. DOOM
împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
âmpiedicătorii
ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. (Rar) Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător. DOOM
împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
âmpiedicătorilor
ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. (Rar) Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător. DOOM
împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
âmpiedicătorul
ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. (Rar) Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător. DOOM
împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
âmpiedicătorului
ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. (Rar) Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător. DOOM
împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
âmpieptoșa
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșai
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșam
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșare
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșară
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșarăm
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșarăți
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșase
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșasem
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșaseră
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșaserăm
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșaserăți
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșaseși
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșaseți
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșat
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșau
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșași
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșați
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșează
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșez
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșeze
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșezi
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpieptoșând
ÎMPIEPTOȘÁ, împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos. DOOM
!împieptoșá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se împieptoșeáză, 1 pl. ne împieptoșắm; conj. prez. 3 să se împieptoșéze; ger. împieptoșấndu-se
âmpietrea
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietreai
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietream
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrească
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietreau
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietreați
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietresc
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrește
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrești
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietri
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrii
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrim
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrind
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrire
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrire
ÎMPIETRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. ♦ Fig. Încremenire, înmărmurire, înlemnire. ♦ Fig. Insensibilitate. – V. împietri. DOOM
împietríre (-pie-tri-) s. f., g.-d. art. împietrírii
âmpietrirea
ÎMPIETRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. ♦ Fig. Încremenire, înmărmurire, înlemnire. ♦ Fig. Insensibilitate. – V. împietri. DOOM
împietríre (-pie-tri-) s. f., g.-d. art. împietrírii
âmpietriri
ÎMPIETRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. ♦ Fig. Încremenire, înmărmurire, înlemnire. ♦ Fig. Insensibilitate. – V. împietri. DOOM
împietríre (-pie-tri-) s. f., g.-d. art. împietrírii
âmpietririi
ÎMPIETRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. ♦ Fig. Încremenire, înmărmurire, înlemnire. ♦ Fig. Insensibilitate. – V. împietri. DOOM
împietríre (-pie-tri-) s. f., g.-d. art. împietrírii
âmpietririle
ÎMPIETRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. ♦ Fig. Încremenire, înmărmurire, înlemnire. ♦ Fig. Insensibilitate. – V. împietri. DOOM
împietríre (-pie-tri-) s. f., g.-d. art. împietrírii
âmpietririlor
ÎMPIETRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. ♦ Fig. Încremenire, înmărmurire, înlemnire. ♦ Fig. Insensibilitate. – V. împietri. DOOM
împietríre (-pie-tri-) s. f., g.-d. art. împietrírii
âmpietriră
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrirăm
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrirăți
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrise
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrisem
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietriseră
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietriserăm
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietriserăți
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietriseși
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietriseți
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrit
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietrit
ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.
âmpietrita
ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.
âmpietrite
ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.
âmpietritei
ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.
âmpietritele
ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.
âmpietritelor
ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.
âmpietritul
ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.
âmpietritului
ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.
âmpietriși
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietriți
ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. DOOM
împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă
âmpietriți
ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.
âmpietriții
ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.
âmpietriților
ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.
âmpietruire
ÎMPIETRUÍRE, împietruiri, s. f. Așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire. – În + pietruire.
âmpietruirea
ÎMPIETRUÍRE, împietruiri, s. f. Așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire. – În + pietruire.
âmpietruiri
ÎMPIETRUÍRE, împietruiri, s. f. Așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire. – În + pietruire.
âmpietruirii
ÎMPIETRUÍRE, împietruiri, s. f. Așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire. – În + pietruire.
âmpietruirile
ÎMPIETRUÍRE, împietruiri, s. f. Așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire. – În + pietruire.
âmpietruirilor
ÎMPIETRUÍRE, împietruiri, s. f. Așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire. – În + pietruire.
âmpila
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilai
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilam
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilare
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilare
ÎMPILÁRE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila. DOOM
împiláre s. f., g.-d. art. împilắrii; pl. împilắri
âmpilarea
ÎMPILÁRE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila. DOOM
împiláre s. f., g.-d. art. împilắrii; pl. împilắri
âmpilară
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilarăm
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilarăți
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilase
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilasem
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilaseră
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilaserăm
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilaserăți
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilaseși
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilaseți
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilat
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilat
ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.
âmpilata
ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.
âmpilate
ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.
âmpilatei
ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.
âmpilatele
ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.
âmpilatelor
ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.
âmpilatul
ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.
âmpilatului
ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.
âmpilau
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilași
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilați
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilați
ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.
âmpilații
ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.
âmpilaților
ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.
âmpilează
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilez
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpileze
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilezi
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilând
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. DOOM
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
âmpilări
ÎMPILÁRE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila. DOOM
împiláre s. f., g.-d. art. împilắrii; pl. împilắri
âmpilării
ÎMPILÁRE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila. DOOM
împiláre s. f., g.-d. art. împilắrii; pl. împilắri
âmpilările
ÎMPILÁRE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila. DOOM
împiláre s. f., g.-d. art. împilắrii; pl. împilắri
âmpilărilor
ÎMPILÁRE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila. DOOM
împiláre s. f., g.-d. art. împilắrii; pl. împilắri
âmpilătoare
ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător. DOOM
împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre
âmpilătoarea
ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător. DOOM
împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre
âmpilătoarei
ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător. DOOM
împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre
âmpilătoarele
ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător. DOOM
împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre
âmpilătoarelor
ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător. DOOM
împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre
âmpilător
ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător. DOOM
împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre
âmpilători
ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător. DOOM
împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre
âmpilătorii
ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător. DOOM
împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre
âmpilătorilor
ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător. DOOM
împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre
âmpilătorul
ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător. DOOM
împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre
âmpilătorului
ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător. DOOM
împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre
âmping
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinge
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpingea
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpingeai
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpingeam
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpingeau
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpingeați
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpingem
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpingere
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpingere
ÎMPÍNGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia. – V. împinge. DOOM
împíngere s. f., g.-d. art. împíngerii; pl. împíngeri
âmpingerea
ÎMPÍNGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia. – V. împinge. DOOM
împíngere s. f., g.-d. art. împíngerii; pl. împíngeri
âmpingeri
ÎMPÍNGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia. – V. împinge. DOOM
împíngere s. f., g.-d. art. împíngerii; pl. împíngeri
âmpingerii
ÎMPÍNGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia. – V. împinge. DOOM
împíngere s. f., g.-d. art. împíngerii; pl. împíngeri
âmpingerile
ÎMPÍNGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia. – V. împinge. DOOM
împíngere s. f., g.-d. art. împíngerii; pl. împíngeri
âmpingerilor
ÎMPÍNGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia. – V. împinge. DOOM
împíngere s. f., g.-d. art. împíngerii; pl. împíngeri
âmpingeți
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpingi
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpingând
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpingă
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpins
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinse
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinsei
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinseră
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinserăm
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinserăți
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinsese
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinsesem
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinseseră
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinseserăm
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinseserăți
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinseseși
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinseseți
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinseși
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere. DOOM
împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
âmpinsătura
ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brânci. – Împins (part. lui împinge) + suf. -ătură. DOOM
împinsătúră (rar) s. f., g.-d. art. împinsătúrii; pl. împinsătúri
âmpinsături
ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brânci. – Împins (part. lui împinge) + suf. -ătură. DOOM
împinsătúră (rar) s. f., g.-d. art. împinsătúrii; pl. împinsătúri
âmpinsăturii
ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brânci. – Împins (part. lui împinge) + suf. -ătură. DOOM
împinsătúră (rar) s. f., g.-d. art. împinsătúrii; pl. împinsătúri
âmpinsăturile
ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brânci. – Împins (part. lui împinge) + suf. -ătură. DOOM
împinsătúră (rar) s. f., g.-d. art. împinsătúrii; pl. împinsătúri
âmpinsăturilor
ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brânci. – Împins (part. lui împinge) + suf. -ătură. DOOM
împinsătúră (rar) s. f., g.-d. art. împinsătúrii; pl. împinsătúri
âmpintena
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenai
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenam
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenare
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenară
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenarăm
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenarăți
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenase
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenasem
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenaseră
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenaserăm
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenaserăți
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenaseși
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenaseți
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenat
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenat
ÎMPINTENÁT, -Ă, împintenați, -te, adj. (Rar) Prevăzut cu pinteni. – În + pinten + suf. -at.
âmpintenata
ÎMPINTENÁT, -Ă, împintenați, -te, adj. (Rar) Prevăzut cu pinteni. – În + pinten + suf. -at.
âmpintenate
ÎMPINTENÁT, -Ă, împintenați, -te, adj. (Rar) Prevăzut cu pinteni. – În + pinten + suf. -at.
âmpintenatei
ÎMPINTENÁT, -Ă, împintenați, -te, adj. (Rar) Prevăzut cu pinteni. – În + pinten + suf. -at.
âmpintenatele
ÎMPINTENÁT, -Ă, împintenați, -te, adj. (Rar) Prevăzut cu pinteni. – În + pinten + suf. -at.
âmpintenatelor
ÎMPINTENÁT, -Ă, împintenați, -te, adj. (Rar) Prevăzut cu pinteni. – În + pinten + suf. -at.
âmpintenatul
ÎMPINTENÁT, -Ă, împintenați, -te, adj. (Rar) Prevăzut cu pinteni. – În + pinten + suf. -at.
âmpintenatului
ÎMPINTENÁT, -Ă, împintenați, -te, adj. (Rar) Prevăzut cu pinteni. – În + pinten + suf. -at.
âmpintenau
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenași
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenați
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenați
ÎMPINTENÁT, -Ă, împintenați, -te, adj. (Rar) Prevăzut cu pinteni. – În + pinten + suf. -at.
âmpintenații
ÎMPINTENÁT, -Ă, împintenați, -te, adj. (Rar) Prevăzut cu pinteni. – În + pinten + suf. -at.
âmpintenaților
ÎMPINTENÁT, -Ă, împintenați, -te, adj. (Rar) Prevăzut cu pinteni. – În + pinten + suf. -at.
âmpintenează
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenez
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpinteneze
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenezi
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpintenând
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. DOOM
împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză
âmpistrea
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistreai
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistream
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrească
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistreau
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistreați
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistresc
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrește
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrești
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistri
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrii
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrim
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrind
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrire
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrire
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti.
âmpistrirea
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti.
âmpistriri
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti.
âmpistririi
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti.
âmpistririle
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti.
âmpistririlor
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti.
âmpistriră
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrirăm
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrirăți
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrise
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrisem
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistriseră
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistriserăm
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistriserăți
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistriseși
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistriseți
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrit
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistrit
ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.
âmpistrita
ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.
âmpistrite
ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.
âmpistritei
ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.
âmpistritele
ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.
âmpistritelor
ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.
âmpistritul
ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.
âmpistritului
ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.
âmpistriși
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistriți
ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. DOOM
împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă
âmpistriți
ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.
âmpistriții
ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.
âmpistriților
ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.
âmpletea
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpleteai
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpleteam
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletească
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpleteau
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpleteați
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletesc
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletește
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletești
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpleti
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpleticea
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticeai
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticeam
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticească
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticeau
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticeați
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticesc
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticește
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticești
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpletici
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticii
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticim
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticind
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticire
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticire
ÎMPLETICÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împletici și rezultatul ei. – V. împletici. DOOM
*împleticíre s. f., g.-d. art. împleticírii
âmpleticirea
ÎMPLETICÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împletici și rezultatul ei. – V. împletici. DOOM
*împleticíre s. f., g.-d. art. împleticírii
âmpleticiri
ÎMPLETICÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împletici și rezultatul ei. – V. împletici. DOOM
*împleticíre s. f., g.-d. art. împleticírii
âmpleticirii
ÎMPLETICÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împletici și rezultatul ei. – V. împletici. DOOM
*împleticíre s. f., g.-d. art. împleticírii
âmpleticirile
ÎMPLETICÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împletici și rezultatul ei. – V. împletici. DOOM
*împleticíre s. f., g.-d. art. împleticírii
âmpleticirilor
ÎMPLETICÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împletici și rezultatul ei. – V. împletici. DOOM
*împleticíre s. f., g.-d. art. împleticírii
âmpleticiră
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticirăm
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticirăți
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticise
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticisem
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticiseră
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticiserăm
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticiserăți
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticiseși
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticiseți
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticit
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticit
ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.
âmpleticita
ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.
âmpleticite
ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.
âmpleticitei
ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.
âmpleticitele
ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.
âmpleticitelor
ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.
âmpleticitul
ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.
âmpleticitului
ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.
âmpleticiși
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticiți
ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. DOOM
împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă
âmpleticiți
ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.
âmpleticiții
ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.
âmpleticiților
ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.
âmpletii
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletim
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletind
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletire
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletire
ÎMPLETÍRE, împletiri, s. f. Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit1. ♦ Fig. Amestec, încurcătură, încâlceală. – V. împleti. DOOM
împletíre s. f., g.-d. art. împletírii; pl. împletíri
âmpletirea
ÎMPLETÍRE, împletiri, s. f. Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit1. ♦ Fig. Amestec, încurcătură, încâlceală. – V. împleti. DOOM
împletíre s. f., g.-d. art. împletírii; pl. împletíri
âmpletiri
ÎMPLETÍRE, împletiri, s. f. Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit1. ♦ Fig. Amestec, încurcătură, încâlceală. – V. împleti. DOOM
împletíre s. f., g.-d. art. împletírii; pl. împletíri
âmpletirii
ÎMPLETÍRE, împletiri, s. f. Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit1. ♦ Fig. Amestec, încurcătură, încâlceală. – V. împleti. DOOM
împletíre s. f., g.-d. art. împletírii; pl. împletíri
âmpletirile
ÎMPLETÍRE, împletiri, s. f. Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit1. ♦ Fig. Amestec, încurcătură, încâlceală. – V. împleti. DOOM
împletíre s. f., g.-d. art. împletírii; pl. împletíri
âmpletirilor
ÎMPLETÍRE, împletiri, s. f. Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit1. ♦ Fig. Amestec, încurcătură, încâlceală. – V. împleti. DOOM
împletíre s. f., g.-d. art. împletírii; pl. împletíri
âmpletiră
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletirăm
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletirăți
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletise
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletisem
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletiseră
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletiserăm
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletiserăți
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletiseși
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletiseți
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletit
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletit
ÎMPLETÍT2, -Ă, împletiți, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubițe etc.) Reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel. 2. (Despre păr) Strâns în cozi, făcut cozi. 3. (Adesea fig.) Încrucișat, încolăcit. – V. împleti.
âmpletita
ÎMPLETÍT2, -Ă, împletiți, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubițe etc.) Reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel. 2. (Despre păr) Strâns în cozi, făcut cozi. 3. (Adesea fig.) Încrucișat, încolăcit. – V. împleti.
âmpletite
ÎMPLETÍT2, -Ă, împletiți, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubițe etc.) Reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel. 2. (Despre păr) Strâns în cozi, făcut cozi. 3. (Adesea fig.) Încrucișat, încolăcit. – V. împleti.
âmpletitei
ÎMPLETÍT2, -Ă, împletiți, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubițe etc.) Reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel. 2. (Despre păr) Strâns în cozi, făcut cozi. 3. (Adesea fig.) Încrucișat, încolăcit. – V. împleti.
âmpletitele
ÎMPLETÍT2, -Ă, împletiți, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubițe etc.) Reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel. 2. (Despre păr) Strâns în cozi, făcut cozi. 3. (Adesea fig.) Încrucișat, încolăcit. – V. împleti.
âmpletitelor
ÎMPLETÍT2, -Ă, împletiți, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubițe etc.) Reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel. 2. (Despre păr) Strâns în cozi, făcut cozi. 3. (Adesea fig.) Încrucișat, încolăcit. – V. împleti.
âmpletitoare
ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor. DOOM
împletitór s. m., pl. împletitóri
âmpletitoarea
ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor. DOOM
împletitór s. m., pl. împletitóri
âmpletitoarei
ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor. DOOM
împletitór s. m., pl. împletitóri
âmpletitoarele
ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor. DOOM
împletitór s. m., pl. împletitóri
âmpletitoarelor
ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor. DOOM
împletitór s. m., pl. împletitóri
âmpletitor
ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor. DOOM
împletitór s. m., pl. împletitóri
âmpletitori
ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor. DOOM
împletitór s. m., pl. împletitóri
âmpletitorii
ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor. DOOM
împletitór s. m., pl. împletitóri
âmpletitorilor
ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor. DOOM
împletitór s. m., pl. împletitóri
âmpletitorul
ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor. DOOM
împletitór s. m., pl. împletitóri
âmpletitorului
ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor. DOOM
împletitór s. m., pl. împletitóri
âmpletitul
ÎMPLETÍT2, -Ă, împletiți, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubițe etc.) Reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel. 2. (Despre păr) Strâns în cozi, făcut cozi. 3. (Adesea fig.) Încrucișat, încolăcit. – V. împleti.
âmpletitului
ÎMPLETÍT2, -Ă, împletiți, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubițe etc.) Reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel. 2. (Despre păr) Strâns în cozi, făcut cozi. 3. (Adesea fig.) Încrucișat, încolăcit. – V. împleti.
âmpletitura
ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură. DOOM
împletitúră s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúri
âmpletituri
ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură. DOOM
împletitúră s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúri
âmpletiturii
ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură. DOOM
împletitúră s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúri
âmpletiturile
ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură. DOOM
împletitúră s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúri
âmpletiturilor
ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură. DOOM
împletitúră s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúri
âmpletiși
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletiți
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). DOOM
împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă
âmpletiți
ÎMPLETÍT2, -Ă, împletiți, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubițe etc.) Reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel. 2. (Despre păr) Strâns în cozi, făcut cozi. 3. (Adesea fig.) Încrucișat, încolăcit. – V. împleti.
âmpletiții
ÎMPLETÍT2, -Ă, împletiți, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubițe etc.) Reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel. 2. (Despre păr) Strâns în cozi, făcut cozi. 3. (Adesea fig.) Încrucișat, încolăcit. – V. împleti.
âmpletiților
ÎMPLETÍT2, -Ă, împletiți, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubițe etc.) Reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel. 2. (Despre păr) Strâns în cozi, făcut cozi. 3. (Adesea fig.) Încrucișat, încolăcit. – V. împleti.
âmplinea
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplineai
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplineam
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinească
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplineau
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplineați
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinesc
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinește
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinești
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplini
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinii
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinim
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinind
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinire
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinire
ÎMPLINÍRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. – V. împlini. DOOM
împliníre s. f., g.-d. art. împlinírii; pl. împliníri
âmplinirea
ÎMPLINÍRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. – V. împlini. DOOM
împliníre s. f., g.-d. art. împlinírii; pl. împliníri
âmpliniri
ÎMPLINÍRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. – V. împlini. DOOM
împliníre s. f., g.-d. art. împlinírii; pl. împliníri
âmplinirii
ÎMPLINÍRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. – V. împlini. DOOM
împliníre s. f., g.-d. art. împlinírii; pl. împliníri
âmplinirile
ÎMPLINÍRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. – V. împlini. DOOM
împliníre s. f., g.-d. art. împlinírii; pl. împliníri
âmplinirilor
ÎMPLINÍRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. – V. împlini. DOOM
împliníre s. f., g.-d. art. împlinírii; pl. împliníri
âmpliniră
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinirăm
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinirăți
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinise
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinisem
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmpliniseră
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmpliniserăm
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmpliniserăți
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmpliniseși
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmpliniseți
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinit
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmplinit
ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini.
âmplinita
ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini.
âmplinite
ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini.
âmplinitei
ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini.
âmplinitele
ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini.
âmplinitelor
ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini.
âmplinitul
ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini.
âmplinitului
ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini.
âmpliniși
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmpliniți
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). DOOM
împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 să împlineáscă
âmpliniți
ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini.
âmpliniții
ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini.
âmpliniților
ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini.
âmplânt
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplânta
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântai
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântam
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântare
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântare
ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s. f. Acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere; p. ext. fixare, înțepenire. – V. împlânta. DOOM
împlântáre s. f., g.-d. art. împlântắrii; pl. împlântắri
âmplântarea
ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s. f. Acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere; p. ext. fixare, înțepenire. – V. împlânta. DOOM
împlântáre s. f., g.-d. art. împlântắrii; pl. împlântắri
âmplântară
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântarăm
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântarăți
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântase
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântasem
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântaseră
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântaserăm
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântaserăți
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântaseși
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântaseți
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântat
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântau
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântași
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântați
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplânte
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântând
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplântări
ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s. f. Acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere; p. ext. fixare, înțepenire. – V. împlânta. DOOM
împlântáre s. f., g.-d. art. împlântắrii; pl. împlântắri
âmplântării
ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s. f. Acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere; p. ext. fixare, înțepenire. – V. împlânta. DOOM
împlântáre s. f., g.-d. art. împlântắrii; pl. împlântắri
âmplântările
ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s. f. Acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere; p. ext. fixare, înțepenire. – V. împlânta. DOOM
împlântáre s. f., g.-d. art. împlântắrii; pl. împlântắri
âmplântărilor
ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s. f. Acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere; p. ext. fixare, înțepenire. – V. împlânta. DOOM
împlântáre s. f., g.-d. art. împlântắrii; pl. împlântắri
âmplânți
ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. DOOM
împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă
âmplătoșa
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșai
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșam
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșare
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșară
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșarăm
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșarăți
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșase
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșasem
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșaseră
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșaserăm
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșaserăți
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșaseși
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșaseți
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșat
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșat
ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa.
âmplătoșata
ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa.
âmplătoșate
ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa.
âmplătoșatei
ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa.
âmplătoșatele
ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa.
âmplătoșatelor
ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa.
âmplătoșatul
ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa.
âmplătoșatului
ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa.
âmplătoșau
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșași
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșați
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșați
ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa.
âmplătoșații
ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa.
âmplătoșaților
ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa.
âmplătoșează
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșez
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșeze
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșezi
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmplătoșând
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. DOOM
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd
âmpodobea
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobeai
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobeam
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobească
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobeau
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobeați
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobesc
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobește
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobești
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobi
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobii
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobim
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobind
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobire
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobire
ÎMPODOBÍRE, împodobiri, s. f. Acțiunea de a (se) împodobi; decorare, înfrumusețare; (concr.) podoabă, ornament. – V. împodobi. DOOM
împodobíre s. f., g.-d. art. împodobírii; pl. împodobíri
âmpodobirea
ÎMPODOBÍRE, împodobiri, s. f. Acțiunea de a (se) împodobi; decorare, înfrumusețare; (concr.) podoabă, ornament. – V. împodobi. DOOM
împodobíre s. f., g.-d. art. împodobírii; pl. împodobíri
âmpodobiri
ÎMPODOBÍRE, împodobiri, s. f. Acțiunea de a (se) împodobi; decorare, înfrumusețare; (concr.) podoabă, ornament. – V. împodobi. DOOM
împodobíre s. f., g.-d. art. împodobírii; pl. împodobíri
âmpodobirii
ÎMPODOBÍRE, împodobiri, s. f. Acțiunea de a (se) împodobi; decorare, înfrumusețare; (concr.) podoabă, ornament. – V. împodobi. DOOM
împodobíre s. f., g.-d. art. împodobírii; pl. împodobíri
âmpodobirile
ÎMPODOBÍRE, împodobiri, s. f. Acțiunea de a (se) împodobi; decorare, înfrumusețare; (concr.) podoabă, ornament. – V. împodobi. DOOM
împodobíre s. f., g.-d. art. împodobírii; pl. împodobíri
âmpodobirilor
ÎMPODOBÍRE, împodobiri, s. f. Acțiunea de a (se) împodobi; decorare, înfrumusețare; (concr.) podoabă, ornament. – V. împodobi. DOOM
împodobíre s. f., g.-d. art. împodobírii; pl. împodobíri
âmpodobiră
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobirăm
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobirăți
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobise
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobisem
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobiseră
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobiserăm
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobiserăți
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobiseși
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobiseți
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobit
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobit
ÎMPODOBÍT, -Ă, împodobiți, -te, adj. Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe. ♦ Înfrumusețat. – V. împodobi.
âmpodobita
ÎMPODOBÍT, -Ă, împodobiți, -te, adj. Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe. ♦ Înfrumusețat. – V. împodobi.
âmpodobite
ÎMPODOBÍT, -Ă, împodobiți, -te, adj. Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe. ♦ Înfrumusețat. – V. împodobi.
âmpodobitei
ÎMPODOBÍT, -Ă, împodobiți, -te, adj. Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe. ♦ Înfrumusețat. – V. împodobi.
âmpodobitele
ÎMPODOBÍT, -Ă, împodobiți, -te, adj. Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe. ♦ Înfrumusețat. – V. împodobi.
âmpodobitelor
ÎMPODOBÍT, -Ă, împodobiți, -te, adj. Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe. ♦ Înfrumusețat. – V. împodobi.
âmpodobitul
ÎMPODOBÍT, -Ă, împodobiți, -te, adj. Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe. ♦ Înfrumusețat. – V. împodobi.
âmpodobitului
ÎMPODOBÍT, -Ă, împodobiți, -te, adj. Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe. ♦ Înfrumusețat. – V. împodobi.
âmpodobiși
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobiți
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. DOOM
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă
âmpodobiți
ÎMPODOBÍT, -Ă, împodobiți, -te, adj. Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe. ♦ Înfrumusețat. – V. împodobi.
âmpodobiții
ÎMPODOBÍT, -Ă, împodobiți, -te, adj. Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe. ♦ Înfrumusețat. – V. împodobi.
âmpodobiților
ÎMPODOBÍT, -Ă, împodobiți, -te, adj. Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe. ♦ Înfrumusețat. – V. împodobi.
âmponcișa
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișai
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișam
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișare
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișare
ÎMPUNCIȘÁRE s. f. v. împoncișare. DOOM
împoncișáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișắrii; pl. împoncișắri
âmponcișarea
ÎMPUNCIȘÁRE s. f. v. împoncișare. DOOM
împoncișáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișắrii; pl. împoncișắri
âmponcișară
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișarăm
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișarăți
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișase
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișasem
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișaseră
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișaserăm
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișaserăți
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișaseși
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișaseți
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișat
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișat
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.
âmponcișata
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.
âmponcișate
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.
âmponcișatei
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.
âmponcișatele
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.
âmponcișatelor
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.
âmponcișatul
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.
âmponcișatului
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.
âmponcișau
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișași
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișați
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișați
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.
âmponcișații
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.
âmponcișaților
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.
âmponcișează
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișez
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișeze
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișezi
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișând
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. DOOM
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
âmponcișări
ÎMPUNCIȘÁRE s. f. v. împoncișare. DOOM
împoncișáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișắrii; pl. împoncișắri
âmponcișării
ÎMPUNCIȘÁRE s. f. v. împoncișare. DOOM
împoncișáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișắrii; pl. împoncișắri
âmponcișările
ÎMPUNCIȘÁRE s. f. v. împoncișare. DOOM
împoncișáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișắrii; pl. împoncișắri
âmponcișărilor
ÎMPUNCIȘÁRE s. f. v. împoncișare. DOOM
împoncișáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișắrii; pl. împoncișắri
âmpopora
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporai
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporam
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporare
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporare
ÎMPOPORÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a împopora; populare. – V. împopora. DOOM
împoporáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoporắrii
âmpoporarea
ÎMPOPORÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a împopora; populare. – V. împopora. DOOM
împoporáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoporắrii
âmpoporară
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporarăm
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporarăți
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporase
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporasem
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporaseră
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporaserăm
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporaserăți
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporaseși
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporaseți
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporat
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporau
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporași
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporați
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporează
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporez
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporeze
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporezi
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporând
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. DOOM
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
âmpoporări
ÎMPOPORÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a împopora; populare. – V. împopora. DOOM
împoporáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoporắrii
âmpoporării
ÎMPOPORÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a împopora; populare. – V. împopora. DOOM
împoporáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoporắrii
âmpoporările
ÎMPOPORÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a împopora; populare. – V. împopora. DOOM
împoporáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoporắrii
âmpoporărilor
ÎMPOPORÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a împopora; populare. – V. împopora. DOOM
împoporáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoporắrii
âmpopoța
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțai
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțam
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțare
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțară
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțarăm
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțarăți
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțase
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțasem
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțaseră
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțaserăm
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțaserăți
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțaseși
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțaseți
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțat
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțat
ÎMPOPOȚÁT, -Ă, împopoțați, -te, adj. (Rar) Împopoțonat. Fata babei era împopoțată și netezită pe cap de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284.
âmpopoțata
ÎMPOPOȚÁT, -Ă, împopoțați, -te, adj. (Rar) Împopoțonat. Fata babei era împopoțată și netezită pe cap de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284.
âmpopoțate
ÎMPOPOȚÁT, -Ă, împopoțați, -te, adj. (Rar) Împopoțonat. Fata babei era împopoțată și netezită pe cap de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284.
âmpopoțatei
ÎMPOPOȚÁT, -Ă, împopoțați, -te, adj. (Rar) Împopoțonat. Fata babei era împopoțată și netezită pe cap de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284.
âmpopoțatele
ÎMPOPOȚÁT, -Ă, împopoțați, -te, adj. (Rar) Împopoțonat. Fata babei era împopoțată și netezită pe cap de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284.
âmpopoțatelor
ÎMPOPOȚÁT, -Ă, împopoțați, -te, adj. (Rar) Împopoțonat. Fata babei era împopoțată și netezită pe cap de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284.
âmpopoțatul
ÎMPOPOȚÁT, -Ă, împopoțați, -te, adj. (Rar) Împopoțonat. Fata babei era împopoțată și netezită pe cap de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284.
âmpopoțatului
ÎMPOPOȚÁT, -Ă, împopoțați, -te, adj. (Rar) Împopoțonat. Fata babei era împopoțată și netezită pe cap de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284.
âmpopoțau
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțași
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțați
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțați
ÎMPOPOȚÁT, -Ă, împopoțați, -te, adj. (Rar) Împopoțonat. Fata babei era împopoțată și netezită pe cap de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284.
âmpopoțații
ÎMPOPOȚÁT, -Ă, împopoțați, -te, adj. (Rar) Împopoțonat. Fata babei era împopoțată și netezită pe cap de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284.
âmpopoțaților
ÎMPOPOȚÁT, -Ă, împopoțați, -te, adj. (Rar) Împopoțonat. Fata babei era împopoțată și netezită pe cap de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284.
âmpopoțează
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțez
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțeze
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțezi
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmpopoțona
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonai
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonam
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonare
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonare
ÎMPOPOȚONÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona. DOOM
împopoțonáre (fam.) s. f., g.-d. art. împopoțonắrii
âmpopoțonarea
ÎMPOPOȚONÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona. DOOM
împopoțonáre (fam.) s. f., g.-d. art. împopoțonắrii
âmpopoțonară
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonarăm
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonarăți
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonase
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonasem
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonaseră
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonaserăm
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonaserăți
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonaseși
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonaseți
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonat
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonat
ÎMPOPOȚONÁT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; înzorzonat, înțoțonat. – V. împopoțona.
âmpopoțonata
ÎMPOPOȚONÁT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; înzorzonat, înțoțonat. – V. împopoțona.
âmpopoțonate
ÎMPOPOȚONÁT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; înzorzonat, înțoțonat. – V. împopoțona.
âmpopoțonatei
ÎMPOPOȚONÁT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; înzorzonat, înțoțonat. – V. împopoțona.
âmpopoțonatele
ÎMPOPOȚONÁT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; înzorzonat, înțoțonat. – V. împopoțona.
âmpopoțonatelor
ÎMPOPOȚONÁT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; înzorzonat, înțoțonat. – V. împopoțona.
âmpopoțonatul
ÎMPOPOȚONÁT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; înzorzonat, înțoțonat. – V. împopoțona.
âmpopoțonatului
ÎMPOPOȚONÁT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; înzorzonat, înțoțonat. – V. împopoțona.
âmpopoțonau
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonași
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonați
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonați
ÎMPOPOȚONÁT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; înzorzonat, înțoțonat. – V. împopoțona.
âmpopoțonații
ÎMPOPOȚONÁT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; înzorzonat, înțoțonat. – V. împopoțona.
âmpopoțonaților
ÎMPOPOȚONÁT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; înzorzonat, înțoțonat. – V. împopoțona.
âmpopoțonează
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonez
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțoneze
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonezi
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonând
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
âmpopoțonări
ÎMPOPOȚONÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona. DOOM
împopoțonáre (fam.) s. f., g.-d. art. împopoțonắrii
âmpopoțonării
ÎMPOPOȚONÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona. DOOM
împopoțonáre (fam.) s. f., g.-d. art. împopoțonắrii
âmpopoțonările
ÎMPOPOȚONÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona. DOOM
împopoțonáre (fam.) s. f., g.-d. art. împopoțonắrii
âmpopoțonărilor
ÎMPOPOȚONÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona. DOOM
împopoțonáre (fam.) s. f., g.-d. art. împopoțonắrii
âmpopoțând
ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. DOOM
împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză
âmposesui
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuia
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiai
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiam
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiască
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiau
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiați
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiesc
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiește
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiești
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuii
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuim
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuind
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuire
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiră
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuirăm
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuirăți
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuise
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuisem
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiseră
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiserăm
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiserăți
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiseși
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiseți
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuit
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiși
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmposesuiți
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.
âmpotmolea
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmoleai
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmoleam
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolească
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmoleau
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmoleați
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolesc
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolește
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolești
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmoli
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolii
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolim
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolind
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolire
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolire
ÎMPOTMOLÍRE, împotmoliri, s. f. Acțiunea de a se împotmoli și rezultatul ei; înnămolire. – V. împotmoli. DOOM
împotmolíre s. f., g.-d. art. împotmolírii; pl. împotmolíri
âmpotmolirea
ÎMPOTMOLÍRE, împotmoliri, s. f. Acțiunea de a se împotmoli și rezultatul ei; înnămolire. – V. împotmoli. DOOM
împotmolíre s. f., g.-d. art. împotmolírii; pl. împotmolíri
âmpotmoliri
ÎMPOTMOLÍRE, împotmoliri, s. f. Acțiunea de a se împotmoli și rezultatul ei; înnămolire. – V. împotmoli. DOOM
împotmolíre s. f., g.-d. art. împotmolírii; pl. împotmolíri
âmpotmolirii
ÎMPOTMOLÍRE, împotmoliri, s. f. Acțiunea de a se împotmoli și rezultatul ei; înnămolire. – V. împotmoli. DOOM
împotmolíre s. f., g.-d. art. împotmolírii; pl. împotmolíri
âmpotmolirile
ÎMPOTMOLÍRE, împotmoliri, s. f. Acțiunea de a se împotmoli și rezultatul ei; înnămolire. – V. împotmoli. DOOM
împotmolíre s. f., g.-d. art. împotmolírii; pl. împotmolíri
âmpotmolirilor
ÎMPOTMOLÍRE, împotmoliri, s. f. Acțiunea de a se împotmoli și rezultatul ei; înnămolire. – V. împotmoli. DOOM
împotmolíre s. f., g.-d. art. împotmolírii; pl. împotmolíri
âmpotmoliră
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolirăm
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolirăți
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolise
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolisem
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmoliseră
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmoliserăm
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmoliserăți
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmoliseși
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmoliseți
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmolit
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmoliși
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotmoliți
ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. DOOM
!împotmolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmoléște, imperf. 3 sg. se împotmoleá; conj. prez. 3 să se împotmoleáscă
âmpotriva
ÎMPOTRÍVA prep. (Construit cu gen.) Contra, în contra, în ciuda. ♦ (Rar) Către, spre. ♦ (Înv.) În fața. – Din împotrivă. DOOM
împotríva (-po-tri-) prep. (~ lui)
âmpotrivea
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotriveai
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotriveala
ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. (Rar) Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziție, rezistență. – Împotrivi + suf. -eală. DOOM
împotriveálă (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivélii; pl. împotrivéli
âmpotriveam
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivească
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotriveau
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotriveați
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotriveli
ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. (Rar) Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziție, rezistență. – Împotrivi + suf. -eală. DOOM
împotriveálă (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivélii; pl. împotrivéli
âmpotrivelii
ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. (Rar) Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziție, rezistență. – Împotrivi + suf. -eală. DOOM
împotriveálă (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivélii; pl. împotrivéli
âmpotrivelile
ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. (Rar) Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziție, rezistență. – Împotrivi + suf. -eală. DOOM
împotriveálă (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivélii; pl. împotrivéli
âmpotrivelilor
ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. (Rar) Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziție, rezistență. – Împotrivi + suf. -eală. DOOM
împotriveálă (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivélii; pl. împotrivéli
âmpotrivesc
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivește
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivești
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivi
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivii
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivim
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivind
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivire
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivire
ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – V. împotrivi. DOOM
împotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivírii; pl. împotrivíri
âmpotrivirea
ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – V. împotrivi. DOOM
împotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivírii; pl. împotrivíri
âmpotriviri
ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – V. împotrivi. DOOM
împotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivírii; pl. împotrivíri
âmpotrivirii
ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – V. împotrivi. DOOM
împotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivírii; pl. împotrivíri
âmpotrivirile
ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – V. împotrivi. DOOM
împotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivírii; pl. împotrivíri
âmpotrivirilor
ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – V. împotrivi. DOOM
împotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivírii; pl. împotrivíri
âmpotriviră
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivirăm
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivirăți
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivise
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivisem
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotriviseră
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotriviserăm
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotriviserăți
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotriviseși
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotriviseți
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivit
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivitoare
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitoare
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitoarea
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitoarea
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitoarei
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitoarei
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitoarele
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitoarele
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitoarelor
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitoarelor
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitor
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitor
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitori
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitori
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitorii
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitorii
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitorilor
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitorilor
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitorul
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitorul
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitorului
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotrivitorului
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor. DOOM
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
âmpotriviși
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotriviți
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. DOOM
!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 să se împotriveáscă
âmpotrivă
ÎMPROTÍVĂ adv. v. împotrivă. DOOM
*împotrívă- (-po-tri-) prep. (ĭ)
âmpovăra
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărai
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovăram
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărare
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărare
ÎMPOVĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împovăra. – V. împovăra. DOOM
împovăráre s. f., g.-d. art. împovărắrii
âmpovărarea
ÎMPOVĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împovăra. – V. împovăra. DOOM
împovăráre s. f., g.-d. art. împovărắrii
âmpovărară
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărarăm
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărarăți
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărase
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărasem
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovăraseră
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovăraserăm
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovăraserăți
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovăraseși
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovăraseți
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărat
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărat
ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.
âmpovărata
ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.
âmpovărate
ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.
âmpovăratei
ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.
âmpovăratele
ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.
âmpovăratelor
ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.
âmpovăratul
ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.
âmpovăratului
ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.
âmpovărau
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărași
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărați
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărați
ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.
âmpovărații
ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.
âmpovăraților
ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.
âmpovărează
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărez
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovăreze
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărezi
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărând
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. DOOM
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
âmpovărări
ÎMPOVĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împovăra. – V. împovăra. DOOM
împovăráre s. f., g.-d. art. împovărắrii
âmpovărării
ÎMPOVĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împovăra. – V. împovăra. DOOM
împovăráre s. f., g.-d. art. împovărắrii
âmpovărările
ÎMPOVĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împovăra. – V. împovăra. DOOM
împovăráre s. f., g.-d. art. împovărắrii
âmpovărărilor
ÎMPOVĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împovăra. – V. împovăra. DOOM
împovăráre s. f., g.-d. art. împovărắrii
âmpovărătoare
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător. DOOM
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
âmpovărătoarea
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător. DOOM
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
âmpovărătoarei
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător. DOOM
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
âmpovărătoarele
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător. DOOM
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
âmpovărătoarelor
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător. DOOM
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
âmpovărător
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător. DOOM
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
âmpovărători
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător. DOOM
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
âmpovărătorii
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător. DOOM
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
âmpovărătorilor
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător. DOOM
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
âmpovărătorul
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător. DOOM
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
âmpovărătorului
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător. DOOM
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
âmprejmui
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuia
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiai
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiam
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiască
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiau
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiați
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiesc
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiește
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiești
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuii
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuim
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuind
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuire
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuire
ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui. DOOM
împrejmuíre s. f., g.-d. art. împrejmuírii; pl. împrejmuíri
âmprejmuirea
ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui. DOOM
împrejmuíre s. f., g.-d. art. împrejmuírii; pl. împrejmuíri
âmprejmuiri
ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui. DOOM
împrejmuíre s. f., g.-d. art. împrejmuírii; pl. împrejmuíri
âmprejmuirii
ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui. DOOM
împrejmuíre s. f., g.-d. art. împrejmuírii; pl. împrejmuíri
âmprejmuirile
ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui. DOOM
împrejmuíre s. f., g.-d. art. împrejmuírii; pl. împrejmuíri
âmprejmuirilor
ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui. DOOM
împrejmuíre s. f., g.-d. art. împrejmuírii; pl. împrejmuíri
âmprejmuiră
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuirăm
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuirăți
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuise
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuisem
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiseră
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiserăm
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiserăți
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiseși
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiseți
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuit
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuit
ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
âmprejmuita
ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
âmprejmuite
ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
âmprejmuitei
ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
âmprejmuitele
ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
âmprejmuitelor
ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
âmprejmuitoare
ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor. DOOM
împrejmuitór (-mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
âmprejmuitoarea
ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor. DOOM
împrejmuitór (-mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
âmprejmuitoarei
ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor. DOOM
împrejmuitór (-mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
âmprejmuitoarele
ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor. DOOM
împrejmuitór (-mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
âmprejmuitoarelor
ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor. DOOM
împrejmuitór (-mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
âmprejmuitor
ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor. DOOM
împrejmuitór (-mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
âmprejmuitori
ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor. DOOM
împrejmuitór (-mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
âmprejmuitorii
ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor. DOOM
împrejmuitór (-mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
âmprejmuitorilor
ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor. DOOM
împrejmuitór (-mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
âmprejmuitorul
ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor. DOOM
împrejmuitór (-mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
âmprejmuitorului
ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor. DOOM
împrejmuitór (-mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
âmprejmuitul
ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
âmprejmuitului
ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
âmprejmuiși
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiți
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. DOOM
împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 să împrejmuiáscă
âmprejmuiți
ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
âmprejmuiții
ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
âmprejmuiților
ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
âmprejur
ÎMPREJÚR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ◊ Loc. adv. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur. ◊ Expr. (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere înapoi prin învârtire de 180° spre stânga. – În + pre + jur. DOOM
împrejúr adv.
âmprejur
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejura
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejurai
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejuram
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejurare
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejurare
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura. DOOM
împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurắrii; pl. împrejurắri
âmprejurarea
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura. DOOM
împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurắrii; pl. împrejurắri
âmprejurară
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejurarăm
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejurarăți
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejurase
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejurasem
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejuraseră
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejuraserăm
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejuraserăți
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejuraseși
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejuraseți
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejurat
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejurau
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejurași
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejurați
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejure
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejuri
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejurime
ÎMPREJURÍME, împrejurimi, s. f. Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3). – Împrejur + suf. -ime. DOOM
împrejuríme s. f., g.-d. art. împrejurímii; pl. împrejurími
âmprejurimea
ÎMPREJURÍME, împrejurimi, s. f. Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3). – Împrejur + suf. -ime. DOOM
împrejuríme s. f., g.-d. art. împrejurímii; pl. împrejurími
âmprejurimi
ÎMPREJURÍME, împrejurimi, s. f. Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3). – Împrejur + suf. -ime. DOOM
împrejuríme s. f., g.-d. art. împrejurímii; pl. împrejurími
âmprejurimii
ÎMPREJURÍME, împrejurimi, s. f. Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3). – Împrejur + suf. -ime. DOOM
împrejuríme s. f., g.-d. art. împrejurímii; pl. împrejurími
âmprejurimile
ÎMPREJURÍME, împrejurimi, s. f. Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3). – Împrejur + suf. -ime. DOOM
împrejuríme s. f., g.-d. art. împrejurímii; pl. împrejurími
âmprejurimilor
ÎMPREJURÍME, împrejurimi, s. f. Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3). – Împrejur + suf. -ime. DOOM
împrejuríme s. f., g.-d. art. împrejurímii; pl. împrejurími
âmprejurul
ÎMPREJÚRUL prep. (Construit cu gen.; arată spațiul înconjurător în raport cu cineva sau cu ceva) În jurul... Se adunase lume împrejurul casei. – Din împrejur. DOOM
împrejúrul prep. (~ lui)
âmprejurând
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. DOOM
împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură
âmprejurări
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura. DOOM
împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurắrii; pl. împrejurắri
âmprejurării
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura. DOOM
împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurắrii; pl. împrejurắri
âmprejurările
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura. DOOM
împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurắrii; pl. împrejurắri
âmprejurărilor
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura. DOOM
împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurắrii; pl. împrejurắri
âmpresoare
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresoară
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresor
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresori
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresura
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresurai
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresuram
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresurare
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresurare
ÎMPRESURÁRE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura și rezultatul ei. – V. împresura. DOOM
împresuráre s. f., g.-d. art. împresurắrii; pl. împresurắri
âmpresurarea
ÎMPRESURÁRE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura și rezultatul ei. – V. împresura. DOOM
împresuráre s. f., g.-d. art. împresurắrii; pl. împresurắri
âmpresurară
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresurarăm
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresurarăți
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresurase
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresurasem
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresuraseră
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresuraserăm
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresuraserăți
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresuraseși
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresuraseți
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresurat
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresurat
ÎMPRESURÁT, -Ă, împresurați, -te, adj. Cuprins din toate părțile; învăluit, năpădit. – V. împresura.
âmpresurata
ÎMPRESURÁT, -Ă, împresurați, -te, adj. Cuprins din toate părțile; învăluit, năpădit. – V. împresura.
âmpresurate
ÎMPRESURÁT, -Ă, împresurați, -te, adj. Cuprins din toate părțile; învăluit, năpădit. – V. împresura.
âmpresuratei
ÎMPRESURÁT, -Ă, împresurați, -te, adj. Cuprins din toate părțile; învăluit, năpădit. – V. împresura.
âmpresuratele
ÎMPRESURÁT, -Ă, împresurați, -te, adj. Cuprins din toate părțile; învăluit, năpădit. – V. împresura.
âmpresuratelor
ÎMPRESURÁT, -Ă, împresurați, -te, adj. Cuprins din toate părțile; învăluit, năpădit. – V. împresura.
âmpresuratul
ÎMPRESURÁT, -Ă, împresurați, -te, adj. Cuprins din toate părțile; învăluit, năpădit. – V. împresura.
âmpresuratului
ÎMPRESURÁT, -Ă, împresurați, -te, adj. Cuprins din toate părțile; învăluit, năpădit. – V. împresura.
âmpresurau
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresurași
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresurați
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresurați
ÎMPRESURÁT, -Ă, împresurați, -te, adj. Cuprins din toate părțile; învăluit, năpădit. – V. împresura.
âmpresurații
ÎMPRESURÁT, -Ă, împresurați, -te, adj. Cuprins din toate părțile; învăluit, năpădit. – V. împresura.
âmpresuraților
ÎMPRESURÁT, -Ă, împresurați, -te, adj. Cuprins din toate părțile; învăluit, năpădit. – V. împresura.
âmpresurând
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). DOOM
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre
âmpresurări
ÎMPRESURÁRE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura și rezultatul ei. – V. împresura. DOOM
împresuráre s. f., g.-d. art. împresurắrii; pl. împresurắri
âmpresurării
ÎMPRESURÁRE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura și rezultatul ei. – V. împresura. DOOM
împresuráre s. f., g.-d. art. împresurắrii; pl. împresurắri
âmpresurările
ÎMPRESURÁRE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura și rezultatul ei. – V. împresura. DOOM
împresuráre s. f., g.-d. art. împresurắrii; pl. împresurắri
âmpresurărilor
ÎMPRESURÁRE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura și rezultatul ei. – V. împresura. DOOM
împresuráre s. f., g.-d. art. împresurắrii; pl. împresurắri
âmpreuna
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunai
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunam
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunare
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunare
ÎMPREUNÁRE, împreunări, s. f. Acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna. DOOM
împreunáre (-pre-u-) s. f., g.-d. art. împreunắrii; pl. împreunắri
âmpreunarea
ÎMPREUNÁRE, împreunări, s. f. Acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna. DOOM
împreunáre (-pre-u-) s. f., g.-d. art. împreunắrii; pl. împreunắri
âmpreunară
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunarăm
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunarăți
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunase
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunasem
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunaseră
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunaserăm
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunaserăți
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunaseși
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunaseți
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunat
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunat
ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat; încheiat2. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.
âmpreunata
ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat; încheiat2. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.
âmpreunate
ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat; încheiat2. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.
âmpreunatei
ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat; încheiat2. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.
âmpreunatele
ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat; încheiat2. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.
âmpreunatelor
ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat; încheiat2. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.
âmpreunatul
ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat; încheiat2. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.
âmpreunatului
ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat; încheiat2. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.
âmpreunau
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunași
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunați
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunați
ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat; încheiat2. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.
âmpreunații
ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat; încheiat2. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.
âmpreunaților
ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat; încheiat2. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.
âmpreunează
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunez
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreuneze
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunezi
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreunând
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. DOOM
!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză
âmpreună
ÎMPREÚNĂ adv. La un loc; laolaltă, depreună, delaolaltă. – În + preună (< pre + una). DOOM
împreúnă adv.
âmpreunări
ÎMPREUNÁRE, împreunări, s. f. Acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna. DOOM
împreunáre (-pre-u-) s. f., g.-d. art. împreunắrii; pl. împreunắri
âmpreunării
ÎMPREUNÁRE, împreunări, s. f. Acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna. DOOM
împreunáre (-pre-u-) s. f., g.-d. art. împreunắrii; pl. împreunắri
âmpreunările
ÎMPREUNÁRE, împreunări, s. f. Acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna. DOOM
împreunáre (-pre-u-) s. f., g.-d. art. împreunắrii; pl. împreunắri
âmpreunărilor
ÎMPREUNÁRE, împreunări, s. f. Acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna. DOOM
împreunáre (-pre-u-) s. f., g.-d. art. împreunắrii; pl. împreunắri
âmpricina
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinai
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinam
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinare
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinară
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinarăm
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinarăți
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinase
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinasem
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinaseră
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinaserăm
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinaserăți
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinaseși
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinaseți
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinat
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinat
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinat
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinata
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinata
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinate
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinate
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinatei
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinatei
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinatele
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinatele
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinatelor
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinatelor
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinatul
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinatul
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinatului
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinatului
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinau
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinași
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinați
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinați
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinați
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinații
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinații
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinaților
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinaților
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina. DOOM
împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte
âmpricinează
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinez
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricineze
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinezi
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmpricinând
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. DOOM
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
âmprietenea
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprieteneai
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprieteneam
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenească
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprieteneau
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprieteneați
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenesc
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenește
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenești
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprieteni
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenii
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenim
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenind
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenire
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenire
ÎMPRIETENÍRE s. f. Faptul de a (se) împrieteni. [Pr.: -pri-e-] – V. împrieteni. DOOM
împrieteníre (-pri-e-) s. f., g.-d. art. împrietenírii
âmprietenirea
ÎMPRIETENÍRE s. f. Faptul de a (se) împrieteni. [Pr.: -pri-e-] – V. împrieteni. DOOM
împrieteníre (-pri-e-) s. f., g.-d. art. împrietenírii
âmprieteniri
ÎMPRIETENÍRE s. f. Faptul de a (se) împrieteni. [Pr.: -pri-e-] – V. împrieteni. DOOM
împrieteníre (-pri-e-) s. f., g.-d. art. împrietenírii
âmprietenirii
ÎMPRIETENÍRE s. f. Faptul de a (se) împrieteni. [Pr.: -pri-e-] – V. împrieteni. DOOM
împrieteníre (-pri-e-) s. f., g.-d. art. împrietenírii
âmprietenirile
ÎMPRIETENÍRE s. f. Faptul de a (se) împrieteni. [Pr.: -pri-e-] – V. împrieteni. DOOM
împrieteníre (-pri-e-) s. f., g.-d. art. împrietenírii
âmprietenirilor
ÎMPRIETENÍRE s. f. Faptul de a (se) împrieteni. [Pr.: -pri-e-] – V. împrieteni. DOOM
împrieteníre (-pri-e-) s. f., g.-d. art. împrietenírii
âmprieteniră
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenirăm
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenirăți
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenise
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenisem
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprieteniseră
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprieteniserăm
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprieteniserăți
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprieteniseși
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprieteniseți
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprietenit
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprieteniși
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprieteniți
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. DOOM
împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 să împrieteneáscă
âmprimăvăra
ÎMPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 împrimăvărează, vb. I. Refl. impers. A se face primăvară. – În + primăvară. DOOM
!împrimăvărá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împrimăvăreáză
âmprimăvărare
ÎMPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 împrimăvărează, vb. I. Refl. impers. A se face primăvară. – În + primăvară. DOOM
!împrimăvărá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împrimăvăreáză
âmprimăvărase
ÎMPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 împrimăvărează, vb. I. Refl. impers. A se face primăvară. – În + primăvară. DOOM
!împrimăvărá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împrimăvăreáză
âmprimăvărat
ÎMPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 împrimăvărează, vb. I. Refl. impers. A se face primăvară. – În + primăvară. DOOM
!împrimăvărá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împrimăvăreáză
âmprimăvărează
ÎMPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 împrimăvărează, vb. I. Refl. impers. A se face primăvară. – În + primăvară. DOOM
!împrimăvărá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împrimăvăreáză
âmprimăvăreze
ÎMPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 împrimăvărează, vb. I. Refl. impers. A se face primăvară. – În + primăvară. DOOM
!împrimăvărá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împrimăvăreáză
âmprimăvărând
ÎMPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 împrimăvărează, vb. I. Refl. impers. A se face primăvară. – În + primăvară. DOOM
!împrimăvărá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împrimăvăreáză
âmprind
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinde
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprindea
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprindeai
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprindeam
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprindeau
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprindeați
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprindem
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprindere
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprindeți
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprindă
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprins
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinse
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinsei
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinseră
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinserăm
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinserăți
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinsese
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinsesem
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinseseră
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinseserăm
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinseserăți
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinseseși
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinseseți
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinseși
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinz
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinzi
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinzând
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmprinză
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.
âmproașcă
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproaște
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproprietărea
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietăreai
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietăream
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietărească
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietăreau
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietăreați
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietăresc
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietărește
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietărești
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietări
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietării
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietărim
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietărind
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietărire
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietărire
ÎMPROPRIETĂRÍRE, împroprietăriri, s. f. Acțiunea de a împroprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. împroprietări. DOOM
împroprietăríre (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. împroprietărírii; pl. împroprietăríri
âmproprietărirea
ÎMPROPRIETĂRÍRE, împroprietăriri, s. f. Acțiunea de a împroprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. împroprietări. DOOM
împroprietăríre (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. împroprietărírii; pl. împroprietăríri
âmproprietăriri
ÎMPROPRIETĂRÍRE, împroprietăriri, s. f. Acțiunea de a împroprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. împroprietări. DOOM
împroprietăríre (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. împroprietărírii; pl. împroprietăríri
âmproprietăririi
ÎMPROPRIETĂRÍRE, împroprietăriri, s. f. Acțiunea de a împroprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. împroprietări. DOOM
împroprietăríre (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. împroprietărírii; pl. împroprietăríri
âmproprietăririle
ÎMPROPRIETĂRÍRE, împroprietăriri, s. f. Acțiunea de a împroprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. împroprietări. DOOM
împroprietăríre (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. împroprietărírii; pl. împroprietăríri
âmproprietăririlor
ÎMPROPRIETĂRÍRE, împroprietăriri, s. f. Acțiunea de a împroprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. împroprietări. DOOM
împroprietăríre (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. împroprietărírii; pl. împroprietăríri
âmproprietăriră
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietărirăm
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietărirăți
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietărise
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietărisem
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietăriseră
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietăriserăm
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietăriserăți
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietăriseși
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietăriseți
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietărit
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietăriși
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmproprietăriți
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. DOOM
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă
âmprospăta
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătai
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătam
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătare
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătare
ÎMPROSPĂTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare. – V. împrospăta. DOOM
împrospătáre s. f., g.-d. art. împrospătắrii
âmprospătarea
ÎMPROSPĂTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare. – V. împrospăta. DOOM
împrospătáre s. f., g.-d. art. împrospătắrii
âmprospătară
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătarăm
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătarăți
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătase
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătasem
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătaseră
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătaserăm
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătaserăți
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătaseși
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătaseți
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătat
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătat
ÎMPROSPĂTÁT, -Ă, împrospătați, -te, adj. Înnoit; înviorat. – V. împrospăta.
âmprospătata
ÎMPROSPĂTÁT, -Ă, împrospătați, -te, adj. Înnoit; înviorat. – V. împrospăta.
âmprospătate
ÎMPROSPĂTÁT, -Ă, împrospătați, -te, adj. Înnoit; înviorat. – V. împrospăta.
âmprospătatei
ÎMPROSPĂTÁT, -Ă, împrospătați, -te, adj. Înnoit; înviorat. – V. împrospăta.
âmprospătatele
ÎMPROSPĂTÁT, -Ă, împrospătați, -te, adj. Înnoit; înviorat. – V. împrospăta.
âmprospătatelor
ÎMPROSPĂTÁT, -Ă, împrospătați, -te, adj. Înnoit; înviorat. – V. împrospăta.
âmprospătatul
ÎMPROSPĂTÁT, -Ă, împrospătați, -te, adj. Înnoit; înviorat. – V. împrospăta.
âmprospătatului
ÎMPROSPĂTÁT, -Ă, împrospătați, -te, adj. Înnoit; înviorat. – V. împrospăta.
âmprospătau
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătași
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătați
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătați
ÎMPROSPĂTÁT, -Ă, împrospătați, -te, adj. Înnoit; înviorat. – V. împrospăta.
âmprospătații
ÎMPROSPĂTÁT, -Ă, împrospătați, -te, adj. Înnoit; înviorat. – V. împrospăta.
âmprospătaților
ÎMPROSPĂTÁT, -Ă, împrospătați, -te, adj. Înnoit; înviorat. – V. împrospăta.
âmprospătează
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătez
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospăteze
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătezi
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătând
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. DOOM
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
âmprospătări
ÎMPROSPĂTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare. – V. împrospăta. DOOM
împrospătáre s. f., g.-d. art. împrospătắrii
âmprospătării
ÎMPROSPĂTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare. – V. împrospăta. DOOM
împrospătáre s. f., g.-d. art. împrospătắrii
âmprospătările
ÎMPROSPĂTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare. – V. împrospăta. DOOM
împrospătáre s. f., g.-d. art. împrospătắrii
âmprospătărilor
ÎMPROSPĂTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare. – V. împrospăta. DOOM
împrospătáre s. f., g.-d. art. împrospătắrii
âmproșc
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșca
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcai
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcam
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcare
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcare
ÎMPROȘCÁRE, împroșcări, s. f. Acțiunea de a împroșca; stropire; împroșcătură (1). – V. împroșca. DOOM
împroșcáre s. f., g.-d. art. împroșcắrii; pl. împroșcắri
âmproșcarea
ÎMPROȘCÁRE, împroșcări, s. f. Acțiunea de a împroșca; stropire; împroșcătură (1). – V. împroșca. DOOM
împroșcáre s. f., g.-d. art. împroșcắrii; pl. împroșcắri
âmproșcară
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcarăm
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcarăți
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcase
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcasem
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcaseră
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcaserăm
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcaserăți
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcaseși
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcaseți
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcat
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcat
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati.
âmproșcata
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati.
âmproșcate
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati.
âmproșcatei
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati.
âmproșcatele
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati.
âmproșcatelor
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati.
âmproșcatul
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati.
âmproșcatului
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati.
âmproșcau
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcași
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcați
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcați
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati.
âmproșcații
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati.
âmproșcaților
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati.
âmproșcând
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmproșcări
ÎMPROȘCÁRE, împroșcări, s. f. Acțiunea de a împroșca; stropire; împroșcătură (1). – V. împroșca. DOOM
împroșcáre s. f., g.-d. art. împroșcắrii; pl. împroșcắri
âmproșcării
ÎMPROȘCÁRE, împroșcări, s. f. Acțiunea de a împroșca; stropire; împroșcătură (1). – V. împroșca. DOOM
împroșcáre s. f., g.-d. art. împroșcắrii; pl. împroșcắri
âmproșcările
ÎMPROȘCÁRE, împroșcări, s. f. Acțiunea de a împroșca; stropire; împroșcătură (1). – V. împroșca. DOOM
împroșcáre s. f., g.-d. art. împroșcắrii; pl. împroșcắri
âmproșcărilor
ÎMPROȘCÁRE, împroșcări, s. f. Acțiunea de a împroșca; stropire; împroșcătură (1). – V. împroșca. DOOM
împroșcáre s. f., g.-d. art. împroșcắrii; pl. împroșcắri
âmproșcătura
ÎMPROȘCĂTÚRĂ, împroșcături, s. f. 1. Împroșcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată. – Împroșca + suf. -ătură. DOOM
împroșcătúră s. f., g.-d. art. împroșcătúrii; pl. împroșcătúri
âmproșcături
ÎMPROȘCĂTÚRĂ, împroșcături, s. f. 1. Împroșcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată. – Împroșca + suf. -ătură. DOOM
împroșcătúră s. f., g.-d. art. împroșcătúrii; pl. împroșcătúri
âmproșcăturii
ÎMPROȘCĂTÚRĂ, împroșcături, s. f. 1. Împroșcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată. – Împroșca + suf. -ătură. DOOM
împroșcătúră s. f., g.-d. art. împroșcătúrii; pl. împroșcătúri
âmproșcăturile
ÎMPROȘCĂTÚRĂ, împroșcături, s. f. 1. Împroșcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată. – Împroșca + suf. -ătură. DOOM
împroșcătúră s. f., g.-d. art. împroșcătúrii; pl. împroșcătúri
âmproșcăturilor
ÎMPROȘCĂTÚRĂ, împroșcături, s. f. 1. Împroșcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată. – Împroșca + suf. -ătură. DOOM
împroșcătúră s. f., g.-d. art. împroșcătúrii; pl. împroșcătúri
âmproști
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati. DOOM
împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 să împroáște
âmprumut
ÎMPRUMÚT, împrumuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) împrumuta; (concr.) obiect sau sumă de bani împrumutată. ◊ Loc. adj. De împrumut = care este împrumutat ◊ Loc. vb. A da (sau a lua) cu împrumut = a împrumuta (1). ◊ Expr. A fi (sau a părea) ca de împrumut = a nu i se potrivi cuiva. 2. Cuvânt, construcție lexicală etc. luată din altă limbă. împrumut lingvistic. – Lat. in promutuum. DOOM
împrumút s. n., pl. împrumúturi
âmprumut
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumuta
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutai
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutam
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutare
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutară
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutarăm
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutarăți
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutase
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutasem
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutaseră
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutaserăm
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutaserăți
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutaseși
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutaseți
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutat
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutat
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.
âmprumutata
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.
âmprumutate
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.
âmprumutatei
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.
âmprumutatele
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.
âmprumutatelor
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.
âmprumutatul
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.
âmprumutatului
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.
âmprumutau
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutași
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutați
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutați
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.
âmprumutații
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.
âmprumutaților
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.
âmprumute
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutul
ÎMPRUMÚT, împrumuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) împrumuta; (concr.) obiect sau sumă de bani împrumutată. ◊ Loc. adj. De împrumut = care este împrumutat ◊ Loc. vb. A da (sau a lua) cu împrumut = a împrumuta (1). ◊ Expr. A fi (sau a părea) ca de împrumut = a nu i se potrivi cuiva. 2. Cuvânt, construcție lexicală etc. luată din altă limbă. împrumut lingvistic. – Lat. in promutuum. DOOM
împrumút s. n., pl. împrumúturi
âmprumutului
ÎMPRUMÚT, împrumuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) împrumuta; (concr.) obiect sau sumă de bani împrumutată. ◊ Loc. adj. De împrumut = care este împrumutat ◊ Loc. vb. A da (sau a lua) cu împrumut = a împrumuta (1). ◊ Expr. A fi (sau a părea) ca de împrumut = a nu i se potrivi cuiva. 2. Cuvânt, construcție lexicală etc. luată din altă limbă. împrumut lingvistic. – Lat. in promutuum. DOOM
împrumút s. n., pl. împrumúturi
âmprumuturi
ÎMPRUMÚT, împrumuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) împrumuta; (concr.) obiect sau sumă de bani împrumutată. ◊ Loc. adj. De împrumut = care este împrumutat ◊ Loc. vb. A da (sau a lua) cu împrumut = a împrumuta (1). ◊ Expr. A fi (sau a părea) ca de împrumut = a nu i se potrivi cuiva. 2. Cuvânt, construcție lexicală etc. luată din altă limbă. împrumut lingvistic. – Lat. in promutuum. DOOM
împrumút s. n., pl. împrumúturi
âmprumuturile
ÎMPRUMÚT, împrumuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) împrumuta; (concr.) obiect sau sumă de bani împrumutată. ◊ Loc. adj. De împrumut = care este împrumutat ◊ Loc. vb. A da (sau a lua) cu împrumut = a împrumuta (1). ◊ Expr. A fi (sau a părea) ca de împrumut = a nu i se potrivi cuiva. 2. Cuvânt, construcție lexicală etc. luată din altă limbă. împrumut lingvistic. – Lat. in promutuum. DOOM
împrumút s. n., pl. împrumúturi
âmprumuturilor
ÎMPRUMÚT, împrumuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) împrumuta; (concr.) obiect sau sumă de bani împrumutată. ◊ Loc. adj. De împrumut = care este împrumutat ◊ Loc. vb. A da (sau a lua) cu împrumut = a împrumuta (1). ◊ Expr. A fi (sau a părea) ca de împrumut = a nu i se potrivi cuiva. 2. Cuvânt, construcție lexicală etc. luată din altă limbă. împrumut lingvistic. – Lat. in promutuum. DOOM
împrumút s. n., pl. împrumúturi
âmprumutând
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprumutătoare
ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător. DOOM
împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri
âmprumutătoarea
ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător. DOOM
împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri
âmprumutătoarei
ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător. DOOM
împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri
âmprumutătoarele
ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător. DOOM
împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri
âmprumutătoarelor
ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător. DOOM
împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri
âmprumutător
ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător. DOOM
împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri
âmprumutători
ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător. DOOM
împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri
âmprumutătorii
ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător. DOOM
împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri
âmprumutătorilor
ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător. DOOM
împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri
âmprumutătorul
ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător. DOOM
împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri
âmprumutătorului
ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător. DOOM
împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri
âmprumuți
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. DOOM
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
âmprăștia
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiai
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiam
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiară
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiarăm
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiarăți
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiase
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiasem
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiaseră
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiaserăm
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiaserăți
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiaseși
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiaseți
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiat
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiat
ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.
âmprăștiata
ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.
âmprăștiate
ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.
âmprăștiatei
ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.
âmprăștiatele
ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.
âmprăștiatelor
ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.
âmprăștiatul
ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.
âmprăștiatului
ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.
âmprăștiau
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiași
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiați
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiați
ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.
âmprăștiații
ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.
âmprăștiaților
ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.
âmprăștie
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiem
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiere
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiere
ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, s. f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire. [Pr.: -ti-e-] – V. împrăștia. DOOM
împrăștiére (-ti-e-) s. f., g.-d. art. împrăștiérii; pl. împrăștiéri
âmprăștierea
ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, s. f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire. [Pr.: -ti-e-] – V. împrăștia. DOOM
împrăștiére (-ti-e-) s. f., g.-d. art. împrăștiérii; pl. împrăștiéri
âmprăștieri
ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, s. f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire. [Pr.: -ti-e-] – V. împrăștia. DOOM
împrăștiére (-ti-e-) s. f., g.-d. art. împrăștiérii; pl. împrăștiéri
âmprăștierii
ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, s. f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire. [Pr.: -ti-e-] – V. împrăștia. DOOM
împrăștiére (-ti-e-) s. f., g.-d. art. împrăștiérii; pl. împrăștiéri
âmprăștierile
ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, s. f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire. [Pr.: -ti-e-] – V. împrăștia. DOOM
împrăștiére (-ti-e-) s. f., g.-d. art. împrăștiérii; pl. împrăștiéri
âmprăștierilor
ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, s. f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire. [Pr.: -ti-e-] – V. împrăștia. DOOM
împrăștiére (-ti-e-) s. f., g.-d. art. împrăștiérii; pl. împrăștiéri
âmprăștietoare
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor. DOOM
împrăștietór (înv.) (-ti-e-) adj. m., pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
âmprăștietoarea
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor. DOOM
împrăștietór (înv.) (-ti-e-) adj. m., pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
âmprăștietoarei
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor. DOOM
împrăștietór (înv.) (-ti-e-) adj. m., pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
âmprăștietoarele
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor. DOOM
împrăștietór (înv.) (-ti-e-) adj. m., pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
âmprăștietoarelor
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor. DOOM
împrăștietór (înv.) (-ti-e-) adj. m., pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
âmprăștietor
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor. DOOM
împrăștietór (înv.) (-ti-e-) adj. m., pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
âmprăștietori
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor. DOOM
împrăștietór (înv.) (-ti-e-) adj. m., pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
âmprăștietorii
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor. DOOM
împrăștietór (înv.) (-ti-e-) adj. m., pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
âmprăștietorilor
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor. DOOM
împrăștietór (înv.) (-ti-e-) adj. m., pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
âmprăștietorul
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor. DOOM
împrăștietór (înv.) (-ti-e-) adj. m., pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
âmprăștietorului
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor. DOOM
împrăștietór (înv.) (-ti-e-) adj. m., pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
âmprăștii
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmprăștiind
ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie. DOOM
împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)
âmpuia
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiai
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiam
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiară
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiarăm
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiarăți
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiase
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiasem
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiaseră
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiaserăm
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiaserăți
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiaseși
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiaseți
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiat
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiau
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiază
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiași
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiați
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuie
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiem
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiere
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiez
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuieze
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuiezi
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpuind
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
âmpung
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpungace
ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (Reg., despre vite cornute) Împungător (2). – Împunge + suf. -aci. DOOM
împungáci (reg.) adj. m., pl. împungáci; f. sg. și pl. împungáce
âmpungacea
ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (Reg., despre vite cornute) Împungător (2). – Împunge + suf. -aci. DOOM
împungáci (reg.) adj. m., pl. împungáci; f. sg. și pl. împungáce
âmpungacei
ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (Reg., despre vite cornute) Împungător (2). – Împunge + suf. -aci. DOOM
împungáci (reg.) adj. m., pl. împungáci; f. sg. și pl. împungáce
âmpungacele
ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (Reg., despre vite cornute) Împungător (2). – Împunge + suf. -aci. DOOM
împungáci (reg.) adj. m., pl. împungáci; f. sg. și pl. împungáce
âmpungacelor
ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (Reg., despre vite cornute) Împungător (2). – Împunge + suf. -aci. DOOM
împungáci (reg.) adj. m., pl. împungáci; f. sg. și pl. împungáce
âmpungaci
ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (Reg., despre vite cornute) Împungător (2). – Împunge + suf. -aci. DOOM
împungáci (reg.) adj. m., pl. împungáci; f. sg. și pl. împungáce
âmpungacii
ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (Reg., despre vite cornute) Împungător (2). – Împunge + suf. -aci. DOOM
împungáci (reg.) adj. m., pl. împungáci; f. sg. și pl. împungáce
âmpungacilor
ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (Reg., despre vite cornute) Împungător (2). – Împunge + suf. -aci. DOOM
împungáci (reg.) adj. m., pl. împungáci; f. sg. și pl. împungáce
âmpungaciul
ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (Reg., despre vite cornute) Împungător (2). – Împunge + suf. -aci. DOOM
împungáci (reg.) adj. m., pl. împungáci; f. sg. și pl. împungáce
âmpungaciului
ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (Reg., despre vite cornute) Împungător (2). – Împunge + suf. -aci. DOOM
împungáci (reg.) adj. m., pl. împungáci; f. sg. și pl. împungáce
âmpunge
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpungea
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpungeai
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpungeam
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpungeau
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpungeați
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpungem
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpungere
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpungere
ÎMPÚNGERE, împungeri, s. f. Acțiunea de a (se) împunge și rezultatul ei; înțepare. – V. împunge. DOOM
împúngere s. f., g.-d. art. împúngerii; pl. împúngeri
âmpungerea
ÎMPÚNGERE, împungeri, s. f. Acțiunea de a (se) împunge și rezultatul ei; înțepare. – V. împunge. DOOM
împúngere s. f., g.-d. art. împúngerii; pl. împúngeri
âmpungeri
ÎMPÚNGERE, împungeri, s. f. Acțiunea de a (se) împunge și rezultatul ei; înțepare. – V. împunge. DOOM
împúngere s. f., g.-d. art. împúngerii; pl. împúngeri
âmpungerii
ÎMPÚNGERE, împungeri, s. f. Acțiunea de a (se) împunge și rezultatul ei; înțepare. – V. împunge. DOOM
împúngere s. f., g.-d. art. împúngerii; pl. împúngeri
âmpungerile
ÎMPÚNGERE, împungeri, s. f. Acțiunea de a (se) împunge și rezultatul ei; înțepare. – V. împunge. DOOM
împúngere s. f., g.-d. art. împúngerii; pl. împúngeri
âmpungerilor
ÎMPÚNGERE, împungeri, s. f. Acțiunea de a (se) împunge și rezultatul ei; înțepare. – V. împunge. DOOM
împúngere s. f., g.-d. art. împúngerii; pl. împúngeri
âmpungeți
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpungi
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpungând
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpungă
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpungătoare
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător. DOOM
împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre
âmpungătoarea
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător. DOOM
împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre
âmpungătoarei
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător. DOOM
împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre
âmpungătoarele
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător. DOOM
împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre
âmpungătoarelor
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător. DOOM
împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre
âmpungător
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător. DOOM
împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre
âmpungători
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător. DOOM
împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre
âmpungătorii
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător. DOOM
împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre
âmpungătorilor
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător. DOOM
împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre
âmpungătorul
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător. DOOM
împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre
âmpungătorului
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător. DOOM
împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre
âmpuns
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunse
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunsei
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunseră
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunserăm
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunserăți
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunsese
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunsesem
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunseseră
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunseserăm
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunseserăți
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunseseși
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunseseți
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunseși
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înțepa. ♦ Tranz. A îmboldi un animal. ♦ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – Lat. impungere. DOOM
împúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
âmpunsătura
ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, s. f. 1. Împungere cu acul, la cusături; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf. -ătură. DOOM
împunsătúră s. f., g.-d. art. împunsătúrii; pl. împunsătúri
âmpunsături
ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, s. f. 1. Împungere cu acul, la cusături; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf. -ătură. DOOM
împunsătúră s. f., g.-d. art. împunsătúrii; pl. împunsătúri
âmpunsăturii
ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, s. f. 1. Împungere cu acul, la cusături; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf. -ătură. DOOM
împunsătúră s. f., g.-d. art. împunsătúrii; pl. împunsătúri
âmpunsăturile
ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, s. f. 1. Împungere cu acul, la cusături; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf. -ătură. DOOM
împunsătúră s. f., g.-d. art. împunsătúrii; pl. împunsătúri
âmpunsăturilor
ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, s. f. 1. Împungere cu acul, la cusături; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf. -ătură. DOOM
împunsătúră s. f., g.-d. art. împunsătúrii; pl. împunsătúri
âmpupea
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupeai
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupeam
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupească
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupeau
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupeați
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupesc
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupește
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupești
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupi
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupii
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupim
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupind
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupire
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupiră
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupirăm
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupirăți
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupise
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupisem
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupiseră
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupiserăm
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupiserăți
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupiseși
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupiseți
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupit
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupiși
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpupiți
ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. p u p i t i „a îmboboci”. DOOM
împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 să împupeáscă
âmpurpura
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurai
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpuram
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurare
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurară
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurarăm
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurarăți
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurase
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurasem
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpuraseră
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpuraserăm
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpuraserăți
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpuraseși
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpuraseți
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurat
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurau
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurași
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurați
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurează
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurez
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpureze
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurezi
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmpurpurând
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.
âmput
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpute
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmputernicea
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputerniceai
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputerniceam
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicească
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputerniceau
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputerniceați
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicesc
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicește
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicești
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernici
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicii
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicim
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicind
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicire
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicire
ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s. f. 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici. DOOM
împuternicíre s. f., g.-d. art. împuternicírii; pl. împuternicíri
âmputernicirea
ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s. f. 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici. DOOM
împuternicíre s. f., g.-d. art. împuternicírii; pl. împuternicíri
âmputerniciri
ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s. f. 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici. DOOM
împuternicíre s. f., g.-d. art. împuternicírii; pl. împuternicíri
âmputernicirii
ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s. f. 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici. DOOM
împuternicíre s. f., g.-d. art. împuternicírii; pl. împuternicíri
âmputernicirile
ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s. f. 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici. DOOM
împuternicíre s. f., g.-d. art. împuternicírii; pl. împuternicíri
âmputernicirilor
ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s. f. 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici. DOOM
împuternicíre s. f., g.-d. art. împuternicírii; pl. împuternicíri
âmputerniciră
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicirăm
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicirăți
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicise
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicisem
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputerniciseră
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputerniciserăm
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputerniciserăți
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputerniciseși
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputerniciseți
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicit
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputernicit
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputernicit
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputernicita
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputernicite
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputernicitei
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputernicitele
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputernicitelor
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputernicitul
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputernicitul
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputernicitului
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputernicitului
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputerniciși
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputerniciți
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. DOOM
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă
âmputerniciți
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputerniciți
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputerniciții
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputerniciții
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputerniciților
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmputerniciților
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
âmpută
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpușc
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușca
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcai
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcam
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcare
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcare
ÎMPUȘCÁRE, împușcări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împușca și rezultatul ei. 2. Operație de rupere în bucăți a unei roci prin explodarea încărcăturilor de mină. – V. împușca. DOOM
împușcáre s. f., g.-d. art. împușcắrii; pl. împușcắri
âmpușcarea
ÎMPUȘCÁRE, împușcări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împușca și rezultatul ei. 2. Operație de rupere în bucăți a unei roci prin explodarea încărcăturilor de mină. – V. împușca. DOOM
împușcáre s. f., g.-d. art. împușcắrii; pl. împușcắri
âmpușcară
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcarăm
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcarăți
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcase
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcasem
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcaseră
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcaserăm
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcaserăți
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcaseși
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcaseți
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcat
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcat
ÎMPUȘCÁT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre tencuieli) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.
âmpușcata
ÎMPUȘCÁT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre tencuieli) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.
âmpușcate
ÎMPUȘCÁT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre tencuieli) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.
âmpușcatei
ÎMPUȘCÁT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre tencuieli) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.
âmpușcatele
ÎMPUȘCÁT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre tencuieli) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.
âmpușcatelor
ÎMPUȘCÁT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre tencuieli) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.
âmpușcatul
ÎMPUȘCÁT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre tencuieli) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.
âmpușcatului
ÎMPUȘCÁT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre tencuieli) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.
âmpușcau
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcași
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcați
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcați
ÎMPUȘCÁT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre tencuieli) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.
âmpușcații
ÎMPUȘCÁT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre tencuieli) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.
âmpușcaților
ÎMPUȘCÁT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre tencuieli) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.
âmpușcând
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpușcări
ÎMPUȘCÁRE, împușcări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împușca și rezultatul ei. 2. Operație de rupere în bucăți a unei roci prin explodarea încărcăturilor de mină. – V. împușca. DOOM
împușcáre s. f., g.-d. art. împușcắrii; pl. împușcắri
âmpușcării
ÎMPUȘCÁRE, împușcări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împușca și rezultatul ei. 2. Operație de rupere în bucăți a unei roci prin explodarea încărcăturilor de mină. – V. împușca. DOOM
împușcáre s. f., g.-d. art. împușcắrii; pl. împușcắri
âmpușcările
ÎMPUȘCÁRE, împușcări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împușca și rezultatul ei. 2. Operație de rupere în bucăți a unei roci prin explodarea încărcăturilor de mină. – V. împușca. DOOM
împușcáre s. f., g.-d. art. împușcắrii; pl. împușcắri
âmpușcărilor
ÎMPUȘCÁRE, împușcări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împușca și rezultatul ei. 2. Operație de rupere în bucăți a unei roci prin explodarea încărcăturilor de mină. – V. împușca. DOOM
împușcáre s. f., g.-d. art. împușcắrii; pl. împușcắri
âmpușcătura
ÎMPUȘCĂTÚRĂ, împușcături, s. f. 1. Zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc; pocnet de pușcă. 2. Încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma. – Împușca + suf. -ătură. DOOM
împușcătúră s. f., g.-d. art. împușcătúrii; pl. împușcătúri
âmpușcături
ÎMPUȘCĂTÚRĂ, împușcături, s. f. 1. Zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc; pocnet de pușcă. 2. Încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma. – Împușca + suf. -ătură. DOOM
împușcătúră s. f., g.-d. art. împușcătúrii; pl. împușcătúri
âmpușcăturii
ÎMPUȘCĂTÚRĂ, împușcături, s. f. 1. Zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc; pocnet de pușcă. 2. Încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma. – Împușca + suf. -ătură. DOOM
împușcătúră s. f., g.-d. art. împușcătúrii; pl. împușcătúri
âmpușcăturile
ÎMPUȘCĂTÚRĂ, împușcături, s. f. 1. Zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc; pocnet de pușcă. 2. Încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma. – Împușca + suf. -ătură. DOOM
împușcătúră s. f., g.-d. art. împușcătúrii; pl. împușcătúri
âmpușcăturilor
ÎMPUȘCĂTÚRĂ, împușcături, s. f. 1. Zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc; pocnet de pușcă. 2. Încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma. – Împușca + suf. -ătură. DOOM
împușcătúră s. f., g.-d. art. împușcătúrii; pl. împușcătúri
âmpuște
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpuști
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. DOOM
împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 să împúște
âmpuțea
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțeai
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțeam
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțeau
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțeați
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuți
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțiciune
ÎMPUȚICIÚNE, împuțiciuni, s. f. 1. Miros greu; putoare. 2. (Concr.) Lucru urât mirositor; p. ext. murdărie. – Împuți + suf. -ciune. DOOM
împuțiciúne s. f., g.-d. art. împuțiciúnii; pl. împuțiciúni
âmpuțiciunea
ÎMPUȚICIÚNE, împuțiciuni, s. f. 1. Miros greu; putoare. 2. (Concr.) Lucru urât mirositor; p. ext. murdărie. – Împuți + suf. -ciune. DOOM
împuțiciúne s. f., g.-d. art. împuțiciúnii; pl. împuțiciúni
âmpuțiciuni
ÎMPUȚICIÚNE, împuțiciuni, s. f. 1. Miros greu; putoare. 2. (Concr.) Lucru urât mirositor; p. ext. murdărie. – Împuți + suf. -ciune. DOOM
împuțiciúne s. f., g.-d. art. împuțiciúnii; pl. împuțiciúni
âmpuțiciunii
ÎMPUȚICIÚNE, împuțiciuni, s. f. 1. Miros greu; putoare. 2. (Concr.) Lucru urât mirositor; p. ext. murdărie. – Împuți + suf. -ciune. DOOM
împuțiciúne s. f., g.-d. art. împuțiciúnii; pl. împuțiciúni
âmpuțiciunile
ÎMPUȚICIÚNE, împuțiciuni, s. f. 1. Miros greu; putoare. 2. (Concr.) Lucru urât mirositor; p. ext. murdărie. – Împuți + suf. -ciune. DOOM
împuțiciúne s. f., g.-d. art. împuțiciúnii; pl. împuțiciúni
âmpuțiciunilor
ÎMPUȚICIÚNE, împuțiciuni, s. f. 1. Miros greu; putoare. 2. (Concr.) Lucru urât mirositor; p. ext. murdărie. – Împuți + suf. -ciune. DOOM
împuțiciúne s. f., g.-d. art. împuțiciúnii; pl. împuțiciúni
âmpuții
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțim
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțina
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținai
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținam
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținare
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținare
ÎMPUȚINÁRE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina. DOOM
împuțináre s. f., g.-d. art. împuținắrii; pl. împuținắri
âmpuținarea
ÎMPUȚINÁRE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina. DOOM
împuțináre s. f., g.-d. art. împuținắrii; pl. împuținắri
âmpuținară
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținarăm
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținarăți
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținase
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținasem
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținaseră
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținaserăm
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținaserăți
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținaseși
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținaseți
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținat
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținat
ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
âmpuținata
ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
âmpuținate
ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
âmpuținatei
ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
âmpuținatele
ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
âmpuținatelor
ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
âmpuținatul
ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
âmpuținatului
ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
âmpuținau
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținași
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținați
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținați
ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
âmpuținații
ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
âmpuținaților
ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
âmpuțind
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuținează
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținez
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuțineze
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținezi
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținând
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. DOOM
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
âmpuținări
ÎMPUȚINÁRE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina. DOOM
împuțináre s. f., g.-d. art. împuținắrii; pl. împuținắri
âmpuținării
ÎMPUȚINÁRE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina. DOOM
împuțináre s. f., g.-d. art. împuținắrii; pl. împuținắri
âmpuținările
ÎMPUȚINÁRE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina. DOOM
împuțináre s. f., g.-d. art. împuținắrii; pl. împuținắri
âmpuținărilor
ÎMPUȚINÁRE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina. DOOM
împuțináre s. f., g.-d. art. împuținắrii; pl. împuținắri
âmpuțire
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțiră
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțirăm
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțirăți
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțise
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțisem
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțiseră
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțiserăm
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțiserăți
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțiseși
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțiseți
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțit
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțit
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
âmpuțita
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
âmpuțite
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
âmpuțitei
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
âmpuțitele
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
âmpuțitelor
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
âmpuțitul
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
âmpuțitului
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
âmpuțiși
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțiți
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. DOOM
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
âmpuțiți
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
âmpuțiții
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
âmpuțiților
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
âmpâclea
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâcleai
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâcleam
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclească
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâcleau
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâcleați
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclesc
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclește
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclești
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâcli
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclii
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclim
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclind
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclire
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclire
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă.
âmpâclirea
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă.
âmpâcliri
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă.
âmpâclirii
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă.
âmpâclirile
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă.
âmpâclirilor
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă.
âmpâcliră
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclirăm
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclirăți
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclise
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclisem
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâcliseră
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâcliserăm
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâcliserăți
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâcliseși
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâcliseți
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclit
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâclit
ÎMPÂCLÍT, -Ă, împâcliți, -te, adj. Acoperit cu pâclă; întunecat, mohorât. – V. împâcli.
âmpâclita
ÎMPÂCLÍT, -Ă, împâcliți, -te, adj. Acoperit cu pâclă; întunecat, mohorât. – V. împâcli.
âmpâclite
ÎMPÂCLÍT, -Ă, împâcliți, -te, adj. Acoperit cu pâclă; întunecat, mohorât. – V. împâcli.
âmpâclitei
ÎMPÂCLÍT, -Ă, împâcliți, -te, adj. Acoperit cu pâclă; întunecat, mohorât. – V. împâcli.
âmpâclitele
ÎMPÂCLÍT, -Ă, împâcliți, -te, adj. Acoperit cu pâclă; întunecat, mohorât. – V. împâcli.
âmpâclitelor
ÎMPÂCLÍT, -Ă, împâcliți, -te, adj. Acoperit cu pâclă; întunecat, mohorât. – V. împâcli.
âmpâclitul
ÎMPÂCLÍT, -Ă, împâcliți, -te, adj. Acoperit cu pâclă; întunecat, mohorât. – V. împâcli.
âmpâclitului
ÎMPÂCLÍT, -Ă, împâcliți, -te, adj. Acoperit cu pâclă; întunecat, mohorât. – V. împâcli.
âmpâcliși
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâcliți
ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. DOOM
!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă
âmpâcliți
ÎMPÂCLÍT, -Ă, împâcliți, -te, adj. Acoperit cu pâclă; întunecat, mohorât. – V. împâcli.
âmpâcliții
ÎMPÂCLÍT, -Ă, împâcliți, -te, adj. Acoperit cu pâclă; întunecat, mohorât. – V. împâcli.
âmpâcliților
ÎMPÂCLÍT, -Ă, împâcliți, -te, adj. Acoperit cu pâclă; întunecat, mohorât. – V. împâcli.
âmpânzea
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzeai
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzeam
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzească
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzeau
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzeați
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzesc
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzește
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzești
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzi
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzii
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzim
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzind
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzire
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzire
ÎMPÂNZÍRE, împânziri, s. f. Acțiunea de a (se) împânzi și rezultatul ei. – V. împânzi. DOOM
împânzíre s. f., g.-d. art. împânzírii; pl. împânzíri
âmpânzirea
ÎMPÂNZÍRE, împânziri, s. f. Acțiunea de a (se) împânzi și rezultatul ei. – V. împânzi. DOOM
împânzíre s. f., g.-d. art. împânzírii; pl. împânzíri
âmpânziri
ÎMPÂNZÍRE, împânziri, s. f. Acțiunea de a (se) împânzi și rezultatul ei. – V. împânzi. DOOM
împânzíre s. f., g.-d. art. împânzírii; pl. împânzíri
âmpânzirii
ÎMPÂNZÍRE, împânziri, s. f. Acțiunea de a (se) împânzi și rezultatul ei. – V. împânzi. DOOM
împânzíre s. f., g.-d. art. împânzírii; pl. împânzíri
âmpânzirile
ÎMPÂNZÍRE, împânziri, s. f. Acțiunea de a (se) împânzi și rezultatul ei. – V. împânzi. DOOM
împânzíre s. f., g.-d. art. împânzírii; pl. împânzíri
âmpânzirilor
ÎMPÂNZÍRE, împânziri, s. f. Acțiunea de a (se) împânzi și rezultatul ei. – V. împânzi. DOOM
împânzíre s. f., g.-d. art. împânzírii; pl. împânzíri
âmpânziră
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzirăm
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzirăți
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzise
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzisem
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânziseră
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânziserăm
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânziserăți
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânziseși
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânziseți
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzit
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânzit
ÎMPÂNZÍT, -Ă, împânziți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care și-a pierdut claritatea; împăienjenit. ♦ Fig. (Despre o mulțime) Răspândit pe o mare întindere. – V. împânzi.
âmpânzita
ÎMPÂNZÍT, -Ă, împânziți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care și-a pierdut claritatea; împăienjenit. ♦ Fig. (Despre o mulțime) Răspândit pe o mare întindere. – V. împânzi.
âmpânzite
ÎMPÂNZÍT, -Ă, împânziți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care și-a pierdut claritatea; împăienjenit. ♦ Fig. (Despre o mulțime) Răspândit pe o mare întindere. – V. împânzi.
âmpânzitei
ÎMPÂNZÍT, -Ă, împânziți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care și-a pierdut claritatea; împăienjenit. ♦ Fig. (Despre o mulțime) Răspândit pe o mare întindere. – V. împânzi.
âmpânzitele
ÎMPÂNZÍT, -Ă, împânziți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care și-a pierdut claritatea; împăienjenit. ♦ Fig. (Despre o mulțime) Răspândit pe o mare întindere. – V. împânzi.
âmpânzitelor
ÎMPÂNZÍT, -Ă, împânziți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care și-a pierdut claritatea; împăienjenit. ♦ Fig. (Despre o mulțime) Răspândit pe o mare întindere. – V. împânzi.
âmpânzitul
ÎMPÂNZÍT, -Ă, împânziți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care și-a pierdut claritatea; împăienjenit. ♦ Fig. (Despre o mulțime) Răspândit pe o mare întindere. – V. împânzi.
âmpânzitului
ÎMPÂNZÍT, -Ă, împânziți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care și-a pierdut claritatea; împăienjenit. ♦ Fig. (Despre o mulțime) Răspândit pe o mare întindere. – V. împânzi.
âmpânziși
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânziți
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. DOOM
împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă
âmpânziți
ÎMPÂNZÍT, -Ă, împânziți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care și-a pierdut claritatea; împăienjenit. ♦ Fig. (Despre o mulțime) Răspândit pe o mare întindere. – V. împânzi.
âmpânziții
ÎMPÂNZÍT, -Ă, împânziți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care și-a pierdut claritatea; împăienjenit. ♦ Fig. (Despre o mulțime) Răspândit pe o mare întindere. – V. împânzi.
âmpânziților
ÎMPÂNZÍT, -Ă, împânziți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care și-a pierdut claritatea; împăienjenit. ♦ Fig. (Despre o mulțime) Răspândit pe o mare întindere. – V. împânzi.
âmpâslea
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâsleai
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâsleam
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslească
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâsleau
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâsleați
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslesc
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslește
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslești
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâsli
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslii
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslim
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslind
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslire
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslire
ÎMPÂSLÍRE s. f. Faptul de a (se) împâsli. – V. împâsli. DOOM
împâslíre s. f., g.-d. art. împâslírii
âmpâslirea
ÎMPÂSLÍRE s. f. Faptul de a (se) împâsli. – V. împâsli. DOOM
împâslíre s. f., g.-d. art. împâslírii
âmpâsliri
ÎMPÂSLÍRE s. f. Faptul de a (se) împâsli. – V. împâsli. DOOM
împâslíre s. f., g.-d. art. împâslírii
âmpâslirii
ÎMPÂSLÍRE s. f. Faptul de a (se) împâsli. – V. împâsli. DOOM
împâslíre s. f., g.-d. art. împâslírii
âmpâslirile
ÎMPÂSLÍRE s. f. Faptul de a (se) împâsli. – V. împâsli. DOOM
împâslíre s. f., g.-d. art. împâslírii
âmpâslirilor
ÎMPÂSLÍRE s. f. Faptul de a (se) împâsli. – V. împâsli. DOOM
împâslíre s. f., g.-d. art. împâslírii
âmpâsliră
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslirăm
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslirăți
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslise
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslisem
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâsliseră
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâsliserăm
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâsliserăți
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâsliseși
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâsliseți
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslit
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâslit
ÎMPÂSLÍT, -Ă, împâsliți, -te, adj. Care a devenit des ca pâsla, cu aspect de pâslă; (despre păr) des și încâlcit (ca pâsla). – V. împâsli.
âmpâslita
ÎMPÂSLÍT, -Ă, împâsliți, -te, adj. Care a devenit des ca pâsla, cu aspect de pâslă; (despre păr) des și încâlcit (ca pâsla). – V. împâsli.
âmpâslite
ÎMPÂSLÍT, -Ă, împâsliți, -te, adj. Care a devenit des ca pâsla, cu aspect de pâslă; (despre păr) des și încâlcit (ca pâsla). – V. împâsli.
âmpâslitei
ÎMPÂSLÍT, -Ă, împâsliți, -te, adj. Care a devenit des ca pâsla, cu aspect de pâslă; (despre păr) des și încâlcit (ca pâsla). – V. împâsli.
âmpâslitele
ÎMPÂSLÍT, -Ă, împâsliți, -te, adj. Care a devenit des ca pâsla, cu aspect de pâslă; (despre păr) des și încâlcit (ca pâsla). – V. împâsli.
âmpâslitelor
ÎMPÂSLÍT, -Ă, împâsliți, -te, adj. Care a devenit des ca pâsla, cu aspect de pâslă; (despre păr) des și încâlcit (ca pâsla). – V. împâsli.
âmpâslitul
ÎMPÂSLÍT, -Ă, împâsliți, -te, adj. Care a devenit des ca pâsla, cu aspect de pâslă; (despre păr) des și încâlcit (ca pâsla). – V. împâsli.
âmpâslitului
ÎMPÂSLÍT, -Ă, împâsliți, -te, adj. Care a devenit des ca pâsla, cu aspect de pâslă; (despre păr) des și încâlcit (ca pâsla). – V. împâsli.
âmpâsliși
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâsliți
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. DOOM
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
âmpâsliți
ÎMPÂSLÍT, -Ă, împâsliți, -te, adj. Care a devenit des ca pâsla, cu aspect de pâslă; (despre păr) des și încâlcit (ca pâsla). – V. împâsli.
âmpâsliții
ÎMPÂSLÍT, -Ă, împâsliți, -te, adj. Care a devenit des ca pâsla, cu aspect de pâslă; (despre păr) des și încâlcit (ca pâsla). – V. împâsli.
âmpâsliților
ÎMPÂSLÍT, -Ă, împâsliți, -te, adj. Care a devenit des ca pâsla, cu aspect de pâslă; (despre păr) des și încâlcit (ca pâsla). – V. împâsli.
âmpăcai
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcare
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcare
ÎMPĂCÁRE, împăcări, s. f. Acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – V. împăca. DOOM
împăcáre s. f., g.-d. art. împăcắrii; pl. împăcắri
âmpăcarea
ÎMPĂCÁRE, împăcări, s. f. Acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – V. împăca. DOOM
împăcáre s. f., g.-d. art. împăcắrii; pl. împăcắri
âmpăcară
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcarăm
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcarăți
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcase
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcasem
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcaseră
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcaserăm
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcaserăți
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcaseși
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcaseți
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcat
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcat
ÎMPĂCÁT, -Ă, împăcați, -te, adj. Liniștit, mulțumit, satisfăcut. – V. împăca.
âmpăcata
ÎMPĂCÁT, -Ă, împăcați, -te, adj. Liniștit, mulțumit, satisfăcut. – V. împăca.
âmpăcate
ÎMPĂCÁT, -Ă, împăcați, -te, adj. Liniștit, mulțumit, satisfăcut. – V. împăca.
âmpăcatei
ÎMPĂCÁT, -Ă, împăcați, -te, adj. Liniștit, mulțumit, satisfăcut. – V. împăca.
âmpăcatele
ÎMPĂCÁT, -Ă, împăcați, -te, adj. Liniștit, mulțumit, satisfăcut. – V. împăca.
âmpăcatelor
ÎMPĂCÁT, -Ă, împăcați, -te, adj. Liniștit, mulțumit, satisfăcut. – V. împăca.
âmpăcatul
ÎMPĂCÁT, -Ă, împăcați, -te, adj. Liniștit, mulțumit, satisfăcut. – V. împăca.
âmpăcatului
ÎMPĂCÁT, -Ă, împăcați, -te, adj. Liniștit, mulțumit, satisfăcut. – V. împăca.
âmpăcau
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcași
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcați
ÎMPĂCÁT, -Ă, împăcați, -te, adj. Liniștit, mulțumit, satisfăcut. – V. împăca.
âmpăcații
ÎMPĂCÁT, -Ă, împăcați, -te, adj. Liniștit, mulțumit, satisfăcut. – V. împăca.
âmpăcaților
ÎMPĂCÁT, -Ă, împăcați, -te, adj. Liniștit, mulțumit, satisfăcut. – V. împăca.
âmpăciui
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuia
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiai
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiam
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiască
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiau
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiați
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiesc
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiește
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiești
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuii
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuim
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuind
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuire
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuire
ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [Pr.: -ciu-i-] – V. împăciui. DOOM
împăciuíre (rar) (-ciu-i-) s. f., g.-d. art. împăciuírii; pl. împăciuíri
âmpăciuirea
ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [Pr.: -ciu-i-] – V. împăciui. DOOM
împăciuíre (rar) (-ciu-i-) s. f., g.-d. art. împăciuírii; pl. împăciuíri
âmpăciuiri
ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [Pr.: -ciu-i-] – V. împăciui. DOOM
împăciuíre (rar) (-ciu-i-) s. f., g.-d. art. împăciuírii; pl. împăciuíri
âmpăciuirii
ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [Pr.: -ciu-i-] – V. împăciui. DOOM
împăciuíre (rar) (-ciu-i-) s. f., g.-d. art. împăciuírii; pl. împăciuíri
âmpăciuirile
ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [Pr.: -ciu-i-] – V. împăciui. DOOM
împăciuíre (rar) (-ciu-i-) s. f., g.-d. art. împăciuírii; pl. împăciuíri
âmpăciuirilor
ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [Pr.: -ciu-i-] – V. împăciui. DOOM
împăciuíre (rar) (-ciu-i-) s. f., g.-d. art. împăciuírii; pl. împăciuíri
âmpăciuiră
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuirăm
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuirăți
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuise
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuisem
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiseră
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiserăm
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiserăți
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiseși
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiseți
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuit
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuitoare
ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor. DOOM
împăciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitóri; f. sg. și pl. împăciuitoáre
âmpăciuitoarea
ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor. DOOM
împăciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitóri; f. sg. și pl. împăciuitoáre
âmpăciuitoarei
ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor. DOOM
împăciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitóri; f. sg. și pl. împăciuitoáre
âmpăciuitoarele
ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor. DOOM
împăciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitóri; f. sg. și pl. împăciuitoáre
âmpăciuitoarelor
ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor. DOOM
împăciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitóri; f. sg. și pl. împăciuitoáre
âmpăciuitor
ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor. DOOM
împăciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitóri; f. sg. și pl. împăciuitoáre
âmpăciuitori
ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor. DOOM
împăciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitóri; f. sg. și pl. împăciuitoáre
âmpăciuitorii
ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor. DOOM
împăciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitóri; f. sg. și pl. împăciuitoáre
âmpăciuitorilor
ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor. DOOM
împăciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitóri; f. sg. și pl. împăciuitoáre
âmpăciuitorism
ÎMPĂCIUITORÍSM s. n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ P. gener. Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ism. DOOM
împăciuitorísm (-ciu-i-) s. n.
âmpăciuitorismul
ÎMPĂCIUITORÍSM s. n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ P. gener. Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ism. DOOM
împăciuitorísm (-ciu-i-) s. n.
âmpăciuitorismului
ÎMPĂCIUITORÍSM s. n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ P. gener. Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ism. DOOM
împăciuitorísm (-ciu-i-) s. n.
âmpăciuitorist
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitorist
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitorista
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitorista
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoriste
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoriste
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoristei
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoristei
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoristele
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoristele
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoristelor
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoristelor
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoristul
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoristul
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoristului
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoristului
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoriști
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoriști
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoriștii
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoriștii
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoriștilor
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitoriștilor
ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ist. DOOM
împăciuitoríst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. împăciuitoríști; adj. f., s. f. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
âmpăciuitorul
ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor. DOOM
împăciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitóri; f. sg. și pl. împăciuitoáre
âmpăciuitorului
ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor. DOOM
împăciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitóri; f. sg. și pl. împăciuitoáre
âmpăciuiși
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăciuiți
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. DOOM
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
âmpăcând
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare. DOOM
împăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 împácă; conj. prez. 3 să împáce
âmpăcăciune
ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s. f. (Înv.) Împăcare. – Împăca + suf. -ăciune. DOOM
împăcăciúne (înv.) s. f., g.-d. art. împăcăciúnii; pl. împăcăciúni
âmpăcăciunea
ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s. f. (Înv.) Împăcare. – Împăca + suf. -ăciune. DOOM
împăcăciúne (înv.) s. f., g.-d. art. împăcăciúnii; pl. împăcăciúni
âmpăcăciuni
ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s. f. (Înv.) Împăcare. – Împăca + suf. -ăciune. DOOM
împăcăciúne (înv.) s. f., g.-d. art. împăcăciúnii; pl. împăcăciúni
âmpăcăciunii
ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s. f. (Înv.) Împăcare. – Împăca + suf. -ăciune. DOOM
împăcăciúne (înv.) s. f., g.-d. art. împăcăciúnii; pl. împăcăciúni
âmpăcăciunile
ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s. f. (Înv.) Împăcare. – Împăca + suf. -ăciune. DOOM
împăcăciúne (înv.) s. f., g.-d. art. împăcăciúnii; pl. împăcăciúni
âmpăcăciunilor
ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s. f. (Înv.) Împăcare. – Împăca + suf. -ăciune. DOOM
împăcăciúne (înv.) s. f., g.-d. art. împăcăciúnii; pl. împăcăciúni
âmpăcări
ÎMPĂCÁRE, împăcări, s. f. Acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – V. împăca. DOOM
împăcáre s. f., g.-d. art. împăcắrii; pl. împăcắri
âmpăcării
ÎMPĂCÁRE, împăcări, s. f. Acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – V. împăca. DOOM
împăcáre s. f., g.-d. art. împăcắrii; pl. împăcắri
âmpăcările
ÎMPĂCÁRE, împăcări, s. f. Acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – V. împăca. DOOM
împăcáre s. f., g.-d. art. împăcắrii; pl. împăcắri
âmpăcărilor
ÎMPĂCÁRE, împăcări, s. f. Acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – V. împăca. DOOM
împăcáre s. f., g.-d. art. împăcắrii; pl. împăcắri
âmpădurea
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădureai
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpăduream
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurească
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădureau
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădureați
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpăduresc
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurește
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurești
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpăduri
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurii
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurim
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurind
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurire
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurire
ÎMPĂDURÍRE, împăduriri, s. f. Acțiunea de a împăduri. – V. împăduri. DOOM
împăduríre s. f., g.-d. art. împădurírii; pl. împăduríri
âmpădurirea
ÎMPĂDURÍRE, împăduriri, s. f. Acțiunea de a împăduri. – V. împăduri. DOOM
împăduríre s. f., g.-d. art. împădurírii; pl. împăduríri
âmpăduriri
ÎMPĂDURÍRE, împăduriri, s. f. Acțiunea de a împăduri. – V. împăduri. DOOM
împăduríre s. f., g.-d. art. împădurírii; pl. împăduríri
âmpăduririi
ÎMPĂDURÍRE, împăduriri, s. f. Acțiunea de a împăduri. – V. împăduri. DOOM
împăduríre s. f., g.-d. art. împădurírii; pl. împăduríri
âmpăduririle
ÎMPĂDURÍRE, împăduriri, s. f. Acțiunea de a împăduri. – V. împăduri. DOOM
împăduríre s. f., g.-d. art. împădurírii; pl. împăduríri
âmpăduririlor
ÎMPĂDURÍRE, împăduriri, s. f. Acțiunea de a împăduri. – V. împăduri. DOOM
împăduríre s. f., g.-d. art. împădurírii; pl. împăduríri
âmpăduriră
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurirăm
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurirăți
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurise
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurisem
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpăduriseră
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpăduriserăm
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpăduriserăți
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpăduriseși
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpăduriseți
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurit
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpădurit
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
âmpădurita
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
âmpădurite
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
âmpăduritei
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
âmpăduritele
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
âmpăduritelor
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
âmpăduritul
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
âmpăduritului
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
âmpăduriși
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpăduriți
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. DOOM
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
âmpăduriți
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
âmpăduriții
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
âmpăduriților
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
âmpăia
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiai
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiam
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiară
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiarăm
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiarăți
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiase
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiasem
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiaseră
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiaserăm
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiaserăți
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiaseși
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiaseți
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiat
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiat
ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
âmpăiata
ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
âmpăiate
ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
âmpăiatei
ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
âmpăiatele
ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
âmpăiatelor
ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
âmpăiatul
ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
âmpăiatului
ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
âmpăiau
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiază
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiași
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiați
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiați
ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
âmpăiații
ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
âmpăiaților
ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
âmpăie
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiem
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăienjenea
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjeneai
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjeneam
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenească
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjeneau
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjeneați
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenesc
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenește
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenești
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjeni
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenii
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenim
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenind
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenire
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenire
ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire. DOOM
împăienjeníre s. f., g.-d. art. împăienjenírii
âmpăienjenirea
ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire. DOOM
împăienjeníre s. f., g.-d. art. împăienjenírii
âmpăienjeniri
ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire. DOOM
împăienjeníre s. f., g.-d. art. împăienjenírii
âmpăienjenirii
ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire. DOOM
împăienjeníre s. f., g.-d. art. împăienjenírii
âmpăienjenirile
ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire. DOOM
împăienjeníre s. f., g.-d. art. împăienjenírii
âmpăienjenirilor
ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire. DOOM
împăienjeníre s. f., g.-d. art. împăienjenírii
âmpăienjeniră
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenirăm
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenirăți
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenise
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenisem
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjeniseră
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjeniserăm
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjeniserăți
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjeniseși
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjeniseți
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenit
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjenit
ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
âmpăienjenita
ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
âmpăienjenite
ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
âmpăienjenitei
ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
âmpăienjenitele
ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
âmpăienjenitelor
ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
âmpăienjenitul
ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
âmpăienjenitului
ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
âmpăienjeniși
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjeniți
ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni. DOOM
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă
âmpăienjeniți
ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
âmpăienjeniții
ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
âmpăienjeniților
ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
âmpăiere
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiere
ÎMPĂIÉRE, împăieri, s. f. 1. Acțiunea de a împăia și rezultatul ei. 2. (Rar) Fază de formare a paiului la cereale. – V. împăia. DOOM
împăiére s. f., g.-d. art. împăiérii; pl. împăiéri
âmpăierea
ÎMPĂIÉRE, împăieri, s. f. 1. Acțiunea de a împăia și rezultatul ei. 2. (Rar) Fază de formare a paiului la cereale. – V. împăia. DOOM
împăiére s. f., g.-d. art. împăiérii; pl. împăiéri
âmpăieri
ÎMPĂIÉRE, împăieri, s. f. 1. Acțiunea de a împăia și rezultatul ei. 2. (Rar) Fază de formare a paiului la cereale. – V. împăia. DOOM
împăiére s. f., g.-d. art. împăiérii; pl. împăiéri
âmpăierii
ÎMPĂIÉRE, împăieri, s. f. 1. Acțiunea de a împăia și rezultatul ei. 2. (Rar) Fază de formare a paiului la cereale. – V. împăia. DOOM
împăiére s. f., g.-d. art. împăiérii; pl. împăiéri
âmpăierile
ÎMPĂIÉRE, împăieri, s. f. 1. Acțiunea de a împăia și rezultatul ei. 2. (Rar) Fază de formare a paiului la cereale. – V. împăia. DOOM
împăiére s. f., g.-d. art. împăiérii; pl. împăiéri
âmpăierilor
ÎMPĂIÉRE, împăieri, s. f. 1. Acțiunea de a împăia și rezultatul ei. 2. (Rar) Fază de formare a paiului la cereale. – V. împăia. DOOM
împăiére s. f., g.-d. art. împăiérii; pl. împăiéri
âmpăiez
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăieze
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăiezi
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpăind
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). DOOM
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd
âmpământa
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământai
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământam
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământare
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământare
ÎMPĂMÂNTÁRE, împământări, s. f. Acțiunea de a împământa și rezultatul ei. – V. împământa. DOOM
*împământáre s. f., g.-d. art. împământắrii; pl. împământắri
âmpământarea
ÎMPĂMÂNTÁRE, împământări, s. f. Acțiunea de a împământa și rezultatul ei. – V. împământa. DOOM
*împământáre s. f., g.-d. art. împământắrii; pl. împământắri
âmpământară
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământarăm
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământarăți
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământase
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământasem
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământaseră
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământaserăm
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământaserăți
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământaseși
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământaseți
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământat
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământau
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământași
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământați
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământează
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământenea
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământeneai
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământeneam
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenească
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământeneau
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământeneați
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenesc
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenește
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenești
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământeni
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenii
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenim
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenind
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenire
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenire
ÎMPĂMÂNTENÍRE, împământeniri, s. f. Acțiunea de a (se) împământeni și rezultatul ei. – V. împământeni. DOOM
împământeníre s. f., g.-d. art. împământenírii; pl. împământeníri
âmpământenirea
ÎMPĂMÂNTENÍRE, împământeniri, s. f. Acțiunea de a (se) împământeni și rezultatul ei. – V. împământeni. DOOM
împământeníre s. f., g.-d. art. împământenírii; pl. împământeníri
âmpământeniri
ÎMPĂMÂNTENÍRE, împământeniri, s. f. Acțiunea de a (se) împământeni și rezultatul ei. – V. împământeni. DOOM
împământeníre s. f., g.-d. art. împământenírii; pl. împământeníri
âmpământenirii
ÎMPĂMÂNTENÍRE, împământeniri, s. f. Acțiunea de a (se) împământeni și rezultatul ei. – V. împământeni. DOOM
împământeníre s. f., g.-d. art. împământenírii; pl. împământeníri
âmpământenirile
ÎMPĂMÂNTENÍRE, împământeniri, s. f. Acțiunea de a (se) împământeni și rezultatul ei. – V. împământeni. DOOM
împământeníre s. f., g.-d. art. împământenírii; pl. împământeníri
âmpământenirilor
ÎMPĂMÂNTENÍRE, împământeniri, s. f. Acțiunea de a (se) împământeni și rezultatul ei. – V. împământeni. DOOM
împământeníre s. f., g.-d. art. împământenírii; pl. împământeníri
âmpământeniră
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenirăm
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenirăți
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenise
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenisem
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământeniseră
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământeniserăm
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământeniserăți
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământeniseși
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământeniseți
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenit
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământenit
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
âmpământenita
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
âmpământenite
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
âmpământenitei
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
âmpământenitele
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
âmpământenitelor
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
âmpământenitul
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
âmpământenitului
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
âmpământeniși
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământeniți
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. DOOM
împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă
âmpământeniți
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
âmpământeniții
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
âmpământeniților
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
âmpământez
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământeze
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământezi
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământând
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. DOOM
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
âmpământări
ÎMPĂMÂNTÁRE, împământări, s. f. Acțiunea de a împământa și rezultatul ei. – V. împământa. DOOM
*împământáre s. f., g.-d. art. împământắrii; pl. împământắri
âmpământării
ÎMPĂMÂNTÁRE, împământări, s. f. Acțiunea de a împământa și rezultatul ei. – V. împământa. DOOM
*împământáre s. f., g.-d. art. împământắrii; pl. împământắri
âmpământările
ÎMPĂMÂNTÁRE, împământări, s. f. Acțiunea de a împământa și rezultatul ei. – V. împământa. DOOM
*împământáre s. f., g.-d. art. împământắrii; pl. împământắri
âmpământărilor
ÎMPĂMÂNTÁRE, împământări, s. f. Acțiunea de a împământa și rezultatul ei. – V. împământa. DOOM
*împământáre s. f., g.-d. art. împământắrii; pl. împământắri
âmpăna
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănai
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănam
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănare
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănare
ÎMPĂNÁRE, împănări, s. f. Acțiunea de a împăna și rezultatul ei. – V. împăna. DOOM
împănáre s. f., g.-d. art. împănắrii; pl. împănắri
âmpănarea
ÎMPĂNÁRE, împănări, s. f. Acțiunea de a împăna și rezultatul ei. – V. împăna. DOOM
împănáre s. f., g.-d. art. împănắrii; pl. împănắri
âmpănară
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănarăm
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănarăți
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănase
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănasem
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănaseră
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănaserăm
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănaserăți
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănaseși
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănaseți
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănat
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănat
ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre păsări) Acoperit cu pene. ♦ (Înv.; despre săgeți) Căreia i s-a fixat o pană de pasăre în capătul neascuțit pentru a putea zbura mai ușor la lansare; care este prevăzut cu o pană. ♦ (Reg.) Împodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre locuri, terenuri etc.) Plin, înțesat, împânzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) În care s-au introdus bucăți de usturoi, de slănină etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucăți) Înțepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal. [Var.: (Înv.) împenát, -ă adj.] – V. împăna.
âmpănata
ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre păsări) Acoperit cu pene. ♦ (Înv.; despre săgeți) Căreia i s-a fixat o pană de pasăre în capătul neascuțit pentru a putea zbura mai ușor la lansare; care este prevăzut cu o pană. ♦ (Reg.) Împodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre locuri, terenuri etc.) Plin, înțesat, împânzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) În care s-au introdus bucăți de usturoi, de slănină etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucăți) Înțepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal. [Var.: (Înv.) împenát, -ă adj.] – V. împăna.
âmpănate
ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre păsări) Acoperit cu pene. ♦ (Înv.; despre săgeți) Căreia i s-a fixat o pană de pasăre în capătul neascuțit pentru a putea zbura mai ușor la lansare; care este prevăzut cu o pană. ♦ (Reg.) Împodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre locuri, terenuri etc.) Plin, înțesat, împânzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) În care s-au introdus bucăți de usturoi, de slănină etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucăți) Înțepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal. [Var.: (Înv.) împenát, -ă adj.] – V. împăna.
âmpănatei
ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre păsări) Acoperit cu pene. ♦ (Înv.; despre săgeți) Căreia i s-a fixat o pană de pasăre în capătul neascuțit pentru a putea zbura mai ușor la lansare; care este prevăzut cu o pană. ♦ (Reg.) Împodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre locuri, terenuri etc.) Plin, înțesat, împânzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) În care s-au introdus bucăți de usturoi, de slănină etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucăți) Înțepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal. [Var.: (Înv.) împenát, -ă adj.] – V. împăna.
âmpănatele
ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre păsări) Acoperit cu pene. ♦ (Înv.; despre săgeți) Căreia i s-a fixat o pană de pasăre în capătul neascuțit pentru a putea zbura mai ușor la lansare; care este prevăzut cu o pană. ♦ (Reg.) Împodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre locuri, terenuri etc.) Plin, înțesat, împânzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) În care s-au introdus bucăți de usturoi, de slănină etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucăți) Înțepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal. [Var.: (Înv.) împenát, -ă adj.] – V. împăna.
âmpănatelor
ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre păsări) Acoperit cu pene. ♦ (Înv.; despre săgeți) Căreia i s-a fixat o pană de pasăre în capătul neascuțit pentru a putea zbura mai ușor la lansare; care este prevăzut cu o pană. ♦ (Reg.) Împodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre locuri, terenuri etc.) Plin, înțesat, împânzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) În care s-au introdus bucăți de usturoi, de slănină etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucăți) Înțepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal. [Var.: (Înv.) împenát, -ă adj.] – V. împăna.
âmpănatul
ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre păsări) Acoperit cu pene. ♦ (Înv.; despre săgeți) Căreia i s-a fixat o pană de pasăre în capătul neascuțit pentru a putea zbura mai ușor la lansare; care este prevăzut cu o pană. ♦ (Reg.) Împodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre locuri, terenuri etc.) Plin, înțesat, împânzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) În care s-au introdus bucăți de usturoi, de slănină etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucăți) Înțepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal. [Var.: (Înv.) împenát, -ă adj.] – V. împăna.
âmpănatului
ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre păsări) Acoperit cu pene. ♦ (Înv.; despre săgeți) Căreia i s-a fixat o pană de pasăre în capătul neascuțit pentru a putea zbura mai ușor la lansare; care este prevăzut cu o pană. ♦ (Reg.) Împodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre locuri, terenuri etc.) Plin, înțesat, împânzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) În care s-au introdus bucăți de usturoi, de slănină etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucăți) Înțepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal. [Var.: (Înv.) împenát, -ă adj.] – V. împăna.
âmpănau
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănași
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănați
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănați
ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre păsări) Acoperit cu pene. ♦ (Înv.; despre săgeți) Căreia i s-a fixat o pană de pasăre în capătul neascuțit pentru a putea zbura mai ușor la lansare; care este prevăzut cu o pană. ♦ (Reg.) Împodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre locuri, terenuri etc.) Plin, înțesat, împânzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) În care s-au introdus bucăți de usturoi, de slănină etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucăți) Înțepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal. [Var.: (Înv.) împenát, -ă adj.] – V. împăna.
âmpănații
ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre păsări) Acoperit cu pene. ♦ (Înv.; despre săgeți) Căreia i s-a fixat o pană de pasăre în capătul neascuțit pentru a putea zbura mai ușor la lansare; care este prevăzut cu o pană. ♦ (Reg.) Împodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre locuri, terenuri etc.) Plin, înțesat, împânzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) În care s-au introdus bucăți de usturoi, de slănină etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucăți) Înțepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal. [Var.: (Înv.) împenát, -ă adj.] – V. împăna.
âmpănaților
ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre păsări) Acoperit cu pene. ♦ (Înv.; despre săgeți) Căreia i s-a fixat o pană de pasăre în capătul neascuțit pentru a putea zbura mai ușor la lansare; care este prevăzut cu o pană. ♦ (Reg.) Împodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre locuri, terenuri etc.) Plin, înțesat, împânzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) În care s-au introdus bucăți de usturoi, de slănină etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucăți) Înțepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal. [Var.: (Înv.) împenát, -ă adj.] – V. împăna.
âmpănează
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănez
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpăneze
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănezi
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănând
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. DOOM
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză
âmpănări
ÎMPĂNÁRE, împănări, s. f. Acțiunea de a împăna și rezultatul ei. – V. împăna. DOOM
împănáre s. f., g.-d. art. împănắrii; pl. împănắri
âmpănării
ÎMPĂNÁRE, împănări, s. f. Acțiunea de a împăna și rezultatul ei. – V. împăna. DOOM
împănáre s. f., g.-d. art. împănắrii; pl. împănắri
âmpănările
ÎMPĂNÁRE, împănări, s. f. Acțiunea de a împăna și rezultatul ei. – V. împăna. DOOM
împănáre s. f., g.-d. art. împănắrii; pl. împănắri
âmpănărilor
ÎMPĂNÁRE, împănări, s. f. Acțiunea de a împăna și rezultatul ei. – V. împăna. DOOM
împănáre s. f., g.-d. art. împănắrii; pl. împănắri
âmpăpurea
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpureai
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpuream
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpurească
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpureau
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpureați
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpuresc
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpurește
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpurești
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpuri
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpurii
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpurim
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpurind
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpurire
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpuriră
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpurirăm
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpurirăți
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpurise
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpurisem
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpuriseră
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpuriserăm
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpuriserăți
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpuriseși
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpuriseți
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpurit
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpuriși
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpăpuriți
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. DOOM
împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă
âmpărat
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpărat
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpărata
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpărate
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpăratei
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpăratele
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpăratelor
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpăratul
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpăratul
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpăratului
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpăratului
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpărați
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpărați
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpărații
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpărații
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpăraților
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpăraților
ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. DOOM
împărát s. m., pl. împăráți
âmpăroșa
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșai
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșam
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșare
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșare
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros.
âmpăroșarea
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros.
âmpăroșară
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșarăm
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșarăți
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșase
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșasem
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșaseră
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșaserăm
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșaserăți
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșaseși
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșaseți
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșat
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșat
ÎMPĂROȘÁT, -Ă, împăroșați, -te, adj. (Rar) Plin de păr, acoperit cu păr. – V. împăroșa.
âmpăroșata
ÎMPĂROȘÁT, -Ă, împăroșați, -te, adj. (Rar) Plin de păr, acoperit cu păr. – V. împăroșa.
âmpăroșate
ÎMPĂROȘÁT, -Ă, împăroșați, -te, adj. (Rar) Plin de păr, acoperit cu păr. – V. împăroșa.
âmpăroșatei
ÎMPĂROȘÁT, -Ă, împăroșați, -te, adj. (Rar) Plin de păr, acoperit cu păr. – V. împăroșa.
âmpăroșatele
ÎMPĂROȘÁT, -Ă, împăroșați, -te, adj. (Rar) Plin de păr, acoperit cu păr. – V. împăroșa.
âmpăroșatelor
ÎMPĂROȘÁT, -Ă, împăroșați, -te, adj. (Rar) Plin de păr, acoperit cu păr. – V. împăroșa.
âmpăroșatul
ÎMPĂROȘÁT, -Ă, împăroșați, -te, adj. (Rar) Plin de păr, acoperit cu păr. – V. împăroșa.
âmpăroșatului
ÎMPĂROȘÁT, -Ă, împăroșați, -te, adj. (Rar) Plin de păr, acoperit cu păr. – V. împăroșa.
âmpăroșau
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșași
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșați
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșați
ÎMPĂROȘÁT, -Ă, împăroșați, -te, adj. (Rar) Plin de păr, acoperit cu păr. – V. împăroșa.
âmpăroșații
ÎMPĂROȘÁT, -Ă, împăroșați, -te, adj. (Rar) Plin de păr, acoperit cu păr. – V. împăroșa.
âmpăroșaților
ÎMPĂROȘÁT, -Ă, împăroșați, -te, adj. (Rar) Plin de păr, acoperit cu păr. – V. împăroșa.
âmpăroșează
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșez
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșeze
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșezi
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșând
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros. DOOM
împăroșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împăroșeáză, 1 pl. împăroșắm; conj. prez. 3 să împăroșéze; ger. împăroșấnd
âmpăroșări
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros.
âmpăroșării
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros.
âmpăroșările
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros.
âmpăroșărilor
ÎMPĂROȘÁ, împăroșez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) acoperi cu păr. – În + păros.
âmpărtășania
ÎMPĂRTĂȘÁNIE, împărtășanii, s. f. (Bis.) Cuminecătură. – Împărtăși + suf. -anie. DOOM
împărtășánie (-ni-e) s. f., art. împărtășánia (-ni-a), g.-d. art. împărtășániei; pl. împărtășánii, art. împărtășániile (-ni-i-)
âmpărtășanie
ÎMPĂRTĂȘÁNIE, împărtășanii, s. f. (Bis.) Cuminecătură. – Împărtăși + suf. -anie. DOOM
împărtășánie (-ni-e) s. f., art. împărtășánia (-ni-a), g.-d. art. împărtășániei; pl. împărtășánii, art. împărtășániile (-ni-i-)
âmpărtășaniei
ÎMPĂRTĂȘÁNIE, împărtășanii, s. f. (Bis.) Cuminecătură. – Împărtăși + suf. -anie. DOOM
împărtășánie (-ni-e) s. f., art. împărtășánia (-ni-a), g.-d. art. împărtășániei; pl. împărtășánii, art. împărtășániile (-ni-i-)
âmpărtășanii
ÎMPĂRTĂȘÁNIE, împărtășanii, s. f. (Bis.) Cuminecătură. – Împărtăși + suf. -anie. DOOM
împărtășánie (-ni-e) s. f., art. împărtășánia (-ni-a), g.-d. art. împărtășániei; pl. împărtășánii, art. împărtășániile (-ni-i-)
âmpărtășaniile
ÎMPĂRTĂȘÁNIE, împărtășanii, s. f. (Bis.) Cuminecătură. – Împărtăși + suf. -anie. DOOM
împărtășánie (-ni-e) s. f., art. împărtășánia (-ni-a), g.-d. art. împărtășániei; pl. împărtășánii, art. împărtășániile (-ni-i-)
âmpărtășaniilor
ÎMPĂRTĂȘÁNIE, împărtășanii, s. f. (Bis.) Cuminecătură. – Împărtăși + suf. -anie. DOOM
împărtășánie (-ni-e) s. f., art. împărtășánia (-ni-a), g.-d. art. împărtășániei; pl. împărtășánii, art. împărtășániile (-ni-i-)
âmpărtășea
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășeai
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășeam
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășească
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășeau
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășeați
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășesc
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășește
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășești
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtăși
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășii
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășim
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășind
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășire
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășire
ÎMPĂRTĂȘÍRE, împărtășiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărtăși și rezultatul ei; cuminecare; comunicare, destăinuire. – V. împărtăși. DOOM
împărtășíre s. f., g.-d. art. împărtășírii; pl. împărtășíri
âmpărtășirea
ÎMPĂRTĂȘÍRE, împărtășiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărtăși și rezultatul ei; cuminecare; comunicare, destăinuire. – V. împărtăși. DOOM
împărtășíre s. f., g.-d. art. împărtășírii; pl. împărtășíri
âmpărtășiri
ÎMPĂRTĂȘÍRE, împărtășiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărtăși și rezultatul ei; cuminecare; comunicare, destăinuire. – V. împărtăși. DOOM
împărtășíre s. f., g.-d. art. împărtășírii; pl. împărtășíri
âmpărtășirii
ÎMPĂRTĂȘÍRE, împărtășiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărtăși și rezultatul ei; cuminecare; comunicare, destăinuire. – V. împărtăși. DOOM
împărtășíre s. f., g.-d. art. împărtășírii; pl. împărtășíri
âmpărtășirile
ÎMPĂRTĂȘÍRE, împărtășiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărtăși și rezultatul ei; cuminecare; comunicare, destăinuire. – V. împărtăși. DOOM
împărtășíre s. f., g.-d. art. împărtășírii; pl. împărtășíri
âmpărtășirilor
ÎMPĂRTĂȘÍRE, împărtășiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărtăși și rezultatul ei; cuminecare; comunicare, destăinuire. – V. împărtăși. DOOM
împărtășíre s. f., g.-d. art. împărtășírii; pl. împărtășíri
âmpărtășiră
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășirăm
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășirăți
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășise
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășisem
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășiseră
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășiserăm
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășiserăți
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășiseși
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășiseți
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășit
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășiși
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărtășiți
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. DOOM
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă
âmpărăteasa
ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Bot.; reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. -easă. DOOM
împărăteásă s. f., g.-d. art. împărătései; pl. împărătése
âmpărăteasca
ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc. DOOM
împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști
âmpărătesc
ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc. DOOM
împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști
âmpărătescul
ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc. DOOM
împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști
âmpărătescului
ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc. DOOM
împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști
âmpărătese
ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Bot.; reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. -easă. DOOM
împărăteásă s. f., g.-d. art. împărătései; pl. împărătése
âmpărătesei
ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Bot.; reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. -easă. DOOM
împărăteásă s. f., g.-d. art. împărătései; pl. împărătése
âmpărătesele
ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Bot.; reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. -easă. DOOM
împărăteásă s. f., g.-d. art. împărătései; pl. împărătése
âmpărăteselor
ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Bot.; reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. -easă. DOOM
împărăteásă s. f., g.-d. art. împărătései; pl. împărătése
âmpărătește
ÎMPĂRĂTÉȘTE adv. Ca împărații, în felul împăraților; p. ext. (pe lângă verbe ca „a trăi”, „a mânca”, „a dormi” etc.) foarte bine. – Împărat + suf. -ește. DOOM
împărătéște adv.
âmpărătești
ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc. DOOM
împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști
âmpărăteștii
ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc. DOOM
împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști
âmpărăteștile
ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc. DOOM
împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști
âmpărăteștilor
ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc. DOOM
împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști
âmpărătița
ÎMPĂRĂTÍȚĂ, împărătițe, s. f. (Pop.) Împărăteasă (tânără). ♦ Fată de împărat. – Împărat + suf. -iță. DOOM
împărătíță (pop.) s. f., g.-d. art. împărătíței; pl. împărătíțe
âmpărătițe
ÎMPĂRĂTÍȚĂ, împărătițe, s. f. (Pop.) Împărăteasă (tânără). ♦ Fată de împărat. – Împărat + suf. -iță. DOOM
împărătíță (pop.) s. f., g.-d. art. împărătíței; pl. împărătíțe
âmpărătiței
ÎMPĂRĂTÍȚĂ, împărătițe, s. f. (Pop.) Împărăteasă (tânără). ♦ Fată de împărat. – Împărat + suf. -iță. DOOM
împărătíță (pop.) s. f., g.-d. art. împărătíței; pl. împărătíțe
âmpărătițele
ÎMPĂRĂTÍȚĂ, împărătițe, s. f. (Pop.) Împărăteasă (tânără). ♦ Fată de împărat. – Împărat + suf. -iță. DOOM
împărătíță (pop.) s. f., g.-d. art. împărătíței; pl. împărătíțe
âmpărătițelor
ÎMPĂRĂTÍȚĂ, împărătițe, s. f. (Pop.) Împărăteasă (tânără). ♦ Fată de împărat. – Împărat + suf. -iță. DOOM
împărătíță (pop.) s. f., g.-d. art. împărătíței; pl. împărătíțe
âmpărățea
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățeai
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățeam
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățească
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățeau
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățeați
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățesc
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățește
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățești
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărăți
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărăția
ÎMPĂRĂȚÍE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului = rai. 2. Faptul de a împărăți; stăpânire. 3. (Înv.) Împărat; sultan. ◊ Expr. Împărăția-ta (sau -voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf. -ie. DOOM
împărățíe s. f., art. împărățía, g.-d. art. împărățíei; pl. împărățíi, art. împărățíile
âmpărăție
ÎMPĂRĂȚÍE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului = rai. 2. Faptul de a împărăți; stăpânire. 3. (Înv.) Împărat; sultan. ◊ Expr. Împărăția-ta (sau -voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf. -ie. DOOM
împărățíe s. f., art. împărățía, g.-d. art. împărățíei; pl. împărățíi, art. împărățíile
âmpărăției
ÎMPĂRĂȚÍE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului = rai. 2. Faptul de a împărăți; stăpânire. 3. (Înv.) Împărat; sultan. ◊ Expr. Împărăția-ta (sau -voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf. -ie. DOOM
împărățíe s. f., art. împărățía, g.-d. art. împărățíei; pl. împărățíi, art. împărățíile
âmpărății
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărății
ÎMPĂRĂȚÍE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului = rai. 2. Faptul de a împărăți; stăpânire. 3. (Înv.) Împărat; sultan. ◊ Expr. Împărăția-ta (sau -voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf. -ie. DOOM
împărățíe s. f., art. împărățía, g.-d. art. împărățíei; pl. împărățíi, art. împărățíile
âmpărățiile
ÎMPĂRĂȚÍE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului = rai. 2. Faptul de a împărăți; stăpânire. 3. (Înv.) Împărat; sultan. ◊ Expr. Împărăția-ta (sau -voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf. -ie. DOOM
împărățíe s. f., art. împărățía, g.-d. art. împărățíei; pl. împărățíi, art. împărățíile
âmpărățiilor
ÎMPĂRĂȚÍE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului = rai. 2. Faptul de a împărăți; stăpânire. 3. (Înv.) Împărat; sultan. ◊ Expr. Împărăția-ta (sau -voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf. -ie. DOOM
împărățíe s. f., art. împărățía, g.-d. art. împărățíei; pl. împărățíi, art. împărățíile
âmpărățim
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățind
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățire
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățire
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.
âmpărățirea
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.
âmpărățiri
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.
âmpărățirii
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.
âmpărățirile
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.
âmpărățirilor
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.
âmpărățiră
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățirăm
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățirăți
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățise
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățisem
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățiseră
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățiserăm
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățiserăți
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățiseși
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățiseți
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățit
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățiși
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărățiți
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. DOOM
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă
âmpărțea
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțeai
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțeala
ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală. DOOM
împărțeálă s. f., g.-d. art. împărțélii; pl. împărțéli
âmpărțeam
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțeau
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțeați
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțeli
ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală. DOOM
împărțeálă s. f., g.-d. art. împărțélii; pl. împărțéli
âmpărțelii
ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală. DOOM
împărțeálă s. f., g.-d. art. împărțélii; pl. împărțéli
âmpărțelile
ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală. DOOM
împărțeálă s. f., g.-d. art. împărțélii; pl. împărțéli
âmpărțelilor
ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală. DOOM
împărțeálă s. f., g.-d. art. împărțélii; pl. împărțéli
âmpărții
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțim
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțind
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțire
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțire
ÎMPĂRȚÍRE, împărțiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărți și rezultatul ei. ♦ (Aritm.) Operație prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul. – V. împărți. DOOM
împărțíre s. f., g.-d. art. împărțírii; pl. împărțíri
âmpărțirea
ÎMPĂRȚÍRE, împărțiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărți și rezultatul ei. ♦ (Aritm.) Operație prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul. – V. împărți. DOOM
împărțíre s. f., g.-d. art. împărțírii; pl. împărțíri
âmpărțiri
ÎMPĂRȚÍRE, împărțiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărți și rezultatul ei. ♦ (Aritm.) Operație prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul. – V. împărți. DOOM
împărțíre s. f., g.-d. art. împărțírii; pl. împărțíri
âmpărțirii
ÎMPĂRȚÍRE, împărțiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărți și rezultatul ei. ♦ (Aritm.) Operație prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul. – V. împărți. DOOM
împărțíre s. f., g.-d. art. împărțírii; pl. împărțíri
âmpărțirile
ÎMPĂRȚÍRE, împărțiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărți și rezultatul ei. ♦ (Aritm.) Operație prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul. – V. împărți. DOOM
împărțíre s. f., g.-d. art. împărțírii; pl. împărțíri
âmpărțirilor
ÎMPĂRȚÍRE, împărțiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărți și rezultatul ei. ♦ (Aritm.) Operație prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul. – V. împărți. DOOM
împărțíre s. f., g.-d. art. împărțírii; pl. împărțíri
âmpărțiră
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțirăm
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțirăți
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțise
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțisem
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțiseră
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțiserăm
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțiserăți
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțiseși
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțiseți
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțit
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțit
ÎMPĂRȚÍT, -Ă, împărțiți, -te, adj. 1. Care este separat în părți, despărțit în grupuri; divizat. 2. Răspândit, împrăștiat. – V. împărți.
âmpărțita
ÎMPĂRȚÍT, -Ă, împărțiți, -te, adj. 1. Care este separat în părți, despărțit în grupuri; divizat. 2. Răspândit, împrăștiat. – V. împărți.
âmpărțite
ÎMPĂRȚÍT, -Ă, împărțiți, -te, adj. 1. Care este separat în părți, despărțit în grupuri; divizat. 2. Răspândit, împrăștiat. – V. împărți.
âmpărțitei
ÎMPĂRȚÍT, -Ă, împărțiți, -te, adj. 1. Care este separat în părți, despărțit în grupuri; divizat. 2. Răspândit, împrăștiat. – V. împărți.
âmpărțitele
ÎMPĂRȚÍT, -Ă, împărțiți, -te, adj. 1. Care este separat în părți, despărțit în grupuri; divizat. 2. Răspândit, împrăștiat. – V. împărți.
âmpărțitelor
ÎMPĂRȚÍT, -Ă, împărțiți, -te, adj. 1. Care este separat în părți, despărțit în grupuri; divizat. 2. Răspândit, împrăștiat. – V. împărți.
âmpărțitor
ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor. DOOM
împărțitór s. m., pl. împărțitóri
âmpărțitori
ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor. DOOM
împărțitór s. m., pl. împărțitóri
âmpărțitorii
ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor. DOOM
împărțitór s. m., pl. împărțitóri
âmpărțitorilor
ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor. DOOM
împărțitór s. m., pl. împărțitóri
âmpărțitorul
ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor. DOOM
împărțitór s. m., pl. împărțitóri
âmpărțitorului
ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor. DOOM
împărțitór s. m., pl. împărțitóri
âmpărțitul
ÎMPĂRȚÍT, -Ă, împărțiți, -te, adj. 1. Care este separat în părți, despărțit în grupuri; divizat. 2. Răspândit, împrăștiat. – V. împărți.
âmpărțitului
ÎMPĂRȚÍT, -Ă, împărțiți, -te, adj. 1. Care este separat în părți, despărțit în grupuri; divizat. 2. Răspândit, împrăștiat. – V. împărți.
âmpărțiși
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțiți
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. DOOM
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă
âmpărțiți
ÎMPĂRȚÍT, -Ă, împărțiți, -te, adj. 1. Care este separat în părți, despărțit în grupuri; divizat. 2. Răspândit, împrăștiat. – V. împărți.
âmpărțiții
ÎMPĂRȚÍT, -Ă, împărțiți, -te, adj. 1. Care este separat în părți, despărțit în grupuri; divizat. 2. Răspândit, împrăștiat. – V. împărți.
âmpărțiților
ÎMPĂRȚÍT, -Ă, împărțiți, -te, adj. 1. Care este separat în părți, despărțit în grupuri; divizat. 2. Răspândit, împrăștiat. – V. împărți.
âmpătimea
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimeai
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimeam
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimească
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimeau
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimeați
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimesc
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimește
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimești
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimi
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimii
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimim
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimind
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimire
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimire
ÎMPĂTIMÍRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune adâncă. – V. împătimi. DOOM
împătimíre (rar) s. f., g.-d. art. împătimírii
âmpătimirea
ÎMPĂTIMÍRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune adâncă. – V. împătimi. DOOM
împătimíre (rar) s. f., g.-d. art. împătimírii
âmpătimiri
ÎMPĂTIMÍRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune adâncă. – V. împătimi. DOOM
împătimíre (rar) s. f., g.-d. art. împătimírii
âmpătimirii
ÎMPĂTIMÍRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune adâncă. – V. împătimi. DOOM
împătimíre (rar) s. f., g.-d. art. împătimírii
âmpătimirile
ÎMPĂTIMÍRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune adâncă. – V. împătimi. DOOM
împătimíre (rar) s. f., g.-d. art. împătimírii
âmpătimirilor
ÎMPĂTIMÍRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune adâncă. – V. împătimi. DOOM
împătimíre (rar) s. f., g.-d. art. împătimírii
âmpătimiră
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimirăm
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimirăți
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimise
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimisem
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimiseră
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimiserăm
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimiserăți
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimiseși
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimiseți
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimit
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimit
ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi. DOOM
*împătimít adj. m., pl. împătimíți; f. împătimítă, pl. împătimíte
âmpătimita
ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi. DOOM
*împătimít adj. m., pl. împătimíți; f. împătimítă, pl. împătimíte
âmpătimite
ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi. DOOM
*împătimít adj. m., pl. împătimíți; f. împătimítă, pl. împătimíte
âmpătimitei
ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi. DOOM
*împătimít adj. m., pl. împătimíți; f. împătimítă, pl. împătimíte
âmpătimitele
ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi. DOOM
*împătimít adj. m., pl. împătimíți; f. împătimítă, pl. împătimíte
âmpătimitelor
ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi. DOOM
*împătimít adj. m., pl. împătimíți; f. împătimítă, pl. împătimíte
âmpătimitul
ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi. DOOM
*împătimít adj. m., pl. împătimíți; f. împătimítă, pl. împătimíte
âmpătimitului
ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi. DOOM
*împătimít adj. m., pl. împătimíți; f. împătimítă, pl. împătimíte
âmpătimiși
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimiți
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. DOOM
împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă
âmpătimiți
ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi. DOOM
*împătimít adj. m., pl. împătimíți; f. împătimítă, pl. împătimíte
âmpătimiții
ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi. DOOM
*împătimít adj. m., pl. împătimíți; f. împătimítă, pl. împătimíte
âmpătimiților
ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi. DOOM
*împătimít adj. m., pl. împătimíți; f. împătimítă, pl. împătimíte
âmpătra
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrai
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătrai
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătram
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătram
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrare
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătrare
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrară
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătrară
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrarăm
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătrarăm
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrarăți
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătrarăți
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrase
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătrase
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrasem
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătrasem
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătraseră
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătraseră
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătraserăm
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătraserăm
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătraserăți
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătraserăți
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătraseși
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătraseși
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătraseți
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătraseți
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrat
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătrat
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrau
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătrau
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrași
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătrași
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrați
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătrați
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrea
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătreai
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătream
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrească
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătreau
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrează
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătreați
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătresc
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrez
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătreze
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrezi
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpătrește
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrești
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătri
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrii
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrim
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrind
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrire
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătriră
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrirăm
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrirăți
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrise
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrisem
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătriseră
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătriserăm
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătriserăți
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătriseși
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătriseți
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrit
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătrit
ÎMPĂTRÍT, -Ă, împătriți, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. împătri. DOOM
*împătrít adj. m., pl. împătríți; f. împătrítă, pl. împătríte
âmpătrita
ÎMPĂTRÍT, -Ă, împătriți, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. împătri. DOOM
*împătrít adj. m., pl. împătríți; f. împătrítă, pl. împătríte
âmpătrite
ÎMPĂTRÍT, -Ă, împătriți, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. împătri. DOOM
*împătrít adj. m., pl. împătríți; f. împătrítă, pl. împătríte
âmpătritei
ÎMPĂTRÍT, -Ă, împătriți, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. împătri. DOOM
*împătrít adj. m., pl. împătríți; f. împătrítă, pl. împătríte
âmpătritele
ÎMPĂTRÍT, -Ă, împătriți, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. împătri. DOOM
*împătrít adj. m., pl. împătríți; f. împătrítă, pl. împătríte
âmpătritelor
ÎMPĂTRÍT, -Ă, împătriți, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. împătri. DOOM
*împătrít adj. m., pl. împătríți; f. împătrítă, pl. împătríte
âmpătritul
ÎMPĂTRÍT, -Ă, împătriți, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. împătri. DOOM
*împătrít adj. m., pl. împătríți; f. împătrítă, pl. împătríte
âmpătritului
ÎMPĂTRÍT, -Ă, împătriți, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. împătri. DOOM
*împătrít adj. m., pl. împătríți; f. împătrítă, pl. împătríte
âmpătriși
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătriți
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. DOOM
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
âmpătriți
ÎMPĂTRÍT, -Ă, împătriți, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. împătri. DOOM
*împătrít adj. m., pl. împătríți; f. împătrítă, pl. împătríte
âmpătriții
ÎMPĂTRÍT, -Ă, împătriți, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. împătri. DOOM
*împătrít adj. m., pl. împătríți; f. împătrítă, pl. împătríte
âmpătriților
ÎMPĂTRÍT, -Ă, împătriți, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. împătri. DOOM
*împătrít adj. m., pl. împătríți; f. împătrítă, pl. împătríte
âmpătrând
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
âmpătrând
ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
âmpăturea
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpătureai
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpătuream
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturească
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpătureau
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpătureați
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturesc
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturește
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturești
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpături
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturii
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturim
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturind
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturire
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturire
ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături. DOOM
!împăturíre s. f., g.-d. art. împăturírii; pl. împăturíri
âmpăturirea
ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături. DOOM
!împăturíre s. f., g.-d. art. împăturírii; pl. împăturíri
âmpăturiri
ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături. DOOM
!împăturíre s. f., g.-d. art. împăturírii; pl. împăturíri
âmpăturirii
ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături. DOOM
!împăturíre s. f., g.-d. art. împăturírii; pl. împăturíri
âmpăturirile
ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături. DOOM
!împăturíre s. f., g.-d. art. împăturírii; pl. împăturíri
âmpăturirilor
ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături. DOOM
!împăturíre s. f., g.-d. art. împăturírii; pl. împăturíri
âmpăturiră
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturirăm
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturirăți
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturise
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturisem
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturiseră
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturiserăm
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturiserăți
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturiseși
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturiseți
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturit
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturit
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.
âmpăturita
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.
âmpăturite
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.
âmpăturitei
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.
âmpăturitele
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.
âmpăturitelor
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.
âmpăturitul
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.
âmpăturitului
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.
âmpăturiși
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturiți
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. DOOM
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
âmpăturiți
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.
âmpăturiții
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.
âmpăturiților
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.
âmpăuna
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunai
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunam
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunare
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunare
ÎMPĂUNÁRE, împăunări, s. f. Acțiunea de a se împăuna. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna. DOOM
împăunáre (-pă-u-) s. f., g.-d. art. împăunắrii; pl. împăunắri
âmpăunarea
ÎMPĂUNÁRE, împăunări, s. f. Acțiunea de a se împăuna. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna. DOOM
împăunáre (-pă-u-) s. f., g.-d. art. împăunắrii; pl. împăunắri
âmpăunară
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunarăm
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunarăți
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunase
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunasem
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunaseră
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunaserăm
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunaserăți
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunaseși
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunaseți
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunat
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunat
ÎMPĂUNÁT, -Ă, împăunați, -te, adj. 1. (Rar) împodobit cu pene (de păun). 2. Mândru, înfumurat. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
âmpăunata
ÎMPĂUNÁT, -Ă, împăunați, -te, adj. 1. (Rar) împodobit cu pene (de păun). 2. Mândru, înfumurat. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
âmpăunate
ÎMPĂUNÁT, -Ă, împăunați, -te, adj. 1. (Rar) împodobit cu pene (de păun). 2. Mândru, înfumurat. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
âmpăunatei
ÎMPĂUNÁT, -Ă, împăunați, -te, adj. 1. (Rar) împodobit cu pene (de păun). 2. Mândru, înfumurat. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
âmpăunatele
ÎMPĂUNÁT, -Ă, împăunați, -te, adj. 1. (Rar) împodobit cu pene (de păun). 2. Mândru, înfumurat. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
âmpăunatelor
ÎMPĂUNÁT, -Ă, împăunați, -te, adj. 1. (Rar) împodobit cu pene (de păun). 2. Mândru, înfumurat. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
âmpăunatul
ÎMPĂUNÁT, -Ă, împăunați, -te, adj. 1. (Rar) împodobit cu pene (de păun). 2. Mândru, înfumurat. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
âmpăunatului
ÎMPĂUNÁT, -Ă, împăunați, -te, adj. 1. (Rar) împodobit cu pene (de păun). 2. Mândru, înfumurat. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
âmpăunau
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunași
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunați
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunați
ÎMPĂUNÁT, -Ă, împăunați, -te, adj. 1. (Rar) împodobit cu pene (de păun). 2. Mândru, înfumurat. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
âmpăunații
ÎMPĂUNÁT, -Ă, împăunați, -te, adj. 1. (Rar) împodobit cu pene (de păun). 2. Mândru, înfumurat. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
âmpăunaților
ÎMPĂUNÁT, -Ă, împăunați, -te, adj. 1. (Rar) împodobit cu pene (de păun). 2. Mândru, înfumurat. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
âmpăunează
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunez
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăuneze
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunezi
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunând
ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). DOOM
!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză
âmpăunări
ÎMPĂUNÁRE, împăunări, s. f. Acțiunea de a se împăuna. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna. DOOM
împăunáre (-pă-u-) s. f., g.-d. art. împăunắrii; pl. împăunắri
âmpăunării
ÎMPĂUNÁRE, împăunări, s. f. Acțiunea de a se împăuna. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna. DOOM
împăunáre (-pă-u-) s. f., g.-d. art. împăunắrii; pl. împăunắri
âmpăunările
ÎMPĂUNÁRE, împăunări, s. f. Acțiunea de a se împăuna. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna. DOOM
împăunáre (-pă-u-) s. f., g.-d. art. împăunắrii; pl. împăunắri
âmpăunărilor
ÎMPĂUNÁRE, împăunări, s. f. Acțiunea de a se împăuna. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna. DOOM
împăunáre (-pă-u-) s. f., g.-d. art. împăunắrii; pl. împăunắri