zvanțig
SFANȚ, sfanți, s. m. Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în Țările Române la începutul sec. XIX; sorocovăț; p. gener. monedă măruntă, ban, para. ◊ Expr. A nu avea niciun sfanț = a nu avea bani. [Var.: (înv.) sfánțih s. m.] – Din germ. Zwanzig[er].

DOOM

sfanț s. m., pl. sfanți

zvast
zvast, zvasturi s. n. (intl.) lovitură cu pumnul sau cu dosul palmei.

zvastica
SVÁSTICĂ, svastici, s. f. Obiect în formă de cruce cu brațe egale, îndoite la capăt în unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale; cruce încârligată. ♦ Emblemă politică folosită de naziști. – Din germ. Swastika, fr. svastika.

DOOM

svástică s. f., g.-d. art. svásticii; pl. svástici

zvastici
SVÁSTICĂ, svastici, s. f. Obiect în formă de cruce cu brațe egale, îndoite la capăt în unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale; cruce încârligată. ♦ Emblemă politică folosită de naziști. – Din germ. Swastika, fr. svastika.

DOOM

svástică s. f., g.-d. art. svásticii; pl. svástici

zvasticii
SVÁSTICĂ, svastici, s. f. Obiect în formă de cruce cu brațe egale, îndoite la capăt în unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale; cruce încârligată. ♦ Emblemă politică folosită de naziști. – Din germ. Swastika, fr. svastika.

DOOM

svástică s. f., g.-d. art. svásticii; pl. svástici

zvasticile
SVÁSTICĂ, svastici, s. f. Obiect în formă de cruce cu brațe egale, îndoite la capăt în unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale; cruce încârligată. ♦ Emblemă politică folosită de naziști. – Din germ. Swastika, fr. svastika.

DOOM

svástică s. f., g.-d. art. svásticii; pl. svástici

zvasticilor
SVÁSTICĂ, svastici, s. f. Obiect în formă de cruce cu brațe egale, îndoite la capăt în unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale; cruce încârligată. ♦ Emblemă politică folosită de naziști. – Din germ. Swastika, fr. svastika.

DOOM

svástică s. f., g.-d. art. svásticii; pl. svástici

zveazdă
ZVEÁZDĂ, zvézde, s. f. (Rel.) Stea de argint purtată deasupra patenei. (din sl. zvĕzda = stea)

zvecui
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuia
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiai
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiam
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiască
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiau
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiați
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiesc
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiește
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiești
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuii
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuim
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuind
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuire
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuire
ZVECUÍRE, zvecuiri, s. f. Acțiunea de a zvecui și rezultatul ei. – V. zvecui.

DOOM

zvecuíre s. f., g.-d. art. zvecuírii; pl. zvecuíri

zvecuirea
ZVECUÍRE, zvecuiri, s. f. Acțiunea de a zvecui și rezultatul ei. – V. zvecui.

DOOM

zvecuíre s. f., g.-d. art. zvecuírii; pl. zvecuíri

zvecuiri
ZVECUÍRE, zvecuiri, s. f. Acțiunea de a zvecui și rezultatul ei. – V. zvecui.

DOOM

zvecuíre s. f., g.-d. art. zvecuírii; pl. zvecuíri

zvecuirii
ZVECUÍRE, zvecuiri, s. f. Acțiunea de a zvecui și rezultatul ei. – V. zvecui.

DOOM

zvecuíre s. f., g.-d. art. zvecuírii; pl. zvecuíri

zvecuirile
ZVECUÍRE, zvecuiri, s. f. Acțiunea de a zvecui și rezultatul ei. – V. zvecui.

DOOM

zvecuíre s. f., g.-d. art. zvecuírii; pl. zvecuíri

zvecuirilor
ZVECUÍRE, zvecuiri, s. f. Acțiunea de a zvecui și rezultatul ei. – V. zvecui.

DOOM

zvecuíre s. f., g.-d. art. zvecuírii; pl. zvecuíri

zvecuiră
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuirăm
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuirăți
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuise
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuisem
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiseră
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiserăm
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiserăți
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiseși
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiseți
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuit
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuit
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiși
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvecuiți
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

DOOM

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă

zvelt
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ◊ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

DOOM

zvelt adj. m., pl. zvelți; f. zvéltă, pl. zvélte

zvelta
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ◊ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

DOOM

zvelt adj. m., pl. zvelți; f. zvéltă, pl. zvélte

zvelte
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ◊ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

DOOM

zvelt adj. m., pl. zvelți; f. zvéltă, pl. zvélte

zveltei
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ◊ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

DOOM

zvelt adj. m., pl. zvelți; f. zvéltă, pl. zvélte

zveltele
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ◊ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

DOOM

zvelt adj. m., pl. zvelți; f. zvéltă, pl. zvélte

zveltelor
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ◊ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

DOOM

zvelt adj. m., pl. zvelți; f. zvéltă, pl. zvélte

zveltețe
ZVELTÉȚE s. f. Faptul de a fi zvelt; însușire a ceea ce este zvelt; suplețe. – Zvelt + suf. -ețe. – Cf. it. s v e l t e z z a.

DOOM

zveltéțe s. f., art. zveltéțea, g.-d. art. zveltéței

zveltețea
ZVELTÉȚE s. f. Faptul de a fi zvelt; însușire a ceea ce este zvelt; suplețe. – Zvelt + suf. -ețe. – Cf. it. s v e l t e z z a.

DOOM

zveltéțe s. f., art. zveltéțea, g.-d. art. zveltéței

zvelteței
ZVELTÉȚE s. f. Faptul de a fi zvelt; însușire a ceea ce este zvelt; suplețe. – Zvelt + suf. -ețe. – Cf. it. s v e l t e z z a.

DOOM

zveltéțe s. f., art. zveltéțea, g.-d. art. zveltéței

zvelteți
ZVELTÉȚE s. f. Faptul de a fi zvelt; însușire a ceea ce este zvelt; suplețe. – Zvelt + suf. -ețe. – Cf. it. s v e l t e z z a.

DOOM

zveltéțe s. f., art. zveltéțea, g.-d. art. zveltéței

zvelteții
ZVELTÉȚE s. f. Faptul de a fi zvelt; însușire a ceea ce este zvelt; suplețe. – Zvelt + suf. -ețe. – Cf. it. s v e l t e z z a.

DOOM

zveltéțe s. f., art. zveltéțea, g.-d. art. zveltéței

zveltul
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ◊ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

DOOM

zvelt adj. m., pl. zvelți; f. zvéltă, pl. zvélte

zveltului
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ◊ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

DOOM

zvelt adj. m., pl. zvelți; f. zvéltă, pl. zvélte

zvelți
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ◊ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

DOOM

zvelt adj. m., pl. zvelți; f. zvéltă, pl. zvélte

zvelții
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ◊ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

DOOM

zvelt adj. m., pl. zvelți; f. zvéltă, pl. zvélte

zvelților
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ◊ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

DOOM

zvelt adj. m., pl. zvelți; f. zvéltă, pl. zvélte

zvidui
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduia
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiai
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiam
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiască
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiau
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiați
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiesc
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiește
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiești
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduii
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduim
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduind
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduire
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduire
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiră
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduirăm
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduirăți
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduise
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduisem
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiseră
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiserăm
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiserăți
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiseși
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiseți
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduit
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiși
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zviduiți
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zvindui
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din sb. vidați, izvidati.

DOOM

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă

zvoană
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ.

DOOM

zvon s. n. pl. zvónuri

zvon
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ.

DOOM

zvon s. n. pl. zvónuri

zvonac
zvonac, zvonaci s. m. persoană care obișnuiește să creeze și să lanseze informații false.

zvonar
ZVONÁR, zvonari, s. m. (Rar) Zvonist. – Zvon + suf. -ar.

DOOM

zvonár (rar) s. m., pl. zvonári

zvonare
ZVONÁR, zvonari, s. m. (Rar) Zvonist. – Zvon + suf. -ar.

DOOM

zvonár (rar) s. m., pl. zvonári

zvonari
ZVONÁR, zvonari, s. m. (Rar) Zvonist. – Zvon + suf. -ar.

DOOM

zvonár (rar) s. m., pl. zvonári

zvonarii
ZVONÁR, zvonari, s. m. (Rar) Zvonist. – Zvon + suf. -ar.

DOOM

zvonár (rar) s. m., pl. zvonári

zvonarilor
ZVONÁR, zvonari, s. m. (Rar) Zvonist. – Zvon + suf. -ar.

DOOM

zvonár (rar) s. m., pl. zvonári

zvonarul
ZVONÁR, zvonari, s. m. (Rar) Zvonist. – Zvon + suf. -ar.

DOOM

zvonár (rar) s. m., pl. zvonári

zvonarule
ZVONÁR, zvonari, s. m. (Rar) Zvonist. – Zvon + suf. -ar.

DOOM

zvonár (rar) s. m., pl. zvonári

zvonarului
ZVONÁR, zvonari, s. m. (Rar) Zvonist. – Zvon + suf. -ar.

DOOM

zvonár (rar) s. m., pl. zvonári

zvonară
ZVONÁR, -Ă, zvonari, -e, s. m. și f. (Rar) Zvonist. – Zvon + suf. -ar.

zvonea
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoneai
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoneam
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonească
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoneau
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoneați
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoner
zvoner, zvoneri s. m. v. zvonac

zvonesc
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonește
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonești
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoni
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonii
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonim
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonind
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonire
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonire
ZVONÍRE, zvoniri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) zvoni. – V. zvoni.

DOOM

zvoníre (rar) s. f., g.-d. art. zvonírii; pl. zvoníri

zvonirea
ZVONÍRE, zvoniri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) zvoni. – V. zvoni.

DOOM

zvoníre (rar) s. f., g.-d. art. zvonírii; pl. zvoníri

zvoniri
ZVONÍRE, zvoniri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) zvoni. – V. zvoni.

DOOM

zvoníre (rar) s. f., g.-d. art. zvonírii; pl. zvoníri

zvonirii
ZVONÍRE, zvoniri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) zvoni. – V. zvoni.

DOOM

zvoníre (rar) s. f., g.-d. art. zvonírii; pl. zvoníri

zvonirile
ZVONÍRE, zvoniri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) zvoni. – V. zvoni.

DOOM

zvoníre (rar) s. f., g.-d. art. zvonírii; pl. zvoníri

zvonirilor
ZVONÍRE, zvoniri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) zvoni. – V. zvoni.

DOOM

zvoníre (rar) s. f., g.-d. art. zvonírii; pl. zvoníri

zvoniră
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonirăm
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonirăți
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonise
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonisem
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoniseră
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoniserăm
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoniserăți
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoniseși
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoniseți
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonist
ZVONÍST, -Ă, zvoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care lansează, colportează zvonuri, care scornește ceva; zvonar. – Zvon + suf. -ist.

DOOM

zvoníst s. m., pl. zvoníști

zvoniste
ZVONÍST, -Ă, zvoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care lansează, colportează zvonuri, care scornește ceva; zvonar. – Zvon + suf. -ist.

DOOM

zvoníst s. m., pl. zvoníști

zvonistică
zvonistică s. f. sg. activitate de creare, lansare și răspândire a informațiilor false.

zvonistul
ZVONÍST, -Ă, zvoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care lansează, colportează zvonuri, care scornește ceva; zvonar. – Zvon + suf. -ist.

DOOM

zvoníst s. m., pl. zvoníști

zvonistule
ZVONÍST, -Ă, zvoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care lansează, colportează zvonuri, care scornește ceva; zvonar. – Zvon + suf. -ist.

DOOM

zvoníst s. m., pl. zvoníști

zvonistului
ZVONÍST, -Ă, zvoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care lansează, colportează zvonuri, care scornește ceva; zvonar. – Zvon + suf. -ist.

DOOM

zvoníst s. m., pl. zvoníști

zvonistă
ZVONÍST, -Ă, zvoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care lansează, colportează zvonuri, care scornește ceva; zvonar. – Zvon + suf. -ist.

DOOM

zvonístă s. f., g.-d. art. zvonístei; pl. zvoníste

zvonit
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonit
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

zvoniși
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoniști
ZVONÍST, -Ă, zvoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care lansează, colportează zvonuri, care scornește ceva; zvonar. – Zvon + suf. -ist.

DOOM

zvoníst s. m., pl. zvoníști

zvoniștii
ZVONÍST, -Ă, zvoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care lansează, colportează zvonuri, care scornește ceva; zvonar. – Zvon + suf. -ist.

DOOM

zvoníst s. m., pl. zvoníști

zvoniștilor
ZVONÍST, -Ă, zvoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care lansează, colportează zvonuri, care scornește ceva; zvonar. – Zvon + suf. -ist.

DOOM

zvoníst s. m., pl. zvoníști

zvoniți
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

DOOM

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvonul
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ.

DOOM

zvon s. n. pl. zvónuri

zvonului
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ.

DOOM

zvon s. n. pl. zvónuri

zvonuri
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ.

DOOM

zvon s. n. pl. zvónuri

zvonurile
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ.

DOOM

zvon s. n. pl. zvónuri

zvonurilor
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ.

DOOM

zvon s. n. pl. zvónuri

zvori
DVORÍ, dvoresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A servi, a sluji la curtea unui domnitor sau a unui boier. – Din sl. dvoriti.

DOOM

dvorí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dvorésc, imperf. 3 sg. dvoreá; conj. prez. 3 să dvoreáscă

zvr
ZVR interj. v. zvâr.

DOOM

zvârr v. zvâr

zvâc
ZVÂC interj. (Și substantivat) Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.

DOOM

zvâc interj., s. n.

zvâcnea
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcneai
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcneala
ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală.

DOOM

zvâcneálă s. f., g.-d. art. zvâcnélii; pl. zvâcnéli

zvâcneam
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnească
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcneau
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcneați
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcneli
ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală.

DOOM

zvâcneálă s. f., g.-d. art. zvâcnélii; pl. zvâcnéli

zvâcnelii
ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală.

DOOM

zvâcneálă s. f., g.-d. art. zvâcnélii; pl. zvâcnéli

zvâcnelile
ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală.

DOOM

zvâcneálă s. f., g.-d. art. zvâcnélii; pl. zvâcnéli

zvâcnelilor
ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală.

DOOM

zvâcneálă s. f., g.-d. art. zvâcnélii; pl. zvâcnéli

zvâcnesc
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnet
ZVÂCNÉT, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

DOOM

zvấcnet s. n., pl. zvấcnete

zvâcnete
ZVÂCNÉT, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

DOOM

zvấcnet s. n., pl. zvấcnete

zvâcnetele
ZVÂCNÉT, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

DOOM

zvấcnet s. n., pl. zvấcnete

zvâcnetelor
ZVÂCNÉT, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

DOOM

zvấcnet s. n., pl. zvấcnete

zvâcnetul
ZVÂCNÉT, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

DOOM

zvấcnet s. n., pl. zvấcnete

zvâcnetului
ZVÂCNÉT, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

DOOM

zvấcnet s. n., pl. zvấcnete

zvâcnește
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnești
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcni
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnii
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnim
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnind
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnire
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnire
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

DOOM

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvâcnirea
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

DOOM

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvâcniri
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

DOOM

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvâcnirii
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

DOOM

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvâcnirile
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

DOOM

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvâcnirilor
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

DOOM

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvâcniră
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnirăm
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnirăți
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnise
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnisem
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcniseră
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcniserăm
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcniserăți
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcniseși
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcniseți
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnit
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcnit
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvâcnit
ZVÂCNÍT¹ s. n. Zvâcnire, zvâcnet. – V. zvâcni.

DOOM

zvâcnít (rar) s. n.

zvâcnita
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvâcnite
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvâcnitei
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvâcnitele
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvâcnitelor
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvâcnitoare
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvâcnitoarea
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvâcnitoarei
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvâcnitoarele
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvâcnitoarelor
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvâcnitor
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvâcnitori
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvâcnitorii
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvâcnitorilor
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvâcnitorul
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvâcnitorului
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvâcnitul
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvâcnitului
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvâcnitura
ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură.

DOOM

zvâcnitúră s. f., g.-d. art. zvăcnitúrii; pl. zvâcnitúri

zvâcnituri
ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură.

DOOM

zvâcnitúră s. f., g.-d. art. zvăcnitúrii; pl. zvâcnitúri

zvâcniturii
ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură.

DOOM

zvâcnitúră s. f., g.-d. art. zvăcnitúrii; pl. zvâcnitúri

zvâcniturile
ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură.

DOOM

zvâcnitúră s. f., g.-d. art. zvăcnitúrii; pl. zvâcnitúri

zvâcniturilor
ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură.

DOOM

zvâcnitúră s. f., g.-d. art. zvăcnitúrii; pl. zvâcnitúri

zvâcniși
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcniți
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvâcniți
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvâcniții
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvâcniților
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvâcul
ZVÂC interj. (Și substantivat) Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.

DOOM

zvâc interj., s. n.

zvâcului
ZVÂC interj. (Și substantivat) Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.

DOOM

zvâc interj., s. n.

zvâcâi
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâia
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâiai
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâiam
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâiau
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâiați
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâie
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâii
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâim
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâind
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâire
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâire
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâiră
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâirăm
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâirăți
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâise
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâisem
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâiseră
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâiserăm
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâiserăți
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâiseși
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâiseți
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâit
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâiși
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvâcâiți
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvânta
ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin. ♦ Tranz. A-și șterge, a-și usca lacrimile, ochii, obrajii. 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. Expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. ♦ A slei, a epuiza, a secătui. ♦ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. [Prez. ind. și: zvântez] – Lat. *exventare.

DOOM

zvântá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. zvânți, 3 zvấntă; conj. prez. 3 să zvấnte

zvântare
ZVÂNTÁRE, zvăntări, s. f. Acțiunea de a (se) zvânta. – V. zvânta.

DOOM

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântắrii; pl. zvântắri

zvântarea
ZVÂNTÁRE, zvăntări, s. f. Acțiunea de a (se) zvânta. – V. zvânta.

DOOM

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântắrii; pl. zvântắri

zvântat
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvântat
ZVÂNTÁT¹ s. n. Faptul de a (se) zvânta. – V. zvânta.

DOOM

zvântát s. n.,

zvântata
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvântate
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvântatei
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvântatele
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvântatelor
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvântatul
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvântatului
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvântați
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvântații
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvântaților
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvântur
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvântura
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturai
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturam
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturare
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturare
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturară
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturarăm
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturarăți
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturase
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturasem
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturaseră
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturaserăm
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturaserăți
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturaseși
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturaseți
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturat
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturat
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvânturata
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvânturate
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvânturatec
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvânturatei
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvânturatele
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvânturatelor
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvânturatic
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvânturatica
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvânturatice
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvânturaticei
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvânturaticele
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvânturaticelor
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvânturatici
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvânturaticii
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvânturaticilor
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvânturaticul
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvânturaticului
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvânturatul
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvânturatului
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvânturau
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturași
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturați
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturați
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvânturații
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvânturaților
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvânture
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturi
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvânturând
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvântări
ZVÂNTÁRE, zvăntări, s. f. Acțiunea de a (se) zvânta. – V. zvânta.

DOOM

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântắrii; pl. zvântắri

zvântării
ZVÂNTÁRE, zvăntări, s. f. Acțiunea de a (se) zvânta. – V. zvânta.

DOOM

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântắrii; pl. zvântắri

zvântările
ZVÂNTÁRE, zvăntări, s. f. Acțiunea de a (se) zvânta. – V. zvânta.

DOOM

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântắrii; pl. zvântắri

zvântărilor
ZVÂNTÁRE, zvăntări, s. f. Acțiunea de a (se) zvânta. – V. zvânta.

DOOM

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântắrii; pl. zvântắri

zvâr
ZVR interj. v. zvâr.

DOOM

zvârr v. zvâr

zvârcol
ZVẤRCOL s. n. (Rar) Zbatere, zvâcnet, clocot, frământare continuă. – Din zvârcoli (derivat regresiv).

DOOM

zvấrcol (rar) s. n.

zvârcolea
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcoleai
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcoleala
ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. (Fam.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

DOOM

zvârcoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolélii; pl. zvârcoléli

zvârcoleam
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolească
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcoleau
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcoleați
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcoleli
ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. (Fam.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

DOOM

zvârcoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolélii; pl. zvârcoléli

zvârcolelii
ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. (Fam.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

DOOM

zvârcoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolélii; pl. zvârcoléli

zvârcolelile
ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. (Fam.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

DOOM

zvârcoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolélii; pl. zvârcoléli

zvârcolelilor
ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. (Fam.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

DOOM

zvârcoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolélii; pl. zvârcoléli

zvârcolesc
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolește
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolești
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcoli
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolii
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolim
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolind
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolire
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolire
ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

DOOM

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvârcolirea
ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

DOOM

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvârcoliri
ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

DOOM

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvârcolirii
ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

DOOM

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvârcolirile
ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

DOOM

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvârcolirilor
ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

DOOM

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvârcoliră
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolirăm
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolirăți
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolise
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolisem
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcoliseră
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcoliserăm
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcoliserăți
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcoliseși
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcoliseți
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolit
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolitura
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.

DOOM

zvârcolitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri

zvârcolituri
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.

DOOM

zvârcolitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri

zvârcoliturii
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.

DOOM

zvârcolitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri

zvârcoliturile
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.

DOOM

zvârcolitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri

zvârcoliturilor
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.

DOOM

zvârcolitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri

zvârcoliși
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcoliți
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârcolul
ZVẤRCOL s. n. (Rar) Zbatere, zvâcnet, clocot, frământare continuă. – Din zvârcoli (derivat regresiv).

DOOM

zvấrcol (rar) s. n.

zvârcolului
ZVẤRCOL s. n. (Rar) Zbatere, zvâcnet, clocot, frământare continuă. – Din zvârcoli (derivat regresiv).

DOOM

zvấrcol (rar) s. n.

zvârgoli
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârgolire
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârgolire
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvârl
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlav
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvârlava
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvârlave
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvârlavei
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvârlavele
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvârlavelor
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvârlavi
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvârlavii
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvârlavilor
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvârlavul
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvârlavului
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvârle
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlea
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârleai
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârleam
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârleau
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârleați
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlet
ZVÂRLÉT s. n. (Rar) Zvârlitură. – Zvârli + suf. -et.

DOOM

zvấrlet (rar) s. n.

zvârletul
ZVÂRLÉT s. n. (Rar) Zvârlitură. – Zvârli + suf. -et.

DOOM

zvấrlet (rar) s. n.

zvârletului
ZVÂRLÉT s. n. (Rar) Zvârlitură. – Zvârli + suf. -et.

DOOM

zvấrlet (rar) s. n.

zvârli
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlii
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlim
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlind
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlire
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlire
ZVÂRLÍRE, zvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) zvârli și rezultatul ei. – V. zvârli.

DOOM

zvârlíre s. f., g.-d. art. zvârlírii; pl. zvârlíri

zvârliră
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlirăm
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlirăți
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlise
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlisem
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârliseră
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârliserăm
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârliserăți
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârliseși
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârliseți
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlit
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlit
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlitura
ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. – Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

DOOM

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri

zvârlituri
ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. – Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

DOOM

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri

zvârliturii
ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. – Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

DOOM

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri

zvârliturile
ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. – Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

DOOM

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri

zvârliturilor
ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. – Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

DOOM

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri

zvârliși
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârliți
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlu
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârluga
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

DOOM

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi

zvârlugi
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

DOOM

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi

zvârlugii
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

DOOM

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi

zvârlugile
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

DOOM

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi

zvârlugilor
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

DOOM

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi

zvârlugo
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

DOOM

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi

zvârlă
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârnaică
ZVÂRNÁICĂ, zvârnáice, s. f. (Trans.) Zbârnâitoare (v. zbârnâitor (3)). (din zbâr)

zvârr
ZVR interj. v. zvâr.

DOOM

zvârr v. zvâr

zvârâi
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâia
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâiai
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâiam
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâiau
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâiați
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâie
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâii
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâim
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâind
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâire
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâire
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâiră
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâirăm
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâirăți
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâise
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâisem
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâiseră
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâiserăm
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâiserăți
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâiseși
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâiseți
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâit
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâiși
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvârâiți
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîc
ZVÂC interj. (Și substantivat) Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.

DOOM

zvâc interj., s. n.

zvîcnea
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcneai
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcneala
ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală.

DOOM

zvâcneálă s. f., g.-d. art. zvâcnélii; pl. zvâcnéli

zvîcneam
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnească
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcneau
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcneați
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcneli
ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală.

DOOM

zvâcneálă s. f., g.-d. art. zvâcnélii; pl. zvâcnéli

zvîcnelii
ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală.

DOOM

zvâcneálă s. f., g.-d. art. zvâcnélii; pl. zvâcnéli

zvîcnelile
ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală.

DOOM

zvâcneálă s. f., g.-d. art. zvâcnélii; pl. zvâcnéli

zvîcnelilor
ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală.

DOOM

zvâcneálă s. f., g.-d. art. zvâcnélii; pl. zvâcnéli

zvîcnesc
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnet
ZVÂCNÉT, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

DOOM

zvấcnet s. n., pl. zvấcnete

zvîcnete
ZVÂCNÉT, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

DOOM

zvấcnet s. n., pl. zvấcnete

zvîcnetele
ZVÂCNÉT, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

DOOM

zvấcnet s. n., pl. zvấcnete

zvîcnetelor
ZVÂCNÉT, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

DOOM

zvấcnet s. n., pl. zvấcnete

zvîcnetul
ZVÂCNÉT, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

DOOM

zvấcnet s. n., pl. zvấcnete

zvîcnetului
ZVÂCNÉT, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

DOOM

zvấcnet s. n., pl. zvấcnete

zvîcnește
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnești
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcni
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnii
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnim
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnind
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnire
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnire
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

DOOM

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvîcnirea
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

DOOM

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvîcniri
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

DOOM

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvîcnirii
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

DOOM

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvîcnirile
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

DOOM

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvîcnirilor
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

DOOM

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvîcniră
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnirăm
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnirăți
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnise
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnisem
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcniseră
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcniserăm
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcniserăți
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcniseși
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcniseți
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnit
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcnit
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvîcnita
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvîcnite
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvîcnitei
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvîcnitele
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvîcnitelor
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvîcnitoare
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvîcnitoarea
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvîcnitoarei
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvîcnitoarele
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvîcnitoarelor
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvîcnitor
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvîcnitori
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvîcnitorii
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvîcnitorilor
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvîcnitorul
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvîcnitorului
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor.

DOOM

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre

zvîcnitul
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvîcnitului
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvîcnitura
ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură.

DOOM

zvâcnitúră s. f., g.-d. art. zvăcnitúrii; pl. zvâcnitúri

zvîcnituri
ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură.

DOOM

zvâcnitúră s. f., g.-d. art. zvăcnitúrii; pl. zvâcnitúri

zvîcniturii
ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură.

DOOM

zvâcnitúră s. f., g.-d. art. zvăcnitúrii; pl. zvâcnitúri

zvîcniturile
ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură.

DOOM

zvâcnitúră s. f., g.-d. art. zvăcnitúrii; pl. zvâcnitúri

zvîcniturilor
ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură.

DOOM

zvâcnitúră s. f., g.-d. art. zvăcnitúrii; pl. zvâcnitúri

zvîcniși
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcniți
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.

DOOM

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă

zvîcniți
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvîcniții
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvîcniților
ZVÂCNÍT², -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.

zvîcul
ZVÂC interj. (Și substantivat) Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.

DOOM

zvâc interj., s. n.

zvîcului
ZVÂC interj. (Și substantivat) Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.

DOOM

zvâc interj., s. n.

zvîcîi
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîia
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîiai
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîiam
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîiau
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîiați
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîie
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîii
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîim
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîind
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîire
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîiră
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîirăm
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîirăți
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîise
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîisem
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîiseră
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîiserăm
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîiserăți
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîiseși
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîiseți
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîit
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîiși
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîcîiți
ZVÂCÂÍ, zvấcâi, vb. IV. Intranz. (Rar) A zvârli. – Zvâc + suf. -ăi.

DOOM

zvâcâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zvấcăi, 3 zvấcâie, imperf. 3 sg. zvâcâiá conj. prez. 3 să zvấcâie

zvîntare
ZVÂNTÁRE, zvăntări, s. f. Acțiunea de a (se) zvânta. – V. zvânta.

DOOM

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântắrii; pl. zvântắri

zvîntarea
ZVÂNTÁRE, zvăntări, s. f. Acțiunea de a (se) zvânta. – V. zvânta.

DOOM

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântắrii; pl. zvântắri

zvîntat
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvîntata
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvîntate
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvîntatei
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvîntatele
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvîntatelor
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvîntatul
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvîntatului
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvîntați
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvîntații
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvîntaților
ZVÂNTÁT², -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvîntur
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvîntura
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturai
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturam
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturare
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturară
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturarăm
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturarăți
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturase
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturasem
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturaseră
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturaserăm
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturaserăți
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturaseși
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturaseți
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturat
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturat
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvînturata
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvînturate
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvînturatei
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvînturatele
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvînturatelor
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvînturatic
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvînturatica
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvînturatice
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvînturaticei
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvînturaticele
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvînturaticelor
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvînturatici
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvînturaticii
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvînturaticilor
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvînturaticul
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvînturaticului
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

DOOM

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvînturatul
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvînturatului
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvînturau
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturași
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturați
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturați
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvînturații
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvînturaților
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvînture
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturi
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvînturînd
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.

DOOM

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură

zvîntări
ZVÂNTÁRE, zvăntări, s. f. Acțiunea de a (se) zvânta. – V. zvânta.

DOOM

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântắrii; pl. zvântắri

zvîntării
ZVÂNTÁRE, zvăntări, s. f. Acțiunea de a (se) zvânta. – V. zvânta.

DOOM

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântắrii; pl. zvântắri

zvîntările
ZVÂNTÁRE, zvăntări, s. f. Acțiunea de a (se) zvânta. – V. zvânta.

DOOM

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântắrii; pl. zvântắri

zvîntărilor
ZVÂNTÁRE, zvăntări, s. f. Acțiunea de a (se) zvânta. – V. zvânta.

DOOM

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântắrii; pl. zvântắri

zvîr
ZVR interj. v. zvâr.

DOOM

zvârr v. zvâr

zvîrcol
ZVẤRCOL s. n. (Rar) Zbatere, zvâcnet, clocot, frământare continuă. – Din zvârcoli (derivat regresiv).

DOOM

zvấrcol (rar) s. n.

zvîrcolea
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcoleai
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcoleala
ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. (Fam.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

DOOM

zvârcoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolélii; pl. zvârcoléli

zvîrcoleam
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolească
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcoleau
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcoleați
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcoleli
ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. (Fam.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

DOOM

zvârcoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolélii; pl. zvârcoléli

zvîrcolelii
ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. (Fam.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

DOOM

zvârcoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolélii; pl. zvârcoléli

zvîrcolelile
ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. (Fam.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

DOOM

zvârcoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolélii; pl. zvârcoléli

zvîrcolelilor
ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. (Fam.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

DOOM

zvârcoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolélii; pl. zvârcoléli

zvîrcolesc
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolește
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolești
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcoli
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolii
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolim
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolind
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolire
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolire
ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

DOOM

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvîrcolirea
ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

DOOM

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvîrcoliri
ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

DOOM

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvîrcolirii
ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

DOOM

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvîrcolirile
ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

DOOM

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvîrcolirilor
ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli.

DOOM

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri

zvîrcoliră
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolirăm
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolirăți
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolise
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolisem
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcoliseră
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcoliserăm
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcoliserăți
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcoliseși
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcoliseți
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolit
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolitura
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.

DOOM

zvârcolitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri

zvîrcolituri
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.

DOOM

zvârcolitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri

zvîrcoliturii
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.

DOOM

zvârcolitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri

zvîrcoliturile
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.

DOOM

zvârcolitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri

zvîrcoliturilor
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.

DOOM

zvârcolitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri

zvîrcoliși
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcoliți
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

DOOM

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă

zvîrcolul
ZVẤRCOL s. n. (Rar) Zbatere, zvâcnet, clocot, frământare continuă. – Din zvârcoli (derivat regresiv).

DOOM

zvấrcol (rar) s. n.

zvîrcolului
ZVẤRCOL s. n. (Rar) Zbatere, zvâcnet, clocot, frământare continuă. – Din zvârcoli (derivat regresiv).

DOOM

zvấrcol (rar) s. n.

zvîrl
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlav
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvîrlava
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvîrlave
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvîrlavei
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvîrlavele
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvîrlavelor
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvîrlavi
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvîrlavii
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvîrlavilor
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvîrlavul
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvîrlavului
ZVÎRLÁV, -Ă, zvîrlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Iedul se umflă și se făcu un cal... zvîrlav ca o rîndunică. VISSARION, B. 85.

zvîrle
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlea
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrleai
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrleam
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrleau
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrleați
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlet
ZVÂRLÉT s. n. (Rar) Zvârlitură. – Zvârli + suf. -et.

DOOM

zvấrlet (rar) s. n.

zvîrletul
ZVÂRLÉT s. n. (Rar) Zvârlitură. – Zvârli + suf. -et.

DOOM

zvấrlet (rar) s. n.

zvîrletului
ZVÂRLÉT s. n. (Rar) Zvârlitură. – Zvârli + suf. -et.

DOOM

zvấrlet (rar) s. n.

zvîrli
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlii
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlim
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlind
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlire
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrliră
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlirăm
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlirăți
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlise
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlisem
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrliseră
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrliserăm
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrliserăți
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrliseși
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrliseți
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlit
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlitura
ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. – Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

DOOM

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri

zvîrlituri
ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. – Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

DOOM

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri

zvîrliturii
ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. – Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

DOOM

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri

zvîrliturile
ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. – Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

DOOM

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri

zvîrliturilor
ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. – Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

DOOM

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri

zvîrliși
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrliți
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrlu
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrluga
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

DOOM

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi

zvîrlugi
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

DOOM

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi

zvîrlugii
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

DOOM

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi

zvîrlugile
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

DOOM

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi

zvîrlugilor
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

DOOM

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi

zvîrlugo
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

DOOM

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi

zvîrlă
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

DOOM

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvîrr
ZVR interj. v. zvâr.

DOOM

zvârr v. zvâr

zvîrîi
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîia
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîiai
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîiam
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîiau
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîiați
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîie
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîii
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîim
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîind
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîire
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîiră
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîirăm
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîirăți
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîise
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîisem
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîiseră
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîiserăm
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîiserăți
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîiseși
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîiseți
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîit
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîiși
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvîrîiți
ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.

DOOM

zvârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zvấrâie, imperf. 3 sg. zvărâiá; conj. prez. 3 să zvấrâie

zvăpăi
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăia
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiai
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiam
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiară
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiarăm
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiarăți
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiase
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiasem
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiaseră
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiaserăm
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiaserăți
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiaseși
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiaseți
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiat
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiat
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

zvăpăiata
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

zvăpăiate
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

zvăpăiatei
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

zvăpăiatele
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

zvăpăiatelor
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

zvăpăiatul
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

zvăpăiatului
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

zvăpăiau
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiași
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiați
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiați
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

zvăpăiații
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

zvăpăiaților
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

zvăpăie
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiem
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiere
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăiere
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie

zvăpăind
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

DOOM

zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie