zîmbea
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbeai
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbeam
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbească
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbeau
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbeați
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbesc
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbet
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. DOOM
zấmbet s. n., pl. zấmbete
zîmbete
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. DOOM
zấmbet s. n., pl. zấmbete
zîmbetele
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. DOOM
zấmbet s. n., pl. zấmbete
zîmbetelor
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. DOOM
zấmbet s. n., pl. zấmbete
zîmbetul
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. DOOM
zấmbet s. n., pl. zấmbete
zîmbetului
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. DOOM
zấmbet s. n., pl. zấmbete
zîmbește
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbești
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbi
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbii
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbim
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbind
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbire
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbire
ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi. DOOM
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
zîmbirea
ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi. DOOM
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
zîmbiri
ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi. DOOM
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
zîmbirii
ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi. DOOM
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
zîmbirile
ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi. DOOM
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
zîmbirilor
ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi. DOOM
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
zîmbiră
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbirăm
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbirăți
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbise
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbisem
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbiseră
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbiserăm
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbiserăți
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbiseși
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbiseți
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbit
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbitoare
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zîmbitoarea
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zîmbitoarei
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zîmbitoarele
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zîmbitoarelor
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zîmbitor
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zîmbitori
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zîmbitorii
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zîmbitorilor
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zîmbitorul
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zîmbitorului
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zîmbitura
ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură. DOOM
zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
zîmbituri
ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură. DOOM
zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
zîmbiturii
ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură. DOOM
zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
zîmbiturile
ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură. DOOM
zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
zîmbiturilor
ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură. DOOM
zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
zîmbiși
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbiți
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zîmbrele
ZẤMBRE s. f. pl. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face zâmbre = a dori ceva foarte mult, a râvni, a jindui. [Var.: zímbre s. f. pl.] – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbŭ „dinte”). DOOM
zấmbre s. f. pl.
zîmbrelor
ZẤMBRE s. f. pl. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face zâmbre = a dori ceva foarte mult, a râvni, a jindui. [Var.: zímbre s. f. pl.] – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbŭ „dinte”). DOOM
zấmbre s. f. pl.
zîmbăreața
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zîmbăreț
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zîmbărețe
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zîmbăreței
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zîmbărețele
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zîmbărețelor
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zîmbăreți
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zîmbăreții
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zîmbăreților
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zîmbărețul
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zîmbărețului
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zîne
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana. DOOM
zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne
zînei
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana. DOOM
zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne
zînele
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana. DOOM
zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne
zînelor
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana. DOOM
zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne
zîng
ZÂNG interj. Cuvânt care imită sunetul clopotului sau al unui metal lovit. – Onomatopee. DOOM
zang interj.
zînișoara
ZÂNIȘOÁRĂ, zânișoare, s. f. Diminutiv al lui zână. – Zână + suf. -ișoară. DOOM
zânișoáră s. f., g.-d. art. zânișoárei; pl. zânișoáre
zînișoare
ZÂNIȘOÁRĂ, zânișoare, s. f. Diminutiv al lui zână. – Zână + suf. -ișoară. DOOM
zânișoáră s. f., g.-d. art. zânișoárei; pl. zânișoáre
zînișoarei
ZÂNIȘOÁRĂ, zânișoare, s. f. Diminutiv al lui zână. – Zână + suf. -ișoară. DOOM
zânișoáră s. f., g.-d. art. zânișoárei; pl. zânișoáre
zînișoarele
ZÂNIȘOÁRĂ, zânișoare, s. f. Diminutiv al lui zână. – Zână + suf. -ișoară. DOOM
zânișoáră s. f., g.-d. art. zânișoárei; pl. zânișoáre
zînișoarelor
ZÂNIȘOÁRĂ, zânișoare, s. f. Diminutiv al lui zână. – Zână + suf. -ișoară. DOOM
zânișoáră s. f., g.-d. art. zânișoárei; pl. zânișoáre
zînișoaro
ZÂNIȘOÁRĂ, zânișoare, s. f. Diminutiv al lui zână. – Zână + suf. -ișoară. DOOM
zânișoáră s. f., g.-d. art. zânișoárei; pl. zânișoáre
zîno
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana. DOOM
zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne
zîrna
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”. DOOM
zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne
zîrne
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”. DOOM
zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne
zîrnei
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”. DOOM
zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne
zîrnele
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”. DOOM
zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne
zîrnelor
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”. DOOM
zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne
zît
ZÂT interj. Cuvânt care se folosește 1. pentru a goni animalele sau 2. pentru a-și exprima dezaprobarea. (onomat., cf. fr. zut) DOOM
zât interj.
zîzania
ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion). DOOM
zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)
zîzania
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia. DOOM
zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)
zîzaniei
ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion). DOOM
zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)
zîzaniei
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia. DOOM
zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)
zîzanii
ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion). DOOM
zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)
zîzanii
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia. DOOM
zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)
zîzaniile
ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion). DOOM
zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)
zîzaniile
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia. DOOM
zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)
zîzaniilor
ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion). DOOM
zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)
zîzaniilor
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia. DOOM
zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)
zîzîi
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zîzîia
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zîzîiau
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zîzîie
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zîzîind
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zîzîire
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zîzîiră
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zîzîise
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zîzîiseră
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zîzîit
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zîzîit
ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzăi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi. DOOM
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi
zîzîitul
ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzăi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi. DOOM
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi
zîzîitului
ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzăi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi. DOOM
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi
zîzîituri
ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzăi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi. DOOM
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi
zîzîiturile
ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzăi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi. DOOM
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi
zîzîiturilor
ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzăi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi. DOOM
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi