zdelca
ZDÉLCĂ, zdelci, s. f. (Înv.) Contract, act (de vânzare); p. gener. orice chitanță sau act oficial. – Din rus. sdelka.

DOOM

zdélcă (înv.) s. f., g.-d. zdélcii; pl. zdelci

zdelci
ZDÉLCĂ, zdelci, s. f. (Înv.) Contract, act (de vânzare); p. gener. orice chitanță sau act oficial. – Din rus. sdelka.

DOOM

zdélcă (înv.) s. f., g.-d. zdélcii; pl. zdelci

zdelcii
ZDÉLCĂ, zdelci, s. f. (Înv.) Contract, act (de vânzare); p. gener. orice chitanță sau act oficial. – Din rus. sdelka.

DOOM

zdélcă (înv.) s. f., g.-d. zdélcii; pl. zdelci

zdelcile
ZDÉLCĂ, zdelci, s. f. (Înv.) Contract, act (de vânzare); p. gener. orice chitanță sau act oficial. – Din rus. sdelka.

DOOM

zdélcă (înv.) s. f., g.-d. zdélcii; pl. zdelci

zdelcilor
ZDÉLCĂ, zdelci, s. f. (Înv.) Contract, act (de vânzare); p. gener. orice chitanță sau act oficial. – Din rus. sdelka.

DOOM

zdélcă (înv.) s. f., g.-d. zdélcii; pl. zdelci

zderia
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).

DOOM

zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)

zdornăi
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zdragon
DRAGÓN², dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.

DOOM

dragón¹ (monstru, șopârlă, soldat) s. m., pl. dragóni

zdragon
ZDRAHÓN, zdrahoni, s. m. (Pop. și fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. [Var.: zdragón s. m.] – Et. nec.

DOOM

zdrahón (pop., fam.) s. m., pl. zdrahóni

zdrahon
DRAGÓN², dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.

DOOM

dragón¹ (monstru, șopârlă, soldat) s. m., pl. dragóni

zdrahon
ZDRAHÓN, zdrahoni, s. m. (Pop. și fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. [Var.: zdragón s. m.] – Et. nec.

DOOM

zdrahón (pop., fam.) s. m., pl. zdrahóni

zdrahoni
DRAGÓN², dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.

DOOM

dragón¹ (monstru, șopârlă, soldat) s. m., pl. dragóni

zdrahoni
ZDRAHÓN, zdrahoni, s. m. (Pop. și fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. [Var.: zdragón s. m.] – Et. nec.

DOOM

zdrahón (pop., fam.) s. m., pl. zdrahóni

zdrahonii
DRAGÓN², dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.

DOOM

dragón¹ (monstru, șopârlă, soldat) s. m., pl. dragóni

zdrahonii
ZDRAHÓN, zdrahoni, s. m. (Pop. și fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. [Var.: zdragón s. m.] – Et. nec.

DOOM

zdrahón (pop., fam.) s. m., pl. zdrahóni

zdrahonilor
DRAGÓN², dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.

DOOM

dragón¹ (monstru, șopârlă, soldat) s. m., pl. dragóni

zdrahonilor
ZDRAHÓN, zdrahoni, s. m. (Pop. și fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. [Var.: zdragón s. m.] – Et. nec.

DOOM

zdrahón (pop., fam.) s. m., pl. zdrahóni

zdrahonul
DRAGÓN², dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.

DOOM

dragón¹ (monstru, șopârlă, soldat) s. m., pl. dragóni

zdrahonul
ZDRAHÓN, zdrahoni, s. m. (Pop. și fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. [Var.: zdragón s. m.] – Et. nec.

DOOM

zdrahón (pop., fam.) s. m., pl. zdrahóni

zdrahonului
DRAGÓN², dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.

DOOM

dragón¹ (monstru, șopârlă, soldat) s. m., pl. dragóni

zdrahonului
ZDRAHÓN, zdrahoni, s. m. (Pop. și fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. [Var.: zdragón s. m.] – Et. nec.

DOOM

zdrahón (pop., fam.) s. m., pl. zdrahóni

zdranc
ZDRANG interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă etc.; foflenchi. [Var.: zdránc, zdránca interj.] – Onomatopee.

DOOM

zdrang / zdranc interj.

zdranca
ZDRANG interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă etc.; foflenchi. [Var.: zdránc, zdránca interj.] – Onomatopee.

DOOM

zdrang / zdranc interj.

zdrang
ZDRANG interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă etc.; foflenchi. [Var.: zdránc, zdránca interj.] – Onomatopee.

DOOM

zdrang / zdranc interj.

zdranga
ZDRANG interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă etc.; foflenchi. [Var.: zdránc, zdránca interj.] – Onomatopee.

DOOM

zdrang / zdranc interj.

zdraniță
DRÁNIȚĂ, dranițe, s. f. Fiecare dintre scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acoperă unele case țărănești. – Din rus. dranița, ucr. dranyc'a.

DOOM

drániță s. f., g.-d. art. drániței; pl. dránițe

zdranță
TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

DOOM

zdreánță s. f., g.-d. art. zdrénței; pl. zdrénțe

zdravene
ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.

DOOM

zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. zdrávănă, pl. zdrávene

zdravenei
ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.

DOOM

zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. zdrávănă, pl. zdrávene

zdravenele
ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.

DOOM

zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. zdrávănă, pl. zdrávene

zdravenelor
ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.

DOOM

zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. zdrávănă, pl. zdrávene

zdraveni
ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.

DOOM

zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. zdrávănă, pl. zdrávene

zdravenii
ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.

DOOM

zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. zdrávănă, pl. zdrávene

zdravenilor
ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.

DOOM

zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. zdrávănă, pl. zdrávene

zdraviță
ZDRÁVIȚĂ, zdrávițe, s. f. Salvie (Salvia officinalis). (din zdravăn; cf. sl. zdravica = sănătate)

zdravăn
ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.

DOOM

zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. zdrávănă, pl. zdrávene

zdravăna
ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.

DOOM

zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. zdrávănă, pl. zdrávene

zdravănul
ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.

DOOM

zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. zdrávănă, pl. zdrávene

zdravănului
ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.

DOOM

zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. zdrávănă, pl. zdrávene

zdravăț
ZDRÁVĂȚ s. n. Răchită (Salix viminalis). (din zdravăn; cf. bg. sdravec, sb. sdravac)

zdreală
ZDREÁLĂ, zdrele, s. f. Fărîmă, bucățică. Să nu puneți mîna pe noi că e vai și amar de capul vostru! Acuș vi-l facem tot zdrele. MARIAN, NU. 551.

zdreamță
TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

DOOM

zdreánță s. f., g.-d. art. zdrénței; pl. zdrénțe

zdreanța
TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

DOOM

zdreánță s. f., g.-d. art. zdrénței; pl. zdrénțe

zdreavăn
ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.

DOOM

zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. zdrávănă, pl. zdrávene

zdreață
ZDREÁȚĂ s. f. Lintiță. (din zdreanță cu pierderea nazalizării)

zdrelea
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdreleai
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdreleam
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelească
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdreleau
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdreleați
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelesc
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelește
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelești
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdreli
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelii
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelim
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelind
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelire
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelire
ZDRELÍRE, zdreliri, s. f. Acțiunea de a (se) zdreli și rezultatul ei. – V. zdreli.

DOOM

zdrelíre s. f., g.-d. art. zdrelírii; pl. zdrelíri

zdrelirea
ZDRELÍRE, zdreliri, s. f. Acțiunea de a (se) zdreli și rezultatul ei. – V. zdreli.

DOOM

zdrelíre s. f., g.-d. art. zdrelírii; pl. zdrelíri

zdreliri
ZDRELÍRE, zdreliri, s. f. Acțiunea de a (se) zdreli și rezultatul ei. – V. zdreli.

DOOM

zdrelíre s. f., g.-d. art. zdrelírii; pl. zdrelíri

zdrelirii
ZDRELÍRE, zdreliri, s. f. Acțiunea de a (se) zdreli și rezultatul ei. – V. zdreli.

DOOM

zdrelíre s. f., g.-d. art. zdrelírii; pl. zdrelíri

zdrelirile
ZDRELÍRE, zdreliri, s. f. Acțiunea de a (se) zdreli și rezultatul ei. – V. zdreli.

DOOM

zdrelíre s. f., g.-d. art. zdrelírii; pl. zdrelíri

zdrelirilor
ZDRELÍRE, zdreliri, s. f. Acțiunea de a (se) zdreli și rezultatul ei. – V. zdreli.

DOOM

zdrelíre s. f., g.-d. art. zdrelírii; pl. zdrelíri

zdreliră
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelirăm
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelirăți
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelise
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelisem
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdreliseră
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdreliserăm
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdreliserăți
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdreliseși
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdreliseți
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelit
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelit
ZDRELÍT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.

zdrelita
ZDRELÍT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.

zdrelite
ZDRELÍT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.

zdrelitei
ZDRELÍT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.

zdrelitele
ZDRELÍT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.

zdrelitelor
ZDRELÍT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.

zdrelitul
ZDRELÍT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.

zdrelitului
ZDRELÍT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.

zdrelitura
ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. (Pop.) Rană produsă prin zdrelire; zgârietură, julitură. – Zdreli + suf. -tură.

DOOM

zdrelitúră (pop.) s. f., g.-d. art. zdrelitúrii; pl. zdrelitúri

zdrelituri
ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. (Pop.) Rană produsă prin zdrelire; zgârietură, julitură. – Zdreli + suf. -tură.

DOOM

zdrelitúră (pop.) s. f., g.-d. art. zdrelitúrii; pl. zdrelitúri

zdreliturii
ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. (Pop.) Rană produsă prin zdrelire; zgârietură, julitură. – Zdreli + suf. -tură.

DOOM

zdrelitúră (pop.) s. f., g.-d. art. zdrelitúrii; pl. zdrelitúri

zdreliturile
ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. (Pop.) Rană produsă prin zdrelire; zgârietură, julitură. – Zdreli + suf. -tură.

DOOM

zdrelitúră (pop.) s. f., g.-d. art. zdrelitúrii; pl. zdrelitúri

zdreliturilor
ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. (Pop.) Rană produsă prin zdrelire; zgârietură, julitură. – Zdreli + suf. -tură.

DOOM

zdrelitúră (pop.) s. f., g.-d. art. zdrelitúrii; pl. zdrelitúri

zdreliși
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdreliți
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdreliți
ZDRELÍT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.

zdreliții
ZDRELÍT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.

zdreliților
ZDRELÍT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.

zdremțui
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdremțăros
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

DOOM

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențar
ZDRENȚÁR, zdrențári, s. m. Persoană zdrențăroasă; cerșetor. (zdreanță + suf. -ar)

zdrențe
TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

DOOM

zdreánță s. f., g.-d. art. zdrénței; pl. zdrénțe

zdrenței
TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

DOOM

zdreánță s. f., g.-d. art. zdrénței; pl. zdrénțe

zdrențele
TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

DOOM

zdreánță s. f., g.-d. art. zdrénței; pl. zdrénțe

zdrențelor
TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

DOOM

zdreánță s. f., g.-d. art. zdrénței; pl. zdrénțe

zdrențoasa
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.

zdrențoase
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.

zdrențoasei
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.

zdrențoasele
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.

zdrențoaselor
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.

zdrențos
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.

zdrențosul
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.

zdrențosului
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.

zdrențoși
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.

zdrențoșii
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.

zdrențoșilor
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.

zdrențui
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuia
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiai
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiam
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiască
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiau
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiați
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiesc
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiește
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiești
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuii
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuim
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuind
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuire
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuire
ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. ◊ Tranz. I-a zdrențuit haina. [Var.: trențuí vb. IV] – Zdreanță + suf. -ui.

zdrențuiră
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuirăm
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuirăți
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuise
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuisem
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiseră
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiserăm
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiserăți
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiseși
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiseți
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuit
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuit
ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.

zdrențuita
ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.

zdrențuite
ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.

zdrențuitei
ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.

zdrențuitele
ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.

zdrențuitelor
ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.

zdrențuitul
ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.

zdrențuitului
ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.

zdrențuiși
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiți
TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

DOOM

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuiți
ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.

zdrențuiții
ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.

zdrențuiților
ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.

zdrențuros
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

DOOM

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențăroasa
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

DOOM

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențăroase
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

DOOM

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențăroasei
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

DOOM

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențăroasele
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

DOOM

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențăroaselor
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

DOOM

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențăros
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

DOOM

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențărosul
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

DOOM

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențărosului
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

DOOM

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențăroși
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

DOOM

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențăroșii
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

DOOM

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențăroșilor
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

DOOM

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdreveni
ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși (după o boală), a deveni (iarăși) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici. ◊ Tranz. Tratamentul l-a înzdrăvenit. – În + zdravăn.

DOOM

înzdrăvení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înzdrăvenéște, imperf. 3 sg. înzdrăveneá; conj. prez. 3 să înzdrăveneáscă

zdrili
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

DOOM

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrilire
ZDRILÍ, zdrilésc, vb. IV. (Var.) Zdreli. (cf. zdreli)

zdrilit
ZDRILÍ, zdrilésc, vb. IV. (Var.) Zdreli. (cf. zdreli)

zdroaba
ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. – Din zdrobi (derivat regresiv).

DOOM

zdroábă (reg.) s. f., g.-d. art. zdroábei; pl. zdroábe

zdroabe
ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. – Din zdrobi (derivat regresiv).

DOOM

zdroábă (reg.) s. f., g.-d. art. zdroábei; pl. zdroábe

zdroabei
ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. – Din zdrobi (derivat regresiv).

DOOM

zdroábă (reg.) s. f., g.-d. art. zdroábei; pl. zdroábe

zdroabele
ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. – Din zdrobi (derivat regresiv).

DOOM

zdroábă (reg.) s. f., g.-d. art. zdroábei; pl. zdroábe

zdroabelor
ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. – Din zdrobi (derivat regresiv).

DOOM

zdroábă (reg.) s. f., g.-d. art. zdroábei; pl. zdroábe

zdrobea
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobeai
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobeală
ZDROBEÁLĂ, zdrobeli, s. f. (Pop.) Zdrobire. – Zdrobi + suf. -eală.

DOOM

zdrobeálă (pop.) s. f., g.-d. art. zdrobélii; pl. zdrobéli

zdrobeam
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobească
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobeau
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobeați
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobesc
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobește
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobești
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobi
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobii
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobim
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobind
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobire
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobire
ZDROBÍRE, zdrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ Fig. Mâhnire, supărare cumplită. – V. zdrobi.

DOOM

zdrobíre s. f., g.-d. art. zdrobírii; pl. zdrobíri

zdrobirea
ZDROBÍRE, zdrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ Fig. Mâhnire, supărare cumplită. – V. zdrobi.

DOOM

zdrobíre s. f., g.-d. art. zdrobírii; pl. zdrobíri

zdrobiri
ZDROBÍRE, zdrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ Fig. Mâhnire, supărare cumplită. – V. zdrobi.

DOOM

zdrobíre s. f., g.-d. art. zdrobírii; pl. zdrobíri

zdrobirii
ZDROBÍRE, zdrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ Fig. Mâhnire, supărare cumplită. – V. zdrobi.

DOOM

zdrobíre s. f., g.-d. art. zdrobírii; pl. zdrobíri

zdrobirile
ZDROBÍRE, zdrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ Fig. Mâhnire, supărare cumplită. – V. zdrobi.

DOOM

zdrobíre s. f., g.-d. art. zdrobírii; pl. zdrobíri

zdrobirilor
ZDROBÍRE, zdrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ Fig. Mâhnire, supărare cumplită. – V. zdrobi.

DOOM

zdrobíre s. f., g.-d. art. zdrobírii; pl. zdrobíri

zdrobiră
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobirăm
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobirăți
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobise
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobisem
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobiseră
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobiserăm
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobiserăți
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobiseși
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobiseți
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobit
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobit
ZDROBÍT, -Ă, zdrobiți, -te, adj. Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins. ♦ Fig. Copleșit de durere, demoralizat. ♦ Fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. – V. zdrobi.

zdrobita
ZDROBÍT, -Ă, zdrobiți, -te, adj. Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins. ♦ Fig. Copleșit de durere, demoralizat. ♦ Fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. – V. zdrobi.

zdrobite
ZDROBÍT, -Ă, zdrobiți, -te, adj. Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins. ♦ Fig. Copleșit de durere, demoralizat. ♦ Fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. – V. zdrobi.

zdrobitei
ZDROBÍT, -Ă, zdrobiți, -te, adj. Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins. ♦ Fig. Copleșit de durere, demoralizat. ♦ Fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. – V. zdrobi.

zdrobitele
ZDROBÍT, -Ă, zdrobiți, -te, adj. Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins. ♦ Fig. Copleșit de durere, demoralizat. ♦ Fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. – V. zdrobi.

zdrobitelor
ZDROBÍT, -Ă, zdrobiți, -te, adj. Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins. ♦ Fig. Copleșit de durere, demoralizat. ♦ Fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. – V. zdrobi.

zdrobitoare
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitoáre s. f., g.-d. art. zdrobitórii; pl. zdrobitóri

zdrobitoare
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre

zdrobitoarea
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitoáre s. f., g.-d. art. zdrobitórii; pl. zdrobitóri

zdrobitoarea
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre

zdrobitoarei
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre

zdrobitoarele
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre

zdrobitoarelor
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre

zdrobitor
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre

zdrobitor
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitór² (reg.) s. n., pl. zdrobitoáre

zdrobitori
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitoáre s. f., g.-d. art. zdrobitórii; pl. zdrobitóri

zdrobitori
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre

zdrobitorii
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitoáre s. f., g.-d. art. zdrobitórii; pl. zdrobitóri

zdrobitorii
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre

zdrobitorile
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitoáre s. f., g.-d. art. zdrobitórii; pl. zdrobitóri

zdrobitorilor
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitoáre s. f., g.-d. art. zdrobitórii; pl. zdrobitóri

zdrobitorilor
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre

zdrobitorul
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre

zdrobitorului
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

DOOM

zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre

zdrobitul
ZDROBÍT, -Ă, zdrobiți, -te, adj. Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins. ♦ Fig. Copleșit de durere, demoralizat. ♦ Fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. – V. zdrobi.

zdrobitului
ZDROBÍT, -Ă, zdrobiți, -te, adj. Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins. ♦ Fig. Copleșit de durere, demoralizat. ♦ Fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. – V. zdrobi.

zdrobitura
ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfarâmătură, strivitură; rană produsă prin zdrobire. – Zdrobi + suf. -tură.

DOOM

zdrobitúră (rar) s. f., g.-d. art. zdrobitúrii; pl. zdrobitúri

zdrobituri
ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfarâmătură, strivitură; rană produsă prin zdrobire. – Zdrobi + suf. -tură.

DOOM

zdrobitúră (rar) s. f., g.-d. art. zdrobitúrii; pl. zdrobitúri

zdrobiturii
ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfarâmătură, strivitură; rană produsă prin zdrobire. – Zdrobi + suf. -tură.

DOOM

zdrobitúră (rar) s. f., g.-d. art. zdrobitúrii; pl. zdrobitúri

zdrobiturile
ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfarâmătură, strivitură; rană produsă prin zdrobire. – Zdrobi + suf. -tură.

DOOM

zdrobitúră (rar) s. f., g.-d. art. zdrobitúrii; pl. zdrobitúri

zdrobiturilor
ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfarâmătură, strivitură; rană produsă prin zdrobire. – Zdrobi + suf. -tură.

DOOM

zdrobitúră (rar) s. f., g.-d. art. zdrobitúrii; pl. zdrobitúri

zdrobiși
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobiți
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

DOOM

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobiți
ZDROBÍT, -Ă, zdrobiți, -te, adj. Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins. ♦ Fig. Copleșit de durere, demoralizat. ♦ Fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. – V. zdrobi.

zdrobiții
ZDROBÍT, -Ă, zdrobiți, -te, adj. Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins. ♦ Fig. Copleșit de durere, demoralizat. ♦ Fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. – V. zdrobi.

zdrobiților
ZDROBÍT, -Ă, zdrobiți, -te, adj. Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins. ♦ Fig. Copleșit de durere, demoralizat. ♦ Fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. – V. zdrobi.

zdrobunțos
ZGRĂBUNȚÓS, -OÁSĂ, zgrăbunțoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Plin de zgrăbunțe (1), cu zgrăbunțe; buburos. 2. Grăunțos, granulos. – Zgrăbunță + suf. -os.

DOOM

zgrăbunțós (reg.) adj. m. pl. zgrăbunțóși; f. zgrăbunțoásă, pl. zgrăbunțoáse

zdronc
ZDRONC interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de izbirea, ciocnirea sau căderea unor obiecte de metal. [Var.: zdrónca interj.] – Onomatopee.

DOOM

zdrónc / zdrónca interj.

zdronca
ZDRONC interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de izbirea, ciocnirea sau căderea unor obiecte de metal. [Var.: zdrónca interj.] – Onomatopee.

DOOM

zdrónc / zdrónca interj.

zdroncăn
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăne
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncănea
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăneai
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăneam
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăneau
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăneați
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăni
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncănii
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncănim
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncănind
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncănire
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncănire
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăniră
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncănirăm
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncănirăți
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncănise
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncănisem
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăniseră
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăniserăm
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăniserăți
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăniseși
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăniseți
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncănit
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăniși
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăniți
ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

DOOM

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroșea
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșeai
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșeam
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșească
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșeau
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșeați
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșesc
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșește
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșești
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroși
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșii
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșim
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșind
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșire
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșire
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșiră
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșirăm
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșirăți
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșise
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșisem
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșiseră
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșiserăm
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșiserăți
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșiseși
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșiseți
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșit
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșit
ZDROȘÍ, zdroșesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A sfărâma, a strivi, a zdrobi. [Var.: zdruși vb. IV] – Et. nec.

zdroșiși
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșiți
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdrumeca
ZDRUMECÁ vb. I v. zdrumica.

zdrumeca
ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.

DOOM

zdrumicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zdrúmică

zdrumecare
ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.

DOOM

zdrumicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zdrúmică

zdrumecat
ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.

DOOM

zdrumicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zdrúmică

zdrumica
ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.

DOOM

zdrumicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zdrúmică

zdrumicare
ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – V. zdrumica.

DOOM

zdrumicáre (pop.) s. f., g.-d. art. zdrumicắrii; pl. zdrumicắri

zdrumicarea
ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – V. zdrumica.

DOOM

zdrumicáre (pop.) s. f., g.-d. art. zdrumicắrii; pl. zdrumicắri

zdrumicat
ZDRUMICÁT, -Ă, zdrumicați, -te, adj. (Pop.) Făcut bucățele, sfărâmat, zdrobit. – V. zdrumica.

zdrumicări
ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – V. zdrumica.

DOOM

zdrumicáre (pop.) s. f., g.-d. art. zdrumicắrii; pl. zdrumicắri

zdrumicării
ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – V. zdrumica.

DOOM

zdrumicáre (pop.) s. f., g.-d. art. zdrumicắrii; pl. zdrumicắri

zdrumicările
ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – V. zdrumica.

DOOM

zdrumicáre (pop.) s. f., g.-d. art. zdrumicắrii; pl. zdrumicắri

zdrumicărilor
ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – V. zdrumica.

DOOM

zdrumicáre (pop.) s. f., g.-d. art. zdrumicắrii; pl. zdrumicắri

zdrumicătura
ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. -ătură.

DOOM

zdrumicătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zdrumicâtúrii; pl. zdrumicătúri

zdrumicături
ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. -ătură.

DOOM

zdrumicătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zdrumicâtúrii; pl. zdrumicătúri

zdrumicăturii
ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. -ătură.

DOOM

zdrumicătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zdrumicâtúrii; pl. zdrumicătúri

zdrumicăturile
ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. -ătură.

DOOM

zdrumicătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zdrumicâtúrii; pl. zdrumicătúri

zdrumicăturilor
ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. -ătură.

DOOM

zdrumicătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zdrumicâtúrii; pl. zdrumicătúri

zdruncen
ZDRÚNCIN s. n. (Pop.) 1. Zdruncinătură. ♦ Fig. Efort, strădanie. 2. Fig. Tulburare, zbucium, frământare. [Var.: zdrúncen s. n.] – Din zdruncina (derivat regresiv).

DOOM

zdrúncin (pop.) s. n.

zdruncin
ZDRÚNCIN s. n. (Pop.) 1. Zdruncinătură. ♦ Fig. Efort, strădanie. 2. Fig. Tulburare, zbucium, frământare. [Var.: zdrúncen s. n.] – Din zdruncina (derivat regresiv).

DOOM

zdrúncin (pop.) s. n.

zdruncin
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncina
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinai
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinam
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinare
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinare
ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. – V. zdruncina.

DOOM

zdruncináre s. f., g.-d. art. zdruncinắrii; pl. zdruncinắri

zdruncinarea
ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. – V. zdruncina.

DOOM

zdruncináre s. f., g.-d. art. zdruncinắrii; pl. zdruncinắri

zdruncinară
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinarăm
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinarăți
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinase
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinasem
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinaseră
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinaserăm
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinaserăți
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinaseși
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinaseți
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinat
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinat
ZDRUNCINÁT, -Ă, zdruncinați, -te, adj. 1. Zguduit, clătinat, hurducat. ♦ Zdrobit, strivit. ♦ Șubrezit, slăbit. 2. Fig. Tulburat sufletește. – V. zdruncina.

zdruncinau
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinași
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinați
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncine
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncini
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinul
ZDRÚNCIN s. n. (Pop.) 1. Zdruncinătură. ♦ Fig. Efort, strădanie. 2. Fig. Tulburare, zbucium, frământare. [Var.: zdrúncen s. n.] – Din zdruncina (derivat regresiv).

DOOM

zdrúncin (pop.) s. n.

zdruncinului
ZDRÚNCIN s. n. (Pop.) 1. Zdruncinătură. ♦ Fig. Efort, strădanie. 2. Fig. Tulburare, zbucium, frământare. [Var.: zdrúncen s. n.] – Din zdruncina (derivat regresiv).

DOOM

zdrúncin (pop.) s. n.

zdruncinând
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinînd
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdruncinări
ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. – V. zdruncina.

DOOM

zdruncináre s. f., g.-d. art. zdruncinắrii; pl. zdruncinắri

zdruncinării
ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. – V. zdruncina.

DOOM

zdruncináre s. f., g.-d. art. zdruncinắrii; pl. zdruncinắri

zdruncinările
ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. – V. zdruncina.

DOOM

zdruncináre s. f., g.-d. art. zdruncinắrii; pl. zdruncinắri

zdruncinărilor
ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. – V. zdruncina.

DOOM

zdruncináre s. f., g.-d. art. zdruncinắrii; pl. zdruncinắri

zdruncinătoare
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

DOOM

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

zdruncinătoarea
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

DOOM

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

zdruncinătoarei
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

DOOM

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

zdruncinătoarele
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

DOOM

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

zdruncinătoarelor
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

DOOM

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

zdruncinător
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

DOOM

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

zdruncinători
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

DOOM

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

zdruncinătorii
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

DOOM

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

zdruncinătorilor
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

DOOM

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

zdruncinătorul
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

DOOM

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

zdruncinătorului
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

DOOM

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

zdruncinătura
ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Zdruncina + suf. -ătură.

DOOM

zdruncinătúră s. f., g.-d. art. zdruncinătúrii; pl. zdruncinătúri

zdruncinături
ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Zdruncina + suf. -ătură.

DOOM

zdruncinătúră s. f., g.-d. art. zdruncinătúrii; pl. zdruncinătúri

zdruncinăturii
ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Zdruncina + suf. -ătură.

DOOM

zdruncinătúră s. f., g.-d. art. zdruncinătúrii; pl. zdruncinătúri

zdruncinăturile
ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Zdruncina + suf. -ătură.

DOOM

zdruncinătúră s. f., g.-d. art. zdruncinătúrii; pl. zdruncinătúri

zdruncinăturilor
ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Zdruncina + suf. -ătură.

DOOM

zdruncinătúră s. f., g.-d. art. zdruncinătúrii; pl. zdruncinătúri

zdruși
ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

DOOM

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdrușire
ZDRUȘÍ, vb. IV v. zdroși.

zdrușit
ZDRUȘÍ, vb. IV v. zdroși.

zdrâmbă
zdrâmbă, zdrâmbe s. f. (reg., vulg.) penis.

zdrâncina
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

DOOM

zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină

zdrângar
zdrângar, zdrângari s. m. (pop.) lăutar.

zdrângănire
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăncăni
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăncănire
ZDRĂNCĂNÍ vb. IV v. zdrăngăni.

zdrăncănit
ZDRĂNCĂNÍ vb. IV v. zdrăngăni.

zdrăncănit
ZDRĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără talent la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănít s. n.] – V. zdrăngăni.

DOOM

zdrăngănít s. n.

zdrăncănitură
ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Zdrăngăni + suf. -tură.

DOOM

zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri

zdrăngănea
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăneai
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăneam
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănească
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăneau
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăneați
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănei
ZDRĂNGĂNÉL, zdrăngănei, s. m. (Pop.) Clopoțel mic și rotund; zurgălău. [Var.: zdrângănél s. m.] – Contaminare între zdrăngăni și clopoțel.

DOOM

zdrăngănél (pop.) s. m., pl. zdrăngănéi, art. zdrăngănéii

zdrăngăneii
ZDRĂNGĂNÉL, zdrăngănei, s. m. (Pop.) Clopoțel mic și rotund; zurgălău. [Var.: zdrângănél s. m.] – Contaminare între zdrăngăni și clopoțel.

DOOM

zdrăngănél (pop.) s. m., pl. zdrăngănéi, art. zdrăngănéii

zdrăngăneilor
ZDRĂNGĂNÉL, zdrăngănei, s. m. (Pop.) Clopoțel mic și rotund; zurgălău. [Var.: zdrângănél s. m.] – Contaminare între zdrăngăni și clopoțel.

DOOM

zdrăngănél (pop.) s. m., pl. zdrăngănéi, art. zdrăngănéii

zdrăngănel
ZDRĂNGĂNÉL, zdrăngănei, s. m. (Pop.) Clopoțel mic și rotund; zurgălău. [Var.: zdrângănél s. m.] – Contaminare între zdrăngăni și clopoțel.

DOOM

zdrăngănél (pop.) s. m., pl. zdrăngănéi, art. zdrăngănéii

zdrăngănelul
ZDRĂNGĂNÉL, zdrăngănei, s. m. (Pop.) Clopoțel mic și rotund; zurgălău. [Var.: zdrângănél s. m.] – Contaminare între zdrăngăni și clopoțel.

DOOM

zdrăngănél (pop.) s. m., pl. zdrăngănéi, art. zdrăngănéii

zdrăngănelului
ZDRĂNGĂNÉL, zdrăngănei, s. m. (Pop.) Clopoțel mic și rotund; zurgălău. [Var.: zdrângănél s. m.] – Contaminare între zdrăngăni și clopoțel.

DOOM

zdrăngănél (pop.) s. m., pl. zdrăngănéi, art. zdrăngănéii

zdrăngănesc
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănește
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănești
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăni
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănii
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănim
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănind
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănire
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănire
ZDRĂNGĂNÍRE, zdrăngăniri, s. f. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei. – V. zdrăngăni.

DOOM

zdrăngăníre s. f., g.-d. art. zdrăngănírii; pl. zdrăngăníri

zdrăngănirea
ZDRĂNGĂNÍRE, zdrăngăniri, s. f. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei. – V. zdrăngăni.

DOOM

zdrăngăníre s. f., g.-d. art. zdrăngănírii; pl. zdrăngăníri

zdrăngăniri
ZDRĂNGĂNÍRE, zdrăngăniri, s. f. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei. – V. zdrăngăni.

DOOM

zdrăngăníre s. f., g.-d. art. zdrăngănírii; pl. zdrăngăníri

zdrăngănirii
ZDRĂNGĂNÍRE, zdrăngăniri, s. f. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei. – V. zdrăngăni.

DOOM

zdrăngăníre s. f., g.-d. art. zdrăngănírii; pl. zdrăngăníri

zdrăngănirile
ZDRĂNGĂNÍRE, zdrăngăniri, s. f. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei. – V. zdrăngăni.

DOOM

zdrăngăníre s. f., g.-d. art. zdrăngănírii; pl. zdrăngăníri

zdrăngănirilor
ZDRĂNGĂNÍRE, zdrăngăniri, s. f. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei. – V. zdrăngăni.

DOOM

zdrăngăníre s. f., g.-d. art. zdrăngănírii; pl. zdrăngăníri

zdrăngăniră
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănirăm
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănirăți
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănise
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănisem
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăniseră
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăniserăm
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăniserăți
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăniseși
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăniseți
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănit
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănit
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănit
ZDRĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără talent la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănít s. n.] – V. zdrăngăni.

DOOM

zdrăngănít s. n.

zdrăngănita
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănite
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănitei
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănitele
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănitelor
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănitul
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănitului
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngănitura
ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Zdrăngăni + suf. -tură.

DOOM

zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri

zdrăngănituri
ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Zdrăngăni + suf. -tură.

DOOM

zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri

zdrăngăniturii
ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Zdrăngăni + suf. -tură.

DOOM

zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri

zdrăngăniturile
ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Zdrăngăni + suf. -tură.

DOOM

zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri

zdrăngăniturilor
ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Zdrăngăni + suf. -tură.

DOOM

zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri

zdrăngăniși
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăniți
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăniți
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăniții
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăngăniților
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

DOOM

zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă

zdrăveni
ZDRĂVENÍ, zdrăvenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se însănătoși după o boală, a se înzdrăveni. ◊ Tranz:. (Cu pronunțare regională) L-a bătut pe Alisandru, de l-a lăsat aproape mort; nevasta sa l-a zdravenit. ȘEZ. VI 146. ♦ Fig. A-și veni în fire, a se dezmetici. Ți-am spus că nu se poate. Înțelege-mă și te zdrăvenește! VLAHUȚĂ, N. 128.

zdrăvenie
ZDRĂVÉNIE s. f. Forță, tărie, vigoare. (din zdravăn)

zdrăvenire
ZDRĂVENÍ, zdrăvenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se însănătoși după o boală, a se înzdrăveni. ◊ Tranz:. (Cu pronunțare regională) L-a bătut pe Alisandru, de l-a lăsat aproape mort; nevasta sa l-a zdravenit. ȘEZ. VI 146. ♦ Fig. A-și veni în fire, a se dezmetici. Ți-am spus că nu se poate. Înțelege-mă și te zdrăvenește! VLAHUȚĂ, N. 128.

zdrăvenit
ZDRĂVENÍ, zdrăvenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se însănătoși după o boală, a se înzdrăveni. ◊ Tranz:. (Cu pronunțare regională) L-a bătut pe Alisandru, de l-a lăsat aproape mort; nevasta sa l-a zdravenit. ȘEZ. VI 146. ♦ Fig. A-și veni în fire, a se dezmetici. Ți-am spus că nu se poate. Înțelege-mă și te zdrăvenește! VLAHUȚĂ, N. 128.

zdrăvui
ZDRĂVUÍ, zdrăvuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A venera. (din sl. zdraviti)

zdrăvuire
ZDRĂVUÍ, zdrăvuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A venera. (din sl. zdraviti)

zdrăvuit
ZDRĂVUÍ, zdrăvuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A venera. (din sl. zdraviti)

zdup
ZDUP interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați. 2. S. n. (Fam.) Închisoare. – Onomatopee.

DOOM

zdup¹ interj.

zdup
ZDUP interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați. 2. S. n. (Fam.) Închisoare. – Onomatopee.

DOOM

zdup² (fam.) s. n.

zdupac
DUPÁC, dupaci s. m. (Reg.) Ghiont, pumn.

zdupui
ZDUPUÍ, zdúpui, vb. IV. Tranz. A da (cu cineva) de pamânt. (zdup + suf. -ui)

zdupuire
ZDUPUÍ, zdúpui, vb. IV. Tranz. A da (cu cineva) de pamânt. (zdup + suf. -ui)

zdupuit
ZDUPUÍ, zdúpui, vb. IV. Tranz. A da (cu cineva) de pamânt. (zdup + suf. -ui)

zdupul
ZDUP interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați. 2. S. n. (Fam.) Închisoare. – Onomatopee.

DOOM

zdup² (fam.) s. n.

zdupului
ZDUP interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați. 2. S. n. (Fam.) Închisoare. – Onomatopee.

DOOM

zdup² (fam.) s. n.

zdupăi
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăia
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăiai
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăiala
ZDUPĂIÁLĂ, zdupăieli, s. f. (Pop.) Faptul de a zdupăi. – Zdupăi + suf. -eală.

DOOM

zdupăiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zdupăielíi; pl. zdupăiéli

zdupăiam
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăiau
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăiați
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăie
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăieli
ZDUPĂIÁLĂ, zdupăieli, s. f. (Pop.) Faptul de a zdupăi. – Zdupăi + suf. -eală.

DOOM

zdupăiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zdupăielíi; pl. zdupăiéli

zdupăielii
ZDUPĂIÁLĂ, zdupăieli, s. f. (Pop.) Faptul de a zdupăi. – Zdupăi + suf. -eală.

DOOM

zdupăiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zdupăielíi; pl. zdupăiéli

zdupăielile
ZDUPĂIÁLĂ, zdupăieli, s. f. (Pop.) Faptul de a zdupăi. – Zdupăi + suf. -eală.

DOOM

zdupăiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zdupăielíi; pl. zdupăiéli

zdupăielilor
ZDUPĂIÁLĂ, zdupăieli, s. f. (Pop.) Faptul de a zdupăi. – Zdupăi + suf. -eală.

DOOM

zdupăiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zdupăielíi; pl. zdupăiéli

zdupăii
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăim
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăind
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăire
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăire
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

zdupăiră
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăirăm
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăirăți
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăise
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăisem
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăiseră
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăiserăm
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăiserăți
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăiseși
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăiseți
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăit
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăiși
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăiți
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

DOOM

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdvori
DVORÍ, dvoresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A servi, a sluji la curtea unui domnitor sau a unui boier. – Din sl. dvoriti.

DOOM

dvorí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dvorésc, imperf. 3 sg. dvoreá; conj. prez. 3 să dvoreáscă