zâmba
zîmbá (-béz, -át), vb. – 1. A sparge, a știrbi. – 2. (Refl.) A-și arăta dinții. – Var. jimba, Olt. ciumbri. Sl. ząbŭ „dinte” (Cihac, II, 473; Tiktin), cf. rus. zubritĭ „a-și arăta dinții”. Explicația lui jimba prin intermediul mag. zsimbeleg „a flecări” (Pușcariu, Dacor., VIII, 116-21) este improbabilă; și var. înjunghia, invocată acolo, trebuie să fie efectul unei erori de expresie. – Der. jimb, adj. (strîmbat), deverbal; sau direct din sl. ząbŭ, cf. alb. dhëmbo; zîmbi (var. Mold. zimbi, jimbi), vb. (a surîde; a rîde ușor), din același cuvînt sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Conev 103; Rosetti, III, 56), cf. bg. ozăbjam, ceh. zubiti se; zîmbet, s. n. (surîs), cu suf. -et; zîmbitor, adj. (surîzător); zîmboc, s. n. (ac de cataramă), în Olt.; zîmbre (var. Mold. zimbre), s. f. pl. (inflamare a gingiilor, aftă la cai; bale, spume; a face zîmbre, a rîvni, a jindui), din sl. ząbrŭ, dubletul lui ząbŭ (Cihac, II, 473; Conev 56); zîmbri, vb. (a jindui; a-și arăta dinții). Zimbru (var. zîmbru), s. m. (bizon, Bison priscus), este același cuvînt, din sl. ząbrĭ, cf. pol. zabr. – Cf. zîmț, zăbală.
zâmbare
zîmbá (-béz, -át), vb. – 1. A sparge, a știrbi. – 2. (Refl.) A-și arăta dinții. – Var. jimba, Olt. ciumbri. Sl. ząbŭ „dinte” (Cihac, II, 473; Tiktin), cf. rus. zubritĭ „a-și arăta dinții”. Explicația lui jimba prin intermediul mag. zsimbeleg „a flecări” (Pușcariu, Dacor., VIII, 116-21) este improbabilă; și var. înjunghia, invocată acolo, trebuie să fie efectul unei erori de expresie. – Der. jimb, adj. (strîmbat), deverbal; sau direct din sl. ząbŭ, cf. alb. dhëmbo; zîmbi (var. Mold. zimbi, jimbi), vb. (a surîde; a rîde ușor), din același cuvînt sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Conev 103; Rosetti, III, 56), cf. bg. ozăbjam, ceh. zubiti se; zîmbet, s. n. (surîs), cu suf. -et; zîmbitor, adj. (surîzător); zîmboc, s. n. (ac de cataramă), în Olt.; zîmbre (var. Mold. zimbre), s. f. pl. (inflamare a gingiilor, aftă la cai; bale, spume; a face zîmbre, a rîvni, a jindui), din sl. ząbrŭ, dubletul lui ząbŭ (Cihac, II, 473; Conev 56); zîmbri, vb. (a jindui; a-și arăta dinții). Zimbru (var. zîmbru), s. m. (bizon, Bison priscus), este același cuvînt, din sl. ząbrĭ, cf. pol. zabr. – Cf. zîmț, zăbală.
zâmbat
zîmbá (-béz, -át), vb. – 1. A sparge, a știrbi. – 2. (Refl.) A-și arăta dinții. – Var. jimba, Olt. ciumbri. Sl. ząbŭ „dinte” (Cihac, II, 473; Tiktin), cf. rus. zubritĭ „a-și arăta dinții”. Explicația lui jimba prin intermediul mag. zsimbeleg „a flecări” (Pușcariu, Dacor., VIII, 116-21) este improbabilă; și var. înjunghia, invocată acolo, trebuie să fie efectul unei erori de expresie. – Der. jimb, adj. (strîmbat), deverbal; sau direct din sl. ząbŭ, cf. alb. dhëmbo; zîmbi (var. Mold. zimbi, jimbi), vb. (a surîde; a rîde ușor), din același cuvînt sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Conev 103; Rosetti, III, 56), cf. bg. ozăbjam, ceh. zubiti se; zîmbet, s. n. (surîs), cu suf. -et; zîmbitor, adj. (surîzător); zîmboc, s. n. (ac de cataramă), în Olt.; zîmbre (var. Mold. zimbre), s. f. pl. (inflamare a gingiilor, aftă la cai; bale, spume; a face zîmbre, a rîvni, a jindui), din sl. ząbrŭ, dubletul lui ząbŭ (Cihac, II, 473; Conev 56); zîmbri, vb. (a jindui; a-și arăta dinții). Zimbru (var. zîmbru), s. m. (bizon, Bison priscus), este același cuvînt, din sl. ząbrĭ, cf. pol. zabr. – Cf. zîmț, zăbală.
zâmbea
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbeai
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbeam
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbească
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbeau
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbeați
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmberec
ZIMBERÉC, zimberecuri, s. n. (Înv.) Arc de ceasornic; p. ext. mașinărie. [Var.: zimberéchi s. n.] – Din tc. zemberek. DOOM
zimberéchi (înv.) s. n., pl. zimberécuri / zimberéchiuri
zâmbesc
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbet
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. DOOM
zấmbet s. n., pl. zấmbete
zâmbete
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. DOOM
zấmbet s. n., pl. zấmbete
zâmbetele
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. DOOM
zấmbet s. n., pl. zấmbete
zâmbetelor
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. DOOM
zấmbet s. n., pl. zấmbete
zâmbetul
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. DOOM
zấmbet s. n., pl. zấmbete
zâmbetului
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. DOOM
zấmbet s. n., pl. zấmbete
zâmbește
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbești
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbi
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbii
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbim
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbind
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbire
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbire
ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi. DOOM
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
zâmbirea
ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi. DOOM
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
zâmbiri
ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi. DOOM
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
zâmbirii
ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi. DOOM
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
zâmbirile
ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi. DOOM
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
zâmbirilor
ZÂMBÍRE, zâmbiri, s. f. Faptul de a zâmbi; zâmbet, surâs. – V. zâmbi. DOOM
zâmbíre s. f., g.-d. art. zâmbírii; pl. zâmbíri
zâmbiră
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbirăm
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbirăți
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbise
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbisem
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbiseră
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbiserăm
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbiserăți
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbiseși
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbiseți
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbit
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbitoare
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zâmbitoarea
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zâmbitoarei
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zâmbitoarele
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zâmbitoarelor
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zâmbitor
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zâmbitori
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zâmbitorii
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zâmbitorilor
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zâmbitorul
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zâmbitorului
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. DOOM
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre
zâmbitura
ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură. DOOM
zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
zâmbituri
ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură. DOOM
zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
zâmbiturii
ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură. DOOM
zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
zâmbiturile
ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură. DOOM
zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
zâmbiturilor
ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură. DOOM
zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
zâmbiși
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmbiți
ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se. DOOM
zâmbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 să zâmbeáscă
zâmboc
ZÎMBÓC, zîmbocuri și zhnboace, s. n. (Olt.) Cuiul mobil al cataramei care se introduce în gaura curelei. Săvai Toma ce-mi făcea?.. în trei brîne să-nchinga. Cu curele să strîngea Și-n zimboc că le punea, Binișor că să scula Și la murgul că mergea. PĂSCULESCU, L. P. 251. Mîna-n sîn că i-o băga, De cătărămi că mi-și da, Curelile le trăgea, Zîmboacele le scotea, MAT. FOLK. 31.
zâmbre
ZẤMBRE s. f. pl. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face zâmbre = a dori ceva foarte mult, a râvni, a jindui. [Var.: zímbre s. f. pl.] – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbŭ „dinte”). DOOM
zấmbre s. f. pl.
zâmbrele
ZẤMBRE s. f. pl. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face zâmbre = a dori ceva foarte mult, a râvni, a jindui. [Var.: zímbre s. f. pl.] – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbŭ „dinte”). DOOM
zấmbre s. f. pl.
zâmbrelor
ZẤMBRE s. f. pl. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face zâmbre = a dori ceva foarte mult, a râvni, a jindui. [Var.: zímbre s. f. pl.] – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbŭ „dinte”). DOOM
zấmbre s. f. pl.
zâmbri
ZÂMBRÍ, zâmbrésc, vb. IV. Tranz. 1. A râvni, a jindui. 2. A amenința, a-și arăta colții. (cf. zâmbi)
zâmbri
ZÍMBRU2 s. m. v. zâmbru. DOOM
zímbru2 (arbore) v. zímbru
zâmbrii
ZÍMBRU2 s. m. v. zâmbru. DOOM
zímbru2 (arbore) v. zímbru
zâmbrilor
ZÍMBRU2 s. m. v. zâmbru. DOOM
zímbru2 (arbore) v. zímbru
zâmbrire
ZÂMBRÍ, zâmbrésc, vb. IV. Tranz. 1. A râvni, a jindui. 2. A amenința, a-și arăta colții. (cf. zâmbi)
zâmbrit
ZÂMBRÍ, zâmbrésc, vb. IV. Tranz. 1. A râvni, a jindui. 2. A amenința, a-și arăta colții. (cf. zâmbi)
zâmbru
ZÍMBRU2 s. m. v. zâmbru. DOOM
zímbru2 (arbore) v. zímbru
zâmbrul
ZÍMBRU2 s. m. v. zâmbru. DOOM
zímbru2 (arbore) v. zímbru
zâmbrului
ZÍMBRU2 s. m. v. zâmbru. DOOM
zímbru2 (arbore) v. zímbru
zâmbăreața
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zâmbăreț
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zâmbărețe
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zâmbăreței
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zâmbărețele
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zâmbărețelor
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zâmbăreți
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zâmbăreții
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zâmbăreților
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zâmbărețul
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zâmbărețului
ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț. DOOM
zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe
zâna
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana. DOOM
zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne
zâne
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana. DOOM
zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne
zânei
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana. DOOM
zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne
zânele
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana. DOOM
zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne
zânelor
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana. DOOM
zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne
zânghet
ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt. DOOM
zắngăt s. n., pl. zắngăte
zângănit
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.
zânișoara
ZÂNIȘOÁRĂ, zânișoare, s. f. Diminutiv al lui zână. – Zână + suf. -ișoară. DOOM
zânișoáră s. f., g.-d. art. zânișoárei; pl. zânișoáre
zânișoare
ZÂNIȘOÁRĂ, zânișoare, s. f. Diminutiv al lui zână. – Zână + suf. -ișoară. DOOM
zânișoáră s. f., g.-d. art. zânișoárei; pl. zânișoáre
zânișoarei
ZÂNIȘOÁRĂ, zânișoare, s. f. Diminutiv al lui zână. – Zână + suf. -ișoară. DOOM
zânișoáră s. f., g.-d. art. zânișoárei; pl. zânișoáre
zânișoarele
ZÂNIȘOÁRĂ, zânișoare, s. f. Diminutiv al lui zână. – Zână + suf. -ișoară. DOOM
zânișoáră s. f., g.-d. art. zânișoárei; pl. zânișoáre
zânișoarelor
ZÂNIȘOÁRĂ, zânișoare, s. f. Diminutiv al lui zână. – Zână + suf. -ișoară. DOOM
zânișoáră s. f., g.-d. art. zânișoárei; pl. zânișoáre
zânișoaro
ZÂNIȘOÁRĂ, zânișoare, s. f. Diminutiv al lui zână. – Zână + suf. -ișoară. DOOM
zânișoáră s. f., g.-d. art. zânișoárei; pl. zânișoáre
zâno
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana. DOOM
zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne
zântâi
zântâi s. f. pl. (pop., er.) menstruație.
zârdicea
ZERDICEÁF s. m. Plantă din a cărei rădăcină se scoate o vopsea galbenă (Curcuma longa). ♦ Substanță colorantă galbenă extrasă din planta de mai sus. – Din tc. zerdeçav. DOOM
zerdiceáf s. m.
zârna
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”. DOOM
zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne
zârne
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”. DOOM
zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne
zârnei
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”. DOOM
zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne
zârnele
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”. DOOM
zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne
zârnelor
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”. DOOM
zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne
zârni
ZÂRNÍ, zârnésc, vb. IV. Refl. A se scofâlci, a se strânge, a se zbârci. (ca și aspectul fructului zârnei, din zârnă)
zârnire
ZÂRNÍ, zârnésc, vb. IV. Refl. A se scofâlci, a se strânge, a se zbârci. (ca și aspectul fructului zârnei, din zârnă)
zârnoaică
ZÎRNOÁICĂ, zîrnoaice, s. f. (Regional) Vrăjitoare. (Atestat în forma zemoaică) Sub poalele ceriului... Unde fată zmeoaicele Și s-adun zernoaicele. ALECSANDRI, P. P. 77. – Variantă: zernoáică s. f.
zât
ZÂT interj. Cuvânt care se folosește 1. pentru a goni animalele sau 2. pentru a-și exprima dezaprobarea. (onomat., cf. fr. zut) DOOM
zât interj.
zâtie
ZẤTIE, zấtii, s. f. (Mold., Var.) Zitie.
zâz
zîz interj. – Imită bîzîitul. – Var. zzz. Creație expresivă, cf. bîz. – Der. zîzîi (var. zizăi), vb. (a bîzîi; a rosti pe z prelungit); zuzui, vb. (a bîzîi; a murmura); zuzuit, s. n. (bîzîit; murmur); zuz, adj. (prostit, zăpăcit).
zâzania
ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion). DOOM
zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)
zâzania
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia. DOOM
zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)
zâzanie
ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion). DOOM
zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)
zâzanie
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia. DOOM
zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)
zâzaniei
ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion). DOOM
zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)
zâzaniei
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia. DOOM
zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)
zâzanii
ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion). DOOM
zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)
zâzanii
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia. DOOM
zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)
zâzaniile
ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion). DOOM
zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)
zâzaniile
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia. DOOM
zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)
zâzaniilor
ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion). DOOM
zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)
zâzaniilor
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia. DOOM
zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)
zâzâi
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zâzâia
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zâzâiau
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zâzâie
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zâzâind
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zâzâire
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zâzâire
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică.
zâzâiră
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zâzâise
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zâzâiseră
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zâzâit
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. DOOM
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zấzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să zấzâie
zâzâit
ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzăi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi. DOOM
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi
zâzâitul
ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzăi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi. DOOM
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi
zâzâitului
ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzăi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi. DOOM
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi
zâzâituri
ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzăi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi. DOOM
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi
zâzâiturile
ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzăi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi. DOOM
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi
zâzâiturilor
ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzăi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi. DOOM
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi