zăbale
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zăbalei
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zăbalele
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zăbalelor
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zăbavnic
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

DOOM

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice

zăbavnica
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

DOOM

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice

zăbavnice
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

DOOM

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice

zăbavnicei
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

DOOM

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice

zăbavnicele
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

DOOM

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice

zăbavnicelor
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

DOOM

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice

zăbavnici
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

DOOM

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice

zăbavnicii
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

DOOM

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice

zăbavnicilor
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

DOOM

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice

zăbavnicul
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

DOOM

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice

zăbavnicului
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

DOOM

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice

zăbavă
ZĂBÁVĂ, zăbave, s. f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ◊ Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2. Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracție. [Pl. și: zăbăvi] – Din sl. zabava.

DOOM

zăbávă (pop.) s. f., g.-d. art. zăbávei / zăbắvii; pl. zăbáve / zăbắvi

zăbele
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zăbelei
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zăbelele
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zăbelelor
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zăblaie
ZĂBLẮU¹, zăblaie, s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. – Din bg. zeblo.

DOOM

zăblắu² (pânză, pătură) (înv., pop.) (ză-blău) s. n., art. zăblắul; (pături) pl. zăbláie

zăblaiele
ZĂBLẮU¹, zăblaie, s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. – Din bg. zeblo.

DOOM

zăblắu² (pânză, pătură) (înv., pop.) (ză-blău) s. n., art. zăblắul; (pături) pl. zăbláie

zăblaielor
ZĂBLẮU¹, zăblaie, s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. – Din bg. zeblo.

DOOM

zăblắu² (pânză, pătură) (înv., pop.) (ză-blău) s. n., art. zăblắul; (pături) pl. zăbláie

zăbleală
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.

DOOM

zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele

zăblăi
ZĂBLẮU², zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod². – Din magh. zabáló.

DOOM

zăblắu¹ (vlăjgan, câine) (reg.) (ză-blău) s. m., art. zăblắul; pl. zăblắi, art. zăblắii

zăblăii
ZĂBLẮU², zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod². – Din magh. zabáló.

DOOM

zăblắu¹ (vlăjgan, câine) (reg.) (ză-blău) s. m., art. zăblắul; pl. zăblắi, art. zăblắii

zăblăilor
ZĂBLẮU², zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod². – Din magh. zabáló.

DOOM

zăblắu¹ (vlăjgan, câine) (reg.) (ză-blău) s. m., art. zăblắul; pl. zăblắi, art. zăblắii

zăblăul
ZĂBLẮU², zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod². – Din magh. zabáló.

DOOM

zăblắu¹ (vlăjgan, câine) (reg.) (ză-blău) s. m., art. zăblắul; pl. zăblắi, art. zăblắii

zăblăul
ZĂBLẮU¹, zăblaie, s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. – Din bg. zeblo.

DOOM

zăblắu² (pânză, pătură) (înv., pop.) (ză-blău) s. n., art. zăblắul; (pături) pl. zăbláie

zăblăule
ZĂBLẮU², zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod². – Din magh. zabáló.

DOOM

zăblắu¹ (vlăjgan, câine) (reg.) (ză-blău) s. m., art. zăblắul; pl. zăblắi, art. zăblắii

zăblăului
ZĂBLẮU², zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod². – Din magh. zabáló.

DOOM

zăblắu¹ (vlăjgan, câine) (reg.) (ză-blău) s. m., art. zăblắul; pl. zăblắi, art. zăblắii

zăblăului
ZĂBLẮU¹, zăblaie, s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. – Din bg. zeblo.

DOOM

zăblắu² (pânză, pătură) (înv., pop.) (ză-blău) s. n., art. zăblắul; (pături) pl. zăbláie

zăbovea
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăboveai
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăboveală
ZĂBOVEÁLĂ s. f. Întârziere, tărăgăneală, zăbovire. (din zăbavă)

zăboveam
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovească
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăboveau
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăboveați
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovesc
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovește
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovești
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovi
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovii
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovim
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovind
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovire
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovire
ZĂBOVÍRE s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi.

DOOM

zăbovíre (pop.) s. f., g.-d. art. zăbovírii

zăbovirea
ZĂBOVÍRE s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi.

DOOM

zăbovíre (pop.) s. f., g.-d. art. zăbovírii

zăboviri
ZĂBOVÍRE s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi.

DOOM

zăbovíre (pop.) s. f., g.-d. art. zăbovírii

zăbovirii
ZĂBOVÍRE s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi.

DOOM

zăbovíre (pop.) s. f., g.-d. art. zăbovírii

zăbovirile
ZĂBOVÍRE s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi.

DOOM

zăbovíre (pop.) s. f., g.-d. art. zăbovírii

zăbovirilor
ZĂBOVÍRE s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi.

DOOM

zăbovíre (pop.) s. f., g.-d. art. zăbovírii

zăboviră
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovirăm
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovirăți
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovise
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovisem
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăboviseră
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăboviserăm
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăboviserăți
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăboviseși
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăboviseți
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovit
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbovit
ZĂBOVÍT, -Ă, zăboviți, -te, adj. (Înv.) Întârziat; amânat. – V. zăbovi.

zăbovitoare
ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

DOOM

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre

zăbovitoarea
ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

DOOM

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre

zăbovitoarei
ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

DOOM

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre

zăbovitoarele
ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

DOOM

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre

zăbovitoarelor
ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

DOOM

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre

zăbovitor
ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

DOOM

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre

zăbovitori
ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

DOOM

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre

zăbovitorii
ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

DOOM

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre

zăbovitorilor
ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

DOOM

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre

zăbovitorul
ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

DOOM

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre

zăbovitorului
ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

DOOM

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre

zăboviși
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăboviți
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbran
zăbrán (-ne), s. n. – Pădure, crîng. Sb. zabran (Candrea). În Banat.

zăbranic
ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. ♦ Spec. Văl de doliu; pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.

DOOM

zăbránic (ză-bra-) s. n., pl. zăbránice

zăbranice
ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. ♦ Spec. Văl de doliu; pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.

DOOM

zăbránic (ză-bra-) s. n., pl. zăbránice

zăbranicele
ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. ♦ Spec. Văl de doliu; pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.

DOOM

zăbránic (ză-bra-) s. n., pl. zăbránice

zăbranicelor
ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. ♦ Spec. Văl de doliu; pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.

DOOM

zăbránic (ză-bra-) s. n., pl. zăbránice

zăbranicul
ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. ♦ Spec. Văl de doliu; pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.

DOOM

zăbránic (ză-bra-) s. n., pl. zăbránice

zăbranicului
ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. ♦ Spec. Văl de doliu; pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.

DOOM

zăbránic (ză-bra-) s. n., pl. zăbránice

zăbreală
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.

DOOM

zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele

zăbreaua
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.

DOOM

zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele

zăbrela
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrele
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.

DOOM

zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele

zăbrelea
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbreleai
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbreleam
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelească
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbreleau
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbreleați
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelei
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.

DOOM

zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele

zăbrelele
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.

DOOM

zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele

zăbrelelor
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.

DOOM

zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele

zăbrelesc
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelește
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelești
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbreli
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelii
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelim
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelind
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelire
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelire
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

zăbreliră
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelirăm
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelirăți
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelise
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelisem
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbreliseră
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbreliserăm
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbreliserăți
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbreliseși
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbreliseți
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelit
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelit
ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

zăbrelita
ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

zăbrelite
ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

zăbrelitei
ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

zăbrelitele
ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

zăbrelitelor
ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

zăbrelitul
ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

zăbrelitului
ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

zăbreliși
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbreliți
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

DOOM

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbreliți
ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

zăbreliții
ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

zăbreliților
ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

zăbroană
ZĂBROÁNĂ s. f. (Banat) Cămară de alimente. (cf. zăbrea)

zăbum
ZĂBÚN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

DOOM

zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne

zăbunar
ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. (Înv. și pop.) Persoană care face sau vinde zăbune. – Zăbun + suf. -ar.

DOOM

zăbunár (înv., pop.) s. m., pl. zăbunári

zăbunare
ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. (Înv. și pop.) Persoană care face sau vinde zăbune. – Zăbun + suf. -ar.

DOOM

zăbunár (înv., pop.) s. m., pl. zăbunári

zăbunari
ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. (Înv. și pop.) Persoană care face sau vinde zăbune. – Zăbun + suf. -ar.

DOOM

zăbunár (înv., pop.) s. m., pl. zăbunári

zăbunarii
ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. (Înv. și pop.) Persoană care face sau vinde zăbune. – Zăbun + suf. -ar.

DOOM

zăbunár (înv., pop.) s. m., pl. zăbunári

zăbunarilor
ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. (Înv. și pop.) Persoană care face sau vinde zăbune. – Zăbun + suf. -ar.

DOOM

zăbunár (înv., pop.) s. m., pl. zăbunári

zăbunarul
ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. (Înv. și pop.) Persoană care face sau vinde zăbune. – Zăbun + suf. -ar.

DOOM

zăbunár (înv., pop.) s. m., pl. zăbunári

zăbunarule
ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. (Înv. și pop.) Persoană care face sau vinde zăbune. – Zăbun + suf. -ar.

DOOM

zăbunár (înv., pop.) s. m., pl. zăbunári

zăbunarului
ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. (Înv. și pop.) Persoană care face sau vinde zăbune. – Zăbun + suf. -ar.

DOOM

zăbunár (înv., pop.) s. m., pl. zăbunári

zăbunaș
ZĂBUNÁȘ, zăbunașe, s. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui zăbun; zăbunel. [Var.: zobonáș s. n.] – Zăbun + suf. -aș.

DOOM

zăbunáș (înv., pop.) s. n., pl. zăbanáșe

zăbunașe
ZĂBUNÁȘ, zăbunașe, s. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui zăbun; zăbunel. [Var.: zobonáș s. n.] – Zăbun + suf. -aș.

DOOM

zăbunáș (înv., pop.) s. n., pl. zăbanáșe

zăbunașele
ZĂBUNÁȘ, zăbunașe, s. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui zăbun; zăbunel. [Var.: zobonáș s. n.] – Zăbun + suf. -aș.

DOOM

zăbunáș (înv., pop.) s. n., pl. zăbanáșe

zăbunașelor
ZĂBUNÁȘ, zăbunașe, s. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui zăbun; zăbunel. [Var.: zobonáș s. n.] – Zăbun + suf. -aș.

DOOM

zăbunáș (înv., pop.) s. n., pl. zăbanáșe

zăbunașul
ZĂBUNÁȘ, zăbunașe, s. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui zăbun; zăbunel. [Var.: zobonáș s. n.] – Zăbun + suf. -aș.

DOOM

zăbunáș (înv., pop.) s. n., pl. zăbanáșe

zăbunașului
ZĂBUNÁȘ, zăbunașe, s. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui zăbun; zăbunel. [Var.: zobonáș s. n.] – Zăbun + suf. -aș.

DOOM

zăbunáș (înv., pop.) s. n., pl. zăbanáșe

zăbune
ZĂBÚN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

DOOM

zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne

zăbunel
ZĂBUNÉL, zăbunele, s. n. (Înv. și pop.) Zăbunaș. – Zăbun + suf. -el.

DOOM

zăbunél (înv., pop.) s. n., pl. zăbunéle

zăbunele
ZĂBÚN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

DOOM

zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne

zăbunele
ZĂBUNÉL, zăbunele, s. n. (Înv. și pop.) Zăbunaș. – Zăbun + suf. -el.

DOOM

zăbunél (înv., pop.) s. n., pl. zăbunéle

zăbunelele
ZĂBUNÉL, zăbunele, s. n. (Înv. și pop.) Zăbunaș. – Zăbun + suf. -el.

DOOM

zăbunél (înv., pop.) s. n., pl. zăbunéle

zăbunelelor
ZĂBUNÉL, zăbunele, s. n. (Înv. și pop.) Zăbunaș. – Zăbun + suf. -el.

DOOM

zăbunél (înv., pop.) s. n., pl. zăbunéle

zăbunelor
ZĂBÚN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

DOOM

zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne

zăbunelul
ZĂBUNÉL, zăbunele, s. n. (Înv. și pop.) Zăbunaș. – Zăbun + suf. -el.

DOOM

zăbunél (înv., pop.) s. n., pl. zăbunéle

zăbunelului
ZĂBUNÉL, zăbunele, s. n. (Înv. și pop.) Zăbunaș. – Zăbun + suf. -el.

DOOM

zăbunél (înv., pop.) s. n., pl. zăbunéle

zăbunul
ZĂBÚN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

DOOM

zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne

zăbunului
ZĂBÚN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

DOOM

zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne

zăbunuri
ZĂBÚN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

DOOM

zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne

zăbunurile
ZĂBÚN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

DOOM

zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne

zăbunurilor
ZĂBÚN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

DOOM

zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne

zăbăli
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zăbălii
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zăbălile
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zăbălilor
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zăbăloasa
ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloși, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os.

DOOM

zăbălós (pop.) adj. m., pl. zăbălóși; f. zăbăloásă, pl. zabaloáse

zăbăloase
ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloși, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os.

DOOM

zăbălós (pop.) adj. m., pl. zăbălóși; f. zăbăloásă, pl. zabaloáse

zăbăloasei
ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloși, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os.

DOOM

zăbălós (pop.) adj. m., pl. zăbălóși; f. zăbăloásă, pl. zabaloáse

zăbăloasele
ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloși, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os.

DOOM

zăbălós (pop.) adj. m., pl. zăbălóși; f. zăbăloásă, pl. zabaloáse

zăbăloaselor
ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloși, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os.

DOOM

zăbălós (pop.) adj. m., pl. zăbălóși; f. zăbăloásă, pl. zabaloáse

zăbălos
ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloși, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os.

DOOM

zăbălós (pop.) adj. m., pl. zăbălóși; f. zăbăloásă, pl. zabaloáse

zăbălosul
ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloși, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os.

DOOM

zăbălós (pop.) adj. m., pl. zăbălóși; f. zăbăloásă, pl. zabaloáse

zăbălosului
ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloși, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os.

DOOM

zăbălós (pop.) adj. m., pl. zăbălóși; f. zăbăloásă, pl. zabaloáse

zăbăloși
ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloși, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os.

DOOM

zăbălós (pop.) adj. m., pl. zăbălóși; f. zăbăloásă, pl. zabaloáse

zăbăloșii
ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloși, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os.

DOOM

zăbălós (pop.) adj. m., pl. zăbălóși; f. zăbăloásă, pl. zabaloáse

zăbăloșilor
ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloși, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os.

DOOM

zăbălós (pop.) adj. m., pl. zăbălóși; f. zăbăloásă, pl. zabaloáse

zăbăluța
ZĂBĂLÚȚĂ, zăbăluțe, s. f. 1. Zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uță.

DOOM

zăbălúță s. f., g.-d. art. zăbălúței; pl. zăbălúțe

zăbăluțe
ZĂBĂLÚȚĂ, zăbăluțe, s. f. 1. Zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uță.

DOOM

zăbălúță s. f., g.-d. art. zăbălúței; pl. zăbălúțe

zăbăluței
ZĂBĂLÚȚĂ, zăbăluțe, s. f. 1. Zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uță.

DOOM

zăbălúță s. f., g.-d. art. zăbălúței; pl. zăbălúțe

zăbăluțele
ZĂBĂLÚȚĂ, zăbăluțe, s. f. 1. Zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uță.

DOOM

zăbălúță s. f., g.-d. art. zăbălúței; pl. zăbălúțe

zăbăluțelor
ZĂBĂLÚȚĂ, zăbăluțe, s. f. 1. Zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uță.

DOOM

zăbălúță s. f., g.-d. art. zăbălúței; pl. zăbălúțe

zăbăuc
ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

DOOM

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăbăuca
ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

DOOM

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăbăuce
ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

DOOM

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăbăucei
ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

DOOM

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăbăucele
ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

DOOM

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăbăucelor
ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

DOOM

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăbăuci
ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

DOOM

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăbăucii
ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

DOOM

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăbăucilor
ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

DOOM

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăbăucul
ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

DOOM

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăbăucului
ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

DOOM

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăbăvi
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

DOOM

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăbăvire
ZĂBĂVÍ vb. IV v. zăbovi.

zăbăvit
ZĂBĂVÍ vb. IV v. zăbovi.

zăcare
ZĂCÁRE s. f. (Înv. și pop.) Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

DOOM

zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii

zăcarea
ZĂCÁRE s. f. (Înv. și pop.) Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

DOOM

zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii

zăcașa
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

DOOM

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zăcașe
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

DOOM

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zăcașei
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

DOOM

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zăcașele
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

DOOM

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zăcașelor
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

DOOM

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zăcași
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

DOOM

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zăcașii
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

DOOM

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zăcașilor
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

DOOM

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zăcașul
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

DOOM

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zăcașului
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

DOOM

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zăcea
ZĂCEÁ, zac, vb. II. Intranz. 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, îngropat (în mormânt). 4. (Despre sentimente, calități, defecte, deprinderi etc.) A sta ascuns, a fi în stare latentă. 5. A sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire. Plicurile nedesfăcute zăceau teanc. ◊ Expr. A zăcea la închisoare (sau în temniță etc.) = a fi întemnițat. ♦ A fi așezat, situat undeva; a se afla. – Lat. jacere.

DOOM

zăceá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zac, 1 pl. zăcém, 2 pl. zăcéți; conj. prez. 3 să zácă; ger. zăcấnd; part. zăcút.

zăcere
ZĂCÉRE, zăceri, s. f. Faptul de a zăcea; zăcut¹. ◊ Expr. A cădea la zăcere = a cădea la pat, a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.

DOOM

zăcére s. f., g.-d. art. zăcérii; pl. zăcéri

zăcerea
ZĂCÉRE, zăceri, s. f. Faptul de a zăcea; zăcut¹. ◊ Expr. A cădea la zăcere = a cădea la pat, a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.

DOOM

zăcére s. f., g.-d. art. zăcérii; pl. zăcéri

zăceri
ZĂCÉRE, zăceri, s. f. Faptul de a zăcea; zăcut¹. ◊ Expr. A cădea la zăcere = a cădea la pat, a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.

DOOM

zăcére s. f., g.-d. art. zăcérii; pl. zăcéri

zăcerii
ZĂCÉRE, zăceri, s. f. Faptul de a zăcea; zăcut¹. ◊ Expr. A cădea la zăcere = a cădea la pat, a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.

DOOM

zăcére s. f., g.-d. art. zăcérii; pl. zăcéri

zăcerile
ZĂCÉRE, zăceri, s. f. Faptul de a zăcea; zăcut¹. ◊ Expr. A cădea la zăcere = a cădea la pat, a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.

DOOM

zăcére s. f., g.-d. art. zăcérii; pl. zăcéri

zăcerilor
ZĂCÉRE, zăceri, s. f. Faptul de a zăcea; zăcut¹. ◊ Expr. A cădea la zăcere = a cădea la pat, a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.

DOOM

zăcére s. f., g.-d. art. zăcérii; pl. zăcéri

zăcnată
ZĂGNEÁTĂ, zăgnete, s. f. (Înv. și reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.

DOOM

zăgneátă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte

zăcut
ZĂCÚT², -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.

zăcut
ZĂCÚT¹ s. n. Zăcere. – V. zăcea.

DOOM

zăcút s. n.

zăcuta
ZĂCÚT², -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.

zăcute
ZĂCÚT², -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.

zăcutei
ZĂCÚT², -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.

zăcutele
ZĂCÚT², -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.

zăcutelor
ZĂCÚT², -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.

zăcutul
ZĂCÚT², -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.

zăcutului
ZĂCÚT², -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.

zăcuți
ZĂCÚT², -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.

zăcuții
ZĂCÚT², -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.

zăcuților
ZĂCÚT², -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.

zăcăminte
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).

DOOM

zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte

zăcămintele
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).

DOOM

zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte

zăcămintelor
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).

DOOM

zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte

zăcământ
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).

DOOM

zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte

zăcământul
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).

DOOM

zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte

zăcământului
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).

DOOM

zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte

zăcămînt
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).

DOOM

zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte

zăcămîntul
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).

DOOM

zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte

zăcămîntului
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).

DOOM

zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte

zăcărea
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcăreai
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcăream
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcărească
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcăreau
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcăreați
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcăresc
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcărește
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcărești
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcări
ZĂCÁRE s. f. (Înv. și pop.) Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

DOOM

zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii

zăcări
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcării
ZĂCÁRE s. f. (Înv. și pop.) Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

DOOM

zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii

zăcării
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcările
ZĂCÁRE s. f. (Înv. și pop.) Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

DOOM

zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii

zăcărilor
ZĂCÁRE s. f. (Înv. și pop.) Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

DOOM

zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii

zăcărim
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcărind
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcărire
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcărire
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

zăcăriră
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcărirăm
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcărirăți
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcărise
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcărisem
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcăriseră
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcăriserăm
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcăriserăți
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcăriseși
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcăriseți
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcărit
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcăriși
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcăriți
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

DOOM

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcătoare
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri

zăcătoare
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătór (înv., rar) adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. și pl. zăcătoáre

zăcătoarea
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri

zăcătoarea
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătór (înv., rar) adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. și pl. zăcătoáre

zăcătoarei
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri

zăcătoarei
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătór (înv., rar) adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. și pl. zăcătoáre

zăcătoarele
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri

zăcătoarele
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătór (înv., rar) adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. și pl. zăcătoáre

zăcătoarelor
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri

zăcătoarelor
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătór (înv., rar) adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. și pl. zăcătoáre

zăcător
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătór (înv., rar) adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. și pl. zăcătoáre

zăcători
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri

zăcători
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătór (înv., rar) adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. și pl. zăcătoáre

zăcătorii
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri

zăcătorii
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătór (înv., rar) adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. și pl. zăcătoáre

zăcătorile
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri

zăcătorilor
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri

zăcătorilor
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătór (înv., rar) adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. și pl. zăcătoáre

zăcătorul
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătór (înv., rar) adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. și pl. zăcătoáre

zăcătorului
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

DOOM

zăcătór (înv., rar) adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. și pl. zăcătoáre

zăcătura
ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.

DOOM

zăcătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri

zăcături
ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.

DOOM

zăcătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri

zăcăturii
ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.

DOOM

zăcătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri

zăcăturile
ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.

DOOM

zăcătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri

zăcăturilor
ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.

DOOM

zăcătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri

zăcășeala
ZĂCĂȘEÁLĂ, zăcășeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală.

DOOM

zăcășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. zăcășelíi

zăcășeli
ZĂCĂȘEÁLĂ, zăcășeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală.

DOOM

zăcășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. zăcășelíi

zăcășelii
ZĂCĂȘEÁLĂ, zăcășeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală.

DOOM

zăcășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. zăcășelíi

zăcășelile
ZĂCĂȘEÁLĂ, zăcășeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală.

DOOM

zăcășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. zăcășelíi

zăcășelilor
ZĂCĂȘEÁLĂ, zăcășeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală.

DOOM

zăcășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. zăcășelíi

zăcășie
ZĂCĂȘÍE s. f. (Pop.) Zăcășeală (1). – Zăcaș + suf. -ie.

DOOM

zăcășíe (pop.) s. f., art. zăcășía, g.-d. zăcășíi, art. zăcășíei

zăduf
ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., sb. zaduh.

DOOM

zădúf s. n., (necazuri) pl. zădúfuri

zădufoasa
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoși, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor. – Zăduf + suf. -os.

DOOM

zădufós (înv.) adj. m., pl. zădufóși; f. zădufoásă, pl. zădufoáse

zădufoase
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoși, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor. – Zăduf + suf. -os.

DOOM

zădufós (înv.) adj. m., pl. zădufóși; f. zădufoásă, pl. zădufoáse

zădufoasei
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoși, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor. – Zăduf + suf. -os.

DOOM

zădufós (înv.) adj. m., pl. zădufóși; f. zădufoásă, pl. zădufoáse

zădufoasele
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoși, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor. – Zăduf + suf. -os.

DOOM

zădufós (înv.) adj. m., pl. zădufóși; f. zădufoásă, pl. zădufoáse

zădufoaselor
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoși, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor. – Zăduf + suf. -os.

DOOM

zădufós (înv.) adj. m., pl. zădufóși; f. zădufoásă, pl. zădufoáse

zădufos
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoși, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor. – Zăduf + suf. -os.

DOOM

zădufós (înv.) adj. m., pl. zădufóși; f. zădufoásă, pl. zădufoáse

zădufosul
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoși, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor. – Zăduf + suf. -os.

DOOM

zădufós (înv.) adj. m., pl. zădufóși; f. zădufoásă, pl. zădufoáse

zădufosului
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoși, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor. – Zăduf + suf. -os.

DOOM

zădufós (înv.) adj. m., pl. zădufóși; f. zădufoásă, pl. zădufoáse

zădufoși
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoși, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor. – Zăduf + suf. -os.

DOOM

zădufós (înv.) adj. m., pl. zădufóși; f. zădufoásă, pl. zădufoáse

zădufoșii
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoși, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor. – Zăduf + suf. -os.

DOOM

zădufós (înv.) adj. m., pl. zădufóși; f. zădufoásă, pl. zădufoáse

zădufoșilor
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoși, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor. – Zăduf + suf. -os.

DOOM

zădufós (înv.) adj. m., pl. zădufóși; f. zădufoásă, pl. zădufoáse

zăduful
ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., sb. zaduh.

DOOM

zădúf s. n., (necazuri) pl. zădúfuri

zădufului
ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., sb. zaduh.

DOOM

zădúf s. n., (necazuri) pl. zădúfuri

zădufuri
ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., sb. zaduh.

DOOM

zădúf s. n., (necazuri) pl. zădúfuri

zădufurile
ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., sb. zaduh.

DOOM

zădúf s. n., (necazuri) pl. zădúfuri

zădufurilor
ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., sb. zaduh.

DOOM

zădúf s. n., (necazuri) pl. zădúfuri

zăduh
ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., sb. zaduh.

DOOM

zădúf s. n., (necazuri) pl. zădúfuri

zăduhos
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoși, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor. – Zăduf + suf. -os.

DOOM

zădufós (înv.) adj. m., pl. zădufóși; f. zădufoásă, pl. zădufoáse

zăduv
ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., sb. zaduh.

DOOM

zădúf s. n., (necazuri) pl. zădúfuri

zăduși
ZĂDUȘÍ, zădușésc, vb. IV. Tranz. A sufoca. (din sl. zadušiti)

zădușire
ZĂDUȘÍ, zădușésc, vb. IV. Tranz. A sufoca. (din sl. zadušiti)

zădușit
ZĂDUȘÍ, zădușésc, vb. IV. Tranz. A sufoca. (din sl. zadušiti)

zădăra
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărai
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădăram
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărască
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărau
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădăraște
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărați
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădăreală
ZĂDĂREÁLĂ, zădăréli, s. f. Excitare; incitare. (din zădărî + suf. -eală; cf. ijderi)

zădări
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărire
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre.

zădărit
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărnicea
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărniceai
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărniceam
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicească
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărniceau
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărniceați
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicesc
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicește
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicești
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnici
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicia
ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie.

DOOM

zădărnicíe s. f., art. zădărnicía, g.-d. art. zădărnicíei; pl. zădărnicíi, art. zădărnicíile

zădărnicie
ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie.

DOOM

zădărnicíe s. f., art. zădărnicía, g.-d. art. zădărnicíei; pl. zădărnicíi, art. zădărnicíile

zădărniciei
ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie.

DOOM

zădărnicíe s. f., art. zădărnicía, g.-d. art. zădărnicíei; pl. zădărnicíi, art. zădărnicíile

zădărnicii
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicii
ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie.

DOOM

zădărnicíe s. f., art. zădărnicía, g.-d. art. zădărnicíei; pl. zădărnicíi, art. zădărnicíile

zădărniciile
ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie.

DOOM

zădărnicíe s. f., art. zădărnicía, g.-d. art. zădărnicíei; pl. zădărnicíi, art. zădărnicíile

zădărniciilor
ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie.

DOOM

zădărnicíe s. f., art. zădărnicía, g.-d. art. zădărnicíei; pl. zădărnicíi, art. zădărnicíile

zădărnicim
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicind
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicire
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicire
ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici și rezultatul ei. – V. zădărnici.

DOOM

zădărnicíre s. f., g.-d. art. zădărnicírii; pl. zădărnicíri

zădărnicirea
ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici și rezultatul ei. – V. zădărnici.

DOOM

zădărnicíre s. f., g.-d. art. zădărnicírii; pl. zădărnicíri

zădărniciri
ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici și rezultatul ei. – V. zădărnici.

DOOM

zădărnicíre s. f., g.-d. art. zădărnicírii; pl. zădărnicíri

zădărnicirii
ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici și rezultatul ei. – V. zădărnici.

DOOM

zădărnicíre s. f., g.-d. art. zădărnicírii; pl. zădărnicíri

zădărnicirile
ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici și rezultatul ei. – V. zădărnici.

DOOM

zădărnicíre s. f., g.-d. art. zădărnicírii; pl. zădărnicíri

zădărnicirilor
ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici și rezultatul ei. – V. zădărnici.

DOOM

zădărnicíre s. f., g.-d. art. zădărnicírii; pl. zădărnicíri

zădărniciră
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicirăm
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicirăți
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicise
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicisem
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărniciseră
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărniciserăm
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărniciserăți
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărniciseși
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărniciseți
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicit
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicit
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

zădărnicita
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

zădărnicite
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

zădărnicitei
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

zădărnicitele
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

zădărnicitelor
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

zădărnicitul
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

zădărnicitului
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

zădărniciși
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărniciți
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

DOOM

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărniciți
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

zădărniciții
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

zădărniciților
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

zădărând
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărâre
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre.

zădărâre
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărârea
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre.

zădărâri
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre.

zădărârii
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre.

zădărârile
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre.

zădărârilor
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre.

zădărâră
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărârăm
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărârăți
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărâse
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărâsem
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărâseră
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărâserăm
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărâserăți
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărâseși
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărâseți
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărât
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărât
ZĂDĂRẤT¹ s. n. (Pop.) Faptul de a zădărî. – V. zădărî.

DOOM

zădărất (pop.) s. n.

zădărât
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărâta
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărâte
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărâtei
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărâtele
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărâtelor
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărâtor
ZĂDĂRÂTÓR, -OÁRE, zădărâtóri, -oáre, adj. Iritant, agasant, enervant. (din zădărî + suf. -tor; cf. ijderi)

zădărâtul
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărâtului
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărâși
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărâți
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărâții
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărâților
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărîi
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîm
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărînd
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîre
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîrea
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre.

zădărîri
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre.

zădărîrii
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre.

zădărîrile
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre.

zădărîrilor
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre.

zădărîră
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîrăm
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîrăți
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîse
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîsem
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîseră
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîserăm
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîserăți
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîseși
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîseți
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărît
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîta
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărîte
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărîtei
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărîtele
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărîtelor
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărîtul
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărîtului
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărîși
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîți
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărîți
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărîții
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărîților
ZĂDĂRẤT², -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

zădărăsc
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărăști
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

DOOM

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zăefet
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet.

DOOM

zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi

zăfchiu
zéfchiu (-uri), s. n. – Distracție, recreare. – Var. zăfchiu, zevchiu. Tc. (arab.) zevk „gust” (Șeineanu, II, 388), cf. ngr. ζέφϰι, sb. zevak „comoditate”.

zăfet
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet.

DOOM

zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi

zăgani
ZĂGÁN, zăgani, s. m. (Ornit.) Vultur-bărbos. – Din tc. zagan, ngr. zagánis.

DOOM

zăgán (pasăre) s. m., pl. zăgáni

zăganii
ZĂGÁN, zăgani, s. m. (Ornit.) Vultur-bărbos. – Din tc. zagan, ngr. zagánis.

DOOM

zăgán (pasăre) s. m., pl. zăgáni

zăganilor
ZĂGÁN, zăgani, s. m. (Ornit.) Vultur-bărbos. – Din tc. zagan, ngr. zagánis.

DOOM

zăgán (pasăre) s. m., pl. zăgáni

zăganul
ZĂGÁN, zăgani, s. m. (Ornit.) Vultur-bărbos. – Din tc. zagan, ngr. zagánis.

DOOM

zăgán (pasăre) s. m., pl. zăgáni

zăganului
ZĂGÁN, zăgani, s. m. (Ornit.) Vultur-bărbos. – Din tc. zagan, ngr. zagánis.

DOOM

zăgán (pasăre) s. m., pl. zăgáni

zăgastru
ZĂGÁSTRU, zăgastre, s. n. (Transilv.) Loc gol între peretele grajdului și iesle, pe unde circulă oamenii cînd dau de mîncare la animale.

zăgaz
ZĂGÁZ, zăgazuri, s. n. 1. Stăvilar, baraj. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zăgazurile cerului, se spune când sunt ploi mari, torențiale. 2. Fig. Opreliște, îngrădire, piedică, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o împiedică să curgă; braț derivat dintr-o apă curgătoare; scoc. 4. Întăritură de protecție făcută în țărmul unui râu pentru ca apa să nu facă stricăciuni; dig. – Cf. sb. zagata, zagatiti.

DOOM

zăgáz s. n., pl. zăgázuri

zăgazul
ZĂGÁZ, zăgazuri, s. n. 1. Stăvilar, baraj. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zăgazurile cerului, se spune când sunt ploi mari, torențiale. 2. Fig. Opreliște, îngrădire, piedică, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o împiedică să curgă; braț derivat dintr-o apă curgătoare; scoc. 4. Întăritură de protecție făcută în țărmul unui râu pentru ca apa să nu facă stricăciuni; dig. – Cf. sb. zagata, zagatiti.

DOOM

zăgáz s. n., pl. zăgázuri

zăgazului
ZĂGÁZ, zăgazuri, s. n. 1. Stăvilar, baraj. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zăgazurile cerului, se spune când sunt ploi mari, torențiale. 2. Fig. Opreliște, îngrădire, piedică, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o împiedică să curgă; braț derivat dintr-o apă curgătoare; scoc. 4. Întăritură de protecție făcută în țărmul unui râu pentru ca apa să nu facă stricăciuni; dig. – Cf. sb. zagata, zagatiti.

DOOM

zăgáz s. n., pl. zăgázuri

zăgazuri
ZĂGÁZ, zăgazuri, s. n. 1. Stăvilar, baraj. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zăgazurile cerului, se spune când sunt ploi mari, torențiale. 2. Fig. Opreliște, îngrădire, piedică, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o împiedică să curgă; braț derivat dintr-o apă curgătoare; scoc. 4. Întăritură de protecție făcută în țărmul unui râu pentru ca apa să nu facă stricăciuni; dig. – Cf. sb. zagata, zagatiti.

DOOM

zăgáz s. n., pl. zăgázuri

zăgazurile
ZĂGÁZ, zăgazuri, s. n. 1. Stăvilar, baraj. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zăgazurile cerului, se spune când sunt ploi mari, torențiale. 2. Fig. Opreliște, îngrădire, piedică, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o împiedică să curgă; braț derivat dintr-o apă curgătoare; scoc. 4. Întăritură de protecție făcută în țărmul unui râu pentru ca apa să nu facă stricăciuni; dig. – Cf. sb. zagata, zagatiti.

DOOM

zăgáz s. n., pl. zăgázuri

zăgazurilor
ZĂGÁZ, zăgazuri, s. n. 1. Stăvilar, baraj. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zăgazurile cerului, se spune când sunt ploi mari, torențiale. 2. Fig. Opreliște, îngrădire, piedică, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o împiedică să curgă; braț derivat dintr-o apă curgătoare; scoc. 4. Întăritură de protecție făcută în țărmul unui râu pentru ca apa să nu facă stricăciuni; dig. – Cf. sb. zagata, zagatiti.

DOOM

zăgáz s. n., pl. zăgázuri

zăgaș
ZĂGÁȘ, zăgașe, s. n. (Înv.) Canal, șanț. – Contaminare între zăgaz și făgaș.

DOOM

zăgáș (înv., reg.) s. n. pl. zăgáșe

zăgașe
ZĂGÁȘ, zăgașe, s. n. (Înv.) Canal, șanț. – Contaminare între zăgaz și făgaș.

DOOM

zăgáș (înv., reg.) s. n. pl. zăgáșe

zăgașele
ZĂGÁȘ, zăgașe, s. n. (Înv.) Canal, șanț. – Contaminare între zăgaz și făgaș.

DOOM

zăgáș (înv., reg.) s. n. pl. zăgáșe

zăgașelor
ZĂGÁȘ, zăgașe, s. n. (Înv.) Canal, șanț. – Contaminare între zăgaz și făgaș.

DOOM

zăgáș (înv., reg.) s. n. pl. zăgáșe

zăgaștina
ZĂGÁȘTINĂ, zăgaștine, s. f. (Reg.) Plasă de pescuit. – Et. nec.

DOOM

zăgáștină (reg.) s. f., g.-d. art. zăgáștinei; pl. zăgáștine

zăgaștine
ZĂGÁȘTINĂ, zăgaștine, s. f. (Reg.) Plasă de pescuit. – Et. nec.

DOOM

zăgáștină (reg.) s. f., g.-d. art. zăgáștinei; pl. zăgáștine

zăgaștinei
ZĂGÁȘTINĂ, zăgaștine, s. f. (Reg.) Plasă de pescuit. – Et. nec.

DOOM

zăgáștină (reg.) s. f., g.-d. art. zăgáștinei; pl. zăgáștine

zăgaștinele
ZĂGÁȘTINĂ, zăgaștine, s. f. (Reg.) Plasă de pescuit. – Et. nec.

DOOM

zăgáștină (reg.) s. f., g.-d. art. zăgáștinei; pl. zăgáștine

zăgaștinelor
ZĂGÁȘTINĂ, zăgaștine, s. f. (Reg.) Plasă de pescuit. – Et. nec.

DOOM

zăgáștină (reg.) s. f., g.-d. art. zăgáștinei; pl. zăgáștine

zăgașul
ZĂGÁȘ, zăgașe, s. n. (Înv.) Canal, șanț. – Contaminare între zăgaz și făgaș.

DOOM

zăgáș (înv., reg.) s. n. pl. zăgáșe

zăgașului
ZĂGÁȘ, zăgașe, s. n. (Înv.) Canal, șanț. – Contaminare între zăgaz și făgaș.

DOOM

zăgáș (înv., reg.) s. n. pl. zăgáșe

zăghirlă
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.

DOOM

zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne

zăgnat
ZĂGNEÁTĂ, zăgnete, s. f. (Înv. și reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.

DOOM

zăgneátă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte

zăgnată
ZĂGNEÁTĂ, zăgnete, s. f. (Înv. și reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.

DOOM

zăgneátă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte

zăgneata
ZĂGNEÁTĂ, zăgnete, s. f. (Înv. și reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.

DOOM

zăgneátă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte

zăgnete
ZĂGNEÁTĂ, zăgnete, s. f. (Înv. și reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.

DOOM

zăgneátă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte

zăgnetei
ZĂGNEÁTĂ, zăgnete, s. f. (Înv. și reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.

DOOM

zăgneátă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte

zăgnetele
ZĂGNEÁTĂ, zăgnete, s. f. (Înv. și reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.

DOOM

zăgneátă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte

zăgnetelor
ZĂGNEÁTĂ, zăgnete, s. f. (Înv. și reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.

DOOM

zăgneátă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte

zăgrăi
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăia
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiai
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiam
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiască
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiau
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiați
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiesc
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiește
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiești
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăii
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăim
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăind
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăire
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăire
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

zăgrăiră
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăirăm
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăirăți
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăise
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăisem
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiseră
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiserăm
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiserăți
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiseși
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiseți
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăit
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăit
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

zăgrăiși
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgrăiți
ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. – Ză- + grăi.

DOOM

zăgrăí (a ~) (reg.) (zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgrăiésc, imperf. 3 sg. zăgrăiá; conj. prez. 3 să zăgrăiáscă

zăgâlneață
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.

DOOM

zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne

zăgâlnă
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.

DOOM

zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne

zăgârna
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.

DOOM

zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne

zăgârne
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.

DOOM

zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne

zăgârnei
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.

DOOM

zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne

zăgârnele
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.

DOOM

zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne

zăgârnelor
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.

DOOM

zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne

zăgîrna
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.

DOOM

zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne

zăgîrne
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.

DOOM

zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne

zăgîrnei
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.

DOOM

zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne

zăgîrnele
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.

DOOM

zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne

zăgîrnelor
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.

DOOM

zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne

zăgălui
ZĂGĂLUÍ, zăgăluiésc, vb. IV. Tranz. (Banat) A enerva, a scoate din răbdări. (din sb. zagaliti)

zăgăluire
ZĂGĂLUÍ, zăgăluiésc, vb. IV. Tranz. (Banat) A enerva, a scoate din răbdări. (din sb. zagaliti)

zăgăluit
ZĂGĂLUÍ, zăgăluiésc, vb. IV. Tranz. (Banat) A enerva, a scoate din răbdări. (din sb. zagaliti)

zăgănuță
ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. – Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.

DOOM

zănoágă s. f., g.-d. art. zănoágei; pl. zănoáge

zăgăzui
ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Zăgaz + suf. -ui.

DOOM

zăgăzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zagazuiésc, imperf. 3 sg. zăgăzuiá conj. prez. 3 să zăgăzuiáscă

zăgăzuire
ZĂGĂZUÍRE, zăgăzuiri, s. f. Acțiunea de a zăgăzui și rezultatul ei. – V. zăgăzui.

DOOM

zăgăzuíre s. f., g.-d. art. zăgăzuírii; pl. zăgăzuíri

zăgăzuirea
ZĂGĂZUÍRE, zăgăzuiri, s. f. Acțiunea de a zăgăzui și rezultatul ei. – V. zăgăzui.

DOOM

zăgăzuíre s. f., g.-d. art. zăgăzuírii; pl. zăgăzuíri

zăgăzuiri
ZĂGĂZUÍRE, zăgăzuiri, s. f. Acțiunea de a zăgăzui și rezultatul ei. – V. zăgăzui.

DOOM

zăgăzuíre s. f., g.-d. art. zăgăzuírii; pl. zăgăzuíri

zăgăzuirii
ZĂGĂZUÍRE, zăgăzuiri, s. f. Acțiunea de a zăgăzui și rezultatul ei. – V. zăgăzui.

DOOM

zăgăzuíre s. f., g.-d. art. zăgăzuírii; pl. zăgăzuíri

zăgăzuirile
ZĂGĂZUÍRE, zăgăzuiri, s. f. Acțiunea de a zăgăzui și rezultatul ei. – V. zăgăzui.

DOOM

zăgăzuíre s. f., g.-d. art. zăgăzuírii; pl. zăgăzuíri

zăgăzuirilor
ZĂGĂZUÍRE, zăgăzuiri, s. f. Acțiunea de a zăgăzui și rezultatul ei. – V. zăgăzui.

DOOM

zăgăzuíre s. f., g.-d. art. zăgăzuírii; pl. zăgăzuíri

zăgăzuit
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

zăgăzuita
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

zăgăzuite
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

zăgăzuitei
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

zăgăzuitele
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

zăgăzuitelor
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

zăgăzuitul
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

zăgăzuitului
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

zăgăzuiți
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

zăgăzuiții
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

zăgăzuiților
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

zăhăi
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăia
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiai
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiala
ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a (se) zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium. [Pr.: -hă-ia-] – Zăhăi + suf. -eală.

DOOM

zăhăiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăhăiélii; pl. zăhăiéli

zăhăiam
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiască
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiau
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiați
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăieli
ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a (se) zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium. [Pr.: -hă-ia-] – Zăhăi + suf. -eală.

DOOM

zăhăiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăhăiélii; pl. zăhăiéli

zăhăielii
ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a (se) zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium. [Pr.: -hă-ia-] – Zăhăi + suf. -eală.

DOOM

zăhăiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăhăiélii; pl. zăhăiéli

zăhăielile
ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a (se) zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium. [Pr.: -hă-ia-] – Zăhăi + suf. -eală.

DOOM

zăhăiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăhăiélii; pl. zăhăiéli

zăhăielilor
ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a (se) zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium. [Pr.: -hă-ia-] – Zăhăi + suf. -eală.

DOOM

zăhăiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăhăiélii; pl. zăhăiéli

zăhăiesc
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiește
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiești
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăii
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăim
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăind
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăire
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăire
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

zăhăiră
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăirăm
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăirăți
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăise
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăisem
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiseră
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiserăm
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiserăți
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiseși
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiseți
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăit
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiși
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăiți
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăra
ZĂHĂRÁ vb. I. Tranz. (Var.) A zăhări.

zăhărare
ZĂHĂRÁ vb. I. Tranz. (Var.) A zăhări.

zăhărat
ZĂHĂRÁ vb. I. Tranz. (Var.) A zăhări.

zăhărea
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhăreai
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhăream
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhărească
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhăreau
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhăreați
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhărel
ZĂHĂRÉL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahăr + suf. -el.

DOOM

zăhărele (zaharicale) (reg.) s. n. pl. art. zăhărélele

zăhărele
ZĂHĂRÉL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahăr + suf. -el.

DOOM

zăhărele (zaharicale) (reg.) s. n. pl. art. zăhărélele

zăhărelele
ZĂHĂRÉL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahăr + suf. -el.

DOOM

zăhărele (zaharicale) (reg.) s. n. pl. art. zăhărélele

zăhărelelor
ZĂHĂRÉL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahăr + suf. -el.

DOOM

zăhărele (zaharicale) (reg.) s. n. pl. art. zăhărélele

zăhărelul
ZĂHĂRÉL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahăr + suf. -el.

DOOM

zăhărele (zaharicale) (reg.) s. n. pl. art. zăhărélele

zăhărelului
ZĂHĂRÉL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahăr + suf. -el.

DOOM

zăhărele (zaharicale) (reg.) s. n. pl. art. zăhărélele

zăhăresc
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhăret
ZĂHĂRÉT s. n. Zaharicale, dulciuri. (din zahăr)

zăhărește
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhărești
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhări
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhării
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhărim
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhărind
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhărire
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhărire
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

zăhăriră
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhărirăm
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhărirăți
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhărise
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhărisem
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhăriseră
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhăriserăm
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhăriserăți
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhăriseși
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhăriseți
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhărit
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhăriși
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhăriți
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

DOOM

zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă

zăhătui
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhătuire
ZĂHĂTUÍ vb. IV v. zăhăi.

zăhătuit
ZĂHĂTUÍ vb. IV v. zăhăi.

zăhăți
ZĂHÁTĂ, zăhate, s. f. (Regional) 1. Perete de nuiele construit pentru a adăposti vitele împotriva vîntului. 2. Ulicioară. Casa... era pe o zăhată strimtă. RETEGANUL, la CADE.

zăhății
ZĂHÁTĂ, zăhate, s. f. (Regional) 1. Perete de nuiele construit pentru a adăposti vitele împotriva vîntului. 2. Ulicioară. Casa... era pe o zăhată strimtă. RETEGANUL, la CADE.

zăhățile
ZĂHÁTĂ, zăhate, s. f. (Regional) 1. Perete de nuiele construit pentru a adăposti vitele împotriva vîntului. 2. Ulicioară. Casa... era pe o zăhată strimtă. RETEGANUL, la CADE.

zăhăților
ZĂHÁTĂ, zăhate, s. f. (Regional) 1. Perete de nuiele construit pentru a adăposti vitele împotriva vîntului. 2. Ulicioară. Casa... era pe o zăhată strimtă. RETEGANUL, la CADE.

zăi
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zăii
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zăile
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zăilor
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zăitin
ZĂITÍN, (2) zăitinuri, s. n. (Reg.) 1. Untdelemn; ulei. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. 2. (La pl.) Sorturi de ulei. – Din sb. zejtin.

DOOM

zăitín (reg.) (zăi-; s. n., (sorturi) pl. zăitínuri

zăitinul
ZĂITÍN, (2) zăitinuri, s. n. (Reg.) 1. Untdelemn; ulei. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. 2. (La pl.) Sorturi de ulei. – Din sb. zejtin.

DOOM

zăitín (reg.) (zăi-; s. n., (sorturi) pl. zăitínuri

zăitinului
ZĂITÍN, (2) zăitinuri, s. n. (Reg.) 1. Untdelemn; ulei. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. 2. (La pl.) Sorturi de ulei. – Din sb. zejtin.

DOOM

zăitín (reg.) (zăi-; s. n., (sorturi) pl. zăitínuri

zăitinuri
ZĂITÍN, (2) zăitinuri, s. n. (Reg.) 1. Untdelemn; ulei. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. 2. (La pl.) Sorturi de ulei. – Din sb. zejtin.

DOOM

zăitín (reg.) (zăi-; s. n., (sorturi) pl. zăitínuri

zăitinurile
ZĂITÍN, (2) zăitinuri, s. n. (Reg.) 1. Untdelemn; ulei. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. 2. (La pl.) Sorturi de ulei. – Din sb. zejtin.

DOOM

zăitín (reg.) (zăi-; s. n., (sorturi) pl. zăitínuri

zăitinurilor
ZĂITÍN, (2) zăitinuri, s. n. (Reg.) 1. Untdelemn; ulei. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. 2. (La pl.) Sorturi de ulei. – Din sb. zejtin.

DOOM

zăitín (reg.) (zăi-; s. n., (sorturi) pl. zăitínuri

zălar
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár² (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre

zălar
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár¹ (meseriaș) s. m. pl. zălári

zălare
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár² (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre

zălare
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár¹ (meseriaș) s. m. pl. zălári

zălarele
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár² (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre

zălarelor
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár² (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre

zălari
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár¹ (meseriaș) s. m. pl. zălári

zălarii
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár¹ (meseriaș) s. m. pl. zălári

zălarilor
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár¹ (meseriaș) s. m. pl. zălári

zălarul
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár² (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre

zălarul
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár¹ (meseriaș) s. m. pl. zălári

zălarule
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár¹ (meseriaș) s. m. pl. zălári

zălarului
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár² (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre

zălarului
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zălár¹ (meseriaș) s. m. pl. zălári

zăletea
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăleteai
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăleteam
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletească
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăleteau
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăleteați
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletesc
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletește
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletești
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăleti
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletii
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletim
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletind
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletire
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletire
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, scr. zaleti.

zăletiră
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletirăm
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletirăți
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletise
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletisem
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletiseră
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletiserăm
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletiserăți
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletiseși
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletiseți
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletit
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletiși
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletiți
ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

DOOM

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zălezea
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezeai
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezeala
ZĂLEZEÁLĂ, zălezeli, s. f. (Reg.) Faptul de a zălezi. – Zălezi + suf. -eală.

DOOM

zălezeálă (reg.) s. (., g.-d. art. zălezelíi; pl. zălezéli

zălezeam
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezească
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezeau
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezeați
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezeli
ZĂLEZEÁLĂ, zălezeli, s. f. (Reg.) Faptul de a zălezi. – Zălezi + suf. -eală.

DOOM

zălezeálă (reg.) s. (., g.-d. art. zălezelíi; pl. zălezéli

zălezelii
ZĂLEZEÁLĂ, zălezeli, s. f. (Reg.) Faptul de a zălezi. – Zălezi + suf. -eală.

DOOM

zălezeálă (reg.) s. (., g.-d. art. zălezelíi; pl. zălezéli

zălezelile
ZĂLEZEÁLĂ, zălezeli, s. f. (Reg.) Faptul de a zălezi. – Zălezi + suf. -eală.

DOOM

zălezeálă (reg.) s. (., g.-d. art. zălezelíi; pl. zălezéli

zălezelilor
ZĂLEZEÁLĂ, zălezeli, s. f. (Reg.) Faptul de a zălezi. – Zălezi + suf. -eală.

DOOM

zălezeálă (reg.) s. (., g.-d. art. zălezelíi; pl. zălezéli

zălezesc
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezește
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezești
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezi
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezii
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezim
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezind
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezire
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezire
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

zăleziră
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezirăm
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezirăți
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezise
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezisem
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zăleziseră
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zăleziserăm
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zăleziserăți
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zăleziseși
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zăleziseți
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezit
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezit
ZĂLEZÍT² s. n. Atrofiere generalizată la nou-născuți. (din zălezi)

zălezit
ZĂLEZÍT, -Ă, zăleziți, -te, adj. (Reg.) Slab, fără vlagă; amărât. – V. zălezi.

zălezitura
ZĂLEZITÚRĂ, zălezituri, s. f. (Reg.) Slăbiciune, moleșeală. – Zălezi + suf. -tură.

DOOM

zălezitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zălezitúrii; pl. zălezitúri

zălezituri
ZĂLEZITÚRĂ, zălezituri, s. f. (Reg.) Slăbiciune, moleșeală. – Zălezi + suf. -tură.

DOOM

zălezitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zălezitúrii; pl. zălezitúri

zăleziturii
ZĂLEZITÚRĂ, zălezituri, s. f. (Reg.) Slăbiciune, moleșeală. – Zălezi + suf. -tură.

DOOM

zălezitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zălezitúrii; pl. zălezitúri

zăleziturile
ZĂLEZITÚRĂ, zălezituri, s. f. (Reg.) Slăbiciune, moleșeală. – Zălezi + suf. -tură.

DOOM

zălezitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zălezitúrii; pl. zălezitúri

zăleziturilor
ZĂLEZITÚRĂ, zălezituri, s. f. (Reg.) Slăbiciune, moleșeală. – Zălezi + suf. -tură.

DOOM

zălezitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zălezitúrii; pl. zălezitúri

zăleziși
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zăleziți
ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat'.

DOOM

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zăliște
ZĂLÍȘTE, zăliști, s. f. (Reg.) Direcția, bătaia vântului. – Et. nec.

DOOM

zălíște (reg.) s. f., g.-d. art. zălíștii; pl. zălíști

zăliștea
ZĂLÍȘTE, zăliști, s. f. (Reg.) Direcția, bătaia vântului. – Et. nec.

DOOM

zălíște (reg.) s. f., g.-d. art. zălíștii; pl. zălíști

zăliști
ZĂLÍȘTE, zăliști, s. f. (Reg.) Direcția, bătaia vântului. – Et. nec.

DOOM

zălíște (reg.) s. f., g.-d. art. zălíștii; pl. zălíști

zăliștii
ZĂLÍȘTE, zăliști, s. f. (Reg.) Direcția, bătaia vântului. – Et. nec.

DOOM

zălíște (reg.) s. f., g.-d. art. zălíștii; pl. zălíști

zăliștile
ZĂLÍȘTE, zăliști, s. f. (Reg.) Direcția, bătaia vântului. – Et. nec.

DOOM

zălíște (reg.) s. f., g.-d. art. zălíștii; pl. zălíști

zăliștilor
ZĂLÍȘTE, zăliști, s. f. (Reg.) Direcția, bătaia vântului. – Et. nec.

DOOM

zălíște (reg.) s. f., g.-d. art. zălíștii; pl. zălíști

zăloaga
ZĂLÓG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

DOOM

zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi

zăloaga
ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (Înv. și pop.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.

DOOM

zăloágă (semn de carte, capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge

zăloage
ZĂLÓG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

DOOM

zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi

zăloage
ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (Înv. și pop.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.

DOOM

zăloágă (semn de carte, capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge

zăloagei
ZĂLÓG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

DOOM

zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi

zăloagei
ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (Înv. și pop.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.

DOOM

zăloágă (semn de carte, capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge

zăloagele
ZĂLÓG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

DOOM

zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi

zăloagele
ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (Înv. și pop.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.

DOOM

zăloágă (semn de carte, capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge

zăloagelor
ZĂLÓG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

DOOM

zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi

zăloagelor
ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (Înv. și pop.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.

DOOM

zăloágă (semn de carte, capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge

zălog
ZĂLÓG², zăloage, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție [Pl. și: zăloguri] – Din sl. zalogŭ.

DOOM

zălóg² (garanție) (pop.) s. n., pl. zăloáge

zălog
ZĂLÓG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

DOOM

zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi

zălogaș
ZĂLOGÁȘ, zălogáși, s. m. Persoană care deține un obiect lăsat zălog. (din zălog)

zălogi
ZĂLÓG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

DOOM

zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi

zălogi
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog².

DOOM

zălogí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogeá conj. prez. 3 să zălogeáscă

zălogii
ZĂLÓG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

DOOM

zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi

zălogilor
ZĂLÓG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

DOOM

zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi

zălogire
ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi.

DOOM

zălogíre (înv.) s. f., g.-d. art. zălogírii; pl. zălogíri

zălogirea
ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi.

DOOM

zălogíre (înv.) s. f., g.-d. art. zălogírii; pl. zălogíri

zălogiri
ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi.

DOOM

zălogíre (înv.) s. f., g.-d. art. zălogírii; pl. zălogíri

zălogirii
ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi.

DOOM

zălogíre (înv.) s. f., g.-d. art. zălogírii; pl. zălogíri

zălogirile
ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi.

DOOM

zălogíre (înv.) s. f., g.-d. art. zălogírii; pl. zălogíri

zălogirilor
ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi.

DOOM

zălogíre (înv.) s. f., g.-d. art. zălogírii; pl. zălogíri

zălogit
ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

zălogita
ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

zălogite
ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

zălogitei
ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

zălogitele
ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

zălogitelor
ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

zălogitul
ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

zălogitului
ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

zălogiți
ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

zălogiții
ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

zălogiților
ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

zălogul
ZĂLÓG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

DOOM

zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi

zălogului
ZĂLÓG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

DOOM

zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi

zăloji
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog².

DOOM

zălogí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogeá conj. prez. 3 să zălogeáscă

zăltat
zăltát (-tă), adj. – Lunatic, smintit. – Var. izăltat. It. esaltato sau în loc de exaltat (Iordan, BF, IX, 129).

zăluda
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zălude
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zăludei
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zăludele
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zăludelor
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zăludo
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zăludul
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zăludule
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zăludului
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zălug
ZĂLÚG, zălugi, s. m. (Reg.) Lanț împletit din sârmă. – Et. nec.

DOOM

zălúg (reg.) s. m., pl. zălúgi

zălugi
ZĂLÚG, zălugi, s. m. (Reg.) Lanț împletit din sârmă. – Et. nec.

DOOM

zălúg (reg.) s. m., pl. zălúgi

zălugii
ZĂLÚG, zălugi, s. m. (Reg.) Lanț împletit din sârmă. – Et. nec.

DOOM

zălúg (reg.) s. m., pl. zălúgi

zălugilor
ZĂLÚG, zălugi, s. m. (Reg.) Lanț împletit din sârmă. – Et. nec.

DOOM

zălúg (reg.) s. m., pl. zălúgi

zălugul
ZĂLÚG, zălugi, s. m. (Reg.) Lanț împletit din sârmă. – Et. nec.

DOOM

zălúg (reg.) s. m., pl. zălúgi

zălugului
ZĂLÚG, zălugi, s. m. (Reg.) Lanț împletit din sârmă. – Et. nec.

DOOM

zălúg (reg.) s. m., pl. zălúgi

zăluzea
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzeai
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzeala
ZĂLUZEÁLĂ, zăluzeli, s. f. (Reg.) Nebunie, nebuneală. – Zăluzi + suf. -eală.

DOOM

zăluzeálă (reg.) s. f., g.-d. art. zăluzélii; pl. zăluzéli

zăluzeam
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzească
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzeau
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzeați
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzeli
ZĂLUZEÁLĂ, zăluzeli, s. f. (Reg.) Nebunie, nebuneală. – Zăluzi + suf. -eală.

DOOM

zăluzeálă (reg.) s. f., g.-d. art. zăluzélii; pl. zăluzéli

zăluzelii
ZĂLUZEÁLĂ, zăluzeli, s. f. (Reg.) Nebunie, nebuneală. – Zăluzi + suf. -eală.

DOOM

zăluzeálă (reg.) s. f., g.-d. art. zăluzélii; pl. zăluzéli

zăluzelile
ZĂLUZEÁLĂ, zăluzeli, s. f. (Reg.) Nebunie, nebuneală. – Zăluzi + suf. -eală.

DOOM

zăluzeálă (reg.) s. f., g.-d. art. zăluzélii; pl. zăluzéli

zăluzelilor
ZĂLUZEÁLĂ, zăluzeli, s. f. (Reg.) Nebunie, nebuneală. – Zăluzi + suf. -eală.

DOOM

zăluzeálă (reg.) s. f., g.-d. art. zăluzélii; pl. zăluzéli

zăluzenie
ZĂLUZÉNIE s. f. (Mold.) Ramoleală, senilitate. (din zăluzi)

zăluzesc
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzește
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzești
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzi
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zăluzi
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzia
ZĂLUZÍE, zăluzii, s. f. (Reg.) Rătăcire a minții, nebunie. – Zălud + suf. -ie.

DOOM

zăluzíe (înv., reg.) s. f., art. zăluzía, g.-d. art. zăluzíei; pl. zăluzíi, art. zăluzíile

zăluzie
ZĂLUZÍE, zăluzii, s. f. (Reg.) Rătăcire a minții, nebunie. – Zălud + suf. -ie.

DOOM

zăluzíe (înv., reg.) s. f., art. zăluzía, g.-d. art. zăluzíei; pl. zăluzíi, art. zăluzíile

zăluziei
ZĂLUZÍE, zăluzii, s. f. (Reg.) Rătăcire a minții, nebunie. – Zălud + suf. -ie.

DOOM

zăluzíe (înv., reg.) s. f., art. zăluzía, g.-d. art. zăluzíei; pl. zăluzíi, art. zăluzíile

zăluzii
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zăluzii
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzii
ZĂLUZÍE, zăluzii, s. f. (Reg.) Rătăcire a minții, nebunie. – Zălud + suf. -ie.

DOOM

zăluzíe (înv., reg.) s. f., art. zăluzía, g.-d. art. zăluzíei; pl. zăluzíi, art. zăluzíile

zăluziile
ZĂLUZÍE, zăluzii, s. f. (Reg.) Rătăcire a minții, nebunie. – Zălud + suf. -ie.

DOOM

zăluzíe (înv., reg.) s. f., art. zăluzía, g.-d. art. zăluzíei; pl. zăluzíi, art. zăluzíile

zăluziilor
ZĂLUZÍE, zăluzii, s. f. (Reg.) Rătăcire a minții, nebunie. – Zălud + suf. -ie.

DOOM

zăluzíe (înv., reg.) s. f., art. zăluzía, g.-d. art. zăluzíei; pl. zăluzíi, art. zăluzíile

zăluzilor
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zăluzim
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzind
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzire
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzire
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

zăluziră
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzirăm
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzirăți
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzise
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzisem
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluziseră
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluziserăm
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluziserăți
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluziseși
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluziseți
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzit
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzit
ZĂLUZÍT, -Ă, zăluziți, -te, adj. (Reg.) Înnebunit, năucit, sărit (din minți). – V. zăluzi.

zăluziși
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluziți
ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

DOOM

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluța
ZĂLÚȚĂ, zăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui za². 2. Cusătură de flori în formă de lănțișor, care se face pe ie sau pe catrință. – Za² + suf. -uță.

DOOM

zălúță s. f., g.-d. art. zălúței; pl. zălúțe

zăluțe
ZĂLÚȚĂ, zăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui za². 2. Cusătură de flori în formă de lănțișor, care se face pe ie sau pe catrință. – Za² + suf. -uță.

DOOM

zălúță s. f., g.-d. art. zălúței; pl. zălúțe

zăluței
ZĂLÚȚĂ, zăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui za². 2. Cusătură de flori în formă de lănțișor, care se face pe ie sau pe catrință. – Za² + suf. -uță.

DOOM

zălúță s. f., g.-d. art. zălúței; pl. zălúțe

zăluțele
ZĂLÚȚĂ, zăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui za². 2. Cusătură de flori în formă de lănțișor, care se face pe ie sau pe catrință. – Za² + suf. -uță.

DOOM

zălúță s. f., g.-d. art. zălúței; pl. zălúțe

zăluțelor
ZĂLÚȚĂ, zăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui za². 2. Cusătură de flori în formă de lănțișor, care se face pe ie sau pe catrință. – Za² + suf. -uță.

DOOM

zălúță s. f., g.-d. art. zălúței; pl. zălúțe

zălăuan
ZĂLĂÚAN, -Ă, zălăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Zalău. 2. Adj. Care aparține municipiului Zalău sau zălăuanilor (1), referitor la Zalău ori la zălăuani. – Zalău (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zălăuán (-lă-uan) adj. m., s. m., pl. zălăuáni; adj. f. zălăuánă, pl. zălăuáne

zălăuan
ZĂLĂÚAN, -Ă, zălăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Zalău. 2. Adj. Care aparține municipiului Zalău sau zălăuanilor (1), referitor la Zalău ori la zălăuani. – Zalău (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zălăuán (-lă-uan) adj. m., s. m., pl. zălăuáni; adj. f. zălăuánă, pl. zălăuáne

zălăuana
ZĂLĂÚAN, -Ă, zălăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Zalău. 2. Adj. Care aparține municipiului Zalău sau zălăuanilor (1), referitor la Zalău ori la zălăuani. – Zalău (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zălăuán (-lă-uan) adj. m., s. m., pl. zălăuáni; adj. f. zălăuánă, pl. zălăuáne

zălăuanca
ZĂLĂUÁNCĂ, zălăuance, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Zalău. – Zălăuan + suf. -că.

DOOM

zălăuáncă (-lă-uan-) s. f., á.-d. art. zălăuáncei; pl. zălăuánce

zălăuance
ZĂLĂUÁNCĂ, zălăuance, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Zalău. – Zălăuan + suf. -că.

DOOM

zălăuáncă (-lă-uan-) s. f., á.-d. art. zălăuáncei; pl. zălăuánce

zălăuancei
ZĂLĂUÁNCĂ, zălăuance, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Zalău. – Zălăuan + suf. -că.

DOOM

zălăuáncă (-lă-uan-) s. f., á.-d. art. zălăuáncei; pl. zălăuánce

zălăuancele
ZĂLĂUÁNCĂ, zălăuance, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Zalău. – Zălăuan + suf. -că.

DOOM

zălăuáncă (-lă-uan-) s. f., á.-d. art. zălăuáncei; pl. zălăuánce

zălăuancelor
ZĂLĂUÁNCĂ, zălăuance, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Zalău. – Zălăuan + suf. -că.

DOOM

zălăuáncă (-lă-uan-) s. f., á.-d. art. zălăuáncei; pl. zălăuánce

zălăuanco
ZĂLĂUÁNCĂ, zălăuance, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Zalău. – Zălăuan + suf. -că.

DOOM

zălăuáncă (-lă-uan-) s. f., á.-d. art. zălăuáncei; pl. zălăuánce

zălăuane
ZĂLĂÚAN, -Ă, zălăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Zalău. 2. Adj. Care aparține municipiului Zalău sau zălăuanilor (1), referitor la Zalău ori la zălăuani. – Zalău (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zălăuán (-lă-uan) adj. m., s. m., pl. zălăuáni; adj. f. zălăuánă, pl. zălăuáne

zălăuanei
ZĂLĂÚAN, -Ă, zălăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Zalău. 2. Adj. Care aparține municipiului Zalău sau zălăuanilor (1), referitor la Zalău ori la zălăuani. – Zalău (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zălăuán (-lă-uan) adj. m., s. m., pl. zălăuáni; adj. f. zălăuánă, pl. zălăuáne

zălăuanele
ZĂLĂÚAN, -Ă, zălăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Zalău. 2. Adj. Care aparține municipiului Zalău sau zălăuanilor (1), referitor la Zalău ori la zălăuani. – Zalău (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zălăuán (-lă-uan) adj. m., s. m., pl. zălăuáni; adj. f. zălăuánă, pl. zălăuáne

zălăuanelor
ZĂLĂÚAN, -Ă, zălăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Zalău. 2. Adj. Care aparține municipiului Zalău sau zălăuanilor (1), referitor la Zalău ori la zălăuani. – Zalău (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zălăuán (-lă-uan) adj. m., s. m., pl. zălăuáni; adj. f. zălăuánă, pl. zălăuáne

zălăuani
ZĂLĂÚAN, -Ă, zălăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Zalău. 2. Adj. Care aparține municipiului Zalău sau zălăuanilor (1), referitor la Zalău ori la zălăuani. – Zalău (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zălăuán (-lă-uan) adj. m., s. m., pl. zălăuáni; adj. f. zălăuánă, pl. zălăuáne

zălăuanii
ZĂLĂÚAN, -Ă, zălăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Zalău. 2. Adj. Care aparține municipiului Zalău sau zălăuanilor (1), referitor la Zalău ori la zălăuani. – Zalău (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zălăuán (-lă-uan) adj. m., s. m., pl. zălăuáni; adj. f. zălăuánă, pl. zălăuáne

zălăuanilor
ZĂLĂÚAN, -Ă, zălăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Zalău. 2. Adj. Care aparține municipiului Zalău sau zălăuanilor (1), referitor la Zalău ori la zălăuani. – Zalău (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zălăuán (-lă-uan) adj. m., s. m., pl. zălăuáni; adj. f. zălăuánă, pl. zălăuáne

zălăuanul
ZĂLĂÚAN, -Ă, zălăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Zalău. 2. Adj. Care aparține municipiului Zalău sau zălăuanilor (1), referitor la Zalău ori la zălăuani. – Zalău (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zălăuán (-lă-uan) adj. m., s. m., pl. zălăuáni; adj. f. zălăuánă, pl. zălăuáne

zălăuanului
ZĂLĂÚAN, -Ă, zălăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Zalău. 2. Adj. Care aparține municipiului Zalău sau zălăuanilor (1), referitor la Zalău ori la zălăuani. – Zalău (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zălăuán (-lă-uan) adj. m., s. m., pl. zălăuáni; adj. f. zălăuánă, pl. zălăuáne

zămci
ZÁMCĂ, zămci, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.

DOOM

zámcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zắmcii; pl. zămci

zămcii
ZÁMCĂ, zămci, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.

DOOM

zámcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zắmcii; pl. zămci

zămcile
ZÁMCĂ, zămci, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.

DOOM

zámcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zắmcii; pl. zămci

zămcilor
ZÁMCĂ, zămci, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.

DOOM

zámcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zắmcii; pl. zămci

zămenti
zămintí (-tésc, -ít), vb. – A amesteca, a încurca. Sl. *zamętiti, cf. sŭmętiti › sminti, și pol. zamęcić, slov. zametiti. – Der. zăminteală (var. zămintitură), s. f. (amestec, talmeș-balmeș), înv.

zăminti
zămintí (-tésc, -ít), vb. – A amesteca, a încurca. Sl. *zamętiti, cf. sŭmętiti › sminti, și pol. zamęcić, slov. zametiti. – Der. zăminteală (var. zămintitură), s. f. (amestec, talmeș-balmeș), înv.

zămintire
ZĂMINTÍ, zămintésc, vb. IV. Tranz. (Înv., Mold.) A amesteca, a încurca. (din sl. zamęntiti, cf. sŭmęntiti > sminti; cf. pol. zamęcić, slovac. zametiti)

zămintit
ZĂMINTÍ, zămintésc, vb. IV. Tranz. (Înv., Mold.) A amesteca, a încurca. (din sl. zamęntiti, cf. sŭmęntiti > sminti; cf. pol. zamęcić, slovac. zametiti)

zămintitură
ZĂMINTITÚRĂ s. f. (Var., Mold.) Zăminteală. (din zăminti)

zămislea
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămisleai
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămisleam
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislească
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămisleau
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămisleați
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislesc
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislește
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislești
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămisli
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislii
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislim
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislind
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislire
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislire
ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.

DOOM

zămislíre (pop.) s. f., g.-d. art. zămislírii; pl. zămislíri

zămislirea
ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.

DOOM

zămislíre (pop.) s. f., g.-d. art. zămislírii; pl. zămislíri

zămisliri
ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.

DOOM

zămislíre (pop.) s. f., g.-d. art. zămislírii; pl. zămislíri

zămislirii
ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.

DOOM

zămislíre (pop.) s. f., g.-d. art. zămislírii; pl. zămislíri

zămislirile
ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.

DOOM

zămislíre (pop.) s. f., g.-d. art. zămislírii; pl. zămislíri

zămislirilor
ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.

DOOM

zămislíre (pop.) s. f., g.-d. art. zămislírii; pl. zămislíri

zămisliră
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislirăm
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislirăți
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislise
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislisem
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămisliseră
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămisliserăm
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămisliserăți
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămisliseși
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămisliseți
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislit
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislitoare
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

DOOM

zămislitór (pop.) adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

zămislitoarea
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

DOOM

zămislitór (pop.) adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

zămislitoarei
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

DOOM

zămislitór (pop.) adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

zămislitoarele
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

DOOM

zămislitór (pop.) adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

zămislitoarelor
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

DOOM

zămislitór (pop.) adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

zămislitor
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

DOOM

zămislitór (pop.) adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

zămislitori
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

DOOM

zămislitór (pop.) adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

zămislitorii
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

DOOM

zămislitór (pop.) adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

zămislitorilor
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

DOOM

zămislitór (pop.) adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

zămislitorul
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

DOOM

zămislitór (pop.) adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

zămislitorului
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

DOOM

zămislitór (pop.) adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

zămisliși
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămisliți
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

DOOM

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămnată
ZĂMNÁTĂ, zămnáte, s. f. (Var.) Zăgneată.

zămnic
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.

DOOM

zémnic (reg.) s. n., pl. zémnice

zămora
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorai
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămoram
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorască
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorau
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămoraște
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorați
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorând
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorâre
ZĂMORÎ, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytycá.

zămorâre
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorâră
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorârăm
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorârăți
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorâse
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorâsem
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorâseră
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorâserăm
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorâserăți
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorâseși
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorâseți
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorât
ZĂMORÎ, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytycá.

zămorât
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorâși
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorî
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîi
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîm
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorînd
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîre
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîră
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîrăm
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîrăți
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîse
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîsem
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîseră
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîserăm
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîserăți
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîseși
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîseți
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorît
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîși
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorîți
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorăsc
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorăști
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămos
ZĂMÓS¹, zămóși, s. m. (Mold.) Lubeniță. (din z(e)amă)

zămos
ZEMÓS, -OÁSĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre, fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.; înv. și reg.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.

DOOM

zemós² (reg.) s. m. pl. zemóși

zămoz
ZĂMÓS¹, zămóși, s. m. (Mold.) Lubeniță. (din z(e)amă)

zămoșița
ZĂMOȘÍȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum). – Zămos (= zemos) + suf. -iță.

DOOM

zămoșíță s. f., g.-d. art. zămoșíței; pl. zămoșíțe

zămoșițe
ZĂMOȘÍȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum). – Zămos (= zemos) + suf. -iță.

DOOM

zămoșíță s. f., g.-d. art. zămoșíței; pl. zămoșíțe

zămoșiței
ZĂMOȘÍȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum). – Zămos (= zemos) + suf. -iță.

DOOM

zămoșíță s. f., g.-d. art. zămoșíței; pl. zămoșíțe

zămoșițele
ZĂMOȘÍȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum). – Zămos (= zemos) + suf. -iță.

DOOM

zămoșíță s. f., g.-d. art. zămoșíței; pl. zămoșíțe

zămoșițelor
ZĂMOȘÍȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum). – Zămos (= zemos) + suf. -iță.

DOOM

zămoșíță s. f., g.-d. art. zămoșíței; pl. zămoșíțe

zămurcă
ZĂMÚRCĂ s. f. (Reg.) Mâncare cu prea multă zeamă. [Var.: zămấrcă] – Cf. z (e) a m ă.

zămârcă
ZĂMÚRCĂ s. f. (Reg.) Mâncare cu prea multă zeamă. [Var.: zămấrcă] – Cf. z (e) a m ă.

zămăchișe
SĂMĂCHÍȘĂ s. f. (Regional) Lapte prins și smîntînit; chișleag. ♦ Brînză obținută din lapte de vacă prins.

zămăchișă
SĂMĂCHÍȘĂ s. f. (Regional) Lapte prins și smîntînit; chișleag. ♦ Brînză obținută din lapte de vacă prins.

zămărie
ZĂMĂRÍE, zămării, s. f. (Reg.) Mâncare cu zeamă multă; cantitate mare de zeamă. – Zamă + suf. -ărie.

zămărâre
ZĂMĂRÎ́, zămărắsc, vb. IV. (Var., Mold.) A zămorî. (din sl. zamoriti, ucr. zamoryty)

zămărât
ZĂMĂRÎ́, zămărắsc, vb. IV. (Var., Mold.) A zămorî. (din sl. zamoriti, ucr. zamoryty)

zămărî
ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc'a.

DOOM

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămătișe
SĂMĂCHÍȘĂ s. f. (Regional) Lapte prins și smîntînit; chișleag. ♦ Brînză obținută din lapte de vacă prins.

zămătișă
SĂMĂCHÍȘĂ s. f. (Regional) Lapte prins și smîntînit; chișleag. ♦ Brînză obținută din lapte de vacă prins.

zănatec
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, Bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

DOOM

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănatic
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, Bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

DOOM

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănatica
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, Bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

DOOM

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănatice
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, Bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

DOOM

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănaticei
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, Bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

DOOM

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănaticele
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, Bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

DOOM

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănaticelor
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, Bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

DOOM

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănatici
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, Bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

DOOM

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănaticii
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, Bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

DOOM

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănaticilor
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, Bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

DOOM

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănaticul
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, Bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

DOOM

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănaticului
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, Bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

DOOM

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănatul
ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Din sb. zanat.

DOOM

zănát (reg.) s. n., pl. zănáturi

zănatului
ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Din sb. zanat.

DOOM

zănát (reg.) s. n., pl. zănáturi

zănaturi
ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Din sb. zanat.

DOOM

zănát (reg.) s. n., pl. zănáturi

zănaturile
ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Din sb. zanat.

DOOM

zănát (reg.) s. n., pl. zănáturi

zănaturilor
ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Din sb. zanat.

DOOM

zănát (reg.) s. n., pl. zănáturi

zănghet
ZẮNGHET s. n. (Var.) Zăngăt.

zăngăitură
ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

DOOM

zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri

zăngănea
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăneai
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăneala
ZĂNGĂNEÁLĂ, zăngăneli, s. f. Sunet metalic; zăngănit. – Zăngăni + suf. -eală.

DOOM

zăngăneálă s. f., g.-d. art. zăngănélii; pl. zăngănéli

zăngăneam
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănească
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăneau
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăneați
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăneli
ZĂNGĂNEÁLĂ, zăngăneli, s. f. Sunet metalic; zăngănit. – Zăngăni + suf. -eală.

DOOM

zăngăneálă s. f., g.-d. art. zăngănélii; pl. zăngănéli

zăngănelii
ZĂNGĂNEÁLĂ, zăngăneli, s. f. Sunet metalic; zăngănit. – Zăngăni + suf. -eală.

DOOM

zăngăneálă s. f., g.-d. art. zăngănélii; pl. zăngănéli

zăngănelile
ZĂNGĂNEÁLĂ, zăngăneli, s. f. Sunet metalic; zăngănit. – Zăngăni + suf. -eală.

DOOM

zăngăneálă s. f., g.-d. art. zăngănélii; pl. zăngănéli

zăngănelilor
ZĂNGĂNEÁLĂ, zăngăneli, s. f. Sunet metalic; zăngănit. – Zăngăni + suf. -eală.

DOOM

zăngăneálă s. f., g.-d. art. zăngănélii; pl. zăngănéli

zăngănesc
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănește
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănești
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăni
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănii
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănim
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănind
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănire
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănire
ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.

DOOM

zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri

zăngănirea
ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.

DOOM

zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri

zăngăniri
ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.

DOOM

zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri

zăngănirii
ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.

DOOM

zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri

zăngănirile
ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.

DOOM

zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri

zăngănirilor
ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.

DOOM

zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri

zăngăniră
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănirăm
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănirăți
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănise
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănisem
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăniseră
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăniserăm
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăniserăți
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăniseși
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăniseți
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănit
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngănit
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

zăngănit
ZINGĂNÍT s. n. v. zăngănit.

DOOM

zăngănít s. n., pl. zăngăníturi

zăngănitoare
ZINGHENITÓR, -OÁRE, adj. v. zăngănitor.

DOOM

zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre

zăngănitoarea
ZINGHENITÓR, -OÁRE, adj. v. zăngănitor.

DOOM

zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre

zăngănitoarei
ZINGHENITÓR, -OÁRE, adj. v. zăngănitor.

DOOM

zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre

zăngănitoarele
ZINGHENITÓR, -OÁRE, adj. v. zăngănitor.

DOOM

zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre

zăngănitoarelor
ZINGHENITÓR, -OÁRE, adj. v. zăngănitor.

DOOM

zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre

zăngănitor
ZINGHENITÓR, -OÁRE, adj. v. zăngănitor.

DOOM

zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre

zăngănitori
ZINGHENITÓR, -OÁRE, adj. v. zăngănitor.

DOOM

zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre

zăngănitorii
ZINGHENITÓR, -OÁRE, adj. v. zăngănitor.

DOOM

zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre

zăngănitorilor
ZINGHENITÓR, -OÁRE, adj. v. zăngănitor.

DOOM

zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre

zăngănitorul
ZINGHENITÓR, -OÁRE, adj. v. zăngănitor.

DOOM

zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre

zăngănitorului
ZINGHENITÓR, -OÁRE, adj. v. zăngănitor.

DOOM

zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre

zăngănitul
ZINGĂNÍT s. n. v. zăngănit.

DOOM

zăngănít s. n., pl. zăngăníturi

zăngănitului
ZINGĂNÍT s. n. v. zăngănit.

DOOM

zăngănít s. n., pl. zăngăníturi

zăngănitura
ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

DOOM

zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri

zăngănituri
ZINGĂNÍT s. n. v. zăngănit.

DOOM

zăngănít s. n., pl. zăngăníturi

zăngănituri
ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

DOOM

zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri

zăngăniturii
ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

DOOM

zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri

zăngăniturile
ZINGĂNÍT s. n. v. zăngănit.

DOOM

zăngănít s. n., pl. zăngăníturi

zăngăniturile
ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

DOOM

zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri

zăngăniturilor
ZINGĂNÍT s. n. v. zăngănit.

DOOM

zăngănít s. n., pl. zăngăníturi

zăngăniturilor
ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

DOOM

zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri

zăngăniși
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăniți
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

DOOM

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăt
ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

DOOM

zắngăt s. n., pl. zắngăte

zăngăte
ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

DOOM

zắngăt s. n., pl. zắngăte

zăngătele
ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

DOOM

zắngăt s. n., pl. zắngăte

zăngătelor
ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

DOOM

zắngăt s. n., pl. zắngăte

zăngătul
ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

DOOM

zắngăt s. n., pl. zắngăte

zăngătului
ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

DOOM

zắngăt s. n., pl. zắngăte

zănoaga
ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. – Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.

DOOM

zănoágă s. f., g.-d. art. zănoágei; pl. zănoáge

zănoage
ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. – Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.

DOOM

zănoágă s. f., g.-d. art. zănoágei; pl. zănoáge

zănoagei
ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. – Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.

DOOM

zănoágă s. f., g.-d. art. zănoágei; pl. zănoáge

zănoagele
ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. – Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.

DOOM

zănoágă s. f., g.-d. art. zănoágei; pl. zănoáge

zănoagelor
ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. – Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.

DOOM

zănoágă s. f., g.-d. art. zănoágei; pl. zănoáge

zănătar
ZĂNĂTÁR, zănătári, s. m. (Banat) Meseriaș, meșteșugar. (din zănat < scr. zanat < tc. zanat)

zăpada
ZĂPÁDĂ, (1) zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0°C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. – Cf. sl. zapadati „a cădea”.

DOOM

zăpádă s. f., g.-d. art. zăpézii; (ninsori) pl. zăpézi

zăpceaua
ZAPCIÁLĂ, zapcieli, s. f. (Înv.) Încasare cu forța a dărilor sau a datoriilor; executare. [Pr.: -ci-a-] – Zapcii + suf. -eală.

DOOM

zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli

zăpcele
ZAPCIÁLĂ, zapcieli, s. f. (Înv.) Încasare cu forța a dărilor sau a datoriilor; executare. [Pr.: -ci-a-] – Zapcii + suf. -eală.

DOOM

zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli

zăpcelei
ZAPCIÁLĂ, zapcieli, s. f. (Înv.) Încasare cu forța a dărilor sau a datoriilor; executare. [Pr.: -ci-a-] – Zapcii + suf. -eală.

DOOM

zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli

zăpcelele
ZAPCIÁLĂ, zapcieli, s. f. (Înv.) Încasare cu forța a dărilor sau a datoriilor; executare. [Pr.: -ci-a-] – Zapcii + suf. -eală.

DOOM

zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli

zăpcelelor
ZAPCIÁLĂ, zapcieli, s. f. (Înv.) Încasare cu forța a dărilor sau a datoriilor; executare. [Pr.: -ci-a-] – Zapcii + suf. -eală.

DOOM

zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli

zăpezi
ZĂPÁDĂ, (1) zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0°C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. – Cf. sl. zapadati „a cădea”.

DOOM

zăpádă s. f., g.-d. art. zăpézii; (ninsori) pl. zăpézi

zăpezii
ZĂPÁDĂ, (1) zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0°C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. – Cf. sl. zapadati „a cădea”.

DOOM

zăpádă s. f., g.-d. art. zăpézii; (ninsori) pl. zăpézi

zăpezile
ZĂPÁDĂ, (1) zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0°C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. – Cf. sl. zapadati „a cădea”.

DOOM

zăpádă s. f., g.-d. art. zăpézii; (ninsori) pl. zăpézi

zăpezilor
ZĂPÁDĂ, (1) zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0°C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. – Cf. sl. zapadati „a cădea”.

DOOM

zăpádă s. f., g.-d. art. zăpézii; (ninsori) pl. zăpézi

zăpig
ZĂBÍG s. n. (Var., Olt.) Zăbic. (din zob)

zăplana
ZĂPLÁN, -Ă, zăplani, -e, s. m. și f. Om înalt și voinic; vlăjgan, lungan. – Et. nec.

zăplane
ZĂPLÁN, -Ă, zăplani, -e, s. m. și f. Om înalt și voinic; vlăjgan, lungan. – Et. nec.

zăplanei
ZĂPLÁN, -Ă, zăplani, -e, s. m. și f. Om înalt și voinic; vlăjgan, lungan. – Et. nec.

zăplanele
ZĂPLÁN, -Ă, zăplani, -e, s. m. și f. Om înalt și voinic; vlăjgan, lungan. – Et. nec.

zăplanelor
ZĂPLÁN, -Ă, zăplani, -e, s. m. și f. Om înalt și voinic; vlăjgan, lungan. – Et. nec.

zăplano
ZĂPLÁN, -Ă, zăplani, -e, s. m. și f. Om înalt și voinic; vlăjgan, lungan. – Et. nec.

zăpoadă
ZĂPOÁDĂ s. f. (Var.) Zăpodie. (din sl. zapodŭ = ascunzătoare)

zăpoare
ZĂPÓR, zăpoare, s. n. (Pop.) 1. Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un punct al unui râu, îndeosebi la coturi sau pe secțiuni de scurgere mai înguste, datorită căreia se produc creșteri de nivel și inundații; p. ext. revărsare, inundație. 2. Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau funcționarea morilor de apă; apa oprită la baraj. ◊ Expr. A pune zăpor = (despre cai) a nu voi să tragă; a se împotrivi. – Din bg. zapor.

DOOM

zăpór (pop.) s. n., pl. zăpoáre

zăpoarele
ZĂPÓR, zăpoare, s. n. (Pop.) 1. Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un punct al unui râu, îndeosebi la coturi sau pe secțiuni de scurgere mai înguste, datorită căreia se produc creșteri de nivel și inundații; p. ext. revărsare, inundație. 2. Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau funcționarea morilor de apă; apa oprită la baraj. ◊ Expr. A pune zăpor = (despre cai) a nu voi să tragă; a se împotrivi. – Din bg. zapor.

DOOM

zăpór (pop.) s. n., pl. zăpoáre

zăpoarelor
ZĂPÓR, zăpoare, s. n. (Pop.) 1. Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un punct al unui râu, îndeosebi la coturi sau pe secțiuni de scurgere mai înguste, datorită căreia se produc creșteri de nivel și inundații; p. ext. revărsare, inundație. 2. Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau funcționarea morilor de apă; apa oprită la baraj. ◊ Expr. A pune zăpor = (despre cai) a nu voi să tragă; a se împotrivi. – Din bg. zapor.

DOOM

zăpór (pop.) s. n., pl. zăpoáre

zăpodia
ZĂPÓDIE, zăpodii, s. f. (Reg.) 1. Platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. – Din sl. zapodŭ.

DOOM

zăpódie (înv., pop.) (-di-e) s. f., art. zăpódia (-di-a), g.-d. art. zăpódiei; pl. zăpódii, art. zăpódiile (-di-i-)

zăpodie
ZĂPÓDIE, zăpodii, s. f. (Reg.) 1. Platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. – Din sl. zapodŭ.

DOOM

zăpódie (înv., pop.) (-di-e) s. f., art. zăpódia (-di-a), g.-d. art. zăpódiei; pl. zăpódii, art. zăpódiile (-di-i-)

zăpodiei
ZĂPÓDIE, zăpodii, s. f. (Reg.) 1. Platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. – Din sl. zapodŭ.

DOOM

zăpódie (înv., pop.) (-di-e) s. f., art. zăpódia (-di-a), g.-d. art. zăpódiei; pl. zăpódii, art. zăpódiile (-di-i-)

zăpodii
ZĂPÓDIE, zăpodii, s. f. (Reg.) 1. Platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. – Din sl. zapodŭ.

DOOM

zăpódie (înv., pop.) (-di-e) s. f., art. zăpódia (-di-a), g.-d. art. zăpódiei; pl. zăpódii, art. zăpódiile (-di-i-)

zăpodiile
ZĂPÓDIE, zăpodii, s. f. (Reg.) 1. Platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. – Din sl. zapodŭ.

DOOM

zăpódie (înv., pop.) (-di-e) s. f., art. zăpódia (-di-a), g.-d. art. zăpódiei; pl. zăpódii, art. zăpódiile (-di-i-)

zăpodiilor
ZĂPÓDIE, zăpodii, s. f. (Reg.) 1. Platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. – Din sl. zapodŭ.

DOOM

zăpódie (înv., pop.) (-di-e) s. f., art. zăpódia (-di-a), g.-d. art. zăpódiei; pl. zăpódii, art. zăpódiile (-di-i-)

zăpodină
ZĂPÓDINĂ s. f. (Olt.) Zăpodie. (din sb. zapodina)

zăpor
ZĂPÓR, zăpoare, s. n. (Pop.) 1. Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un punct al unui râu, îndeosebi la coturi sau pe secțiuni de scurgere mai înguste, datorită căreia se produc creșteri de nivel și inundații; p. ext. revărsare, inundație. 2. Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau funcționarea morilor de apă; apa oprită la baraj. ◊ Expr. A pune zăpor = (despre cai) a nu voi să tragă; a se împotrivi. – Din bg. zapor.

DOOM

zăpór (pop.) s. n., pl. zăpoáre

zăpori
ZĂPORÎ́, pers. 3 zăporăște, vb. IV. Refl. (Pop.; despre ape) A se revărsa în timpul dezghețului; a inunda prin dezgheț. – Din zăpor.

DOOM

zăporî́ (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zăporắște, imperf. 3 sg. se zăporá, perf. s. 3 sg. se zăporî́; conj. prez. 3 să se zăporáscă; ger. zăporấndu-se

zăporire
ZĂPORÍ, zăporésc, vb. IV. Refl. (Var.) Zăporî.

zăporul
ZĂPÓR, zăpoare, s. n. (Pop.) 1. Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un punct al unui râu, îndeosebi la coturi sau pe secțiuni de scurgere mai înguste, datorită căreia se produc creșteri de nivel și inundații; p. ext. revărsare, inundație. 2. Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau funcționarea morilor de apă; apa oprită la baraj. ◊ Expr. A pune zăpor = (despre cai) a nu voi să tragă; a se împotrivi. – Din bg. zapor.

DOOM

zăpór (pop.) s. n., pl. zăpoáre

zăporului
ZĂPÓR, zăpoare, s. n. (Pop.) 1. Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un punct al unui râu, îndeosebi la coturi sau pe secțiuni de scurgere mai înguste, datorită căreia se produc creșteri de nivel și inundații; p. ext. revărsare, inundație. 2. Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau funcționarea morilor de apă; apa oprită la baraj. ◊ Expr. A pune zăpor = (despre cai) a nu voi să tragă; a se împotrivi. – Din bg. zapor.

DOOM

zăpór (pop.) s. n., pl. zăpoáre

zăporâre
ZĂPORÎ́, pers. 3 zăporăște, vb. IV. Refl. (Pop.; despre ape) A se revărsa în timpul dezghețului; a inunda prin dezgheț. – Din zăpor.

zăpreală
ZĂPREÁLĂ s. f. Constipație sau retenție de urină. (cf. zăpri)

zăpreti
ZĂPRETÍ, zăpretésc, vb. IV. Tranz. 1. A opri. 2. (Înv.) A înfricoșa. (cf. zăpri)

zăpretit
ZĂPRETÍ, zăpretésc, vb. IV. Tranz. 1. A opri. 2. (Înv.) A înfricoșa. (cf. zăpri)

zăpreștenie
ZĂPREȘTÉNIE s. f. Oprire. (din sl. zaprĕštenije)

zăpri
ZĂPRÍ, zăprésc, vb. IV. Refl. A suferi de constipație sau de disurie. (din sl. zaprĕti = a închide)

zăprire
ZĂPRÍ, zăprésc, vb. IV. Refl. A suferi de constipație sau de disurie. (din sl. zaprĕti = a închide)

zăprăti
ZĂPRETÍ, zăpretésc, vb. IV. Tranz. 1. A opri. 2. (Înv.) A înfricoșa. (cf. zăpri)

zăpsea
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpseai
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpseam
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsească
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpseau
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpseați
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsesc
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsește
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsești
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsi
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsii
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsim
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsind
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsire
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsire
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste, a băga de seamă. – Et. nec.

zăpsiră
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsirăm
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsirăți
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsise
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsisem
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsiseră
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsiserăm
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsiserăți
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsiseși
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsiseți
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsit
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsit
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste, a băga de seamă. – Et. nec.

zăpsiși
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsiți
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

DOOM

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpuc
ZĂPÚC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.

DOOM

zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri

zăpucul
ZĂPÚC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.

DOOM

zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri

zăpucului
ZĂPÚC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.

DOOM

zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri

zăpucuri
ZĂPÚC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.

DOOM

zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri

zăpucurile
ZĂPÚC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.

DOOM

zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri

zăpucurilor
ZĂPÚC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.

DOOM

zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri

zăpug
ZĂPÚC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.

DOOM

zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri

zăpuh
ZĂPÚC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.

DOOM

zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri

zăpușeala
ZĂPUȘEÁLĂ, zăpușeli, s. f. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăduf, zăpuc. – Zăpuși + suf. -eală.

DOOM

zăpușeálă s. f., g.-d. art. zăpușélii; pl. zăpușéli

zăpușeli
ZĂPUȘEÁLĂ, zăpușeli, s. f. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăduf, zăpuc. – Zăpuși + suf. -eală.

DOOM

zăpușeálă s. f., g.-d. art. zăpușélii; pl. zăpușéli

zăpușelii
ZĂPUȘEÁLĂ, zăpușeli, s. f. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăduf, zăpuc. – Zăpuși + suf. -eală.

DOOM

zăpușeálă s. f., g.-d. art. zăpușélii; pl. zăpușéli

zăpușelile
ZĂPUȘEÁLĂ, zăpușeli, s. f. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăduf, zăpuc. – Zăpuși + suf. -eală.

DOOM

zăpușeálă s. f., g.-d. art. zăpușélii; pl. zăpușéli

zăpușelilor
ZĂPUȘEÁLĂ, zăpușeli, s. f. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăduf, zăpuc. – Zăpuși + suf. -eală.

DOOM

zăpușeálă s. f., g.-d. art. zăpușélii; pl. zăpușéli

zăpuși
ZĂPUȘÍ, pers. 3 zăpușește, vb. IV. Tranz. (Pop.; despre soare) A încălzi foarte tare, a înfierbânta. – Din bg. zapusa, sb. zapušiti „a umple de fum”.

DOOM

zăpușí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zăpușéste, imperf. 3 sg. zăpușeá conj. prez. 3 să zăpușeáscă; ger. zăpușínd

zăpușire
ZĂPUȘÍ, pers. 3 zăpușește, vb. IV. Tranz. (Pop.; despre soare) A încălzi foarte tare, a înfierbânta. – Din bg. zapuša, scr. zapušiti „a umple de fum”.

zăpușit
ZĂPUȘÍT, -Ă, zăpușiți, -te, adj. (Pop.) 1. Înăbușit, sufocat de căldură. 2. Înăbușitor (din cauza căldurii), sufocant, zăpușitor. – V. zăpuși.

zăpușitoare
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

DOOM

zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre

zăpușitoarea
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

DOOM

zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre

zăpușitoarei
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

DOOM

zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre

zăpușitoarele
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

DOOM

zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre

zăpușitoarelor
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

DOOM

zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre

zăpușitor
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

DOOM

zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre

zăpușitori
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

DOOM

zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre

zăpușitorii
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

DOOM

zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre

zăpușitorilor
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

DOOM

zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre

zăpușitorul
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

DOOM

zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre

zăpușitorului
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

DOOM

zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre

zăpârste
ZĂPẤRSTEA, zăpârstea, s. m. și f. (Reg.) Ultimul născut (într-o familie); prâslea, mezin. – Et. nec.

DOOM

zăpấrstea (reg.) s. m. și f., g.-d. lui zăpấrstea; pl. zăpấrstea

zăpârstea
ZĂPẤRSTEA, zăpârstea, s. m. și f. (Reg.) Ultimul născut (într-o familie); prâslea, mezin. – Et. nec.

DOOM

zăpấrstea (reg.) s. m. și f., g.-d. lui zăpấrstea; pl. zăpấrstea

zăpârstea
ZĂPẤRSTEA, zăpârstea, s. m. și f. (Reg.) Ultimul născut (într-o familie); prâslea, mezin. – Et. nec.

DOOM

zăpấrstea (reg.) s. m. și f., g.-d. lui zăpấrstea; pl. zăpấrstea

zăpăcea
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăceai
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăceala
ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală.

DOOM

zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli

zăpăceam
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcească
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăceau
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăceați
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăceli
ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală.

DOOM

zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli

zăpăcelii
ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală.

DOOM

zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli

zăpăcelile
ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală.

DOOM

zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli

zăpăcelilor
ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală.

DOOM

zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli

zăpăcesc
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcește
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcești
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăci
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcii
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcim
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcind
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcire
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcire
ZĂPĂCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei. – V. zăpăci.

DOOM

zăpăcíre s. f., g.-d. art. zăpăcírii

zăpăcirea
ZĂPĂCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei. – V. zăpăci.

DOOM

zăpăcíre s. f., g.-d. art. zăpăcírii

zăpăciri
ZĂPĂCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei. – V. zăpăci.

DOOM

zăpăcíre s. f., g.-d. art. zăpăcírii

zăpăcirii
ZĂPĂCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei. – V. zăpăci.

DOOM

zăpăcíre s. f., g.-d. art. zăpăcírii

zăpăcirile
ZĂPĂCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei. – V. zăpăci.

DOOM

zăpăcíre s. f., g.-d. art. zăpăcírii

zăpăcirilor
ZĂPĂCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei. – V. zăpăci.

DOOM

zăpăcíre s. f., g.-d. art. zăpăcírii

zăpăciră
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcirăm
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcirăți
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcise
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcisem
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăciseră
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăciserăm
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăciserăți
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăciseși
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăciseți
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcit
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăcit
ZĂPĂCÍT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci.

zăpăcita
ZĂPĂCÍT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci.

zăpăcite
ZĂPĂCÍT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci.

zăpăcitei
ZĂPĂCÍT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci.

zăpăcitele
ZĂPĂCÍT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci.

zăpăcitelor
ZĂPĂCÍT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci.

zăpăcitoare
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

DOOM

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitoarea
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

DOOM

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitoarei
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

DOOM

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitoarele
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

DOOM

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitoarelor
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

DOOM

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitor
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

DOOM

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitori
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

DOOM

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitorii
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

DOOM

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitorilor
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

DOOM

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitorul
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

DOOM

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitorului
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

DOOM

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitul
ZĂPĂCÍT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci.

zăpăcitului
ZĂPĂCÍT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci.

zăpăciși
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăciți
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.

DOOM

zăpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 să zăpăceáscă

zăpăciți
ZĂPĂCÍT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci.

zăpăciții
ZĂPĂCÍT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci.

zăpăciților
ZĂPĂCÍT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci.

zăpădi
ZĂPĂDÍ, zăpădésc, vb. IV. Tranz. (Var., înv.) A înzăpezi. (din zăpadă < sl. zapadŭ = cădere; cf. bg. zapad = apus)

zăpădire
ZĂPĂDÍ, zăpădésc, vb. IV. Tranz. (Var., înv.) A înzăpezi. (din zăpadă < sl. zapadŭ = cădere; cf. bg. zapad = apus)

zăpădit
ZĂPĂDÍ, zăpădésc, vb. IV. Tranz. (Var., înv.) A înzăpezi. (din zăpadă < sl. zapadŭ = cădere; cf. bg. zapad = apus)

zăpădoasa
ZĂPĂDÓS, -OÁSĂ, zăpădoși, -oase, adj. (Rar) Cu multă zăpadă, plin de zăpadă. – Zăpadă + suf. -os.

DOOM

zăpădós (rar) adj. m., pl. zăpădóși; f. zăpădoásă, pl. zăpădoáse

zăpădoase
ZĂPĂDÓS, -OÁSĂ, zăpădoși, -oase, adj. (Rar) Cu multă zăpadă, plin de zăpadă. – Zăpadă + suf. -os.

DOOM

zăpădós (rar) adj. m., pl. zăpădóși; f. zăpădoásă, pl. zăpădoáse

zăpădoasei
ZĂPĂDÓS, -OÁSĂ, zăpădoși, -oase, adj. (Rar) Cu multă zăpadă, plin de zăpadă. – Zăpadă + suf. -os.

DOOM

zăpădós (rar) adj. m., pl. zăpădóși; f. zăpădoásă, pl. zăpădoáse

zăpădoasele
ZĂPĂDÓS, -OÁSĂ, zăpădoși, -oase, adj. (Rar) Cu multă zăpadă, plin de zăpadă. – Zăpadă + suf. -os.

DOOM

zăpădós (rar) adj. m., pl. zăpădóși; f. zăpădoásă, pl. zăpădoáse

zăpădoaselor
ZĂPĂDÓS, -OÁSĂ, zăpădoși, -oase, adj. (Rar) Cu multă zăpadă, plin de zăpadă. – Zăpadă + suf. -os.

DOOM

zăpădós (rar) adj. m., pl. zăpădóși; f. zăpădoásă, pl. zăpădoáse

zăpădos
ZĂPĂDÓS, -OÁSĂ, zăpădoși, -oase, adj. (Rar) Cu multă zăpadă, plin de zăpadă. – Zăpadă + suf. -os.

DOOM

zăpădós (rar) adj. m., pl. zăpădóși; f. zăpădoásă, pl. zăpădoáse

zăpădosul
ZĂPĂDÓS, -OÁSĂ, zăpădoși, -oase, adj. (Rar) Cu multă zăpadă, plin de zăpadă. – Zăpadă + suf. -os.

DOOM

zăpădós (rar) adj. m., pl. zăpădóși; f. zăpădoásă, pl. zăpădoáse

zăpădosului
ZĂPĂDÓS, -OÁSĂ, zăpădoși, -oase, adj. (Rar) Cu multă zăpadă, plin de zăpadă. – Zăpadă + suf. -os.

DOOM

zăpădós (rar) adj. m., pl. zăpădóși; f. zăpădoásă, pl. zăpădoáse

zăpădoși
ZĂPĂDÓS, -OÁSĂ, zăpădoși, -oase, adj. (Rar) Cu multă zăpadă, plin de zăpadă. – Zăpadă + suf. -os.

DOOM

zăpădós (rar) adj. m., pl. zăpădóși; f. zăpădoásă, pl. zăpădoáse

zăpădoșii
ZĂPĂDÓS, -OÁSĂ, zăpădoși, -oase, adj. (Rar) Cu multă zăpadă, plin de zăpadă. – Zăpadă + suf. -os.

DOOM

zăpădós (rar) adj. m., pl. zăpădóși; f. zăpădoásă, pl. zăpădoáse

zăpădoșilor
ZĂPĂDÓS, -OÁSĂ, zăpădoși, -oase, adj. (Rar) Cu multă zăpadă, plin de zăpadă. – Zăpadă + suf. -os.

DOOM

zăpădós (rar) adj. m., pl. zăpădóși; f. zăpădoásă, pl. zăpădoáse

zăpăi
ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

DOOM

zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie

zăpăia
ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

DOOM

zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie

zăpăiau
ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

DOOM

zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie

zăpăie
ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

DOOM

zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie

zăpăind
ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

DOOM

zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie

zăpăire
ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

DOOM

zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie

zăpăire
ZĂPĂÍ, pers. 3 zắpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

zăpăiră
ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

DOOM

zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie

zăpăise
ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

DOOM

zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie

zăpăiseră
ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

DOOM

zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie

zăpăit
ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

DOOM

zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie

zăpăit
ZĂPĂÍT, zăpăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.

DOOM

zăpăít (reg.) s. n., pl. zăpăíturi

zăpăitul
ZĂPĂÍT, zăpăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.

DOOM

zăpăít (reg.) s. n., pl. zăpăíturi

zăpăitului
ZĂPĂÍT, zăpăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.

DOOM

zăpăít (reg.) s. n., pl. zăpăíturi

zăpăitura
ZĂPĂITÚRĂ, zăpădturi, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură.

DOOM

zăpăitúră (-pă-i-) (reg.) s. f., g.-d. art. zăpăitúrii; pl. zăpăitúri

zăpăituri
ZĂPĂÍT, zăpăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.

DOOM

zăpăít (reg.) s. n., pl. zăpăíturi

zăpăituri
ZĂPĂITÚRĂ, zăpădturi, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură.

DOOM

zăpăitúră (-pă-i-) (reg.) s. f., g.-d. art. zăpăitúrii; pl. zăpăitúri

zăpăiturii
ZĂPĂITÚRĂ, zăpădturi, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură.

DOOM

zăpăitúră (-pă-i-) (reg.) s. f., g.-d. art. zăpăitúrii; pl. zăpăitúri

zăpăiturile
ZĂPĂÍT, zăpăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.

DOOM

zăpăít (reg.) s. n., pl. zăpăíturi

zăpăiturile
ZĂPĂITÚRĂ, zăpădturi, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură.

DOOM

zăpăitúră (-pă-i-) (reg.) s. f., g.-d. art. zăpăitúrii; pl. zăpăitúri

zăpăiturilor
ZĂPĂÍT, zăpăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.

DOOM

zăpăít (reg.) s. n., pl. zăpăíturi

zăpăiturilor
ZĂPĂITÚRĂ, zăpădturi, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură.

DOOM

zăpăitúră (-pă-i-) (reg.) s. f., g.-d. art. zăpăitúrii; pl. zăpăitúri

zăpăuc
ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

DOOM

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăpșire
ZĂPȘÍ vb. IV v. zăpsi.

zăpșit
ZĂPȘÍ vb. IV v. zăpsi.

zăr
ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. – Et. nec.

DOOM

zer s. n. pl. zéruri

zăranie
ZĂRÁNIE s. f. (Trans.) Aparență. (din zare)

zărar
ZĂRÁR, zărari, s. m. (Reg.) Cioban care mulge oile; mulgător. – Zer + suf. -ar.

zărculă
zărcúlă (-le), s. f. – Bonetă. – Mr. zărculă. Tc. zerkülah (Șeineanu, II, 386), cf. chiulaf și sb. zarkula. Sec. XVIII, înv.

zărdiceafă
ZERDICEÁF s. m. Plantă din a cărei rădăcină se scoate o vopsea galbenă (Curcuma longa). ♦ Substanță colorantă galbenă extrasă din planta de mai sus. – Din tc. zerdeçav.

DOOM

zerdiceáf s. m.

zărdit
ZĂRGHÍT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – Et. nec.

zărea
ZĂREÁ s. f. (Popular) Diminutiv al lui z a r e (2). Sub poale de codru verde O zărea de foc se vede. ȘEZ. VIII 178.

zărea
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zăreai
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zăream
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărească
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zăreau
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zăreați
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zăresc
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărește
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărești
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărgani
ZĂRGÁN, zărgani, s. m. Specie de pește marin cu corpul alungit și cilindric, acoperit cu solzi mici, cu fălcile prelungite și cu oasele de culoare verde (Belone belone euxini). – Et. nec.

DOOM

zărgán (specie de pești) s. m., pl. zărgáni

zărganii
ZĂRGÁN, zărgani, s. m. Specie de pește marin cu corpul alungit și cilindric, acoperit cu solzi mici, cu fălcile prelungite și cu oasele de culoare verde (Belone belone euxini). – Et. nec.

DOOM

zărgán (specie de pești) s. m., pl. zărgáni

zărganilor
ZĂRGÁN, zărgani, s. m. Specie de pește marin cu corpul alungit și cilindric, acoperit cu solzi mici, cu fălcile prelungite și cu oasele de culoare verde (Belone belone euxini). – Et. nec.

DOOM

zărgán (specie de pești) s. m., pl. zărgáni

zărganul
ZĂRGÁN, zărgani, s. m. Specie de pește marin cu corpul alungit și cilindric, acoperit cu solzi mici, cu fălcile prelungite și cu oasele de culoare verde (Belone belone euxini). – Et. nec.

DOOM

zărgán (specie de pești) s. m., pl. zărgáni

zărganului
ZĂRGÁN, zărgani, s. m. Specie de pește marin cu corpul alungit și cilindric, acoperit cu solzi mici, cu fălcile prelungite și cu oasele de culoare verde (Belone belone euxini). – Et. nec.

DOOM

zărgán (specie de pești) s. m., pl. zărgáni

zărghea
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărgheai
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărgheala
ZĂRGHEÁLĂ, zărgheli, s. f. (Reg.) Nebunie, țicneală, sminteală. – Zărghi + suf. -eală.

DOOM

zărgheálă (reg.) s. f., g.-d. art. zărgliélii; pl. zărghéli

zărgheam
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghească
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărgheau
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărgheați
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărgheli
ZĂRGHEÁLĂ, zărgheli, s. f. (Reg.) Nebunie, țicneală, sminteală. – Zărghi + suf. -eală.

DOOM

zărgheálă (reg.) s. f., g.-d. art. zărgliélii; pl. zărghéli

zărghelii
ZĂRGHEÁLĂ, zărgheli, s. f. (Reg.) Nebunie, țicneală, sminteală. – Zărghi + suf. -eală.

DOOM

zărgheálă (reg.) s. f., g.-d. art. zărgliélii; pl. zărghéli

zărghelile
ZĂRGHEÁLĂ, zărgheli, s. f. (Reg.) Nebunie, țicneală, sminteală. – Zărghi + suf. -eală.

DOOM

zărgheálă (reg.) s. f., g.-d. art. zărgliélii; pl. zărghéli

zărghelilor
ZĂRGHEÁLĂ, zărgheli, s. f. (Reg.) Nebunie, țicneală, sminteală. – Zărghi + suf. -eală.

DOOM

zărgheálă (reg.) s. f., g.-d. art. zărgliélii; pl. zărghéli

zărghenia
ZĂRGHÉNIE, zărghenii, s. f. (Reg.) Zărgheală. – Zărghi + suf. -enie.

DOOM

zărghénie (reg.) (-ni-e) s. 1, art. zărghénia (-ni-a), g.-d. art. zărghéniei; pl. zărghénii, art. zărghéniile (-ni-i-)

zărghenie
ZĂRGHÉNIE, zărghenii, s. f. (Reg.) Zărgheală. – Zărghi + suf. -enie.

DOOM

zărghénie (reg.) (-ni-e) s. 1, art. zărghénia (-ni-a), g.-d. art. zărghéniei; pl. zărghénii, art. zărghéniile (-ni-i-)

zărgheniei
ZĂRGHÉNIE, zărghenii, s. f. (Reg.) Zărgheală. – Zărghi + suf. -enie.

DOOM

zărghénie (reg.) (-ni-e) s. 1, art. zărghénia (-ni-a), g.-d. art. zărghéniei; pl. zărghénii, art. zărghéniile (-ni-i-)

zărghenii
ZĂRGHÉNIE, zărghenii, s. f. (Reg.) Zărgheală. – Zărghi + suf. -enie.

DOOM

zărghénie (reg.) (-ni-e) s. 1, art. zărghénia (-ni-a), g.-d. art. zărghéniei; pl. zărghénii, art. zărghéniile (-ni-i-)

zărgheniile
ZĂRGHÉNIE, zărghenii, s. f. (Reg.) Zărgheală. – Zărghi + suf. -enie.

DOOM

zărghénie (reg.) (-ni-e) s. 1, art. zărghénia (-ni-a), g.-d. art. zărghéniei; pl. zărghénii, art. zărghéniile (-ni-i-)

zărgheniilor
ZĂRGHÉNIE, zărghenii, s. f. (Reg.) Zărgheală. – Zărghi + suf. -enie.

DOOM

zărghénie (reg.) (-ni-e) s. 1, art. zărghénia (-ni-a), g.-d. art. zărghéniei; pl. zărghénii, art. zărghéniile (-ni-i-)

zărghesc
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghește
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghești
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghi
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghii
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghim
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghind
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghire
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghire
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Et. nec.

zărghiră
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghirăm
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghirăți
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghise
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghisem
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghiseră
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghiserăm
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghiserăți
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghiseși
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghiseți
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghit
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghit
ZĂRGHÍT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – Et. nec.

zărghiși
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zărghiți
ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

DOOM

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă

zări
ZÁRE, zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. În zare sau (rar) în zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ♦ (La pl.) Văzduh. 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase; rază. 3. Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) așezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mică de... ♦ Zori de ziuă, zorii zilei. 3. Culme, creastă, coamă, vârf. – Din sl. zarja.

DOOM

záre (orizont, rază) s. f. g.-d. art. zắrii; pl. zări

zări
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zării
ZÁRE, zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. În zare sau (rar) în zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ♦ (La pl.) Văzduh. 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase; rază. 3. Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) așezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mică de... ♦ Zori de ziuă, zorii zilei. 3. Culme, creastă, coamă, vârf. – Din sl. zarja.

DOOM

záre (orizont, rază) s. f. g.-d. art. zắrii; pl. zări

zării
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zările
ZÁRE, zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. În zare sau (rar) în zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ♦ (La pl.) Văzduh. 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase; rază. 3. Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) așezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mică de... ♦ Zori de ziuă, zorii zilei. 3. Culme, creastă, coamă, vârf. – Din sl. zarja.

DOOM

záre (orizont, rază) s. f. g.-d. art. zắrii; pl. zări

zărilor
ZÁRE, zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. În zare sau (rar) în zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ♦ (La pl.) Văzduh. 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase; rază. 3. Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) așezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mică de... ♦ Zori de ziuă, zorii zilei. 3. Culme, creastă, coamă, vârf. – Din sl. zarja.

DOOM

záre (orizont, rază) s. f. g.-d. art. zắrii; pl. zări

zărim
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărind
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărire
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărire
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din zare.

zăriră
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărirăm
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărirăți
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărise
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărisem
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zăriseră
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zăriserăm
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zăriserăți
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zăriseși
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zăriseți
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărit
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărit
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din zare.

zăriși
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zăriți
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ◊ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieși luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din sl. zĭrĕti.

DOOM

zărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 să zăreáscă

zărnici
ZÂRNÍ, zârnésc, vb. IV. Refl. A se scofâlci, a se strânge, a se zbârci. (ca și aspectul fructului zârnei, din zârnă)

zărnăi
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zărnătici
ZÂRNÍ, zârnésc, vb. IV. Refl. A se scofâlci, a se strânge, a se zbârci. (ca și aspectul fructului zârnei, din zârnă)

zărnăticire
ZÂRNÍ, zârnésc, vb. IV. Refl. A se scofâlci, a se strânge, a se zbârci. (ca și aspectul fructului zârnei, din zârnă)

zărnăticit
ZÂRNÍ, zârnésc, vb. IV. Refl. A se scofâlci, a se strânge, a se zbârci. (ca și aspectul fructului zârnei, din zârnă)

zărpălatica
ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec.

DOOM

zărpălátic (reg.) adj. m., pl. zărpălátici; f. zărpălátică, pl. zărpălátice

zărpălatice
ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec.

DOOM

zărpălátic (reg.) adj. m., pl. zărpălátici; f. zărpălátică, pl. zărpălátice

zărpălaticei
ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec.

DOOM

zărpălátic (reg.) adj. m., pl. zărpălátici; f. zărpălátică, pl. zărpălátice

zărpălaticele
ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec.

DOOM

zărpălátic (reg.) adj. m., pl. zărpălátici; f. zărpălátică, pl. zărpălátice

zărpălaticelor
ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec.

DOOM

zărpălátic (reg.) adj. m., pl. zărpălátici; f. zărpălátică, pl. zărpălátice

zărpălatici
ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec.

DOOM

zărpălátic (reg.) adj. m., pl. zărpălátici; f. zărpălátică, pl. zărpălátice

zărpălaticii
ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec.

DOOM

zărpălátic (reg.) adj. m., pl. zărpălátici; f. zărpălátică, pl. zărpălátice

zărpălaticilor
ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec.

DOOM

zărpălátic (reg.) adj. m., pl. zărpălátici; f. zărpălátică, pl. zărpălátice

zărpălaticul
ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec.

DOOM

zărpălátic (reg.) adj. m., pl. zărpălátici; f. zărpălátică, pl. zărpălátice

zărpălaticului
ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec.

DOOM

zărpălátic (reg.) adj. m., pl. zărpălátici; f. zărpălátică, pl. zărpălátice

zărvi
ZĂRVÍ, zărvésc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A (se) lupta. (din sl. zarŭvati = a (se) lupta > zarvă; cf. slovac. zrvati)

zărvire
ZĂRVÍ, zărvésc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A (se) lupta. (din sl. zarŭvati = a (se) lupta > zarvă; cf. slovac. zrvati)

zărvui
ZĂRVUÍ, zărvuiésc, vb. IV. (Var.) Zărvăi.

zărvuire
ZĂRVUÍ, zărvuiésc, vb. IV. (Var.) Zărvăi.

zărvăi
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăia
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiai
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiam
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiască
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiau
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiați
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiesc
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiește
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiești
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăii
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăim
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăind
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăire
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăire
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

zărvăiră
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăirăm
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăirăți
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăise
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăisem
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiseră
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiserăm
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiserăți
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiseși
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiseți
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăit
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiși
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăiți
ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

DOOM

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărzălie
ZÁRZĂRĂ, zarzăre, s. f. 1. Fructul zarzărului (1). 2. (Reg.) Fructul corcodușului. – Din bg. zarzala, zarzalija.

DOOM

zárzără s. f., g.-d. art. zárzărei; pl. zárzăre

zărzălui
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

DOOM

zárzăr s. m., pl. zárzări

zărzăraș
ZĂRZĂRÁȘ, zărzărași, s. m. (Pop.) Zărzărel. – Zarzăr + suf. -aș.

DOOM

zărzăráș (pop.) s. m., pl. zărzăráși

zărzărași
ZĂRZĂRÁȘ, zărzărași, s. m. (Pop.) Zărzărel. – Zarzăr + suf. -aș.

DOOM

zărzăráș (pop.) s. m., pl. zărzăráși

zărzărașii
ZĂRZĂRÁȘ, zărzărași, s. m. (Pop.) Zărzărel. – Zarzăr + suf. -aș.

DOOM

zărzăráș (pop.) s. m., pl. zărzăráși

zărzărașilor
ZĂRZĂRÁȘ, zărzărași, s. m. (Pop.) Zărzărel. – Zarzăr + suf. -aș.

DOOM

zărzăráș (pop.) s. m., pl. zărzăráși

zărzărașul
ZĂRZĂRÁȘ, zărzărași, s. m. (Pop.) Zărzărel. – Zarzăr + suf. -aș.

DOOM

zărzăráș (pop.) s. m., pl. zărzăráși

zărzărașului
ZĂRZĂRÁȘ, zărzărași, s. m. (Pop.) Zărzărel. – Zarzăr + suf. -aș.

DOOM

zărzăráș (pop.) s. m., pl. zărzăráși

zărzărei
ZĂRZĂRÉL, zarzărei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zarzăr; zărzăraș. – Zarzăr + suf. -el.

DOOM

zărzărél (pop.) s. m., pl. zarzăréi, art. zărzăréii

zărzăreii
ZĂRZĂRÉL, zarzărei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zarzăr; zărzăraș. – Zarzăr + suf. -el.

DOOM

zărzărél (pop.) s. m., pl. zarzăréi, art. zărzăréii

zărzăreilor
ZĂRZĂRÉL, zarzărei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zarzăr; zărzăraș. – Zarzăr + suf. -el.

DOOM

zărzărél (pop.) s. m., pl. zarzăréi, art. zărzăréii

zărzărele
ZĂRZĂRÍCĂ, zărzărele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zarzără. – Zarzără + suf. -ică.

DOOM

zărzărícă (pop.) s. f., g.-d. art. zărzărélei; pl. zărzăréle, art. zărzărélele

zărzărelei
ZĂRZĂRÍCĂ, zărzărele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zarzără. – Zarzără + suf. -ică.

DOOM

zărzărícă (pop.) s. f., g.-d. art. zărzărélei; pl. zărzăréle, art. zărzărélele

zărzărelele
ZĂRZĂRÍCĂ, zărzărele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zarzără. – Zarzără + suf. -ică.

DOOM

zărzărícă (pop.) s. f., g.-d. art. zărzărélei; pl. zărzăréle, art. zărzărélele

zărzărelelor
ZĂRZĂRÍCĂ, zărzărele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zarzără. – Zarzără + suf. -ică.

DOOM

zărzărícă (pop.) s. f., g.-d. art. zărzărélei; pl. zărzăréle, art. zărzărélele

zărzărelul
ZĂRZĂRÉL, zarzărei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zarzăr; zărzăraș. – Zarzăr + suf. -el.

DOOM

zărzărél (pop.) s. m., pl. zarzăréi, art. zărzăréii

zărzărelului
ZĂRZĂRÉL, zarzărei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zarzăr; zărzăraș. – Zarzăr + suf. -el.

DOOM

zărzărél (pop.) s. m., pl. zarzăréi, art. zărzăréii

zărzărica
ZĂRZĂRÍCĂ, zărzărele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zarzără. – Zarzără + suf. -ică.

DOOM

zărzărícă (pop.) s. f., g.-d. art. zărzărélei; pl. zărzăréle, art. zărzărélele

zărânci
ZÂRNÍ, zârnésc, vb. IV. Refl. A se scofâlci, a se strânge, a se zbârci. (ca și aspectul fructului zârnei, din zârnă)

zărâncire
ZÂRNÍ, zârnésc, vb. IV. Refl. A se scofâlci, a se strânge, a se zbârci. (ca și aspectul fructului zârnei, din zârnă)

zărâncit
ZÂRNÍ, zârnésc, vb. IV. Refl. A se scofâlci, a se strânge, a se zbârci. (ca și aspectul fructului zârnei, din zârnă)

zărăfia
ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (Înv.) 1.. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie.

DOOM

zărăfíe (înv.) s. f., art. zărăfía, g.-d. art. zărăfíei; (localuri) pl. zărắfii, art. zărăfíile

zărăfie
ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (Înv.) 1.. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie.

DOOM

zărăfíe (înv.) s. f., art. zărăfía, g.-d. art. zărăfíei; (localuri) pl. zărắfii, art. zărăfíile

zărăfiei
ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (Înv.) 1.. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie.

DOOM

zărăfíe (înv.) s. f., art. zărăfía, g.-d. art. zărăfíei; (localuri) pl. zărắfii, art. zărăfíile

zărăfii
ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (Înv.) 1.. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie.

DOOM

zărăfíe (înv.) s. f., art. zărăfía, g.-d. art. zărăfíei; (localuri) pl. zărắfii, art. zărăfíile

zărăfiile
ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (Înv.) 1.. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie.

DOOM

zărăfíe (înv.) s. f., art. zărăfía, g.-d. art. zărăfíei; (localuri) pl. zărắfii, art. zărăfíile

zărăfiilor
ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (Înv.) 1.. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie.

DOOM

zărăfíe (înv.) s. f., art. zărăfía, g.-d. art. zărăfíei; (localuri) pl. zărắfii, art. zărăfíile

zărăstea
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăsteai
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăsteam
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstească
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăsteau
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăsteați
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstesc
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstește
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstești
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăsti
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstii
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstim
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstind
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstire
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstire
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

zărăstiră
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstirăm
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstirăți
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstise
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstisem
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstiseră
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstiserăm
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstiserăți
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstiseși
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstiseți
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstit
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstiși
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstiți
ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

DOOM

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zăstea
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăsteai
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăsteam
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstească
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăsteau
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăsteați
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstesc
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstește
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstești
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăsti
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstii
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstim
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstimp
ZĂSTÎ́MP, zăstîmpuri, s. n. (Rar) Răstimp. Un zăstîmp de răsuflet, și valurile reîncep. VLAHUȚĂ, la CADE. În acest zăstîmp leșii intrară în țară. Ei puseră domn pe Simeon Movilă. ISPIRESCU, M. V. 54.

zăstind
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstire
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstire
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

zăstiră
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstirăm
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstirăți
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstise
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstisem
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstiseră
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstiserăm
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstiserăți
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstiseși
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstiseți
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstit
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstit
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

zăstiși
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstiți
ZĂSTÍ, zăstesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. – Et. nec.

DOOM

zăstí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăstésc, imperf. 3 sg. zăsteá conj. prez. 3 să zăsteáscă

zăstâmpi
ZĂSTÂMPÍ, zăstâmpésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. (din sl. zastąpiti)

zăstâmpire
ZĂSTÂMPÍ, zăstâmpésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. (din sl. zastąpiti)

zăstâmpit
ZĂSTÂMPÍ, zăstâmpésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. (din sl. zastąpiti)

zăstânc
ZĂSTẤNC, zăstấncuri, s. n. (Var., Olt.) Zăstimp.

zăticnea
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticneai
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticneala
ZĂTICNEÁLĂ, zăticneli, s. f. (Pop.) Zăticnire, împiedicare, stânjenire. – Zăticni + suf. -eală.

DOOM

zăticneálă (pop.) s. (., g.-d. art. zăticneíii; pl. zăticneíi

zăticneam
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnească
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticneau
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticneați
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticneli
ZĂTICNEÁLĂ, zăticneli, s. f. (Pop.) Zăticnire, împiedicare, stânjenire. – Zăticni + suf. -eală.

DOOM

zăticneálă (pop.) s. (., g.-d. art. zăticneíii; pl. zăticneíi

zăticnelii
ZĂTICNEÁLĂ, zăticneli, s. f. (Pop.) Zăticnire, împiedicare, stânjenire. – Zăticni + suf. -eală.

DOOM

zăticneálă (pop.) s. (., g.-d. art. zăticneíii; pl. zăticneíi

zăticnelile
ZĂTICNEÁLĂ, zăticneli, s. f. (Pop.) Zăticnire, împiedicare, stânjenire. – Zăticni + suf. -eală.

DOOM

zăticneálă (pop.) s. (., g.-d. art. zăticneíii; pl. zăticneíi

zăticnelilor
ZĂTICNEÁLĂ, zăticneli, s. f. (Pop.) Zăticnire, împiedicare, stânjenire. – Zăticni + suf. -eală.

DOOM

zăticneálă (pop.) s. (., g.-d. art. zăticneíii; pl. zăticneíi

zăticnesc
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnește
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnești
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticni
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnii
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnim
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnind
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnire
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnire
ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.

DOOM

zăticníre (înv.) s. f., g.-d. art. zăticnírii; pl. zăticníri

zăticnirea
ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.

DOOM

zăticníre (înv.) s. f., g.-d. art. zăticnírii; pl. zăticníri

zăticniri
ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.

DOOM

zăticníre (înv.) s. f., g.-d. art. zăticnírii; pl. zăticníri

zăticnirii
ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.

DOOM

zăticníre (înv.) s. f., g.-d. art. zăticnírii; pl. zăticníri

zăticnirile
ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.

DOOM

zăticníre (înv.) s. f., g.-d. art. zăticnírii; pl. zăticníri

zăticnirilor
ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.

DOOM

zăticníre (înv.) s. f., g.-d. art. zăticnírii; pl. zăticníri

zăticniră
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnirăm
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnirăți
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnise
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnisem
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticniseră
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticniserăm
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticniserăți
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticniseși
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticniseți
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnit
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticnit
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

zăticniși
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticniți
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zătie
zítie (-ii), s. f. – 1. Făină măcinată mare. – 2. Pîine care se dă de pomană făcută cu făină groasă. – Var. zîtie, zătie. Ngr. ζίτια „cerere” (Scriban). În Mold.

zătigni
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zătignire
ZĂTIGNÍ vb. IV v. zăticni.

zătignit
ZĂTIGNÍ vb. IV v. zăticni.

zătihni
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zătoaca
ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok.

DOOM

zătoácă (reg.) s. f., g.-d. art. zăloácei; pl. zătoáce

zătoace
ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok.

DOOM

zătoácă (reg.) s. f., g.-d. art. zăloácei; pl. zătoáce

zătoacei
ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok.

DOOM

zătoácă (reg.) s. f., g.-d. art. zăloácei; pl. zătoáce

zătoacele
ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok.

DOOM

zătoácă (reg.) s. f., g.-d. art. zăloácei; pl. zătoáce

zătoacelor
ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok.

DOOM

zătoácă (reg.) s. f., g.-d. art. zăloácei; pl. zătoáce

zătoane
ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

DOOM

zătón (reg.) s. n., pl. zătoáne

zătoanele
ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

DOOM

zătón (reg.) s. n., pl. zătoáne

zătoanelor
ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

DOOM

zătón (reg.) s. n., pl. zătoáne

zătonar
ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. – Zăton + suf. -ar.

DOOM

zătonár (reg.) s. m., pl. zătonári

zătonare
ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. – Zăton + suf. -ar.

DOOM

zătonár (reg.) s. m., pl. zătonári

zătonari
ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. – Zăton + suf. -ar.

DOOM

zătonár (reg.) s. m., pl. zătonári

zătonarii
ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. – Zăton + suf. -ar.

DOOM

zătonár (reg.) s. m., pl. zătonári

zătonarilor
ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. – Zăton + suf. -ar.

DOOM

zătonár (reg.) s. m., pl. zătonári

zătonarul
ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. – Zăton + suf. -ar.

DOOM

zătonár (reg.) s. m., pl. zătonári

zătonarule
ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. – Zăton + suf. -ar.

DOOM

zătonár (reg.) s. m., pl. zătonári

zătonarului
ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. – Zăton + suf. -ar.

DOOM

zătonár (reg.) s. m., pl. zătonári

zătonea
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătoneai
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătoneam
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonească
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătoneau
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătoneați
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonesc
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonește
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonești
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonii
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonim
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonind
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonire
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonire
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

zătoniră
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonirăm
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonirăți
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonise
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonisem
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătoniseră
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătoniserăm
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătoniserăți
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătoniseși
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătoniseți
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonit
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonit
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

zătoniși
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătoniți
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătonul
ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

DOOM

zătón (reg.) s. n., pl. zătoáne

zătonului
ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

DOOM

zătón (reg.) s. n., pl. zătoáne

zătorci
ZĂTÓRCI s. f. pl. (Banat, Olt.) (Var.) Zător. (scr. zatore)

zătun
ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

DOOM

zătón (reg.) s. n., pl. zătoáne

zătâgni
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

DOOM

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zău
ZĂU interj. 1. (Întărește o afirmație sau o negație, uneori însoțit de „așa”) Pe legea mea, jur că... ◊ Expr. (Pop.) A zice zău = a jura. Ba (nu) zău = dimpotrivă, te asigur că..., vorbesc serios. 2. Într-adevăr, desigur, fără îndoială, bineînțeles. ◊ Expr. Nu știu, zău! = mă îndoiesc, mă întreb dacă... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.

DOOM

zău interj.

zăuit
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuita
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitai
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitam
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitare
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitare
ZĂUITÁ, zăúit, vb. I. Tranz. (Reg.) A uita. – Ză- + uita.

zăuitară
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitarăm
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitarăți
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitase
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitasem
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitaseră
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitaserăm
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitaserăți
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitaseși
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitaseți
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitat
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitat
ZĂUITÁ, zăúit, vb. I. Tranz. (Reg.) A uita. – Ză- + uita.

zăuitau
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitași
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitați
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuite
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitând
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitînd
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuiți
ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

DOOM

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăvadă
ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

DOOM

zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi

zăvastră
ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

DOOM

zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi

zăvastă
ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

DOOM

zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi

zăvat
ZĂVÁT s. n. (Var.) Zăvadă. (cf. zăvează)

zăveaza
ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

DOOM

zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi

zăvelci
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

DOOM

zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

zăvelcii
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

DOOM

zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

zăvelcile
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

DOOM

zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

zăvelcilor
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

DOOM

zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

zăvelcuța
ZĂVELCUȚĂ, zăvelcuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță.

DOOM

zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe

zăvelcuțe
ZĂVELCUȚĂ, zăvelcuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță.

DOOM

zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe

zăvelcuței
ZĂVELCUȚĂ, zăvelcuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță.

DOOM

zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe

zăvelcuțele
ZĂVELCUȚĂ, zăvelcuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță.

DOOM

zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe

zăvelcuțelor
ZĂVELCUȚĂ, zăvelcuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță.

DOOM

zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe

zăveze
ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

DOOM

zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi

zăvezei
ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

DOOM

zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi

zăvezele
ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

DOOM

zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi

zăvezelor
ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

DOOM

zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi

zăvoade
ZĂVÓD¹, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Din rus. zavod.

DOOM

zăvód² (așezare) (reg.) s. n., pl. zăvóduri

zăvoadele
ZĂVÓD¹, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Din rus. zavod.

DOOM

zăvód² (așezare) (reg.) s. n., pl. zăvóduri

zăvoadelor
ZĂVÓD¹, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Din rus. zavod.

DOOM

zăvód² (așezare) (reg.) s. n., pl. zăvóduri

zăvoaie
ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.

DOOM

zăvói s. n., pl. zăvoáie

zăvoaiele
ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.

DOOM

zăvói s. n., pl. zăvoáie

zăvoaielor
ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.

DOOM

zăvói s. n., pl. zăvoáie

zăvoare
ZĂVÓR, zăvoare, s. n. 1. Încuietoare la uși, uneori și la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei mașini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătușe. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaț întrebuințat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ.

DOOM

zăvór s. n., pl. zăvoáre

zăvoarele
ZĂVÓR, zăvoare, s. n. 1. Încuietoare la uși, uneori și la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei mașini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătușe. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaț întrebuințat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ.

DOOM

zăvór s. n., pl. zăvoáre

zăvoarelor
ZĂVÓR, zăvoare, s. n. 1. Încuietoare la uși, uneori și la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei mașini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătușe. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaț întrebuințat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ.

DOOM

zăvór s. n., pl. zăvoáre

zăvod
ZĂVÓD², zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec.

DOOM

zăvód¹ (câine) s. m., pl. zăvózi

zăvodul
ZĂVÓD¹, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Din rus. zavod.

DOOM

zăvód² (așezare) (reg.) s. n., pl. zăvóduri

zăvodul
ZĂVÓD², zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec.

DOOM

zăvód¹ (câine) s. m., pl. zăvózi

zăvodului
ZĂVÓD¹, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Din rus. zavod.

DOOM

zăvód² (așezare) (reg.) s. n., pl. zăvóduri

zăvodului
ZĂVÓD², zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec.

DOOM

zăvód¹ (câine) s. m., pl. zăvózi

zăvoi
ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.

DOOM

zăvói s. n., pl. zăvoáie

zăvoiul
ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.

DOOM

zăvói s. n., pl. zăvoáie

zăvoiului
ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.

DOOM

zăvói s. n., pl. zăvoáie

zăvolnița
ZĂVÓLNIȚĂ, zăvolniți, s. f. (Reg.) Curelușă care ține suflecate mânecile cămășii. – Et. nec.

DOOM

zăvólniță (reg.) s. f., g.-d. art. zăvólniții; pl. zăvólniți

zăvolniți
ZĂVÓLNIȚĂ, zăvolniți, s. f. (Reg.) Curelușă care ține suflecate mânecile cămășii. – Et. nec.

DOOM

zăvólniță (reg.) s. f., g.-d. art. zăvólniții; pl. zăvólniți

zăvolniții
ZĂVÓLNIȚĂ, zăvolniți, s. f. (Reg.) Curelușă care ține suflecate mânecile cămășii. – Et. nec.

DOOM

zăvólniță (reg.) s. f., g.-d. art. zăvólniții; pl. zăvólniți

zăvolnițile
ZĂVÓLNIȚĂ, zăvolniți, s. f. (Reg.) Curelușă care ține suflecate mânecile cămășii. – Et. nec.

DOOM

zăvólniță (reg.) s. f., g.-d. art. zăvólniții; pl. zăvólniți

zăvolniților
ZĂVÓLNIȚĂ, zăvolniți, s. f. (Reg.) Curelușă care ține suflecate mânecile cămășii. – Et. nec.

DOOM

zăvólniță (reg.) s. f., g.-d. art. zăvólniții; pl. zăvólniți

zăvon
SOVÓN, sovoane, s. n. (Pop.) 1. Văl purtat de femei ca podoabă; spec. văl de mireasă. ♦ Pânză albă care se pune mirilor pe cap, la cununie. 2. Pânză cu care se acoperă trupul mortului; giulgiu. 3. (La pl.) Veșminte, podoabe de prisos; zorzoane. [Var.: zovón s. n.] – Cf. bg. savan.

DOOM

sovón (înv., reg.) s. n., pl. sovoáne

zăvor
ZĂVÓR, zăvoare, s. n. 1. Încuietoare la uși, uneori și la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei mașini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătușe. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaț întrebuințat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ.

DOOM

zăvór s. n., pl. zăvoáre

zăvora
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorai
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvoram
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorască
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorau
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvoraș
ZĂVORÁȘ, zăvorașe, s. n. Diminutiv al lui zăvor (1). – Zăvor + suf. -aș.

DOOM

zăvoráș s. n., pl. zăvoráșe

zăvorașe
ZĂVORÁȘ, zăvorașe, s. n. Diminutiv al lui zăvor (1). – Zăvor + suf. -aș.

DOOM

zăvoráș s. n., pl. zăvoráșe

zăvorașele
ZĂVORÁȘ, zăvorașe, s. n. Diminutiv al lui zăvor (1). – Zăvor + suf. -aș.

DOOM

zăvoráș s. n., pl. zăvoráșe

zăvorașelor
ZĂVORÁȘ, zăvorașe, s. n. Diminutiv al lui zăvor (1). – Zăvor + suf. -aș.

DOOM

zăvoráș s. n., pl. zăvoráșe

zăvoraște
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorașul
ZĂVORÁȘ, zăvorașe, s. n. Diminutiv al lui zăvor (1). – Zăvor + suf. -aș.

DOOM

zăvoráș s. n., pl. zăvoráșe

zăvorașului
ZĂVORÁȘ, zăvorașe, s. n. Diminutiv al lui zăvor (1). – Zăvor + suf. -aș.

DOOM

zăvoráș s. n., pl. zăvoráșe

zăvorați
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvori
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorire
ZĂVORÍ vb. IV v. zăvorî.

zăvorit
ZĂVORÍ vb. IV v. zăvorî.

zăvorul
ZĂVÓR, zăvoare, s. n. 1. Încuietoare la uși, uneori și la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei mașini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătușe. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaț întrebuințat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ.

DOOM

zăvór s. n., pl. zăvoáre

zăvorului
ZĂVÓR, zăvoare, s. n. 1. Încuietoare la uși, uneori și la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei mașini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătușe. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaț întrebuințat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ.

DOOM

zăvór s. n., pl. zăvoáre

zăvorând
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorâre
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî.

DOOM

zăvorấre s. f., g.-d. art. zăvorắrii

zăvorâre
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorârea
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî.

DOOM

zăvorấre s. f., g.-d. art. zăvorắrii

zăvorâri
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî.

DOOM

zăvorấre s. f., g.-d. art. zăvorắrii

zăvorârii
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî.

DOOM

zăvorấre s. f., g.-d. art. zăvorắrii

zăvorârile
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî.

DOOM

zăvorấre s. f., g.-d. art. zăvorắrii

zăvorârilor
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî.

DOOM

zăvorấre s. f., g.-d. art. zăvorắrii

zăvorâră
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorârăm
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorârăți
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorâse
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorâsem
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorâseră
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorâserăm
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorâserăți
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorâseși
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorâseți
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorât
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorâși
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîi
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîm
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorînd
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîre
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî.

DOOM

zăvorấre s. f., g.-d. art. zăvorắrii

zăvorîre
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîrea
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî.

DOOM

zăvorấre s. f., g.-d. art. zăvorắrii

zăvorîri
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî.

DOOM

zăvorấre s. f., g.-d. art. zăvorắrii

zăvorîrii
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî.

DOOM

zăvorấre s. f., g.-d. art. zăvorắrii

zăvorîrile
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî.

DOOM

zăvorấre s. f., g.-d. art. zăvorắrii

zăvorîrilor
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî.

DOOM

zăvorấre s. f., g.-d. art. zăvorắrii

zăvorîră
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîrăm
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîrăți
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîse
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîsem
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîseră
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîserăm
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîserăți
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîseși
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîseți
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorît
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîși
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorîți
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorăsc
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorăști
ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

DOOM

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvozi
ZĂVÓD², zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec.

DOOM

zăvód¹ (câine) s. m., pl. zăvózi

zăvozii
ZĂVÓD², zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec.

DOOM

zăvód¹ (câine) s. m., pl. zăvózi

zăvozilor
ZĂVÓD², zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec.

DOOM

zăvód¹ (câine) s. m., pl. zăvózi

zăvăcust
ZĂVĂCÚSTĂ, zăvăcuste, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene dispuse în spice (Astragalus dasyanthus). – Et. nec.

zăvăcusta
ZĂVĂCÚSTĂ, zăvăcuste, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene dispuse în spice (Astragalus dasyanthus). – Et. nec.

zăvăcuste
ZĂVĂCÚSTĂ, zăvăcuste, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene dispuse în spice (Astragalus dasyanthus). – Et. nec.

zăvăcustei
ZĂVĂCÚSTĂ, zăvăcuste, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene dispuse în spice (Astragalus dasyanthus). – Et. nec.

zăvăcustele
ZĂVĂCÚSTĂ, zăvăcuste, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene dispuse în spice (Astragalus dasyanthus). – Et. nec.

zăvăcustelor
ZĂVĂCÚSTĂ, zăvăcuste, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene dispuse în spice (Astragalus dasyanthus). – Et. nec.

zăvădar
ZĂVĂDÁR s. n. Băț ce susține cujba la stână. (din zăvadă)

zăvăi
ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

DOOM

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăvăială
ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a (se) zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium. [Pr.: -hă-ia-] – Zăhăi + suf. -eală.

DOOM

zăhăiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăhăiélii; pl. zăhăiéli

zăvăire
ZĂVĂÍ vb. IV. (Var.) Zăhăi.

zăvăit
ZĂVĂÍ vb. IV. (Var.) Zăhăi.