zgaiba
ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies). DOOM
zgáibă (pop.) s. f., g.-d. art. zgáibei; pl. zgáibe
zgaibarac
GÁIBE s. f. pl. Gaibarace, gaide (2). Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap... și numai ce... leul începe a șovăi, și o dată, buf ! căzu cu gaibele în sus. ISPIRESCU, U. 32. Aoleo! A întors pe Niță cu gaibele în sus ! GHICA, S. 276.
zgaibe
ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies). DOOM
zgáibă (pop.) s. f., g.-d. art. zgáibei; pl. zgáibe
zgaibei
ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies). DOOM
zgáibă (pop.) s. f., g.-d. art. zgáibei; pl. zgáibe
zgaibele
ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies). DOOM
zgáibă (pop.) s. f., g.-d. art. zgáibei; pl. zgáibe
zgaibelor
ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies). DOOM
zgáibă (pop.) s. f., g.-d. art. zgáibei; pl. zgáibe
zgaibără
GÁIBE s. f. pl. Gaibarace, gaide (2). Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap... și numai ce... leul începe a șovăi, și o dată, buf ! căzu cu gaibele în sus. ISPIRESCU, U. 32. Aoleo! A întors pe Niță cu gaibele în sus ! GHICA, S. 276.
zgaidă
GÁIBE s. f. pl. Gaibarace, gaide (2). Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap... și numai ce... leul începe a șovăi, și o dată, buf ! căzu cu gaibele în sus. ISPIRESCU, U. 32. Aoleo! A întors pe Niță cu gaibele în sus ! GHICA, S. 276.
zgalț
ZGALȚ, zgálțuri, s. n. (Argou) Cravată. (din germ. Halstuch [> rus. galstuk], cf. galstuc, potgalț)
zganca
ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (Înv. și reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă (1). – Et. nec. DOOM
zgáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zgắncii; pl. zgănci
zgarda
ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini (și de care se prinde o curea, un lanț etc.). 2. (Înv.) Salbă; colan, șirag de pietre scumpe. – Cf. alb. shkardhë. DOOM
zgárdă s. f., g.-d. art. zgắrzii; pl. zgărzi
zgaroi
garói (-i), s. m. – Țigan. Țig. gero „om” (Graur 154; Juilland 165); DAR cf. REW 3591.
zgatie
ZGÁTIE, zgátii, s. f. Șarpe. (din zgâț-)
zgheab
JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Conductă sau canal deschis în partea superioară, făcute în piatră, într-un trunchi de copac etc., permițând (prin înclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apă sau adăpătoare pentru vite. ♦ Streașină. 2. Crestătură, scobitură, adâncitură. 3. Făgaș, râpă făcută la munte de șuvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Șănțuleț, canal mic care servește la udatul semănăturilor (în grădinile de zarzavat); rigolă. 5. Scocul morii. – Din sl. žlebŭ. DOOM
jgheab s. n., pl. jgheáburi
zgheanț
CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Ban., Olt.) Stîncă prăpăstioasă; colț de stîncă. Deasupra... se înalță tot mai ridicate niște cleanțuri pînă în vineția cerului. POPOVlCI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Atunci te-oi descununa, Cînd cleanțurile-or cînta Și pădurea va umbla. HODOȘ, P. P. 141.
zghehui
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghehuna
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihui
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuia
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuiai
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuiala
ZGHIHUIÁLĂ, zghihuiéli, s. f. (Mold.; Var.) Zbihuială. [g.-d. art. zghihuiélii] (zgihui + suf. -eală) [morf. DOOM] DOOM
zghihuiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zghihuiélii; pl. zghihuiéli
zghihuiam
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuiască
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuiau
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuiați
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuieli
ZGHIHUIÁLĂ, zghihuiéli, s. f. (Mold.; Var.) Zbihuială. [g.-d. art. zghihuiélii] (zgihui + suf. -eală) [morf. DOOM] DOOM
zghihuiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zghihuiélii; pl. zghihuiéli
zghihuielii
ZGHIHUIÁLĂ, zghihuiéli, s. f. (Mold.; Var.) Zbihuială. [g.-d. art. zghihuiélii] (zgihui + suf. -eală) [morf. DOOM] DOOM
zghihuiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zghihuiélii; pl. zghihuiéli
zghihuielile
ZGHIHUIÁLĂ, zghihuiéli, s. f. (Mold.; Var.) Zbihuială. [g.-d. art. zghihuiélii] (zgihui + suf. -eală) [morf. DOOM] DOOM
zghihuiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zghihuiélii; pl. zghihuiéli
zghihuielilor
ZGHIHUIÁLĂ, zghihuiéli, s. f. (Mold.; Var.) Zbihuială. [g.-d. art. zghihuiélii] (zgihui + suf. -eală) [morf. DOOM] DOOM
zghihuiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zghihuiélii; pl. zghihuiéli
zghihuiesc
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuiește
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuiești
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuii
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuim
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuind
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuire
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuire
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM]
zghihuiră
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuirăm
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuirăți
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuise
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuisem
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuiseră
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuiserăm
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuiserăți
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuiseși
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuiseți
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuit
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuit
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM]
zghihuiși
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghihuiți
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] DOOM
zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 să zghihuiáscă
zghilț
ZGHILȚ, zghílțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț)
zghilțui
ZGHILȚUÍ, zghílțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (zghilț + suf. -ui)
zghilțuire
ZGHILȚUÍ, zghílțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (zghilț + suf. -ui)
zghilțuit
ZGHILȚUÍ, zghílțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (zghilț + suf. -ui)
zglobia
ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ. DOOM
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi
zglobie
ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ. DOOM
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi
zglobiei
ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ. DOOM
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi
zglobii
ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ. DOOM
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi
zglobiii
ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ. DOOM
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi
zglobiile
ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ. DOOM
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi
zglobiilor
ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ. DOOM
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi
zglobioara
ZGLOBIÓR, -OÁRĂ, zglobiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui zglobiu. [Pr.: -bi-or] – Zglobiu + suf. -ior. DOOM
zglobiór (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. zglobióri; f. zglobioáră, pl. zglobioáre
zglobioare
ZGLOBIÓR, -OÁRĂ, zglobiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui zglobiu. [Pr.: -bi-or] – Zglobiu + suf. -ior. DOOM
zglobiór (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. zglobióri; f. zglobioáră, pl. zglobioáre
zglobioarei
ZGLOBIÓR, -OÁRĂ, zglobiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui zglobiu. [Pr.: -bi-or] – Zglobiu + suf. -ior. DOOM
zglobiór (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. zglobióri; f. zglobioáră, pl. zglobioáre
zglobioarele
ZGLOBIÓR, -OÁRĂ, zglobiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui zglobiu. [Pr.: -bi-or] – Zglobiu + suf. -ior. DOOM
zglobiór (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. zglobióri; f. zglobioáră, pl. zglobioáre
zglobioarelor
ZGLOBIÓR, -OÁRĂ, zglobiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui zglobiu. [Pr.: -bi-or] – Zglobiu + suf. -ior. DOOM
zglobiór (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. zglobióri; f. zglobioáră, pl. zglobioáre
zglobior
ZGLOBIÓR, -OÁRĂ, zglobiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui zglobiu. [Pr.: -bi-or] – Zglobiu + suf. -ior. DOOM
zglobiór (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. zglobióri; f. zglobioáră, pl. zglobioáre
zglobiori
ZGLOBIÓR, -OÁRĂ, zglobiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui zglobiu. [Pr.: -bi-or] – Zglobiu + suf. -ior. DOOM
zglobiór (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. zglobióri; f. zglobioáră, pl. zglobioáre
zglobiorii
ZGLOBIÓR, -OÁRĂ, zglobiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui zglobiu. [Pr.: -bi-or] – Zglobiu + suf. -ior. DOOM
zglobiór (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. zglobióri; f. zglobioáră, pl. zglobioáre
zglobiorilor
ZGLOBIÓR, -OÁRĂ, zglobiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui zglobiu. [Pr.: -bi-or] – Zglobiu + suf. -ior. DOOM
zglobiór (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. zglobióri; f. zglobioáră, pl. zglobioáre
zglobiorul
ZGLOBIÓR, -OÁRĂ, zglobiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui zglobiu. [Pr.: -bi-or] – Zglobiu + suf. -ior. DOOM
zglobiór (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. zglobióri; f. zglobioáră, pl. zglobioáre
zglobiorului
ZGLOBIÓR, -OÁRĂ, zglobiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui zglobiu. [Pr.: -bi-or] – Zglobiu + suf. -ior. DOOM
zglobiór (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. zglobióri; f. zglobioáră, pl. zglobioáre
zglobiu
ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ. DOOM
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi
zglobiul
ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ. DOOM
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi
zglobiului
ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ. DOOM
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi
zglobiv
ZGLOBÍV, -Ă, zglobívi, -e, adj. (Var.) Zglobiu. (cf. zglobiu)
zglăvoacă
GLĂVOÁCĂ s. f. v. zglăvoc. DOOM
zglăvoácă / zglăvóc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoáce / zglăvóci
zglăvoagă
ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč. DOOM
zglăvóc2 (plantă) s. m., pl. zglăvóci
zglăvoc
GLĂVOÁCĂ s. f. v. zglăvoc. DOOM
zglăvoácă / zglăvóc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoáce / zglăvóci
zglăvoc
ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč. DOOM
zglăvóc2 (plantă) s. m., pl. zglăvóci
zglăvoci
GLĂVOÁCĂ s. f. v. zglăvoc. DOOM
zglăvoácă / zglăvóc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoáce / zglăvóci
zglăvoci
ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč. DOOM
zglăvóc2 (plantă) s. m., pl. zglăvóci
zglăvocii
GLĂVOÁCĂ s. f. v. zglăvoc. DOOM
zglăvoácă / zglăvóc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoáce / zglăvóci
zglăvocii
ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč. DOOM
zglăvóc2 (plantă) s. m., pl. zglăvóci
zglăvocilor
GLĂVOÁCĂ s. f. v. zglăvoc. DOOM
zglăvoácă / zglăvóc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoáce / zglăvóci
zglăvocilor
ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč. DOOM
zglăvóc2 (plantă) s. m., pl. zglăvóci
zglăvocul
GLĂVOÁCĂ s. f. v. zglăvoc. DOOM
zglăvoácă / zglăvóc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoáce / zglăvóci
zglăvocul
ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč. DOOM
zglăvóc2 (plantă) s. m., pl. zglăvóci
zglăvocului
GLĂVOÁCĂ s. f. v. zglăvoc. DOOM
zglăvoácă / zglăvóc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoáce / zglăvóci
zglăvocului
ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč. DOOM
zglăvóc2 (plantă) s. m., pl. zglăvóci
zglăvog
ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč. DOOM
zglăvóc2 (plantă) s. m., pl. zglăvóci
zgoadă
sgoádă (-de), s. f. – 1. Cauzalitate, întîmplare, hazard. – 2. Poveste. – Var. sgoandă, zgoa(n)gă. Sb. zgoda (Candrea). În Banat și Olt. – Der. sgodi, vb. (a nimeri); sgondi, vb. (a povesti; a face glume, a glumi); sgondos, adj. (hazliu, glumeț).
zgoandă
ZGOÁNDĂ, zgoánde, s. f. (Banat, Olt.; Var.) Zgoadă. (cf. zgoadă)
zgodi
ZGODÍ, zgodésc, vb. IV. Tranz. (Banat, Olt.) A ghici, a nimeri. (din zgoadă)
zgodire
ZGODÍ, zgodésc, vb. IV. Tranz. (Banat, Olt.) A ghici, a nimeri. (din zgoadă)
zgodit
ZGODÍ, zgodésc, vb. IV. Tranz. (Banat, Olt.) A ghici, a nimeri. (din zgoadă)
zgomot
ZGÓMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet supărător sau amestec de sunete discordante, puternice, nocive. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din sb. glomot. DOOM
zgómot s. n., pl. zgómote
zgomota
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotai
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotam
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotare
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotare
ZGOMOTÁ, zgomotéz, vb. I. Intranz. A face zgomot. (din zgomot)
zgomotară
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotarăm
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotarăți
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotase
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotasem
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotaseră
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotaserăm
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotaserăți
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotaseși
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotaseți
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotat
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotau
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotași
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotați
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomote
ZGÓMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet supărător sau amestec de sunete discordante, puternice, nocive. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din sb. glomot. DOOM
zgómot s. n., pl. zgómote
zgomotează
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotele
ZGÓMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet supărător sau amestec de sunete discordante, puternice, nocive. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din sb. glomot. DOOM
zgómot s. n., pl. zgómote
zgomotelor
ZGÓMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet supărător sau amestec de sunete discordante, puternice, nocive. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din sb. glomot. DOOM
zgómot s. n., pl. zgómote
zgomotez
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomoteze
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotezi
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotoasa
ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. -os. DOOM
zgomotós adj. m., pl. zgomotóși; f. zgomotoásă, pl. zgomotoáse
zgomotoase
ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. -os. DOOM
zgomotós adj. m., pl. zgomotóși; f. zgomotoásă, pl. zgomotoáse
zgomotoasei
ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. -os. DOOM
zgomotós adj. m., pl. zgomotóși; f. zgomotoásă, pl. zgomotoáse
zgomotoasele
ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. -os. DOOM
zgomotós adj. m., pl. zgomotóși; f. zgomotoásă, pl. zgomotoáse
zgomotoaselor
ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. -os. DOOM
zgomotós adj. m., pl. zgomotóși; f. zgomotoásă, pl. zgomotoáse
zgomotos
ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. -os. DOOM
zgomotós adj. m., pl. zgomotóși; f. zgomotoásă, pl. zgomotoáse
zgomotosul
ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. -os. DOOM
zgomotós adj. m., pl. zgomotóși; f. zgomotoásă, pl. zgomotoáse
zgomotosului
ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. -os. DOOM
zgomotós adj. m., pl. zgomotóși; f. zgomotoásă, pl. zgomotoáse
zgomotoși
ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. -os. DOOM
zgomotós adj. m., pl. zgomotóși; f. zgomotoásă, pl. zgomotoáse
zgomotoșii
ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. -os. DOOM
zgomotós adj. m., pl. zgomotóși; f. zgomotoásă, pl. zgomotoáse
zgomotoșilor
ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. -os. DOOM
zgomotós adj. m., pl. zgomotóși; f. zgomotoásă, pl. zgomotoáse
zgomotul
ZGÓMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet supărător sau amestec de sunete discordante, puternice, nocive. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din sb. glomot. DOOM
zgómot s. n., pl. zgómote
zgomotului
ZGÓMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet supărător sau amestec de sunete discordante, puternice, nocive. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din sb. glomot. DOOM
zgómot s. n., pl. zgómote
zgomotând
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgomotînd
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
zgondi
ZGONDÍ, zgondésc, vb. IV. (Banat, Olt.) 1. Tranz. A povesti. 2. Intranz. A face glume. (din zgoa(n)dă)
zgondire
ZGONDÍ, zgondésc, vb. IV. (Banat, Olt.) 1. Tranz. A povesti. 2. Intranz. A face glume. (din zgoa(n)dă)
zgondit
ZGONDÍ, zgondésc, vb. IV. (Banat, Olt.) 1. Tranz. A povesti. 2. Intranz. A face glume. (din zgoa(n)dă)
zgondos
ZGONDÓS, -OÁSĂ, zgondóși, -oáse, adj. (Banat, Olt.) Glumeț. (cf. zgondi (2))
zgorni
ZGORNÍ, zgornesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A scoate un vînat din culcuș; a stîrni. Vînătorii... îi zgornesc [pe vulturi] de prin cuiburi cu strigări și cu zgomote. GORJAN, H. II 22.
zgornire
SCORNÍRE, scorniri, s. f. Acțiunea de a (se) scorni și rezultatul ei. [Var.: (reg.) zgorníre s. f.] – V. scorni. DOOM
scorníre s. f., g.-d. art. scornírii; pl. scorníri
zgornire
ZGORNÍRE, zgorniri, s. f. (Regional) Acțiunea de a z g o r n i; stîrnire.
zgreapțăn
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgreapțăne
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgreapțăni
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgreapțănă
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrebeni
ZGRÉBENI s. m. pl. (Regional) Resturi de cînepă sau de lînă rămase după pieptănat sau dărăcit; cîlți. Aceste resturi cari rămîn în dinții raghilei sau daracului se numesc cîlți... sau zgrebeni. PAMFILE, I. C. 208. Toată cînipa și lîna erau toarse și țesute Chiar zgrebenii... erau îndrugați. La TDRG. ♦ Fig. Iarbă uscată. Lăsam să picure pe zgrebenii dealurilor mele regretul și aleanul inimii prididite. GALACTION, O. I 29.
zgrebenți
ZGRÉBENI s. m. pl. (Regional) Resturi de cînepă sau de lînă rămase după pieptănat sau dărăcit; cîlți. Aceste resturi cari rămîn în dinții raghilei sau daracului se numesc cîlți... sau zgrebeni. PAMFILE, I. C. 208. Toată cînipa și lîna erau toarse și țesute Chiar zgrebenii... erau îndrugați. La TDRG. ♦ Fig. Iarbă uscată. Lăsam să picure pe zgrebenii dealurilor mele regretul și aleanul inimii prididite. GALACTION, O. I 29.
zgrebuli
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgrebulire
ZGREBULÍ vb. IV v. zgribuli.
zgrebulit
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
zgreburi
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgreceni
ZGRÉCENI s. m. pl. (Regional) Rămășițe de cînepă, de in sau de lînă. – V. zgrebeni.
zgremțuros
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrepța
ZGREPȚÁ, zgrepț, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)
zgrepțare
ZGREPȚÁ, zgrepț, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)
zgrepțat
ZGREPȚÁ, zgrepț, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)
zgrepțena
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțenare
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțenat
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțene
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțeni
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțura
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțânare
ZGREPȚÎNÁ vb. I v. zgrepțăná.
zgrepțânat
ZGREPȚÎNÁ vb. I v. zgrepțăná.
zgrepțăn
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțăna
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănai
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănam
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănare
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănare
ZGREPȚĂNÁRE, zgrepțănări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgrepțăna și rezultatul ei – V. zgrepțăna. DOOM
zgrepțănáre (reg.) s. f., g.-d. art. zgrepțănắrii; pl. zgrepțănắri
zgrepțănarea
ZGREPȚĂNÁRE, zgrepțănări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgrepțăna și rezultatul ei – V. zgrepțăna. DOOM
zgrepțănáre (reg.) s. f., g.-d. art. zgrepțănắrii; pl. zgrepțănắri
zgrepțănară
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănarăm
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănarăți
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănase
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănasem
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănaseră
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănaserăm
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănaserăți
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănaseși
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănaseți
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănat
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănat
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec.
zgrepțănau
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănași
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănați
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănând
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănînd
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec. DOOM
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
zgrepțănări
ZGREPȚĂNÁRE, zgrepțănări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgrepțăna și rezultatul ei – V. zgrepțăna. DOOM
zgrepțănáre (reg.) s. f., g.-d. art. zgrepțănắrii; pl. zgrepțănắri
zgrepțănării
ZGREPȚĂNÁRE, zgrepțănări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgrepțăna și rezultatul ei – V. zgrepțăna. DOOM
zgrepțănáre (reg.) s. f., g.-d. art. zgrepțănắrii; pl. zgrepțănắri
zgrepțănările
ZGREPȚĂNÁRE, zgrepțănări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgrepțăna și rezultatul ei – V. zgrepțăna. DOOM
zgrepțănáre (reg.) s. f., g.-d. art. zgrepțănắrii; pl. zgrepțănắri
zgrepțănărilor
ZGREPȚĂNÁRE, zgrepțănări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgrepțăna și rezultatul ei – V. zgrepțăna. DOOM
zgrepțănáre (reg.) s. f., g.-d. art. zgrepțănắrii; pl. zgrepțănắri
zgriboi
ZGRIBÓI, zgribói, s. m. Specie de pește (Acerina cernua). (din zgribuli, din cauza mobilității aripioarei dorsale)
zgribulea
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribuleai
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribuleam
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulească
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribuleau
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribuleați
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulesc
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulește
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulești
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribuli
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulii
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulim
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulind
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulire
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulire
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec.
zgribuliră
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulirăm
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulirăți
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulise
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulisem
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribuliseră
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribuliserăm
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribuliserăți
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribuliseși
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribuliseți
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulit
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulit
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
zgribulita
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
zgribulite
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
zgribulitei
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
zgribulitele
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
zgribulitelor
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
zgribulitul
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
zgribulitului
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
zgribuliși
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribuliți
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribuliți
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
zgribuliții
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
zgribuliților
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
zgribura
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgriburare
ZGRIBURÁ vb. I v. zgribuli.
zgriburi
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgriburici
ZGRIBURÍCI, zgriburíci, s. m. Specie de țânțar (Chironomus leucopogon). (din zgribuli)
zgriburire
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. DOOM
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgriburit
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
zgripcă
GRÍPCĂ, gripci, s. f. Unealtă care servește la curățarea doagelor (vechi), a grinzilor etc. – Din bg. ogribka. DOOM
grípcă s. f., g.-d. art. grípcii; pl. gripci
zgripsor
ZGRÍPȚOR, zgripțori, s. m. 1. Specie de acvilă mare (Aquila heliaca). ♦ (Înv.) Stemă care reprezintă un vultur cu două capete. 2. Veche monedă austriacă de argint (care a circulat și în Țările Române în sec. XVII-XVIII), având imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. 3. Animal fantastic, uriaș, înaripat, cu gheare de pasăre. ♦ Motiv ornamental, reprezentând acest animal, folosit în ceramica medievală românească. 4. Fig. Om rău, avar, hrăpăreț; zgripțuroi. [Var.: zgrípsor s. m.] – Cf. ngr. ghríps. DOOM
zgrípțor (pop.) s. m., pl. zgrípțori
zgripsoraș
ZGRIPȚORÁȘ, zgripțorași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zgripțor. ♦ Veche monedă austriacă valorând 10 creițâri, care avea imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. [Var.: zgripsoráș s. m.] – Zgripțor + suf. -aș. DOOM
zgripțoráș (pop.) s. m., pl. zgripțoráși
zgripsoroaică
ZGRIPȚUROÁICĂ, zgripțuroaice, s. f. 1. Femela zgripțorului (1). 2. Personaj din basme închipuit ca o femeie rea, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Femeie bătrână, zgârcită și rea; cotoroanță. [Var.: zgripsoroáică, zgripțoroáică s. f.] – Zgripțor + suf. -oaică. DOOM
zgripțuroáică s. f., g.-d. art. zgripțuroáicei; pl. zgripțuroáice
zgripsur
ZGRÍPȚOR, zgripțori, s. m. 1. Specie de acvilă mare (Aquila heliaca). ♦ (Înv.) Stemă care reprezintă un vultur cu două capete. 2. Veche monedă austriacă de argint (care a circulat și în Țările Române în sec. XVII-XVIII), având imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. 3. Animal fantastic, uriaș, înaripat, cu gheare de pasăre. ♦ Motiv ornamental, reprezentând acest animal, folosit în ceramica medievală românească. 4. Fig. Om rău, avar, hrăpăreț; zgripțuroi. [Var.: zgrípsor s. m.] – Cf. ngr. ghríps. DOOM
zgrípțor (pop.) s. m., pl. zgrípțori
zgripsăna
ZGRIPSĂNÁ, zgrípsăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)
zgripsănare
ZGRIPSĂNÁ, zgrípsăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)
zgripsănat
ZGRIPSĂNÁ, zgrípsăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)
zgripțor
ZGRÍPȚOR, zgripțori, s. m. 1. Specie de acvilă mare (Aquila heliaca). ♦ (Înv.) Stemă care reprezintă un vultur cu două capete. 2. Veche monedă austriacă de argint (care a circulat și în Țările Române în sec. XVII-XVIII), având imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. 3. Animal fantastic, uriaș, înaripat, cu gheare de pasăre. ♦ Motiv ornamental, reprezentând acest animal, folosit în ceramica medievală românească. 4. Fig. Om rău, avar, hrăpăreț; zgripțuroi. [Var.: zgrípsor s. m.] – Cf. ngr. ghríps. DOOM
zgrípțor (pop.) s. m., pl. zgrípțori
zgripțoraș
ZGRIPȚORÁȘ, zgripțorași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zgripțor. ♦ Veche monedă austriacă valorând 10 creițâri, care avea imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. [Var.: zgripsoráș s. m.] – Zgripțor + suf. -aș. DOOM
zgripțoráș (pop.) s. m., pl. zgripțoráși
zgripțorașe
ZGRIPȚORÁȘ, zgripțorași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zgripțor. ♦ Veche monedă austriacă valorând 10 creițâri, care avea imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. [Var.: zgripsoráș s. m.] – Zgripțor + suf. -aș. DOOM
zgripțoráș (pop.) s. m., pl. zgripțoráși
zgripțorași
ZGRIPȚORÁȘ, zgripțorași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zgripțor. ♦ Veche monedă austriacă valorând 10 creițâri, care avea imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. [Var.: zgripsoráș s. m.] – Zgripțor + suf. -aș. DOOM
zgripțoráș (pop.) s. m., pl. zgripțoráși
zgripțorașii
ZGRIPȚORÁȘ, zgripțorași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zgripțor. ♦ Veche monedă austriacă valorând 10 creițâri, care avea imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. [Var.: zgripsoráș s. m.] – Zgripțor + suf. -aș. DOOM
zgripțoráș (pop.) s. m., pl. zgripțoráși
zgripțorașilor
ZGRIPȚORÁȘ, zgripțorași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zgripțor. ♦ Veche monedă austriacă valorând 10 creițâri, care avea imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. [Var.: zgripsoráș s. m.] – Zgripțor + suf. -aș. DOOM
zgripțoráș (pop.) s. m., pl. zgripțoráși
zgripțorașul
ZGRIPȚORÁȘ, zgripțorași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zgripțor. ♦ Veche monedă austriacă valorând 10 creițâri, care avea imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. [Var.: zgripsoráș s. m.] – Zgripțor + suf. -aș. DOOM
zgripțoráș (pop.) s. m., pl. zgripțoráși
zgripțorașule
ZGRIPȚORÁȘ, zgripțorași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zgripțor. ♦ Veche monedă austriacă valorând 10 creițâri, care avea imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. [Var.: zgripsoráș s. m.] – Zgripțor + suf. -aș. DOOM
zgripțoráș (pop.) s. m., pl. zgripțoráși
zgripțorașului
ZGRIPȚORÁȘ, zgripțorași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zgripțor. ♦ Veche monedă austriacă valorând 10 creițâri, care avea imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. [Var.: zgripsoráș s. m.] – Zgripțor + suf. -aș. DOOM
zgripțoráș (pop.) s. m., pl. zgripțoráși
zgripțoroaica
ZGRIPȚUROÁICĂ, zgripțuroaice, s. f. 1. Femela zgripțorului (1). 2. Personaj din basme închipuit ca o femeie rea, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Femeie bătrână, zgârcită și rea; cotoroanță. [Var.: zgripsoroáică, zgripțoroáică s. f.] – Zgripțor + suf. -oaică. DOOM
zgripțuroáică s. f., g.-d. art. zgripțuroáicei; pl. zgripțuroáice
zgripțoroaice
ZGRIPȚUROÁICĂ, zgripțuroaice, s. f. 1. Femela zgripțorului (1). 2. Personaj din basme închipuit ca o femeie rea, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Femeie bătrână, zgârcită și rea; cotoroanță. [Var.: zgripsoroáică, zgripțoroáică s. f.] – Zgripțor + suf. -oaică. DOOM
zgripțuroáică s. f., g.-d. art. zgripțuroáicei; pl. zgripțuroáice
zgripțoroaicei
ZGRIPȚUROÁICĂ, zgripțuroaice, s. f. 1. Femela zgripțorului (1). 2. Personaj din basme închipuit ca o femeie rea, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Femeie bătrână, zgârcită și rea; cotoroanță. [Var.: zgripsoroáică, zgripțoroáică s. f.] – Zgripțor + suf. -oaică. DOOM
zgripțuroáică s. f., g.-d. art. zgripțuroáicei; pl. zgripțuroáice
zgripțoroaicele
ZGRIPȚUROÁICĂ, zgripțuroaice, s. f. 1. Femela zgripțorului (1). 2. Personaj din basme închipuit ca o femeie rea, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Femeie bătrână, zgârcită și rea; cotoroanță. [Var.: zgripsoroáică, zgripțoroáică s. f.] – Zgripțor + suf. -oaică. DOOM
zgripțuroáică s. f., g.-d. art. zgripțuroáicei; pl. zgripțuroáice
zgripțoroaicelor
ZGRIPȚUROÁICĂ, zgripțuroaice, s. f. 1. Femela zgripțorului (1). 2. Personaj din basme închipuit ca o femeie rea, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Femeie bătrână, zgârcită și rea; cotoroanță. [Var.: zgripsoroáică, zgripțoroáică s. f.] – Zgripțor + suf. -oaică. DOOM
zgripțuroáică s. f., g.-d. art. zgripțuroáicei; pl. zgripțuroáice
zgripțoroaico
ZGRIPȚUROÁICĂ, zgripțuroaice, s. f. 1. Femela zgripțorului (1). 2. Personaj din basme închipuit ca o femeie rea, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Femeie bătrână, zgârcită și rea; cotoroanță. [Var.: zgripsoroáică, zgripțoroáică s. f.] – Zgripțor + suf. -oaică. DOOM
zgripțuroáică s. f., g.-d. art. zgripțuroáicei; pl. zgripțuroáice
zgripțoroi
ZGRIPȚURÓI, zgripțuroi, s. m. Zgripțor (4). [Var.: zgripțorói s. m.] – Zgripțor + suf. -oi. DOOM
zgripțurói s. m., pl. zgripțurói, art. zgripțuróii
zgripțoroii
ZGRIPȚURÓI, zgripțuroi, s. m. Zgripțor (4). [Var.: zgripțorói s. m.] – Zgripțor + suf. -oi. DOOM
zgripțurói s. m., pl. zgripțurói, art. zgripțuróii
zgripțoroilor
ZGRIPȚURÓI, zgripțuroi, s. m. Zgripțor (4). [Var.: zgripțorói s. m.] – Zgripțor + suf. -oi. DOOM
zgripțurói s. m., pl. zgripțurói, art. zgripțuróii
zgripțoroiul
ZGRIPȚURÓI, zgripțuroi, s. m. Zgripțor (4). [Var.: zgripțorói s. m.] – Zgripțor + suf. -oi. DOOM
zgripțurói s. m., pl. zgripțurói, art. zgripțuróii
zgripțoroiule
ZGRIPȚURÓI, zgripțuroi, s. m. Zgripțor (4). [Var.: zgripțorói s. m.] – Zgripțor + suf. -oi. DOOM
zgripțurói s. m., pl. zgripțurói, art. zgripțuróii
zgripțoroiului
ZGRIPȚURÓI, zgripțuroi, s. m. Zgripțor (4). [Var.: zgripțorói s. m.] – Zgripțor + suf. -oi. DOOM
zgripțurói s. m., pl. zgripțurói, art. zgripțuróii
zgripțur
ZGRÍPȚOR, zgripțori, s. m. 1. Specie de acvilă mare (Aquila heliaca). ♦ (Înv.) Stemă care reprezintă un vultur cu două capete. 2. Veche monedă austriacă de argint (care a circulat și în Țările Române în sec. XVII-XVIII), având imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. 3. Animal fantastic, uriaș, înaripat, cu gheare de pasăre. ♦ Motiv ornamental, reprezentând acest animal, folosit în ceramica medievală românească. 4. Fig. Om rău, avar, hrăpăreț; zgripțuroi. [Var.: zgrípsor s. m.] – Cf. ngr. ghríps. DOOM
zgrípțor (pop.) s. m., pl. zgrípțori
zgripțuroaică
ZGRIPȚUROÁICĂ, zgripțuroaice, s. f. 1. Femela zgripțorului (1). 2. Personaj din basme închipuit ca o femeie rea, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Femeie bătrână, zgârcită și rea; cotoroanță. [Var.: zgripsoroáică, zgripțoroáică s. f.] – Zgripțor + suf. -oaică. DOOM
zgripțuroáică s. f., g.-d. art. zgripțuroáicei; pl. zgripțuroáice
zgripțuroi
ZGRIPȚURÓI, zgripțuroi, s. m. Zgripțor (4). [Var.: zgripțorói s. m.] – Zgripțor + suf. -oi. DOOM
zgripțurói s. m., pl. zgripțurói, art. zgripțuróii
zgrobunțos
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os. DOOM
zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse
zgrombunțos
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os. DOOM
zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse
zgronțoros
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgronțuros
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrunzur
ZGÚNZUR s. m. v. zgrunzur.
zgrunț
ZGRUNȚ, zgrunțuri, s. n. Bucățică dintr-o materie tare și farâmicioasă; grunz. [Var.: zgrúnțur s. m.] – Pref. z- + grunț. DOOM
zgrunț (reg.) s. n. pl. zgrúnțuri
zgrunțuit
ZGRUNȚUÍT, -Ă, zgrunțuiți, -te, adj. Zgrunțuros; fig. zdrențuit. Cîțiva nori zgrunțuiți ce plutesc în albastrul cerului prind a se rumeni pe margini. VLAHUȚĂ, O. A. 410.
zgrunțur
ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz).
zgrunțur
ZGÚNZUR s. m. v. zgrunzur.
zgrunțuri
ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz).
zgrunțuri
ZGÚNZUR s. m. v. zgrunzur.
zgrunțurii
ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz).
zgrunțurii
ZGÚNZUR s. m. v. zgrunzur.
zgrunțurilor
ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz).
zgrunțurilor
ZGÚNZUR s. m. v. zgrunzur.
zgrunțuroasa
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros. DOOM
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse
zgrunțuroasa
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrunțuroase
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros. DOOM
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse
zgrunțuroase
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrunțuroasei
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros. DOOM
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse
zgrunțuroasei
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrunțuroasele
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros. DOOM
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse
zgrunțuroasele
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrunțuroaselor
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros. DOOM
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse
zgrunțuroaselor
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrunțuros
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros. DOOM
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse
zgrunțuros
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrunțurosul
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros. DOOM
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse
zgrunțurosul
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrunțurosului
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros. DOOM
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse
zgrunțurosului
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrunțurozitate
ZGRUNȚUROZITÁTE, zgrunțurozități, s. f. Calitatea de a fi zgrunțuros. – Zgrunțuros + suf. -itate.
zgrunțurozitatea
ZGRUNȚUROZITÁTE, zgrunțurozități, s. f. Calitatea de a fi zgrunțuros. – Zgrunțuros + suf. -itate.
zgrunțurozități
ZGRUNȚUROZITÁTE, zgrunțurozități, s. f. Calitatea de a fi zgrunțuros. – Zgrunțuros + suf. -itate.
zgrunțurozității
ZGRUNȚUROZITÁTE, zgrunțurozități, s. f. Calitatea de a fi zgrunțuros. – Zgrunțuros + suf. -itate.
zgrunțurozitățile
ZGRUNȚUROZITÁTE, zgrunțurozități, s. f. Calitatea de a fi zgrunțuros. – Zgrunțuros + suf. -itate.
zgrunțurozităților
ZGRUNȚUROZITÁTE, zgrunțurozități, s. f. Calitatea de a fi zgrunțuros. – Zgrunțuros + suf. -itate.
zgrunțuroși
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros. DOOM
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse
zgrunțuroși
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrunțuroșii
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros. DOOM
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse
zgrunțuroșii
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrunțuroșilor
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros. DOOM
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse
zgrunțuroșilor
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. DOOM
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrunțurul
ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz).
zgrunțurul
ZGÚNZUR s. m. v. zgrunzur.
zgrunțurului
ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz).
zgrunțurului
ZGÚNZUR s. m. v. zgrunzur.
zgrâmboi
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgrâmboia
ZGRÂMBOIÁ, zgrâmbói, vb. I. Refl. (Var.) A se zgâmboia. (cf. zgâmboia)
zgrâmboiere
ZGRÂMBOIÁ, zgrâmbói, vb. I. Refl. (Var.) A se zgâmboia. (cf. zgâmboia)
zgrăbunț
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Pop.) 1. Bubuliță, coș. 2. Grăuncior de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid). – Et. nec. DOOM
zgrăbúnță (pop.) s. f., g.-d. art. zgrăbúnței; pl. zgrăbúnțe
zgrăbunța
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Pop.) 1. Bubuliță, coș. 2. Grăuncior de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid). – Et. nec. DOOM
zgrăbúnță (pop.) s. f., g.-d. art. zgrăbúnței; pl. zgrăbúnțe
zgrăbunțe
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Pop.) 1. Bubuliță, coș. 2. Grăuncior de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid). – Et. nec. DOOM
zgrăbúnță (pop.) s. f., g.-d. art. zgrăbúnței; pl. zgrăbúnțe
zgrăbunței
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Pop.) 1. Bubuliță, coș. 2. Grăuncior de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid). – Et. nec. DOOM
zgrăbúnță (pop.) s. f., g.-d. art. zgrăbúnței; pl. zgrăbúnțe
zgrăbunțele
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Pop.) 1. Bubuliță, coș. 2. Grăuncior de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid). – Et. nec. DOOM
zgrăbúnță (pop.) s. f., g.-d. art. zgrăbúnței; pl. zgrăbúnțe
zgrăbunțele
ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (Lapsana communis). – Zgrăbunță + suf. -ică. DOOM
zgrăbunțícă s. f., g.-d. art. zgrăbunțélei; pl. zgrăbunțéle, art. zgrăbunțélele
zgrăbunțelei
ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (Lapsana communis). – Zgrăbunță + suf. -ică. DOOM
zgrăbunțícă s. f., g.-d. art. zgrăbunțélei; pl. zgrăbunțéle, art. zgrăbunțélele
zgrăbunțelele
ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (Lapsana communis). – Zgrăbunță + suf. -ică. DOOM
zgrăbunțícă s. f., g.-d. art. zgrăbunțélei; pl. zgrăbunțéle, art. zgrăbunțélele
zgrăbunțelelor
ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (Lapsana communis). – Zgrăbunță + suf. -ică. DOOM
zgrăbunțícă s. f., g.-d. art. zgrăbunțélei; pl. zgrăbunțéle, art. zgrăbunțélele
zgrăbunțelor
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Pop.) 1. Bubuliță, coș. 2. Grăuncior de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid). – Et. nec. DOOM
zgrăbúnță (pop.) s. f., g.-d. art. zgrăbúnței; pl. zgrăbúnțe
zgrăbunțica
ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (Lapsana communis). – Zgrăbunță + suf. -ică. DOOM
zgrăbunțícă s. f., g.-d. art. zgrăbunțélei; pl. zgrăbunțéle, art. zgrăbunțélele
zgrăbunțoasa
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os. DOOM
zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse
zgrăbunțoase
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os. DOOM
zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse
zgrăbunțoasei
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os. DOOM
zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse
zgrăbunțoasele
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os. DOOM
zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse
zgrăbunțoaselor
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os. DOOM
zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse
zgrăbunțos
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os. DOOM
zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse
zgrăbunțosul
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os. DOOM
zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse
zgrăbunțosului
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os. DOOM
zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse
zgrăbunțoși
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os. DOOM
zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse
zgrăbunțoșii
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os. DOOM
zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse
zgrăbunțoșilor
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os. DOOM
zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse
zgudu
a face manivelă / zgudu expr. (iron.) a se masturba.
zgudui
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduia
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduiai
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduiala
ZGUDUIÁLĂ, zguduieli, s. f. Zguduitură. [Pr.: -du-ia-] – Zgudui + suf. -eală. DOOM
zguduiálă s. f., g.-d. art. zguduiélii; pl. zguduiéli
zguduiam
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduiau
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduiați
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduie
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduieli
ZGUDUIÁLĂ, zguduieli, s. f. Zguduitură. [Pr.: -du-ia-] – Zgudui + suf. -eală. DOOM
zguduiálă s. f., g.-d. art. zguduiélii; pl. zguduiéli
zguduielii
ZGUDUIÁLĂ, zguduieli, s. f. Zguduitură. [Pr.: -du-ia-] – Zgudui + suf. -eală. DOOM
zguduiálă s. f., g.-d. art. zguduiélii; pl. zguduiéli
zguduielile
ZGUDUIÁLĂ, zguduieli, s. f. Zguduitură. [Pr.: -du-ia-] – Zgudui + suf. -eală. DOOM
zguduiálă s. f., g.-d. art. zguduiélii; pl. zguduiéli
zguduielilor
ZGUDUIÁLĂ, zguduieli, s. f. Zguduitură. [Pr.: -du-ia-] – Zgudui + suf. -eală. DOOM
zguduiálă s. f., g.-d. art. zguduiélii; pl. zguduiéli
zguduii
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduim
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduind
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduire
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduire
ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui. – V. zgudui. DOOM
zguduíre s. f., g.-d. art. zguduírii; pl. zguduíri
zguduirea
ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui. – V. zgudui. DOOM
zguduíre s. f., g.-d. art. zguduírii; pl. zguduíri
zguduiri
ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui. – V. zgudui. DOOM
zguduíre s. f., g.-d. art. zguduírii; pl. zguduíri
zguduirii
ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui. – V. zgudui. DOOM
zguduíre s. f., g.-d. art. zguduírii; pl. zguduíri
zguduirile
ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui. – V. zgudui. DOOM
zguduíre s. f., g.-d. art. zguduírii; pl. zguduíri
zguduirilor
ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui. – V. zgudui. DOOM
zguduíre s. f., g.-d. art. zguduírii; pl. zguduíri
zguduiră
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduirăm
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduirăți
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduise
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduisem
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduiseră
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduiserăm
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduiserăți
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduiseși
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduiseți
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduit
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduit
ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.
zguduita
ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.
zguduite
ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.
zguduitei
ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.
zguduitele
ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.
zguduitelor
ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.
zguduitoare
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor. DOOM
zguduitór (-du-i-) adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre
zguduitoarea
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor. DOOM
zguduitór (-du-i-) adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre
zguduitoarei
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor. DOOM
zguduitór (-du-i-) adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre
zguduitoarele
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor. DOOM
zguduitór (-du-i-) adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre
zguduitoarelor
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor. DOOM
zguduitór (-du-i-) adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre
zguduitor
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor. DOOM
zguduitór (-du-i-) adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre
zguduitori
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor. DOOM
zguduitór (-du-i-) adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre
zguduitorii
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor. DOOM
zguduitór (-du-i-) adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre
zguduitorilor
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor. DOOM
zguduitór (-du-i-) adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre
zguduitorul
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor. DOOM
zguduitór (-du-i-) adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre
zguduitorului
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor. DOOM
zguduitór (-du-i-) adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre
zguduitul
ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.
zguduitului
ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.
zguduitura
ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură. DOOM
zguduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduíturi
zguduituri
ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură. DOOM
zguduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduíturi
zguduiturii
ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură. DOOM
zguduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduíturi
zguduiturile
ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură. DOOM
zguduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduíturi
zguduiturilor
ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură. DOOM
zguduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduíturi
zguduiși
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduiți
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec. DOOM
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduiți
ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.
zguduiții
ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.
zguduiților
ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.
zgulea
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zguleai
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zguleam
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulească
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zguleau
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zguleați
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulesc
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulește
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulești
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zguli
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulii
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulim
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulind
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulire
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulire
ZGULÍ, zgulésc, vb. IV. Refl. (Trans., Mold.) A se strânge ghem, a se ghemui, a se stârci. (etim. neclară) [def. și DLRLC]
zguliră
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulirăm
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulirăți
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulise
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulisem
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zguliseră
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zguliserăm
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zguliserăți
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zguliseși
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zguliseți
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulit
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zgulit
ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.
zgulita
ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.
zgulite
ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.
zgulitei
ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.
zgulitele
ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.
zgulitelor
ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.
zgulitul
ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.
zgulitului
ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.
zguliși
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zguliți
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
zguliți
ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.
zguliții
ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.
zguliților
ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.
zgunzur
ZGÚNZUR s. m. v. zgrunzur.
zgura
ZGÚRĂ, zguri, s. f. 1. Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat în procesul de obținere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, pământ etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenușă (întărită). – Cf. alb. zgjyrë, bg. zgurija. DOOM
zgúră s. f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl. zguri
zgurav
sguráv (-vă), adj. – Slab, descărnat. Sb. (z)gurav „cocoșat”. – Der. sgurăvi, vb. refl. (a slăbi).
zguri
ZGÚRĂ, zguri, s. f. 1. Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat în procesul de obținere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, pământ etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenușă (întărită). – Cf. alb. zgjyrë, bg. zgurija. DOOM
zgúră s. f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl. zguri
zgurifica
ZGURIFICÁ, pers. 3 zgurífică, vb. I. Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. – Zgură + suf. -ifica. DOOM
zgurificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se zgurífică
zgurificare
ZGURIFICÁ, pers. 3 zgurífică, vb. I. Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. – Zgură + suf. -ifica. DOOM
zgurificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se zgurífică
zgurificare
ZGURIFICÁRE, zgurificări, s. f. Acțiunea de a se zgurifica și rezultatul ei. – V. zgurifica. DOOM
zgurificáre s. f., g.-d. art. zgurificắrii; pl. zgurificắri
zgurificarea
ZGURIFICÁRE, zgurificări, s. f. Acțiunea de a se zgurifica și rezultatul ei. – V. zgurifica. DOOM
zgurificáre s. f., g.-d. art. zgurificắrii; pl. zgurificắri
zgurificară
ZGURIFICÁ, pers. 3 zgurífică, vb. I. Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. – Zgură + suf. -ifica. DOOM
zgurificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se zgurífică
zgurificase
ZGURIFICÁ, pers. 3 zgurífică, vb. I. Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. – Zgură + suf. -ifica. DOOM
zgurificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se zgurífică
zgurificaseră
ZGURIFICÁ, pers. 3 zgurífică, vb. I. Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. – Zgură + suf. -ifica. DOOM
zgurificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se zgurífică
zgurificat
ZGURIFICÁ, pers. 3 zgurífică, vb. I. Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. – Zgură + suf. -ifica. DOOM
zgurificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se zgurífică
zgurificau
ZGURIFICÁ, pers. 3 zgurífică, vb. I. Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. – Zgură + suf. -ifica. DOOM
zgurificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se zgurífică
zgurifice
ZGURIFICÁ, pers. 3 zgurífică, vb. I. Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. – Zgură + suf. -ifica. DOOM
zgurificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se zgurífică
zgurificând
ZGURIFICÁ, pers. 3 zgurífică, vb. I. Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. – Zgură + suf. -ifica. DOOM
zgurificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se zgurífică
zgurificînd
ZGURIFICÁ, pers. 3 zgurífică, vb. I. Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. – Zgură + suf. -ifica. DOOM
zgurificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se zgurífică
zgurificări
ZGURIFICÁRE, zgurificări, s. f. Acțiunea de a se zgurifica și rezultatul ei. – V. zgurifica. DOOM
zgurificáre s. f., g.-d. art. zgurificắrii; pl. zgurificắri
zgurificării
ZGURIFICÁRE, zgurificări, s. f. Acțiunea de a se zgurifica și rezultatul ei. – V. zgurifica. DOOM
zgurificáre s. f., g.-d. art. zgurificắrii; pl. zgurificắri
zgurificările
ZGURIFICÁRE, zgurificări, s. f. Acțiunea de a se zgurifica și rezultatul ei. – V. zgurifica. DOOM
zgurificáre s. f., g.-d. art. zgurificắrii; pl. zgurificắri
zgurificărilor
ZGURIFICÁRE, zgurificări, s. f. Acțiunea de a se zgurifica și rezultatul ei. – V. zgurifica. DOOM
zgurificáre s. f., g.-d. art. zgurificắrii; pl. zgurificắri
zgurii
ZGÚRĂ, zguri, s. f. 1. Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat în procesul de obținere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, pământ etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenușă (întărită). – Cf. alb. zgjyrë, bg. zgurija. DOOM
zgúră s. f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl. zguri
zgurile
ZGÚRĂ, zguri, s. f. 1. Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat în procesul de obținere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, pământ etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenușă (întărită). – Cf. alb. zgjyrë, bg. zgurija. DOOM
zgúră s. f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl. zguri
zgurilor
ZGÚRĂ, zguri, s. f. 1. Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat în procesul de obținere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, pământ etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenușă (întărită). – Cf. alb. zgjyrë, bg. zgurija. DOOM
zgúră s. f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl. zguri
zgurit
ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură. DOOM
zgurít (rar) adj. m., pl. zguríți; f. zgurítă, pl. zguríte
zgurita
ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură. DOOM
zgurít (rar) adj. m., pl. zguríți; f. zgurítă, pl. zguríte
zgurite
ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură. DOOM
zgurít (rar) adj. m., pl. zguríți; f. zgurítă, pl. zguríte
zguritei
ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură. DOOM
zgurít (rar) adj. m., pl. zguríți; f. zgurítă, pl. zguríte
zguritele
ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură. DOOM
zgurít (rar) adj. m., pl. zguríți; f. zgurítă, pl. zguríte
zguritelor
ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură. DOOM
zgurít (rar) adj. m., pl. zguríți; f. zgurítă, pl. zguríte
zguritul
ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură. DOOM
zgurít (rar) adj. m., pl. zguríți; f. zgurítă, pl. zguríte
zguritului
ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură. DOOM
zgurít (rar) adj. m., pl. zguríți; f. zgurítă, pl. zguríte
zguriți
ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură. DOOM
zgurít (rar) adj. m., pl. zguríți; f. zgurítă, pl. zguríte
zguriții
ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură. DOOM
zgurít (rar) adj. m., pl. zguríți; f. zgurítă, pl. zguríte
zguriților
ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură. DOOM
zgurít (rar) adj. m., pl. zguríți; f. zgurítă, pl. zguríte
zgurni
SCORNÍ, scornesc, vb. IV. 1. Tranz. A plăsmui, a inventa. ♦ A născoci ceva cu intenția de a induce în eroare; a ticlui, a urzi. 2. Refl. A se isca, a se ivi, a se pomi, a se declanșa, a se stârni, a se dezlănțui. 3. Tranz. (Pop.) A face să iasă din adăpost; a stârni, a urni. [Var.: (reg.) zgorní vb. IV] – Din bg. skorna, ucr. skornjaty. DOOM
scorní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scornésc, imperf. 3 sg. scorneá; conj. prez. 3 să scorneáscă
zguroasa
ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. -os. DOOM
zgurós adj. m., pl. zguróți; f. zguroásă, pl. zguroáse
zguroase
ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. -os. DOOM
zgurós adj. m., pl. zguróți; f. zguroásă, pl. zguroáse
zguroasei
ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. -os. DOOM
zgurós adj. m., pl. zguróți; f. zguroásă, pl. zguroáse
zguroasele
ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. -os. DOOM
zgurós adj. m., pl. zguróți; f. zguroásă, pl. zguroáse
zguroaselor
ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. -os. DOOM
zgurós adj. m., pl. zguróți; f. zguroásă, pl. zguroáse
zguros
ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. -os. DOOM
zgurós adj. m., pl. zguróți; f. zguroásă, pl. zguroáse
zgurosul
ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. -os. DOOM
zgurós adj. m., pl. zguróți; f. zguroásă, pl. zguroáse
zgurosului
ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. -os. DOOM
zgurós adj. m., pl. zguróți; f. zguroásă, pl. zguroáse
zguroși
ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. -os. DOOM
zgurós adj. m., pl. zguróți; f. zguroásă, pl. zguroáse
zguroșii
ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. -os. DOOM
zgurós adj. m., pl. zguróți; f. zguroásă, pl. zguroáse
zguroșilor
ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. -os. DOOM
zgurós adj. m., pl. zguróți; f. zguroásă, pl. zguroáse
zguruit
ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură. DOOM
zgurít (rar) adj. m., pl. zguríți; f. zgurítă, pl. zguríte
zguruit
ZGURUÍT, -Ă adj. v. zgurit.1
zgurăvi
ZGURĂVÍ, zgurăvésc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A slăbi. (din zgurav)
zgurăvire
ZGURĂVÍ, zgurăvésc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A slăbi. (din zgurav)
zgâcina
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinai
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinam
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinare
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinară
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinarăm
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinarăți
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinase
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinasem
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinaseră
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinaserăm
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinaserăți
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinaseși
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinaseți
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinat
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinau
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinași
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinați
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinează
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinez
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcineze
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinezi
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâcinând
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgâi
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâia
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiai
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiam
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiască
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiau
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiați
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiesc
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiește
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiești
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâii
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâim
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâind
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâire
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâire
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi. DOOM
zgâíre (pop.) s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
zgâirea
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi. DOOM
zgâíre (pop.) s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
zgâiri
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi. DOOM
zgâíre (pop.) s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
zgâirii
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi. DOOM
zgâíre (pop.) s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
zgâirile
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi. DOOM
zgâíre (pop.) s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
zgâirilor
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi. DOOM
zgâíre (pop.) s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
zgâiră
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâirăm
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâirăți
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâise
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâisem
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiseră
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiserăm
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiserăți
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiseși
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiseți
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâit
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâit
ZGÂÍT, -Ă, zgâiți, -te, adj. (Despre ochi) Holbat, căscat; (despre oameni) cu ochii holbați. ♦ (Substantivat) Persoană urâtă, cu ochii holbați, ieșiți din orbite. – V. zgâi.
zgâiși
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâiți
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâlț
ZGÂLȚ interj. Cuvânt care imită sunetul a ceea ce se clatină. (din zgâț-)
zgâlța
ZGẤLȚA interj. (Var.) Zgâlț. (din zgâț-)
zgâlțina
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlținare
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlținat
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțini
ZGÂLȚINÍ, zgấlțin, vb. IV. (Var.) A (se) zgâlțâi. (cf. zgâlțâi)
zgâlținire
ZGÂLȚINÍ, zgấlțin, vb. IV. (Var.) A (se) zgâlțâi. (cf. zgâlțâi)
zgâlținit
ZGÂLȚINÍ, zgấlțin, vb. IV. (Var.) A (se) zgâlțâi. (cf. zgâlțâi)
zgâlțâi
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâia
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâiai
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâiala
ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală. DOOM
zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli
zgâlțâiam
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâiau
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâiați
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâie
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâieli
ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală. DOOM
zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli
zgâlțâielii
ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală. DOOM
zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli
zgâlțâielile
ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală. DOOM
zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli
zgâlțâielilor
ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală. DOOM
zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli
zgâlțâii
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâim
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâind
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâire
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâiră
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâirăm
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâirăți
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâise
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâisem
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâiseră
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâiserăm
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâiserăți
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâiseși
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâiseți
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâit
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâit
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâit
ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi. DOOM
zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi
zgâlțâitul
ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi. DOOM
zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi
zgâlțâitului
ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi. DOOM
zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi
zgâlțâitura
ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțăituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură. DOOM
zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri
zgâlțâituri
ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi. DOOM
zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi
zgâlțâituri
ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțăituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură. DOOM
zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri
zgâlțâiturii
ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțăituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură. DOOM
zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri
zgâlțâiturile
ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi. DOOM
zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi
zgâlțâiturile
ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțăituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură. DOOM
zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri
zgâlțâiturilor
ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi. DOOM
zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi
zgâlțâiturilor
ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțăituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură. DOOM
zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri
zgâlțâiși
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâiți
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțân
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțâna
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânai
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânam
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânare
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânare
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna.
zgâlțânară
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânarăm
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânarăți
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânase
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânasem
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânaseră
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânaserăm
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânaserăți
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânaseși
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânaseți
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânat
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânat
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna.
zgâlțânau
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânași
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânați
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțâne
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânând
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțânătură
ZGÂLȚÂNĂTÚRĂ, zgâlțânătúri, s. f. (Var.) Zgâlțâială. (zgâlțâna + suf. -ătură)
zgâlțăni
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțănire
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțănit
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâmboaie
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboi
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. DOOM
zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgâmboi
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboia
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboia
ZGÂMBOIÁ, zgâmbói, vb. I. Refl. A se holba, a se zgâi. (zgâmboi1 + suf. -a)
zgâmboiai
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboiam
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboiau
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboiați
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboiere
ZGÂMBOIÁ, zgâmbói, vb. I. Refl. A se holba, a se zgâi. (zgâmboi1 + suf. -a)
zgâmboii
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. DOOM
zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgâmboii
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboilor
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. DOOM
zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgâmboim
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboind
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboire
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboire
ZGÂMBOÍ2, zgâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi; a face grimase. – Et. nec. DOOM
zgâmboí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá
zgâmboiră
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboirăm
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboirăți
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboise
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboisem
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboiseră
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboiserăm
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboiserăți
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboiseși
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboiseți
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboit
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboit
ZGÂMBOÍT, -Ă, zgâmboiți, -te, adj. (Reg.) Schimonosit, cu grimase. – V. zgâmboi2.
zgâmboiul
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. DOOM
zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgâmboiule
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. DOOM
zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgâmboiului
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. DOOM
zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgâmboiși
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmboiți
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgâmsi
ZGÂMSÍ, zgâmsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătăma, a aduce stricăciuni.
zgâmsire
ZGÂMSÍ, zgâmsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătăma, a aduce stricăciuni.
zgâmsit
ZGÂMSÍ, zgâmsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătăma, a aduce stricăciuni.
zgâmui
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâmși
ZGÎMȘÍ, zgîmșesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vătăma, a aduce stricăciuni. Caută puicele(= știuleții tineri), ca să vadă dacă au făcut boabe, desfăcînd cu unghia foile de la vîrful puicei, zgîmșind astfel porumbul. PAMFILE, A. R. 89. f
zgâmșire
ZGÎMȘÍ, zgîmșesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vătăma, a aduce stricăciuni. Caută puicele(= știuleții tineri), ca să vadă dacă au făcut boabe, desfăcînd cu unghia foile de la vîrful puicei, zgîmșind astfel porumbul. PAMFILE, A. R. 89. f
zgâmșit
ZGÎMȘÍ, zgîmșesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vătăma, a aduce stricăciuni. Caută puicele(= știuleții tineri), ca să vadă dacă au făcut boabe, desfăcînd cu unghia foile de la vîrful puicei, zgîmșind astfel porumbul. PAMFILE, A. R. 89. f
zgâncilea
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncileai
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncileam
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilească
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncileau
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncileați
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilesc
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilește
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilești
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncili
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilii
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilim
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilind
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilire
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgânciliră
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilirăm
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilirăți
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilise
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilisem
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgânciliseră
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgânciliserăm
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgânciliserăți
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgânciliseși
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgânciliseți
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilit
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgâncilit
ZGÂNCILÍ, zgâncilésc, vb. IV. Tranz. A scărpina. (din zgancă)
zgânciliși
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgânciliți
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgânciori
ZGÂNCIORÍ, zgânciorésc, vb. IV. Tranz. (Var.) A zgâncili. (din zgancă)
zgânciorire
ZGÂNCIORÍ, zgânciorésc, vb. IV. Tranz. (Var.) A zgâncili. (din zgancă)
zgânciorit
ZGÂNCIORÍ, zgânciorésc, vb. IV. Tranz. (Var.) A zgâncili. (din zgancă)
zgândărea
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândăreai
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândăream
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândărească
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândăreau
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândăreați
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândăresc
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândărește
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândărești
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândări
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândării
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândărim
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândărind
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândărire
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândărire
ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei. – V. zgândări. DOOM
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri
zgândărirea
ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei. – V. zgândări. DOOM
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri
zgândăriri
ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei. – V. zgândări. DOOM
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri
zgândăririi
ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei. – V. zgândări. DOOM
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri
zgândăririle
ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei. – V. zgândări. DOOM
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri
zgândăririlor
ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei. – V. zgândări. DOOM
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri
zgândăriră
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândărirăm
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândărirăți
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândărise
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândărisem
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândăriseră
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândăriserăm
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândăriserăți
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândăriseși
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândăriseți
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândărit
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândărit
ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec.
zgândăriși
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgândăriți
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgârc
ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv). DOOM
zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri
zgârcea
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârceai
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârceală
ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie. DOOM
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
zgârceam
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcească
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârceau
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârceați
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcenia
ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie. DOOM
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
zgârcenie
ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie. DOOM
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
zgârceniei
ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie. DOOM
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
zgârcenii
ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie. DOOM
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
zgârceniile
ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie. DOOM
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
zgârceniilor
ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie. DOOM
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
zgârcesc
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcește
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcești
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârci
ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv). DOOM
zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri
zgârci
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcii
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcim
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcind
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcioaba
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârcioabe
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârcioabei
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârcioabele
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârcioabelor
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârcioabo
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârciob
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârciobe
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârciobi
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârciobii
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârciobilor
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârciobul
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârciobule
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârciobului
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgârcire
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcire
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (I). – V. zgârci2. DOOM
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri
zgârcirea
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (I). – V. zgârci2. DOOM
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri
zgârciri
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (I). – V. zgârci2. DOOM
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri
zgârcirii
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (I). – V. zgârci2. DOOM
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri
zgârcirile
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (I). – V. zgârci2. DOOM
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri
zgârcirilor
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (I). – V. zgârci2. DOOM
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri
zgârciră
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcirăm
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcirăți
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcise
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcisem
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârciseră
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârciserăm
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârciserăți
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârciseși
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârciseți
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcit
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcit
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgârcita
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgârcite
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgârcitei
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgârcitele
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgârcitelor
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgârcitul
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgârcitului
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgârcitura
ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractată a corpului. – Zgârci2 + suf. -tură. DOOM
zgârcitúră (înv. pop.) s. f., g.-d. art. zgărcitúrii; pl. zgârcitúri
zgârcituri
ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractată a corpului. – Zgârci2 + suf. -tură. DOOM
zgârcitúră (înv. pop.) s. f., g.-d. art. zgărcitúrii; pl. zgârcitúri
zgârciturii
ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractată a corpului. – Zgârci2 + suf. -tură. DOOM
zgârcitúră (înv. pop.) s. f., g.-d. art. zgărcitúrii; pl. zgârcitúri
zgârciturile
ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractată a corpului. – Zgârci2 + suf. -tură. DOOM
zgârcitúră (înv. pop.) s. f., g.-d. art. zgărcitúrii; pl. zgârcitúri
zgârciturilor
ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractată a corpului. – Zgârci2 + suf. -tură. DOOM
zgârcitúră (înv. pop.) s. f., g.-d. art. zgărcitúrii; pl. zgârcitúri
zgârciul
ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv). DOOM
zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri
zgârciului
ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv). DOOM
zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri
zgârciuri
ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv). DOOM
zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri
zgârciurile
ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv). DOOM
zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri
zgârciurilor
ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv). DOOM
zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri
zgârciuroasa
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgârciuroase
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgârciuroasei
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgârciuroasele
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgârciuroaselor
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgârciuros
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgârciurosul
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgârciurosului
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgârciuroși
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgârciuroșii
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgârciuroșilor
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgârciși
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârciți
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârciți
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgârciții
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgârciților
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgârfaci
ZGÎRFÁCI, zgîrface, s. n. (Regional) Căuș mare de lemn (folosit la stînă în loc de strachină).
zgâriac
ZGÂRIÁC, zgâriéci, s. n. Compas de tâmplărie. (zgâria + suf. -ac)
zgâriai
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriam
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriară
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriarăm
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriarăți
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriase
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriasem
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriaseră
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriaserăm
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriaserăți
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriaseși
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriaseți
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriat
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriat
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgâriata
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgâriate
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgâriatei
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgâriatele
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgâriatelor
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgâriatul
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgâriatului
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgâriau
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriași
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriați
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriați
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgâriații
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgâriaților
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgârie
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgârieci
ZGÂRIÉCI, zgârieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuțit și cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe fața unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgâria + suf. -eci. DOOM
zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci
zgâriecii
ZGÂRIÉCI, zgârieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuțit și cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe fața unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgâria + suf. -eci. DOOM
zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci
zgâriecilor
ZGÂRIÉCI, zgârieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuțit și cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe fața unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgâria + suf. -eci. DOOM
zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci
zgârieciul
ZGÂRIÉCI, zgârieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuțit și cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe fața unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgâria + suf. -eci. DOOM
zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci
zgârieciului
ZGÂRIÉCI, zgârieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuțit și cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe fața unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgâria + suf. -eci. DOOM
zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci
zgâriem
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriere
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriere
ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. zgâria. DOOM
zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri
zgârierea
ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. zgâria. DOOM
zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri
zgârieri
ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. zgâria. DOOM
zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri
zgârierii
ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. zgâria. DOOM
zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri
zgârierile
ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. zgâria. DOOM
zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri
zgârierilor
ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. zgâria. DOOM
zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri
zgârietoare
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgârietoarea
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgârietoarei
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgârietoarele
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgârietoarelor
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgârietor
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgârietori
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgârietorii
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgârietorilor
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgârietorul
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgârietorului
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgârieturi
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură. DOOM
zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
zgârieturii
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură. DOOM
zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
zgârieturile
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură. DOOM
zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
zgârieturilor
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură. DOOM
zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
zgârii
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgâriind
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgârios
ZGÂRIÓS, -OÁSĂ, zgârióși, -oáse, adj. Ascuțit, care zgârie. (zgâria + suf. -os)
zgârmăi
SCURMÁ, scurm, vb. I. Tranz. și intranz. (Pop.) A răscoli la suprafața pământului (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealtă etc.) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură. ♦ Tranz. Fig. A preocupa (chinuind sufletește); a irita. – Probabil lat. *excorrimare. DOOM
scurmá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 scúrmă
zgârâia
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgârâiat
ZGÎRÎIÁ vb. I v. zgîria.
zgârâiere
ZGÎRÎIÁ vb. I v. zgîria.
zgârțui
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâtia
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgâtie
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgâtiei
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgâtii
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgâtiile
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgâtiilor
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgâtio
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgâț
sgîț- – Rădăcină expresivă care pare să indice ideea de vivacitate sau de agitație. Creație spontană, cf. hîț, bîț, fîț. – Der. sgîtie, s. f. (poreclă pentru fete zglobii) probabil cuvînt identic cu sgatie, s. f. (șarpe), a cărui formă pare greșită și pe care Geheeb 37 o leagă în mod eronat cu sl. gadŭ „animal”); sgîlț(a), interj. (imită mișcarea de clătinare); sgîlțîi (var. zgîlțîi, sgîțîi, sgî(l)țîna, sgî(l)țîni), vb. (a scutura, a zgudui), a cărui legătură cu sl. klŭcati „a palpita” sau bg. skălčištjam (Conev 60) este improbabilă; sgîlțîială (var. sgîlțîitură, sgîlțînătură), s. f. (scuturătură, clătinare).
zgâțina
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâțina
ZGÎȚINÁ vb. I v. zgîlțîna.
zgâținare
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâținat
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâțini
ZGÂȚINÍ, zgấțin, vb. IV. (Var.) A (se) zgâlțâi. (cf. zgâlțâi)
zgâținire
ZGÂȚINÍ, zgấțin, vb. IV. (Var.) A (se) zgâlțâi. (cf. zgâlțâi)
zgâținit
ZGÂȚINÍ, zgấțin, vb. IV. (Var.) A (se) zgâlțâi. (cf. zgâlțâi)
zgâțui
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâțâi
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâțâi
ZGÂȚÂÍ, zgấțâi, vb. IV. (Var.) A (se) zgâlțâi. (cf. zgâlțâi)
zgâțâire
ZGÂȚÂÍ, zgấțâi, vb. IV. (Var.) A (se) zgâlțâi. (cf. zgâlțâi)
zgâțâit
ZGÂȚÂÍ, zgấțâi, vb. IV. (Var.) A (se) zgâlțâi. (cf. zgâlțâi)
zgâțâna
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgâțâna
ZGÂȚÂNÁ, zgấțân, vb. I. (Var.) A (se) zgâlțâna. (cf. zgâlțâna)
zgâțânare
ZGÎȚINÁ vb. I v. zgîlțîna.
zgâțânat
ZGÎȚINÁ vb. I v. zgîlțîna.
zgâțâni
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîcina
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinai
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinam
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinare
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinară
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinarăm
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinarăți
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinase
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinasem
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinaseră
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinaserăm
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinaserăți
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinaseși
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinaseți
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinat
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinau
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinași
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinați
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinează
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinez
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcineze
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinezi
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîcinînd
ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.
zgîi
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîia
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiai
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiam
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiască
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiau
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiați
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiesc
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiește
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiești
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîii
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîim
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîind
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîire
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîire
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi. DOOM
zgâíre (pop.) s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
zgîirea
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi. DOOM
zgâíre (pop.) s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
zgîiri
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi. DOOM
zgâíre (pop.) s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
zgîirii
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi. DOOM
zgâíre (pop.) s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
zgîirile
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi. DOOM
zgâíre (pop.) s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
zgîirilor
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi. DOOM
zgâíre (pop.) s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
zgîiră
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîirăm
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîirăți
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîise
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîisem
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiseră
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiserăm
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiserăți
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiseși
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiseți
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîit
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiși
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîiți
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. DOOM
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgîlțîi
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîia
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîiai
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîiala
ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală. DOOM
zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli
zgîlțîiam
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîiau
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîiați
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîie
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîieli
ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală. DOOM
zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli
zgîlțîielii
ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală. DOOM
zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli
zgîlțîielile
ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală. DOOM
zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli
zgîlțîielilor
ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală. DOOM
zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli
zgîlțîii
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîim
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîind
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîire
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîiră
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîirăm
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîirăți
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîise
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîisem
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîiseră
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîiserăm
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîiserăți
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîiseși
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîiseți
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîit
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîit
ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi. DOOM
zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi
zgîlțîitul
ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi. DOOM
zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi
zgîlțîitului
ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi. DOOM
zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi
zgîlțîitura
ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțăituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură. DOOM
zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri
zgîlțîituri
ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi. DOOM
zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi
zgîlțîituri
ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțăituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură. DOOM
zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri
zgîlțîiturii
ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțăituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură. DOOM
zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri
zgîlțîiturile
ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi. DOOM
zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi
zgîlțîiturile
ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțăituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură. DOOM
zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri
zgîlțîiturilor
ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi. DOOM
zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi
zgîlțîiturilor
ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțăituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură. DOOM
zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri
zgîlțîiși
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîiți
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică. DOOM
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgîlțîn
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțîna
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînai
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînam
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînare
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînară
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînarăm
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînarăți
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînase
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînasem
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînaseră
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînaserăm
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînaserăți
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînaseși
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînaseți
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînat
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînau
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînași
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînați
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțîne
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțîni
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîlțînînd
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna. DOOM
zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână
zgîmboaie
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboi
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. DOOM
zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgîmboi
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboia
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboiai
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboiam
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboiau
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboiați
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboii
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. DOOM
zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgîmboii
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboilor
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. DOOM
zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgîmboim
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboind
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboire
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboiră
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboirăm
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboirăți
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboise
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboisem
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboiseră
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboiserăm
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboiserăți
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboiseși
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboiseți
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboit
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboiul
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. DOOM
zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgîmboiule
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. DOOM
zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgîmboiului
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. DOOM
zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
zgîmboiși
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîmboiți
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. DOOM
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
zgîncilea
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncileai
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncileam
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncilească
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncileau
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncileați
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncilesc
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncilește
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncilești
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncili
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncilii
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncilim
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncilind
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncilire
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgînciliră
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncilirăm
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncilirăți
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncilise
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncilisem
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgînciliseră
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgînciliserăm
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgînciliserăți
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgînciliseși
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgînciliseți
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîncilit
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgînciliși
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgînciliți
ZGÎNCILÍ, zgîncilesc, vb.IV. Tranz.(Regional) A zgîndări o rană (rupînd coaja formată deasupra).
zgîndărea
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndăreai
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndăream
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndărească
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndăreau
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndăreați
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndăresc
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndărește
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndărești
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndări
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndării
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndărim
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndărind
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndărire
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndărire
ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei. – V. zgândări. DOOM
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri
zgîndărirea
ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei. – V. zgândări. DOOM
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri
zgîndăriri
ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei. – V. zgândări. DOOM
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri
zgîndăririi
ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei. – V. zgândări. DOOM
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri
zgîndăririle
ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei. – V. zgândări. DOOM
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri
zgîndăririlor
ZGÂNDĂRÍRE, zgândăriri, s. f. Acțiunea de a (se) zgândări și rezultatul ei. – V. zgândări. DOOM
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri
zgîndăriră
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndărirăm
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndărirăți
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndărise
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndărisem
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndăriseră
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndăriserăm
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndăriserăți
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndăriseși
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndăriseți
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndărit
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndăriși
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîndăriți
ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. DOOM
zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgândăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
zgîrcea
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrceai
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrceam
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcească
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrceau
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrceați
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcenia
ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie. DOOM
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
zgîrcenie
ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie. DOOM
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
zgîrceniei
ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie. DOOM
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
zgîrcenii
ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie. DOOM
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
zgîrceniile
ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie. DOOM
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
zgîrceniilor
ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie. DOOM
zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei
zgîrcesc
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcește
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcești
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrci
ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv). DOOM
zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri
zgîrci
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcii
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcim
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcind
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcioaba
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrcioabe
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrcioabei
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrcioabele
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrcioabelor
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrcioabo
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrciob
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrciobe
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrciobi
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrciobii
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrciobilor
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrciobul
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrciobule
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrciobului
ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2. DOOM
zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi
zgîrcire
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcire
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (I). – V. zgârci2. DOOM
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri
zgîrcirea
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (I). – V. zgârci2. DOOM
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri
zgîrciri
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (I). – V. zgârci2. DOOM
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri
zgîrcirii
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (I). – V. zgârci2. DOOM
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri
zgîrcirile
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (I). – V. zgârci2. DOOM
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri
zgîrcirilor
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (I). – V. zgârci2. DOOM
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri
zgîrciră
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcirăm
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcirăți
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcise
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcisem
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrciseră
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrciserăm
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrciserăți
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrciseși
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrciseți
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcit
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrcit
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgîrcita
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgîrcite
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgîrcitei
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgîrcitele
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgîrcitelor
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgîrcitul
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgîrcitului
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgîrcitura
ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractată a corpului. – Zgârci2 + suf. -tură. DOOM
zgârcitúră (înv. pop.) s. f., g.-d. art. zgărcitúrii; pl. zgârcitúri
zgîrcituri
ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractată a corpului. – Zgârci2 + suf. -tură. DOOM
zgârcitúră (înv. pop.) s. f., g.-d. art. zgărcitúrii; pl. zgârcitúri
zgîrciturii
ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractată a corpului. – Zgârci2 + suf. -tură. DOOM
zgârcitúră (înv. pop.) s. f., g.-d. art. zgărcitúrii; pl. zgârcitúri
zgîrciturile
ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractată a corpului. – Zgârci2 + suf. -tură. DOOM
zgârcitúră (înv. pop.) s. f., g.-d. art. zgărcitúrii; pl. zgârcitúri
zgîrciturilor
ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractată a corpului. – Zgârci2 + suf. -tură. DOOM
zgârcitúră (înv. pop.) s. f., g.-d. art. zgărcitúrii; pl. zgârcitúri
zgîrciul
ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv). DOOM
zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri
zgîrciului
ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv). DOOM
zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri
zgîrciuri
ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv). DOOM
zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri
zgîrciurile
ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv). DOOM
zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri
zgîrciurilor
ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv). DOOM
zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri
zgîrciuroasa
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgîrciuroase
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgîrciuroasei
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgîrciuroasele
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgîrciuroaselor
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgîrciuros
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgîrciurosul
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgîrciurosului
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgîrciuroși
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgîrciuroșii
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgîrciuroșilor
ZGÂRCIURÓS, -OÁSĂ, zgârciuroși, -oase, adj. (Reg.) Care are zgârciuri1, cu zgârciuri1. – Zgârci1 + suf. -uros. DOOM
zgârciurós (reg.) adj. m., pl. zgârciuróși; f. zgârciuroásă, pl. zgârciuroáse
zgîrciși
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrciți
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti. DOOM
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgîrciți
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgîrciții
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgîrciților
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
zgîria
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriai
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriam
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriară
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriarăm
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriarăți
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriase
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriasem
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriaseră
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriaserăm
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriaserăți
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriaseși
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriaseți
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriat
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriat
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgîriata
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgîriate
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgîriatei
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgîriatele
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgîriatelor
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgîriatul
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgîriatului
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgîriau
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriași
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriați
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriați
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgîriații
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgîriaților
ZGÂRIÁT, -Ă, zgâriați, -te, adj. Cu zgârieturi. [Pr.: -ri-at] – V. zgâria.
zgîrie
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîrieci
ZGÂRIÉCI, zgârieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuțit și cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe fața unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgâria + suf. -eci. DOOM
zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci
zgîriecii
ZGÂRIÉCI, zgârieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuțit și cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe fața unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgâria + suf. -eci. DOOM
zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci
zgîriecilor
ZGÂRIÉCI, zgârieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuțit și cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe fața unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgâria + suf. -eci. DOOM
zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci
zgîrieciul
ZGÂRIÉCI, zgârieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuțit și cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe fața unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgâria + suf. -eci. DOOM
zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci
zgîrieciului
ZGÂRIÉCI, zgârieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuțit și cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe fața unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgâria + suf. -eci. DOOM
zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci
zgîriem
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriere
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriere
ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. zgâria. DOOM
zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri
zgîrierea
ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. zgâria. DOOM
zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri
zgîrieri
ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. zgâria. DOOM
zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri
zgîrierii
ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. zgâria. DOOM
zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri
zgîrierile
ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. zgâria. DOOM
zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri
zgîrierilor
ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. zgâria. DOOM
zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri
zgîrietoare
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgîrietoarea
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgîrietoarei
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgîrietoarele
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgîrietoarelor
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgîrietor
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgîrietori
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgîrietorii
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgîrietorilor
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgîrietorul
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgîrietorului
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător. DOOM
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgîrietura
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură. DOOM
zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
zgîrieturi
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură. DOOM
zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
zgîrieturii
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură. DOOM
zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
zgîrieturile
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură. DOOM
zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
zgîrieturilor
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură. DOOM
zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
zgîrii
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîriind
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgîtia
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgîtie
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgîtiei
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgîtii
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgîtiile
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgîtiilor
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgîtio
ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. DOOM
zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)
zgăi
ZGĂÍ, zgăiésc, vb. IV. (Var.) A (se) zgâi. (cf. zgâi)
zgăibat
ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Zgaibă + suf. -at. DOOM
zgăibát (rar) adj. m., pl. zgăibáți; f. zgăibátă, pl. zgăibáte
zgăibata
ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Zgaibă + suf. -at. DOOM
zgăibát (rar) adj. m., pl. zgăibáți; f. zgăibátă, pl. zgăibáte
zgăibate
ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Zgaibă + suf. -at. DOOM
zgăibát (rar) adj. m., pl. zgăibáți; f. zgăibátă, pl. zgăibáte
zgăibatei
ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Zgaibă + suf. -at. DOOM
zgăibát (rar) adj. m., pl. zgăibáți; f. zgăibátă, pl. zgăibáte
zgăibatele
ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Zgaibă + suf. -at. DOOM
zgăibát (rar) adj. m., pl. zgăibáți; f. zgăibátă, pl. zgăibáte
zgăibatelor
ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Zgaibă + suf. -at. DOOM
zgăibát (rar) adj. m., pl. zgăibáți; f. zgăibátă, pl. zgăibáte
zgăibatul
ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Zgaibă + suf. -at. DOOM
zgăibát (rar) adj. m., pl. zgăibáți; f. zgăibátă, pl. zgăibáte
zgăibatului
ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Zgaibă + suf. -at. DOOM
zgăibát (rar) adj. m., pl. zgăibáți; f. zgăibátă, pl. zgăibáte
zgăibați
ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Zgaibă + suf. -at. DOOM
zgăibát (rar) adj. m., pl. zgăibáți; f. zgăibátă, pl. zgăibáte
zgăibații
ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Zgaibă + suf. -at. DOOM
zgăibát (rar) adj. m., pl. zgăibáți; f. zgăibátă, pl. zgăibáte
zgăibaților
ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Zgaibă + suf. -at. DOOM
zgăibát (rar) adj. m., pl. zgăibáți; f. zgăibátă, pl. zgăibáte
zgăibos
ZGĂIBÓS, -OÁSĂ, zgăibóși, -oáse, adj. Ulceros. (zgaibă + suf. -os)
zgăibulița
ZGĂIBULÍȚĂ, zgăibulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zgaibă. – Zgaibă + suf. -uliță. DOOM
zgăibulíță (pop.) s. f., g.-d. art. zgăibulíței; pl. zgăibulíțe
zgăibulițe
ZGĂIBULÍȚĂ, zgăibulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zgaibă. – Zgaibă + suf. -uliță. DOOM
zgăibulíță (pop.) s. f., g.-d. art. zgăibulíței; pl. zgăibulíțe
zgăibuliței
ZGĂIBULÍȚĂ, zgăibulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zgaibă. – Zgaibă + suf. -uliță. DOOM
zgăibulíță (pop.) s. f., g.-d. art. zgăibulíței; pl. zgăibulíțe
zgăibulițele
ZGĂIBULÍȚĂ, zgăibulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zgaibă. – Zgaibă + suf. -uliță. DOOM
zgăibulíță (pop.) s. f., g.-d. art. zgăibulíței; pl. zgăibulíțe
zgăibulițelor
ZGĂIBULÍȚĂ, zgăibulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zgaibă. – Zgaibă + suf. -uliță. DOOM
zgăibulíță (pop.) s. f., g.-d. art. zgăibulíței; pl. zgăibulíțe
zgăire
ZGĂÍ, zgăiésc, vb. IV. (Var.) A (se) zgâi. (cf. zgâi)
zgăit
ZGĂÍ, zgăiésc, vb. IV. (Var.) A (se) zgâi. (cf. zgâi)
zgănci
ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (Înv. și reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă (1). – Et. nec. DOOM
zgáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zgắncii; pl. zgănci
zgăncii
ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (Înv. și reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă (1). – Et. nec. DOOM
zgáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zgắncii; pl. zgănci
zgăncile
ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (Înv. și reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă (1). – Et. nec. DOOM
zgáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zgắncii; pl. zgănci
zgăncilor
ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (Înv. și reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă (1). – Et. nec. DOOM
zgáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zgắncii; pl. zgănci
zgăncos
ZGĂNCÓS, -OÁSĂ, zgăncóși, -oáse, adj. Cu cicatrici. (zgancă + suf. -os)
zgărdat
ZGĂRDÁT, -Ă, zgărdați, -te, adj. (Rar) Care are zgardă, cu zgardă. – Din zgardă + suf. -at.
zgărdița
ZGĂRDÍȚĂ, zgărdițe, s. f. Diminutiv al lui zgardă. – Zgardă + suf. -iță. DOOM
zgărdíță s. f., g.-d. art. zgărdíței; pl. zgărdíțe
zgărdițe
ZGĂRDÍȚĂ, zgărdițe, s. f. Diminutiv al lui zgardă. – Zgardă + suf. -iță. DOOM
zgărdíță s. f., g.-d. art. zgărdíței; pl. zgărdíțe
zgărdiței
ZGĂRDÍȚĂ, zgărdițe, s. f. Diminutiv al lui zgardă. – Zgardă + suf. -iță. DOOM
zgărdíță s. f., g.-d. art. zgărdíței; pl. zgărdíțe
zgărdițele
ZGĂRDÍȚĂ, zgărdițe, s. f. Diminutiv al lui zgardă. – Zgardă + suf. -iță. DOOM
zgărdíță s. f., g.-d. art. zgărdíței; pl. zgărdíțe
zgărdițelor
ZGĂRDÍȚĂ, zgărdițe, s. f. Diminutiv al lui zgardă. – Zgardă + suf. -iță. DOOM
zgărdíță s. f., g.-d. art. zgărdíței; pl. zgărdíțe
zgărduța
ZGĂRDÚȚĂ, zgărduțe, s. f. (Reg.) Panglică (cu mărgele) care împodobește masca flăcăilor când joacă turca de Anul Nou. – Zgardă + suf. -uță. DOOM
zgărdúță (reg.) s. f., g.-d. art. zgărdúței; pl. zgărdúțe
zgărduțe
ZGĂRDÚȚĂ, zgărduțe, s. f. (Reg.) Panglică (cu mărgele) care împodobește masca flăcăilor când joacă turca de Anul Nou. – Zgardă + suf. -uță. DOOM
zgărdúță (reg.) s. f., g.-d. art. zgărdúței; pl. zgărdúțe
zgărduței
ZGĂRDÚȚĂ, zgărduțe, s. f. (Reg.) Panglică (cu mărgele) care împodobește masca flăcăilor când joacă turca de Anul Nou. – Zgardă + suf. -uță. DOOM
zgărdúță (reg.) s. f., g.-d. art. zgărdúței; pl. zgărdúțe
zgărduțele
ZGĂRDÚȚĂ, zgărduțe, s. f. (Reg.) Panglică (cu mărgele) care împodobește masca flăcăilor când joacă turca de Anul Nou. – Zgardă + suf. -uță. DOOM
zgărdúță (reg.) s. f., g.-d. art. zgărdúței; pl. zgărdúțe
zgărduțelor
ZGĂRDÚȚĂ, zgărduțe, s. f. (Reg.) Panglică (cu mărgele) care împodobește masca flăcăilor când joacă turca de Anul Nou. – Zgardă + suf. -uță. DOOM
zgărdúță (reg.) s. f., g.-d. art. zgărdúței; pl. zgărdúțe
zgăria
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). DOOM
zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)
zgărietură
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură. DOOM
zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
zgărzi
ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini (și de care se prinde o curea, un lanț etc.). 2. (Înv.) Salbă; colan, șirag de pietre scumpe. – Cf. alb. shkardhë. DOOM
zgárdă s. f., g.-d. art. zgắrzii; pl. zgărzi
zgărzii
ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini (și de care se prinde o curea, un lanț etc.). 2. (Înv.) Salbă; colan, șirag de pietre scumpe. – Cf. alb. shkardhë. DOOM
zgárdă s. f., g.-d. art. zgắrzii; pl. zgărzi
zgărzile
ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini (și de care se prinde o curea, un lanț etc.). 2. (Înv.) Salbă; colan, șirag de pietre scumpe. – Cf. alb. shkardhë. DOOM
zgárdă s. f., g.-d. art. zgắrzii; pl. zgărzi
zgărzilor
ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini (și de care se prinde o curea, un lanț etc.). 2. (Înv.) Salbă; colan, șirag de pietre scumpe. – Cf. alb. shkardhë. DOOM
zgárdă s. f., g.-d. art. zgắrzii; pl. zgărzi
zgău
ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. – Et. nec. DOOM
zgău (înv.) s. n., art. zgắul; pl. zgắuri
zgăul
ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. – Et. nec. DOOM
zgău (înv.) s. n., art. zgắul; pl. zgắuri
zgăului
ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. – Et. nec. DOOM
zgău (înv.) s. n., art. zgắul; pl. zgắuri
zgăura
ZGĂURÁ, zgắur, vb. I. 1. Intranz. (Reg., despre oameni) A zgâi ochii la cineva sau la ceva, a se holba, a se uita cu mare atenție la ceva. 2. Refl. (Despre ochi) A se adânci, a fi intrați în fundul capului. – Lat. *excavulare (< cavus).
zgăurare
ZGĂURÁ, zgắur, vb. I. Tranz. (Trans.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii. (din pl. zgăuri; sau din lat. *excăvŭlāre)
zgăurat
ZGĂURÁ, zgắur, vb. I. Tranz. (Trans.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii. (din pl. zgăuri; sau din lat. *excăvŭlāre)
zgăuri
ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. – Et. nec. DOOM
zgău (înv.) s. n., art. zgắul; pl. zgắuri
zgăurile
ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. – Et. nec. DOOM
zgău (înv.) s. n., art. zgắul; pl. zgắuri
zgăurilor
ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. – Et. nec. DOOM
zgău (înv.) s. n., art. zgắul; pl. zgắuri