zea
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zeadă
ZÁDĂ, zade, s. f. Arbore din familia pinaceelor, rășinos, cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și rezistent, folosit în construcții, industria mobilei etc. (Larix decidua). – Lat. pop. daeda (= taeda).

DOOM

zádă s. f., g.-d. art. zádei; pl. záde

zeale
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zealei
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zealele
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zealelor
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zeală
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zeama
ZEÁMĂ, (2) zemuri, s. f. 1. Fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb. ◊ Expr. A mânca singur bucatele și a lăsa altora zeama = a trage singur tot folosul, lăsând altora foarte puțin sau nimic. A nu fi de nicio zeamă, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeamă lungă = a) mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b) vorbărie lungă, lipsită de interes; p. ext. persoană care vorbește mult și fără nicio noimă. Tot de-o zeamă = deopotrivă. Zeamă de clopot (sau de hârleț) = moartea. Zeamă de vorbe = vorbărie deșartă; vorbe goale. ♦ Zeamă de varză = lichid acrișor în care s-a murat varza; moare. 2. Fel de zeamă (1). 3. Lichid pe care îl conțin celulele și țesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. Zeamă de prune = țuică. 4. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeamă = ou fiert puțin, cu albușul necoagulat. ♦ (Rar) Sânge. 5. (Chim.; în sintagma) Zeamă bordeleză = suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă, folosită ca fungicid. [Pl. și: zemi. – Var.: zámă s. f.] – Lat. zema.

DOOM

zeamă s. f., g.-d. art. zémii; (feluri) pl. zémuri

zeamil
ZEAMÍL s. n. Produs alimentar dietetic, ușor asimilabil de organism, obținut prin tratarea amidonului din porumb cu hidroxid de sodiu. [Pr.: ze-a-] – Denumire comercială.

DOOM

zeamíl (ze-a-) s. n.

zeamilul
ZEAMÍL s. n. Produs alimentar dietetic, ușor asimilabil de organism, obținut prin tratarea amidonului din porumb cu hidroxid de sodiu. [Pr.: ze-a-] – Denumire comercială.

DOOM

zeamíl (ze-a-) s. n.

zeamilului
ZEAMÍL s. n. Produs alimentar dietetic, ușor asimilabil de organism, obținut prin tratarea amidonului din porumb cu hidroxid de sodiu. [Pr.: ze-a-] – Denumire comercială.

DOOM

zeamíl (ze-a-) s. n.

zeaua
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zeberea
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zebereai
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zebereala
ZEBEREÁLĂ, zebereli, s. f. (înv.) Sechestrare, sechestru. – Zeberi + suf. -eală.

DOOM

zebereálă (înv.) s. f., g.-d. art. zeberélii; pl. zeberéli

zebeream
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberească
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zebereau
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zebereați
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zebereli
ZEBEREÁLĂ, zebereli, s. f. (înv.) Sechestrare, sechestru. – Zeberi + suf. -eală.

DOOM

zebereálă (înv.) s. f., g.-d. art. zeberélii; pl. zeberéli

zeberelii
ZEBEREÁLĂ, zebereli, s. f. (înv.) Sechestrare, sechestru. – Zeberi + suf. -eală.

DOOM

zebereálă (înv.) s. f., g.-d. art. zeberélii; pl. zeberéli

zeberelile
ZEBEREÁLĂ, zebereli, s. f. (înv.) Sechestrare, sechestru. – Zeberi + suf. -eală.

DOOM

zebereálă (înv.) s. f., g.-d. art. zeberélii; pl. zeberéli

zeberelilor
ZEBEREÁLĂ, zebereli, s. f. (înv.) Sechestrare, sechestru. – Zeberi + suf. -eală.

DOOM

zebereálă (înv.) s. f., g.-d. art. zeberélii; pl. zeberéli

zeberesc
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberește
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberești
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberi
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberii
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberim
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberind
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberire
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberire
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberiră
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberirăm
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberirăți
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberise
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberisem
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberiseră
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberiserăm
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberiserăți
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberiseși
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberiseți
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberit
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberit
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

zeberiși
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zeberiți
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec.

DOOM

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă

zebra
ZÉBRĂ, zebre, s. f. Nume generic dat speciilor de cai sălbatici africani cu blana vărgată cu benzi alternative, deschise și închise; animal care face parte din aceste specii. ♦ Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constând din dungi paralele albe sau galbene. – Din fr. zèbre.

DOOM

zébră (ze-bră) s. f., g.-d. art. zébrei; pl. zébre

zebrat
ZEBRÁT, -Ă, zebrați, -te, adj. (Rar) Vărgat, cu dungi, ca blana zebrei. – Din fr. zébré.

DOOM

zebrát (rar) (ze-brat) adj. m., pl. zebráți; f. zebrátă, pl. zebráte

zebrata
ZEBRÁT, -Ă, zebrați, -te, adj. (Rar) Vărgat, cu dungi, ca blana zebrei. – Din fr. zébré.

DOOM

zebrát (rar) (ze-brat) adj. m., pl. zebráți; f. zebrátă, pl. zebráte

zebrate
ZEBRÁT, -Ă, zebrați, -te, adj. (Rar) Vărgat, cu dungi, ca blana zebrei. – Din fr. zébré.

DOOM

zebrát (rar) (ze-brat) adj. m., pl. zebráți; f. zebrátă, pl. zebráte

zebratei
ZEBRÁT, -Ă, zebrați, -te, adj. (Rar) Vărgat, cu dungi, ca blana zebrei. – Din fr. zébré.

DOOM

zebrát (rar) (ze-brat) adj. m., pl. zebráți; f. zebrátă, pl. zebráte

zebratele
ZEBRÁT, -Ă, zebrați, -te, adj. (Rar) Vărgat, cu dungi, ca blana zebrei. – Din fr. zébré.

DOOM

zebrát (rar) (ze-brat) adj. m., pl. zebráți; f. zebrátă, pl. zebráte

zebratelor
ZEBRÁT, -Ă, zebrați, -te, adj. (Rar) Vărgat, cu dungi, ca blana zebrei. – Din fr. zébré.

DOOM

zebrát (rar) (ze-brat) adj. m., pl. zebráți; f. zebrátă, pl. zebráte

zebratul
ZEBRÁT, -Ă, zebrați, -te, adj. (Rar) Vărgat, cu dungi, ca blana zebrei. – Din fr. zébré.

DOOM

zebrát (rar) (ze-brat) adj. m., pl. zebráți; f. zebrátă, pl. zebráte

zebratului
ZEBRÁT, -Ă, zebrați, -te, adj. (Rar) Vărgat, cu dungi, ca blana zebrei. – Din fr. zébré.

DOOM

zebrát (rar) (ze-brat) adj. m., pl. zebráți; f. zebrátă, pl. zebráte

zebrați
ZEBRÁT, -Ă, zebrați, -te, adj. (Rar) Vărgat, cu dungi, ca blana zebrei. – Din fr. zébré.

DOOM

zebrát (rar) (ze-brat) adj. m., pl. zebráți; f. zebrátă, pl. zebráte

zebrații
ZEBRÁT, -Ă, zebrați, -te, adj. (Rar) Vărgat, cu dungi, ca blana zebrei. – Din fr. zébré.

DOOM

zebrát (rar) (ze-brat) adj. m., pl. zebráți; f. zebrátă, pl. zebráte

zebraților
ZEBRÁT, -Ă, zebrați, -te, adj. (Rar) Vărgat, cu dungi, ca blana zebrei. – Din fr. zébré.

DOOM

zebrát (rar) (ze-brat) adj. m., pl. zebráți; f. zebrátă, pl. zebráte

zebre
ZÉBRĂ, zebre, s. f. Nume generic dat speciilor de cai sălbatici africani cu blana vărgată cu benzi alternative, deschise și închise; animal care face parte din aceste specii. ♦ Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constând din dungi paralele albe sau galbene. – Din fr. zèbre.

DOOM

zébră (ze-bră) s. f., g.-d. art. zébrei; pl. zébre

zebrea
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.

DOOM

zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele

zebreală
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.

DOOM

zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele

zebrei
ZÉBRĂ, zebre, s. f. Nume generic dat speciilor de cai sălbatici africani cu blana vărgată cu benzi alternative, deschise și închise; animal care face parte din aceste specii. ♦ Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constând din dungi paralele albe sau galbene. – Din fr. zèbre.

DOOM

zébră (ze-bră) s. f., g.-d. art. zébrei; pl. zébre

zebrele
ZÉBRĂ, zebre, s. f. Nume generic dat speciilor de cai sălbatici africani cu blana vărgată cu benzi alternative, deschise și închise; animal care face parte din aceste specii. ♦ Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constând din dungi paralele albe sau galbene. – Din fr. zèbre.

DOOM

zébră (ze-bră) s. f., g.-d. art. zébrei; pl. zébre

zebrelit
ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

zebrelor
ZÉBRĂ, zebre, s. f. Nume generic dat speciilor de cai sălbatici africani cu blana vărgată cu benzi alternative, deschise și închise; animal care face parte din aceste specii. ♦ Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constând din dungi paralele albe sau galbene. – Din fr. zèbre.

DOOM

zébră (ze-bră) s. f., g.-d. art. zébrei; pl. zébre

zebroid
ZEBROÍD s.m. Animal rezultat din hibridarea dintre cal și zebră. [Pron. -bro-id. / < germ. Zebroid].

zebroidul
ZEBROÍD s.m. Animal rezultat din hibridarea dintre cal și zebră. [Pron. -bro-id. / < germ. Zebroid].

zebroidului
ZEBROÍD s.m. Animal rezultat din hibridarea dintre cal și zebră. [Pron. -bro-id. / < germ. Zebroid].

zebroizi
ZEBROÍD s.m. Animal rezultat din hibridarea dintre cal și zebră. [Pron. -bro-id. / < germ. Zebroid].

zebroizii
ZEBROÍD s.m. Animal rezultat din hibridarea dintre cal și zebră. [Pron. -bro-id. / < germ. Zebroid].

zebroizilor
ZEBROÍD s.m. Animal rezultat din hibridarea dintre cal și zebră. [Pron. -bro-id. / < germ. Zebroid].

zebru
ZÉBRĂ, zebre, s. f. Nume generic dat speciilor de cai sălbatici africani cu blana vărgată cu benzi alternative, deschise și închise; animal care face parte din aceste specii. ♦ Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constând din dungi paralele albe sau galbene. – Din fr. zèbre.

DOOM

zébră (ze-bră) s. f., g.-d. art. zébrei; pl. zébre

zebu
ZÉBU s. m. Animal mamifer domesticit din țările tropicale asemănător cu boul, caracterizat printr-o cocoașă de grăsime pe greabăn (Bos indicus). [Acc. și: zebú] – Din fr. zébu.

DOOM

zébu (animal) s. m.

zebul
ZÉBU s. m. Animal mamifer domesticit din țările tropicale asemănător cu boul, caracterizat printr-o cocoașă de grăsime pe greabăn (Bos indicus). [Acc. și: zebú] – Din fr. zébu.

DOOM

zébu (animal) s. m.

zebului
ZÉBU s. m. Animal mamifer domesticit din țările tropicale asemănător cu boul, caracterizat printr-o cocoașă de grăsime pe greabăn (Bos indicus). [Acc. și: zebú] – Din fr. zébu.

DOOM

zébu (animal) s. m.

zece
ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem.

DOOM

zeci s. f. pl. (primele ~ de dolari)

zecea
ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem.

DOOM

zeci s. f. pl. (primele ~ de dolari)

zecele
ZÉCELEA, ZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află între al nouălea și al unsprezecelea. – Zece + le + a.

DOOM

zécelea (al ~) num. m., f. a zécea; al X-lea / al 10-lea, a X-a / a 10-a

zecelea
ZÉCELEA, ZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află între al nouălea și al unsprezecelea. – Zece + le + a.

DOOM

zécelea (al ~) num. m., f. a zécea; al X-lea / al 10-lea, a X-a / a 10-a

zecer
ZECÉR, zeceri, s. m. (Reg.) Zece; cifră, carte de joc, ban etc. având această valoare. – Zece + suf. -ar.

DOOM

zécer (reg.) s. m., pl. zéceri

zeceri
ZECÉR, zeceri, s. m. (Reg.) Zece; cifră, carte de joc, ban etc. având această valoare. – Zece + suf. -ar.

DOOM

zécer (reg.) s. m., pl. zéceri

zecerii
ZECÉR, zeceri, s. m. (Reg.) Zece; cifră, carte de joc, ban etc. având această valoare. – Zece + suf. -ar.

DOOM

zécer (reg.) s. m., pl. zéceri

zecerilor
ZECÉR, zeceri, s. m. (Reg.) Zece; cifră, carte de joc, ban etc. având această valoare. – Zece + suf. -ar.

DOOM

zécer (reg.) s. m., pl. zéceri

zecerul
ZECÉR, zeceri, s. m. (Reg.) Zece; cifră, carte de joc, ban etc. având această valoare. – Zece + suf. -ar.

DOOM

zécer (reg.) s. m., pl. zéceri

zecerului
ZECÉR, zeceri, s. m. (Reg.) Zece; cifră, carte de joc, ban etc. având această valoare. – Zece + suf. -ar.

DOOM

zécer (reg.) s. m., pl. zéceri

zeche
ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.

DOOM

zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; pl. zeghi

zechie
ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.

DOOM

zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; pl. zeghi

zeci
ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem.

DOOM

zeci s. f. pl. (primele ~ de dolari)

zecica
ZECÍCĂ s. f. (Fam.) Carte de joc având pe ea zece puncte. – Zece + suf. -ică.

DOOM

zecícă (fam.) s. f.

zecici
ZECÍCĂ s. f. (Fam.) Carte de joc având pe ea zece puncte. – Zece + suf. -ică.

DOOM

zecícă (fam.) s. f.

zecicii
ZECÍCĂ s. f. (Fam.) Carte de joc având pe ea zece puncte. – Zece + suf. -ică.

DOOM

zecícă (fam.) s. f.

zecicile
ZECÍCĂ s. f. (Fam.) Carte de joc având pe ea zece puncte. – Zece + suf. -ică.

DOOM

zecícă (fam.) s. f.

zecicilor
ZECÍCĂ s. f. (Fam.) Carte de joc având pe ea zece puncte. – Zece + suf. -ică.

DOOM

zecícă (fam.) s. f.

zecii
ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem.

DOOM

zeci s. f. pl. (primele ~ de dolari)

zecile
ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem.

DOOM

zeci s. f. pl. (primele ~ de dolari)

zecilea
ZÉCELEA, ZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află între al nouălea și al unsprezecelea. – Zece + le + a.

DOOM

zécelea (al ~) num. m., f. a zécea; al X-lea / al 10-lea, a X-a / a 10-a

zecilor
ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem.

DOOM

zeci s. f. pl. (primele ~ de dolari)

zecimal
ZECIMÁL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor etc. în zece grupe, fiecare grupă având numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).

DOOM

zecimál (referitor la numărul zece) adj. m., pl. zecimáli; f. zecimálă, pl. zecimále

zecimala
ZECIMÁL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor etc. în zece grupe, fiecare grupă având numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).

DOOM

zecimál (referitor la numărul zece) adj. m., pl. zecimáli; f. zecimálă, pl. zecimále

zecimale
ZECIMÁL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor etc. în zece grupe, fiecare grupă având numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).

DOOM

zecimál (referitor la numărul zece) adj. m., pl. zecimáli; f. zecimálă, pl. zecimále

zecimalei
ZECIMÁL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor etc. în zece grupe, fiecare grupă având numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).

DOOM

zecimál (referitor la numărul zece) adj. m., pl. zecimáli; f. zecimálă, pl. zecimále

zecimalele
ZECIMÁL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor etc. în zece grupe, fiecare grupă având numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).

DOOM

zecimál (referitor la numărul zece) adj. m., pl. zecimáli; f. zecimálă, pl. zecimále

zecimalelor
ZECIMÁL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor etc. în zece grupe, fiecare grupă având numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).

DOOM

zecimál (referitor la numărul zece) adj. m., pl. zecimáli; f. zecimálă, pl. zecimále

zecimali
ZECIMÁL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor etc. în zece grupe, fiecare grupă având numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).

DOOM

zecimál (referitor la numărul zece) adj. m., pl. zecimáli; f. zecimálă, pl. zecimále

zecimalii
ZECIMÁL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor etc. în zece grupe, fiecare grupă având numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).

DOOM

zecimál (referitor la numărul zece) adj. m., pl. zecimáli; f. zecimálă, pl. zecimále

zecimalilor
ZECIMÁL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor etc. în zece grupe, fiecare grupă având numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).

DOOM

zecimál (referitor la numărul zece) adj. m., pl. zecimáli; f. zecimálă, pl. zecimále

zecimalul
ZECIMÁL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor etc. în zece grupe, fiecare grupă având numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).

DOOM

zecimál (referitor la numărul zece) adj. m., pl. zecimáli; f. zecimálă, pl. zecimále

zecimalului
ZECIMÁL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal. ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor etc. în zece grupe, fiecare grupă având numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).

DOOM

zecimál (referitor la numărul zece) adj. m., pl. zecimáli; f. zecimálă, pl. zecimále

zecimală
ZECIMÁLĂ, zecimale, s. f. Fiecare dintre cifrele unei fracții zecimale.

DOOM

zecimálă s. f., g.-d. art. zecimálei; pl. zecimále

zecime
ZECÍME, zecimi, s. f. 1. A zecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Prima cifră din dreapta virgulei la numerele zecimale. 2. (În sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului. – Zece + suf. -ime.

DOOM

zecíme s. f., g.-d. art. zecímii; pl. zecími

zecimea
ZECÍME, zecimi, s. f. 1. A zecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Prima cifră din dreapta virgulei la numerele zecimale. 2. (În sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului. – Zece + suf. -ime.

DOOM

zecíme s. f., g.-d. art. zecímii; pl. zecími

zecimi
ZECÍME, zecimi, s. f. 1. A zecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Prima cifră din dreapta virgulei la numerele zecimale. 2. (În sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului. – Zece + suf. -ime.

DOOM

zecíme s. f., g.-d. art. zecímii; pl. zecími

zecimii
ZECÍME, zecimi, s. f. 1. A zecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Prima cifră din dreapta virgulei la numerele zecimale. 2. (În sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului. – Zece + suf. -ime.

DOOM

zecíme s. f., g.-d. art. zecímii; pl. zecími

zecimile
ZECÍME, zecimi, s. f. 1. A zecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Prima cifră din dreapta virgulei la numerele zecimale. 2. (În sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului. – Zece + suf. -ime.

DOOM

zecíme s. f., g.-d. art. zecímii; pl. zecími

zecimilor
ZECÍME, zecimi, s. f. 1. A zecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Prima cifră din dreapta virgulei la numerele zecimale. 2. (În sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului. – Zece + suf. -ime.

DOOM

zecíme s. f., g.-d. art. zecímii; pl. zecími

zeciueală
ZECIUIÁLĂ, zeciuieli, s. f. (Înv.) Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, din vite etc.; dijmă. ♦ (Reg.) Uium la moară. [Pr.: -ciu-ia-] – Zeciui + suf. -eală.

DOOM

zeciuiálă s. f., g.-d. art. zeciuiélii; pl. zeciuiéli

zeciui
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuia
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuiai
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuiala
ZECIUIÁLĂ, zeciuieli, s. f. (Înv.) Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, din vite etc.; dijmă. ♦ (Reg.) Uium la moară. [Pr.: -ciu-ia-] – Zeciui + suf. -eală.

DOOM

zeciuiálă s. f., g.-d. art. zeciuiélii; pl. zeciuiéli

zeciuiam
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuiască
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuiau
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuiați
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuieli
ZECIUIÁLĂ, zeciuieli, s. f. (Înv.) Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, din vite etc.; dijmă. ♦ (Reg.) Uium la moară. [Pr.: -ciu-ia-] – Zeciui + suf. -eală.

DOOM

zeciuiálă s. f., g.-d. art. zeciuiélii; pl. zeciuiéli

zeciuielii
ZECIUIÁLĂ, zeciuieli, s. f. (Înv.) Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, din vite etc.; dijmă. ♦ (Reg.) Uium la moară. [Pr.: -ciu-ia-] – Zeciui + suf. -eală.

DOOM

zeciuiálă s. f., g.-d. art. zeciuiélii; pl. zeciuiéli

zeciuielile
ZECIUIÁLĂ, zeciuieli, s. f. (Înv.) Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, din vite etc.; dijmă. ♦ (Reg.) Uium la moară. [Pr.: -ciu-ia-] – Zeciui + suf. -eală.

DOOM

zeciuiálă s. f., g.-d. art. zeciuiélii; pl. zeciuiéli

zeciuielilor
ZECIUIÁLĂ, zeciuieli, s. f. (Înv.) Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, din vite etc.; dijmă. ♦ (Reg.) Uium la moară. [Pr.: -ciu-ia-] – Zeciui + suf. -eală.

DOOM

zeciuiálă s. f., g.-d. art. zeciuiélii; pl. zeciuiéli

zeciuiesc
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuiește
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuiești
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuii
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuim
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuind
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuire
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuire
ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; zeciuit¹; dijmuire. – V. zeciui.

DOOM

zeciuíre (înv.) s. f., g.-d. art. zeciuírii; pl. zeciuíri

zeciuirea
ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; zeciuit¹; dijmuire. – V. zeciui.

DOOM

zeciuíre (înv.) s. f., g.-d. art. zeciuírii; pl. zeciuíri

zeciuiri
ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; zeciuit¹; dijmuire. – V. zeciui.

DOOM

zeciuíre (înv.) s. f., g.-d. art. zeciuírii; pl. zeciuíri

zeciuirii
ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; zeciuit¹; dijmuire. – V. zeciui.

DOOM

zeciuíre (înv.) s. f., g.-d. art. zeciuírii; pl. zeciuíri

zeciuirile
ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; zeciuit¹; dijmuire. – V. zeciui.

DOOM

zeciuíre (înv.) s. f., g.-d. art. zeciuírii; pl. zeciuíri

zeciuirilor
ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; zeciuit¹; dijmuire. – V. zeciui.

DOOM

zeciuíre (înv.) s. f., g.-d. art. zeciuírii; pl. zeciuíri

zeciuiră
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuirăm
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuirăți
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuise
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuisem
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuiseră
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuiserăm
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuiserăți
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuiseși
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuiseți
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuit
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuit
ZECIUÍT², -Ă, zeciuiți, -te, adj. (Înv.) Din care s-a plătit zeciuială; dijmuit. – V. zeciui.

zeciuit
ZECIUÍT¹, zeciuituri, s. n. (Înv.) Zeciuire. – V. zeciui.

DOOM

zeciuít (înv.) s. n., pl. zeciuíturi

zeciuitor
ZECIUITÓR, zeciuitóri, s. m. Dijmuitor; persoană însărcinată cu strângerea dijmei. (din zeciui)

zeciuitul
ZECIUÍT¹, zeciuituri, s. n. (Înv.) Zeciuire. – V. zeciui.

DOOM

zeciuít (înv.) s. n., pl. zeciuíturi

zeciuitului
ZECIUÍT¹, zeciuituri, s. n. (Înv.) Zeciuire. – V. zeciui.

DOOM

zeciuít (înv.) s. n., pl. zeciuíturi

zeciuituri
ZECIUÍT¹, zeciuituri, s. n. (Înv.) Zeciuire. – V. zeciui.

DOOM

zeciuít (înv.) s. n., pl. zeciuíturi

zeciuiturile
ZECIUÍT¹, zeciuituri, s. n. (Înv.) Zeciuire. – V. zeciui.

DOOM

zeciuít (înv.) s. n., pl. zeciuíturi

zeciuiturilor
ZECIUÍT¹, zeciuituri, s. n. (Înv.) Zeciuire. – V. zeciui.

DOOM

zeciuít (înv.) s. n., pl. zeciuíturi

zeciuiși
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuiți
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

DOOM

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuri
ZÉCIURI s. n. pl. (Rar) Figuri desenate; motive (geometrice) decorative. – Et. nec.

DOOM

zéciuri (motive decorative) (rar) s. n. pl.

zee
ZÉE, zee, s. f. (Înv., rar) Zeiță. [Scris și: zeie] – Din zeu.

DOOM

zée (înv., rar) s. f., art. zéea, g.-d. art. zéei; pl. zée

zeefet
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet.

DOOM

zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi

zefchiu
zéfchiu (-uri), s. n. – Distracție, recreare. – Var. zăfchiu, zevchiu. Tc. (arab.) zevk „gust” (Șeineanu, II, 388), cf. ngr. ζέφϰι, sb. zevak „comoditate”.

zefir
Zefir = Zephyrus.

zefir
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír² (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri

zefir
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír¹ (vânt) s. m., pl. zefíri

zefire
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír² (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri

zefirele
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír² (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri

zefirelor
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír² (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri

zefiri
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír¹ (vânt) s. m., pl. zefíri

zefirii
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír¹ (vânt) s. m., pl. zefíri

zefirilor
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír¹ (vânt) s. m., pl. zefíri

zefirul
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír² (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri

zefirul
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír¹ (vânt) s. m., pl. zefíri

zefirului
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír² (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri

zefirului
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír¹ (vânt) s. m., pl. zefíri

zefiruri
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír² (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri

zefirurile
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír² (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri

zefirurilor
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

DOOM

zefír² (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri

zeflemea
ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

DOOM

zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele

zeflemeaua
ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

DOOM

zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele

zeflemele
ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

DOOM

zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele

zeflemelei
ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

DOOM

zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele

zeflemelele
ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

DOOM

zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele

zeflemelelor
ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

DOOM

zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele

zeflemisea
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemiseai
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemiseam
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisească
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemiseau
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemiseați
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisesc
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisește
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisești
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisi
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisii
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisim
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisind
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisire
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisire
ZEFLEMISÍRE, zeflemisiri, s. f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare. – V. zeflemisi.

DOOM

zeflemisíre (ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisírii; pl. zeflemisíri

zeflemisirea
ZEFLEMISÍRE, zeflemisiri, s. f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare. – V. zeflemisi.

DOOM

zeflemisíre (ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisírii; pl. zeflemisíri

zeflemisiri
ZEFLEMISÍRE, zeflemisiri, s. f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare. – V. zeflemisi.

DOOM

zeflemisíre (ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisírii; pl. zeflemisíri

zeflemisirii
ZEFLEMISÍRE, zeflemisiri, s. f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare. – V. zeflemisi.

DOOM

zeflemisíre (ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisírii; pl. zeflemisíri

zeflemisirile
ZEFLEMISÍRE, zeflemisiri, s. f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare. – V. zeflemisi.

DOOM

zeflemisíre (ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisírii; pl. zeflemisíri

zeflemisirilor
ZEFLEMISÍRE, zeflemisiri, s. f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare. – V. zeflemisi.

DOOM

zeflemisíre (ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisírii; pl. zeflemisíri

zeflemisiră
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisirăm
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisirăți
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisise
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisisem
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisiseră
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisiserăm
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisiserăți
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisiseși
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisiseți
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisit
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisit
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

zeflemisiși
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisiți
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

DOOM

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemism
ZEFLEMÍSM s. n. (Rar) Înclinare, atitudine, dispoziție de a lua totul în zeflemea. – Zeflemea + suf. -ism.

DOOM

zeflemísm (rar) (ze-fle-) s. n.

zeflemismul
ZEFLEMÍSM s. n. (Rar) Înclinare, atitudine, dispoziție de a lua totul în zeflemea. – Zeflemea + suf. -ism.

DOOM

zeflemísm (rar) (ze-fle-) s. n.

zeflemismului
ZEFLEMÍSM s. n. (Rar) Înclinare, atitudine, dispoziție de a lua totul în zeflemea. – Zeflemea + suf. -ism.

DOOM

zeflemísm (rar) (ze-fle-) s. n.

zeflemist
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

DOOM

zeflemíst (ze-fle-) adj. m., pl. zeflemíști; f. zeflemístă pl. zeflemiste

zeflemista
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

DOOM

zeflemíst (ze-fle-) adj. m., pl. zeflemíști; f. zeflemístă pl. zeflemiste

zeflemiste
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

DOOM

zeflemíst (ze-fle-) adj. m., pl. zeflemíști; f. zeflemístă pl. zeflemiste

zeflemistei
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

DOOM

zeflemíst (ze-fle-) adj. m., pl. zeflemíști; f. zeflemístă pl. zeflemiste

zeflemistele
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

DOOM

zeflemíst (ze-fle-) adj. m., pl. zeflemíști; f. zeflemístă pl. zeflemiste

zeflemistelor
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

DOOM

zeflemíst (ze-fle-) adj. m., pl. zeflemíști; f. zeflemístă pl. zeflemiste

zeflemistul
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

DOOM

zeflemíst (ze-fle-) adj. m., pl. zeflemíști; f. zeflemístă pl. zeflemiste

zeflemistului
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

DOOM

zeflemíst (ze-fle-) adj. m., pl. zeflemíști; f. zeflemístă pl. zeflemiste

zeflemitoare
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

DOOM

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitoarea
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

DOOM

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitoarei
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

DOOM

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitoarele
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

DOOM

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitoarelor
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

DOOM

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitor
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

DOOM

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitori
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

DOOM

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitorii
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

DOOM

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitorilor
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

DOOM

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitorul
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

DOOM

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitorului
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

DOOM

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemiști
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

DOOM

zeflemíst (ze-fle-) adj. m., pl. zeflemíști; f. zeflemístă pl. zeflemiste

zeflemiștii
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

DOOM

zeflemíst (ze-fle-) adj. m., pl. zeflemíști; f. zeflemístă pl. zeflemiste

zeflemiștilor
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

DOOM

zeflemíst (ze-fle-) adj. m., pl. zeflemíști; f. zeflemístă pl. zeflemiste

zeflia
ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

DOOM

zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

zeflie
ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

DOOM

zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

zefliei
ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

DOOM

zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

zeflii
ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

DOOM

zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

zefliii
ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

DOOM

zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

zefliile
ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

DOOM

zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

zefliilor
ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

DOOM

zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

zefliu
ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

DOOM

zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

zefliul
ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

DOOM

zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

zefliului
ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

DOOM

zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

zeft
ZEFT s. n. (Reg.) Catran, smoală.

DOOM

zeft (înv.) s. n.

zeftul
ZEFT s. n. (Reg.) Catran, smoală.

DOOM

zeft (înv.) s. n.

zeftului
ZEFT s. n. (Reg.) Catran, smoală.

DOOM

zeft (înv.) s. n.

zegar
zegar, zegari s. m. (intl.) deținut.

zeghe
ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.

DOOM

zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; pl. zeghi

zeghea
ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.

DOOM

zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; pl. zeghi

zeghi
ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.

DOOM

zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; pl. zeghi

zeghie
ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.

DOOM

zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; pl. zeghi

zeghii
ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.

DOOM

zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; pl. zeghi

zeghile
ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.

DOOM

zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; pl. zeghi

zeghilor
ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.

DOOM

zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; pl. zeghi

zeghism
ZEGÍSM s.n. Teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă limitativă, potrivit căreia populația globului, cererea de produse alimentare și poluarea ar înregistra creșteri într-un mod progresiv, amenințător, în timp ce resursele globului s-ar afla în cantități limitate, lumea îndreptându-se astfel rapid spre autodistrugere. [Var. zeghism s.n. / < engl. z(ero) e(conomic) g(rowth) – creștere economică nulă + -ism].

zegism
ZEGÍSM s.n. Teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă limitativă, potrivit căreia populația globului, cererea de produse alimentare și poluarea ar înregistra creșteri într-un mod progresiv, amenințător, în timp ce resursele globului s-ar afla în cantități limitate, lumea îndreptându-se astfel rapid spre autodistrugere. [Var. zeghism s.n. / < engl. z(ero) e(conomic) g(rowth) – creștere economică nulă + -ism].

zegismul
ZEGÍSM s.n. Teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă limitativă, potrivit căreia populația globului, cererea de produse alimentare și poluarea ar înregistra creșteri într-un mod progresiv, amenințător, în timp ce resursele globului s-ar afla în cantități limitate, lumea îndreptându-se astfel rapid spre autodistrugere. [Var. zeghism s.n. / < engl. z(ero) e(conomic) g(rowth) – creștere economică nulă + -ism].

zegismului
ZEGÍSM s.n. Teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă limitativă, potrivit căreia populația globului, cererea de produse alimentare și poluarea ar înregistra creșteri într-un mod progresiv, amenințător, în timp ce resursele globului s-ar afla în cantități limitate, lumea îndreptându-se astfel rapid spre autodistrugere. [Var. zeghism s.n. / < engl. z(ero) e(conomic) g(rowth) – creștere economică nulă + -ism].

zegras
ZÉGRAS s. n. Iarbă-de-mare. – Din germ. Seegras.

DOOM

zégras (ze-gras) s. n.

zegrasul
ZÉGRAS s. n. Iarbă-de-mare. – Din germ. Seegras.

DOOM

zégras (ze-gras) s. n.

zegrasului
ZÉGRAS s. n. Iarbă-de-mare. – Din germ. Seegras.

DOOM

zégras (ze-gras) s. n.

zei
ZEU², zei, s. m. Divinitate păgână; idol. ♦ Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. ♦ (Fam.; ir.) Om cu putere, cu influență (politică); șef, conducător. ◊ Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducători. – Lat. deus.

DOOM

zeu s. m., art. zéul; pl. zei, art. zéii

zeia
ZÉE, zee, s. f. (Înv., rar) Zeiță. [Scris și: zeie] – Din zeu.

DOOM

zée (înv., rar) s. f., art. zéea, g.-d. art. zéei; pl. zée

zeiasca
ZEIÉSC, -IÁSCĂ, zeiești, adj. (Rar) De zeu. [Pr.: ze-iesc] – Zeu + suf. -esc.

DOOM

zeiésc (rar) adj. m. f. zeiáscă; pl. m. și f. zeiéști

zeie
ZÉE, zee, s. f. (Înv., rar) Zeiță. [Scris și: zeie] – Din zeu.

DOOM

zée (înv., rar) s. f., art. zéea, g.-d. art. zéei; pl. zée

zeiei
ZÉE, zee, s. f. (Înv., rar) Zeiță. [Scris și: zeie] – Din zeu.

DOOM

zée (înv., rar) s. f., art. zéea, g.-d. art. zéei; pl. zée

zeiele
ZÉE, zee, s. f. (Înv., rar) Zeiță. [Scris și: zeie] – Din zeu.

DOOM

zée (înv., rar) s. f., art. zéea, g.-d. art. zéei; pl. zée

zeielor
ZÉE, zee, s. f. (Înv., rar) Zeiță. [Scris și: zeie] – Din zeu.

DOOM

zée (înv., rar) s. f., art. zéea, g.-d. art. zéei; pl. zée

zeiesc
ZEIÉSC, -IÁSCĂ, zeiești, adj. (Rar) De zeu. [Pr.: ze-iesc] – Zeu + suf. -esc.

DOOM

zeiésc (rar) adj. m. f. zeiáscă; pl. m. și f. zeiéști

zeiescul
ZEIÉSC, -IÁSCĂ, zeiești, adj. (Rar) De zeu. [Pr.: ze-iesc] – Zeu + suf. -esc.

DOOM

zeiésc (rar) adj. m. f. zeiáscă; pl. m. și f. zeiéști

zeiescului
ZEIÉSC, -IÁSCĂ, zeiești, adj. (Rar) De zeu. [Pr.: ze-iesc] – Zeu + suf. -esc.

DOOM

zeiésc (rar) adj. m. f. zeiáscă; pl. m. și f. zeiéști

zeiești
ZEIÉSC, -IÁSCĂ, zeiești, adj. (Rar) De zeu. [Pr.: ze-iesc] – Zeu + suf. -esc.

DOOM

zeiésc (rar) adj. m. f. zeiáscă; pl. m. și f. zeiéști

zeieștii
ZEIÉSC, -IÁSCĂ, zeiești, adj. (Rar) De zeu. [Pr.: ze-iesc] – Zeu + suf. -esc.

DOOM

zeiésc (rar) adj. m. f. zeiáscă; pl. m. și f. zeiéști

zeieștile
ZEIÉSC, -IÁSCĂ, zeiești, adj. (Rar) De zeu. [Pr.: ze-iesc] – Zeu + suf. -esc.

DOOM

zeiésc (rar) adj. m. f. zeiáscă; pl. m. și f. zeiéști

zeieștilor
ZEIÉSC, -IÁSCĂ, zeiești, adj. (Rar) De zeu. [Pr.: ze-iesc] – Zeu + suf. -esc.

DOOM

zeiésc (rar) adj. m. f. zeiáscă; pl. m. și f. zeiéști

zeific
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeifica
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificai
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificam
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificare
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificare
ZEIFICÁRE, zeificări, s. f. Acțiunea de a zeifica, deificare. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificarea
ZEIFICÁRE, zeificări, s. f. Acțiunea de a zeifica, deificare. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificară
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificarăm
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificarăți
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificase
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificasem
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificaseră
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificaserăm
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificaserăți
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificaseși
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificaseți
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificat
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificat
ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificata
ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificate
ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificatei
ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificatele
ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificatelor
ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificatul
ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificatului
ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificau
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificași
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificați
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificați
ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificații
ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificaților
ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeifice
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeifici
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificând
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificînd
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeificări
ZEIFICÁRE, zeificări, s. f. Acțiunea de a zeifica, deificare. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificării
ZEIFICÁRE, zeificări, s. f. Acțiunea de a zeifica, deificare. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificările
ZEIFICÁRE, zeificări, s. f. Acțiunea de a zeifica, deificare. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificărilor
ZEIFICÁRE, zeificări, s. f. Acțiunea de a zeifica, deificare. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeii
ZEU², zei, s. m. Divinitate păgână; idol. ♦ Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. ♦ (Fam.; ir.) Om cu putere, cu influență (politică); șef, conducător. ◊ Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducători. – Lat. deus.

DOOM

zeu s. m., art. zéul; pl. zei, art. zéii

zeilor
ZEU², zei, s. m. Divinitate păgână; idol. ♦ Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. ♦ (Fam.; ir.) Om cu putere, cu influență (politică); șef, conducător. ◊ Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducători. – Lat. deus.

DOOM

zeu s. m., art. zéul; pl. zei, art. zéii

zeina
ZEÍNĂ s. f. Proteină care se extrage din boabele de porumb. – Din fr. zéine.

DOOM

zeínă s. f., g.-d. art. zeínei

zeine
ZEÍNĂ s. f. Proteină care se extrage din boabele de porumb. – Din fr. zéine.

DOOM

zeínă s. f., g.-d. art. zeínei

zeinei
ZEÍNĂ s. f. Proteină care se extrage din boabele de porumb. – Din fr. zéine.

DOOM

zeínă s. f., g.-d. art. zeínei

zeinele
ZEÍNĂ s. f. Proteină care se extrage din boabele de porumb. – Din fr. zéine.

DOOM

zeínă s. f., g.-d. art. zeínei

zeinelor
ZEÍNĂ s. f. Proteină care se extrage din boabele de porumb. – Din fr. zéine.

DOOM

zeínă s. f., g.-d. art. zeínei

zeire
ZEÍRE s. f. Zeitate. (cf. zău)

zeitate
ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).

DOOM

zeítate (ze-i-) s. f., g.-d. art. zeítății; pl. zeítăți

zeitatea
ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).

DOOM

zeítate (ze-i-) s. f., g.-d. art. zeítății; pl. zeítăți

zeități
ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).

DOOM

zeítate (ze-i-) s. f., g.-d. art. zeítății; pl. zeítăți

zeității
ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).

DOOM

zeítate (ze-i-) s. f., g.-d. art. zeítății; pl. zeítăți

zeitățile
ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).

DOOM

zeítate (ze-i-) s. f., g.-d. art. zeítății; pl. zeítăți

zeităților
ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).

DOOM

zeítate (ze-i-) s. f., g.-d. art. zeítății; pl. zeítăți

zeița
ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iță.

DOOM

zeíță s. f., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe

zeițe
ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iță.

DOOM

zeíță s. f., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe

zeiței
ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iță.

DOOM

zeíță s. f., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe

zeițele
ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iță.

DOOM

zeíță s. f., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe

zeițelor
ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iță.

DOOM

zeíță s. f., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe

zeițo
ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iță.

DOOM

zeíță s. f., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe

zel
ZEL s. n. Râvnă, sârguință; ardoare. ◊ Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. – Din fr. zèle, lat. zelus.

DOOM

zel s. n.

zelar
ZELÁR, zelare, s. n. (Rar) Zale, platoșă. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zelár (platoșă) (rar) s. n., pl. zeláre

zelare
ZELÁR, zelare, s. n. (Rar) Zale, platoșă. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zelár (platoșă) (rar) s. n., pl. zeláre

zelarele
ZELÁR, zelare, s. n. (Rar) Zale, platoșă. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zelár (platoșă) (rar) s. n., pl. zeláre

zelarelor
ZELÁR, zelare, s. n. (Rar) Zale, platoșă. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zelár (platoșă) (rar) s. n., pl. zeláre

zelarul
ZELÁR, zelare, s. n. (Rar) Zale, platoșă. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zelár (platoșă) (rar) s. n., pl. zeláre

zelarului
ZELÁR, zelare, s. n. (Rar) Zale, platoșă. – Za² + suf. -ar.

DOOM

zelár (platoșă) (rar) s. n., pl. zeláre

zelatoare
ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.

zelator
ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.

zelatori
ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.

zelatorii
ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.

zelatorilor
ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.

zelatorul
ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.

zelatorule
ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.

zelatorului
ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.

zele
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zelei
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zelele
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zelelor
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zelemet
SILIMÉT s. n. v. selemet.

DOOM

selemét (înv.) s. n.

zeloasa
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă, de ardoare. – Zel + suf. -os.

DOOM

zelós adj. m., pl. zelóși; f. zeloásă, pl. zeloáse

zeloase
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă, de ardoare. – Zel + suf. -os.

DOOM

zelós adj. m., pl. zelóși; f. zeloásă, pl. zeloáse

zeloasei
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă, de ardoare. – Zel + suf. -os.

DOOM

zelós adj. m., pl. zelóși; f. zeloásă, pl. zeloáse

zeloasele
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă, de ardoare. – Zel + suf. -os.

DOOM

zelós adj. m., pl. zelóși; f. zeloásă, pl. zeloáse

zeloaselor
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă, de ardoare. – Zel + suf. -os.

DOOM

zelós adj. m., pl. zelóși; f. zeloásă, pl. zeloáse

zelos
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă, de ardoare. – Zel + suf. -os.

DOOM

zelós adj. m., pl. zelóși; f. zeloásă, pl. zeloáse

zelosul
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă, de ardoare. – Zel + suf. -os.

DOOM

zelós adj. m., pl. zelóși; f. zeloásă, pl. zeloáse

zelosului
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă, de ardoare. – Zel + suf. -os.

DOOM

zelós adj. m., pl. zelóși; f. zeloásă, pl. zeloáse

zeloși
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă, de ardoare. – Zel + suf. -os.

DOOM

zelós adj. m., pl. zelóși; f. zeloásă, pl. zeloáse

zeloșii
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă, de ardoare. – Zel + suf. -os.

DOOM

zelós adj. m., pl. zelóși; f. zeloásă, pl. zeloáse

zeloșilor
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă, de ardoare. – Zel + suf. -os.

DOOM

zelós adj. m., pl. zelóși; f. zeloásă, pl. zeloáse

zelul
ZEL s. n. Râvnă, sârguință; ardoare. ◊ Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. – Din fr. zèle, lat. zelus.

DOOM

zel s. n.

zelului
ZEL s. n. Râvnă, sârguință; ardoare. ◊ Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. – Din fr. zèle, lat. zelus.

DOOM

zel s. n.

zeluri
ZEL s. n. Râvnă, sârguință; ardoare. ◊ Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. – Din fr. zèle, lat. zelus.

DOOM

zel s. n.

zelurile
ZEL s. n. Râvnă, sârguință; ardoare. ◊ Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. – Din fr. zèle, lat. zelus.

DOOM

zel s. n.

zelurilor
ZEL s. n. Râvnă, sârguință; ardoare. ◊ Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. – Din fr. zèle, lat. zelus.

DOOM

zel s. n.

zembil
ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] – Din tc. zembili.

DOOM

zimbíl (înv., reg.) s. n., pl. zimbíluri / zimbíle

zemi
ZEÁMĂ, (2) zemuri, s. f. 1. Fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb. ◊ Expr. A mânca singur bucatele și a lăsa altora zeama = a trage singur tot folosul, lăsând altora foarte puțin sau nimic. A nu fi de nicio zeamă, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeamă lungă = a) mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b) vorbărie lungă, lipsită de interes; p. ext. persoană care vorbește mult și fără nicio noimă. Tot de-o zeamă = deopotrivă. Zeamă de clopot (sau de hârleț) = moartea. Zeamă de vorbe = vorbărie deșartă; vorbe goale. ♦ Zeamă de varză = lichid acrișor în care s-a murat varza; moare. 2. Fel de zeamă (1). 3. Lichid pe care îl conțin celulele și țesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. Zeamă de prune = țuică. 4. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeamă = ou fiert puțin, cu albușul necoagulat. ♦ (Rar) Sânge. 5. (Chim.; în sintagma) Zeamă bordeleză = suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă, folosită ca fungicid. [Pl. și: zemi. – Var.: zámă s. f.] – Lat. zema.

DOOM

zeamă s. f., g.-d. art. zémii; (feluri) pl. zémuri

zemii
ZEÁMĂ, (2) zemuri, s. f. 1. Fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb. ◊ Expr. A mânca singur bucatele și a lăsa altora zeama = a trage singur tot folosul, lăsând altora foarte puțin sau nimic. A nu fi de nicio zeamă, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeamă lungă = a) mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b) vorbărie lungă, lipsită de interes; p. ext. persoană care vorbește mult și fără nicio noimă. Tot de-o zeamă = deopotrivă. Zeamă de clopot (sau de hârleț) = moartea. Zeamă de vorbe = vorbărie deșartă; vorbe goale. ♦ Zeamă de varză = lichid acrișor în care s-a murat varza; moare. 2. Fel de zeamă (1). 3. Lichid pe care îl conțin celulele și țesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. Zeamă de prune = țuică. 4. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeamă = ou fiert puțin, cu albușul necoagulat. ♦ (Rar) Sânge. 5. (Chim.; în sintagma) Zeamă bordeleză = suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă, folosită ca fungicid. [Pl. și: zemi. – Var.: zámă s. f.] – Lat. zema.

DOOM

zeamă s. f., g.-d. art. zémii; (feluri) pl. zémuri

zemnic
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.

DOOM

zémnic (reg.) s. n., pl. zémnice

zemnice
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.

DOOM

zémnic (reg.) s. n., pl. zémnice

zemnicele
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.

DOOM

zémnic (reg.) s. n., pl. zémnice

zemnicelor
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.

DOOM

zémnic (reg.) s. n., pl. zémnice

zemnicul
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.

DOOM

zémnic (reg.) s. n., pl. zémnice

zemnicului
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.

DOOM

zémnic (reg.) s. n., pl. zémnice

zemoasa
ZEMÓS, -OÁSĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre, fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.; înv. și reg.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.

DOOM

zemós² (reg.) s. m. pl. zemóși

zemoase
ZEMÓS, -OÁSĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre, fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.; înv. și reg.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.

DOOM

zemós² (reg.) s. m. pl. zemóși

zemoasei
ZEMÓS, -OÁSĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre, fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.; înv. și reg.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.

DOOM

zemós² (reg.) s. m. pl. zemóși

zemoasele
ZEMÓS, -OÁSĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre, fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.; înv. și reg.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.

DOOM

zemós² (reg.) s. m. pl. zemóși

zemoaselor
ZEMÓS, -OÁSĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre, fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.; înv. și reg.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.

DOOM

zemós² (reg.) s. m. pl. zemóși

zemos
ZEMÓS, -OÁSĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre, fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.; înv. și reg.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.

DOOM

zemós² (reg.) s. m. pl. zemóși

zemosul
ZEMÓS, -OÁSĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre, fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.; înv. și reg.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.

DOOM

zemós² (reg.) s. m. pl. zemóși

zemosului
ZEMÓS, -OÁSĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre, fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.; înv. și reg.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.

DOOM

zemós² (reg.) s. m. pl. zemóși

zemoșea
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.

DOOM

!zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se

zemoșească
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.

DOOM

!zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se

zemoșeau
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.

DOOM

!zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se

zemoșel
ZEMOȘÉL, zemoșei, s. m. (Mold.; și cu pronunțarea zămoșel sau zămoșăl) Diminutiv al lui z e m o s. Alămii prea frumoasă, care semăna chiar ca niște zămoșăi. DRĂGHICI, R. 67.

zemoșesc
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.

DOOM

!zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se

zemoșește
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.

DOOM

!zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se

zemoși
ZEMÓS, -OÁSĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre, fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.; înv. și reg.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.

DOOM

zemós² (reg.) s. m. pl. zemóși

zemoși
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.

DOOM

!zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se

zemoșii
ZEMÓS, -OÁSĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre, fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.; înv. și reg.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.

DOOM

zemós² (reg.) s. m. pl. zemóși

zemoșilor
ZEMÓS, -OÁSĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre, fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.; înv. și reg.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.

DOOM

zemós² (reg.) s. m. pl. zemóși

zemoșind
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.

DOOM

!zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se

zemoșire
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.

DOOM

!zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se

zemoșire
ZEMOȘÍRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a se zemoși și rezultatul ei. – V. zemoși.

DOOM

zemoșíre (reg.) s. 1, g.-d. art. zemoșírii

zemoșirea
ZEMOȘÍRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a se zemoși și rezultatul ei. – V. zemoși.

DOOM

zemoșíre (reg.) s. 1, g.-d. art. zemoșírii

zemoșiri
ZEMOȘÍRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a se zemoși și rezultatul ei. – V. zemoși.

DOOM

zemoșíre (reg.) s. 1, g.-d. art. zemoșírii

zemoșirii
ZEMOȘÍRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a se zemoși și rezultatul ei. – V. zemoși.

DOOM

zemoșíre (reg.) s. 1, g.-d. art. zemoșírii

zemoșirile
ZEMOȘÍRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a se zemoși și rezultatul ei. – V. zemoși.

DOOM

zemoșíre (reg.) s. 1, g.-d. art. zemoșírii

zemoșirilor
ZEMOȘÍRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a se zemoși și rezultatul ei. – V. zemoși.

DOOM

zemoșíre (reg.) s. 1, g.-d. art. zemoșírii

zemoșiră
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.

DOOM

!zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se

zemoșise
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.

DOOM

!zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se

zemoșiseră
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.

DOOM

!zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se

zemoșit
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.

DOOM

!zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se

zemui
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

DOOM

zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă

zemuia
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

DOOM

zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă

zemuiască
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

DOOM

zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă

zemuiau
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

DOOM

zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă

zemuiesc
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

DOOM

zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă

zemuiește
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

DOOM

zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă

zemuind
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

DOOM

zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă

zemuire
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

DOOM

zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă

zemuiră
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

DOOM

zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă

zemuise
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

DOOM

zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă

zemuiseră
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

DOOM

zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă

zemuit
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

DOOM

zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă

zemuri
ZEÁMĂ, (2) zemuri, s. f. 1. Fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb. ◊ Expr. A mânca singur bucatele și a lăsa altora zeama = a trage singur tot folosul, lăsând altora foarte puțin sau nimic. A nu fi de nicio zeamă, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeamă lungă = a) mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b) vorbărie lungă, lipsită de interes; p. ext. persoană care vorbește mult și fără nicio noimă. Tot de-o zeamă = deopotrivă. Zeamă de clopot (sau de hârleț) = moartea. Zeamă de vorbe = vorbărie deșartă; vorbe goale. ♦ Zeamă de varză = lichid acrișor în care s-a murat varza; moare. 2. Fel de zeamă (1). 3. Lichid pe care îl conțin celulele și țesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. Zeamă de prune = țuică. 4. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeamă = ou fiert puțin, cu albușul necoagulat. ♦ (Rar) Sânge. 5. (Chim.; în sintagma) Zeamă bordeleză = suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă, folosită ca fungicid. [Pl. și: zemi. – Var.: zámă s. f.] – Lat. zema.

DOOM

zeamă s. f., g.-d. art. zémii; (feluri) pl. zémuri

zemurile
ZEÁMĂ, (2) zemuri, s. f. 1. Fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb. ◊ Expr. A mânca singur bucatele și a lăsa altora zeama = a trage singur tot folosul, lăsând altora foarte puțin sau nimic. A nu fi de nicio zeamă, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeamă lungă = a) mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b) vorbărie lungă, lipsită de interes; p. ext. persoană care vorbește mult și fără nicio noimă. Tot de-o zeamă = deopotrivă. Zeamă de clopot (sau de hârleț) = moartea. Zeamă de vorbe = vorbărie deșartă; vorbe goale. ♦ Zeamă de varză = lichid acrișor în care s-a murat varza; moare. 2. Fel de zeamă (1). 3. Lichid pe care îl conțin celulele și țesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. Zeamă de prune = țuică. 4. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeamă = ou fiert puțin, cu albușul necoagulat. ♦ (Rar) Sânge. 5. (Chim.; în sintagma) Zeamă bordeleză = suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă, folosită ca fungicid. [Pl. și: zemi. – Var.: zámă s. f.] – Lat. zema.

DOOM

zeamă s. f., g.-d. art. zémii; (feluri) pl. zémuri

zemurilor
ZEÁMĂ, (2) zemuri, s. f. 1. Fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb. ◊ Expr. A mânca singur bucatele și a lăsa altora zeama = a trage singur tot folosul, lăsând altora foarte puțin sau nimic. A nu fi de nicio zeamă, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeamă lungă = a) mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b) vorbărie lungă, lipsită de interes; p. ext. persoană care vorbește mult și fără nicio noimă. Tot de-o zeamă = deopotrivă. Zeamă de clopot (sau de hârleț) = moartea. Zeamă de vorbe = vorbărie deșartă; vorbe goale. ♦ Zeamă de varză = lichid acrișor în care s-a murat varza; moare. 2. Fel de zeamă (1). 3. Lichid pe care îl conțin celulele și țesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. Zeamă de prune = țuică. 4. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeamă = ou fiert puțin, cu albușul necoagulat. ♦ (Rar) Sânge. 5. (Chim.; în sintagma) Zeamă bordeleză = suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă, folosită ca fungicid. [Pl. și: zemi. – Var.: zámă s. f.] – Lat. zema.

DOOM

zeamă s. f., g.-d. art. zémii; (feluri) pl. zémuri

zemârcă
ZEMẤRCĂ s. f. (Var.) Zămurcă.

zen
zen s. invar. (tox.) LSD-25.

zenana
ZENANÁ, (2) zenanale, s. f. 1. Țesătură cu urzeală de mătase și băteală de bumbac sau de vigonie, pe o parte lucioasă și pe cealaltă scămoșată, utilizată la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte pentru femei. 2. (La pl.) Sortimente de zenana (1). [Var.: zananá s. f.] – Din fr. zenana.

DOOM

zenaná s. f., art. zenanáua, g.-d. art. zenanálei; (sorturi) pl. zenanále, art. zenanálele

zenanale
ZENANÁ, (2) zenanale, s. f. 1. Țesătură cu urzeală de mătase și băteală de bumbac sau de vigonie, pe o parte lucioasă și pe cealaltă scămoșată, utilizată la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte pentru femei. 2. (La pl.) Sortimente de zenana (1). [Var.: zananá s. f.] – Din fr. zenana.

DOOM

zenaná s. f., art. zenanáua, g.-d. art. zenanálei; (sorturi) pl. zenanále, art. zenanálele

zenanalei
ZENANÁ, (2) zenanale, s. f. 1. Țesătură cu urzeală de mătase și băteală de bumbac sau de vigonie, pe o parte lucioasă și pe cealaltă scămoșată, utilizată la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte pentru femei. 2. (La pl.) Sortimente de zenana (1). [Var.: zananá s. f.] – Din fr. zenana.

DOOM

zenaná s. f., art. zenanáua, g.-d. art. zenanálei; (sorturi) pl. zenanále, art. zenanálele

zenanalele
ZENANÁ, (2) zenanale, s. f. 1. Țesătură cu urzeală de mătase și băteală de bumbac sau de vigonie, pe o parte lucioasă și pe cealaltă scămoșată, utilizată la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte pentru femei. 2. (La pl.) Sortimente de zenana (1). [Var.: zananá s. f.] – Din fr. zenana.

DOOM

zenaná s. f., art. zenanáua, g.-d. art. zenanálei; (sorturi) pl. zenanále, art. zenanálele

zenanalelor
ZENANÁ, (2) zenanale, s. f. 1. Țesătură cu urzeală de mătase și băteală de bumbac sau de vigonie, pe o parte lucioasă și pe cealaltă scămoșată, utilizată la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte pentru femei. 2. (La pl.) Sortimente de zenana (1). [Var.: zananá s. f.] – Din fr. zenana.

DOOM

zenaná s. f., art. zenanáua, g.-d. art. zenanálei; (sorturi) pl. zenanále, art. zenanálele

zenanaua
ZENANÁ, (2) zenanale, s. f. 1. Țesătură cu urzeală de mătase și băteală de bumbac sau de vigonie, pe o parte lucioasă și pe cealaltă scămoșată, utilizată la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte pentru femei. 2. (La pl.) Sortimente de zenana (1). [Var.: zananá s. f.] – Din fr. zenana.

DOOM

zenaná s. f., art. zenanáua, g.-d. art. zenanálei; (sorturi) pl. zenanále, art. zenanálele

zenc
ZENC, zéncuri, s. n. Butoi, bazin de tăbăcire. (din germ. Versenk)

zencuire
ZENCUÍRE, zencuiri, s. f. Operație din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire. – Et. nec.

DOOM

zencuíre s. f., g.-d. art. zencuírii; pl. zencuíri

zencuirea
ZENCUÍRE, zencuiri, s. f. Operație din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire. – Et. nec.

DOOM

zencuíre s. f., g.-d. art. zencuírii; pl. zencuíri

zencuiri
ZENCUÍRE, zencuiri, s. f. Operație din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire. – Et. nec.

DOOM

zencuíre s. f., g.-d. art. zencuírii; pl. zencuíri

zencuirii
ZENCUÍRE, zencuiri, s. f. Operație din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire. – Et. nec.

DOOM

zencuíre s. f., g.-d. art. zencuírii; pl. zencuíri

zencuirile
ZENCUÍRE, zencuiri, s. f. Operație din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire. – Et. nec.

DOOM

zencuíre s. f., g.-d. art. zencuírii; pl. zencuíri

zencuirilor
ZENCUÍRE, zencuiri, s. f. Operație din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire. – Et. nec.

DOOM

zencuíre s. f., g.-d. art. zencuírii; pl. zencuíri

zenda
ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși în care sunt scrise textele din „Avesta” – Din fr. zend.

DOOM

zéndă s. f., g.-d. art. zéndei

zende
ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși în care sunt scrise textele din „Avesta” – Din fr. zend.

DOOM

zéndă s. f., g.-d. art. zéndei

zendei
ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși în care sunt scrise textele din „Avesta” – Din fr. zend.

DOOM

zéndă s. f., g.-d. art. zéndei

zengherliu
ZENGHERLÍU, zengherlii, s. m. (Mold.; Înv.) Monedă turcească de aur. (din tc. zengerlü)

zenit
ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu emisfera cerească superioară situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază. ♦ Fig. Culme, apogeu, înălțime. – Din fr. zénith.

DOOM

zenít s. n.

zenital
ZENITÁL, -Ă, zenitali, -e, adj. Care aparține zenitului, privitor la zenit. ◊ Distanță zenitală = coordonată orizontală egală cu unghiul complementar înălțimii unui astru deasupra orizontului. – Din fr. zénithal.

DOOM

zenitál adj. m., pl. zenitáli; f. zenitálă, pl. zenitále

zenitala
ZENITÁL, -Ă, zenitali, -e, adj. Care aparține zenitului, privitor la zenit. ◊ Distanță zenitală = coordonată orizontală egală cu unghiul complementar înălțimii unui astru deasupra orizontului. – Din fr. zénithal.

DOOM

zenitál adj. m., pl. zenitáli; f. zenitálă, pl. zenitále

zenitale
ZENITÁL, -Ă, zenitali, -e, adj. Care aparține zenitului, privitor la zenit. ◊ Distanță zenitală = coordonată orizontală egală cu unghiul complementar înălțimii unui astru deasupra orizontului. – Din fr. zénithal.

DOOM

zenitál adj. m., pl. zenitáli; f. zenitálă, pl. zenitále

zenitalei
ZENITÁL, -Ă, zenitali, -e, adj. Care aparține zenitului, privitor la zenit. ◊ Distanță zenitală = coordonată orizontală egală cu unghiul complementar înălțimii unui astru deasupra orizontului. – Din fr. zénithal.

DOOM

zenitál adj. m., pl. zenitáli; f. zenitálă, pl. zenitále

zenitalele
ZENITÁL, -Ă, zenitali, -e, adj. Care aparține zenitului, privitor la zenit. ◊ Distanță zenitală = coordonată orizontală egală cu unghiul complementar înălțimii unui astru deasupra orizontului. – Din fr. zénithal.

DOOM

zenitál adj. m., pl. zenitáli; f. zenitálă, pl. zenitále

zenitalelor
ZENITÁL, -Ă, zenitali, -e, adj. Care aparține zenitului, privitor la zenit. ◊ Distanță zenitală = coordonată orizontală egală cu unghiul complementar înălțimii unui astru deasupra orizontului. – Din fr. zénithal.

DOOM

zenitál adj. m., pl. zenitáli; f. zenitálă, pl. zenitále

zenitali
ZENITÁL, -Ă, zenitali, -e, adj. Care aparține zenitului, privitor la zenit. ◊ Distanță zenitală = coordonată orizontală egală cu unghiul complementar înălțimii unui astru deasupra orizontului. – Din fr. zénithal.

DOOM

zenitál adj. m., pl. zenitáli; f. zenitálă, pl. zenitále

zenitalii
ZENITÁL, -Ă, zenitali, -e, adj. Care aparține zenitului, privitor la zenit. ◊ Distanță zenitală = coordonată orizontală egală cu unghiul complementar înălțimii unui astru deasupra orizontului. – Din fr. zénithal.

DOOM

zenitál adj. m., pl. zenitáli; f. zenitálă, pl. zenitále

zenitalilor
ZENITÁL, -Ă, zenitali, -e, adj. Care aparține zenitului, privitor la zenit. ◊ Distanță zenitală = coordonată orizontală egală cu unghiul complementar înălțimii unui astru deasupra orizontului. – Din fr. zénithal.

DOOM

zenitál adj. m., pl. zenitáli; f. zenitálă, pl. zenitále

zenitalul
ZENITÁL, -Ă, zenitali, -e, adj. Care aparține zenitului, privitor la zenit. ◊ Distanță zenitală = coordonată orizontală egală cu unghiul complementar înălțimii unui astru deasupra orizontului. – Din fr. zénithal.

DOOM

zenitál adj. m., pl. zenitáli; f. zenitálă, pl. zenitále

zenitalului
ZENITÁL, -Ă, zenitali, -e, adj. Care aparține zenitului, privitor la zenit. ◊ Distanță zenitală = coordonată orizontală egală cu unghiul complementar înălțimii unui astru deasupra orizontului. – Din fr. zénithal.

DOOM

zenitál adj. m., pl. zenitáli; f. zenitálă, pl. zenitále

zenite
ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu emisfera cerească superioară situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază. ♦ Fig. Culme, apogeu, înălțime. – Din fr. zénith.

DOOM

zenít s. n.

zenitele
ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu emisfera cerească superioară situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază. ♦ Fig. Culme, apogeu, înălțime. – Din fr. zénith.

DOOM

zenít s. n.

zenitelor
ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu emisfera cerească superioară situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază. ♦ Fig. Culme, apogeu, înălțime. – Din fr. zénith.

DOOM

zenít s. n.

zenitul
ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu emisfera cerească superioară situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază. ♦ Fig. Culme, apogeu, înălțime. – Din fr. zénith.

DOOM

zenít s. n.

zenitului
ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu emisfera cerească superioară situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază. ♦ Fig. Culme, apogeu, înălțime. – Din fr. zénith.

DOOM

zenít s. n.

zenituri
ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu emisfera cerească superioară situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază. ♦ Fig. Culme, apogeu, înălțime. – Din fr. zénith.

DOOM

zenít s. n.

zeniturile
ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu emisfera cerească superioară situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază. ♦ Fig. Culme, apogeu, înălțime. – Din fr. zénith.

DOOM

zenít s. n.

zeniturilor
ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu emisfera cerească superioară situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază. ♦ Fig. Culme, apogeu, înălțime. – Din fr. zénith.

DOOM

zenít s. n.

zenul
zen s. invar. (tox.) LSD-25.

zenului
zen s. invar. (tox.) LSD-25.

zeoaică
ZEOÁICĂ, zeoáice, s. f. Zeiță. (din zeu)

zeolit
ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zéolit(h)e.

DOOM

zeolít (ze-o-) s. m., pl. zeolíți

zeolitic
ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique].

zeolitica
ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique].

zeolitice
ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique].

zeoliticei
ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique].

zeoliticele
ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique].

zeoliticelor
ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique].

zeolitici
ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique].

zeoliticii
ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique].

zeoliticilor
ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique].

zeoliticul
ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique].

zeoliticului
ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique].

zeolitizare
ZEOLITIZÁRE s.f. (Geol.) Proces de substituție a unui mineral sau a unei roci prin zeoliți. [Pron. -ze-o-. / după fr. zéolitisation].

zeolitizarea
ZEOLITIZÁRE s.f. (Geol.) Proces de substituție a unui mineral sau a unei roci prin zeoliți. [Pron. -ze-o-. / după fr. zéolitisation].

zeolitizări
ZEOLITIZÁRE s.f. (Geol.) Proces de substituție a unui mineral sau a unei roci prin zeoliți. [Pron. -ze-o-. / după fr. zéolitisation].

zeolitizării
ZEOLITIZÁRE s.f. (Geol.) Proces de substituție a unui mineral sau a unei roci prin zeoliți. [Pron. -ze-o-. / după fr. zéolitisation].

zeolitul
ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zéolit(h)e.

DOOM

zeolít (ze-o-) s. m., pl. zeolíți

zeolitului
ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zéolit(h)e.

DOOM

zeolít (ze-o-) s. m., pl. zeolíți

zeoliți
ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zéolit(h)e.

DOOM

zeolít (ze-o-) s. m., pl. zeolíți

zeoliții
ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zéolit(h)e.

DOOM

zeolít (ze-o-) s. m., pl. zeolíți

zeoliților
ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zéolit(h)e.

DOOM

zeolít (ze-o-) s. m., pl. zeolíți

zeonifer
ZEONIFÉR, zeonifere, s. n. Funicular cu cablu folosit pentru transportul persoanelor și al mărfurilor. [Pr.: ze-o-] – Et. nec.

DOOM

zeonifér (ze-o-) s. n., pl. zeonifére

zeonifere
ZEONIFÉR, zeonifere, s. n. Funicular cu cablu folosit pentru transportul persoanelor și al mărfurilor. [Pr.: ze-o-] – Et. nec.

DOOM

zeonifér (ze-o-) s. n., pl. zeonifére

zeoniferele
ZEONIFÉR, zeonifere, s. n. Funicular cu cablu folosit pentru transportul persoanelor și al mărfurilor. [Pr.: ze-o-] – Et. nec.

DOOM

zeonifér (ze-o-) s. n., pl. zeonifére

zeoniferelor
ZEONIFÉR, zeonifere, s. n. Funicular cu cablu folosit pentru transportul persoanelor și al mărfurilor. [Pr.: ze-o-] – Et. nec.

DOOM

zeonifér (ze-o-) s. n., pl. zeonifére

zeoniferul
ZEONIFÉR, zeonifere, s. n. Funicular cu cablu folosit pentru transportul persoanelor și al mărfurilor. [Pr.: ze-o-] – Et. nec.

DOOM

zeonifér (ze-o-) s. n., pl. zeonifére

zeoniferului
ZEONIFÉR, zeonifere, s. n. Funicular cu cablu folosit pentru transportul persoanelor și al mărfurilor. [Pr.: ze-o-] – Et. nec.

DOOM

zeonifér (ze-o-) s. n., pl. zeonifére

zepelin
ZEPELÍN, zepeline, s. n. Navă aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, construită din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai ușor decât aerul; dirijabil. [Scris și: zeppelin] – Din germ. Zeppelin.

DOOM

!zepelín (dirijabil) s. n., pl. zepelíne

zepeline
ZEPELÍN, zepeline, s. n. Navă aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, construită din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai ușor decât aerul; dirijabil. [Scris și: zeppelin] – Din germ. Zeppelin.

DOOM

!zepelín (dirijabil) s. n., pl. zepelíne

zepelinele
ZEPELÍN, zepeline, s. n. Navă aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, construită din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai ușor decât aerul; dirijabil. [Scris și: zeppelin] – Din germ. Zeppelin.

DOOM

!zepelín (dirijabil) s. n., pl. zepelíne

zepelinelor
ZEPELÍN, zepeline, s. n. Navă aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, construită din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai ușor decât aerul; dirijabil. [Scris și: zeppelin] – Din germ. Zeppelin.

DOOM

!zepelín (dirijabil) s. n., pl. zepelíne

zepelinul
ZEPELÍN, zepeline, s. n. Navă aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, construită din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai ușor decât aerul; dirijabil. [Scris și: zeppelin] – Din germ. Zeppelin.

DOOM

!zepelín (dirijabil) s. n., pl. zepelíne

zepelinului
ZEPELÍN, zepeline, s. n. Navă aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, construită din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai ușor decât aerul; dirijabil. [Scris și: zeppelin] – Din germ. Zeppelin.

DOOM

!zepelín (dirijabil) s. n., pl. zepelíne

zephyrus
Zephyrus, vîntul de apus, numit de către romani Favonius (v. și Venti). Cu nimfa Chloris, Zephyrus a avut un fiu, pe nume Carpus. El era de asemenea, considerat drept tatăl lui Balius și al lui Xanthus – caii lui Achilles, născuți cu una dintre harpii.

zeppa
ZÉPPĂ s.f. Joc distractiv asemănător monoverbului cu incastru, cu deosebire că problema nu este prezentată grafic, ci literar, în versuri. [< it. zeppa].

zeppe
ZÉPPĂ s.f. Joc distractiv asemănător monoverbului cu incastru, cu deosebire că problema nu este prezentată grafic, ci literar, în versuri. [< it. zeppa].

zeppei
ZÉPPĂ s.f. Joc distractiv asemănător monoverbului cu incastru, cu deosebire că problema nu este prezentată grafic, ci literar, în versuri. [< it. zeppa].

zeppele
ZÉPPĂ s.f. Joc distractiv asemănător monoverbului cu incastru, cu deosebire că problema nu este prezentată grafic, ci literar, în versuri. [< it. zeppa].

zeppelin
ZEPELÍN, zepeline, s. n. Navă aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, construită din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai ușor decât aerul; dirijabil. [Scris și: zeppelin] – Din germ. Zeppelin.

DOOM

!zepelín (dirijabil) s. n., pl. zepelíne

zeppelor
ZÉPPĂ s.f. Joc distractiv asemănător monoverbului cu incastru, cu deosebire că problema nu este prezentată grafic, ci literar, în versuri. [< it. zeppa].

zer
ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. – Et. nec.

DOOM

zer s. n. pl. zéruri

zerbaf
ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din tc. zerbaf.

DOOM

zarpá (înv., reg.) s. f., art. zarpáua, g.-d. art. zarpálei; pl. zarpále, art. zarpálele

zerbhana
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.

DOOM

tarapaná (înv.) s. f., art. tarapanáua, g.-d. art. tarapanálei; pl. tarapanále, art. tarapanálele

zerda
FENÉC, feneci, s. m. Animal carnivor din Sahara asemănător cu vulpea (Fennecus zerda). – Din fr. fennec.

zerdava
ZERDAVÁ, zerdavále, s. f. (Var.) Zardava. (din tc. zerdeva)

zerdiceaf
ZERDICEÁF s. m. Plantă din a cărei rădăcină se scoate o vopsea galbenă (Curcuma longa). ♦ Substanță colorantă galbenă extrasă din planta de mai sus. – Din tc. zerdeçav.

DOOM

zerdiceáf s. m.

zerdiceaful
ZERDICEÁF s. m. Plantă din a cărei rădăcină se scoate o vopsea galbenă (Curcuma longa). ♦ Substanță colorantă galbenă extrasă din planta de mai sus. – Din tc. zerdeçav.

DOOM

zerdiceáf s. m.

zerdiceafului
ZERDICEÁF s. m. Plantă din a cărei rădăcină se scoate o vopsea galbenă (Curcuma longa). ♦ Substanță colorantă galbenă extrasă din planta de mai sus. – Din tc. zerdeçav.

DOOM

zerdiceáf s. m.

zerea
ZERÍ, pers. 3 zerește, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales despre lapte) A se face ca zerul, a se înăcri. – Din zer.

DOOM

zerí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zeréște, imperf. 3 sg. se zerea conj. prez. 3 să se zereáscă

zerească
ZERÍ, pers. 3 zerește, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales despre lapte) A se face ca zerul, a se înăcri. – Din zer.

DOOM

zerí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zeréște, imperf. 3 sg. se zerea conj. prez. 3 să se zereáscă

zereau
ZERÍ, pers. 3 zerește, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales despre lapte) A se face ca zerul, a se înăcri. – Din zer.

DOOM

zerí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zeréște, imperf. 3 sg. se zerea conj. prez. 3 să se zereáscă

zeresc
ZERÍ, pers. 3 zerește, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales despre lapte) A se face ca zerul, a se înăcri. – Din zer.

DOOM

zerí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zeréște, imperf. 3 sg. se zerea conj. prez. 3 să se zereáscă

zerește
ZERÍ, pers. 3 zerește, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales despre lapte) A se face ca zerul, a se înăcri. – Din zer.

DOOM

zerí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zeréște, imperf. 3 sg. se zerea conj. prez. 3 să se zereáscă

zeri
ZERÍ, pers. 3 zerește, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales despre lapte) A se face ca zerul, a se înăcri. – Din zer.

DOOM

zerí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zeréște, imperf. 3 sg. se zerea conj. prez. 3 să se zereáscă

zerind
ZERÍ, pers. 3 zerește, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales despre lapte) A se face ca zerul, a se înăcri. – Din zer.

DOOM

zerí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zeréște, imperf. 3 sg. se zerea conj. prez. 3 să se zereáscă

zerintianul
Zerintianul = Zerynthius.

zerire
ZERÍ, pers. 3 zerește, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales despre lapte) A se face ca zerul, a se înăcri. – Din zer.

DOOM

zerí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zeréște, imperf. 3 sg. se zerea conj. prez. 3 să se zereáscă

zerire
ZERÍ, pers. 3 zerește, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales despre lapte) A se face ca zerul, a se înăcri. – Din zer.

zeriră
ZERÍ, pers. 3 zerește, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales despre lapte) A se face ca zerul, a se înăcri. – Din zer.

DOOM

zerí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zeréște, imperf. 3 sg. se zerea conj. prez. 3 să se zereáscă

zerise
ZERÍ, pers. 3 zerește, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales despre lapte) A se face ca zerul, a se înăcri. – Din zer.

DOOM

zerí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zeréște, imperf. 3 sg. se zerea conj. prez. 3 să se zereáscă

zeriseră
ZERÍ, pers. 3 zerește, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales despre lapte) A se face ca zerul, a se înăcri. – Din zer.

DOOM

zerí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zeréște, imperf. 3 sg. se zerea conj. prez. 3 să se zereáscă

zerit
ZERÍ, pers. 3 zerește, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales despre lapte) A se face ca zerul, a se înăcri. – Din zer.

DOOM

zerí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zeréște, imperf. 3 sg. se zerea conj. prez. 3 să se zereáscă

zermacup
ZERMACÚP, zermacupi, s. m. Monedă turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. XVIII-XIX. – Din tc. zermahbup.

DOOM

zermacúp s. m., pl. zermacúpi

zermacupi
ZERMACÚP, zermacupi, s. m. Monedă turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. XVIII-XIX. – Din tc. zermahbup.

DOOM

zermacúp s. m., pl. zermacúpi

zermacupii
ZERMACÚP, zermacupi, s. m. Monedă turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. XVIII-XIX. – Din tc. zermahbup.

DOOM

zermacúp s. m., pl. zermacúpi

zermacupilor
ZERMACÚP, zermacupi, s. m. Monedă turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. XVIII-XIX. – Din tc. zermahbup.

DOOM

zermacúp s. m., pl. zermacúpi

zermacupul
ZERMACÚP, zermacupi, s. m. Monedă turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. XVIII-XIX. – Din tc. zermahbup.

DOOM

zermacúp s. m., pl. zermacúpi

zermacupului
ZERMACÚP, zermacupi, s. m. Monedă turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. XVIII-XIX. – Din tc. zermahbup.

DOOM

zermacúp s. m., pl. zermacúpi

zernoaică
ZÎRNOÁICĂ, zîrnoaice, s. f. (Regional) Vrăjitoare. (Atestat în forma zemoaică) Sub poalele ceriului... Unde fată zmeoaicele Și s-adun zernoaicele. ALECSANDRI, P. P. 77. – Variantă: zernoáică s. f.

zernă
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”.

DOOM

zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne

zero
ZÉRO, zeróuri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; nulă. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru, a face să fie neglijabil. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi. ♦ Spec. Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. 4. (Lingv.) Desinență (sau sufix) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. – Din fr. zéro.

DOOM

zéro s. n., art. zeróul; pl. zeróuri

zeroasa
ZERÓS, -OÁSĂ, zeroși, -oase, adj. (Despre lapte, unt, brânză) Cu mult zer; de culoarea sau de consistența zerului; apos. – Zer + suf. -os.

DOOM

zerós adj. m., pl. zeróși; f. zeroásă, pl. zeroáse

zeroase
ZERÓS, -OÁSĂ, zeroși, -oase, adj. (Despre lapte, unt, brânză) Cu mult zer; de culoarea sau de consistența zerului; apos. – Zer + suf. -os.

DOOM

zerós adj. m., pl. zeróși; f. zeroásă, pl. zeroáse

zeroasei
ZERÓS, -OÁSĂ, zeroși, -oase, adj. (Despre lapte, unt, brânză) Cu mult zer; de culoarea sau de consistența zerului; apos. – Zer + suf. -os.

DOOM

zerós adj. m., pl. zeróși; f. zeroásă, pl. zeroáse

zeroasele
ZERÓS, -OÁSĂ, zeroși, -oase, adj. (Despre lapte, unt, brânză) Cu mult zer; de culoarea sau de consistența zerului; apos. – Zer + suf. -os.

DOOM

zerós adj. m., pl. zeróși; f. zeroásă, pl. zeroáse

zeroaselor
ZERÓS, -OÁSĂ, zeroși, -oase, adj. (Despre lapte, unt, brânză) Cu mult zer; de culoarea sau de consistența zerului; apos. – Zer + suf. -os.

DOOM

zerós adj. m., pl. zeróși; f. zeroásă, pl. zeroáse

zeros
ZERÓS, -OÁSĂ, zeroși, -oase, adj. (Despre lapte, unt, brânză) Cu mult zer; de culoarea sau de consistența zerului; apos. – Zer + suf. -os.

DOOM

zerós adj. m., pl. zeróși; f. zeroásă, pl. zeroáse

zerosul
ZERÓS, -OÁSĂ, zeroși, -oase, adj. (Despre lapte, unt, brânză) Cu mult zer; de culoarea sau de consistența zerului; apos. – Zer + suf. -os.

DOOM

zerós adj. m., pl. zeróși; f. zeroásă, pl. zeroáse

zerosului
ZERÓS, -OÁSĂ, zeroși, -oase, adj. (Despre lapte, unt, brânză) Cu mult zer; de culoarea sau de consistența zerului; apos. – Zer + suf. -os.

DOOM

zerós adj. m., pl. zeróși; f. zeroásă, pl. zeroáse

zerotaj
ZEROTÁJ s.n. Ansamblul operațiilor necesare pentru determinarea punctului zero. [< fr. zérotage].

zerotaje
ZEROTÁJ s.n. Ansamblul operațiilor necesare pentru determinarea punctului zero. [< fr. zérotage].

zerotajele
ZEROTÁJ s.n. Ansamblul operațiilor necesare pentru determinarea punctului zero. [< fr. zérotage].

zerotajelor
ZEROTÁJ s.n. Ansamblul operațiilor necesare pentru determinarea punctului zero. [< fr. zérotage].

zerotajul
ZEROTÁJ s.n. Ansamblul operațiilor necesare pentru determinarea punctului zero. [< fr. zérotage].

zerotajului
ZEROTÁJ s.n. Ansamblul operațiilor necesare pentru determinarea punctului zero. [< fr. zérotage].

zeroul
ZÉRO, zeróuri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; nulă. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru, a face să fie neglijabil. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi. ♦ Spec. Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. 4. (Lingv.) Desinență (sau sufix) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. – Din fr. zéro.

DOOM

zéro s. n., art. zeróul; pl. zeróuri

zeroului
ZÉRO, zeróuri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; nulă. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru, a face să fie neglijabil. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi. ♦ Spec. Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. 4. (Lingv.) Desinență (sau sufix) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. – Din fr. zéro.

DOOM

zéro s. n., art. zeróul; pl. zeróuri

zerouri
ZÉRO, zeróuri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; nulă. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru, a face să fie neglijabil. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi. ♦ Spec. Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. 4. (Lingv.) Desinență (sau sufix) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. – Din fr. zéro.

DOOM

zéro s. n., art. zeróul; pl. zeróuri

zerourile
ZÉRO, zeróuri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; nulă. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru, a face să fie neglijabil. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi. ♦ Spec. Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. 4. (Lingv.) Desinență (sau sufix) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. – Din fr. zéro.

DOOM

zéro s. n., art. zeróul; pl. zeróuri

zerourilor
ZÉRO, zeróuri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; nulă. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru, a face să fie neglijabil. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi. ♦ Spec. Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. 4. (Lingv.) Desinență (sau sufix) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. – Din fr. zéro.

DOOM

zéro s. n., art. zeróul; pl. zeróuri

zerovalent
ZEROVALÉNT, -Ă, zerovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care nu se poate combina cu niciun element, care are valența zero. – Din fr. zérovalent.

DOOM

zerovalént adj. m., pl. zerovalénți; f. zerovaléntă, pl. zeronvalénte

zerovalenta
ZEROVALÉNT, -Ă, zerovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care nu se poate combina cu niciun element, care are valența zero. – Din fr. zérovalent.

DOOM

zerovalént adj. m., pl. zerovalénți; f. zerovaléntă, pl. zeronvalénte

zerovalente
ZEROVALÉNT, -Ă, zerovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care nu se poate combina cu niciun element, care are valența zero. – Din fr. zérovalent.

DOOM

zerovalént adj. m., pl. zerovalénți; f. zerovaléntă, pl. zeronvalénte

zerovalentei
ZEROVALÉNT, -Ă, zerovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care nu se poate combina cu niciun element, care are valența zero. – Din fr. zérovalent.

DOOM

zerovalént adj. m., pl. zerovalénți; f. zerovaléntă, pl. zeronvalénte

zerovalentele
ZEROVALÉNT, -Ă, zerovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care nu se poate combina cu niciun element, care are valența zero. – Din fr. zérovalent.

DOOM

zerovalént adj. m., pl. zerovalénți; f. zerovaléntă, pl. zeronvalénte

zerovalentelor
ZEROVALÉNT, -Ă, zerovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care nu se poate combina cu niciun element, care are valența zero. – Din fr. zérovalent.

DOOM

zerovalént adj. m., pl. zerovalénți; f. zerovaléntă, pl. zeronvalénte

zerovalentul
ZEROVALÉNT, -Ă, zerovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care nu se poate combina cu niciun element, care are valența zero. – Din fr. zérovalent.

DOOM

zerovalént adj. m., pl. zerovalénți; f. zerovaléntă, pl. zeronvalénte

zerovalentului
ZEROVALÉNT, -Ă, zerovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care nu se poate combina cu niciun element, care are valența zero. – Din fr. zérovalent.

DOOM

zerovalént adj. m., pl. zerovalénți; f. zerovaléntă, pl. zeronvalénte

zerovalenți
ZEROVALÉNT, -Ă, zerovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care nu se poate combina cu niciun element, care are valența zero. – Din fr. zérovalent.

DOOM

zerovalént adj. m., pl. zerovalénți; f. zerovaléntă, pl. zeronvalénte

zerovalenții
ZEROVALÉNT, -Ă, zerovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care nu se poate combina cu niciun element, care are valența zero. – Din fr. zérovalent.

DOOM

zerovalént adj. m., pl. zerovalénți; f. zerovaléntă, pl. zeronvalénte

zerovalenților
ZEROVALÉNT, -Ă, zerovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care nu se poate combina cu niciun element, care are valența zero. – Din fr. zérovalent.

DOOM

zerovalént adj. m., pl. zerovalénți; f. zerovaléntă, pl. zeronvalénte

zeroși
ZERÓS, -OÁSĂ, zeroși, -oase, adj. (Despre lapte, unt, brânză) Cu mult zer; de culoarea sau de consistența zerului; apos. – Zer + suf. -os.

DOOM

zerós adj. m., pl. zeróși; f. zeroásă, pl. zeroáse

zeroșii
ZERÓS, -OÁSĂ, zeroși, -oase, adj. (Despre lapte, unt, brânză) Cu mult zer; de culoarea sau de consistența zerului; apos. – Zer + suf. -os.

DOOM

zerós adj. m., pl. zeróși; f. zeroásă, pl. zeroáse

zeroșilor
ZERÓS, -OÁSĂ, zeroși, -oase, adj. (Despre lapte, unt, brânză) Cu mult zer; de culoarea sau de consistența zerului; apos. – Zer + suf. -os.

DOOM

zerós adj. m., pl. zeróși; f. zeroásă, pl. zeroáse

zerphana
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.

DOOM

tarapaná (înv.) s. f., art. tarapanáua, g.-d. art. tarapanálei; pl. tarapanále, art. tarapanálele

zerul
ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. – Et. nec.

DOOM

zer s. n. pl. zéruri

zerului
ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. – Et. nec.

DOOM

zer s. n. pl. zéruri

zeruri
ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. – Et. nec.

DOOM

zer s. n. pl. zéruri

zerurile
ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. – Et. nec.

DOOM

zer s. n. pl. zéruri

zerurilor
ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. – Et. nec.

DOOM

zer s. n. pl. zéruri

zerynthius
Zerynthius, denumire purtată de zeul Apollo, care avea un templu în cetatea Zerynthus din Thracia.

zerzavat
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zerzevat.

DOOM

zarzavát s. n. pl. zarzaváturi

zestraș
ZESTRÁȘ, zestrași, s. m. (Înv. și reg.) Bărbat care se mută, după căsătorie, în gospodăria soției. – Zestre + suf. -aș.

DOOM

zestráș (înv., reg.) s. m., pl. zestráși

zestrași
ZESTRÁȘ, zestrași, s. m. (Înv. și reg.) Bărbat care se mută, după căsătorie, în gospodăria soției. – Zestre + suf. -aș.

DOOM

zestráș (înv., reg.) s. m., pl. zestráși

zestrașii
ZESTRÁȘ, zestrași, s. m. (Înv. și reg.) Bărbat care se mută, după căsătorie, în gospodăria soției. – Zestre + suf. -aș.

DOOM

zestráș (înv., reg.) s. m., pl. zestráși

zestrașilor
ZESTRÁȘ, zestrași, s. m. (Înv. și reg.) Bărbat care se mută, după căsătorie, în gospodăria soției. – Zestre + suf. -aș.

DOOM

zestráș (înv., reg.) s. m., pl. zestráși

zestrașul
ZESTRÁȘ, zestrași, s. m. (Înv. și reg.) Bărbat care se mută, după căsătorie, în gospodăria soției. – Zestre + suf. -aș.

DOOM

zestráș (înv., reg.) s. m., pl. zestráși

zestrașului
ZESTRÁȘ, zestrași, s. m. (Înv. și reg.) Bărbat care se mută, după căsătorie, în gospodăria soției. – Zestre + suf. -aș.

DOOM

zestráș (înv., reg.) s. m., pl. zestráși

zestre
ZÉSTRE s. f. 1. Avere (mobilă sau imobilă) care se dă unei fete când se mărită. ♦ Bunuri pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. ♦ (Fam.) Totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva. 2. Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunități, a unei instituții etc.; inventar. – Lat. dextrae „făgăduință solemnă”.

DOOM

zéstre s. f., art. zéstrea, g.-d. art. zéstrei

zestrea
ZÉSTRE s. f. 1. Avere (mobilă sau imobilă) care se dă unei fete când se mărită. ♦ Bunuri pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. ♦ (Fam.) Totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva. 2. Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunități, a unei instituții etc.; inventar. – Lat. dextrae „făgăduință solemnă”.

DOOM

zéstre s. f., art. zéstrea, g.-d. art. zéstrei

zestrei
ZÉSTRE s. f. 1. Avere (mobilă sau imobilă) care se dă unei fete când se mărită. ♦ Bunuri pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. ♦ (Fam.) Totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva. 2. Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunități, a unei instituții etc.; inventar. – Lat. dextrae „făgăduință solemnă”.

DOOM

zéstre s. f., art. zéstrea, g.-d. art. zéstrei

zestricea
ZESTRICEÁ, -ÍCĂ, zestricele, s. f. Zestrișoară. – Din zestre + suf. -ic-ea.

zestricică
ZESTRICEÁ, -ÍCĂ, zestricele, s. f. Zestrișoară. – Din zestre + suf. -ic-ea.

zestrișoara
ZESTRIȘOÁRĂ, zestrișoare, s. f. Diminutiv al lui zestre. – Zestre + suf. -ișoară.

DOOM

zestrișoáră s. f., g.-d. art. zestrișoárei; pl. zestrișoáre

zestrișoare
ZESTRIȘOÁRĂ, zestrișoare, s. f. Diminutiv al lui zestre. – Zestre + suf. -ișoară.

DOOM

zestrișoáră s. f., g.-d. art. zestrișoárei; pl. zestrișoáre

zestrișoarei
ZESTRIȘOÁRĂ, zestrișoare, s. f. Diminutiv al lui zestre. – Zestre + suf. -ișoară.

DOOM

zestrișoáră s. f., g.-d. art. zestrișoárei; pl. zestrișoáre

zestrișoarele
ZESTRIȘOÁRĂ, zestrișoare, s. f. Diminutiv al lui zestre. – Zestre + suf. -ișoară.

DOOM

zestrișoáră s. f., g.-d. art. zestrișoárei; pl. zestrișoáre

zestrișoarelor
ZESTRIȘOÁRĂ, zestrișoare, s. f. Diminutiv al lui zestre. – Zestre + suf. -ișoară.

DOOM

zestrișoáră s. f., g.-d. art. zestrișoárei; pl. zestrișoáre

zet
Zet = Zethus.

zeta
ZÉTA, zeta, s. m. A șasea literă a alfabetului grec corespunzând sunetului z. – Din fr. zèta.

DOOM

zéta (literă grecească) s. m., pl. zéta; ζ, Ζ

zete
Zete = Zetes.

zetes
Zetes, unul dintre boreazi, frate cu Calais. Zetes și Calais erau fiii lui Boreas, vîntul de miazănoapte, și ai Orinthyiei. Ca atare, erau socotiți și ei genii înaripate. Au participat la expediția argonauților și cu această ocazie l-au scăpat pe regele Phineus de harpii (v. și Phineus).

zethus
Zethus, fiul lui Zeus și al Antiopei și frate geamăn cu Amphion (v. Amphion).

zeu
ZĂU interj. 1. (Întărește o afirmație sau o negație, uneori însoțit de „așa”) Pe legea mea, jur că... ◊ Expr. (Pop.) A zice zău = a jura. Ba (nu) zău = dimpotrivă, te asigur că..., vorbesc serios. 2. Într-adevăr, desigur, fără îndoială, bineînțeles. ◊ Expr. Nu știu, zău! = mă îndoiesc, mă întreb dacă... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.

DOOM

zău interj.

zeu
ZEU², zei, s. m. Divinitate păgână; idol. ♦ Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. ♦ (Fam.; ir.) Om cu putere, cu influență (politică); șef, conducător. ◊ Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducători. – Lat. deus.

DOOM

zeu s. m., art. zéul; pl. zei, art. zéii

zeugma
ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma.

DOOM

zéugmă (zeug-) s. f., g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme

zeugme
ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma.

DOOM

zéugmă (zeug-) s. f., g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme

zeugmei
ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma.

DOOM

zéugmă (zeug-) s. f., g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme

zeugmele
ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma.

DOOM

zéugmă (zeug-) s. f., g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme

zeugmelor
ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma.

DOOM

zéugmă (zeug-) s. f., g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme

zeul
ZEU², zei, s. m. Divinitate păgână; idol. ♦ Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. ♦ (Fam.; ir.) Om cu putere, cu influență (politică); șef, conducător. ◊ Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducători. – Lat. deus.

DOOM

zeu s. m., art. zéul; pl. zei, art. zéii

zeului
ZEU², zei, s. m. Divinitate păgână; idol. ♦ Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. ♦ (Fam.; ir.) Om cu putere, cu influență (politică); șef, conducător. ◊ Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducători. – Lat. deus.

DOOM

zeu s. m., art. zéul; pl. zei, art. zéii

zeus
Zeus, cel mai puternic dintre olimpieni, socotit drept stăpînul suprem al oamenilor și al zeilor. Zeus făcea parte din cea de-a doua generație divină (v. și Gaea). El era cel mai mic dintre fiii lui Cronus și ai Rheei. Ca să-l scape de urgia tatălui său, care-și înghițea rînd pe rînd copiii de îndată ce se nășteau (v. Cronus), Rhea l-a ascuns pe Zeus trimițîndu-l în Creta, unde a fost îngrijit de nimfe (v. și Amalthea). Cînd a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Gaeei și al lui Metis, detronarea tatălui său. După ce l-a silit pe Cronus să-și verse înapoi copiii înghițiți, Zeus, împreună cu frații săi acum reîntorși la viață, i-a declarat război lui Cronus. În ajutorul acestuia au sosit însă frații săi, titanii. Lupta a durat zece ani încheiați și a luat sfîrșit cu victoria olimpienilor. Zeus a devenit stăpînul întregului Univers. El a dăruit Lumea subpămînteană fratelui său Hades, iar Marea lui Poseidon, păstrîndu-și pentru sine Pămîntul. Pînă să dobîndească pacea, a avut de înfruntat însă noi vrăjmași, de data asta pe giganții asmuțiți împotriva sa de către Gaea. Lupta cu Typhon (v. și Typhon) a fost cea mai grea, dar, în cele din urmă, Zeus a ieșit din nou și definitiv biruitor. Cu prima sa soție, Metis, Zeus a născut-o pe zeița Athena (asupra împrejurărilor în care s-a produs nașterea ei, v. Athena), cu Themis a avut mai multe fiice, numite Ore și Moire, cu Eurynome – Grațiile, cu titanida Dione a avut o fiică, pa zeița Aphrodite, cu altă titanidă – pe nume Mnemosyne – a avut drept fiice cele nouă Muze, cu Leto, doi copii – pe Artemis și pe Apollo, cu sora sa Demeter, pe Persephone etc. Dintre soții, cea sortită să-i fie egală și regină alături de el în Olympus a fost sora sa, Hera. Cu ea Zeus a avut trei copii: pe Ares, pe Hebe și pe Ilithyia. Zeus a zămislit numeroși copii unindu-se, în egală măsură, și cu muritoarele de rînd: Alcmene, Danaë, Io, Europa, Niobe etc. (v. numirile respective). Ca stăpîn suprem și ca deținător al puterii supreme absolute, Zeus era cel care împărțea dreptatea printre oameni și zei, el era expresia echilibrului și a ordinii din natură și din societate. Era socotit zeul luminii, al fenomenelor naturale, deținătorul fulgerelor și, mai ales, al trăsnetelor – manifestare cu precădere a forței și a mîniei sale divine. El domnea în palatul său care se afla pe crestele înalte ale Olimpului și de acolo, înconjurat de ceilalți zei, cîrmuia destinele lumii, împărțind binele și răul printre muritori și veghind asupra împlinirii destinelor lor. În mitologia romană Zeus purta numele de Iupiter (v. și Iupiter).

zevchiu
ZÉVCHIU, zévchiuri, s. n. (Var.) Zefchiu.

zevelcă
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

DOOM

zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

zevzeaca
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

DOOM

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce

zevzec
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

DOOM

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce

zevzece
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

DOOM

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce

zevzecei
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

DOOM

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce

zevzecele
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

DOOM

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce

zevzecelor
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

DOOM

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce

zevzeci
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

DOOM

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce

zevzecia
ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. – Zevzec + suf. -ie.

DOOM

zevzecíe (rar) s. f., art. zevzecía, g.-d. art. zevzecíe pl. zevzecíi, art. zevzecíile

zevzecie
ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. – Zevzec + suf. -ie.

DOOM

zevzecíe (rar) s. f., art. zevzecía, g.-d. art. zevzecíe pl. zevzecíi, art. zevzecíile

zevzeciei
ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. – Zevzec + suf. -ie.

DOOM

zevzecíe (rar) s. f., art. zevzecía, g.-d. art. zevzecíe pl. zevzecíi, art. zevzecíile

zevzecii
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

DOOM

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce

zevzecii
ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. – Zevzec + suf. -ie.

DOOM

zevzecíe (rar) s. f., art. zevzecía, g.-d. art. zevzecíe pl. zevzecíi, art. zevzecíile

zevzeciile
ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. – Zevzec + suf. -ie.

DOOM

zevzecíe (rar) s. f., art. zevzecía, g.-d. art. zevzecíe pl. zevzecíi, art. zevzecíile

zevzeciilor
ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. – Zevzec + suf. -ie.

DOOM

zevzecíe (rar) s. f., art. zevzecía, g.-d. art. zevzecíe pl. zevzecíi, art. zevzecíile

zevzecilor
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

DOOM

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce

zevzecul
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

DOOM

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce

zevzecului
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

DOOM

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce

zexe
ZÉXE interj. (Arg.) 1. Cuvânt prin care se atrage atenția cuiva asupra unei primejdii iminente; atenție! 2. Termen prin care cineva își exprimă disprețul față de o afirmație pe care o socotește lipsită de temei; fleacuri! prostii! – Et. nec.

DOOM

zéxe (arg.) interj.

zețaj
ZEȚÁJ, zețaje, s. n. Metodă de separare sau de concentrare a minereurilor sau a cărbunilor sfărâmați cu ajutorul unui curent de apă, pentru a obține depunerea componenților în ordinea greutății lor specifice. – Din fr. setzage.

DOOM

zețáj s. n., pl. zețáje

zețaje
ZEȚÁJ, zețaje, s. n. Metodă de separare sau de concentrare a minereurilor sau a cărbunilor sfărâmați cu ajutorul unui curent de apă, pentru a obține depunerea componenților în ordinea greutății lor specifice. – Din fr. setzage.

DOOM

zețáj s. n., pl. zețáje

zețajele
ZEȚÁJ, zețaje, s. n. Metodă de separare sau de concentrare a minereurilor sau a cărbunilor sfărâmați cu ajutorul unui curent de apă, pentru a obține depunerea componenților în ordinea greutății lor specifice. – Din fr. setzage.

DOOM

zețáj s. n., pl. zețáje

zețajelor
ZEȚÁJ, zețaje, s. n. Metodă de separare sau de concentrare a minereurilor sau a cărbunilor sfărâmați cu ajutorul unui curent de apă, pentru a obține depunerea componenților în ordinea greutății lor specifice. – Din fr. setzage.

DOOM

zețáj s. n., pl. zețáje

zețajul
ZEȚÁJ, zețaje, s. n. Metodă de separare sau de concentrare a minereurilor sau a cărbunilor sfărâmați cu ajutorul unui curent de apă, pentru a obține depunerea componenților în ordinea greutății lor specifice. – Din fr. setzage.

DOOM

zețáj s. n., pl. zețáje

zețajului
ZEȚÁJ, zețaje, s. n. Metodă de separare sau de concentrare a minereurilor sau a cărbunilor sfărâmați cu ajutorul unui curent de apă, pentru a obține depunerea componenților în ordinea greutății lor specifice. – Din fr. setzage.

DOOM

zețáj s. n., pl. zețáje

zețar
ZEȚÁR, zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar după manuscris; culegător. – Din germ. Setzer.

DOOM

zețár s. m. pl. zețári

zețare
ZEȚÁR, zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar după manuscris; culegător. – Din germ. Setzer.

DOOM

zețár s. m. pl. zețári

zețari
ZEȚÁR, zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar după manuscris; culegător. – Din germ. Setzer.

DOOM

zețár s. m. pl. zețári

zețarii
ZEȚÁR, zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar după manuscris; culegător. – Din germ. Setzer.

DOOM

zețár s. m. pl. zețári

zețarilor
ZEȚÁR, zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar după manuscris; culegător. – Din germ. Setzer.

DOOM

zețár s. m. pl. zețári

zețarul
ZEȚÁR, zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar după manuscris; culegător. – Din germ. Setzer.

DOOM

zețár s. m. pl. zețári

zețarule
ZEȚÁR, zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar după manuscris; culegător. – Din germ. Setzer.

DOOM

zețár s. m. pl. zețári

zețarului
ZEȚÁR, zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar după manuscris; culegător. – Din germ. Setzer.

DOOM

zețár s. m. pl. zețári

zețui
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuia
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiai
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiam
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiască
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiau
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiați
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiesc
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiește
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiești
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuii
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuim
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuind
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuire
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuire
ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. – V. zețui.

DOOM

zețuíre s. f., g.-d. art. zețuírii; pl. zețuíri

zețuirea
ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. – V. zețui.

DOOM

zețuíre s. f., g.-d. art. zețuírii; pl. zețuíri

zețuiri
ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. – V. zețui.

DOOM

zețuíre s. f., g.-d. art. zețuírii; pl. zețuíri

zețuirii
ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. – V. zețui.

DOOM

zețuíre s. f., g.-d. art. zețuírii; pl. zețuíri

zețuirile
ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. – V. zețui.

DOOM

zețuíre s. f., g.-d. art. zețuírii; pl. zețuíri

zețuirilor
ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. – V. zețui.

DOOM

zețuíre s. f., g.-d. art. zețuírii; pl. zețuíri

zețuiră
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuirăm
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuirăți
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuise
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuisem
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiseră
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiserăm
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiserăți
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiseși
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiseți
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuit
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuit
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuit
ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.

DOOM

zețuít s. n., pl. zețuíturi

zețuitul
ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.

DOOM

zețuít s. n., pl. zețuíturi

zețuitului
ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.

DOOM

zețuít s. n., pl. zețuíturi

zețuituri
ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.

DOOM

zețuít s. n., pl. zețuíturi

zețuiturile
ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.

DOOM

zețuít s. n., pl. zețuíturi

zețuiturilor
ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.

DOOM

zețuít s. n., pl. zețuíturi

zețuiși
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuiți
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

DOOM

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețăria
ZEȚĂRÍE, (2) zețării, s. f. 1. Meseria de zețar. 2. Sală în care lucrează zețarii într-o tipografie; culegătorie. – Zețar + suf. -ie.

DOOM

zețăríe s. f., art. zețăría, g.-d. art. zețăríei; (secții) pl. zețăríi, art. zețăríile

zețărie
ZEȚĂRÍE, (2) zețării, s. f. 1. Meseria de zețar. 2. Sală în care lucrează zețarii într-o tipografie; culegătorie. – Zețar + suf. -ie.

DOOM

zețăríe s. f., art. zețăría, g.-d. art. zețăríei; (secții) pl. zețăríi, art. zețăríile

zețăriei
ZEȚĂRÍE, (2) zețării, s. f. 1. Meseria de zețar. 2. Sală în care lucrează zețarii într-o tipografie; culegătorie. – Zețar + suf. -ie.

DOOM

zețăríe s. f., art. zețăría, g.-d. art. zețăríei; (secții) pl. zețăríi, art. zețăríile

zețării
ZEȚĂRÍE, (2) zețării, s. f. 1. Meseria de zețar. 2. Sală în care lucrează zețarii într-o tipografie; culegătorie. – Zețar + suf. -ie.

DOOM

zețăríe s. f., art. zețăría, g.-d. art. zețăríei; (secții) pl. zețăríi, art. zețăríile

zețăriile
ZEȚĂRÍE, (2) zețării, s. f. 1. Meseria de zețar. 2. Sală în care lucrează zețarii într-o tipografie; culegătorie. – Zețar + suf. -ie.

DOOM

zețăríe s. f., art. zețăría, g.-d. art. zețăríei; (secții) pl. zețăríi, art. zețăríile

zețăriilor
ZEȚĂRÍE, (2) zețării, s. f. 1. Meseria de zețar. 2. Sală în care lucrează zețarii într-o tipografie; culegătorie. – Zețar + suf. -ie.

DOOM

zețăríe s. f., art. zețăría, g.-d. art. zețăríei; (secții) pl. zețăríi, art. zețăríile

zețărița
ZEȚĂRÍȚĂ, zețărițe, s. f. (Rar) Culegătoare într-o tipografie. – Zețar + suf. -iță.

DOOM

zețăríță (rar) s. f., g.-d. art. zețăríței; pl. zețăríțe

zețărițe
ZEȚĂRÍȚĂ, zețărițe, s. f. (Rar) Culegătoare într-o tipografie. – Zețar + suf. -iță.

DOOM

zețăríță (rar) s. f., g.-d. art. zețăríței; pl. zețăríțe

zețăriței
ZEȚĂRÍȚĂ, zețărițe, s. f. (Rar) Culegătoare într-o tipografie. – Zețar + suf. -iță.

DOOM

zețăríță (rar) s. f., g.-d. art. zețăríței; pl. zețăríțe

zețărițele
ZEȚĂRÍȚĂ, zețărițe, s. f. (Rar) Culegătoare într-o tipografie. – Zețar + suf. -iță.

DOOM

zețăríță (rar) s. f., g.-d. art. zețăríței; pl. zețăríțe

zețărițelor
ZEȚĂRÍȚĂ, zețărițe, s. f. (Rar) Culegătoare într-o tipografie. – Zețar + suf. -iță.

DOOM

zețăríță (rar) s. f., g.-d. art. zețăríței; pl. zețăríțe

zețărițo
ZEȚĂRÍȚĂ, zețărițe, s. f. (Rar) Culegătoare într-o tipografie. – Zețar + suf. -iță.

DOOM

zețăríță (rar) s. f., g.-d. art. zețăríței; pl. zețăríțe