zmac
ZMAC interj. (Var.) Smâc. (cf. smâc)
zmacin
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmacine
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmacini
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmacină
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmag
a-i lua (cuiva) caimacul / smacul / zmacul expr. (er.) a dezvirgina, a deflora
zmalt
SMALȚ, (2) smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. 2. Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 3. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz. DOOM
smalț s. n., (sorturi, obiecte) pl. smálțuri
zmanț
SMALȚ, (2) smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. 2. Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 3. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz. DOOM
smalț s. n., (sorturi, obiecte) pl. smálțuri
zmaragd
SMARÁND s. n. v. smarald. DOOM
smaráld s. n., pl. smarálde
zmaragd
ZMARÁGD, zmarágde s. n. (Var.) Smarald. (cf. smarald)
zmarald
SMARÁND s. n. v. smarald. DOOM
smaráld s. n., pl. smarálde
zmarand
SMARÁND s. n. v. smarald. DOOM
smaráld s. n., pl. smarálde
zmei
ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. DOOM
zmeu1 (ființă fantastică) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zmeíi
zmeie
ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. DOOM
zmeu2 (jucărie) s. n., art. zméul; pl. zméie
zmeiele
ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. DOOM
zmeu2 (jucărie) s. n., art. zméul; pl. zméie
zmeielor
ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. DOOM
zmeu2 (jucărie) s. n., art. zméul; pl. zméie
zmeiesc
ZMEIÉSC, ZMEIÁSCĂ, zmeiéști, adj. Care aparține sau care este caracteristic zmeilor. (zmeu + suf. -esc)
zmeii
ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. DOOM
zmeu1 (ființă fantastică) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zmeíi
zmeilor
ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. DOOM
zmeu1 (ființă fantastică) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zmeíi
zmeioasa
ZMEIÓS, -OÁSĂ, zmeioși, -oase, adj. (Rar) Ca un zmeu (I 1); aprig, focos. – Zmeu + suf. -os. DOOM
zmeiós (rar) adj. m., pl. zmeióși; f. zmeioásă, pl. zmeioáse
zmeioase
ZMEIÓS, -OÁSĂ, zmeioși, -oase, adj. (Rar) Ca un zmeu (I 1); aprig, focos. – Zmeu + suf. -os. DOOM
zmeiós (rar) adj. m., pl. zmeióși; f. zmeioásă, pl. zmeioáse
zmeioasei
ZMEIÓS, -OÁSĂ, zmeioși, -oase, adj. (Rar) Ca un zmeu (I 1); aprig, focos. – Zmeu + suf. -os. DOOM
zmeiós (rar) adj. m., pl. zmeióși; f. zmeioásă, pl. zmeioáse
zmeioasele
ZMEIÓS, -OÁSĂ, zmeioși, -oase, adj. (Rar) Ca un zmeu (I 1); aprig, focos. – Zmeu + suf. -os. DOOM
zmeiós (rar) adj. m., pl. zmeióși; f. zmeioásă, pl. zmeioáse
zmeioaselor
ZMEIÓS, -OÁSĂ, zmeioși, -oase, adj. (Rar) Ca un zmeu (I 1); aprig, focos. – Zmeu + suf. -os. DOOM
zmeiós (rar) adj. m., pl. zmeióși; f. zmeioásă, pl. zmeioáse
zmeios
ZMEIÓS, -OÁSĂ, zmeioși, -oase, adj. (Rar) Ca un zmeu (I 1); aprig, focos. – Zmeu + suf. -os. DOOM
zmeiós (rar) adj. m., pl. zmeióși; f. zmeioásă, pl. zmeioáse
zmeiosul
ZMEIÓS, -OÁSĂ, zmeioși, -oase, adj. (Rar) Ca un zmeu (I 1); aprig, focos. – Zmeu + suf. -os. DOOM
zmeiós (rar) adj. m., pl. zmeióși; f. zmeioásă, pl. zmeioáse
zmeiosului
ZMEIÓS, -OÁSĂ, zmeioși, -oase, adj. (Rar) Ca un zmeu (I 1); aprig, focos. – Zmeu + suf. -os. DOOM
zmeiós (rar) adj. m., pl. zmeióși; f. zmeioásă, pl. zmeioáse
zmeioși
ZMEIÓS, -OÁSĂ, zmeioși, -oase, adj. (Rar) Ca un zmeu (I 1); aprig, focos. – Zmeu + suf. -os. DOOM
zmeiós (rar) adj. m., pl. zmeióși; f. zmeioásă, pl. zmeioáse
zmeioșii
ZMEIÓS, -OÁSĂ, zmeioși, -oase, adj. (Rar) Ca un zmeu (I 1); aprig, focos. – Zmeu + suf. -os. DOOM
zmeiós (rar) adj. m., pl. zmeióși; f. zmeioásă, pl. zmeioáse
zmeioșilor
ZMEIÓS, -OÁSĂ, zmeioși, -oase, adj. (Rar) Ca un zmeu (I 1); aprig, focos. – Zmeu + suf. -os. DOOM
zmeiós (rar) adj. m., pl. zmeióși; f. zmeioásă, pl. zmeioáse
zmeoaia
ZMEOÁIE, zmeoaie, s. f. 1. Zmeoaică (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpină și cu fructe păroase, care crește prin văile umbroase de munte (Libanotis montana). 3. Plantă erbacee cu flori galben-aurii (Laserpilium archangelica). – Zmeu + suf. -oaie. DOOM
zmeoáie s. f., art. zmeoáia, g.-d. art. zmeoáiei; pl. zmeoáie
zmeoaica
ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. (În mitologia populară românească) Personaj feminin reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică. DOOM
zmeoáică s. f., g.-d. art. zmeoáicei; pl. zmeoáice
zmeoaice
ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. (În mitologia populară românească) Personaj feminin reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică. DOOM
zmeoáică s. f., g.-d. art. zmeoáicei; pl. zmeoáice
zmeoaicei
ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. (În mitologia populară românească) Personaj feminin reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică. DOOM
zmeoáică s. f., g.-d. art. zmeoáicei; pl. zmeoáice
zmeoaicele
ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. (În mitologia populară românească) Personaj feminin reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică. DOOM
zmeoáică s. f., g.-d. art. zmeoáicei; pl. zmeoáice
zmeoaicelor
ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. (În mitologia populară românească) Personaj feminin reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică. DOOM
zmeoáică s. f., g.-d. art. zmeoáicei; pl. zmeoáice
zmeoaie
ZMEOÁIE, zmeoaie, s. f. 1. Zmeoaică (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpină și cu fructe păroase, care crește prin văile umbroase de munte (Libanotis montana). 3. Plantă erbacee cu flori galben-aurii (Laserpilium archangelica). – Zmeu + suf. -oaie. DOOM
zmeoáie s. f., art. zmeoáia, g.-d. art. zmeoáiei; pl. zmeoáie
zmeoaiei
ZMEOÁIE, zmeoaie, s. f. 1. Zmeoaică (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpină și cu fructe păroase, care crește prin văile umbroase de munte (Libanotis montana). 3. Plantă erbacee cu flori galben-aurii (Laserpilium archangelica). – Zmeu + suf. -oaie. DOOM
zmeoáie s. f., art. zmeoáia, g.-d. art. zmeoáiei; pl. zmeoáie
zmeoaiele
ZMEOÁIE, zmeoaie, s. f. 1. Zmeoaică (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpină și cu fructe păroase, care crește prin văile umbroase de munte (Libanotis montana). 3. Plantă erbacee cu flori galben-aurii (Laserpilium archangelica). – Zmeu + suf. -oaie. DOOM
zmeoáie s. f., art. zmeoáia, g.-d. art. zmeoáiei; pl. zmeoáie
zmeoaielor
ZMEOÁIE, zmeoaie, s. f. 1. Zmeoaică (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpină și cu fructe păroase, care crește prin văile umbroase de munte (Libanotis montana). 3. Plantă erbacee cu flori galben-aurii (Laserpilium archangelica). – Zmeu + suf. -oaie. DOOM
zmeoáie s. f., art. zmeoáia, g.-d. art. zmeoáiei; pl. zmeoáie
zmeoi
ZMEÓI, zmeoi, s. m. (în basme) Augmentativ al lui zmeu (I). – Zmeu + suf. -oi. DOOM
zmeói (pop.) s. m., pl. zmeói, art. zmeóii
zmeoii
ZMEÓI, zmeoi, s. m. (în basme) Augmentativ al lui zmeu (I). – Zmeu + suf. -oi. DOOM
zmeói (pop.) s. m., pl. zmeói, art. zmeóii
zmeoilor
ZMEÓI, zmeoi, s. m. (în basme) Augmentativ al lui zmeu (I). – Zmeu + suf. -oi. DOOM
zmeói (pop.) s. m., pl. zmeói, art. zmeóii
zmeoiul
ZMEÓI, zmeoi, s. m. (în basme) Augmentativ al lui zmeu (I). – Zmeu + suf. -oi. DOOM
zmeói (pop.) s. m., pl. zmeói, art. zmeóii
zmeoiului
ZMEÓI, zmeoi, s. m. (în basme) Augmentativ al lui zmeu (I). – Zmeu + suf. -oi. DOOM
zmeói (pop.) s. m., pl. zmeói, art. zmeóii
zmeri
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti. DOOM
!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă
zmerit
SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.
zmetie
ZMÉTIE, zmétii, s. f. (Mold.) Băț, prăjină. (din sl. sŭmetije, rus. smetie)
zmeu
ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. DOOM
zmeu2 (jucărie) s. n., art. zméul; pl. zméie
zmeu
ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. DOOM
zmeu1 (ființă fantastică) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zmeíi
zmeul
ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. DOOM
zmeu2 (jucărie) s. n., art. zméul; pl. zméie
zmeul
ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. DOOM
zmeu1 (ființă fantastică) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zmeíi
zmeuleț
ZMEULÉȚ, zmeuleți, s. m. Diminutiv al lui zmeu (I). [Pr.: zme-u-] – Zmeu + suf. -uleț. DOOM
zmeuléț (zme-u-) s. m., pl. zmeuléți
zmeuleți
ZMEULÉȚ, zmeuleți, s. m. Diminutiv al lui zmeu (I). [Pr.: zme-u-] – Zmeu + suf. -uleț. DOOM
zmeuléț (zme-u-) s. m., pl. zmeuléți
zmeuleții
ZMEULÉȚ, zmeuleți, s. m. Diminutiv al lui zmeu (I). [Pr.: zme-u-] – Zmeu + suf. -uleț. DOOM
zmeuléț (zme-u-) s. m., pl. zmeuléți
zmeuleților
ZMEULÉȚ, zmeuleți, s. m. Diminutiv al lui zmeu (I). [Pr.: zme-u-] – Zmeu + suf. -uleț. DOOM
zmeuléț (zme-u-) s. m., pl. zmeuléți
zmeulețul
ZMEULÉȚ, zmeuleți, s. m. Diminutiv al lui zmeu (I). [Pr.: zme-u-] – Zmeu + suf. -uleț. DOOM
zmeuléț (zme-u-) s. m., pl. zmeuléți
zmeulețului
ZMEULÉȚ, zmeuleți, s. m. Diminutiv al lui zmeu (I). [Pr.: zme-u-] – Zmeu + suf. -uleț. DOOM
zmeuléț (zme-u-) s. m., pl. zmeuléți
zmeului
ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. DOOM
zmeu2 (jucărie) s. n., art. zméul; pl. zméie
zmeului
ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. DOOM
zmeu1 (ființă fantastică) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zmeíi
zmeur
ZMÉUR, zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioară, cu flori albe, cu fructe roșii, aromate, comestibile; zmeurar (Rubus idaeus). – Din zmeură (derivat regresiv). DOOM
zméur (zme-ur) s. m., pl. zméuri
zmeura
ZMÉURĂ s. f. Fructul zmeurului. – Et. nec. DOOM
zméură (zme-u-) s. f., g.-d. art. zméurei
zmeurar
ZMEURÁR, zmeurari, s. m. (Bot.; reg.) Zmeur. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -ar. DOOM
zmeurár (reg.) (zme-u-) s. m., pl. zmeurári
zmeurari
ZMEURÁR, zmeurari, s. m. (Bot.; reg.) Zmeur. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -ar. DOOM
zmeurár (reg.) (zme-u-) s. m., pl. zmeurári
zmeurarii
ZMEURÁR, zmeurari, s. m. (Bot.; reg.) Zmeur. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -ar. DOOM
zmeurár (reg.) (zme-u-) s. m., pl. zmeurári
zmeurarilor
ZMEURÁR, zmeurari, s. m. (Bot.; reg.) Zmeur. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -ar. DOOM
zmeurár (reg.) (zme-u-) s. m., pl. zmeurári
zmeurarul
ZMEURÁR, zmeurari, s. m. (Bot.; reg.) Zmeur. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -ar. DOOM
zmeurár (reg.) (zme-u-) s. m., pl. zmeurári
zmeurarului
ZMEURÁR, zmeurari, s. m. (Bot.; reg.) Zmeur. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -ar. DOOM
zmeurár (reg.) (zme-u-) s. m., pl. zmeurári
zmeurata
ZMEURÁTĂ, zmeurate, s. f. 1. Băutură preparată din zmeură fermentată cu zahăr și cu alcool. 2. Băutură răcoritoare preparată din sirop de zmeură și apă (gazoasă). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -ată.
zmeurate
ZMEURÁTĂ, zmeurate, s. f. 1. Băutură preparată din zmeură fermentată cu zahăr și cu alcool. 2. Băutură răcoritoare preparată din sirop de zmeură și apă (gazoasă). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -ată.
zmeuratei
ZMEURÁTĂ, zmeurate, s. f. 1. Băutură preparată din zmeură fermentată cu zahăr și cu alcool. 2. Băutură răcoritoare preparată din sirop de zmeură și apă (gazoasă). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -ată.
zmeuratele
ZMEURÁTĂ, zmeurate, s. f. 1. Băutură preparată din zmeură fermentată cu zahăr și cu alcool. 2. Băutură răcoritoare preparată din sirop de zmeură și apă (gazoasă). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -ată.
zmeuratelor
ZMEURÁTĂ, zmeurate, s. f. 1. Băutură preparată din zmeură fermentată cu zahăr și cu alcool. 2. Băutură răcoritoare preparată din sirop de zmeură și apă (gazoasă). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -ată.
zmeure
ZMÉURĂ s. f. Fructul zmeurului. – Et. nec. DOOM
zméură (zme-u-) s. f., g.-d. art. zméurei
zmeurei
ZMÉURĂ s. f. Fructul zmeurului. – Et. nec. DOOM
zméură (zme-u-) s. f., g.-d. art. zméurei
zmeurele
ZMÉURĂ s. f. Fructul zmeurului. – Et. nec. DOOM
zméură (zme-u-) s. f., g.-d. art. zméurei
zmeurelor
ZMÉURĂ s. f. Fructul zmeurului. – Et. nec. DOOM
zméură (zme-u-) s. f., g.-d. art. zméurei
zmeuret
ZMEURÉT s. n. Zmeuriș. [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -et. DOOM
zmeurét (zme-u-) s. n.
zmeuretul
ZMEURÉT s. n. Zmeuriș. [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -et. DOOM
zmeurét (zme-u-) s. n.
zmeuretului
ZMEURÉT s. n. Zmeuriș. [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -et. DOOM
zmeurét (zme-u-) s. n.
zmeureturi
ZMEURÉT s. n. Zmeuriș. [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -et. DOOM
zmeurét (zme-u-) s. n.
zmeureturile
ZMEURÉT s. n. Zmeuriș. [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -et. DOOM
zmeurét (zme-u-) s. n.
zmeureturilor
ZMEURÉT s. n. Zmeuriș. [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -et. DOOM
zmeurét (zme-u-) s. n.
zmeuri
ZMÉUR, zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioară, cu flori albe, cu fructe roșii, aromate, comestibile; zmeurar (Rubus idaeus). – Din zmeură (derivat regresiv). DOOM
zméur (zme-ur) s. m., pl. zméuri
zmeuria
ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. 2. S. n. Culoare zmeurie (1). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. DOOM
zmeuríu1 (zme-u-) adj. m., f. zmeuríe; pl. m. și f. zmeuríi
zmeurică
ZMEURÍCĂ s. f. (Trans., Bucov.; Bot.) Rezedă, rozetă (Reseda odorata). (zmeură + suf. -ică)
zmeurie
ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. 2. S. n. Culoare zmeurie (1). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. DOOM
zmeuríu1 (zme-u-) adj. m., f. zmeuríe; pl. m. și f. zmeuríi
zmeuriei
ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. 2. S. n. Culoare zmeurie (1). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. DOOM
zmeuríu1 (zme-u-) adj. m., f. zmeuríe; pl. m. și f. zmeuríi
zmeurii
ZMÉUR, zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioară, cu flori albe, cu fructe roșii, aromate, comestibile; zmeurar (Rubus idaeus). – Din zmeură (derivat regresiv). DOOM
zméur (zme-ur) s. m., pl. zméuri
zmeurii
ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. 2. S. n. Culoare zmeurie (1). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. DOOM
zmeuríu1 (zme-u-) adj. m., f. zmeuríe; pl. m. și f. zmeuríi
zmeuriii
ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. 2. S. n. Culoare zmeurie (1). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. DOOM
zmeuríu1 (zme-u-) adj. m., f. zmeuríe; pl. m. și f. zmeuríi
zmeuriile
ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. 2. S. n. Culoare zmeurie (1). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. DOOM
zmeuríu1 (zme-u-) adj. m., f. zmeuríe; pl. m. și f. zmeuríi
zmeuriilor
ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. 2. S. n. Culoare zmeurie (1). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. DOOM
zmeuríu1 (zme-u-) adj. m., f. zmeuríe; pl. m. și f. zmeuríi
zmeurilor
ZMÉUR, zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioară, cu flori albe, cu fructe roșii, aromate, comestibile; zmeurar (Rubus idaeus). – Din zmeură (derivat regresiv). DOOM
zméur (zme-ur) s. m., pl. zméuri
zmeuriu
ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. 2. S. n. Culoare zmeurie (1). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. DOOM
zmeuríu1 (zme-u-) adj. m., f. zmeuríe; pl. m. și f. zmeuríi
zmeuriu
ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. 2. S. n. Culoare zmeurie (1). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. DOOM
zmeuríu2 (zme-u-) s. n., art. zmeuríul
zmeuriul
ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. 2. S. n. Culoare zmeurie (1). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. DOOM
zmeuríu1 (zme-u-) adj. m., f. zmeuríe; pl. m. și f. zmeuríi
zmeuriului
ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. 2. S. n. Culoare zmeurie (1). [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. DOOM
zmeuríu1 (zme-u-) adj. m., f. zmeuríe; pl. m. și f. zmeuríi
zmeuriș
ZMEURÍȘ, zmeurișuri, s. n. Teren pe care crește spontan sau se cultivă zmeura; zmeuret. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -iș. DOOM
zmeuríș (zme-u-) s. n., pl. zmeuríșuri
zmeurișul
ZMEURÍȘ, zmeurișuri, s. n. Teren pe care crește spontan sau se cultivă zmeura; zmeuret. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -iș. DOOM
zmeuríș (zme-u-) s. n., pl. zmeuríșuri
zmeurișului
ZMEURÍȘ, zmeurișuri, s. n. Teren pe care crește spontan sau se cultivă zmeura; zmeuret. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -iș. DOOM
zmeuríș (zme-u-) s. n., pl. zmeuríșuri
zmeurișuri
ZMEURÍȘ, zmeurișuri, s. n. Teren pe care crește spontan sau se cultivă zmeura; zmeuret. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -iș. DOOM
zmeuríș (zme-u-) s. n., pl. zmeuríșuri
zmeurișurile
ZMEURÍȘ, zmeurișuri, s. n. Teren pe care crește spontan sau se cultivă zmeura; zmeuret. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -iș. DOOM
zmeuríș (zme-u-) s. n., pl. zmeuríșuri
zmeurișurilor
ZMEURÍȘ, zmeurișuri, s. n. Teren pe care crește spontan sau se cultivă zmeura; zmeuret. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -iș. DOOM
zmeuríș (zme-u-) s. n., pl. zmeuríșuri
zmeurul
ZMÉUR, zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioară, cu flori albe, cu fructe roșii, aromate, comestibile; zmeurar (Rubus idaeus). – Din zmeură (derivat regresiv). DOOM
zméur (zme-ur) s. m., pl. zméuri
zmeurului
ZMÉUR, zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioară, cu flori albe, cu fructe roșii, aromate, comestibile; zmeurar (Rubus idaeus). – Din zmeură (derivat regresiv). DOOM
zméur (zme-ur) s. m., pl. zméuri
zmiarță
MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Pop.) Ființă pipernicită; stârpitură. [Pl. și: mierțe] – Et. nec. DOOM
miárță (stârpitură) (pop.) (miar-) s. f., g.-d. art. miárței/miérței; pl. miárțe/miérțe
zmicea
SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”. DOOM
smiceá s. f., art. smiceáua, g.-d. art. smicélei; pl. smicéle, art. smicélele
zmicura
SMICURÍ vb. IV v. smicura.
zmingăli
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zminteală
SMINTEÁLĂ, sminteli, s. f. 1. Tulburare a minții, scrânteală, nebunie; p. ext. greșeală, abatere. 2. (Înv. și pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ♦ Loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreșit. ◊ Expr. A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol. – Sminti + suf. -eală. DOOM
sminteálă s. f., g.-d. art. smintélii; pl. smintéli
zminti
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton. DOOM
smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă
zmirdar
SMIRDÁR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor1. – Cf. sb. smrdeli, bg. smradljak. DOOM
smirdár s. m., pl. smirdári
zmirnă
SMÍRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna. DOOM
smírnă2 s. f., g.-d. art. smírnei
zmoală
SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se folosește la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola. DOOM
smoálă s. f., g.-d. art. smoálei
zmochin
SMOCHÍN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). – Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĩnŭ. DOOM
smochín s. m., pl. smochíni
zmochină
SMOCHÍNĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. – Din sl. smokina, bg. smokinja. DOOM
smochínă s. f., g.-d. art. smochínei; pl. smochíne
zmomi
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti. DOOM
momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă
zmorc
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ. DOOM
smârc s. n., pl. smấrcuri
zmorcăi
SMIORCĂÍ, smiórcăi, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. și refl. A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – Cf. smârcâi. DOOM
smiorcăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 smiórcăie, imperf. 3 sg. smiorcăiá; conj. prez. 3 să smiórcăie
zmredui
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ. DOOM
smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă
zmuci
SMUNCÍ vb. IV v. smuci. DOOM
smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă
zmucit
SMUCÍT2, -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.
zmucitură
SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură. DOOM
smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri
zmulg
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulge
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulgea
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulgeai
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulgeam
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulgeau
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulgeați
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulgem
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulgere
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulgere
SMULGÉRE, smulgeri, s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls1. – V. smulge. DOOM
!smúlgere s. f., g.-d. art. smúlgerii; pl. smúlgeri
zmulgeți
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulgi
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulgând
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulgînd
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulgă
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmuls
SMÚLS2, -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.
zmuls
SMULS1 s. n. Smulgere. – V. smulge. DOOM
smuls s. n.
zmulse
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulsei
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulseră
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulserăm
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulserăți
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulsese
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulsesem
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulseseră
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulseserăm
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulseserăți
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulseseși
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulseseți
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmulseși
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmult
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. DOOM
smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
zmult
SMÚLS2, -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.
zmult
SMULS1 s. n. Smulgere. – V. smulge. DOOM
smuls s. n.
zmuncea
SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”. DOOM
smiceá s. f., art. smiceáua, g.-d. art. smicélei; pl. smicéle, art. smicélele
zmunci
SMUNCÍ vb. IV v. smuci. DOOM
smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă
zmuncit
SMUCÍT2, -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.
zmuncitură
SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură. DOOM
smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri
zmâc
ZMÂC interj. (Var.) Smâc. (cf. smâc)
zmâcea
SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”. DOOM
smiceá s. f., art. smiceáua, g.-d. art. smicélei; pl. smicéle, art. smicélele
zmâci
SMUNCÍ vb. IV v. smuci. DOOM
smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă
zmâcit
SMUCÍT2, -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.
zmâcitură
SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură. DOOM
smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri
zmâncea
SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”. DOOM
smiceá s. f., art. smiceáua, g.-d. art. smicélei; pl. smicéle, art. smicélele
zmânci
SMUNCÍ vb. IV v. smuci. DOOM
smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă
zmâncit
SMUCÍT2, -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.
zmâncitură
SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură. DOOM
smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri
zmângălea
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălea
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângăleai
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângăleai
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângăleală
MÂZGĂLEÁLĂ, mâzgăleli, s. f. Mâzgălitură. [Var.: zmângăleálă s. f.] – Mâzgăli + suf. -eală. DOOM
mâzgăleálă s. f., g.-d. art. mâzgălélii; pl. mâzgăléli
zmângăleam
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângăleam
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălească
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălească
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângăleau
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângăleau
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângăleați
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângăleați
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălesc
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălesc
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălește
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălește
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălești
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălești
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângăli
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângăli
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălii
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălii
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălim
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălim
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălind
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălind
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălire
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălire
MÂZGĂLÍRE, mâzgăliri, s. f. Acțiunea de a mâzgăli și rezultatul ei. [Var.: zmângălíre s. f.] – V. mâzgăli. DOOM
!mâzgălíre s. f., g.-d. art. mâzgălírii; pl. mâzgălíri
zmângălire
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângăliră
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângăliră
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălirăm
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălirăm
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălirăți
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălirăți
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălise
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălise
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălisem
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălisem
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângăliseră
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângăliseră
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângăliserăm
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângăliserăm
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângăliserăți
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângăliserăți
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângăliseși
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângăliseși
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângăliseți
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângăliseți
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălit
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângălit
MÂZGĂLÍT, -Ă, mâzgăliți, -te, adj. 1. Acoperit cu un scris urât, neglijent. 2. Mânjit, murdărit, pătat. [Var.: zmângălít, -ă adj.] – V. mâzgăli.
zmângălit
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângălitură
MÂZGĂLITÚRĂ, mâzgălituri, s. f. Faptul de a mâzgăli; (concr.) scriere, pictură sau desen executate neîndemânatic și murdar; fig. operă literară sau plastică fără valoare; mâzgăleală. [Var.: zmângălitúră s. f.] – Mâzgăli + suf. -tură. DOOM
mâzgălitúră s. f., g.-d. art. mâzgălitúrii; pl. mâzgălitúri
zmângăliși
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângăliși
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmângăliți
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmângăliți
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmântâni
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână. DOOM
smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă
zmântână
SMÂNTẤNĂ s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare albă-gălbuie, care se formează la suprafața laptelui nefiert, după ce a fost lăsat câtva timp la temperatura obișnuită, sau care se separă din lapte cu o mașină centrifugă specială. ♦ (Reg.) Caimac. 2. Fig. Partea cea mai bună, cea mai valoroasă dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana. DOOM
smântấnă s. f., g.-d. art. smântấnii
zmârc
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ. DOOM
smârc s. n., pl. smấrcuri
zmârcioc
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. s m r c a k (după zbârci1). DOOM
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zmârcăi
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati. DOOM
smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie
zmârdoare
SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare. DOOM
smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri
zmârțog
MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. mărțână. DOOM
mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge
zmîngălea
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălea
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngăleai
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngăleai
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngăleam
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngăleam
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngălească
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălească
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngăleau
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngăleau
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngăleați
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngăleați
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngălesc
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălesc
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngălește
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălește
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngălești
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălești
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngăli
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngălii
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălii
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngălim
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălim
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngălind
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălind
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngălire
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălire
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngăliră
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngăliră
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngălirăm
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălirăm
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngălirăți
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălirăți
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngălise
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălise
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngălisem
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălisem
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngăliseră
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngăliseră
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngăliserăm
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngăliserăm
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngăliserăți
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngăliserăți
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngăliseși
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngăliseși
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngăliseți
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngăliseți
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngălit
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngălit
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngăliși
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngăliși
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmîngăliți
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. DOOM
mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă
zmîngăliți
ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340. DOOM
zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă
zmăcinai
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinam
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinare
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinare
ZMĂCINÁRE, zmăcinări, s. f. (Rar) Faptul de a se zmăcina; zbucium, frământare; zguduire. – V. zmăcina. DOOM
zmăcináre (rar) s. f., g.-d. art. zmăcinắrii; pl. zmăcinắri
zmăcinarea
ZMĂCINÁRE, zmăcinări, s. f. (Rar) Faptul de a se zmăcina; zbucium, frământare; zguduire. – V. zmăcina. DOOM
zmăcináre (rar) s. f., g.-d. art. zmăcinắrii; pl. zmăcinắri
zmăcinară
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinarăm
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinarăți
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinase
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinasem
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinaseră
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinaserăm
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinaserăți
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinaseși
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinaseți
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinat
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinat
ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. (Rar) Agitat, frământat, zbuciumat. – V. zmăcina.
zmăcinau
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinași
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinați
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinând
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinînd
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina. DOOM
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăcinări
ZMĂCINÁRE, zmăcinări, s. f. (Rar) Faptul de a se zmăcina; zbucium, frământare; zguduire. – V. zmăcina. DOOM
zmăcináre (rar) s. f., g.-d. art. zmăcinắrii; pl. zmăcinắri
zmăcinării
ZMĂCINÁRE, zmăcinări, s. f. (Rar) Faptul de a se zmăcina; zbucium, frământare; zguduire. – V. zmăcina. DOOM
zmăcináre (rar) s. f., g.-d. art. zmăcinắrii; pl. zmăcinắri
zmăcinările
ZMĂCINÁRE, zmăcinări, s. f. (Rar) Faptul de a se zmăcina; zbucium, frământare; zguduire. – V. zmăcina. DOOM
zmăcináre (rar) s. f., g.-d. art. zmăcinắrii; pl. zmăcinắri
zmăcinărilor
ZMĂCINÁRE, zmăcinări, s. f. (Rar) Faptul de a se zmăcina; zbucium, frământare; zguduire. – V. zmăcina. DOOM
zmăcináre (rar) s. f., g.-d. art. zmăcinắrii; pl. zmăcinắri
zmăcinătură
ZMĂCINĂTÚRĂ, zmăcinătúri, s. f. Scuturare, clătinare, zgâlțâitură. (zmăcina + suf. -tură)
zmălțui
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui. DOOM
smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă
zmălțuitoare
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor. DOOM
smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri
zmălțuitor
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor. DOOM
smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri
zmănțui
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui. DOOM
smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă
zmău
ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. DOOM
zmeu1 (ființă fantastică) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zmeíi