zo
ZĂU interj. 1. (Întărește o afirmație sau o negație, uneori însoțit de „așa”) Pe legea mea, jur că... ◊ Expr. (Pop.) A zice zău = a jura. Ba (nu) zău = dimpotrivă, te asigur că..., vorbesc serios. 2. Într-adevăr, desigur, fără îndoială, bineînțeles. ◊ Expr. Nu știu, zău! = mă îndoiesc, mă întreb dacă... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.

DOOM

zău interj.

zo
ZOO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) animal”, „animalier”. [Pron. zo-o-, var. zo-. / < fr., it. zoo-, cf. gr. zoon – ființă vie].

zoabă
ZOÁVĂ, zoave, s. f. (Regional; și în forma zoabă) Scurteică; cațaveică. Să-mi facă rochiță mie Și zoabă de lînărie. I. CR. III 152. – Variantă: zoábă s. f.

zoaie
ZOÁIE, zoaie, s. f. (Pop.) Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară, lături. [Pl. și: zoi] – Cf. bg., ucr. zola.

DOOM

zoáie (pop.) s. f., art. zoáia, g.-d. art. zoáiei; pl. zoáie / zoi, art. zoáiele / zóile

zoală
ZOÁLĂ, zoaie, s. f. (Regional) Trudă, osteneală; strădanie, frămîntare. După atîta zoală-l cuprinse un somn... de adormi ca mort. RETEGANUL, P. III 28. ♦ Ceartă, gîlceavă. În casa lui, în sfîrșit, vechea zoală cu slugile. SLAVICI, N. I 253.

zoana
ZOÁNĂ, zoane, s. f. (Înv. și reg.) Pleavă. – Cf. sb. z o n a.

DOOM

zoánă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zoánei; pl. zoáne

zoane
ZOÁNĂ, zoane, s. f. (Înv. și reg.) Pleavă. – Cf. sb. z o n a.

DOOM

zoánă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zoánei; pl. zoáne

zoanei
ZOÁNĂ, zoane, s. f. (Înv. și reg.) Pleavă. – Cf. sb. z o n a.

DOOM

zoánă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zoánei; pl. zoáne

zoanele
ZOÁNĂ, zoane, s. f. (Înv. și reg.) Pleavă. – Cf. sb. z o n a.

DOOM

zoánă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zoánei; pl. zoáne

zoanelor
ZOÁNĂ, zoane, s. f. (Înv. și reg.) Pleavă. – Cf. sb. z o n a.

DOOM

zoánă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zoánei; pl. zoáne

zoantrop
ZOANTRÓP, -Ă, zoantropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de zoantropie. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthrope.

DOOM

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoantrop
ZOANTRÓP, -Ă, zoantropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de zoantropie. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthrope.

DOOM

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoantropa
ZOANTRÓP, -Ă, zoantropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de zoantropie. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthrope.

DOOM

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoantrope
ZOANTRÓP, -Ă, zoantropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de zoantropie. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthrope.

DOOM

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoantropei
ZOANTRÓP, -Ă, zoantropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de zoantropie. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthrope.

DOOM

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoantropele
ZOANTRÓP, -Ă, zoantropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de zoantropie. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthrope.

DOOM

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoantropelor
ZOANTRÓP, -Ă, zoantropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de zoantropie. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthrope.

DOOM

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoantropi
ZOANTRÓP, -Ă, zoantropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de zoantropie. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthrope.

DOOM

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoantropia
ZOANTROPÍE s. f. Formă de delir în care bolnavul se crede animal. [Pr.: zo- an-] – Din fr. zoanthropie.

DOOM

zoantropíe (zo-an-) s. f., art. zoantropía, g.-d. zoantropíi, art. zoantropíei

zoantropie
ZOANTROPÍE s. f. Formă de delir în care bolnavul se crede animal. [Pr.: zo- an-] – Din fr. zoanthropie.

DOOM

zoantropíe (zo-an-) s. f., art. zoantropía, g.-d. zoantropíi, art. zoantropíei

zoantropiei
ZOANTROPÍE s. f. Formă de delir în care bolnavul se crede animal. [Pr.: zo- an-] – Din fr. zoanthropie.

DOOM

zoantropíe (zo-an-) s. f., art. zoantropía, g.-d. zoantropíi, art. zoantropíei

zoantropii
ZOANTRÓP, -Ă, zoantropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de zoantropie. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthrope.

DOOM

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoantropii
ZOANTROPÍE s. f. Formă de delir în care bolnavul se crede animal. [Pr.: zo- an-] – Din fr. zoanthropie.

DOOM

zoantropíe (zo-an-) s. f., art. zoantropía, g.-d. zoantropíi, art. zoantropíei

zoantropilor
ZOANTRÓP, -Ă, zoantropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de zoantropie. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthrope.

DOOM

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoantropul
ZOANTRÓP, -Ă, zoantropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de zoantropie. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthrope.

DOOM

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoantropului
ZOANTRÓP, -Ă, zoantropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de zoantropie. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthrope.

DOOM

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoantropă
ZOANTRÓP, -Ă, zoantropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de zoantropie. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthrope.

DOOM

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoar
ZOO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) animal”, „animalier”. [Pron. zo-o-, var. zo-. / < fr., it. zoo-, cf. gr. zoon – ființă vie].

zoarcă
ZOÁRCĂ s. f. (Var.) Zoaie. (cf. zoaie)

zoarh
ZOÁRH s.m. (Ist.) Conducător de elefanți în formațiile militare antice grecești. [Pron. zo-arh. / cf. it. zoarco < gr. zoarchos].

zoarhi
ZOÁRH s.m. (Ist.) Conducător de elefanți în formațiile militare antice grecești. [Pron. zo-arh. / cf. it. zoarco < gr. zoarchos].

zoarhii
ZOÁRH s.m. (Ist.) Conducător de elefanți în formațiile militare antice grecești. [Pron. zo-arh. / cf. it. zoarco < gr. zoarchos].

zoarhilor
ZOÁRH s.m. (Ist.) Conducător de elefanți în formațiile militare antice grecești. [Pron. zo-arh. / cf. it. zoarco < gr. zoarchos].

zoarhul
ZOÁRH s.m. (Ist.) Conducător de elefanți în formațiile militare antice grecești. [Pron. zo-arh. / cf. it. zoarco < gr. zoarchos].

zoarhule
ZOÁRH s.m. (Ist.) Conducător de elefanți în formațiile militare antice grecești. [Pron. zo-arh. / cf. it. zoarco < gr. zoarchos].

zoarhului
ZOÁRH s.m. (Ist.) Conducător de elefanți în formațiile militare antice grecești. [Pron. zo-arh. / cf. it. zoarco < gr. zoarchos].

zoavă
ZOÁVĂ, zoave, s. f. (Regional; și în forma zoabă) Scurteică; cațaveică. Să-mi facă rochiță mie Și zoabă de lînărie. I. CR. III 152. – Variantă: zoábă s. f.

zob
ZOB s. n. (Pop.) 1. Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Din bg., sb. zob.

DOOM

zob (pop.) s. n.

zobea
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobeai
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobeam
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobească
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobeau
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobeați
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobele
ZOBÉLE s. f. pl. (Banat) Zăbală (2), zăbăluță (2). (cf. zăbală)

zobesc
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobește
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobești
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobi
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobii
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobim
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobind
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobire
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobire
ZOBÍRE, zobiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. – V. zobi.

DOOM

zobíre (reg.) s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíri

zobirea
ZOBÍRE, zobiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. – V. zobi.

DOOM

zobíre (reg.) s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíri

zobiri
ZOBÍRE, zobiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. – V. zobi.

DOOM

zobíre (reg.) s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíri

zobirii
ZOBÍRE, zobiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. – V. zobi.

DOOM

zobíre (reg.) s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíri

zobirile
ZOBÍRE, zobiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. – V. zobi.

DOOM

zobíre (reg.) s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíri

zobirilor
ZOBÍRE, zobiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. – V. zobi.

DOOM

zobíre (reg.) s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíri

zobiră
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobirăm
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobirăți
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobise
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobisem
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobiseră
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobiserăm
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobiserăți
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobiseși
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobiseți
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobit
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobit
ZOBÍT, -Ă, zobiți, -te, adj. (Reg.) Sfărâmat, zdrobit. – V. zobi.

zobiși
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobiți
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

DOOM

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobon
ZĂBÚN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

DOOM

zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne

zobonaș
ZĂBUNÁȘ, zăbunașe, s. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui zăbun; zăbunel. [Var.: zobonáș s. n.] – Zăbun + suf. -aș.

DOOM

zăbunáș (înv., pop.) s. n., pl. zăbanáșe

zoborină
ZOBORÍNĂ s. f. Zlamac; cocoloș, bulgăre dintr-un material. (din zob)

zoborână
ZOBORẤNĂ s. f. (Var.) Zoborină. (din zob)

zobul
ZOB s. n. (Pop.) 1. Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Din bg., sb. zob.

DOOM

zob (pop.) s. n.

zobului
ZOB s. n. (Pop.) 1. Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Din bg., sb. zob.

DOOM

zob (pop.) s. n.

zoburi
ZOB s. n. (Pop.) 1. Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Din bg., sb. zob.

DOOM

zob (pop.) s. n.

zoburile
ZOB s. n. (Pop.) 1. Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Din bg., sb. zob.

DOOM

zob (pop.) s. n.

zoburilor
ZOB s. n. (Pop.) 1. Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Din bg., sb. zob.

DOOM

zob (pop.) s. n.

zodia
ZÓDIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului (1); p. gener. constelație, planetă. ♦ Interval de timp determinat când Soarele se află într-un astfel de sector. 2. Constelație corespunzând unei anumite luni a anului în care se naște cineva și care, potrivit unor credințe mistice, are o mare influență asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzător; p. ext. destin, ursită. ◊ Expr. (Glumeț) A se naște în zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A se naște în zodia rațelor = a fi mereu însetat. A-i da (cuiva) în zodii = a-i prezice cuiva soarta, viitorul după poziția stelelor. 3. (Rar) Ursitoare. – Din ngr. zódhion.

DOOM

zódie (-di-e) s. f., art. zódia (-di-a), g.-d. art. zódiei; pl. zódii, art. zódiile (-di-i-)

zodiac
ZODIÁC, (2) zodiace, s. n. 1. Zonă circulară a sferei cerești în care se află cele douăsprezece constelații corespunzătoare lunilor anului și prin fața cărora trece diurnul aparent al Soarelui în cursul unui an. ◊ Semnele zodiacului = figurile simbolice ale zodiilor reprezentând cele douăsprezece constelații. 2. Carte de astrologie cuprinzând preziceri asupra destinului oamenilor, potrivit zodiei în care s-au născut; carte de zodii. [Pr.: -di-ac] – Din ngr. [kíklos] zodhiakós.

DOOM

zodiác (-di-ac) s. n., (cărți) pl. zodiáce

zodiacal
ZODIACÁL, -Ă, zodiacali, -e, adj. 1. Care ține de zodiac (1), privitor la zodiac. 2. (În sintagma) Lumină zodiacală = fâșie de lumină difuză, slabă, orientată după direcția zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibilă înaintea aurorei sau după sfârșitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. zodiacal.

DOOM

zodiacál (-di-a-) adj. m., pl. zodiacáli; t. zodiacálă, pl. zodiacále

zodiacala
ZODIACÁL, -Ă, zodiacali, -e, adj. 1. Care ține de zodiac (1), privitor la zodiac. 2. (În sintagma) Lumină zodiacală = fâșie de lumină difuză, slabă, orientată după direcția zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibilă înaintea aurorei sau după sfârșitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. zodiacal.

DOOM

zodiacál (-di-a-) adj. m., pl. zodiacáli; t. zodiacálă, pl. zodiacále

zodiacale
ZODIACÁL, -Ă, zodiacali, -e, adj. 1. Care ține de zodiac (1), privitor la zodiac. 2. (În sintagma) Lumină zodiacală = fâșie de lumină difuză, slabă, orientată după direcția zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibilă înaintea aurorei sau după sfârșitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. zodiacal.

DOOM

zodiacál (-di-a-) adj. m., pl. zodiacáli; t. zodiacálă, pl. zodiacále

zodiacalei
ZODIACÁL, -Ă, zodiacali, -e, adj. 1. Care ține de zodiac (1), privitor la zodiac. 2. (În sintagma) Lumină zodiacală = fâșie de lumină difuză, slabă, orientată după direcția zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibilă înaintea aurorei sau după sfârșitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. zodiacal.

DOOM

zodiacál (-di-a-) adj. m., pl. zodiacáli; t. zodiacálă, pl. zodiacále

zodiacalele
ZODIACÁL, -Ă, zodiacali, -e, adj. 1. Care ține de zodiac (1), privitor la zodiac. 2. (În sintagma) Lumină zodiacală = fâșie de lumină difuză, slabă, orientată după direcția zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibilă înaintea aurorei sau după sfârșitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. zodiacal.

DOOM

zodiacál (-di-a-) adj. m., pl. zodiacáli; t. zodiacálă, pl. zodiacále

zodiacalelor
ZODIACÁL, -Ă, zodiacali, -e, adj. 1. Care ține de zodiac (1), privitor la zodiac. 2. (În sintagma) Lumină zodiacală = fâșie de lumină difuză, slabă, orientată după direcția zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibilă înaintea aurorei sau după sfârșitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. zodiacal.

DOOM

zodiacál (-di-a-) adj. m., pl. zodiacáli; t. zodiacálă, pl. zodiacále

zodiacali
ZODIACÁL, -Ă, zodiacali, -e, adj. 1. Care ține de zodiac (1), privitor la zodiac. 2. (În sintagma) Lumină zodiacală = fâșie de lumină difuză, slabă, orientată după direcția zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibilă înaintea aurorei sau după sfârșitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. zodiacal.

DOOM

zodiacál (-di-a-) adj. m., pl. zodiacáli; t. zodiacálă, pl. zodiacále

zodiacalii
ZODIACÁL, -Ă, zodiacali, -e, adj. 1. Care ține de zodiac (1), privitor la zodiac. 2. (În sintagma) Lumină zodiacală = fâșie de lumină difuză, slabă, orientată după direcția zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibilă înaintea aurorei sau după sfârșitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. zodiacal.

DOOM

zodiacál (-di-a-) adj. m., pl. zodiacáli; t. zodiacálă, pl. zodiacále

zodiacalilor
ZODIACÁL, -Ă, zodiacali, -e, adj. 1. Care ține de zodiac (1), privitor la zodiac. 2. (În sintagma) Lumină zodiacală = fâșie de lumină difuză, slabă, orientată după direcția zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibilă înaintea aurorei sau după sfârșitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. zodiacal.

DOOM

zodiacál (-di-a-) adj. m., pl. zodiacáli; t. zodiacálă, pl. zodiacále

zodiacalul
ZODIACÁL, -Ă, zodiacali, -e, adj. 1. Care ține de zodiac (1), privitor la zodiac. 2. (În sintagma) Lumină zodiacală = fâșie de lumină difuză, slabă, orientată după direcția zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibilă înaintea aurorei sau după sfârșitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. zodiacal.

DOOM

zodiacál (-di-a-) adj. m., pl. zodiacáli; t. zodiacálă, pl. zodiacále

zodiacalului
ZODIACÁL, -Ă, zodiacali, -e, adj. 1. Care ține de zodiac (1), privitor la zodiac. 2. (În sintagma) Lumină zodiacală = fâșie de lumină difuză, slabă, orientată după direcția zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibilă înaintea aurorei sau după sfârșitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. zodiacal.

DOOM

zodiacál (-di-a-) adj. m., pl. zodiacáli; t. zodiacálă, pl. zodiacále

zodiace
ZODIÁC, (2) zodiace, s. n. 1. Zonă circulară a sferei cerești în care se află cele douăsprezece constelații corespunzătoare lunilor anului și prin fața cărora trece diurnul aparent al Soarelui în cursul unui an. ◊ Semnele zodiacului = figurile simbolice ale zodiilor reprezentând cele douăsprezece constelații. 2. Carte de astrologie cuprinzând preziceri asupra destinului oamenilor, potrivit zodiei în care s-au născut; carte de zodii. [Pr.: -di-ac] – Din ngr. [kíklos] zodhiakós.

DOOM

zodiác (-di-ac) s. n., (cărți) pl. zodiáce

zodiacele
ZODIÁC, (2) zodiace, s. n. 1. Zonă circulară a sferei cerești în care se află cele douăsprezece constelații corespunzătoare lunilor anului și prin fața cărora trece diurnul aparent al Soarelui în cursul unui an. ◊ Semnele zodiacului = figurile simbolice ale zodiilor reprezentând cele douăsprezece constelații. 2. Carte de astrologie cuprinzând preziceri asupra destinului oamenilor, potrivit zodiei în care s-au născut; carte de zodii. [Pr.: -di-ac] – Din ngr. [kíklos] zodhiakós.

DOOM

zodiác (-di-ac) s. n., (cărți) pl. zodiáce

zodiacelor
ZODIÁC, (2) zodiace, s. n. 1. Zonă circulară a sferei cerești în care se află cele douăsprezece constelații corespunzătoare lunilor anului și prin fața cărora trece diurnul aparent al Soarelui în cursul unui an. ◊ Semnele zodiacului = figurile simbolice ale zodiilor reprezentând cele douăsprezece constelații. 2. Carte de astrologie cuprinzând preziceri asupra destinului oamenilor, potrivit zodiei în care s-au născut; carte de zodii. [Pr.: -di-ac] – Din ngr. [kíklos] zodhiakós.

DOOM

zodiác (-di-ac) s. n., (cărți) pl. zodiáce

zodiacul
ZODIÁC, (2) zodiace, s. n. 1. Zonă circulară a sferei cerești în care se află cele douăsprezece constelații corespunzătoare lunilor anului și prin fața cărora trece diurnul aparent al Soarelui în cursul unui an. ◊ Semnele zodiacului = figurile simbolice ale zodiilor reprezentând cele douăsprezece constelații. 2. Carte de astrologie cuprinzând preziceri asupra destinului oamenilor, potrivit zodiei în care s-au născut; carte de zodii. [Pr.: -di-ac] – Din ngr. [kíklos] zodhiakós.

DOOM

zodiác (-di-ac) s. n., (cărți) pl. zodiáce

zodiacului
ZODIÁC, (2) zodiace, s. n. 1. Zonă circulară a sferei cerești în care se află cele douăsprezece constelații corespunzătoare lunilor anului și prin fața cărora trece diurnul aparent al Soarelui în cursul unui an. ◊ Semnele zodiacului = figurile simbolice ale zodiilor reprezentând cele douăsprezece constelații. 2. Carte de astrologie cuprinzând preziceri asupra destinului oamenilor, potrivit zodiei în care s-au născut; carte de zodii. [Pr.: -di-ac] – Din ngr. [kíklos] zodhiakós.

DOOM

zodiác (-di-ac) s. n., (cărți) pl. zodiáce

zodiar
ZODIÁR, zodiare, s. n. (Înv.) Zodiac (2). [Pr.: -di-ar] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiár (carte) (înv.) (-di-ar) s. n., pl. zodiáre

zodiare
ZODIÁR, zodiare, s. n. (Înv.) Zodiac (2). [Pr.: -di-ar] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiár (carte) (înv.) (-di-ar) s. n., pl. zodiáre

zodiarele
ZODIÁR, zodiare, s. n. (Înv.) Zodiac (2). [Pr.: -di-ar] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiár (carte) (înv.) (-di-ar) s. n., pl. zodiáre

zodiarelor
ZODIÁR, zodiare, s. n. (Înv.) Zodiac (2). [Pr.: -di-ar] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiár (carte) (înv.) (-di-ar) s. n., pl. zodiáre

zodiarul
ZODIÁR, zodiare, s. n. (Înv.) Zodiac (2). [Pr.: -di-ar] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiár (carte) (înv.) (-di-ar) s. n., pl. zodiáre

zodiarului
ZODIÁR, zodiare, s. n. (Înv.) Zodiac (2). [Pr.: -di-ar] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiár (carte) (înv.) (-di-ar) s. n., pl. zodiáre

zodiaș
ZODIÁȘ, zodiáși, s. m. Zodier. (din zodie)

zodie
ZÓDIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului (1); p. gener. constelație, planetă. ♦ Interval de timp determinat când Soarele se află într-un astfel de sector. 2. Constelație corespunzând unei anumite luni a anului în care se naște cineva și care, potrivit unor credințe mistice, are o mare influență asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzător; p. ext. destin, ursită. ◊ Expr. (Glumeț) A se naște în zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A se naște în zodia rațelor = a fi mereu însetat. A-i da (cuiva) în zodii = a-i prezice cuiva soarta, viitorul după poziția stelelor. 3. (Rar) Ursitoare. – Din ngr. zódhion.

DOOM

zódie (-di-e) s. f., art. zódia (-di-a), g.-d. art. zódiei; pl. zódii, art. zódiile (-di-i-)

zodiei
ZÓDIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului (1); p. gener. constelație, planetă. ♦ Interval de timp determinat când Soarele se află într-un astfel de sector. 2. Constelație corespunzând unei anumite luni a anului în care se naște cineva și care, potrivit unor credințe mistice, are o mare influență asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzător; p. ext. destin, ursită. ◊ Expr. (Glumeț) A se naște în zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A se naște în zodia rațelor = a fi mereu însetat. A-i da (cuiva) în zodii = a-i prezice cuiva soarta, viitorul după poziția stelelor. 3. (Rar) Ursitoare. – Din ngr. zódhion.

DOOM

zódie (-di-e) s. f., art. zódia (-di-a), g.-d. art. zódiei; pl. zódii, art. zódiile (-di-i-)

zodier
ZODIÉR, zodieri, s. m. (Pop.) Cititor în stele care prezice soarta cuiva interpretând zodia în care acesta s-a născut; astrolog. [Pr.: -di-er] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiér (persoană) (pop.) (-di-er) s. m., pl. zodiéri

zodiere
ZODIÉR, zodieri, s. m. (Pop.) Cititor în stele care prezice soarta cuiva interpretând zodia în care acesta s-a născut; astrolog. [Pr.: -di-er] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiér (persoană) (pop.) (-di-er) s. m., pl. zodiéri

zodieri
ZODIÉR, zodieri, s. m. (Pop.) Cititor în stele care prezice soarta cuiva interpretând zodia în care acesta s-a născut; astrolog. [Pr.: -di-er] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiér (persoană) (pop.) (-di-er) s. m., pl. zodiéri

zodierii
ZODIÉR, zodieri, s. m. (Pop.) Cititor în stele care prezice soarta cuiva interpretând zodia în care acesta s-a născut; astrolog. [Pr.: -di-er] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiér (persoană) (pop.) (-di-er) s. m., pl. zodiéri

zodierilor
ZODIÉR, zodieri, s. m. (Pop.) Cititor în stele care prezice soarta cuiva interpretând zodia în care acesta s-a născut; astrolog. [Pr.: -di-er] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiér (persoană) (pop.) (-di-er) s. m., pl. zodiéri

zodierul
ZODIÉR, zodieri, s. m. (Pop.) Cititor în stele care prezice soarta cuiva interpretând zodia în care acesta s-a născut; astrolog. [Pr.: -di-er] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiér (persoană) (pop.) (-di-er) s. m., pl. zodiéri

zodierule
ZODIÉR, zodieri, s. m. (Pop.) Cititor în stele care prezice soarta cuiva interpretând zodia în care acesta s-a născut; astrolog. [Pr.: -di-er] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiér (persoană) (pop.) (-di-er) s. m., pl. zodiéri

zodierului
ZODIÉR, zodieri, s. m. (Pop.) Cititor în stele care prezice soarta cuiva interpretând zodia în care acesta s-a născut; astrolog. [Pr.: -di-er] – Zodie + suf. -ar.

DOOM

zodiér (persoană) (pop.) (-di-er) s. m., pl. zodiéri

zodii
ZÓDIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului (1); p. gener. constelație, planetă. ♦ Interval de timp determinat când Soarele se află într-un astfel de sector. 2. Constelație corespunzând unei anumite luni a anului în care se naște cineva și care, potrivit unor credințe mistice, are o mare influență asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzător; p. ext. destin, ursită. ◊ Expr. (Glumeț) A se naște în zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A se naște în zodia rațelor = a fi mereu însetat. A-i da (cuiva) în zodii = a-i prezice cuiva soarta, viitorul după poziția stelelor. 3. (Rar) Ursitoare. – Din ngr. zódhion.

DOOM

zódie (-di-e) s. f., art. zódia (-di-a), g.-d. art. zódiei; pl. zódii, art. zódiile (-di-i-)

zodiile
ZÓDIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului (1); p. gener. constelație, planetă. ♦ Interval de timp determinat când Soarele se află într-un astfel de sector. 2. Constelație corespunzând unei anumite luni a anului în care se naște cineva și care, potrivit unor credințe mistice, are o mare influență asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzător; p. ext. destin, ursită. ◊ Expr. (Glumeț) A se naște în zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A se naște în zodia rațelor = a fi mereu însetat. A-i da (cuiva) în zodii = a-i prezice cuiva soarta, viitorul după poziția stelelor. 3. (Rar) Ursitoare. – Din ngr. zódhion.

DOOM

zódie (-di-e) s. f., art. zódia (-di-a), g.-d. art. zódiei; pl. zódii, art. zódiile (-di-i-)

zodiilor
ZÓDIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului (1); p. gener. constelație, planetă. ♦ Interval de timp determinat când Soarele se află într-un astfel de sector. 2. Constelație corespunzând unei anumite luni a anului în care se naște cineva și care, potrivit unor credințe mistice, are o mare influență asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzător; p. ext. destin, ursită. ◊ Expr. (Glumeț) A se naște în zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A se naște în zodia rațelor = a fi mereu însetat. A-i da (cuiva) în zodii = a-i prezice cuiva soarta, viitorul după poziția stelelor. 3. (Rar) Ursitoare. – Din ngr. zódhion.

DOOM

zódie (-di-e) s. f., art. zódia (-di-a), g.-d. art. zódiei; pl. zódii, art. zódiile (-di-i-)

zof
zof (zofuri), s. n. – Stofă orientală de lînă. Tc. zof (Șeineanu, II, 390). Înv.

zof
-ZOFIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „știință”, „înțelepciune”, „doctrină”, „studiu”. [< fr. -sophie, it. -sofia, cf. gr. sophia – înțelepciune].

zofic
-ZOFIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „știință”, „înțelepciune”, „doctrină”, „studiu”. [< fr. -sophie, it. -sofia, cf. gr. sophia – înțelepciune].

zofie
-ZOFIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „știință”, „înțelepciune”, „doctrină”, „studiu”. [< fr. -sophie, it. -sofia, cf. gr. sophia – înțelepciune].

zoful
zof (zofuri), s. n. – Stofă orientală de lînă. Tc. zof (Șeineanu, II, 390). Înv.

zofului
zof (zofuri), s. n. – Stofă orientală de lînă. Tc. zof (Șeineanu, II, 390). Înv.

zofuri
zof (zofuri), s. n. – Stofă orientală de lînă. Tc. zof (Șeineanu, II, 390). Înv.

zofurile
zof (zofuri), s. n. – Stofă orientală de lînă. Tc. zof (Șeineanu, II, 390). Înv.

zofurilor
zof (zofuri), s. n. – Stofă orientală de lînă. Tc. zof (Șeineanu, II, 390). Înv.

zogonea
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogoneai
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogoneam
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonească
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogoneau
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogoneați
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonesc
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonește
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonești
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogoni
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonii
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonim
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonind
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonire
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonire
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogoniră
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonirăm
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonirăți
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonise
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonisem
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogoniseră
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogoniserăm
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogoniserăți
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogoniseși
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogoniseți
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonit
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogonit
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogoniși
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zogoniți
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

zograf
ZUGRÁV, zugravi, s. m. 1. Lucrător specializat în zugrăvit¹. 2. (Înv.) Pictor (de biserici). [Acc. și: zúgrav] – Din ngr. zoghráphos.

DOOM

zugráv (zu-grav) s. m., pl. zugrávi

zoi
ZOÍ, zoiésc, vb. IV. Zoli (1). (cf. zoli)

zoic
ZOO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) animal”, „animalier”. [Pron. zo-o-, var. zo-. / < fr., it. zoo-, cf. gr. zoon – ființă vie].

zoil
ZOÍL s.m. (Liv.) Critic invidios, nedrept, negativist. [Pron. zo-il. / < fr. zoïle, cf. Zoil – sofist grec celebru prin severitatea cu care a criticat poemele homerice].

zoile
ZOÍL s.m. (Liv.) Critic invidios, nedrept, negativist. [Pron. zo-il. / < fr. zoïle, cf. Zoil – sofist grec celebru prin severitatea cu care a criticat poemele homerice].

zoili
ZOÍL s.m. (Liv.) Critic invidios, nedrept, negativist. [Pron. zo-il. / < fr. zoïle, cf. Zoil – sofist grec celebru prin severitatea cu care a criticat poemele homerice].

zoilii
ZOÍL s.m. (Liv.) Critic invidios, nedrept, negativist. [Pron. zo-il. / < fr. zoïle, cf. Zoil – sofist grec celebru prin severitatea cu care a criticat poemele homerice].

zoililor
ZOÍL s.m. (Liv.) Critic invidios, nedrept, negativist. [Pron. zo-il. / < fr. zoïle, cf. Zoil – sofist grec celebru prin severitatea cu care a criticat poemele homerice].

zoilul
ZOÍL s.m. (Liv.) Critic invidios, nedrept, negativist. [Pron. zo-il. / < fr. zoïle, cf. Zoil – sofist grec celebru prin severitatea cu care a criticat poemele homerice].

zoilule
ZOÍL s.m. (Liv.) Critic invidios, nedrept, negativist. [Pron. zo-il. / < fr. zoïle, cf. Zoil – sofist grec celebru prin severitatea cu care a criticat poemele homerice].

zoilului
ZOÍL s.m. (Liv.) Critic invidios, nedrept, negativist. [Pron. zo-il. / < fr. zoïle, cf. Zoil – sofist grec celebru prin severitatea cu care a criticat poemele homerice].

zoioasa
ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. (Pop.) Soios. [Pr.: zo-ios] – Din soios (după zoaie).

DOOM

zoiós (pop.) adj. m., pl. zoigți; f. zoioásă, pl. zoioáse

zoioase
ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. (Pop.) Soios. [Pr.: zo-ios] – Din soios (după zoaie).

DOOM

zoiós (pop.) adj. m., pl. zoigți; f. zoioásă, pl. zoioáse

zoioasei
ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. (Pop.) Soios. [Pr.: zo-ios] – Din soios (după zoaie).

DOOM

zoiós (pop.) adj. m., pl. zoigți; f. zoioásă, pl. zoioáse

zoioasele
ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. (Pop.) Soios. [Pr.: zo-ios] – Din soios (după zoaie).

DOOM

zoiós (pop.) adj. m., pl. zoigți; f. zoioásă, pl. zoioáse

zoioaselor
ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. (Pop.) Soios. [Pr.: zo-ios] – Din soios (după zoaie).

DOOM

zoiós (pop.) adj. m., pl. zoigți; f. zoioásă, pl. zoioáse

zoios
ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. (Pop.) Soios. [Pr.: zo-ios] – Din soios (după zoaie).

DOOM

zoiós (pop.) adj. m., pl. zoigți; f. zoioásă, pl. zoioáse

zoiosul
ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. (Pop.) Soios. [Pr.: zo-ios] – Din soios (după zoaie).

DOOM

zoiós (pop.) adj. m., pl. zoigți; f. zoioásă, pl. zoioáse

zoiosului
ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. (Pop.) Soios. [Pr.: zo-ios] – Din soios (după zoaie).

DOOM

zoiós (pop.) adj. m., pl. zoigți; f. zoioásă, pl. zoioáse

zoioși
ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. (Pop.) Soios. [Pr.: zo-ios] – Din soios (după zoaie).

DOOM

zoiós (pop.) adj. m., pl. zoigți; f. zoioásă, pl. zoioáse

zoioșii
ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. (Pop.) Soios. [Pr.: zo-ios] – Din soios (după zoaie).

DOOM

zoiós (pop.) adj. m., pl. zoigți; f. zoioásă, pl. zoioáse

zoioșilor
ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. (Pop.) Soios. [Pr.: zo-ios] – Din soios (după zoaie).

DOOM

zoiós (pop.) adj. m., pl. zoigți; f. zoioásă, pl. zoioáse

zoire
ZOÍ, zoiésc, vb. IV. Zoli (1). (cf. zoli)

zoism
ZOO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) animal”, „animalier”. [Pron. zo-o-, var. zo-. / < fr., it. zoo-, cf. gr. zoon – ființă vie].

zoit
ZOÍT¹, -Ă, zoíți, -te, adj. Zolit, prost spălat; murdărit. (din zoi)

zoit
ZOÍT² s. n. Spălare. (din zoi)

zolea
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolea
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoleai
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoleai
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoleam
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoleam
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolească
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolească
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoleau
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoleau
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoleați
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoleați
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolesc
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolesc
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolește
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolește
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolești
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolești
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolg
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolga
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgai
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgam
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgare
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgare
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgară
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgarăm
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgarăți
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgase
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgasem
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgaseră
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgaserăm
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgaserăți
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgaseși
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgaseți
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgat
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgat
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgau
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgași
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgați
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolge
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgi
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgând
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zolgînd
ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli². (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

zoli
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoli
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolii
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolii
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolim
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolim
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolind
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolind
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolire
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolire
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolire
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolire
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliră
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliră
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolirăm
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolirăm
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolirăți
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolirăți
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolise
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolise
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolisem
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolisem
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliseră
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliseră
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliserăm
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliserăm
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliserăți
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliserăți
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliseși
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliseși
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliseți
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliseți
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolism
ZOLÍSM s.n. Școala naturalistă a lui Zola, care urmărea să aplice faptelor umane și sociale rigoarea științifică. [Cf. fr. zolisme, cf. Emile Zola – romancier francez].

zolismul
ZOLÍSM s.n. Școala naturalistă a lui Zola, care urmărea să aplice faptelor umane și sociale rigoarea științifică. [Cf. fr. zolisme, cf. Emile Zola – romancier francez].

zolismului
ZOLÍSM s.n. Școala naturalistă a lui Zola, care urmărea să aplice faptelor umane și sociale rigoarea științifică. [Cf. fr. zolisme, cf. Emile Zola – romancier francez].

zolit
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolit
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolit
ZOLÍT s. n. Faptul de a z o l i¹. Frecatul sau zolitul nu se face. peste degete, ci la rădăcina mîinii, căci cămașa e groasă. PAMFILE, I. C. 371.

zoliși
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliși
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliți
ZOLÍ², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zoliți
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

DOOM

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zollverein
ZOLLVEREIN s.n. Denumirea germană a „uniunii vamale”, care a precedat unitatea politică. [Pron. țol-fe-ráin. / < germ. Zollverein].

zollvereinul
ZOLLVEREIN s.n. Denumirea germană a „uniunii vamale”, care a precedat unitatea politică. [Pron. țol-fe-ráin. / < germ. Zollverein].

zollvereinului
ZOLLVEREIN s.n. Denumirea germană a „uniunii vamale”, care a precedat unitatea politică. [Pron. țol-fe-ráin. / < germ. Zollverein].

zolnița
ZÓLNIȚĂ, zolnițe, s. f. (Reg.) Ciubăr. – Din ucr. zol'nyc'a, pol. zolnica.

DOOM

zólniță (ciubăr) (reg.) s. f., g.-d. art. zólniței; pl. zólnițe

zolnițe
ZÓLNIȚĂ, zolnițe, s. f. (Reg.) Ciubăr. – Din ucr. zol'nyc'a, pol. zolnica.

DOOM

zólniță (ciubăr) (reg.) s. f., g.-d. art. zólniței; pl. zólnițe

zolniței
ZÓLNIȚĂ, zolnițe, s. f. (Reg.) Ciubăr. – Din ucr. zol'nyc'a, pol. zolnica.

DOOM

zólniță (ciubăr) (reg.) s. f., g.-d. art. zólniței; pl. zólnițe

zolnițele
ZÓLNIȚĂ, zolnițe, s. f. (Reg.) Ciubăr. – Din ucr. zol'nyc'a, pol. zolnica.

DOOM

zólniță (ciubăr) (reg.) s. f., g.-d. art. zólniței; pl. zólnițe

zolnițelor
ZÓLNIȚĂ, zolnițe, s. f. (Reg.) Ciubăr. – Din ucr. zol'nyc'a, pol. zolnica.

DOOM

zólniță (ciubăr) (reg.) s. f., g.-d. art. zólniței; pl. zólnițe

zolomâzdră
SĂLĂMÎ́ZDRĂ, sălămîzdre, s. f. (Și în forma solomîzdră) Salamandră. Cocostîrcul... este o pasere foarte folositoare, curățind împrejurimea... de șerpi, solomîzdre, șoareci, broaște. MARIAN, O. II 332. Salamandrele... poporul le cunoaște sub numele de solomîzdre. ȘEZ. II 71. ◊ Fig. Acea voce... nu era a lui, ci a unei sălămîzdre otrăvite și reci care era în el, ascunsă adînc de tot în cuta cea mai lăuntrică a inimii. DUMITRIU, B. F. 34. – Variantă: solomî́zdră s. f.

zolud
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zolză
ZÓLZĂ, zólze, s. f. Tip de tumoare care apare la cai. (din pol. zolza)

zom
SOMATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „corp”, „corporal”. [Var. somat-. / < fr. somato-, cf. gr. soma, somatos – corp].

zomie
SOMATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „corp”, „corporal”. [Var. somat-. / < fr. somato-, cf. gr. soma, somatos – corp].

zomoniță
ZOMÓNIȚĂ, zomónițe, s. f. (Banat) Cabană. (din sb. zemunica)

zomă
SOMATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „corp”, „corporal”. [Var. somat-. / < fr. somato-, cf. gr. soma, somatos – corp].

zona
ZÓNA s. f. art. (în sintagma) Zona Zoster = boală infecțioasă virotică localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și prin erupții veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. – Din fr. zona.

DOOM

!zóna zóster s. f. art., g.-d. art. zónei zóster

zona
ZÓNĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

DOOM

zónă s. f., g.-d. art. zónei; pl. zóne

zonal
ZONÁL, -Ă, zonali, -e, adj. Care este situat într-o anumită zonă, corespunzător unei zone, de zonă. – Din fr. zonal.

DOOM

zonál adj. m., pl. zonáli; f. zonálă, pl. zonále

zonala
ZONÁL, -Ă, zonali, -e, adj. Care este situat într-o anumită zonă, corespunzător unei zone, de zonă. – Din fr. zonal.

DOOM

zonál adj. m., pl. zonáli; f. zonálă, pl. zonále

zonale
ZONÁL, -Ă, zonali, -e, adj. Care este situat într-o anumită zonă, corespunzător unei zone, de zonă. – Din fr. zonal.

DOOM

zonál adj. m., pl. zonáli; f. zonálă, pl. zonále

zonalei
ZONÁL, -Ă, zonali, -e, adj. Care este situat într-o anumită zonă, corespunzător unei zone, de zonă. – Din fr. zonal.

DOOM

zonál adj. m., pl. zonáli; f. zonálă, pl. zonále

zonalele
ZONÁL, -Ă, zonali, -e, adj. Care este situat într-o anumită zonă, corespunzător unei zone, de zonă. – Din fr. zonal.

DOOM

zonál adj. m., pl. zonáli; f. zonálă, pl. zonále

zonalelor
ZONÁL, -Ă, zonali, -e, adj. Care este situat într-o anumită zonă, corespunzător unei zone, de zonă. – Din fr. zonal.

DOOM

zonál adj. m., pl. zonáli; f. zonálă, pl. zonále

zonali
ZONÁL, -Ă, zonali, -e, adj. Care este situat într-o anumită zonă, corespunzător unei zone, de zonă. – Din fr. zonal.

DOOM

zonál adj. m., pl. zonáli; f. zonálă, pl. zonále

zonalii
ZONÁL, -Ă, zonali, -e, adj. Care este situat într-o anumită zonă, corespunzător unei zone, de zonă. – Din fr. zonal.

DOOM

zonál adj. m., pl. zonáli; f. zonálă, pl. zonále

zonalilor
ZONÁL, -Ă, zonali, -e, adj. Care este situat într-o anumită zonă, corespunzător unei zone, de zonă. – Din fr. zonal.

DOOM

zonál adj. m., pl. zonáli; f. zonálă, pl. zonále

zonalitate
ZONALITÁTE s.f. Mod de repartiție a fenomenelor naturale geografice pe suprafața Pământului. [Cf. fr. zonalité].

zonalitatea
ZONALITÁTE s.f. Mod de repartiție a fenomenelor naturale geografice pe suprafața Pământului. [Cf. fr. zonalité].

zonalități
ZONALITÁTE s.f. Mod de repartiție a fenomenelor naturale geografice pe suprafața Pământului. [Cf. fr. zonalité].

zonalității
ZONALITÁTE s.f. Mod de repartiție a fenomenelor naturale geografice pe suprafața Pământului. [Cf. fr. zonalité].

zonalul
ZONÁL, -Ă, zonali, -e, adj. Care este situat într-o anumită zonă, corespunzător unei zone, de zonă. – Din fr. zonal.

DOOM

zonál adj. m., pl. zonáli; f. zonálă, pl. zonále

zonalului
ZONÁL, -Ă, zonali, -e, adj. Care este situat într-o anumită zonă, corespunzător unei zone, de zonă. – Din fr. zonal.

DOOM

zonál adj. m., pl. zonáli; f. zonálă, pl. zonále

zonare
ZONÁRE, zonări, s. f. 1. Împărțire în zone; zonificare. 2. Lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se delimitează zonele favorabile de cultură a plantelor agricole în funcție de cerințele acestora față de factorii de climă și de fertilitate a solurilor. – Din zonă.

DOOM

zonáre s. f., g.-d. art. zonắrii; pl. zonắri

zonarea
ZONÁRE, zonări, s. f. 1. Împărțire în zone; zonificare. 2. Lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se delimitează zonele favorabile de cultură a plantelor agricole în funcție de cerințele acestora față de factorii de climă și de fertilitate a solurilor. – Din zonă.

DOOM

zonáre s. f., g.-d. art. zonắrii; pl. zonắri

zone
ZÓNĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

DOOM

zónă s. f., g.-d. art. zónei; pl. zóne

zonei
ZÓNĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

DOOM

zónă s. f., g.-d. art. zónei; pl. zóne

zonele
ZÓNĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

DOOM

zónă s. f., g.-d. art. zónei; pl. zóne

zonelor
ZÓNĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

DOOM

zónă s. f., g.-d. art. zónei; pl. zóne

zonific
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonifica
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificai
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificam
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificare
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificare
ZONIFICÁRE, zonificări, s. f. Zonare. – Din zonă.

DOOM

zonificáre s. f., g.-d. art. zonificắrii; pl. zonificắri

zonificarea
ZONIFICÁRE, zonificări, s. f. Zonare. – Din zonă.

DOOM

zonificáre s. f., g.-d. art. zonificắrii; pl. zonificắri

zonificară
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificarăm
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificarăți
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificase
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificasem
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificaseră
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificaserăm
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificaserăți
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificaseși
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificaseți
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificat
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificat
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificau
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificași
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificați
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonifice
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonifici
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificând
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificînd
ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].

zonificări
ZONIFICÁRE, zonificări, s. f. Zonare. – Din zonă.

DOOM

zonificáre s. f., g.-d. art. zonificắrii; pl. zonificắri

zonificării
ZONIFICÁRE, zonificări, s. f. Zonare. – Din zonă.

DOOM

zonificáre s. f., g.-d. art. zonificắrii; pl. zonificắri

zonificările
ZONIFICÁRE, zonificări, s. f. Zonare. – Din zonă.

DOOM

zonificáre s. f., g.-d. art. zonificắrii; pl. zonificắri

zonificărilor
ZONIFICÁRE, zonificări, s. f. Zonare. – Din zonă.

DOOM

zonificáre s. f., g.-d. art. zonificắrii; pl. zonificắri

zonita
ZONÍTĂ s.f. (Med.) Afecțiune (tuberculoasă) a unei zone pulmonare. ♦ Imagine radiologică a unei asemenea zone. [< fr. zonite].

DOOM

zonítă s. f., g.-d. art. zonítei

zonite
ZONÍTĂ s.f. (Med.) Afecțiune (tuberculoasă) a unei zone pulmonare. ♦ Imagine radiologică a unei asemenea zone. [< fr. zonite].

DOOM

zonítă s. f., g.-d. art. zonítei

zonitei
ZONÍTĂ s.f. (Med.) Afecțiune (tuberculoasă) a unei zone pulmonare. ♦ Imagine radiologică a unei asemenea zone. [< fr. zonite].

DOOM

zonítă s. f., g.-d. art. zonítei

zonitele
ZONÍTĂ s.f. (Med.) Afecțiune (tuberculoasă) a unei zone pulmonare. ♦ Imagine radiologică a unei asemenea zone. [< fr. zonite].

DOOM

zonítă s. f., g.-d. art. zonítei

zonitelor
ZONÍTĂ s.f. (Med.) Afecțiune (tuberculoasă) a unei zone pulmonare. ♦ Imagine radiologică a unei asemenea zone. [< fr. zonite].

DOOM

zonítă s. f., g.-d. art. zonítei

zonula
ZONÚLĂ s.f. (Anat.) Zonă mică. [< fr. zonule].

zonule
ZONÚLĂ s.f. (Anat.) Zonă mică. [< fr. zonule].

zonulei
ZONÚLĂ s.f. (Anat.) Zonă mică. [< fr. zonule].

zonulele
ZONÚLĂ s.f. (Anat.) Zonă mică. [< fr. zonule].

zonulelor
ZONÚLĂ s.f. (Anat.) Zonă mică. [< fr. zonule].

zonări
ZONÁRE, zonări, s. f. 1. Împărțire în zone; zonificare. 2. Lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se delimitează zonele favorabile de cultură a plantelor agricole în funcție de cerințele acestora față de factorii de climă și de fertilitate a solurilor. – Din zonă.

DOOM

zonáre s. f., g.-d. art. zonắrii; pl. zonắri

zonării
ZONÁRE, zonări, s. f. 1. Împărțire în zone; zonificare. 2. Lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se delimitează zonele favorabile de cultură a plantelor agricole în funcție de cerințele acestora față de factorii de climă și de fertilitate a solurilor. – Din zonă.

DOOM

zonáre s. f., g.-d. art. zonắrii; pl. zonắri

zonările
ZONÁRE, zonări, s. f. 1. Împărțire în zone; zonificare. 2. Lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se delimitează zonele favorabile de cultură a plantelor agricole în funcție de cerințele acestora față de factorii de climă și de fertilitate a solurilor. – Din zonă.

DOOM

zonáre s. f., g.-d. art. zonắrii; pl. zonắri

zonărilor
ZONÁRE, zonări, s. f. 1. Împărțire în zone; zonificare. 2. Lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se delimitează zonele favorabile de cultură a plantelor agricole în funcție de cerințele acestora față de factorii de climă și de fertilitate a solurilor. – Din zonă.

DOOM

zonáre s. f., g.-d. art. zonắrii; pl. zonắri

zoo
ZÓO s. n. Grădină zoologică. – Din fr. zoo.

DOOM

zoo
ZOO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) animal”, „animalier”. [Pron. zo-o-, var. zo-. / < fr., it. zoo-, cf. gr. zoon – ființă vie].

zoobiologia
ZOOBIOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă de biologia animală. – Din fr. zoobiologie.

DOOM

zoobiologíe (-bi-o-) s. f., art. zoobiología, g.-d. zoobiologíi, art. zoobiologíei

zoobiologie
ZOOBIOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă de biologia animală. – Din fr. zoobiologie.

DOOM

zoobiologíe (-bi-o-) s. f., art. zoobiología, g.-d. zoobiologíi, art. zoobiologíei

zoobiologiei
ZOOBIOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă de biologia animală. – Din fr. zoobiologie.

DOOM

zoobiologíe (-bi-o-) s. f., art. zoobiología, g.-d. zoobiologíi, art. zoobiologíei

zoobiologii
ZOOBIOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă de biologia animală. – Din fr. zoobiologie.

DOOM

zoobiologíe (-bi-o-) s. f., art. zoobiología, g.-d. zoobiologíi, art. zoobiologíei

zooblast
ZOOBLÁST s.n. (Biol.) Celulă animală. [< fr. zooblaste, cf. gr. zoon – animal, blaston – germen].

zooblaste
ZOOBLÁST s.n. (Biol.) Celulă animală. [< fr. zooblaste, cf. gr. zoon – animal, blaston – germen].

zooblastele
ZOOBLÁST s.n. (Biol.) Celulă animală. [< fr. zooblaste, cf. gr. zoon – animal, blaston – germen].

zooblastelor
ZOOBLÁST s.n. (Biol.) Celulă animală. [< fr. zooblaste, cf. gr. zoon – animal, blaston – germen].

zooblastul
ZOOBLÁST s.n. (Biol.) Celulă animală. [< fr. zooblaste, cf. gr. zoon – animal, blaston – germen].

zooblastului
ZOOBLÁST s.n. (Biol.) Celulă animală. [< fr. zooblaste, cf. gr. zoon – animal, blaston – germen].

zoocenologia
ZOOCENOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază zoocenozele. [Gen. -iei. / cf. fr. zoocénologie].

zoocenologie
ZOOCENOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază zoocenozele. [Gen. -iei. / cf. fr. zoocénologie].

zoocenologiei
ZOOCENOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază zoocenozele. [Gen. -iei. / cf. fr. zoocénologie].

zoocenologii
ZOOCENOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază zoocenozele. [Gen. -iei. / cf. fr. zoocénologie].

zoocenoza
ZOOCENÓZĂ s.f. (Biol.) Grupare naturală a tuturor animalelor care trăiesc într-un anumit mediu. [< fr. zoocénose, cf. gr. zoon – animal, koinos – comun].

zoocenoze
ZOOCENÓZĂ s.f. (Biol.) Grupare naturală a tuturor animalelor care trăiesc într-un anumit mediu. [< fr. zoocénose, cf. gr. zoon – animal, koinos – comun].

zoocenozei
ZOOCENÓZĂ s.f. (Biol.) Grupare naturală a tuturor animalelor care trăiesc într-un anumit mediu. [< fr. zoocénose, cf. gr. zoon – animal, koinos – comun].

zoocenozele
ZOOCENÓZĂ s.f. (Biol.) Grupare naturală a tuturor animalelor care trăiesc într-un anumit mediu. [< fr. zoocénose, cf. gr. zoon – animal, koinos – comun].

zoocenozelor
ZOOCENÓZĂ s.f. (Biol.) Grupare naturală a tuturor animalelor care trăiesc într-un anumit mediu. [< fr. zoocénose, cf. gr. zoon – animal, koinos – comun].

zoochimia
ZOOCHIMÍE s. f. Disciplină care studiază compoziția chimică a corpului animalelor și procesele chimice care se petrec în el. – Din fr. zoochimie.

DOOM

zoochimíe s. f., art. zoochimía, g.-d. zoochimíi, art. zoochimíei

zoochimie
ZOOCHIMÍE s. f. Disciplină care studiază compoziția chimică a corpului animalelor și procesele chimice care se petrec în el. – Din fr. zoochimie.

DOOM

zoochimíe s. f., art. zoochimía, g.-d. zoochimíi, art. zoochimíei

zoochimiei
ZOOCHIMÍE s. f. Disciplină care studiază compoziția chimică a corpului animalelor și procesele chimice care se petrec în el. – Din fr. zoochimie.

DOOM

zoochimíe s. f., art. zoochimía, g.-d. zoochimíi, art. zoochimíei

zoochimii
ZOOCHIMÍE s. f. Disciplină care studiază compoziția chimică a corpului animalelor și procesele chimice care se petrec în el. – Din fr. zoochimie.

DOOM

zoochimíe s. f., art. zoochimía, g.-d. zoochimíi, art. zoochimíei

zoochor
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoochora
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoochore
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoochore
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocóră s. f., g.-d. art. zoocórei; pl. zoocóre

zoochorei
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoochorele
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoochorelor
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoochori
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoochoria
ZOOCORÍE s.f. Răspândire a semințelor unor plante prin intermediul animalelor. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / cf. it. zoocoria].

zoochorie
ZOOCORÍE s.f. Răspândire a semințelor unor plante prin intermediul animalelor. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / cf. it. zoocoria].

zoochoriei
ZOOCORÍE s.f. Răspândire a semințelor unor plante prin intermediul animalelor. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / cf. it. zoocoria].

zoochorii
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoochorii
ZOOCORÍE s.f. Răspândire a semințelor unor plante prin intermediul animalelor. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / cf. it. zoocoria].

zoochorilor
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoochorul
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoochorului
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoocor
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoocora
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoocore
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoocorei
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoocorele
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoocorelor
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoocori
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoocoria
ZOOCORÍE s.f. Răspândire a semințelor unor plante prin intermediul animalelor. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / cf. it. zoocoria].

zoocorie
ZOOCORÍE s.f. Răspândire a semințelor unor plante prin intermediul animalelor. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / cf. it. zoocoria].

zoocoriei
ZOOCORÍE s.f. Răspândire a semințelor unor plante prin intermediul animalelor. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / cf. it. zoocoria].

zoocorii
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoocorii
ZOOCORÍE s.f. Răspândire a semințelor unor plante prin intermediul animalelor. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / cf. it. zoocoria].

zoocorilor
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoocorul
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoocorului
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre

zoocoră
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formațiuni corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore.

DOOM

zoocóră s. f., g.-d. art. zoocórei; pl. zoocóre

zoocultura
ZOOCULTÚRĂ s.f. (Liv.) Ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea animalelor. [Pron. zo-o-. / cf. it. zoocultura].

zooculturi
ZOOCULTÚRĂ s.f. (Liv.) Ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea animalelor. [Pron. zo-o-. / cf. it. zoocultura].

zooculturii
ZOOCULTÚRĂ s.f. (Liv.) Ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea animalelor. [Pron. zo-o-. / cf. it. zoocultura].

zooeconomia
ZOOECONOMÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu aplicarea principiilor de economie rurală la creșterea animalelor.

DOOM

zooeconomíe s. f., art. zooeconomía, g.-d. zooeconomíi, art. zooeconomíei

zooeconomie
ZOOECONOMÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu aplicarea principiilor de economie rurală la creșterea animalelor.

DOOM

zooeconomíe s. f., art. zooeconomía, g.-d. zooeconomíi, art. zooeconomíei

zooeconomiei
ZOOECONOMÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu aplicarea principiilor de economie rurală la creșterea animalelor.

DOOM

zooeconomíe s. f., art. zooeconomía, g.-d. zooeconomíi, art. zooeconomíei

zooeconomii
ZOOECONOMÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu aplicarea principiilor de economie rurală la creșterea animalelor.

DOOM

zooeconomíe s. f., art. zooeconomía, g.-d. zooeconomíi, art. zooeconomíei

zoofag
ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de animale. – Din fr. zoophage.

DOOM

zoofág adj. m. pl. zoofági; f. zoofágă, pl. zoofáge

zoofaga
ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de animale. – Din fr. zoophage.

DOOM

zoofág adj. m. pl. zoofági; f. zoofágă, pl. zoofáge

zoofage
ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de animale. – Din fr. zoophage.

DOOM

zoofág adj. m. pl. zoofági; f. zoofágă, pl. zoofáge

zoofagei
ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de animale. – Din fr. zoophage.

DOOM

zoofág adj. m. pl. zoofági; f. zoofágă, pl. zoofáge

zoofagele
ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de animale. – Din fr. zoophage.

DOOM

zoofág adj. m. pl. zoofági; f. zoofágă, pl. zoofáge

zoofagelor
ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de animale. – Din fr. zoophage.

DOOM

zoofág adj. m. pl. zoofági; f. zoofágă, pl. zoofáge

zoofagi
ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de animale. – Din fr. zoophage.

DOOM

zoofág adj. m. pl. zoofági; f. zoofágă, pl. zoofáge

zoofagia
ZOOFAGÍE s. f. Faptul de a se hrăni cu carne de animale. – Din fr. zoophagie.

DOOM

zoofagíe s. f., art. zoofagía, g.-d. zoofagíi, art. zoofagíei

zoofagie
ZOOFAGÍE s. f. Faptul de a se hrăni cu carne de animale. – Din fr. zoophagie.

DOOM

zoofagíe s. f., art. zoofagía, g.-d. zoofagíi, art. zoofagíei

zoofagiei
ZOOFAGÍE s. f. Faptul de a se hrăni cu carne de animale. – Din fr. zoophagie.

DOOM

zoofagíe s. f., art. zoofagía, g.-d. zoofagíi, art. zoofagíei

zoofagii
ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de animale. – Din fr. zoophage.

DOOM

zoofág adj. m. pl. zoofági; f. zoofágă, pl. zoofáge

zoofagii
ZOOFAGÍE s. f. Faptul de a se hrăni cu carne de animale. – Din fr. zoophagie.

DOOM

zoofagíe s. f., art. zoofagía, g.-d. zoofagíi, art. zoofagíei

zoofagilor
ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de animale. – Din fr. zoophage.

DOOM

zoofág adj. m. pl. zoofági; f. zoofágă, pl. zoofáge

zoofagul
ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de animale. – Din fr. zoophage.

DOOM

zoofág adj. m. pl. zoofági; f. zoofágă, pl. zoofáge

zoofagului
ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de animale. – Din fr. zoophage.

DOOM

zoofág adj. m. pl. zoofági; f. zoofágă, pl. zoofáge

zoofil
ZOOFÍL, -Ă adj. 1. Atins de zoofilie. 2. (Despre unele plante) La care polenizarea se face de diferite specii de animale. [Cf. it. zoofilo < gr. zoon – animal, philein – a iubi].

zoofila
ZOOFÍL, -Ă adj. 1. Atins de zoofilie. 2. (Despre unele plante) La care polenizarea se face de diferite specii de animale. [Cf. it. zoofilo < gr. zoon – animal, philein – a iubi].

zoofile
ZOOFÍL, -Ă adj. 1. Atins de zoofilie. 2. (Despre unele plante) La care polenizarea se face de diferite specii de animale. [Cf. it. zoofilo < gr. zoon – animal, philein – a iubi].

zoofilei
ZOOFÍL, -Ă adj. 1. Atins de zoofilie. 2. (Despre unele plante) La care polenizarea se face de diferite specii de animale. [Cf. it. zoofilo < gr. zoon – animal, philein – a iubi].

zoofilele
ZOOFÍL, -Ă adj. 1. Atins de zoofilie. 2. (Despre unele plante) La care polenizarea se face de diferite specii de animale. [Cf. it. zoofilo < gr. zoon – animal, philein – a iubi].

zoofilelor
ZOOFÍL, -Ă adj. 1. Atins de zoofilie. 2. (Despre unele plante) La care polenizarea se face de diferite specii de animale. [Cf. it. zoofilo < gr. zoon – animal, philein – a iubi].

zoofili
ZOOFÍL, -Ă adj. 1. Atins de zoofilie. 2. (Despre unele plante) La care polenizarea se face de diferite specii de animale. [Cf. it. zoofilo < gr. zoon – animal, philein – a iubi].

zoofilia
ZOOFILÍE s. f. (Med.) Dragoste morbidă pentru animale. – Din fr. zoophilie.

DOOM

zoofilíe s. f., art. zoofilía, g.-d. zoofilíi, art. zoofilíei

zoofilie
ZOOFILÍE s. f. (Med.) Dragoste morbidă pentru animale. – Din fr. zoophilie.

DOOM

zoofilíe s. f., art. zoofilía, g.-d. zoofilíi, art. zoofilíei

zoofiliei
ZOOFILÍE s. f. (Med.) Dragoste morbidă pentru animale. – Din fr. zoophilie.

DOOM

zoofilíe s. f., art. zoofilía, g.-d. zoofilíi, art. zoofilíei

zoofilii
ZOOFÍL, -Ă adj. 1. Atins de zoofilie. 2. (Despre unele plante) La care polenizarea se face de diferite specii de animale. [Cf. it. zoofilo < gr. zoon – animal, philein – a iubi].

zoofilii
ZOOFILÍE s. f. (Med.) Dragoste morbidă pentru animale. – Din fr. zoophilie.

DOOM

zoofilíe s. f., art. zoofilía, g.-d. zoofilíi, art. zoofilíei

zoofililor
ZOOFÍL, -Ă adj. 1. Atins de zoofilie. 2. (Despre unele plante) La care polenizarea se face de diferite specii de animale. [Cf. it. zoofilo < gr. zoon – animal, philein – a iubi].

zoofilul
ZOOFÍL, -Ă adj. 1. Atins de zoofilie. 2. (Despre unele plante) La care polenizarea se face de diferite specii de animale. [Cf. it. zoofilo < gr. zoon – animal, philein – a iubi].

zoofilului
ZOOFÍL, -Ă adj. 1. Atins de zoofilie. 2. (Despre unele plante) La care polenizarea se face de diferite specii de animale. [Cf. it. zoofilo < gr. zoon – animal, philein – a iubi].

zoofit
ZOOFÍT, zoofite, s. n. (La pl.) Încrengătură care cuprinde animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. zoophyte.

DOOM

zoofít s. n., pl. zoofíte

zoofite
ZOOFÍT, zoofite, s. n. (La pl.) Încrengătură care cuprinde animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. zoophyte.

DOOM

zoofít s. n., pl. zoofíte

zoofitele
ZOOFÍT, zoofite, s. n. (La pl.) Încrengătură care cuprinde animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. zoophyte.

DOOM

zoofít s. n., pl. zoofíte

zoofitelor
ZOOFÍT, zoofite, s. n. (La pl.) Încrengătură care cuprinde animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. zoophyte.

DOOM

zoofít s. n., pl. zoofíte

zoofitic
ZOOFÍTIC, -Ă, zoofitici, -ce, adj. Care aparține zoofitelor, privitor la zoofite. – Din fr. zoophytique.

DOOM

zoofític adj. m., pl. zoofítici; f. zoofítică, pl. zoofítice

zoofitica
ZOOFÍTIC, -Ă, zoofitici, -ce, adj. Care aparține zoofitelor, privitor la zoofite. – Din fr. zoophytique.

DOOM

zoofític adj. m., pl. zoofítici; f. zoofítică, pl. zoofítice

zoofitice
ZOOFÍTIC, -Ă, zoofitici, -ce, adj. Care aparține zoofitelor, privitor la zoofite. – Din fr. zoophytique.

DOOM

zoofític adj. m., pl. zoofítici; f. zoofítică, pl. zoofítice

zoofiticei
ZOOFÍTIC, -Ă, zoofitici, -ce, adj. Care aparține zoofitelor, privitor la zoofite. – Din fr. zoophytique.

DOOM

zoofític adj. m., pl. zoofítici; f. zoofítică, pl. zoofítice

zoofiticele
ZOOFÍTIC, -Ă, zoofitici, -ce, adj. Care aparține zoofitelor, privitor la zoofite. – Din fr. zoophytique.

DOOM

zoofític adj. m., pl. zoofítici; f. zoofítică, pl. zoofítice

zoofiticelor
ZOOFÍTIC, -Ă, zoofitici, -ce, adj. Care aparține zoofitelor, privitor la zoofite. – Din fr. zoophytique.

DOOM

zoofític adj. m., pl. zoofítici; f. zoofítică, pl. zoofítice

zoofitici
ZOOFÍTIC, -Ă, zoofitici, -ce, adj. Care aparține zoofitelor, privitor la zoofite. – Din fr. zoophytique.

DOOM

zoofític adj. m., pl. zoofítici; f. zoofítică, pl. zoofítice

zoofiticii
ZOOFÍTIC, -Ă, zoofitici, -ce, adj. Care aparține zoofitelor, privitor la zoofite. – Din fr. zoophytique.

DOOM

zoofític adj. m., pl. zoofítici; f. zoofítică, pl. zoofítice

zoofiticilor
ZOOFÍTIC, -Ă, zoofitici, -ce, adj. Care aparține zoofitelor, privitor la zoofite. – Din fr. zoophytique.

DOOM

zoofític adj. m., pl. zoofítici; f. zoofítică, pl. zoofítice

zoofiticul
ZOOFÍTIC, -Ă, zoofitici, -ce, adj. Care aparține zoofitelor, privitor la zoofite. – Din fr. zoophytique.

DOOM

zoofític adj. m., pl. zoofítici; f. zoofítică, pl. zoofítice

zoofiticului
ZOOFÍTIC, -Ă, zoofitici, -ce, adj. Care aparține zoofitelor, privitor la zoofite. – Din fr. zoophytique.

DOOM

zoofític adj. m., pl. zoofítici; f. zoofítică, pl. zoofítice

zoofitul
ZOOFÍT, zoofite, s. n. (La pl.) Încrengătură care cuprinde animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. zoophyte.

DOOM

zoofít s. n., pl. zoofíte

zoofitului
ZOOFÍT, zoofite, s. n. (La pl.) Încrengătură care cuprinde animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. zoophyte.

DOOM

zoofít s. n., pl. zoofíte

zoofiți
ZOOFÍT, zoofite, s. n. (La pl.) Încrengătură care cuprinde animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. zoophyte.

DOOM

zoofít s. n., pl. zoofíte

zoofiții
ZOOFÍT, zoofite, s. n. (La pl.) Încrengătură care cuprinde animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. zoophyte.

DOOM

zoofít s. n., pl. zoofíte

zoofiților
ZOOFÍT, zoofite, s. n. (La pl.) Încrengătură care cuprinde animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. zoophyte.

DOOM

zoofít s. n., pl. zoofíte

zoofob
ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teamă].

zoofoba
ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teamă].

zoofobe
ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teamă].

zoofobei
ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teamă].

zoofobele
ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teamă].

zoofobelor
ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teamă].

zoofobi
ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teamă].

zoofobia
ZOOFOBÍE, zoofobii, s. f. Stare patologică manifestată printr-o frică de animale. – Din fr. zoophobie.

DOOM

zoofobíe s. f., art. zoofobía, g.-d. art. zoofobíei; pl. zoofobíi, art. zoofobíile

zoofobie
ZOOFOBÍE, zoofobii, s. f. Stare patologică manifestată printr-o frică de animale. – Din fr. zoophobie.

DOOM

zoofobíe s. f., art. zoofobía, g.-d. art. zoofobíei; pl. zoofobíi, art. zoofobíile

zoofobiei
ZOOFOBÍE, zoofobii, s. f. Stare patologică manifestată printr-o frică de animale. – Din fr. zoophobie.

DOOM

zoofobíe s. f., art. zoofobía, g.-d. art. zoofobíei; pl. zoofobíi, art. zoofobíile

zoofobii
ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teamă].

zoofobii
ZOOFOBÍE, zoofobii, s. f. Stare patologică manifestată printr-o frică de animale. – Din fr. zoophobie.

DOOM

zoofobíe s. f., art. zoofobía, g.-d. art. zoofobíei; pl. zoofobíi, art. zoofobíile

zoofobiile
ZOOFOBÍE, zoofobii, s. f. Stare patologică manifestată printr-o frică de animale. – Din fr. zoophobie.

DOOM

zoofobíe s. f., art. zoofobía, g.-d. art. zoofobíei; pl. zoofobíi, art. zoofobíile

zoofobiilor
ZOOFOBÍE, zoofobii, s. f. Stare patologică manifestată printr-o frică de animale. – Din fr. zoophobie.

DOOM

zoofobíe s. f., art. zoofobía, g.-d. art. zoofobíei; pl. zoofobíi, art. zoofobíile

zoofobilor
ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teamă].

zoofobul
ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teamă].

zoofobului
ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teamă].

zoofor
ZOOFÓR s.n. 1. Friză în ordinul ionic sau corintic, ornată cu figuri de animale. 2. Platbandă cu ornamente de tip zoomorf în relief. [< fr. zoophore, cf. gr. zoon – animal, phoros – care poartă].

zoofore
ZOOFÓR s.n. 1. Friză în ordinul ionic sau corintic, ornată cu figuri de animale. 2. Platbandă cu ornamente de tip zoomorf în relief. [< fr. zoophore, cf. gr. zoon – animal, phoros – care poartă].

zooforele
ZOOFÓR s.n. 1. Friză în ordinul ionic sau corintic, ornată cu figuri de animale. 2. Platbandă cu ornamente de tip zoomorf în relief. [< fr. zoophore, cf. gr. zoon – animal, phoros – care poartă].

zooforelor
ZOOFÓR s.n. 1. Friză în ordinul ionic sau corintic, ornată cu figuri de animale. 2. Platbandă cu ornamente de tip zoomorf în relief. [< fr. zoophore, cf. gr. zoon – animal, phoros – care poartă].

zooforic
ZOOFÓRIC, -Ă adj. Care servește ca suport unei figuri de animal. [< fr. zoophorique].

zooforica
ZOOFÓRIC, -Ă adj. Care servește ca suport unei figuri de animal. [< fr. zoophorique].

zooforice
ZOOFÓRIC, -Ă adj. Care servește ca suport unei figuri de animal. [< fr. zoophorique].

zooforicei
ZOOFÓRIC, -Ă adj. Care servește ca suport unei figuri de animal. [< fr. zoophorique].

zooforicele
ZOOFÓRIC, -Ă adj. Care servește ca suport unei figuri de animal. [< fr. zoophorique].

zooforicelor
ZOOFÓRIC, -Ă adj. Care servește ca suport unei figuri de animal. [< fr. zoophorique].

zooforici
ZOOFÓRIC, -Ă adj. Care servește ca suport unei figuri de animal. [< fr. zoophorique].

zooforicii
ZOOFÓRIC, -Ă adj. Care servește ca suport unei figuri de animal. [< fr. zoophorique].

zooforicilor
ZOOFÓRIC, -Ă adj. Care servește ca suport unei figuri de animal. [< fr. zoophorique].

zooforicul
ZOOFÓRIC, -Ă adj. Care servește ca suport unei figuri de animal. [< fr. zoophorique].

zooforicului
ZOOFÓRIC, -Ă adj. Care servește ca suport unei figuri de animal. [< fr. zoophorique].

zooforul
ZOOFÓR s.n. 1. Friză în ordinul ionic sau corintic, ornată cu figuri de animale. 2. Platbandă cu ornamente de tip zoomorf în relief. [< fr. zoophore, cf. gr. zoon – animal, phoros – care poartă].

zooforului
ZOOFÓR s.n. 1. Friză în ordinul ionic sau corintic, ornată cu figuri de animale. 2. Platbandă cu ornamente de tip zoomorf în relief. [< fr. zoophore, cf. gr. zoon – animal, phoros – care poartă].

zoogen
ZOOGÉN, -Ă adj. (Geol.) De natură animală. [< fr. zoogène].

zoogena
ZOOGÉN, -Ă adj. (Geol.) De natură animală. [< fr. zoogène].

zoogene
ZOOGÉN, -Ă adj. (Geol.) De natură animală. [< fr. zoogène].

zoogenei
ZOOGÉN, -Ă adj. (Geol.) De natură animală. [< fr. zoogène].

zoogenele
ZOOGÉN, -Ă adj. (Geol.) De natură animală. [< fr. zoogène].

zoogenelor
ZOOGÉN, -Ă adj. (Geol.) De natură animală. [< fr. zoogène].

zoogeni
ZOOGÉN, -Ă adj. (Geol.) De natură animală. [< fr. zoogène].

zoogenia
ZOOGENÍE s. f. Studiul dezvoltării animalelor. – Din fr. zoogenie.

DOOM

zoogeníe s. f., art. zoogenía, g.-d. zoogeníi, art. zoogeníei

zoogenie
ZOOGENÍE s. f. Studiul dezvoltării animalelor. – Din fr. zoogenie.

DOOM

zoogeníe s. f., art. zoogenía, g.-d. zoogeníi, art. zoogeníei

zoogeniei
ZOOGENÍE s. f. Studiul dezvoltării animalelor. – Din fr. zoogenie.

DOOM

zoogeníe s. f., art. zoogenía, g.-d. zoogeníi, art. zoogeníei

zoogenii
ZOOGÉN, -Ă adj. (Geol.) De natură animală. [< fr. zoogène].

zoogenii
ZOOGENÍE s. f. Studiul dezvoltării animalelor. – Din fr. zoogenie.

DOOM

zoogeníe s. f., art. zoogenía, g.-d. zoogeníi, art. zoogeníei

zoogenilor
ZOOGÉN, -Ă adj. (Geol.) De natură animală. [< fr. zoogène].

zoogenul
ZOOGÉN, -Ă adj. (Geol.) De natură animală. [< fr. zoogène].

zoogenului
ZOOGÉN, -Ă adj. (Geol.) De natură animală. [< fr. zoogène].

zoogeograf
ZOOGEOGRÁF, -Ă, zoogeografi, -e, s. m. și f. Specialist în zoogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogeographe.

zoogeografe
ZOOGEOGRÁF, -Ă, zoogeografi, -e, s. m. și f. Specialist în zoogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogeographe.

zoogeografi
ZOOGEOGRÁF, -Ă, zoogeografi, -e, s. m. și f. Specialist în zoogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogeographe.

zoogeografia
ZOOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care studiază repartiția geografică a animalelor. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogeographie.

DOOM

zoogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. zoogeografía, g.-d. zoogeografíi, art. zoogcografíei

zoogeografie
ZOOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care studiază repartiția geografică a animalelor. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogeographie.

DOOM

zoogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. zoogeografía, g.-d. zoogeografíi, art. zoogcografíei

zoogeografiei
ZOOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care studiază repartiția geografică a animalelor. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogeographie.

DOOM

zoogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. zoogeografía, g.-d. zoogeografíi, art. zoogcografíei

zoogeografii
ZOOGEOGRÁF, -Ă, zoogeografi, -e, s. m. și f. Specialist în zoogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogeographe.

zoogeografii
ZOOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care studiază repartiția geografică a animalelor. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogeographie.

DOOM

zoogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. zoogeografía, g.-d. zoogeografíi, art. zoogcografíei

zoogeografilor
ZOOGEOGRÁF, -Ă, zoogeografi, -e, s. m. și f. Specialist în zoogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogeographe.

zoogeograful
ZOOGEOGRÁF, -Ă, zoogeografi, -e, s. m. și f. Specialist în zoogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogeographe.

zoogeografule
ZOOGEOGRÁF, -Ă, zoogeografi, -e, s. m. și f. Specialist în zoogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogeographe.

zoogeografului
ZOOGEOGRÁF, -Ă, zoogeografi, -e, s. m. și f. Specialist în zoogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogeographe.

zoogeografă
ZOOGEOGRÁF, -Ă, zoogeografi, -e, s. m. și f. Specialist în zoogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogeographe.

zooglee
ZOOGLÉE s.f. (Zool.) Aglomerare de microorganisme într-o masă vâscoasă. [< fr. zooglée, cf. gr. zoon – animal, glia – clei].

zoogleea
ZOOGLÉE s.f. (Zool.) Aglomerare de microorganisme într-o masă vâscoasă. [< fr. zooglée, cf. gr. zoon – animal, glia – clei].

zoogleei
ZOOGLÉE s.f. (Zool.) Aglomerare de microorganisme într-o masă vâscoasă. [< fr. zooglée, cf. gr. zoon – animal, glia – clei].

zoogleele
ZOOGLÉE s.f. (Zool.) Aglomerare de microorganisme într-o masă vâscoasă. [< fr. zooglée, cf. gr. zoon – animal, glia – clei].

zoogleelor
ZOOGLÉE s.f. (Zool.) Aglomerare de microorganisme într-o masă vâscoasă. [< fr. zooglée, cf. gr. zoon – animal, glia – clei].

zoograf
ZOOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în zoografie (2) [în DN]. [< zoografie].

zoografe
ZOOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în zoografie (2) [în DN]. [< zoografie].

zoografi
ZOOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în zoografie (2) [în DN]. [< zoografie].

zoografia
ZOOGRAFÍE s. f. 1. Parte a zoologiei care se ocupă cu descrierea diverselor specii de animale. 2. (În antichitate) Arta picturii animaliere. – Din fr. zoographie.

DOOM

zoografíe (-o-gra-) s. f., art. zoografía, g.-d. zoografíi, art. zoografíei

zoografie
ZOOGRAFÍE s. f. 1. Parte a zoologiei care se ocupă cu descrierea diverselor specii de animale. 2. (În antichitate) Arta picturii animaliere. – Din fr. zoographie.

DOOM

zoografíe (-o-gra-) s. f., art. zoografía, g.-d. zoografíi, art. zoografíei

zoografiei
ZOOGRAFÍE s. f. 1. Parte a zoologiei care se ocupă cu descrierea diverselor specii de animale. 2. (În antichitate) Arta picturii animaliere. – Din fr. zoographie.

DOOM

zoografíe (-o-gra-) s. f., art. zoografía, g.-d. zoografíi, art. zoografíei

zoografii
ZOOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în zoografie (2) [în DN]. [< zoografie].

zoografii
ZOOGRAFÍE s. f. 1. Parte a zoologiei care se ocupă cu descrierea diverselor specii de animale. 2. (În antichitate) Arta picturii animaliere. – Din fr. zoographie.

DOOM

zoografíe (-o-gra-) s. f., art. zoografía, g.-d. zoografíi, art. zoografíei

zoografiile
ZOOGRAFÍE s. f. 1. Parte a zoologiei care se ocupă cu descrierea diverselor specii de animale. 2. (În antichitate) Arta picturii animaliere. – Din fr. zoographie.

DOOM

zoografíe (-o-gra-) s. f., art. zoografía, g.-d. zoografíi, art. zoografíei

zoografiilor
ZOOGRAFÍE s. f. 1. Parte a zoologiei care se ocupă cu descrierea diverselor specii de animale. 2. (În antichitate) Arta picturii animaliere. – Din fr. zoographie.

DOOM

zoografíe (-o-gra-) s. f., art. zoografía, g.-d. zoografíi, art. zoografíei

zoografilor
ZOOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în zoografie (2) [în DN]. [< zoografie].

zoograful
ZOOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în zoografie (2) [în DN]. [< zoografie].

zoografule
ZOOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în zoografie (2) [în DN]. [< zoografie].

zoografului
ZOOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în zoografie (2) [în DN]. [< zoografie].

zoografă
ZOOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în zoografie (2) [în DN]. [< zoografie].

zooiatre
ZOOIÁTRU s.m. (Liv.) Medic veterinar. [Pron. zo-o-ia-. / cf. it. zooiatra].

zooiatri
ZOOIÁTRU s.m. (Liv.) Medic veterinar. [Pron. zo-o-ia-. / cf. it. zooiatra].

zooiatria
ZOOIATRÍE s.f. (Liv.) Medicină veterinară. [Pron. zo-o-ia-. / cf. it. zooiatria].

zooiatrie
ZOOIATRÍE s.f. (Liv.) Medicină veterinară. [Pron. zo-o-ia-. / cf. it. zooiatria].

zooiatriei
ZOOIATRÍE s.f. (Liv.) Medicină veterinară. [Pron. zo-o-ia-. / cf. it. zooiatria].

zooiatrii
ZOOIATRÍE s.f. (Liv.) Medicină veterinară. [Pron. zo-o-ia-. / cf. it. zooiatria].

zooiatrii
ZOOIÁTRU s.m. (Liv.) Medic veterinar. [Pron. zo-o-ia-. / cf. it. zooiatra].

zooiatrilor
ZOOIÁTRU s.m. (Liv.) Medic veterinar. [Pron. zo-o-ia-. / cf. it. zooiatra].

zooiatru
ZOOIÁTRU s.m. (Liv.) Medic veterinar. [Pron. zo-o-ia-. / cf. it. zooiatra].

zooiatrul
ZOOIÁTRU s.m. (Liv.) Medic veterinar. [Pron. zo-o-ia-. / cf. it. zooiatra].

zooiatrule
ZOOIÁTRU s.m. (Liv.) Medic veterinar. [Pron. zo-o-ia-. / cf. it. zooiatra].

zooiatrului
ZOOIÁTRU s.m. (Liv.) Medic veterinar. [Pron. zo-o-ia-. / cf. it. zooiatra].

zooid
ZOOÍD, -Ă adj. (Despre minerale) Care are forma unei figuri de animal sau a unei părți a acestuia. [Pron. zo-o-id. / < fr. zooïde].

zooida
ZOOÍD, -Ă adj. (Despre minerale) Care are forma unei figuri de animal sau a unei părți a acestuia. [Pron. zo-o-id. / < fr. zooïde].

zooide
ZOOÍD, -Ă adj. (Despre minerale) Care are forma unei figuri de animal sau a unei părți a acestuia. [Pron. zo-o-id. / < fr. zooïde].

zooidei
ZOOÍD, -Ă adj. (Despre minerale) Care are forma unei figuri de animal sau a unei părți a acestuia. [Pron. zo-o-id. / < fr. zooïde].

zooidele
ZOOÍD, -Ă adj. (Despre minerale) Care are forma unei figuri de animal sau a unei părți a acestuia. [Pron. zo-o-id. / < fr. zooïde].

zooidelor
ZOOÍD, -Ă adj. (Despre minerale) Care are forma unei figuri de animal sau a unei părți a acestuia. [Pron. zo-o-id. / < fr. zooïde].

zooidul
ZOOÍD, -Ă adj. (Despre minerale) Care are forma unei figuri de animal sau a unei părți a acestuia. [Pron. zo-o-id. / < fr. zooïde].

zooidului
ZOOÍD, -Ă adj. (Despre minerale) Care are forma unei figuri de animal sau a unei părți a acestuia. [Pron. zo-o-id. / < fr. zooïde].

zooigiena
ZOOIGIÉNĂ s.f. Igiena animală. [Pron. zo-o-i-. / et. incertă].

zooigiene
ZOOIGIÉNĂ s.f. Igiena animală. [Pron. zo-o-i-. / et. incertă].

zooigienei
ZOOIGIÉNĂ s.f. Igiena animală. [Pron. zo-o-i-. / et. incertă].

zooizi
ZOOÍD, -Ă adj. (Despre minerale) Care are forma unei figuri de animal sau a unei părți a acestuia. [Pron. zo-o-id. / < fr. zooïde].

zooizii
ZOOÍD, -Ă adj. (Despre minerale) Care are forma unei figuri de animal sau a unei părți a acestuia. [Pron. zo-o-id. / < fr. zooïde].

zooizilor
ZOOÍD, -Ă adj. (Despre minerale) Care are forma unei figuri de animal sau a unei părți a acestuia. [Pron. zo-o-id. / < fr. zooïde].

zoolatra
ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

DOOM

zoolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. zoolátri; adj. f., s. f. zoolátră, pl. zoolátre

zoolatre
ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

DOOM

zoolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. zoolátri; adj. f., s. f. zoolátră, pl. zoolátre

zoolatrei
ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

DOOM

zoolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. zoolátri; adj. f., s. f. zoolátră, pl. zoolátre

zoolatrele
ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

DOOM

zoolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. zoolátri; adj. f., s. f. zoolátră, pl. zoolátre

zoolatrelor
ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

DOOM

zoolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. zoolátri; adj. f., s. f. zoolátră, pl. zoolátre

zoolatri
ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

DOOM

zoolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. zoolátri; adj. f., s. f. zoolátră, pl. zoolátre

zoolatrie
ZOOLATRÍE s. f. Religie primitivă bazată pe divinizarea animalelor; cult al animalelor în diverse religii antice. – Din fr. zoolâtrie.

DOOM

zoolatríe (-la-tri-) s. f., art. zoolatría, g.-d. zoolatríi, art. zoolatríei

zoolatrii
ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

DOOM

zoolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. zoolátri; adj. f., s. f. zoolátră, pl. zoolátre

zoolatrilor
ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

DOOM

zoolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. zoolátri; adj. f., s. f. zoolátră, pl. zoolátre

zoolatru
ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

DOOM

zoolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. zoolátri; adj. f., s. f. zoolátră, pl. zoolátre

zoolatru
ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

DOOM

zoolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. zoolátri; adj. f., s. f. zoolátră, pl. zoolátre

zoolatrul
ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

DOOM

zoolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. zoolátri; adj. f., s. f. zoolátră, pl. zoolátre

zoolatrului
ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

DOOM

zoolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. zoolátri; adj. f., s. f. zoolátră, pl. zoolátre

zoolatră
ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

DOOM

zoolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. zoolátri; adj. f., s. f. zoolátră, pl. zoolátre

zoolit
ZOOLÍT, zooliți, s. m. Animal sau parte a unui animal fosil pietrificat. – Din fr. zoolit(h)e.

DOOM

zoolít s. m., pl. zoolíți

zoolite
ZOOLÍT, zooliți, s. m. Animal sau parte a unui animal fosil pietrificat. – Din fr. zoolit(h)e.

DOOM

zoolít s. m., pl. zoolíți

zoolitele
ZOOLÍT, zooliți, s. m. Animal sau parte a unui animal fosil pietrificat. – Din fr. zoolit(h)e.

DOOM

zoolít s. m., pl. zoolíți

zoolitelor
ZOOLÍT, zooliți, s. m. Animal sau parte a unui animal fosil pietrificat. – Din fr. zoolit(h)e.

DOOM

zoolít s. m., pl. zoolíți

zoolitic
ZOOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la zooliți. [Pron. zo-o-. / cf. fr. zoolithique].

zoolitica
ZOOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la zooliți. [Pron. zo-o-. / cf. fr. zoolithique].

zoolitice
ZOOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la zooliți. [Pron. zo-o-. / cf. fr. zoolithique].

zooliticei
ZOOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la zooliți. [Pron. zo-o-. / cf. fr. zoolithique].

zooliticele
ZOOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la zooliți. [Pron. zo-o-. / cf. fr. zoolithique].

zooliticelor
ZOOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la zooliți. [Pron. zo-o-. / cf. fr. zoolithique].

zoolitici
ZOOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la zooliți. [Pron. zo-o-. / cf. fr. zoolithique].

zooliticii
ZOOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la zooliți. [Pron. zo-o-. / cf. fr. zoolithique].

zooliticilor
ZOOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la zooliți. [Pron. zo-o-. / cf. fr. zoolithique].

zooliticul
ZOOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la zooliți. [Pron. zo-o-. / cf. fr. zoolithique].

zooliticului
ZOOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la zooliți. [Pron. zo-o-. / cf. fr. zoolithique].

zoolitul
ZOOLÍT, zooliți, s. m. Animal sau parte a unui animal fosil pietrificat. – Din fr. zoolit(h)e.

DOOM

zoolít s. m., pl. zoolíți

zoolitului
ZOOLÍT, zooliți, s. m. Animal sau parte a unui animal fosil pietrificat. – Din fr. zoolit(h)e.

DOOM

zoolít s. m., pl. zoolíți

zooliți
ZOOLÍT, zooliți, s. m. Animal sau parte a unui animal fosil pietrificat. – Din fr. zoolit(h)e.

DOOM

zoolít s. m., pl. zoolíți

zooliții
ZOOLÍT, zooliți, s. m. Animal sau parte a unui animal fosil pietrificat. – Din fr. zoolit(h)e.

DOOM

zoolít s. m., pl. zoolíți

zooliților
ZOOLÍT, zooliți, s. m. Animal sau parte a unui animal fosil pietrificat. – Din fr. zoolit(h)e.

DOOM

zoolít s. m., pl. zoolíți

zooloaga
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológă (rar) s. f., g.-d. art. zoológei; pl. zoológe

zooloage
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológă (rar) s. f., g.-d. art. zoológei; pl. zoológe

zooloagei
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológă (rar) s. f., g.-d. art. zoológei; pl. zoológe

zooloagele
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológă (rar) s. f., g.-d. art. zoológei; pl. zoológe

zooloagelor
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológă (rar) s. f., g.-d. art. zoológei; pl. zoológe

zooloago
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológă (rar) s. f., g.-d. art. zoológei; pl. zoológe

zoolog
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológ s. m., pl. zoológi

zoologe
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológ s. m., pl. zoológi

zoologi
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológ s. m., pl. zoológi

zoologia
ZOOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul animalelor, cercetând structura, dezvoltarea, modul de viață și relațiile lor cu mediul, precum și cu răspândirea, filogenia și clasificarea lor teoretică și practică. – Din fr. zoologie.

DOOM

zoologíe s. f., art. zoología, g.-d. zoologíi, art. zoologíei

zoologic
ZOOLÓGIC, -Ă, zoologici, -ce, adj. Care aparține zoologiei, privitor la zoologie. ◊ Muzeu zoologic = muzeu unde sunt expuse animale reconstituite sau împăiate, organe, părți ale corpului animal reproduse în planșe etc. Parc zoologic sau grădină zoologică = parc în care animale rare sau exotice sunt ținute în condiții asemănătoare cu cele ale vieții lor în libertate. – Din fr. zoologique.

DOOM

zoologíc adj. m., pl. zoologíci; f. zoologícă, pl. zoologíce

zoologica
ZOOLÓGIC, -Ă, zoologici, -ce, adj. Care aparține zoologiei, privitor la zoologie. ◊ Muzeu zoologic = muzeu unde sunt expuse animale reconstituite sau împăiate, organe, părți ale corpului animal reproduse în planșe etc. Parc zoologic sau grădină zoologică = parc în care animale rare sau exotice sunt ținute în condiții asemănătoare cu cele ale vieții lor în libertate. – Din fr. zoologique.

DOOM

zoologíc adj. m., pl. zoologíci; f. zoologícă, pl. zoologíce

zoologice
ZOOLÓGIC, -Ă, zoologici, -ce, adj. Care aparține zoologiei, privitor la zoologie. ◊ Muzeu zoologic = muzeu unde sunt expuse animale reconstituite sau împăiate, organe, părți ale corpului animal reproduse în planșe etc. Parc zoologic sau grădină zoologică = parc în care animale rare sau exotice sunt ținute în condiții asemănătoare cu cele ale vieții lor în libertate. – Din fr. zoologique.

DOOM

zoologíc adj. m., pl. zoologíci; f. zoologícă, pl. zoologíce

zoologicei
ZOOLÓGIC, -Ă, zoologici, -ce, adj. Care aparține zoologiei, privitor la zoologie. ◊ Muzeu zoologic = muzeu unde sunt expuse animale reconstituite sau împăiate, organe, părți ale corpului animal reproduse în planșe etc. Parc zoologic sau grădină zoologică = parc în care animale rare sau exotice sunt ținute în condiții asemănătoare cu cele ale vieții lor în libertate. – Din fr. zoologique.

DOOM

zoologíc adj. m., pl. zoologíci; f. zoologícă, pl. zoologíce

zoologicele
ZOOLÓGIC, -Ă, zoologici, -ce, adj. Care aparține zoologiei, privitor la zoologie. ◊ Muzeu zoologic = muzeu unde sunt expuse animale reconstituite sau împăiate, organe, părți ale corpului animal reproduse în planșe etc. Parc zoologic sau grădină zoologică = parc în care animale rare sau exotice sunt ținute în condiții asemănătoare cu cele ale vieții lor în libertate. – Din fr. zoologique.

DOOM

zoologíc adj. m., pl. zoologíci; f. zoologícă, pl. zoologíce

zoologicelor
ZOOLÓGIC, -Ă, zoologici, -ce, adj. Care aparține zoologiei, privitor la zoologie. ◊ Muzeu zoologic = muzeu unde sunt expuse animale reconstituite sau împăiate, organe, părți ale corpului animal reproduse în planșe etc. Parc zoologic sau grădină zoologică = parc în care animale rare sau exotice sunt ținute în condiții asemănătoare cu cele ale vieții lor în libertate. – Din fr. zoologique.

DOOM

zoologíc adj. m., pl. zoologíci; f. zoologícă, pl. zoologíce

zoologici
ZOOLÓGIC, -Ă, zoologici, -ce, adj. Care aparține zoologiei, privitor la zoologie. ◊ Muzeu zoologic = muzeu unde sunt expuse animale reconstituite sau împăiate, organe, părți ale corpului animal reproduse în planșe etc. Parc zoologic sau grădină zoologică = parc în care animale rare sau exotice sunt ținute în condiții asemănătoare cu cele ale vieții lor în libertate. – Din fr. zoologique.

DOOM

zoologíc adj. m., pl. zoologíci; f. zoologícă, pl. zoologíce

zoologicii
ZOOLÓGIC, -Ă, zoologici, -ce, adj. Care aparține zoologiei, privitor la zoologie. ◊ Muzeu zoologic = muzeu unde sunt expuse animale reconstituite sau împăiate, organe, părți ale corpului animal reproduse în planșe etc. Parc zoologic sau grădină zoologică = parc în care animale rare sau exotice sunt ținute în condiții asemănătoare cu cele ale vieții lor în libertate. – Din fr. zoologique.

DOOM

zoologíc adj. m., pl. zoologíci; f. zoologícă, pl. zoologíce

zoologicilor
ZOOLÓGIC, -Ă, zoologici, -ce, adj. Care aparține zoologiei, privitor la zoologie. ◊ Muzeu zoologic = muzeu unde sunt expuse animale reconstituite sau împăiate, organe, părți ale corpului animal reproduse în planșe etc. Parc zoologic sau grădină zoologică = parc în care animale rare sau exotice sunt ținute în condiții asemănătoare cu cele ale vieții lor în libertate. – Din fr. zoologique.

DOOM

zoologíc adj. m., pl. zoologíci; f. zoologícă, pl. zoologíce

zoologicul
ZOOLÓGIC, -Ă, zoologici, -ce, adj. Care aparține zoologiei, privitor la zoologie. ◊ Muzeu zoologic = muzeu unde sunt expuse animale reconstituite sau împăiate, organe, părți ale corpului animal reproduse în planșe etc. Parc zoologic sau grădină zoologică = parc în care animale rare sau exotice sunt ținute în condiții asemănătoare cu cele ale vieții lor în libertate. – Din fr. zoologique.

DOOM

zoologíc adj. m., pl. zoologíci; f. zoologícă, pl. zoologíce

zoologicului
ZOOLÓGIC, -Ă, zoologici, -ce, adj. Care aparține zoologiei, privitor la zoologie. ◊ Muzeu zoologic = muzeu unde sunt expuse animale reconstituite sau împăiate, organe, părți ale corpului animal reproduse în planșe etc. Parc zoologic sau grădină zoologică = parc în care animale rare sau exotice sunt ținute în condiții asemănătoare cu cele ale vieții lor în libertate. – Din fr. zoologique.

DOOM

zoologíc adj. m., pl. zoologíci; f. zoologícă, pl. zoologíce

zoologie
ZOOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul animalelor, cercetând structura, dezvoltarea, modul de viață și relațiile lor cu mediul, precum și cu răspândirea, filogenia și clasificarea lor teoretică și practică. – Din fr. zoologie.

DOOM

zoologíe s. f., art. zoología, g.-d. zoologíi, art. zoologíei

zoologiei
ZOOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul animalelor, cercetând structura, dezvoltarea, modul de viață și relațiile lor cu mediul, precum și cu răspândirea, filogenia și clasificarea lor teoretică și practică. – Din fr. zoologie.

DOOM

zoologíe s. f., art. zoología, g.-d. zoologíi, art. zoologíei

zoologii
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológ s. m., pl. zoológi

zoologii
ZOOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul animalelor, cercetând structura, dezvoltarea, modul de viață și relațiile lor cu mediul, precum și cu răspândirea, filogenia și clasificarea lor teoretică și practică. – Din fr. zoologie.

DOOM

zoologíe s. f., art. zoología, g.-d. zoologíi, art. zoologíei

zoologilor
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológ s. m., pl. zoológi

zoologul
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológ s. m., pl. zoológi

zoologule
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológ s. m., pl. zoológi

zoologului
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológ s. m., pl. zoológi

zoologă
ZOOLÓG, -Ă, zoologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în zoologie. – Din fr. zoologue.

DOOM

zoológă (rar) s. f., g.-d. art. zoológei; pl. zoológe

zoom
ZOOM s.n. Obiectiv fotografic cu distanță focală variabilă. [Pron. zum. / < engl., fr., it. zoom].

zoomagnetism
ZOOMAGNETÍSM s.n. Magnetism animal. [< fr. zoomagnétisme].

zoomagnetismul
ZOOMAGNETÍSM s.n. Magnetism animal. [< fr. zoomagnétisme].

zoomagnetismului
ZOOMAGNETÍSM s.n. Magnetism animal. [< fr. zoomagnétisme].

zoomania
ZOOMANÍE, zoomanii, s. f. Afecțiune exagerată și morbidă pentru animale. – Din fr. zoomanie.

DOOM

zoomaníe s. f., art. zoomanía, g.-d. art. zoomaníei; pl. zoomaníi, art. zoomaníile

zoomanie
ZOOMANÍE, zoomanii, s. f. Afecțiune exagerată și morbidă pentru animale. – Din fr. zoomanie.

DOOM

zoomaníe s. f., art. zoomanía, g.-d. art. zoomaníei; pl. zoomaníi, art. zoomaníile

zoomaniei
ZOOMANÍE, zoomanii, s. f. Afecțiune exagerată și morbidă pentru animale. – Din fr. zoomanie.

DOOM

zoomaníe s. f., art. zoomanía, g.-d. art. zoomaníei; pl. zoomaníi, art. zoomaníile

zoomanii
ZOOMANÍE, zoomanii, s. f. Afecțiune exagerată și morbidă pentru animale. – Din fr. zoomanie.

DOOM

zoomaníe s. f., art. zoomanía, g.-d. art. zoomaníei; pl. zoomaníi, art. zoomaníile

zoomaniile
ZOOMANÍE, zoomanii, s. f. Afecțiune exagerată și morbidă pentru animale. – Din fr. zoomanie.

DOOM

zoomaníe s. f., art. zoomanía, g.-d. art. zoomaníei; pl. zoomaníi, art. zoomaníile

zoomaniilor
ZOOMANÍE, zoomanii, s. f. Afecțiune exagerată și morbidă pentru animale. – Din fr. zoomanie.

DOOM

zoomaníe s. f., art. zoomanía, g.-d. art. zoomaníei; pl. zoomaníi, art. zoomaníile

zoometre
ZOOMÉTRU, zoometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea dimensiunilor corporale animale. – Din fr. zoomètre.

DOOM

zoométru (-me-tru) s. n., art. zoométrul; pl. zoométre

zoometrele
ZOOMÉTRU, zoometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea dimensiunilor corporale animale. – Din fr. zoomètre.

DOOM

zoométru (-me-tru) s. n., art. zoométrul; pl. zoométre

zoometrelor
ZOOMÉTRU, zoometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea dimensiunilor corporale animale. – Din fr. zoomètre.

DOOM

zoométru (-me-tru) s. n., art. zoométrul; pl. zoométre

zoometria
ZOOMETRÍE s.f. Studiul dimensiunilor animale. [Gen. -iei. / cf. it. zoometria].

zoometric
ZOOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la zoometrie. [Cf. it. zoometrico].

zoometrica
ZOOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la zoometrie. [Cf. it. zoometrico].

zoometrice
ZOOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la zoometrie. [Cf. it. zoometrico].

zoometricei
ZOOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la zoometrie. [Cf. it. zoometrico].

zoometricele
ZOOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la zoometrie. [Cf. it. zoometrico].

zoometricelor
ZOOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la zoometrie. [Cf. it. zoometrico].

zoometrici
ZOOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la zoometrie. [Cf. it. zoometrico].

zoometricii
ZOOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la zoometrie. [Cf. it. zoometrico].

zoometricilor
ZOOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la zoometrie. [Cf. it. zoometrico].

zoometricul
ZOOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la zoometrie. [Cf. it. zoometrico].

zoometricului
ZOOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la zoometrie. [Cf. it. zoometrico].

zoometrie
ZOOMETRÍE s.f. Studiul dimensiunilor animale. [Gen. -iei. / cf. it. zoometria].

zoometriei
ZOOMETRÍE s.f. Studiul dimensiunilor animale. [Gen. -iei. / cf. it. zoometria].

zoometrii
ZOOMETRÍE s.f. Studiul dimensiunilor animale. [Gen. -iei. / cf. it. zoometria].

zoometriile
ZOOMETRÍE s.f. Studiul dimensiunilor animale. [Gen. -iei. / cf. it. zoometria].

zoometriilor
ZOOMETRÍE s.f. Studiul dimensiunilor animale. [Gen. -iei. / cf. it. zoometria].

zoometru
ZOOMÉTRU, zoometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea dimensiunilor corporale animale. – Din fr. zoomètre.

DOOM

zoométru (-me-tru) s. n., art. zoométrul; pl. zoométre

zoometrul
ZOOMÉTRU, zoometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea dimensiunilor corporale animale. – Din fr. zoomètre.

DOOM

zoométru (-me-tru) s. n., art. zoométrul; pl. zoométre

zoometrului
ZOOMÉTRU, zoometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea dimensiunilor corporale animale. – Din fr. zoomètre.

DOOM

zoométru (-me-tru) s. n., art. zoométrul; pl. zoométre

zoomorf
ZOOMÓRF, -Ă, zoomorfi, -e, adj. (În artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorfic. – Din fr. zoomorphe.

DOOM

zoomórf adj. m. pl. zoomórfi; f. zoomórfă, pl. zoomórfe

zoomorfa
ZOOMÓRF, -Ă, zoomorfi, -e, adj. (În artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorfic. – Din fr. zoomorphe.

DOOM

zoomórf adj. m. pl. zoomórfi; f. zoomórfă, pl. zoomórfe

zoomorfe
ZOOMÓRF, -Ă, zoomorfi, -e, adj. (În artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorfic. – Din fr. zoomorphe.

DOOM

zoomórf adj. m. pl. zoomórfi; f. zoomórfă, pl. zoomórfe

zoomorfei
ZOOMÓRF, -Ă, zoomorfi, -e, adj. (În artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorfic. – Din fr. zoomorphe.

DOOM

zoomórf adj. m. pl. zoomórfi; f. zoomórfă, pl. zoomórfe

zoomorfele
ZOOMÓRF, -Ă, zoomorfi, -e, adj. (În artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorfic. – Din fr. zoomorphe.

DOOM

zoomórf adj. m. pl. zoomórfi; f. zoomórfă, pl. zoomórfe

zoomorfelor
ZOOMÓRF, -Ă, zoomorfi, -e, adj. (În artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorfic. – Din fr. zoomorphe.

DOOM

zoomórf adj. m. pl. zoomórfi; f. zoomórfă, pl. zoomórfe

zoomorfi
ZOOMÓRF, -Ă, zoomorfi, -e, adj. (În artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorfic. – Din fr. zoomorphe.

DOOM

zoomórf adj. m. pl. zoomórfi; f. zoomórfă, pl. zoomórfe

zoomorfia
ZOOMORFÍE s. f. Parte a zoologiei care studiază conformația animalelor. – Din fr. zoomorphie.

DOOM

zoomorfíe s. f., art. zoomorfía, g.-d. zoomorfíi, art. zoomorfíei

zoomorfic
ZOOMÓRFIC, -Ă, zoomorfici, -ce, adj. 1. Referitor la zoomorfie. 2. (în artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorf. – Din fr. zoomorphique.

DOOM

zoomórfic adj. m., pl. zoomórfici; f. zoomórfică, pl. zoomórfice

zoomorfica
ZOOMÓRFIC, -Ă, zoomorfici, -ce, adj. 1. Referitor la zoomorfie. 2. (în artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorf. – Din fr. zoomorphique.

DOOM

zoomórfic adj. m., pl. zoomórfici; f. zoomórfică, pl. zoomórfice

zoomorfice
ZOOMÓRFIC, -Ă, zoomorfici, -ce, adj. 1. Referitor la zoomorfie. 2. (în artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorf. – Din fr. zoomorphique.

DOOM

zoomórfic adj. m., pl. zoomórfici; f. zoomórfică, pl. zoomórfice

zoomorficei
ZOOMÓRFIC, -Ă, zoomorfici, -ce, adj. 1. Referitor la zoomorfie. 2. (în artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorf. – Din fr. zoomorphique.

DOOM

zoomórfic adj. m., pl. zoomórfici; f. zoomórfică, pl. zoomórfice

zoomorficele
ZOOMÓRFIC, -Ă, zoomorfici, -ce, adj. 1. Referitor la zoomorfie. 2. (în artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorf. – Din fr. zoomorphique.

DOOM

zoomórfic adj. m., pl. zoomórfici; f. zoomórfică, pl. zoomórfice

zoomorficelor
ZOOMÓRFIC, -Ă, zoomorfici, -ce, adj. 1. Referitor la zoomorfie. 2. (în artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorf. – Din fr. zoomorphique.

DOOM

zoomórfic adj. m., pl. zoomórfici; f. zoomórfică, pl. zoomórfice

zoomorfici
ZOOMÓRFIC, -Ă, zoomorfici, -ce, adj. 1. Referitor la zoomorfie. 2. (în artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorf. – Din fr. zoomorphique.

DOOM

zoomórfic adj. m., pl. zoomórfici; f. zoomórfică, pl. zoomórfice

zoomorficii
ZOOMÓRFIC, -Ă, zoomorfici, -ce, adj. 1. Referitor la zoomorfie. 2. (în artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorf. – Din fr. zoomorphique.

DOOM

zoomórfic adj. m., pl. zoomórfici; f. zoomórfică, pl. zoomórfice

zoomorficilor
ZOOMÓRFIC, -Ă, zoomorfici, -ce, adj. 1. Referitor la zoomorfie. 2. (în artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorf. – Din fr. zoomorphique.

DOOM

zoomórfic adj. m., pl. zoomórfici; f. zoomórfică, pl. zoomórfice

zoomorficul
ZOOMÓRFIC, -Ă, zoomorfici, -ce, adj. 1. Referitor la zoomorfie. 2. (în artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorf. – Din fr. zoomorphique.

DOOM

zoomórfic adj. m., pl. zoomórfici; f. zoomórfică, pl. zoomórfice

zoomorficului
ZOOMÓRFIC, -Ă, zoomorfici, -ce, adj. 1. Referitor la zoomorfie. 2. (în artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorf. – Din fr. zoomorphique.

DOOM

zoomórfic adj. m., pl. zoomórfici; f. zoomórfică, pl. zoomórfice

zoomorfie
ZOOMORFÍE s. f. Parte a zoologiei care studiază conformația animalelor. – Din fr. zoomorphie.

DOOM

zoomorfíe s. f., art. zoomorfía, g.-d. zoomorfíi, art. zoomorfíei

zoomorfiei
ZOOMORFÍE s. f. Parte a zoologiei care studiază conformația animalelor. – Din fr. zoomorphie.

DOOM

zoomorfíe s. f., art. zoomorfía, g.-d. zoomorfíi, art. zoomorfíei

zoomorfii
ZOOMÓRF, -Ă, zoomorfi, -e, adj. (În artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorfic. – Din fr. zoomorphe.

DOOM

zoomórf adj. m. pl. zoomórfi; f. zoomórfă, pl. zoomórfe

zoomorfii
ZOOMORFÍE s. f. Parte a zoologiei care studiază conformația animalelor. – Din fr. zoomorphie.

DOOM

zoomorfíe s. f., art. zoomorfía, g.-d. zoomorfíi, art. zoomorfíei

zoomorfilor
ZOOMÓRF, -Ă, zoomorfi, -e, adj. (În artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorfic. – Din fr. zoomorphe.

DOOM

zoomórf adj. m. pl. zoomórfi; f. zoomórfă, pl. zoomórfe

zoomorfism
ZOOMORFÍSM s. n. Credință care admite posibilitatea metamorfozării oamenilor în animale. Cult primitiv care constă în adorarea unor animale ca divinități; reprezentare a zeităților prin animale sau prin atribute ale acestora. – Din fr. zoomorphisme.

DOOM

zoomorfísm s. n.

zoomorfismul
ZOOMORFÍSM s. n. Credință care admite posibilitatea metamorfozării oamenilor în animale. Cult primitiv care constă în adorarea unor animale ca divinități; reprezentare a zeităților prin animale sau prin atribute ale acestora. – Din fr. zoomorphisme.

DOOM

zoomorfísm s. n.

zoomorfismului
ZOOMORFÍSM s. n. Credință care admite posibilitatea metamorfozării oamenilor în animale. Cult primitiv care constă în adorarea unor animale ca divinități; reprezentare a zeităților prin animale sau prin atribute ale acestora. – Din fr. zoomorphisme.

DOOM

zoomorfísm s. n.

zoomorfizm
ZOOMORFÍSM s. n. Credință care admite posibilitatea metamorfozării oamenilor în animale. Cult primitiv care constă în adorarea unor animale ca divinități; reprezentare a zeităților prin animale sau prin atribute ale acestora. – Din fr. zoomorphisme.

DOOM

zoomorfísm s. n.

zoomorful
ZOOMÓRF, -Ă, zoomorfi, -e, adj. (În artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorfic. – Din fr. zoomorphe.

DOOM

zoomórf adj. m. pl. zoomórfi; f. zoomórfă, pl. zoomórfe

zoomorfului
ZOOMÓRF, -Ă, zoomorfi, -e, adj. (În artele plastice) Care reprezintă animale; zoomorfic. – Din fr. zoomorphe.

DOOM

zoomórf adj. m. pl. zoomórfi; f. zoomórfă, pl. zoomórfe

zoomul
ZOOM s.n. Obiectiv fotografic cu distanță focală variabilă. [Pron. zum. / < engl., fr., it. zoom].

zoomului
ZOOM s.n. Obiectiv fotografic cu distanță focală variabilă. [Pron. zum. / < engl., fr., it. zoom].

zoomuri
ZOOM s.n. Obiectiv fotografic cu distanță focală variabilă. [Pron. zum. / < engl., fr., it. zoom].

zoomurile
ZOOM s.n. Obiectiv fotografic cu distanță focală variabilă. [Pron. zum. / < engl., fr., it. zoom].

zoomurilor
ZOOM s.n. Obiectiv fotografic cu distanță focală variabilă. [Pron. zum. / < engl., fr., it. zoom].

zoonim
ZOONÍM s.n. Nume de animale. [Cf. fr. zoonyme < gr. zoon – animal, onoma – nume].

DOOM

zooním s. n., pl. zooníme

zoonomia
ZOONOMÍE s. f. Ansamblul legilor după care se desfășoară viața animală. – Din fr. zoonomie.

DOOM

zoonomíe (ramură a zoologiei) s. f., art. zoonomía, g.-d. zoonomíi, art. zoonomíei

zoonomie
ZOONOMÍE s. f. Ansamblul legilor după care se desfășoară viața animală. – Din fr. zoonomie.

DOOM

zoonomíe (ramură a zoologiei) s. f., art. zoonomía, g.-d. zoonomíi, art. zoonomíei

zoonomiei
ZOONOMÍE s. f. Ansamblul legilor după care se desfășoară viața animală. – Din fr. zoonomie.

DOOM

zoonomíe (ramură a zoologiei) s. f., art. zoonomía, g.-d. zoonomíi, art. zoonomíei

zoonomii
ZOONOMÍE s. f. Ansamblul legilor după care se desfășoară viața animală. – Din fr. zoonomie.

DOOM

zoonomíe (ramură a zoologiei) s. f., art. zoonomía, g.-d. zoonomíi, art. zoonomíei

zoonoza
ZOONÓZĂ, zoonoze, s. f. Infecție contagioasă provocată de bacterii, virusuri, ciuperci, protozoare, viermi etc., comună omului și animalelor, transmisibilă direct sau prin intermediul unor insecte. – Din fr. zoonose.

DOOM

zoonóză s. f., g.-d. art. zoonózei; pl. zoonóze

zoonoze
ZOONÓZĂ, zoonoze, s. f. Infecție contagioasă provocată de bacterii, virusuri, ciuperci, protozoare, viermi etc., comună omului și animalelor, transmisibilă direct sau prin intermediul unor insecte. – Din fr. zoonose.

DOOM

zoonóză s. f., g.-d. art. zoonózei; pl. zoonóze

zoonozei
ZOONÓZĂ, zoonoze, s. f. Infecție contagioasă provocată de bacterii, virusuri, ciuperci, protozoare, viermi etc., comună omului și animalelor, transmisibilă direct sau prin intermediul unor insecte. – Din fr. zoonose.

DOOM

zoonóză s. f., g.-d. art. zoonózei; pl. zoonóze

zoonozele
ZOONÓZĂ, zoonoze, s. f. Infecție contagioasă provocată de bacterii, virusuri, ciuperci, protozoare, viermi etc., comună omului și animalelor, transmisibilă direct sau prin intermediul unor insecte. – Din fr. zoonose.

DOOM

zoonóză s. f., g.-d. art. zoonózei; pl. zoonóze

zoonozelor
ZOONÓZĂ, zoonoze, s. f. Infecție contagioasă provocată de bacterii, virusuri, ciuperci, protozoare, viermi etc., comună omului și animalelor, transmisibilă direct sau prin intermediul unor insecte. – Din fr. zoonose.

DOOM

zoonóză s. f., g.-d. art. zoonózei; pl. zoonóze

zoopaleontologia
ZOOPALEONTOLOGÍE s. f. Știință care studiază animalele fosile. [Pr.: -le-on-] – Din fr. zoopaléontologie.

DOOM

zoopaleontologíe (-le-on-) s. f., art. zoopaleontología, g.-d. zoopaleontologíi, art. zoopaleontologíei

zoopaleontologie
ZOOPALEONTOLOGÍE s. f. Știință care studiază animalele fosile. [Pr.: -le-on-] – Din fr. zoopaléontologie.

DOOM

zoopaleontologíe (-le-on-) s. f., art. zoopaleontología, g.-d. zoopaleontologíi, art. zoopaleontologíei

zoopaleontologiei
ZOOPALEONTOLOGÍE s. f. Știință care studiază animalele fosile. [Pr.: -le-on-] – Din fr. zoopaléontologie.

DOOM

zoopaleontologíe (-le-on-) s. f., art. zoopaleontología, g.-d. zoopaleontologíi, art. zoopaleontologíei

zoopaleontologii
ZOOPALEONTOLOGÍE s. f. Știință care studiază animalele fosile. [Pr.: -le-on-] – Din fr. zoopaléontologie.

DOOM

zoopaleontologíe (-le-on-) s. f., art. zoopaleontología, g.-d. zoopaleontologíi, art. zoopaleontologíei

zooparazit
ZOOPARAZÍT s.m. (Biol.) Parazit care trăiește pe sau în animale. [< fr. zooparasite].

zooparazitul
ZOOPARAZÍT s.m. (Biol.) Parazit care trăiește pe sau în animale. [< fr. zooparasite].

zooparazitului
ZOOPARAZÍT s.m. (Biol.) Parazit care trăiește pe sau în animale. [< fr. zooparasite].

zooparaziți
ZOOPARAZÍT s.m. (Biol.) Parazit care trăiește pe sau în animale. [< fr. zooparasite].

zooparaziții
ZOOPARAZÍT s.m. (Biol.) Parazit care trăiește pe sau în animale. [< fr. zooparasite].

zooparaziților
ZOOPARAZÍT s.m. (Biol.) Parazit care trăiește pe sau în animale. [< fr. zooparasite].

zooparc
ZOOPÁRC, zooparcuri, s. n. Grădină zoologică. – Din germ. Zoopark.

DOOM

zoopárc (rar) s. n., pl. zoopárcuri

zooparcul
ZOOPÁRC, zooparcuri, s. n. Grădină zoologică. – Din germ. Zoopark.

DOOM

zoopárc (rar) s. n., pl. zoopárcuri

zooparcului
ZOOPÁRC, zooparcuri, s. n. Grădină zoologică. – Din germ. Zoopark.

DOOM

zoopárc (rar) s. n., pl. zoopárcuri

zooparcuri
ZOOPÁRC, zooparcuri, s. n. Grădină zoologică. – Din germ. Zoopark.

DOOM

zoopárc (rar) s. n., pl. zoopárcuri

zooparcurile
ZOOPÁRC, zooparcuri, s. n. Grădină zoologică. – Din germ. Zoopark.

DOOM

zoopárc (rar) s. n., pl. zoopárcuri

zooparcurilor
ZOOPÁRC, zooparcuri, s. n. Grădină zoologică. – Din germ. Zoopark.

DOOM

zoopárc (rar) s. n., pl. zoopárcuri

zoopatia
ZOOPATÍE, zoopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul crede că are animale în sau pe corp. – Din fr. zoopathie.

zoopatie
ZOOPATÍE, zoopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul crede că are animale în sau pe corp. – Din fr. zoopathie.

zoopatiei
ZOOPATÍE, zoopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul crede că are animale în sau pe corp. – Din fr. zoopathie.

zoopatii
ZOOPATÍE, zoopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul crede că are animale în sau pe corp. – Din fr. zoopathie.

zoopatiile
ZOOPATÍE, zoopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul crede că are animale în sau pe corp. – Din fr. zoopathie.

zoopatiilor
ZOOPATÍE, zoopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul crede că are animale în sau pe corp. – Din fr. zoopathie.

zoopatologia
ZOOPATOLOGÍE s. f. Știință despre bolile animalelor – Din fr. zoopathologie.

DOOM

zoopatologíe s. f., art. zoopatología, g.-d. zoopatologíi, art. zoopatologíei

zoopatologie
ZOOPATOLOGÍE s. f. Știință despre bolile animalelor – Din fr. zoopathologie.

DOOM

zoopatologíe s. f., art. zoopatología, g.-d. zoopatologíi, art. zoopatologíei

zoopatologiei
ZOOPATOLOGÍE s. f. Știință despre bolile animalelor – Din fr. zoopathologie.

DOOM

zoopatologíe s. f., art. zoopatología, g.-d. zoopatologíi, art. zoopatologíei

zoopatologii
ZOOPATOLOGÍE s. f. Știință despre bolile animalelor – Din fr. zoopathologie.

DOOM

zoopatologíe s. f., art. zoopatología, g.-d. zoopatologíi, art. zoopatologíei

zooplancton
ZOOPLANCTÓN s. n. Totalitatea organismelor animale din plancton. – Din fr. zooplancton.

DOOM

zooplanctón (-o-planc-ton) s. n.

zooplanctonul
ZOOPLANCTÓN s. n. Totalitatea organismelor animale din plancton. – Din fr. zooplancton.

DOOM

zooplanctón (-o-planc-ton) s. n.

zooplanctonului
ZOOPLANCTÓN s. n. Totalitatea organismelor animale din plancton. – Din fr. zooplancton.

DOOM

zooplanctón (-o-planc-ton) s. n.

zooprofilaxia
ZOOPROFILAXÍE s.f. Măsură de protecție împotriva maladiilor animalelor. [Gen. -iei. / < fr. zooprophylaxie].

zooprofilaxie
ZOOPROFILAXÍE s.f. Măsură de protecție împotriva maladiilor animalelor. [Gen. -iei. / < fr. zooprophylaxie].

zooprofilaxiei
ZOOPROFILAXÍE s.f. Măsură de protecție împotriva maladiilor animalelor. [Gen. -iei. / < fr. zooprophylaxie].

zooprofilaxii
ZOOPROFILAXÍE s.f. Măsură de protecție împotriva maladiilor animalelor. [Gen. -iei. / < fr. zooprophylaxie].

zoopsie
ZOOPSÍE s. f. Halucinație vizuală în care se percep diverse animale (hidoase sau periculoase), manifestată în intoxicații cu alcool, stupefiante etc. – Din fr. zoopsie.

DOOM

zoopsíe s. f., art. zoopsía, g.-d. zoopsíi, art. zoopsíei

zoopsihologia
ZOOPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice la animale (instinctele, deprinderile, senzațiile, emoțiile, memoria etc.); psihologie animală. – Din fr. zoopsychologie.

DOOM

zoopsihologíe (-op-si- / -o-psi-) s. f., art. zoopsihología, g.-d. zoopsiliologíi, art. zoopsihologíei

zoopsihologie
ZOOPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice la animale (instinctele, deprinderile, senzațiile, emoțiile, memoria etc.); psihologie animală. – Din fr. zoopsychologie.

DOOM

zoopsihologíe (-op-si- / -o-psi-) s. f., art. zoopsihología, g.-d. zoopsiliologíi, art. zoopsihologíei

zoopsihologiei
ZOOPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice la animale (instinctele, deprinderile, senzațiile, emoțiile, memoria etc.); psihologie animală. – Din fr. zoopsychologie.

DOOM

zoopsihologíe (-op-si- / -o-psi-) s. f., art. zoopsihología, g.-d. zoopsiliologíi, art. zoopsihologíei

zoopsihologii
ZOOPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice la animale (instinctele, deprinderile, senzațiile, emoțiile, memoria etc.); psihologie animală. – Din fr. zoopsychologie.

DOOM

zoopsihologíe (-op-si- / -o-psi-) s. f., art. zoopsihología, g.-d. zoopsiliologíi, art. zoopsihologíei

zoospermia
ZOOSPERMÍE s.f. (Biol.) Existență a spermatozoizilor în spermă. [Gen. -iei. / < fr. zoospermie, cf. gr. zoon – animal, sperma – sămânță].

zoospermie
ZOOSPERMÍE s.f. (Biol.) Existență a spermatozoizilor în spermă. [Gen. -iei. / < fr. zoospermie, cf. gr. zoon – animal, sperma – sămânță].

zoospermiei
ZOOSPERMÍE s.f. (Biol.) Existență a spermatozoizilor în spermă. [Gen. -iei. / < fr. zoospermie, cf. gr. zoon – animal, sperma – sămânță].

zoospermii
ZOOSPERMÍE s.f. (Biol.) Existență a spermatozoizilor în spermă. [Gen. -iei. / < fr. zoospermie, cf. gr. zoon – animal, sperma – sămânță].

zoospor
ZOOSPÓR, zoospori, s. m. (Bot.) Spor al unor alge și ciuperci prevăzut cu cili vibratili sau cu flageli, cu ajutorul cărora se mișcă în mediul fluid. – Din fr. zoospore.

DOOM

zoospór (-os-por / -o-spor) s. m., pl. zoospóri

zoosporange
ZOOSPORÁNGE, zoosporangi, s. m. Sporange cu zoospori. – Din fr. zoosporange.

DOOM

zoosporánge (-os~po- / -o-spo-) s. m., pl. zoosporángi

zoosporangele
ZOOSPORÁNGE, zoosporangi, s. m. Sporange cu zoospori. – Din fr. zoosporange.

DOOM

zoosporánge (-os~po- / -o-spo-) s. m., pl. zoosporángi

zoosporangelui
ZOOSPORÁNGE, zoosporangi, s. m. Sporange cu zoospori. – Din fr. zoosporange.

DOOM

zoosporánge (-os~po- / -o-spo-) s. m., pl. zoosporángi

zoosporangi
ZOOSPORÁNGE, zoosporangi, s. m. Sporange cu zoospori. – Din fr. zoosporange.

DOOM

zoosporánge (-os~po- / -o-spo-) s. m., pl. zoosporángi

zoosporangii
ZOOSPORÁNGE, zoosporangi, s. m. Sporange cu zoospori. – Din fr. zoosporange.

DOOM

zoosporánge (-os~po- / -o-spo-) s. m., pl. zoosporángi

zoosporangilor
ZOOSPORÁNGE, zoosporangi, s. m. Sporange cu zoospori. – Din fr. zoosporange.

DOOM

zoosporánge (-os~po- / -o-spo-) s. m., pl. zoosporángi

zoospori
ZOOSPÓR, zoospori, s. m. (Bot.) Spor al unor alge și ciuperci prevăzut cu cili vibratili sau cu flageli, cu ajutorul cărora se mișcă în mediul fluid. – Din fr. zoospore.

DOOM

zoospór (-os-por / -o-spor) s. m., pl. zoospóri

zoosporii
ZOOSPÓR, zoospori, s. m. (Bot.) Spor al unor alge și ciuperci prevăzut cu cili vibratili sau cu flageli, cu ajutorul cărora se mișcă în mediul fluid. – Din fr. zoospore.

DOOM

zoospór (-os-por / -o-spor) s. m., pl. zoospóri

zoosporilor
ZOOSPÓR, zoospori, s. m. (Bot.) Spor al unor alge și ciuperci prevăzut cu cili vibratili sau cu flageli, cu ajutorul cărora se mișcă în mediul fluid. – Din fr. zoospore.

DOOM

zoospór (-os-por / -o-spor) s. m., pl. zoospóri

zoosporul
ZOOSPÓR, zoospori, s. m. (Bot.) Spor al unor alge și ciuperci prevăzut cu cili vibratili sau cu flageli, cu ajutorul cărora se mișcă în mediul fluid. – Din fr. zoospore.

DOOM

zoospór (-os-por / -o-spor) s. m., pl. zoospóri

zoosporului
ZOOSPÓR, zoospori, s. m. (Bot.) Spor al unor alge și ciuperci prevăzut cu cili vibratili sau cu flageli, cu ajutorul cărora se mișcă în mediul fluid. – Din fr. zoospore.

DOOM

zoospór (-os-por / -o-spor) s. m., pl. zoospóri

zoosterol
ZOOSTERÓL s.m. (Biol.) Sterol de origine animală. [< fr. zoostérol].

zoosteroli
ZOOSTERÓL s.m. (Biol.) Sterol de origine animală. [< fr. zoostérol].

zoosterolii
ZOOSTERÓL s.m. (Biol.) Sterol de origine animală. [< fr. zoostérol].

zoosterolilor
ZOOSTERÓL s.m. (Biol.) Sterol de origine animală. [< fr. zoostérol].

zoosterolul
ZOOSTERÓL s.m. (Biol.) Sterol de origine animală. [< fr. zoostérol].

zoosterolului
ZOOSTERÓL s.m. (Biol.) Sterol de origine animală. [< fr. zoostérol].

zootaxia
ZOOTAXÍE s.f. Clasificarea metodică a regnului animal. [Gen. -iei. / < fr. zootaxie].

zootaxie
ZOOTAXÍE s.f. Clasificarea metodică a regnului animal. [Gen. -iei. / < fr. zootaxie].

zootaxiei
ZOOTAXÍE s.f. Clasificarea metodică a regnului animal. [Gen. -iei. / < fr. zootaxie].

zootaxii
ZOOTAXÍE s.f. Clasificarea metodică a regnului animal. [Gen. -iei. / < fr. zootaxie].

zootecnic
ZOOTÉHNIC, -Ă, zootehnici, -ce, adj. Care aparține zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie. – Din fr. zootechnique.

DOOM

zootéhnic adj. m., pl. zootéhnici; f. zootéhnică, pl. zootéhnice

zootecnie
ZOOTEHNÍE s. f. Știință care are drept obiect cunoașterea, reproducerea, creșterea, alimentația, ameliorarea și exploatarea animalelor domestice. – Din fr. zootechnie.

DOOM

zootehníe s. f., art. zootehnía, g.-d. zootehníi, art. zootehníei

zootehnia
ZOOTEHNÍE s. f. Știință care are drept obiect cunoașterea, reproducerea, creșterea, alimentația, ameliorarea și exploatarea animalelor domestice. – Din fr. zootechnie.

DOOM

zootehníe s. f., art. zootehnía, g.-d. zootehníi, art. zootehníei

zootehnic
ZOOTÉHNIC, -Ă, zootehnici, -ce, adj. Care aparține zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie. – Din fr. zootechnique.

DOOM

zootéhnic adj. m., pl. zootéhnici; f. zootéhnică, pl. zootéhnice

zootehnica
ZOOTÉHNIC, -Ă, zootehnici, -ce, adj. Care aparține zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie. – Din fr. zootechnique.

DOOM

zootéhnic adj. m., pl. zootéhnici; f. zootéhnică, pl. zootéhnice

zootehnice
ZOOTÉHNIC, -Ă, zootehnici, -ce, adj. Care aparține zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie. – Din fr. zootechnique.

DOOM

zootéhnic adj. m., pl. zootéhnici; f. zootéhnică, pl. zootéhnice

zootehnicei
ZOOTÉHNIC, -Ă, zootehnici, -ce, adj. Care aparține zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie. – Din fr. zootechnique.

DOOM

zootéhnic adj. m., pl. zootéhnici; f. zootéhnică, pl. zootéhnice

zootehnicele
ZOOTÉHNIC, -Ă, zootehnici, -ce, adj. Care aparține zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie. – Din fr. zootechnique.

DOOM

zootéhnic adj. m., pl. zootéhnici; f. zootéhnică, pl. zootéhnice

zootehnicelor
ZOOTÉHNIC, -Ă, zootehnici, -ce, adj. Care aparține zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie. – Din fr. zootechnique.

DOOM

zootéhnic adj. m., pl. zootéhnici; f. zootéhnică, pl. zootéhnice

zootehnici
ZOOTÉHNIC, -Ă, zootehnici, -ce, adj. Care aparține zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie. – Din fr. zootechnique.

DOOM

zootéhnic adj. m., pl. zootéhnici; f. zootéhnică, pl. zootéhnice

zootehnician
ZOOTEHNICIÁN, -Ă, zootehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în zootehnie; zootehnist. [Pr.: -ci-an] – Din fr. zootechnicien.

DOOM

zootehnicián (-ci-an) s. m., pl. zootehniciéni (-ci-eni)

zootehnicianul
ZOOTEHNICIÁN, -Ă, zootehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în zootehnie; zootehnist. [Pr.: -ci-an] – Din fr. zootechnicien.

DOOM

zootehnicián (-ci-an) s. m., pl. zootehniciéni (-ci-eni)

zootehnicianule
ZOOTEHNICIÁN, -Ă, zootehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în zootehnie; zootehnist. [Pr.: -ci-an] – Din fr. zootechnicien.

DOOM

zootehnicián (-ci-an) s. m., pl. zootehniciéni (-ci-eni)

zootehnicianului
ZOOTEHNICIÁN, -Ă, zootehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în zootehnie; zootehnist. [Pr.: -ci-an] – Din fr. zootechnicien.

DOOM

zootehnicián (-ci-an) s. m., pl. zootehniciéni (-ci-eni)

zootehniciană
ZOOTEHNICIÁN, -Ă, zootehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în zootehnie; zootehnist. [Pr.: -ci-an] – Din fr. zootechnicien.

DOOM

zootehniciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zootehniciénei; pl. zootehniciéne

zootehniciene
ZOOTEHNICIÁN, -Ă, zootehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în zootehnie; zootehnist. [Pr.: -ci-an] – Din fr. zootechnicien.

DOOM

zootehnicián (-ci-an) s. m., pl. zootehniciéni (-ci-eni)

zootehnicieni
ZOOTEHNICIÁN, -Ă, zootehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în zootehnie; zootehnist. [Pr.: -ci-an] – Din fr. zootechnicien.

DOOM

zootehnicián (-ci-an) s. m., pl. zootehniciéni (-ci-eni)

zootehnicienii
ZOOTEHNICIÁN, -Ă, zootehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în zootehnie; zootehnist. [Pr.: -ci-an] – Din fr. zootechnicien.

DOOM

zootehnicián (-ci-an) s. m., pl. zootehniciéni (-ci-eni)

zootehnicienilor
ZOOTEHNICIÁN, -Ă, zootehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în zootehnie; zootehnist. [Pr.: -ci-an] – Din fr. zootechnicien.

DOOM

zootehnicián (-ci-an) s. m., pl. zootehniciéni (-ci-eni)

zootehnicii
ZOOTÉHNIC, -Ă, zootehnici, -ce, adj. Care aparține zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie. – Din fr. zootechnique.

DOOM

zootéhnic adj. m., pl. zootéhnici; f. zootéhnică, pl. zootéhnice

zootehnicilor
ZOOTÉHNIC, -Ă, zootehnici, -ce, adj. Care aparține zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie. – Din fr. zootechnique.

DOOM

zootéhnic adj. m., pl. zootéhnici; f. zootéhnică, pl. zootéhnice

zootehnicul
ZOOTÉHNIC, -Ă, zootehnici, -ce, adj. Care aparține zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie. – Din fr. zootechnique.

DOOM

zootéhnic adj. m., pl. zootéhnici; f. zootéhnică, pl. zootéhnice

zootehnicului
ZOOTÉHNIC, -Ă, zootehnici, -ce, adj. Care aparține zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie. – Din fr. zootechnique.

DOOM

zootéhnic adj. m., pl. zootéhnici; f. zootéhnică, pl. zootéhnice

zootehnie
ZOOTEHNÍE s. f. Știință care are drept obiect cunoașterea, reproducerea, creșterea, alimentația, ameliorarea și exploatarea animalelor domestice. – Din fr. zootechnie.

DOOM

zootehníe s. f., art. zootehnía, g.-d. zootehníi, art. zootehníei

zootehniei
ZOOTEHNÍE s. f. Știință care are drept obiect cunoașterea, reproducerea, creșterea, alimentația, ameliorarea și exploatarea animalelor domestice. – Din fr. zootechnie.

DOOM

zootehníe s. f., art. zootehnía, g.-d. zootehníi, art. zootehníei

zootehnii
ZOOTEHNÍE s. f. Știință care are drept obiect cunoașterea, reproducerea, creșterea, alimentația, ameliorarea și exploatarea animalelor domestice. – Din fr. zootechnie.

DOOM

zootehníe s. f., art. zootehnía, g.-d. zootehníi, art. zootehníei

zootehnist
ZOOTEHNÍST, -Ă, zootehniști, -ste, s. m. și f. Zootehnician. – Zootehn[ie] + suf. -ist.

DOOM

zootehníst s. m., pl. zootehníști

zootehniste
ZOOTEHNÍST, -Ă, zootehniști, -ste, s. m. și f. Zootehnician. – Zootehn[ie] + suf. -ist.

DOOM

zootehníst s. m., pl. zootehníști

zootehnistul
ZOOTEHNÍST, -Ă, zootehniști, -ste, s. m. și f. Zootehnician. – Zootehn[ie] + suf. -ist.

DOOM

zootehníst s. m., pl. zootehníști

zootehnistule
ZOOTEHNÍST, -Ă, zootehniști, -ste, s. m. și f. Zootehnician. – Zootehn[ie] + suf. -ist.

DOOM

zootehníst s. m., pl. zootehníști

zootehnistului
ZOOTEHNÍST, -Ă, zootehniști, -ste, s. m. și f. Zootehnician. – Zootehn[ie] + suf. -ist.

DOOM

zootehníst s. m., pl. zootehníști

zootehnistă
ZOOTEHNÍST, -Ă, zootehniști, -ste, s. m. și f. Zootehnician. – Zootehn[ie] + suf. -ist.

DOOM

zootehnístă s. f., g.-d. art. zootehnístei; pl. zootehníste

zootehniști
ZOOTEHNÍST, -Ă, zootehniști, -ste, s. m. și f. Zootehnician. – Zootehn[ie] + suf. -ist.

DOOM

zootehníst s. m., pl. zootehníști

zootehniștii
ZOOTEHNÍST, -Ă, zootehniști, -ste, s. m. și f. Zootehnician. – Zootehn[ie] + suf. -ist.

DOOM

zootehníst s. m., pl. zootehníști

zootehniștilor
ZOOTEHNÍST, -Ă, zootehniști, -ste, s. m. și f. Zootehnician. – Zootehn[ie] + suf. -ist.

DOOM

zootehníst s. m., pl. zootehníști

zooterapeutic
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútic adj. m., pl. zooterapeútici; f. zooterapeútică, pl. zooterapeútice

zooterapeutica
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútic adj. m., pl. zooterapeútici; f. zooterapeútică, pl. zooterapeútice

zooterapeutica
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútică s. f., g.-d. art. zooterapeúticii

zooterapeutice
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútic adj. m., pl. zooterapeútici; f. zooterapeútică, pl. zooterapeútice

zooterapeuticei
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútic adj. m., pl. zooterapeútici; f. zooterapeútică, pl. zooterapeútice

zooterapeuticele
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútic adj. m., pl. zooterapeútici; f. zooterapeútică, pl. zooterapeútice

zooterapeuticelor
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútic adj. m., pl. zooterapeútici; f. zooterapeútică, pl. zooterapeútice

zooterapeutici
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútic adj. m., pl. zooterapeútici; f. zooterapeútică, pl. zooterapeútice

zooterapeutici
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútică s. f., g.-d. art. zooterapeúticii

zooterapeuticii
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútic adj. m., pl. zooterapeútici; f. zooterapeútică, pl. zooterapeútice

zooterapeuticii
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútică s. f., g.-d. art. zooterapeúticii

zooterapeuticilor
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútic adj. m., pl. zooterapeútici; f. zooterapeútică, pl. zooterapeútice

zooterapeuticul
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútic adj. m., pl. zooterapeútici; f. zooterapeútică, pl. zooterapeútice

zooterapeuticului
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la zooterapie. 2. S. f. Zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zootherapeutique.

DOOM

zooterapeútic adj. m., pl. zooterapeútici; f. zooterapeútică, pl. zooterapeútice

zooterapia
ZOOTERAPÍE s. f. Terapeutică aplicată animalelor. – Din fr. zoothérapie.

DOOM

zooterapíe s. f., art. zooterapía, g.-d. zaoterapíi, art. zooterapíei

zooterapie
ZOOTERAPÍE s. f. Terapeutică aplicată animalelor. – Din fr. zoothérapie.

DOOM

zooterapíe s. f., art. zooterapía, g.-d. zaoterapíi, art. zooterapíei

zooterapiei
ZOOTERAPÍE s. f. Terapeutică aplicată animalelor. – Din fr. zoothérapie.

DOOM

zooterapíe s. f., art. zooterapía, g.-d. zaoterapíi, art. zooterapíei

zooterapii
ZOOTERAPÍE s. f. Terapeutică aplicată animalelor. – Din fr. zoothérapie.

DOOM

zooterapíe s. f., art. zooterapía, g.-d. zaoterapíi, art. zooterapíei

zootomia
ZOOTOMÍE s. f. Știință care studiază structura corpului animalelor. ♦ Disecție asupra animalelor. – Din fr. zootomie.

DOOM

zootomíe s. f., art. zootomía, g.-d. zootomíi, art. zootomíei

zootomic
ZOOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la zootomie. [Cf. it. zootomico].

zootomica
ZOOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la zootomie. [Cf. it. zootomico].

zootomice
ZOOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la zootomie. [Cf. it. zootomico].

zootomicei
ZOOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la zootomie. [Cf. it. zootomico].

zootomicele
ZOOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la zootomie. [Cf. it. zootomico].

zootomicelor
ZOOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la zootomie. [Cf. it. zootomico].

zootomici
ZOOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la zootomie. [Cf. it. zootomico].

zootomicii
ZOOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la zootomie. [Cf. it. zootomico].

zootomicilor
ZOOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la zootomie. [Cf. it. zootomico].

zootomicul
ZOOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la zootomie. [Cf. it. zootomico].

zootomicului
ZOOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la zootomie. [Cf. it. zootomico].

zootomie
ZOOTOMÍE s. f. Știință care studiază structura corpului animalelor. ♦ Disecție asupra animalelor. – Din fr. zootomie.

DOOM

zootomíe s. f., art. zootomía, g.-d. zootomíi, art. zootomíei

zootomiei
ZOOTOMÍE s. f. Știință care studiază structura corpului animalelor. ♦ Disecție asupra animalelor. – Din fr. zootomie.

DOOM

zootomíe s. f., art. zootomía, g.-d. zootomíi, art. zootomíei

zootomii
ZOOTOMÍE s. f. Știință care studiază structura corpului animalelor. ♦ Disecție asupra animalelor. – Din fr. zootomie.

DOOM

zootomíe s. f., art. zootomía, g.-d. zootomíi, art. zootomíei

zootomiile
ZOOTOMÍE s. f. Știință care studiază structura corpului animalelor. ♦ Disecție asupra animalelor. – Din fr. zootomie.

DOOM

zootomíe s. f., art. zootomía, g.-d. zootomíi, art. zootomíei

zootomiilor
ZOOTOMÍE s. f. Știință care studiază structura corpului animalelor. ♦ Disecție asupra animalelor. – Din fr. zootomie.

DOOM

zootomíe s. f., art. zootomía, g.-d. zootomíi, art. zootomíei

zootoxina
ZOOTOXÍNĂ, zootoxine, s. f. Venin secretat de unele animale, cu efect nociv asupra organismului uman. – Din germ. Zootoxine.

DOOM

zootoxínă s. f., g.-d. art. zootoxínei; pl. zootoxíne

zootoxine
ZOOTOXÍNĂ, zootoxine, s. f. Venin secretat de unele animale, cu efect nociv asupra organismului uman. – Din germ. Zootoxine.

DOOM

zootoxínă s. f., g.-d. art. zootoxínei; pl. zootoxíne

zootoxinei
ZOOTOXÍNĂ, zootoxine, s. f. Venin secretat de unele animale, cu efect nociv asupra organismului uman. – Din germ. Zootoxine.

DOOM

zootoxínă s. f., g.-d. art. zootoxínei; pl. zootoxíne

zootoxinele
ZOOTOXÍNĂ, zootoxine, s. f. Venin secretat de unele animale, cu efect nociv asupra organismului uman. – Din germ. Zootoxine.

DOOM

zootoxínă s. f., g.-d. art. zootoxínei; pl. zootoxíne

zootoxinelor
ZOOTOXÍNĂ, zootoxine, s. f. Venin secretat de unele animale, cu efect nociv asupra organismului uman. – Din germ. Zootoxine.

DOOM

zootoxínă s. f., g.-d. art. zootoxínei; pl. zootoxíne

zooul
ZÓO s. n. Grădină zoologică. – Din fr. zoo.

DOOM

zooului
ZÓO s. n. Grădină zoologică. – Din fr. zoo.

DOOM

zop
ZOB s. n. (Pop.) 1. Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Din bg., sb. zob.

DOOM

zob (pop.) s. n.

zopor
ZĂPÓR, zăpoare, s. n. (Pop.) 1. Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un punct al unui râu, îndeosebi la coturi sau pe secțiuni de scurgere mai înguste, datorită căreia se produc creșteri de nivel și inundații; p. ext. revărsare, inundație. 2. Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau funcționarea morilor de apă; apa oprită la baraj. ◊ Expr. A pune zăpor = (despre cai) a nu voi să tragă; a se împotrivi. – Din bg. zapor.

DOOM

zăpór (pop.) s. n., pl. zăpoáre

zopotea
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopoteai
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopoteam
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotească
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopoteau
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopoteați
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotesc
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotește
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotești
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopoti
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotii
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotim
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotind
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotire
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotire
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotiră
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotirăm
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotirăți
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotise
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotisem
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotiseră
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotiserăm
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotiserăți
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotiseși
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotiseți
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotit
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotiși
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopotiți
ZOPOTÍ, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo până colo, fără odihnă. – Et. nec.

DOOM

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă

zopăi
ZUPUÍ vb. I V v. zupăi.

DOOM

zupăí (a ~) (pop., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.zupăiésc, imperf. 3 sg. zupăiá; conj. prez. 3 să zupăia'scă

zopăire
ZOPĂÍ vb. IV v. zupăi.

zopăitură
ZUPĂITÚRĂ, zupăituri, s. f. (Reg.) Zupăit. [Pr.: -pă-i-. – Var.: zopăitúră s. f.] – Zupăi + suf. -tură.

DOOM

zupăitúră (reg.) (-pă-i-) s. f., g.-d. art. zupăitúrii; pl. zupăitúri

zor
ZOR¹ s. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se zori. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”.

DOOM

zor
ZUR interj. (Adesea cu „r” prelungit) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici. [Var.: zor interj.] – Onomatopee.

DOOM

zurrr zur / zurrr interj.

zoralia
ZORALÍA s. f. art. (Înv. și reg.) Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate); ca-la-ușa-cortului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: zuralíe s. f.] – Et. nec.

DOOM

zoralía (dans) (înv., reg.) s. f. art., neart. zoralíe, g.-d. art. zoralíei

zoralie
ZORALÍA s. f. art. (Înv. și reg.) Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate); ca-la-ușa-cortului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: zuralíe s. f.] – Et. nec.

DOOM

zoralía (dans) (înv., reg.) s. f. art., neart. zoralíe, g.-d. art. zoralíei

zoraliei
ZORALÍA s. f. art. (Înv. și reg.) Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate); ca-la-ușa-cortului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: zuralíe s. f.] – Et. nec.

DOOM

zoralía (dans) (înv., reg.) s. f. art., neart. zoralíe, g.-d. art. zoralíei

zoralii
ZORALÍA s. f. art. (Înv. și reg.) Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate); ca-la-ușa-cortului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: zuralíe s. f.] – Et. nec.

DOOM

zoralía (dans) (înv., reg.) s. f. art., neart. zoralíe, g.-d. art. zoralíei

zoraliile
ZORALÍA s. f. art. (Înv. și reg.) Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate); ca-la-ușa-cortului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: zuralíe s. f.] – Et. nec.

DOOM

zoralía (dans) (înv., reg.) s. f. art., neart. zoralíe, g.-d. art. zoralíei

zoraliilor
ZORALÍA s. f. art. (Înv. și reg.) Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate); ca-la-ușa-cortului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: zuralíe s. f.] – Et. nec.

DOOM

zoralía (dans) (înv., reg.) s. f. art., neart. zoralíe, g.-d. art. zoralíei

zorba
ZÚRBĂ s. f. v. zurba.

DOOM

zurbá (înv.) s. i., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále, art. zurbálele

zorbagiu
ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care caută ceartă, zâzanie; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurbă + suf. -giu.

DOOM

zurbagíu (fam.) adj. m., s. m., f. zurbagíe; pl. m. și f.. zurbagíi

zorbalic
ZURBALẤC, zurbalâcuri, s. n. (Înv. și pop.) Luptă, harță. ♦ Revoltă, răscoală. – Din tc. zorbalik.

DOOM

zurbalấc (înv., pop.) s. n., pl. zurbalấcuri

zorcan
ZORCÁN, zorcani, s. m. (Iht.; reg.) Plătică. – Et. nec.

DOOM

zorcán (reg.) s. m., pl. zorcáni

zorcani
ZORCÁN, zorcani, s. m. (Iht.; reg.) Plătică. – Et. nec.

DOOM

zorcán (reg.) s. m., pl. zorcáni

zorcanii
ZORCÁN, zorcani, s. m. (Iht.; reg.) Plătică. – Et. nec.

DOOM

zorcán (reg.) s. m., pl. zorcáni

zorcanilor
ZORCÁN, zorcani, s. m. (Iht.; reg.) Plătică. – Et. nec.

DOOM

zorcán (reg.) s. m., pl. zorcáni

zorcanul
ZORCÁN, zorcani, s. m. (Iht.; reg.) Plătică. – Et. nec.

DOOM

zorcán (reg.) s. m., pl. zorcáni

zorcanului
ZORCÁN, zorcani, s. m. (Iht.; reg.) Plătică. – Et. nec.

DOOM

zorcán (reg.) s. m., pl. zorcáni

zorcăi
ZORCĂÍ vb. IV. Tranz. (Mold.) A zoli¹ (1), a spăla prost. (din zoală)

zorcăire
ZORCĂÍ vb. IV. Tranz. (Mold.) A zoli¹ (1), a spăla prost. (din zoală)

zorea
ZOREÁ, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agățătoare ornamentale, cu flori mov-roșcate sau albastre, având corola în formă de pâlnie; bună-dimineața, adormițele (Ipomoea purpurea); (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori¹ + suf. -ea.

DOOM

zoreá s. f., g.-d. art. zorélei; pl. zoréle, art. zorélele

zorea
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorea
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoreai
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoreai
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoreală
zoru' s. invar., interj. v. zoreală

zoream
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoream
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoreanu
zoreanu s. invar., interj. v. zoreală.

zorească
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorească
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoreau
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoreau
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoreaua
ZOREÁ, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agățătoare ornamentale, cu flori mov-roșcate sau albastre, având corola în formă de pâlnie; bună-dimineața, adormițele (Ipomoea purpurea); (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori¹ + suf. -ea.

DOOM

zoreá s. f., g.-d. art. zorélei; pl. zoréle, art. zorélele

zoreați
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoreați
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorel
ZORÉL, zorei, s. m. (În poezia populară) Luceafăr (de dimineață). Voi, zorel de ziuă Ș-ăl de dimineață, Ce lot rătăciți Și vă tot pripiți Ca să-mi răsăriți, TEODORESCU, P. P. 68.

zorele
ZOREÁ, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agățătoare ornamentale, cu flori mov-roșcate sau albastre, având corola în formă de pâlnie; bună-dimineața, adormițele (Ipomoea purpurea); (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori¹ + suf. -ea.

DOOM

zoreá s. f., g.-d. art. zorélei; pl. zoréle, art. zorélele

zorelei
ZOREÁ, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agățătoare ornamentale, cu flori mov-roșcate sau albastre, având corola în formă de pâlnie; bună-dimineața, adormițele (Ipomoea purpurea); (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori¹ + suf. -ea.

DOOM

zoreá s. f., g.-d. art. zorélei; pl. zoréle, art. zorélele

zorelele
ZOREÁ, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agățătoare ornamentale, cu flori mov-roșcate sau albastre, având corola în formă de pâlnie; bună-dimineața, adormițele (Ipomoea purpurea); (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori¹ + suf. -ea.

DOOM

zoreá s. f., g.-d. art. zorélei; pl. zoréle, art. zorélele

zorelelor
ZOREÁ, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agățătoare ornamentale, cu flori mov-roșcate sau albastre, având corola în formă de pâlnie; bună-dimineața, adormițele (Ipomoea purpurea); (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori¹ + suf. -ea.

DOOM

zoreá s. f., g.-d. art. zorélei; pl. zoréle, art. zorélele

zoresc
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoresc
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorescu
zorescu s. invar., interj. v. zoreală.

zorește
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorește
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorești
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorești
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zori
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zori
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zori
ZORI¹ s. m. pl. 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele; faptul zilei, auroră. ◊ Loc. adv. În zori de zi (sau de ziuă) sau până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, în (sau la) revărsatul zorilor sau o dată cu zorile = dis-de-dimineață. Din zori și până-n seară (sau noapte) = toată ziua. Din zori în zori = ziua și noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. ◊ Expr. A se (re)vărsa sau a (se) crăpa, a se ivi, a se zări, a miji zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziuă) sau a da în fapt (sau a se crăpa, a se anunța) de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă, să se lumineze. 2. (Art.) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă; melodie după care se execută acest dans; melodie care se cântă miresei la uncrop. [Art.: zorii și (f.) zorile] – Din sl. zorĭ (gen. pl. al lui zorja).

DOOM

zori¹ s. m. pl. / s. f. pl., art. zórii / zórile

zori
ZORI¹ s. m. pl. 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele; faptul zilei, auroră. ◊ Loc. adv. În zori de zi (sau de ziuă) sau până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, în (sau la) revărsatul zorilor sau o dată cu zorile = dis-de-dimineață. Din zori și până-n seară (sau noapte) = toată ziua. Din zori în zori = ziua și noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. ◊ Expr. A se (re)vărsa sau a (se) crăpa, a se ivi, a se zări, a miji zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziuă) sau a da în fapt (sau a se crăpa, a se anunța) de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă, să se lumineze. 2. (Art.) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă; melodie după care se execută acest dans; melodie care se cântă miresei la uncrop. [Art.: zorii și (f.) zorile] – Din sl. zorĭ (gen. pl. al lui zorja).

DOOM

zori¹ s. m. pl. / s. f. pl., art. zórii / zórile

zorii
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorii
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorii
ZORI¹ s. m. pl. 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele; faptul zilei, auroră. ◊ Loc. adv. În zori de zi (sau de ziuă) sau până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, în (sau la) revărsatul zorilor sau o dată cu zorile = dis-de-dimineață. Din zori și până-n seară (sau noapte) = toată ziua. Din zori în zori = ziua și noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. ◊ Expr. A se (re)vărsa sau a (se) crăpa, a se ivi, a se zări, a miji zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziuă) sau a da în fapt (sau a se crăpa, a se anunța) de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă, să se lumineze. 2. (Art.) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă; melodie după care se execută acest dans; melodie care se cântă miresei la uncrop. [Art.: zorii și (f.) zorile] – Din sl. zorĭ (gen. pl. al lui zorja).

DOOM

zori¹ s. m. pl. / s. f. pl., art. zórii / zórile

zoril
ZORÍL s.m. Animal carnivor din Africa, cu blană vărgată. [< fr. zorille].

zorili
ZORÍL s.m. Animal carnivor din Africa, cu blană vărgată. [< fr. zorille].

zorilii
ZORÍL s.m. Animal carnivor din Africa, cu blană vărgată. [< fr. zorille].

zorililor
ZORÍL s.m. Animal carnivor din Africa, cu blană vărgată. [< fr. zorille].

zorilor
ZORI¹ s. m. pl. 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele; faptul zilei, auroră. ◊ Loc. adv. În zori de zi (sau de ziuă) sau până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, în (sau la) revărsatul zorilor sau o dată cu zorile = dis-de-dimineață. Din zori și până-n seară (sau noapte) = toată ziua. Din zori în zori = ziua și noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. ◊ Expr. A se (re)vărsa sau a (se) crăpa, a se ivi, a se zări, a miji zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziuă) sau a da în fapt (sau a se crăpa, a se anunța) de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă, să se lumineze. 2. (Art.) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă; melodie după care se execută acest dans; melodie care se cântă miresei la uncrop. [Art.: zorii și (f.) zorile] – Din sl. zorĭ (gen. pl. al lui zorja).

DOOM

zori¹ s. m. pl. / s. f. pl., art. zórii / zórile

zorilul
ZORÍL s.m. Animal carnivor din Africa, cu blană vărgată. [< fr. zorille].

zorilului
ZORÍL s.m. Animal carnivor din Africa, cu blană vărgată. [< fr. zorille].

zorilă
ZORÍLĂ s. m. 1. Personificare a zorilor¹ în basmele populare. ◊ Animal fantastic din basme care se arată în zori¹. 2. Numele popular al stelei Sirius. – Zori¹ + suf. -ilă.

DOOM

Zorílă (personaj, stea) s. propriu m.

zorim
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorim
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorind
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorind
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorire
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorire
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorire
ZORÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zori² și rezultatul ei. – V. zori².

DOOM

zoríre (rar) s. f., g.-d. art. zorírii

zorirea
ZORÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zori² și rezultatul ei. – V. zori².

DOOM

zoríre (rar) s. f., g.-d. art. zorírii

zoriri
ZORÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zori² și rezultatul ei. – V. zori².

DOOM

zoríre (rar) s. f., g.-d. art. zorírii

zoririi
ZORÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zori² și rezultatul ei. – V. zori².

DOOM

zoríre (rar) s. f., g.-d. art. zorírii

zoririle
ZORÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zori² și rezultatul ei. – V. zori².

DOOM

zoríre (rar) s. f., g.-d. art. zorírii

zoririlor
ZORÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zori² și rezultatul ei. – V. zori².

DOOM

zoríre (rar) s. f., g.-d. art. zorírii

zoriră
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriră
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorirăm
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorirăm
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorirăți
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorirăți
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorise
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorise
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorisem
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorisem
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriseră
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriseră
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriserăm
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriserăm
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriserăți
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriserăți
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriseși
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriseși
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriseți
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriseți
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorit
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorit
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zorit
ZORÍT², -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori².

zorit
ZORÍT¹, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor¹; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile¹. – V. zori³.

DOOM

zorít (rar) s. n., pl. zoríturi

zorita
ZORÍT², -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori².

zorite
ZORÍT², -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori².

zoritei
ZORÍT², -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori².

zoritele
ZORÍT², -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori².

zoritelor
ZORÍT², -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori².

zoritul
ZORÍT², -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori².

zoritul
ZORÍT¹, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor¹; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile¹. – V. zori³.

DOOM

zorít (rar) s. n., pl. zoríturi

zoritului
ZORÍT², -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori².

zoritului
ZORÍT¹, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor¹; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile¹. – V. zori³.

DOOM

zorít (rar) s. n., pl. zoríturi

zorituri
ZORÍT¹, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor¹; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile¹. – V. zori³.

DOOM

zorít (rar) s. n., pl. zoríturi

zoriturile
ZORÍT¹, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor¹; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile¹. – V. zori³.

DOOM

zorít (rar) s. n., pl. zoríturi

zoriturilor
ZORÍT¹, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor¹; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile¹. – V. zori³.

DOOM

zorít (rar) s. n., pl. zoríturi

zoriu
ZORÍU, ZORÍE, zoríi, adj. Prompt, rapid, repede. (din zor¹)

zoriși
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriși
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriți
ZORÍ², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

DOOM

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriți
ZORÍ³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

DOOM

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă

zoriți
ZORÍT², -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori².

zoriții
ZORÍT², -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori².

zoriților
ZORÍT², -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori².

zornet
ZÓRNET, zornete, s. n. (Rar) Zornăit. – Zornăi + suf. -et.

DOOM

zórnet (rar) s. n., pl. zórnete

zornete
ZÓRNET, zornete, s. n. (Rar) Zornăit. – Zornăi + suf. -et.

DOOM

zórnet (rar) s. n., pl. zórnete

zornetele
ZÓRNET, zornete, s. n. (Rar) Zornăit. – Zornăi + suf. -et.

DOOM

zórnet (rar) s. n., pl. zórnete

zornetelor
ZÓRNET, zornete, s. n. (Rar) Zornăit. – Zornăi + suf. -et.

DOOM

zórnet (rar) s. n., pl. zórnete

zornetul
ZÓRNET, zornete, s. n. (Rar) Zornăit. – Zornăi + suf. -et.

DOOM

zórnet (rar) s. n., pl. zórnete

zornetului
ZÓRNET, zornete, s. n. (Rar) Zornăit. – Zornăi + suf. -et.

DOOM

zórnet (rar) s. n., pl. zórnete

zornic
ZÓRNIC adv. (Rar) Grăbit; nerăbdător. Sergenții de zi tropăiau zornic. SADOVEANU, M. C. 68. ♦ Stăruitor, insistent; cu zor, de zor. Te îndeamnă zornic... să-ți ridici în sîrg nevasta și copiii și ce ți-e mai scump din cîte ai, și să fugi spre munți; că de două zile a intrat în țară pîrjolul. GALACTION, O. I 52.

zornăi
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăia
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăiai
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăiala
ZORNĂIÁLĂ, zornăieli, s. f. Zornăit, zornăitură, zornet. – Zornăi + suf. -eală.

DOOM

zornăiálă s. f., g.-d. art. zornăiélii; pl. zornăiéli

zornăiam
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăiau
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăiați
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăie
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăieli
ZORNĂIÁLĂ, zornăieli, s. f. Zornăit, zornăitură, zornet. – Zornăi + suf. -eală.

DOOM

zornăiálă s. f., g.-d. art. zornăiélii; pl. zornăiéli

zornăielii
ZORNĂIÁLĂ, zornăieli, s. f. Zornăit, zornăitură, zornet. – Zornăi + suf. -eală.

DOOM

zornăiálă s. f., g.-d. art. zornăiélii; pl. zornăiéli

zornăielile
ZORNĂIÁLĂ, zornăieli, s. f. Zornăit, zornăitură, zornet. – Zornăi + suf. -eală.

DOOM

zornăiálă s. f., g.-d. art. zornăiélii; pl. zornăiéli

zornăielilor
ZORNĂIÁLĂ, zornăieli, s. f. Zornăit, zornăitură, zornet. – Zornăi + suf. -eală.

DOOM

zornăiálă s. f., g.-d. art. zornăiélii; pl. zornăiéli

zornăii
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăim
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăind
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăire
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăiră
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăirăm
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăirăți
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăise
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăisem
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăiseră
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăiserăm
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăiserăți
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăiseși
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăiseți
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăit
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăit
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăit
ZORNĂÍT, zornăituri, s. n. Faptul de a zornăi; zgomotul caracteristic pe care îl fac unele obiecte când se lovesc sau se ciocnesc între ele; zornăială, zornăitură, zornet. – V. zornăi.

DOOM

zornăít s. n., pl. zornăíturi

zornăitoare
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

DOOM

zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre

zornăitoarea
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

DOOM

zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre

zornăitoarei
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

DOOM

zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre

zornăitoarele
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

DOOM

zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre

zornăitoarelor
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

DOOM

zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre

zornăitor
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

DOOM

zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre

zornăitori
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

DOOM

zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre

zornăitorii
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

DOOM

zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre

zornăitorilor
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

DOOM

zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre

zornăitorul
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

DOOM

zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre

zornăitorului
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

DOOM

zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre

zornăitul
ZORNĂÍT, zornăituri, s. n. Faptul de a zornăi; zgomotul caracteristic pe care îl fac unele obiecte când se lovesc sau se ciocnesc între ele; zornăială, zornăitură, zornet. – V. zornăi.

DOOM

zornăít s. n., pl. zornăíturi

zornăitului
ZORNĂÍT, zornăituri, s. n. Faptul de a zornăi; zgomotul caracteristic pe care îl fac unele obiecte când se lovesc sau se ciocnesc între ele; zornăială, zornăitură, zornet. – V. zornăi.

DOOM

zornăít s. n., pl. zornăíturi

zornăituri
ZORNĂÍT, zornăituri, s. n. Faptul de a zornăi; zgomotul caracteristic pe care îl fac unele obiecte când se lovesc sau se ciocnesc între ele; zornăială, zornăitură, zornet. – V. zornăi.

DOOM

zornăít s. n., pl. zornăíturi

zornăiturile
ZORNĂÍT, zornăituri, s. n. Faptul de a zornăi; zgomotul caracteristic pe care îl fac unele obiecte când se lovesc sau se ciocnesc între ele; zornăială, zornăitură, zornet. – V. zornăi.

DOOM

zornăít s. n., pl. zornăíturi

zornăiturilor
ZORNĂÍT, zornăituri, s. n. Faptul de a zornăi; zgomotul caracteristic pe care îl fac unele obiecte când se lovesc sau se ciocnesc între ele; zornăială, zornăitură, zornet. – V. zornăi.

DOOM

zornăít s. n., pl. zornăíturi

zornăitură
ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tură.

DOOM

zornăitúră (-nă-i-) s. f., g.-d. art. zornăitúrii; pl. zornăitúri

zornăiși
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăiți
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zoroastrian
ZOROASTRIÁN, -Ă adj. Referitor la zoroastrism. // s.m. și f. Adept al zoroastrismului. [Pron. -tri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zoroastrien].

zoroastrian
ZOROASTRIÁN, -Ă adj. Referitor la zoroastrism. // s.m. și f. Adept al zoroastrismului. [Pron. -tri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zoroastrien].

zoroastriana
ZOROASTRIÁN, -Ă adj. Referitor la zoroastrism. // s.m. și f. Adept al zoroastrismului. [Pron. -tri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zoroastrien].

zoroastrianul
ZOROASTRIÁN, -Ă adj. Referitor la zoroastrism. // s.m. și f. Adept al zoroastrismului. [Pron. -tri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zoroastrien].

zoroastrianului
ZOROASTRIÁN, -Ă adj. Referitor la zoroastrism. // s.m. și f. Adept al zoroastrismului. [Pron. -tri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zoroastrien].

zoroastriană
ZOROASTRIÁN, -Ă adj. Referitor la zoroastrism. // s.m. și f. Adept al zoroastrismului. [Pron. -tri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zoroastrien].

zoroastriene
ZOROASTRIÁN, -Ă adj. Referitor la zoroastrism. // s.m. și f. Adept al zoroastrismului. [Pron. -tri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zoroastrien].

zoroastrienei
ZOROASTRIÁN, -Ă adj. Referitor la zoroastrism. // s.m. și f. Adept al zoroastrismului. [Pron. -tri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zoroastrien].

zoroastrienele
ZOROASTRIÁN, -Ă adj. Referitor la zoroastrism. // s.m. și f. Adept al zoroastrismului. [Pron. -tri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zoroastrien].

zoroastrienelor
ZOROASTRIÁN, -Ă adj. Referitor la zoroastrism. // s.m. și f. Adept al zoroastrismului. [Pron. -tri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zoroastrien].

zoroastrieni
ZOROASTRIÁN, -Ă adj. Referitor la zoroastrism. // s.m. și f. Adept al zoroastrismului. [Pron. -tri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zoroastrien].

zoroastrienii
ZOROASTRIÁN, -Ă adj. Referitor la zoroastrism. // s.m. și f. Adept al zoroastrismului. [Pron. -tri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zoroastrien].

zoroastrienilor
ZOROASTRIÁN, -Ă adj. Referitor la zoroastrism. // s.m. și f. Adept al zoroastrismului. [Pron. -tri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zoroastrien].

zoroastrism
ZOROASTRÍSM s. n. Religie veche a popoarelor din Asia Centrală, Iran și Azerbaidjan, caracterizată prin dualismul binelui și răului. [Pr.: -ro-as-] – Din fr. zoroastrisme.

DOOM

zoroastrísm (-ro-as-) s. n.

zoroastrismul
ZOROASTRÍSM s. n. Religie veche a popoarelor din Asia Centrală, Iran și Azerbaidjan, caracterizată prin dualismul binelui și răului. [Pr.: -ro-as-] – Din fr. zoroastrisme.

DOOM

zoroastrísm (-ro-as-) s. n.

zoroastrismului
ZOROASTRÍSM s. n. Religie veche a popoarelor din Asia Centrală, Iran și Azerbaidjan, caracterizată prin dualismul binelui și răului. [Pr.: -ro-as-] – Din fr. zoroastrisme.

DOOM

zoroastrísm (-ro-as-) s. n.

zorobi
zorobí (-bésc, -ít), vb. – (Maram.) A cîștiga, a dobîndi. Rut. zarobyty (Candrea). – Der. zoroboc, s. n. (cîștig; economie), din rut. zarobok.

zorobire
zorobí (-bésc, -ít), vb. – (Maram.) A cîștiga, a dobîndi. Rut. zarobyty (Candrea). – Der. zoroboc, s. n. (cîștig; economie), din rut. zarobok.

zorobit
zorobí (-bésc, -ít), vb. – (Maram.) A cîștiga, a dobîndi. Rut. zarobyty (Candrea). – Der. zoroboc, s. n. (cîștig; economie), din rut. zarobok.

zoroboc
ZOROBÓC s. n. (Maram.) Agoniseală. (din ucr. zaroboc)

zoroclie
ZOROCLÍE, zoroclii, s. f. (Regional) Cămașă bărbătească făcută din pînză groasă. Pleacă puiu diseară Și pleacă cu mina goală Și c-o floare la ureche Da cu zoroclia veche. ȘEZ. XII 73.

zorul
ZOR¹ s. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se zori. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”.

DOOM

zorului
ZOR¹ s. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se zori. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”.

DOOM

zoruri
ZOR¹ s. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se zori. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”.

DOOM

zorurile
ZOR¹ s. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se zori. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”.

DOOM

zorurilor
ZOR¹ s. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se zori. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”.

DOOM

zorzoana
ZORZÓN, zorzoane, s. n. (Mai ales la pl.) Podoabă lipsită de valoare și fără gust. – Et. nec.

DOOM

zorzón s. n., pl. zorzoáne

zorzoane
ZORZÓN, zorzoane, s. n. (Mai ales la pl.) Podoabă lipsită de valoare și fără gust. – Et. nec.

DOOM

zorzón s. n., pl. zorzoáne

zorzoanei
ZORZÓN, zorzoane, s. n. (Mai ales la pl.) Podoabă lipsită de valoare și fără gust. – Et. nec.

DOOM

zorzón s. n., pl. zorzoáne

zorzoanele
ZORZÓN, zorzoane, s. n. (Mai ales la pl.) Podoabă lipsită de valoare și fără gust. – Et. nec.

DOOM

zorzón s. n., pl. zorzoáne

zorzoanelor
ZORZÓN, zorzoane, s. n. (Mai ales la pl.) Podoabă lipsită de valoare și fără gust. – Et. nec.

DOOM

zorzón s. n., pl. zorzoáne

zorzoi
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoia
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiai
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoială
ZORZOIÁLĂ s. f. (Var.) Zornăială. (din zor²)

zorzoiam
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiască
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiau
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiați
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiesc
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiește
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiești
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoii
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoim
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoind
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoire
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoire
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiră
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoirăm
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoirăți
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoise
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoisem
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiseră
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiserăm
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiserăți
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiseși
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiseți
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoit
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoit
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiși
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoiți
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

DOOM

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzon
ZORZÓN, zorzoane, s. n. (Mai ales la pl.) Podoabă lipsită de valoare și fără gust. – Et. nec.

DOOM

zorzón s. n., pl. zorzoáne

zorzona
ZORZONÁ, zorzonéz, vb. I. (Var.) Înzorzona. (cf. zorzoană)

zorzonare
ZORZONÁ, zorzonéz, vb. I. (Var.) Înzorzona. (cf. zorzoană)

zorzonat
ÎNZORZONÁT, -Ă, înzorzonați, -te, adj. Împodobit peste măsură și fără gust; împopoțonat. – V. înzorzona.

zorzonat
ZORZONÁT, -Ă, zorzonați, -te, adj. (Pop. și fam.) Înzorzonat. – Zorzoane + suf. -at.

DOOM

zorzonát (pop., fam.) adj. m., pl. zorzonáți; f. zorzonátă, pl. zorzonáte

zorzonata
ÎNZORZONÁT, -Ă, înzorzonați, -te, adj. Împodobit peste măsură și fără gust; împopoțonat. – V. înzorzona.

zorzonata
ZORZONÁT, -Ă, zorzonați, -te, adj. (Pop. și fam.) Înzorzonat. – Zorzoane + suf. -at.

DOOM

zorzonát (pop., fam.) adj. m., pl. zorzonáți; f. zorzonátă, pl. zorzonáte

zorzonate
ÎNZORZONÁT, -Ă, înzorzonați, -te, adj. Împodobit peste măsură și fără gust; împopoțonat. – V. înzorzona.

zorzonate
ZORZONÁT, -Ă, zorzonați, -te, adj. (Pop. și fam.) Înzorzonat. – Zorzoane + suf. -at.

DOOM

zorzonát (pop., fam.) adj. m., pl. zorzonáți; f. zorzonátă, pl. zorzonáte

zorzonatei
ÎNZORZONÁT, -Ă, înzorzonați, -te, adj. Împodobit peste măsură și fără gust; împopoțonat. – V. înzorzona.

zorzonatei
ZORZONÁT, -Ă, zorzonați, -te, adj. (Pop. și fam.) Înzorzonat. – Zorzoane + suf. -at.

DOOM

zorzonát (pop., fam.) adj. m., pl. zorzonáți; f. zorzonátă, pl. zorzonáte

zorzonatele
ÎNZORZONÁT, -Ă, înzorzonați, -te, adj. Împodobit peste măsură și fără gust; împopoțonat. – V. înzorzona.

zorzonatele
ZORZONÁT, -Ă, zorzonați, -te, adj. (Pop. și fam.) Înzorzonat. – Zorzoane + suf. -at.

DOOM

zorzonát (pop., fam.) adj. m., pl. zorzonáți; f. zorzonátă, pl. zorzonáte

zorzonatelor
ÎNZORZONÁT, -Ă, înzorzonați, -te, adj. Împodobit peste măsură și fără gust; împopoțonat. – V. înzorzona.

zorzonatelor
ZORZONÁT, -Ă, zorzonați, -te, adj. (Pop. și fam.) Înzorzonat. – Zorzoane + suf. -at.

DOOM

zorzonát (pop., fam.) adj. m., pl. zorzonáți; f. zorzonátă, pl. zorzonáte

zorzonatul
ÎNZORZONÁT, -Ă, înzorzonați, -te, adj. Împodobit peste măsură și fără gust; împopoțonat. – V. înzorzona.

zorzonatul
ZORZONÁT, -Ă, zorzonați, -te, adj. (Pop. și fam.) Înzorzonat. – Zorzoane + suf. -at.

DOOM

zorzonát (pop., fam.) adj. m., pl. zorzonáți; f. zorzonátă, pl. zorzonáte

zorzonatului
ÎNZORZONÁT, -Ă, înzorzonați, -te, adj. Împodobit peste măsură și fără gust; împopoțonat. – V. înzorzona.

zorzonatului
ZORZONÁT, -Ă, zorzonați, -te, adj. (Pop. și fam.) Înzorzonat. – Zorzoane + suf. -at.

DOOM

zorzonát (pop., fam.) adj. m., pl. zorzonáți; f. zorzonátă, pl. zorzonáte

zorzonați
ÎNZORZONÁT, -Ă, înzorzonați, -te, adj. Împodobit peste măsură și fără gust; împopoțonat. – V. înzorzona.

zorzonați
ZORZONÁT, -Ă, zorzonați, -te, adj. (Pop. și fam.) Înzorzonat. – Zorzoane + suf. -at.

DOOM

zorzonát (pop., fam.) adj. m., pl. zorzonáți; f. zorzonátă, pl. zorzonáte

zorzonații
ÎNZORZONÁT, -Ă, înzorzonați, -te, adj. Împodobit peste măsură și fără gust; împopoțonat. – V. înzorzona.

zorzonații
ZORZONÁT, -Ă, zorzonați, -te, adj. (Pop. și fam.) Înzorzonat. – Zorzoane + suf. -at.

DOOM

zorzonát (pop., fam.) adj. m., pl. zorzonáți; f. zorzonátă, pl. zorzonáte

zorzonaților
ÎNZORZONÁT, -Ă, înzorzonați, -te, adj. Împodobit peste măsură și fără gust; împopoțonat. – V. înzorzona.

zorzonaților
ZORZONÁT, -Ă, zorzonați, -te, adj. (Pop. și fam.) Înzorzonat. – Zorzoane + suf. -at.

DOOM

zorzonát (pop., fam.) adj. m., pl. zorzonáți; f. zorzonátă, pl. zorzonáte

zorzoni
ZORZONÍ, zorzonésc, vb. IV. (Var.) Zorzoi. (din zor²)

zorzonire
ZORZONÍ, zorzonésc, vb. IV. (Var.) Zorzoi. (din zor²)

zorzonit
ZORZONÍ, zorzonésc, vb. IV. (Var.) Zorzoi. (din zor²)

zorzonul
ZORZÓN, zorzoane, s. n. (Mai ales la pl.) Podoabă lipsită de valoare și fără gust. – Et. nec.

DOOM

zorzón s. n., pl. zorzoáne

zorzonului
ZORZÓN, zorzoane, s. n. (Mai ales la pl.) Podoabă lipsită de valoare și fără gust. – Et. nec.

DOOM

zorzón s. n., pl. zorzoáne

zoster
ZÓNA s. f. art. (în sintagma) Zona Zoster = boală infecțioasă virotică localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și prin erupții veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. – Din fr. zona.

DOOM

!zóna zóster s. f. art., g.-d. art. zónei zóster

zostera
ZOSTÉRA s.f. Plantă monocotiledonată care formează adevărate prerii submarine; iarbă-de-mare. [< fr. zostère, cf. gr. zoster – centură].

zostere
ZOSTÉRA s.f. Plantă monocotiledonată care formează adevărate prerii submarine; iarbă-de-mare. [< fr. zostère, cf. gr. zoster – centură].

zosterei
ZOSTÉRA s.f. Plantă monocotiledonată care formează adevărate prerii submarine; iarbă-de-mare. [< fr. zostère, cf. gr. zoster – centură].

zosterele
ZOSTÉRA s.f. Plantă monocotiledonată care formează adevărate prerii submarine; iarbă-de-mare. [< fr. zostère, cf. gr. zoster – centură].

zosterelor
ZOSTÉRA s.f. Plantă monocotiledonată care formează adevărate prerii submarine; iarbă-de-mare. [< fr. zostère, cf. gr. zoster – centură].

zosterian
ZOSTERIÁN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; care este cauzat de zona zoster. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zostérien].

zosteriana
ZOSTERIÁN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; care este cauzat de zona zoster. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zostérien].

zosterianul
ZOSTERIÁN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; care este cauzat de zona zoster. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zostérien].

zosterianului
ZOSTERIÁN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; care este cauzat de zona zoster. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zostérien].

zosteriene
ZOSTERIÁN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; care este cauzat de zona zoster. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zostérien].

zosterienei
ZOSTERIÁN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; care este cauzat de zona zoster. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zostérien].

zosterienele
ZOSTERIÁN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; care este cauzat de zona zoster. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zostérien].

zosterienelor
ZOSTERIÁN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; care este cauzat de zona zoster. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zostérien].

zosterieni
ZOSTERIÁN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; care este cauzat de zona zoster. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zostérien].

zosterienii
ZOSTERIÁN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; care este cauzat de zona zoster. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zostérien].

zosterienilor
ZOSTERIÁN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; care este cauzat de zona zoster. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zostérien].

zosteriform
ZOSTERIFÓRM, -Ă adj. (Despre erupții) Asemănător cu zona zoster. [< fr. zostériforme].

zosteriforma
ZOSTERIFÓRM, -Ă adj. (Despre erupții) Asemănător cu zona zoster. [< fr. zostériforme].

zosteriforme
ZOSTERIFÓRM, -Ă adj. (Despre erupții) Asemănător cu zona zoster. [< fr. zostériforme].

zosteriformei
ZOSTERIFÓRM, -Ă adj. (Despre erupții) Asemănător cu zona zoster. [< fr. zostériforme].

zosteriformele
ZOSTERIFÓRM, -Ă adj. (Despre erupții) Asemănător cu zona zoster. [< fr. zostériforme].

zosteriformelor
ZOSTERIFÓRM, -Ă adj. (Despre erupții) Asemănător cu zona zoster. [< fr. zostériforme].

zosteriformi
ZOSTERIFÓRM, -Ă adj. (Despre erupții) Asemănător cu zona zoster. [< fr. zostériforme].

zosteriformii
ZOSTERIFÓRM, -Ă adj. (Despre erupții) Asemănător cu zona zoster. [< fr. zostériforme].

zosteriformilor
ZOSTERIFÓRM, -Ă adj. (Despre erupții) Asemănător cu zona zoster. [< fr. zostériforme].

zosteriformul
ZOSTERIFÓRM, -Ă adj. (Despre erupții) Asemănător cu zona zoster. [< fr. zostériforme].

zosteriformului
ZOSTERIFÓRM, -Ă adj. (Despre erupții) Asemănător cu zona zoster. [< fr. zostériforme].

zotcă
ZÓTCĂ s. f. (Argou) Fleancă, gură, plisc. (din tc. zotka)

zotă
ZÓTĂ, zóte, s. f. (Argou) Furt organizat, acțiune pusă la cale de către o bandă de hoți. (etim. nec.)

zovelcă
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

DOOM

zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

zovon
SOVÓN, sovoane, s. n. (Pop.) 1. Văl purtat de femei ca podoabă; spec. văl de mireasă. ♦ Pânză albă care se pune mirilor pe cap, la cununie. 2. Pânză cu care se acoperă trupul mortului; giulgiu. 3. (La pl.) Veșminte, podoabe de prisos; zorzoane. [Var.: zovón s. n.] – Cf. bg. savan.

DOOM

sovón (înv., reg.) s. n., pl. sovoáne

zovoni
ÎNZĂVONÍ vb. IV. v. însovoni.

zovonire
ÎNZĂVONÍ vb. IV. v. însovoni.

zovonit
ÎNZĂVONÍ vb. IV. v. însovoni.

zovor
ZĂVÓR, zăvoare, s. n. 1. Încuietoare la uși, uneori și la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei mașini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătușe. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaț întrebuințat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ.

DOOM

zăvór s. n., pl. zăvoáre