zbalț
ZBALȚ, zbálțuri, s. n. Cerc, inel, verigă de fier sau de metal, manșon (2), v. zbanț1. (din zbilț, cu o posib. influență vocalică din balț)
zbalțul
ZBALȚ, zbálțuri, s. n. Cerc, inel, verigă de fier sau de metal, manșon (2), v. zbanț1. (din zbilț, cu o posib. influență vocalică din balț)
zbalțului
ZBALȚ, zbálțuri, s. n. Cerc, inel, verigă de fier sau de metal, manșon (2), v. zbanț1. (din zbilț, cu o posib. influență vocalică din balț)
zbalțuri
ZBALȚ, zbálțuri, s. n. Cerc, inel, verigă de fier sau de metal, manșon (2), v. zbanț1. (din zbilț, cu o posib. influență vocalică din balț)
zbalțurile
ZBALȚ, zbálțuri, s. n. Cerc, inel, verigă de fier sau de metal, manșon (2), v. zbanț1. (din zbilț, cu o posib. influență vocalică din balț)
zbalțurilor
ZBALȚ, zbálțuri, s. n. Cerc, inel, verigă de fier sau de metal, manșon (2), v. zbanț1. (din zbilț, cu o posib. influență vocalică din balț)
zbancioc
ZBANCIÓC s. n. (Bucov.) Cană (înaltă), urcior (1). (din ucr. zbanočok)
zbancă
sbáncă (-ắnci), s. f. – (Mold.) Ventuză. – Var. zbancă. Pol., rus. banka „vas” și „ventuză” (Tiktin), cf. rut. zbanočok, de unde sbancioc, s. n. (Bucov., cană). Este dubletul lui sbanț, s. n. (ventuză), din pl. sl. al aceluiași cuvînt, banci.
zbanghia
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Pop. și fam.) 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. b a n g o „răsucit, strâmbat, schilodit”. DOOM
zbanghíu (pop., fam.) adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi
zbanghie
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Pop. și fam.) 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. b a n g o „răsucit, strâmbat, schilodit”. DOOM
zbanghíu (pop., fam.) adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi
zbanghiei
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Pop. și fam.) 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. b a n g o „răsucit, strâmbat, schilodit”. DOOM
zbanghíu (pop., fam.) adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi
zbanghii
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Pop. și fam.) 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. b a n g o „răsucit, strâmbat, schilodit”. DOOM
zbanghíu (pop., fam.) adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi
zbanghiii
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Pop. și fam.) 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. b a n g o „răsucit, strâmbat, schilodit”. DOOM
zbanghíu (pop., fam.) adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi
zbanghiile
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Pop. și fam.) 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. b a n g o „răsucit, strâmbat, schilodit”. DOOM
zbanghíu (pop., fam.) adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi
zbanghiilor
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Pop. și fam.) 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. b a n g o „răsucit, strâmbat, schilodit”. DOOM
zbanghíu (pop., fam.) adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi
zbanghiu
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Pop. și fam.) 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. b a n g o „răsucit, strâmbat, schilodit”. DOOM
zbanghíu (pop., fam.) adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi
zbanghiul
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Pop. și fam.) 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. b a n g o „răsucit, strâmbat, schilodit”. DOOM
zbanghíu (pop., fam.) adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi
zbanghiului
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Pop. și fam.) 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. b a n g o „răsucit, strâmbat, schilodit”. DOOM
zbanghíu (pop., fam.) adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi
zbanț
ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja. DOOM
zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri
zbanț
ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec. DOOM
zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri
zbanțul
ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja. DOOM
zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri
zbanțul
ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec. DOOM
zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri
zbanțului
ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja. DOOM
zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri
zbanțului
ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec. DOOM
zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri
zbanțuri
ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja. DOOM
zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri
zbanțuri
ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec. DOOM
zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri
zbanțurile
ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja. DOOM
zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri
zbanțurile
ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec. DOOM
zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri
zbanțurilor
ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja. DOOM
zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri
zbanțurilor
ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec. DOOM
zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri
zbat
ZBAT, zbaturi, s. n. Pală metalică sau din lemn, montată la periferia unei roți, care constituie propulsorul unei nave cu aburi destinate navigației pe ape interioare cu adâncime mică. – Din zbate (derivat regresiv). DOOM
zbat s. n., pl. zbáturi
zbat
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbate
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbatem
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbatere
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbatere
ZBÁTERE, zbateri, s. f. Acțiunea de a se zbate și rezultatul ei; zvâcnire; zbucium; frământare, învolburare. – V. zbate. DOOM
zbátere s. f., g.-d. art. zbáterii; pl. zbáteri
zbaterea
ZBÁTERE, zbateri, s. f. Acțiunea de a se zbate și rezultatul ei; zvâcnire; zbucium; frământare, învolburare. – V. zbate. DOOM
zbátere s. f., g.-d. art. zbáterii; pl. zbáteri
zbateri
ZBÁTERE, zbateri, s. f. Acțiunea de a se zbate și rezultatul ei; zvâcnire; zbucium; frământare, învolburare. – V. zbate. DOOM
zbátere s. f., g.-d. art. zbáterii; pl. zbáteri
zbaterii
ZBÁTERE, zbateri, s. f. Acțiunea de a se zbate și rezultatul ei; zvâcnire; zbucium; frământare, învolburare. – V. zbate. DOOM
zbátere s. f., g.-d. art. zbáterii; pl. zbáteri
zbaterile
ZBÁTERE, zbateri, s. f. Acțiunea de a se zbate și rezultatul ei; zvâcnire; zbucium; frământare, învolburare. – V. zbate. DOOM
zbátere s. f., g.-d. art. zbáterii; pl. zbáteri
zbaterilor
ZBÁTERE, zbateri, s. f. Acțiunea de a se zbate și rezultatul ei; zvâcnire; zbucium; frământare, învolburare. – V. zbate. DOOM
zbátere s. f., g.-d. art. zbáterii; pl. zbáteri
zbateți
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbatul
ZBAT, zbaturi, s. n. Pală metalică sau din lemn, montată la periferia unei roți, care constituie propulsorul unei nave cu aburi destinate navigației pe ape interioare cu adâncime mică. – Din zbate (derivat regresiv). DOOM
zbat s. n., pl. zbáturi
zbatului
ZBAT, zbaturi, s. n. Pală metalică sau din lemn, montată la periferia unei roți, care constituie propulsorul unei nave cu aburi destinate navigației pe ape interioare cu adâncime mică. – Din zbate (derivat regresiv). DOOM
zbat s. n., pl. zbáturi
zbaturi
ZBAT, zbaturi, s. n. Pală metalică sau din lemn, montată la periferia unei roți, care constituie propulsorul unei nave cu aburi destinate navigației pe ape interioare cu adâncime mică. – Din zbate (derivat regresiv). DOOM
zbat s. n., pl. zbáturi
zbaturile
ZBAT, zbaturi, s. n. Pală metalică sau din lemn, montată la periferia unei roți, care constituie propulsorul unei nave cu aburi destinate navigației pe ape interioare cu adâncime mică. – Din zbate (derivat regresiv). DOOM
zbat s. n., pl. zbáturi
zbaturilor
ZBAT, zbaturi, s. n. Pală metalică sau din lemn, montată la periferia unei roți, care constituie propulsorul unei nave cu aburi destinate navigației pe ape interioare cu adâncime mică. – Din zbate (derivat regresiv). DOOM
zbat s. n., pl. zbáturi
zbată
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbați
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbea
sbeá (-eáu, – ăút), vb. – A bea. – Var. zbea. Lat. exbĭbĕre (Tiktin; Candrea), sau mai probabil de la bea cu s- expresiv.
zbeg
ZBENG, zbenguri, s. n. (Înv. și reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din sb. zbeg. DOOM
zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbe'nguri
zbegui
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbeguială
ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit1. – Zbengui + suf. -eală. DOOM
zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéli
zbeguire
ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Acțiunea de a se zbengui și rezultatul ei; zbenguială. – V. zbengui. DOOM
zbenguíre s. f., g.-d. art. zbenguírii; pl. zbenguíri
zbeliște
IZBÉLIȘTE s. f. (Pop.; în expr.) (A lăsa) de izbeliște = (a lăsa) la voia întâmplării, părăsit de toți, fără supraveghere. – Izbi + suf. -eliște. DOOM
izbéliște (pop.) s. f., g.-d. art. izbéliștii
zbeng
ZBENG, zbenguri, s. n. (Înv. și reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din sb. zbeg. DOOM
zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbe'nguri
zbenghi
BENGHI s. n. v. zbenghi. DOOM
zbenghi (pată) (pop.) s. n., pl. zbénghiuri
zbengui
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguia
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiai
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiala
ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit1. – Zbengui + suf. -eală. DOOM
zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéli
zbenguiam
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiască
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiau
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiați
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguie
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguieli
ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit1. – Zbengui + suf. -eală. DOOM
zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéli
zbenguielii
ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit1. – Zbengui + suf. -eală. DOOM
zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéli
zbenguielile
ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit1. – Zbengui + suf. -eală. DOOM
zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéli
zbenguielilor
ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit1. – Zbengui + suf. -eală. DOOM
zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéli
zbenguiesc
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiește
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiești
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguii
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguim
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguind
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguire
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguire
ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Acțiunea de a se zbengui și rezultatul ei; zbenguială. – V. zbengui. DOOM
zbenguíre s. f., g.-d. art. zbenguírii; pl. zbenguíri
zbenguirea
ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Acțiunea de a se zbengui și rezultatul ei; zbenguială. – V. zbengui. DOOM
zbenguíre s. f., g.-d. art. zbenguírii; pl. zbenguíri
zbenguiri
ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Acțiunea de a se zbengui și rezultatul ei; zbenguială. – V. zbengui. DOOM
zbenguíre s. f., g.-d. art. zbenguírii; pl. zbenguíri
zbenguirii
ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Acțiunea de a se zbengui și rezultatul ei; zbenguială. – V. zbengui. DOOM
zbenguíre s. f., g.-d. art. zbenguírii; pl. zbenguíri
zbenguirile
ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Acțiunea de a se zbengui și rezultatul ei; zbenguială. – V. zbengui. DOOM
zbenguíre s. f., g.-d. art. zbenguírii; pl. zbenguíri
zbenguirilor
ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Acțiunea de a se zbengui și rezultatul ei; zbenguială. – V. zbengui. DOOM
zbenguíre s. f., g.-d. art. zbenguírii; pl. zbenguíri
zbenguiră
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguirăm
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguirăți
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguise
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguisem
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiseră
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiserăm
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiserăți
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiseși
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiseți
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguit
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguit
ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
zbenguit
ZBENGUÍT1 s. n. Zbenguială; zburdălnicie, hărțuială, hârjoneală. – V. zbengui. DOOM
zbenguít s. n.
zbenguita
ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
zbenguite
ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
zbenguitei
ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
zbenguitele
ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
zbenguitelor
ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
zbenguitoare
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. (Rar) Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor. DOOM
zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
zbenguitoarea
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. (Rar) Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor. DOOM
zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
zbenguitoarei
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. (Rar) Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor. DOOM
zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
zbenguitoarele
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. (Rar) Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor. DOOM
zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
zbenguitoarelor
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. (Rar) Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor. DOOM
zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
zbenguitor
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. (Rar) Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor. DOOM
zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
zbenguitori
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. (Rar) Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor. DOOM
zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
zbenguitorii
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. (Rar) Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor. DOOM
zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
zbenguitorilor
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. (Rar) Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor. DOOM
zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
zbenguitorul
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. (Rar) Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor. DOOM
zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
zbenguitorului
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. (Rar) Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor. DOOM
zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
zbenguitul
ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
zbenguitului
ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
zbenguiși
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiți
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. DOOM
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
zbenguiți
ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
zbenguiții
ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
zbenguiților
ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
zbengul
ZBENG, zbenguri, s. n. (Înv. și reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din sb. zbeg. DOOM
zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbe'nguri
zbengului
ZBENG, zbenguri, s. n. (Înv. și reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din sb. zbeg. DOOM
zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbe'nguri
zbenguri
ZBENG, zbenguri, s. n. (Înv. și reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din sb. zbeg. DOOM
zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbe'nguri
zbengurile
ZBENG, zbenguri, s. n. (Înv. și reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din sb. zbeg. DOOM
zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbe'nguri
zbengurilor
ZBENG, zbenguri, s. n. (Înv. și reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din sb. zbeg. DOOM
zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbe'nguri
zbere
sbeá (-eáu, – ăút), vb. – A bea. – Var. zbea. Lat. exbĭbĕre (Tiktin; Candrea), sau mai probabil de la bea cu s- expresiv.
zbereguială
ZBEREGUIÁLĂ, zbereguieli, s. f. (Regional) Zbenguială, hîrjoană. în noaptea de către ajun, tineretul se adună la o casă... și aici se pun pe zbereguială și petrecere pînă la miezul nopții. PAMFILE, CR. 9.
zberet
ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et. DOOM
zbiéret s. n., pl. zbiérete
zbiară
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbicea
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicea
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiceai
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiceai
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiceală
ZBICEÁLĂ, zbicéli, s. f. Acțiunea de a (se) zbici1. (zbici1 + suf. -eală)
zbiceam
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiceam
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicească
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicească
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiceau
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiceau
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiceați
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiceați
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicer
ZBICÉR, zbiceri, s. m. (Pop.) Nume dat călușarului care pocnește din bici în timpul jocului. – Zbici3 + suf. -ar. DOOM
zbicér (pop.) s. m., pl. zbicéri
zbiceri
ZBICÉR, zbiceri, s. m. (Pop.) Nume dat călușarului care pocnește din bici în timpul jocului. – Zbici3 + suf. -ar. DOOM
zbicér (pop.) s. m., pl. zbicéri
zbicerii
ZBICÉR, zbiceri, s. m. (Pop.) Nume dat călușarului care pocnește din bici în timpul jocului. – Zbici3 + suf. -ar. DOOM
zbicér (pop.) s. m., pl. zbicéri
zbicerilor
ZBICÉR, zbiceri, s. m. (Pop.) Nume dat călușarului care pocnește din bici în timpul jocului. – Zbici3 + suf. -ar. DOOM
zbicér (pop.) s. m., pl. zbicéri
zbicerul
ZBICÉR, zbiceri, s. m. (Pop.) Nume dat călușarului care pocnește din bici în timpul jocului. – Zbici3 + suf. -ar. DOOM
zbicér (pop.) s. m., pl. zbicéri
zbicerului
ZBICÉR, zbiceri, s. m. (Pop.) Nume dat călușarului care pocnește din bici în timpul jocului. – Zbici3 + suf. -ar. DOOM
zbicér (pop.) s. m., pl. zbicéri
zbicesc
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicesc
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicește
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicește
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicești
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicești
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbici
BÍCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele la mers. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. – Din sl. biči. DOOM
bici s. n., pl. bíce
zbici
ZBICI3 s. n. (Înv. și reg.) Bici. – Pref. s- + bici.
zbici
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbici
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicii
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicii
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicim
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicim
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicind
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicind
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicire
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicire
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicire
ZBICÍRE, zbiciri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) zbici1. – V. zbici1. DOOM
zbicíre (uscare) (pop.) s. f., g.-d. art. zbicírii; pl. zbicíri
zbicirea
ZBICÍRE, zbiciri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) zbici1. – V. zbici1. DOOM
zbicíre (uscare) (pop.) s. f., g.-d. art. zbicírii; pl. zbicíri
zbiciri
ZBICÍRE, zbiciri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) zbici1. – V. zbici1. DOOM
zbicíre (uscare) (pop.) s. f., g.-d. art. zbicírii; pl. zbicíri
zbicirii
ZBICÍRE, zbiciri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) zbici1. – V. zbici1. DOOM
zbicíre (uscare) (pop.) s. f., g.-d. art. zbicírii; pl. zbicíri
zbicirile
ZBICÍRE, zbiciri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) zbici1. – V. zbici1. DOOM
zbicíre (uscare) (pop.) s. f., g.-d. art. zbicírii; pl. zbicíri
zbicirilor
ZBICÍRE, zbiciri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) zbici1. – V. zbici1. DOOM
zbicíre (uscare) (pop.) s. f., g.-d. art. zbicírii; pl. zbicíri
zbiciră
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciră
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicirăm
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicirăm
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicirăți
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicirăți
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicise
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicise
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicisem
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicisem
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciseră
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciseră
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciserăm
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciserăm
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciserăți
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciserăți
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciseși
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciseși
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciseți
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciseți
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicit
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicit
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbicit
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. (Pop.) Uscat, zvântat. – V. zbici1.
zbicita
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. (Pop.) Uscat, zvântat. – V. zbici1.
zbicite
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. (Pop.) Uscat, zvântat. – V. zbici1.
zbicitei
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. (Pop.) Uscat, zvântat. – V. zbici1.
zbicitele
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. (Pop.) Uscat, zvântat. – V. zbici1.
zbicitelor
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. (Pop.) Uscat, zvântat. – V. zbici1.
zbicitul
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. (Pop.) Uscat, zvântat. – V. zbici1.
zbicitului
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. (Pop.) Uscat, zvântat. – V. zbici1.
zbiciui
BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără milă. [Prez. ind. și: bíciui] – Bici + suf. -ui. DOOM
biciuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. biciuiéște / bíciuie, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 să biciuiáscă / să bíciuie
zbiciui
ZBICIUÍ vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. – Pref. s- + biciui.
zbiciuire
ZBICIUÍ vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. – Pref. s- + biciui.
zbiciuit
ZBICIUÍ vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. – Pref. s- + biciui.
zbiciula
ZBICIULÁ, zbíciul, vb. I. (Var.) A smiciula. (cf. smiciula)
zbiciulare
ZBICIULÁ, zbíciul, vb. I. (Var.) A smiciula. (cf. smiciula)
zbiciulat
ZBICIULÁ, zbíciul, vb. I. (Var.) A smiciula. (cf. smiciula)
zbiciușcă
ZBICIÚȘCĂ, zbiciúști, s. f. (Banat, Trans.) Biciușcă. (din zbici3 + suf. -ușcă; cf. biciușcă)
zbiciși
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciși
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciți
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciți
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. DOOM
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă
zbiciți
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. (Pop.) Uscat, zvântat. – V. zbici1.
zbiciții
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. (Pop.) Uscat, zvântat. – V. zbici1.
zbiciților
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. (Pop.) Uscat, zvântat. – V. zbici1.
zbier
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbiera
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierai
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbieram
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierare
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierare
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare.
zbierară
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierarăm
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierarăți
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierase
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierasem
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbieraseră
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbieraserăm
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbieraserăți
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbieraseși
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbieraseți
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierat
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierat
ZBIERÁT s. n. (Pop.) Faptul de a zbiera. – V. zbiera. DOOM
zbierát (pop.) s. n.
zbierau
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierași
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierați
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbiere
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbieret
ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et. DOOM
zbiéret s. n., pl. zbiérete
zbierete
ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et. DOOM
zbiéret s. n., pl. zbiérete
zbieretele
ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et. DOOM
zbiéret s. n., pl. zbiérete
zbieretelor
ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et. DOOM
zbiéret s. n., pl. zbiérete
zbieretul
ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et. DOOM
zbiéret s. n., pl. zbiérete
zbieretului
ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et. DOOM
zbiéret s. n., pl. zbiérete
zbieri
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierând
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierînd
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. DOOM
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierăt
ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et. DOOM
zbiéret s. n., pl. zbiérete
zbierător
ZBIERĂTÓR, ZBIERĂTOÁRE, zbierătóri, zbierătoáre, adj. Care strigă, zbiară. (zbiera + suf. -ător)
zbierătura
ZBIERĂTÚRĂ, zbierături, s. f. (Pop.) Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură. DOOM
zbierătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zbierătúrii; pl. zbierătúri
zbierături
ZBIERĂTÚRĂ, zbierături, s. f. (Pop.) Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură. DOOM
zbierătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zbierătúrii; pl. zbierătúri
zbierăturii
ZBIERĂTÚRĂ, zbierături, s. f. (Pop.) Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură. DOOM
zbierătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zbierătúrii; pl. zbierătúri
zbierăturile
ZBIERĂTÚRĂ, zbierături, s. f. (Pop.) Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură. DOOM
zbierătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zbierătúrii; pl. zbierătúri
zbierăturilor
ZBIERĂTÚRĂ, zbierături, s. f. (Pop.) Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură. DOOM
zbierătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zbierătúrii; pl. zbierătúri
zbigui
ZBIGUÍ, zbiguiésc, vb. IV. (Mold.; Var.) Zbihui. (din zbeg; cf. zbegui)
zbiguire
ZBIGUÍ, zbiguiésc, vb. IV. (Mold.; Var.) Zbihui. (din zbeg; cf. zbegui)
zbihui
ZBIHUÍ, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). – Et. nec.
zbihuială
ZBIHUIÁLĂ, zbihuieli, s. f. (Reg.) Scuturătură, zgâlțâitură. – Zbihui + suf. -eală.
zbihuire
ZBIHUÍ, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). – Et. nec.
zbihuit
ZBIHUÍT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. – V. zbihui.
zbilț
ZBILȚ, zbilțuri, s. n. 1. Laț de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi. 2. Unealtă formată dintr-un cârlig fixat de o coadă de lemn, cu care se trag afară din apă peștii mari. – Et. nec. DOOM
zbilț s. n., pl. zbílțuri
zbilțui
ZBILȚUÍ, zbílțui, vb. IV. Tranz. A strânge, a uni cu putere. (zbilț + suf. -ui)
zbilțuire
ZBILȚUÍ, zbílțui, vb. IV. Tranz. A strânge, a uni cu putere. (zbilț + suf. -ui)
zbilțuit
ZBILȚUÍ, zbílțui, vb. IV. Tranz. A strânge, a uni cu putere. (zbilț + suf. -ui)
zbilțul
ZBILȚ, zbilțuri, s. n. 1. Laț de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi. 2. Unealtă formată dintr-un cârlig fixat de o coadă de lemn, cu care se trag afară din apă peștii mari. – Et. nec. DOOM
zbilț s. n., pl. zbílțuri
zbilțului
ZBILȚ, zbilțuri, s. n. 1. Laț de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi. 2. Unealtă formată dintr-un cârlig fixat de o coadă de lemn, cu care se trag afară din apă peștii mari. – Et. nec. DOOM
zbilț s. n., pl. zbílțuri
zbilțuri
ZBILȚ, zbilțuri, s. n. 1. Laț de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi. 2. Unealtă formată dintr-un cârlig fixat de o coadă de lemn, cu care se trag afară din apă peștii mari. – Et. nec. DOOM
zbilț s. n., pl. zbílțuri
zbilțurile
ZBILȚ, zbilțuri, s. n. 1. Laț de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi. 2. Unealtă formată dintr-un cârlig fixat de o coadă de lemn, cu care se trag afară din apă peștii mari. – Et. nec. DOOM
zbilț s. n., pl. zbílțuri
zbilțurilor
ZBILȚ, zbilțuri, s. n. 1. Laț de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi. 2. Unealtă formată dintr-un cârlig fixat de o coadă de lemn, cu care se trag afară din apă peștii mari. – Et. nec. DOOM
zbilț s. n., pl. zbílțuri
zbing
zbing, zbinguri s. n. lovitură cu pumnul dată cuiva; pumn.
zbir
ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. ♦ Reprezentant tiran și brutal al unei autorități de stat; p. ext. om sever, rigid. – Din fr. sbire, it. sbirro. DOOM
zbir s. m., pl. zbiri
zbiri
ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. ♦ Reprezentant tiran și brutal al unei autorități de stat; p. ext. om sever, rigid. – Din fr. sbire, it. sbirro. DOOM
zbir s. m., pl. zbiri
zbirii
ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. ♦ Reprezentant tiran și brutal al unei autorități de stat; p. ext. om sever, rigid. – Din fr. sbire, it. sbirro. DOOM
zbir s. m., pl. zbiri
zbirilor
ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. ♦ Reprezentant tiran și brutal al unei autorități de stat; p. ext. om sever, rigid. – Din fr. sbire, it. sbirro. DOOM
zbir s. m., pl. zbiri
zbirlic
BIRLÍC, (1) birlici, s. m. (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik. DOOM
birlíc2 (spetează la zmeu) s. n., pl. birlícuri
zbirul
ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. ♦ Reprezentant tiran și brutal al unei autorități de stat; p. ext. om sever, rigid. – Din fr. sbire, it. sbirro. DOOM
zbir s. m., pl. zbiri
zbirule
ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. ♦ Reprezentant tiran și brutal al unei autorități de stat; p. ext. om sever, rigid. – Din fr. sbire, it. sbirro. DOOM
zbir s. m., pl. zbiri
zbirului
ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. ♦ Reprezentant tiran și brutal al unei autorități de stat; p. ext. om sever, rigid. – Din fr. sbire, it. sbirro. DOOM
zbir s. m., pl. zbiri
zblehud
ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă adj.] – Et. nec. DOOM
zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi .
zblehuiat
ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă adj.] – Et. nec. DOOM
zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi .
zblendui
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduia
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiai
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiam
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiască
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiau
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiați
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiesc
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiește
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiești
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduii
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduim
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduind
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduire
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduire
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiră
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduirăm
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduirăți
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduise
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduisem
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiseră
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiserăm
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiserăți
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiseși
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiseți
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduit
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduit
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă + suf. -ui (după zgudui).
zblenduiși
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduiți
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). DOOM
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zboare
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zboară
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zboi
ZBOI, zboiuri s. n. Voi2.
zboiște
BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (concr.) locul unde se face fecundarea. – Din bg. boište, sb. bojište. DOOM
bóiște (bo-iș-) s. f., g.-d. art. bóiștii; pl. bóiști
zbor
ZBOR2, zboruri, s. n. (Înv. și reg.) Bâlci, târg anual, iarmaroc; p. ext. piață publică. – Din sl. sŭborŭ, bg. sbor. DOOM
zbor s. n., pl. zbóruri
zbor
ZBOR1, zboruri, s. n. 1. Mod de planare și de mișcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc. cu ajutorul aripilor și a căror sustentație poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere etc.) sau din exterior (la planoare, zmeie etc.), fie fără consum de energie sau prin mișcare balistică; p. ext. deplasarea în spațiu a unei rachete sau a unei astronave. ◊ Platformă de zbor = platformă pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decolează avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau în, într-un) zbor = a) în timpul zborului; b) în fugă, repede, iute; c) dintr-o dată; d) în treacăt. ◊ Expr. A-și lua zborul = a) a se înălța în aer; b) a începe să alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a dispărea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-și lua avânt. A trece în zbor = a trece foarte repede. ♦ Trecere rapidă prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vânt. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă. ♦ Avânt, elan. – Din zbura (derivat regresiv). DOOM
zbor s. n., pl. zbóruri
zbor
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zbori
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zboriș
ZBORȘ, zborși, s. m. (Mold.) Pește mic de apă dulce și sărată, care are spini laterali și dorsali mobili (între doi și patru) și al cărui abdomen este înzestrat cu plăci osoase care înlocuiesc solzii (Gasterosteus platygaster). (der. regr. din zborși – denumirea se trage de la spinii dorsali foarte pronunțați; cf. fr. épinoche, germ. Seestichling, Dornfisch)
zboriște
ZBÓRIȘTE s. f. (Înv.) Piață publică, for (1). (din sl. sŭborište)
zbornic
ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, comentarii religioase, tâlcuri ale scripturii etc. 2. Codice manuscris obținut prin copierea unor texte variate; culegere de relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc. – Din bg. sbornik. DOOM
zbórnic (înv.) s. n., pl. zbórnice
zbornice
ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, comentarii religioase, tâlcuri ale scripturii etc. 2. Codice manuscris obținut prin copierea unor texte variate; culegere de relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc. – Din bg. sbornik. DOOM
zbórnic (înv.) s. n., pl. zbórnice
zbornicele
ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, comentarii religioase, tâlcuri ale scripturii etc. 2. Codice manuscris obținut prin copierea unor texte variate; culegere de relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc. – Din bg. sbornik. DOOM
zbórnic (înv.) s. n., pl. zbórnice
zbornicelor
ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, comentarii religioase, tâlcuri ale scripturii etc. 2. Codice manuscris obținut prin copierea unor texte variate; culegere de relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc. – Din bg. sbornik. DOOM
zbórnic (înv.) s. n., pl. zbórnice
zbornicul
ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, comentarii religioase, tâlcuri ale scripturii etc. 2. Codice manuscris obținut prin copierea unor texte variate; culegere de relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc. – Din bg. sbornik. DOOM
zbórnic (înv.) s. n., pl. zbórnice
zbornicului
ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, comentarii religioase, tâlcuri ale scripturii etc. 2. Codice manuscris obținut prin copierea unor texte variate; culegere de relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc. – Din bg. sbornik. DOOM
zbórnic (înv.) s. n., pl. zbórnice
zborul
ZBOR2, zboruri, s. n. (Înv. și reg.) Bâlci, târg anual, iarmaroc; p. ext. piață publică. – Din sl. sŭborŭ, bg. sbor. DOOM
zbor s. n., pl. zbóruri
zborul
ZBOR1, zboruri, s. n. 1. Mod de planare și de mișcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc. cu ajutorul aripilor și a căror sustentație poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere etc.) sau din exterior (la planoare, zmeie etc.), fie fără consum de energie sau prin mișcare balistică; p. ext. deplasarea în spațiu a unei rachete sau a unei astronave. ◊ Platformă de zbor = platformă pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decolează avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau în, într-un) zbor = a) în timpul zborului; b) în fugă, repede, iute; c) dintr-o dată; d) în treacăt. ◊ Expr. A-și lua zborul = a) a se înălța în aer; b) a începe să alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a dispărea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-și lua avânt. A trece în zbor = a trece foarte repede. ♦ Trecere rapidă prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vânt. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă. ♦ Avânt, elan. – Din zbura (derivat regresiv). DOOM
zbor s. n., pl. zbóruri
zborului
ZBOR2, zboruri, s. n. (Înv. și reg.) Bâlci, târg anual, iarmaroc; p. ext. piață publică. – Din sl. sŭborŭ, bg. sbor. DOOM
zbor s. n., pl. zbóruri
zborului
ZBOR1, zboruri, s. n. 1. Mod de planare și de mișcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc. cu ajutorul aripilor și a căror sustentație poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere etc.) sau din exterior (la planoare, zmeie etc.), fie fără consum de energie sau prin mișcare balistică; p. ext. deplasarea în spațiu a unei rachete sau a unei astronave. ◊ Platformă de zbor = platformă pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decolează avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau în, într-un) zbor = a) în timpul zborului; b) în fugă, repede, iute; c) dintr-o dată; d) în treacăt. ◊ Expr. A-și lua zborul = a) a se înălța în aer; b) a începe să alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a dispărea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-și lua avânt. A trece în zbor = a trece foarte repede. ♦ Trecere rapidă prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vânt. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă. ♦ Avânt, elan. – Din zbura (derivat regresiv). DOOM
zbor s. n., pl. zbóruri
zboruri
ZBOR2, zboruri, s. n. (Înv. și reg.) Bâlci, târg anual, iarmaroc; p. ext. piață publică. – Din sl. sŭborŭ, bg. sbor. DOOM
zbor s. n., pl. zbóruri
zboruri
ZBOR1, zboruri, s. n. 1. Mod de planare și de mișcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc. cu ajutorul aripilor și a căror sustentație poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere etc.) sau din exterior (la planoare, zmeie etc.), fie fără consum de energie sau prin mișcare balistică; p. ext. deplasarea în spațiu a unei rachete sau a unei astronave. ◊ Platformă de zbor = platformă pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decolează avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau în, într-un) zbor = a) în timpul zborului; b) în fugă, repede, iute; c) dintr-o dată; d) în treacăt. ◊ Expr. A-și lua zborul = a) a se înălța în aer; b) a începe să alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a dispărea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-și lua avânt. A trece în zbor = a trece foarte repede. ♦ Trecere rapidă prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vânt. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă. ♦ Avânt, elan. – Din zbura (derivat regresiv). DOOM
zbor s. n., pl. zbóruri
zborurile
ZBOR2, zboruri, s. n. (Înv. și reg.) Bâlci, târg anual, iarmaroc; p. ext. piață publică. – Din sl. sŭborŭ, bg. sbor. DOOM
zbor s. n., pl. zbóruri
zborurile
ZBOR1, zboruri, s. n. 1. Mod de planare și de mișcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc. cu ajutorul aripilor și a căror sustentație poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere etc.) sau din exterior (la planoare, zmeie etc.), fie fără consum de energie sau prin mișcare balistică; p. ext. deplasarea în spațiu a unei rachete sau a unei astronave. ◊ Platformă de zbor = platformă pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decolează avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau în, într-un) zbor = a) în timpul zborului; b) în fugă, repede, iute; c) dintr-o dată; d) în treacăt. ◊ Expr. A-și lua zborul = a) a se înălța în aer; b) a începe să alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a dispărea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-și lua avânt. A trece în zbor = a trece foarte repede. ♦ Trecere rapidă prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vânt. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă. ♦ Avânt, elan. – Din zbura (derivat regresiv). DOOM
zbor s. n., pl. zbóruri
zborurilor
ZBOR2, zboruri, s. n. (Înv. și reg.) Bâlci, târg anual, iarmaroc; p. ext. piață publică. – Din sl. sŭborŭ, bg. sbor. DOOM
zbor s. n., pl. zbóruri
zborurilor
ZBOR1, zboruri, s. n. 1. Mod de planare și de mișcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc. cu ajutorul aripilor și a căror sustentație poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere etc.) sau din exterior (la planoare, zmeie etc.), fie fără consum de energie sau prin mișcare balistică; p. ext. deplasarea în spațiu a unei rachete sau a unei astronave. ◊ Platformă de zbor = platformă pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decolează avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau în, într-un) zbor = a) în timpul zborului; b) în fugă, repede, iute; c) dintr-o dată; d) în treacăt. ◊ Expr. A-și lua zborul = a) a se înălța în aer; b) a începe să alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a dispărea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-și lua avânt. A trece în zbor = a trece foarte repede. ♦ Trecere rapidă prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vânt. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă. ♦ Avânt, elan. – Din zbura (derivat regresiv). DOOM
zbor s. n., pl. zbóruri
zborâre
ZBORÎ́, zborắsc, vb. IV. Intranz. (Banat) A discuta, a vorbi despre un lucru, pe marginea unei teme. (zbor2 + suf. -î)
zborâș
ZBORȘ, zborși, s. m. (Mold.) Pește mic de apă dulce și sărată, care are spini laterali și dorsali mobili (între doi și patru) și al cărui abdomen este înzestrat cu plăci osoase care înlocuiesc solzii (Gasterosteus platygaster). (der. regr. din zborși – denumirea se trage de la spinii dorsali foarte pronunțați; cf. fr. épinoche, germ. Seestichling, Dornfisch)
zborî
ZBORÎ́, zborắsc, vb. IV. Intranz. (Banat) A discuta, a vorbi despre un lucru, pe marginea unei teme. (zbor2 + suf. -î)
zborș
ZBORȘ, zborși, s. m. (Mold.) Pește mic de apă dulce și sărată, care are spini laterali și dorsali mobili (între doi și patru) și al cărui abdomen este înzestrat cu plăci osoase care înlocuiesc solzii (Gasterosteus platygaster). (der. regr. din zborși – denumirea se trage de la spinii dorsali foarte pronunțați; cf. fr. épinoche, germ. Seestichling, Dornfisch)
zborșea
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșeai
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșeam
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșească
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșeau
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșeați
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșesc
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșește
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșești
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborși
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșii
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșim
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșind
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșire
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșire
ZBORȘÍRE, zborșiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zborși și rezultatul ei. – V. zborși. DOOM
zborșíre (reg.) s. f., g.-d. art. zborșírii; pl. zborșíri
zborșirea
ZBORȘÍRE, zborșiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zborși și rezultatul ei. – V. zborși. DOOM
zborșíre (reg.) s. f., g.-d. art. zborșírii; pl. zborșíri
zborșiri
ZBORȘÍRE, zborșiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zborși și rezultatul ei. – V. zborși. DOOM
zborșíre (reg.) s. f., g.-d. art. zborșírii; pl. zborșíri
zborșirii
ZBORȘÍRE, zborșiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zborși și rezultatul ei. – V. zborși. DOOM
zborșíre (reg.) s. f., g.-d. art. zborșírii; pl. zborșíri
zborșirile
ZBORȘÍRE, zborșiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zborși și rezultatul ei. – V. zborși. DOOM
zborșíre (reg.) s. f., g.-d. art. zborșírii; pl. zborșíri
zborșirilor
ZBORȘÍRE, zborșiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zborși și rezultatul ei. – V. zborși. DOOM
zborșíre (reg.) s. f., g.-d. art. zborșírii; pl. zborșíri
zborșiră
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșirăm
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșirăți
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșise
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșisem
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșiseră
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșiserăm
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșiserăți
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșiseși
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșiseți
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșit
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșit
ZBORȘÍT, -Ă, zborșiți, -te, adj. 1. (Reg. și fam.; despre oameni) înfuriat, înverșunat; furios, mânios. 2. (Despre păr, pene) Zbârlit, ciufulit. 3. (Despre unele alimente) Alterat, acrit. – V. zborși.
zborșiși
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșiți
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși. DOOM
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zbrancă
ZBRÁNCA s. f. art. (Reg.; în expr.) A face zbranca = a da iureș, distrugând, nimicind. A da zbranca = a izgoni pe cineva, a-l lăsa pe drumuri. – Et. nec. DOOM
zbránca (în expr.) (reg.) s. f. art.
zbrehud
ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă adj.] – Et. nec. DOOM
zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi .
zbrehui
ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă adj.] – Et. nec. DOOM
zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi .
zbrehuia
ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă adj.] – Et. nec. DOOM
zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi .
zbrehuiat
ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă adj.] – Et. nec. DOOM
zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi .
zbrehuie
ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă adj.] – Et. nec. DOOM
zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi .
zbrehuii
ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă adj.] – Et. nec. DOOM
zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi .
zbrehuile
ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă adj.] – Et. nec. DOOM
zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi .
zbrehuilor
ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă adj.] – Et. nec. DOOM
zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi .
zbrehuiul
ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă adj.] – Et. nec. DOOM
zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi .
zbrehuiului
ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă adj.] – Et. nec. DOOM
zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi .
zbroatec
sbroátec (-ce), s. n. – (Trans. de N.) Boală a oilor. De la broatec, cf. brotac, cu s- expresiv; pentru semantism, cf. sp. ránulo, sapillo.
zbuchi
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbuchire
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a fugi repede și pe neașteptate; a o lua deodată la fugă; a o șterge. Sări în lături, jucîndu-se, cu urechile drepte în sus și o zbughi iarăși îndărăt, în desiș. DUMITRIU, N. 148. O luă tiptil pe sub dumbravă, apoi o zbughi în fugă spre bordeie. SADOVEANU, P. M. 222. Abia intră în scorbură, că veverița se repezi. Ciocănitoarea voi s-o zbughească afară, dar veverița o prinse de coadă. GÎRLEANU, L. 14. Nu puteam pricepe unde dispărea el în timpul recreației: întotdeauna o zbughea pe poartă cu cîțiva tovarăși. VLAHUȚĂ, O. A. 380. (La imper., uneori cu valoare de interjecție) Zbughi-o = hai, repede, șterge-o. Înjugă boii la car și zbughi-o, băiete, la pădure. ȘEZ. XII 111. – Variantă: zbuchí (CARAGIALE, N. S. 57) vb. IV.
zbucium
ZBUCIÚM, zbuciumuri, s. n. 1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. [Pl. și: (rar) zbuciume] – Din zbuciuma (derivat regresiv). DOOM
zbúcium s. n., pl. zbúciumuri
zbucium
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciuma
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumai
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumam
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumare
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumare
ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, s. f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire, zbatere. – V. zbuciuma. DOOM
zbuciumáre s. f., g.-d. art. zbuciumắrii; pl. zbuciumắri
zbuciumarea
ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, s. f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire, zbatere. – V. zbuciuma. DOOM
zbuciumáre s. f., g.-d. art. zbuciumắrii; pl. zbuciumắri
zbuciumară
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumarăm
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumarăți
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumase
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumasem
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumaseră
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumaserăm
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumaserăți
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumaseși
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumaseți
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumat
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumat
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.
zbuciumata
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.
zbuciumate
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.
zbuciumatei
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.
zbuciumatele
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.
zbuciumatelor
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.
zbuciumatul
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.
zbuciumatului
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.
zbuciumau
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumași
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumați
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumați
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.
zbuciumații
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.
zbuciumaților
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.
zbuciume
ZBUCIÚM, zbuciumuri, s. n. 1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. [Pl. și: (rar) zbuciume] – Din zbuciuma (derivat regresiv). DOOM
zbúcium s. n., pl. zbúciumuri
zbuciume
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumeală
ZBUCIUMEÁLĂ, zbuciumeli, s. f. (Neobișnuit) Mișcare, agitație; alergătură, forfoteală. (Cu pronunțare regională) Pare că văd încă acea icoană a trecutului. Mare zgomot și zbuciumată este prin curți. RUSSO. S. 103.
zbuciumele
ZBUCIÚM, zbuciumuri, s. n. 1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. [Pl. și: (rar) zbuciume] – Din zbuciuma (derivat regresiv). DOOM
zbúcium s. n., pl. zbúciumuri
zbuciumelor
ZBUCIÚM, zbuciumuri, s. n. 1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. [Pl. și: (rar) zbuciume] – Din zbuciuma (derivat regresiv). DOOM
zbúcium s. n., pl. zbúciumuri
zbuciumi
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumul
ZBUCIÚM, zbuciumuri, s. n. 1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. [Pl. și: (rar) zbuciume] – Din zbuciuma (derivat regresiv). DOOM
zbúcium s. n., pl. zbúciumuri
zbuciumului
ZBUCIÚM, zbuciumuri, s. n. 1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. [Pl. și: (rar) zbuciume] – Din zbuciuma (derivat regresiv). DOOM
zbúcium s. n., pl. zbúciumuri
zbuciumând
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumînd
ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. DOOM
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumări
ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, s. f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire, zbatere. – V. zbuciuma. DOOM
zbuciumáre s. f., g.-d. art. zbuciumắrii; pl. zbuciumắri
zbuciumării
ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, s. f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire, zbatere. – V. zbuciuma. DOOM
zbuciumáre s. f., g.-d. art. zbuciumắrii; pl. zbuciumắri
zbuciumările
ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, s. f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire, zbatere. – V. zbuciuma. DOOM
zbuciumáre s. f., g.-d. art. zbuciumắrii; pl. zbuciumắri
zbuciumărilor
ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, s. f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire, zbatere. – V. zbuciuma. DOOM
zbuciumáre s. f., g.-d. art. zbuciumắrii; pl. zbuciumắri
zbuciumătoare
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător. DOOM
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
zbuciumătoarea
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător. DOOM
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
zbuciumătoarei
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător. DOOM
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
zbuciumătoarele
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător. DOOM
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
zbuciumătoarelor
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător. DOOM
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
zbuciumător
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător. DOOM
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
zbuciumători
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător. DOOM
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
zbuciumătorii
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător. DOOM
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
zbuciumătorilor
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător. DOOM
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
zbuciumătorul
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător. DOOM
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
zbuciumătorului
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător. DOOM
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
zbuciumătură
ZBUCIUMĂTÚRĂ, zbuciumătúri, s. f. Agitație, mișcare prelungită. (zbuciuma + suf. -ătură)
zbucni
IZBUCNÍ, izbucnesc, vb. IV. Intranz. 1. A se manifesta brusc și cu putere; a se arăta deodată; p. ext. a țâșni. 2. (Despre sunete, zgomote etc.; la pers. 3) A se porni deodată și cu intensitate, a se auzi în același timp. [Var.: zbucní vb. IV] – Din bg. izbukna. DOOM
izbucní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbucnésc, imperf. 3 sg. izbucneá; conj. prez. 3 să izbucneáscă
zbucnire
ZBUCNÍ vb. IV v. izbucni.
zbughea
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbugheai
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbugheam
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughească
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbugheau
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbugheați
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughesc
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughește
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughești
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughi
ZBÚGHIA interj. v. zbughi1. DOOM
zbughi1 interj.
zbughi
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughia
ZBÚGHIA interj. v. zbughi1. DOOM
zbughi1 interj.
zbughii
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughim
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughind
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughio
ZBÚGHIA interj. v. zbughi1. DOOM
zbughi1 interj.
zbughire
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughire
ZBUGHÍRE, zbughiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a zbughi și rezultatul ei. – V. zbughi. DOOM
zbughíre (rar) s. (., g.-d. art. zbughírii; pl. zbughíri
zbughirea
ZBUGHÍRE, zbughiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a zbughi și rezultatul ei. – V. zbughi. DOOM
zbughíre (rar) s. (., g.-d. art. zbughírii; pl. zbughíri
zbughiri
ZBUGHÍRE, zbughiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a zbughi și rezultatul ei. – V. zbughi. DOOM
zbughíre (rar) s. (., g.-d. art. zbughírii; pl. zbughíri
zbughirii
ZBUGHÍRE, zbughiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a zbughi și rezultatul ei. – V. zbughi. DOOM
zbughíre (rar) s. (., g.-d. art. zbughírii; pl. zbughíri
zbughirile
ZBUGHÍRE, zbughiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a zbughi și rezultatul ei. – V. zbughi. DOOM
zbughíre (rar) s. (., g.-d. art. zbughírii; pl. zbughíri
zbughirilor
ZBUGHÍRE, zbughiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a zbughi și rezultatul ei. – V. zbughi. DOOM
zbughíre (rar) s. (., g.-d. art. zbughírii; pl. zbughíri
zbughiră
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughirăm
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughirăți
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughise
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughisem
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughiseră
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughiserăm
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughiserăți
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughiseși
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughiseți
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughit
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughiși
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughiți
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1. DOOM
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbura
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburai
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburam
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburare
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburare
ZBURÁRE, zburări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor1. – V. zbura. DOOM
zburáre (înv.) s. f., g.-d. art. zburắrii; pl. zburắri
zburarea
ZBURÁRE, zburări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor1. – V. zbura. DOOM
zburáre (înv.) s. f., g.-d. art. zburắrii; pl. zburắri
zburară
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburarăm
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburarăți
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburase
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburasem
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburaseră
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburaserăm
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburaserăți
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburaseși
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburaseți
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburat
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburat
ZBURÁT, -Ă, zburați, -te, adj. 1. Împrăștiat, risipit, spulberat (de vânt). 2. Fig. (Rar; despre timp) Care s-a dus, a trecut. 3. (Pop.; în sintagma) Brânză zburată = brânză făcută din lapte fiert, la care se adaugă zer, cheag sau cuib de lapte acru. – V. zbura.
zburatic
ZBURÁTIC, -Ă, zburatici, -ce, adj. (Pop.) 1. Iute la fugă; sprinten, ager. 2. Fig. Ușuratic, nestatornic. – Zbura + suf. -atic. DOOM
zburátic (pop.) adj. m., pl. zburátici; f. zburátică, pl. zburátice
zburatica
ZBURÁTIC, -Ă, zburatici, -ce, adj. (Pop.) 1. Iute la fugă; sprinten, ager. 2. Fig. Ușuratic, nestatornic. – Zbura + suf. -atic. DOOM
zburátic (pop.) adj. m., pl. zburátici; f. zburátică, pl. zburátice
zburatice
ZBURÁTIC, -Ă, zburatici, -ce, adj. (Pop.) 1. Iute la fugă; sprinten, ager. 2. Fig. Ușuratic, nestatornic. – Zbura + suf. -atic. DOOM
zburátic (pop.) adj. m., pl. zburátici; f. zburátică, pl. zburátice
zburaticei
ZBURÁTIC, -Ă, zburatici, -ce, adj. (Pop.) 1. Iute la fugă; sprinten, ager. 2. Fig. Ușuratic, nestatornic. – Zbura + suf. -atic. DOOM
zburátic (pop.) adj. m., pl. zburátici; f. zburátică, pl. zburátice
zburaticele
ZBURÁTIC, -Ă, zburatici, -ce, adj. (Pop.) 1. Iute la fugă; sprinten, ager. 2. Fig. Ușuratic, nestatornic. – Zbura + suf. -atic. DOOM
zburátic (pop.) adj. m., pl. zburátici; f. zburátică, pl. zburátice
zburaticelor
ZBURÁTIC, -Ă, zburatici, -ce, adj. (Pop.) 1. Iute la fugă; sprinten, ager. 2. Fig. Ușuratic, nestatornic. – Zbura + suf. -atic. DOOM
zburátic (pop.) adj. m., pl. zburátici; f. zburátică, pl. zburátice
zburatici
ZBURÁTIC, -Ă, zburatici, -ce, adj. (Pop.) 1. Iute la fugă; sprinten, ager. 2. Fig. Ușuratic, nestatornic. – Zbura + suf. -atic. DOOM
zburátic (pop.) adj. m., pl. zburátici; f. zburátică, pl. zburátice
zburaticii
ZBURÁTIC, -Ă, zburatici, -ce, adj. (Pop.) 1. Iute la fugă; sprinten, ager. 2. Fig. Ușuratic, nestatornic. – Zbura + suf. -atic. DOOM
zburátic (pop.) adj. m., pl. zburátici; f. zburátică, pl. zburátice
zburaticilor
ZBURÁTIC, -Ă, zburatici, -ce, adj. (Pop.) 1. Iute la fugă; sprinten, ager. 2. Fig. Ușuratic, nestatornic. – Zbura + suf. -atic. DOOM
zburátic (pop.) adj. m., pl. zburátici; f. zburátică, pl. zburátice
zburaticul
ZBURÁTIC, -Ă, zburatici, -ce, adj. (Pop.) 1. Iute la fugă; sprinten, ager. 2. Fig. Ușuratic, nestatornic. – Zbura + suf. -atic. DOOM
zburátic (pop.) adj. m., pl. zburátici; f. zburátică, pl. zburátice
zburaticului
ZBURÁTIC, -Ă, zburatici, -ce, adj. (Pop.) 1. Iute la fugă; sprinten, ager. 2. Fig. Ușuratic, nestatornic. – Zbura + suf. -atic. DOOM
zburátic (pop.) adj. m., pl. zburátici; f. zburátică, pl. zburátice
zburau
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburași
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburați
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburd
ZBURD s. n. (Rar) Zbenguială. (der. regr. din zburda)
zburd
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburda
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburda
ZBÚRDĂ s. f. (Reg.) Zburdare; joacă voioasă; zbenguială, neastâmpăr. – Din zburda (derivat regresiv). DOOM
zbúrdă (reg.) s. f., g.-d. art. zbúrdei
zburdai
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdalnic
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic. DOOM
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice
zburdalnica
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic. DOOM
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice
zburdalnice
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic. DOOM
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice
zburdalnicei
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic. DOOM
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice
zburdalnicele
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic. DOOM
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice
zburdalnicelor
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic. DOOM
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice
zburdalnici
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic. DOOM
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice
zburdalnicii
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic. DOOM
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice
zburdalnicilor
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic. DOOM
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice
zburdalnicul
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic. DOOM
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice
zburdalnicului
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic. DOOM
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice
zburdam
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdare
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdare
ZBURDÁRE, zburdări, s. f. (Rar) Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; fig. avânt. – V. zburda. DOOM
zburdáre (rar) s. f., g.-d. art. zburdắrii; pl. zburdắri
zburdarea
ZBURDÁRE, zburdări, s. f. (Rar) Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; fig. avânt. – V. zburda. DOOM
zburdáre (rar) s. f., g.-d. art. zburdắrii; pl. zburdắri
zburdară
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdarăm
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdarăți
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdase
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdasem
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdaseră
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdaserăm
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdaserăți
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdaseși
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdaseți
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdat
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdatec
ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic. DOOM
zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice
zburdatic
ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic. DOOM
zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice
zburdatica
ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic. DOOM
zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice
zburdatice
ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic. DOOM
zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice
zburdaticei
ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic. DOOM
zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice
zburdaticele
ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic. DOOM
zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice
zburdaticelor
ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic. DOOM
zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice
zburdatici
ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic. DOOM
zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice
zburdaticii
ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic. DOOM
zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice
zburdaticilor
ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic. DOOM
zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice
zburdaticul
ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic. DOOM
zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice
zburdaticului
ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic. DOOM
zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice
zburdau
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdași
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdați
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburde
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburde
ZBÚRDĂ s. f. (Reg.) Zburdare; joacă voioasă; zbenguială, neastâmpăr. – Din zburda (derivat regresiv). DOOM
zbúrdă (reg.) s. f., g.-d. art. zbúrdei
zburdei
ZBÚRDĂ s. f. (Reg.) Zburdare; joacă voioasă; zbenguială, neastâmpăr. – Din zburda (derivat regresiv). DOOM
zbúrdă (reg.) s. f., g.-d. art. zbúrdei
zburdând
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdînd
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdăciune
ZBURDĂCIÚNE, zburdăciuni, s. f. (Înv. și reg.) Zburdălnicie. – Zburda + suf. -ăciune. DOOM
zburdăciúne (înv. reg.) s. f., g.-d. art. zburdăciúnii; (manifestări) pl. zburdăciúni
zburdăciunea
ZBURDĂCIÚNE, zburdăciuni, s. f. (Înv. și reg.) Zburdălnicie. – Zburda + suf. -ăciune. DOOM
zburdăciúne (înv. reg.) s. f., g.-d. art. zburdăciúnii; (manifestări) pl. zburdăciúni
zburdăciuni
ZBURDĂCIÚNE, zburdăciuni, s. f. (Înv. și reg.) Zburdălnicie. – Zburda + suf. -ăciune. DOOM
zburdăciúne (înv. reg.) s. f., g.-d. art. zburdăciúnii; (manifestări) pl. zburdăciúni
zburdăciunii
ZBURDĂCIÚNE, zburdăciuni, s. f. (Înv. și reg.) Zburdălnicie. – Zburda + suf. -ăciune. DOOM
zburdăciúne (înv. reg.) s. f., g.-d. art. zburdăciúnii; (manifestări) pl. zburdăciúni
zburdăciunile
ZBURDĂCIÚNE, zburdăciuni, s. f. (Înv. și reg.) Zburdălnicie. – Zburda + suf. -ăciune. DOOM
zburdăciúne (înv. reg.) s. f., g.-d. art. zburdăciúnii; (manifestări) pl. zburdăciúni
zburdăciunilor
ZBURDĂCIÚNE, zburdăciuni, s. f. (Înv. și reg.) Zburdălnicie. – Zburda + suf. -ăciune. DOOM
zburdăciúne (înv. reg.) s. f., g.-d. art. zburdăciúnii; (manifestări) pl. zburdăciúni
zburdălnicia
ZBURDĂLNICÍE, (2) zburdălnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. 2. Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie. DOOM
zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile
zburdălnicie
ZBURDĂLNICÍE, (2) zburdălnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. 2. Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie. DOOM
zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile
zburdălniciei
ZBURDĂLNICÍE, (2) zburdălnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. 2. Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie. DOOM
zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile
zburdălnicii
ZBURDĂLNICÍE, (2) zburdălnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. 2. Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie. DOOM
zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile
zburdălniciile
ZBURDĂLNICÍE, (2) zburdălnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. 2. Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie. DOOM
zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile
zburdălniciilor
ZBURDĂLNICÍE, (2) zburdălnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. 2. Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie. DOOM
zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile
zburdări
ZBURDÁRE, zburdări, s. f. (Rar) Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; fig. avânt. – V. zburda. DOOM
zburdáre (rar) s. f., g.-d. art. zburdắrii; pl. zburdắri
zburdării
ZBURDÁRE, zburdări, s. f. (Rar) Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; fig. avânt. – V. zburda. DOOM
zburdáre (rar) s. f., g.-d. art. zburdắrii; pl. zburdắri
zburdările
ZBURDÁRE, zburdări, s. f. (Rar) Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; fig. avânt. – V. zburda. DOOM
zburdáre (rar) s. f., g.-d. art. zburdắrii; pl. zburdắri
zburdărilor
ZBURDÁRE, zburdări, s. f. (Rar) Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; fig. avânt. – V. zburda. DOOM
zburdáre (rar) s. f., g.-d. art. zburdắrii; pl. zburdắri
zburdătoare
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. DOOM
zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre
zburdătoarea
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. DOOM
zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre
zburdătoarei
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. DOOM
zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre
zburdătoarele
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. DOOM
zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre
zburdătoarelor
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. DOOM
zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre
zburdător
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. DOOM
zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre
zburdători
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. DOOM
zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre
zburdătorii
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. DOOM
zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre
zburdătorilor
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. DOOM
zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre
zburdătorul
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. DOOM
zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre
zburdătorului
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. DOOM
zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre
zburdătura
ZBURDĂTÚRĂ, zburdături, s. f. (Reg.) Salt, săritură. – Zburda + suf. -ătură. DOOM
zburdătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zburdălúrii; pl. zburdătúri
zburdături
ZBURDĂTÚRĂ, zburdături, s. f. (Reg.) Salt, săritură. – Zburda + suf. -ătură. DOOM
zburdătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zburdălúrii; pl. zburdătúri
zburdăturii
ZBURDĂTÚRĂ, zburdături, s. f. (Reg.) Salt, săritură. – Zburda + suf. -ătură. DOOM
zburdătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zburdălúrii; pl. zburdătúri
zburdăturile
ZBURDĂTÚRĂ, zburdături, s. f. (Reg.) Salt, săritură. – Zburda + suf. -ătură. DOOM
zburdătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zburdălúrii; pl. zburdătúri
zburdăturilor
ZBURDĂTÚRĂ, zburdături, s. f. (Reg.) Salt, săritură. – Zburda + suf. -ătură. DOOM
zburdătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zburdălúrii; pl. zburdătúri
zburiș
ZBURÍȘ adv. (Rar) Ca în zbor; repede. – Zbura + suf. -iș. DOOM
zburíș (rar) adv.
zburli
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zburlire
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. DOOM
zburlíre v. zbârlíre
zburlit
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zburzi
ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. DOOM
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburând
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburînd
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare. DOOM
zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră
zburări
ZBURÁRE, zburări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor1. – V. zbura. DOOM
zburáre (înv.) s. f., g.-d. art. zburắrii; pl. zburắri
zburării
ZBURÁRE, zburări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor1. – V. zbura. DOOM
zburáre (înv.) s. f., g.-d. art. zburắrii; pl. zburắri
zburările
ZBURÁRE, zburări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor1. – V. zbura. DOOM
zburáre (înv.) s. f., g.-d. art. zburắrii; pl. zburắri
zburărilor
ZBURÁRE, zburări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor1. – V. zbura. DOOM
zburáre (înv.) s. f., g.-d. art. zburắrii; pl. zburắri
zburătoare
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
zburătoare
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. zburătórii; pl. zburătóri
zburătoare
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
zburătoarea
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. zburătórii; pl. zburătóri
zburătoarea
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
zburătoarei
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
zburătoarele
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
zburătoarelor
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
zburătoci
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătocire
ZBURĂTOCÍ vb. IV v. zburătăci.
zburătocit
ZBURĂTOCÍ vb. IV v. zburătăci.
zburător
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
zburător
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
zburători
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. zburătórii; pl. zburătóri
zburători
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
zburători
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburătorii
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. zburătórii; pl. zburătóri
zburătorii
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
zburătorile
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. zburătórii; pl. zburătóri
zburătorilor
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. zburătórii; pl. zburătóri
zburătorilor
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
zburătorire
ZBURĂTORÍ vb. IV v. zburături.
zburătorit
ZBURĂTORÍ vb. IV v. zburături.
zburătorul
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
zburătorului
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător. DOOM
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
zburătuci
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătui
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuia
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiai
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiam
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiască
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiau
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiați
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiesc
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiește
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiești
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuii
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuim
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuind
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuire
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuire
ZBURĂTUÍRE, zburătuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. [Var.: zburătăíre s. f.] – V. zburătui. DOOM
zburătuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zburătuírii; pl. zburătuíri
zburătuirea
ZBURĂTUÍRE, zburătuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. [Var.: zburătăíre s. f.] – V. zburătui. DOOM
zburătuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zburătuírii; pl. zburătuíri
zburătuiri
ZBURĂTUÍRE, zburătuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. [Var.: zburătăíre s. f.] – V. zburătui. DOOM
zburătuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zburătuírii; pl. zburătuíri
zburătuirii
ZBURĂTUÍRE, zburătuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. [Var.: zburătăíre s. f.] – V. zburătui. DOOM
zburătuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zburătuírii; pl. zburătuíri
zburătuirile
ZBURĂTUÍRE, zburătuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. [Var.: zburătăíre s. f.] – V. zburătui. DOOM
zburătuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zburătuírii; pl. zburătuíri
zburătuirilor
ZBURĂTUÍRE, zburătuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. [Var.: zburătăíre s. f.] – V. zburătui. DOOM
zburătuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zburătuírii; pl. zburătuíri
zburătuiră
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuirăm
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuirăți
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuise
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuisem
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiseră
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiserăm
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiserăți
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiseși
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiseți
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuit
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuit
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura.
zburătuiși
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătuiți
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătura
ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. (Pop.) 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură. DOOM
zburătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zburătúrii; pl. zburătúri
zburăturea
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburătureai
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburătuream
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturească
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburătureau
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburătureați
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturesc
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturește
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturești
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburături
ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. (Pop.) 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură. DOOM
zburătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zburătúrii; pl. zburătúri
zburături
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturii
ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. (Pop.) 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură. DOOM
zburătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zburătúrii; pl. zburătúri
zburăturii
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturile
ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. (Pop.) 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură. DOOM
zburătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zburătúrii; pl. zburătúri
zburăturilor
ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. (Pop.) 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură. DOOM
zburătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zburătúrii; pl. zburătúri
zburăturim
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturind
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturire
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturire
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Rar) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură.
zburăturiră
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturirăm
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturirăți
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturise
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturisem
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturiseră
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturiserăm
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturiserăți
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturiseși
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturiseți
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturit
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturit
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Rar) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură.
zburăturiși
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburăturiți
ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. DOOM
zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă
zburătăcea
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăceai
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăceam
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcească
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăceau
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăceați
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcesc
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcește
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcești
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăci
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcii
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcim
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcind
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcire
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcire
ZBURĂTĂCÍRE, zburătăciri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. – V. zburătăci. DOOM
zburătăcíre (rar) s. f., g.-d. art. zburătăcírii; pl. zburătăcíri
zburătăcirea
ZBURĂTĂCÍRE, zburătăciri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. – V. zburătăci. DOOM
zburătăcíre (rar) s. f., g.-d. art. zburătăcírii; pl. zburătăcíri
zburătăciri
ZBURĂTĂCÍRE, zburătăciri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. – V. zburătăci. DOOM
zburătăcíre (rar) s. f., g.-d. art. zburătăcírii; pl. zburătăcíri
zburătăcirii
ZBURĂTĂCÍRE, zburătăciri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. – V. zburătăci. DOOM
zburătăcíre (rar) s. f., g.-d. art. zburătăcírii; pl. zburătăcíri
zburătăcirile
ZBURĂTĂCÍRE, zburătăciri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. – V. zburătăci. DOOM
zburătăcíre (rar) s. f., g.-d. art. zburătăcírii; pl. zburătăcíri
zburătăcirilor
ZBURĂTĂCÍRE, zburătăciri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. – V. zburătăci. DOOM
zburătăcíre (rar) s. f., g.-d. art. zburătăcírii; pl. zburătăcíri
zburătăciră
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcirăm
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcirăți
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcise
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcisem
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăciseră
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăciserăm
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăciserăți
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăciseși
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăciseți
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcit
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăcit
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Rar; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci.
zburătăcita
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Rar; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci.
zburătăcite
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Rar; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci.
zburătăcitei
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Rar; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci.
zburătăcitele
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Rar; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci.
zburătăcitelor
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Rar; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci.
zburătăcitul
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Rar; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci.
zburătăcitului
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Rar; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci.
zburătăciși
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăciți
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. DOOM
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
zburătăciți
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Rar; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci.
zburătăciții
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Rar; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci.
zburătăciților
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Rar; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci.
zburătăi
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. DOOM
zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă
zburătăire
ZBURĂTUÍRE, zburătuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. [Var.: zburătăíre s. f.] – V. zburătui. DOOM
zburătuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zburătuírii; pl. zburătuíri
zburătăit
ZBURĂTĂÍ vb. IV v. zburătui.
zbâlci
BÂLCI, bâlciuri, s. n. Târg mare ținut în anumite perioade ale anului, la sărbători importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu. DOOM
bâlci s. n., pl. bấlciuri
zbânț
ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv). DOOM
zbânț (reg.) s. n., pl. zbấnțuri
zbânțuieli
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală. DOOM
zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
zbânțuielii
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală. DOOM
zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
zbânțuielile
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală. DOOM
zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
zbânțuielilor
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală. DOOM
zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
zbânțuirea
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui. DOOM
zbânțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
zbânțuiri
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui. DOOM
zbânțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
zbânțuirii
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui. DOOM
zbânțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
zbânțuirile
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui. DOOM
zbânțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
zbânțuirilor
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui. DOOM
zbânțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
zbânțuita
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbânțuite
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbânțuitei
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbânțuitele
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbânțuitelor
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbânțuitul
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbânțuitului
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbânțuituri
ZBÂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură. DOOM
zbânțuitúră (reg.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri
zbânțuiturii
ZBÂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură. DOOM
zbânțuitúră (reg.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri
zbânțuiturile
ZBÂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură. DOOM
zbânțuitúră (reg.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri
zbânțuiturilor
ZBÂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură. DOOM
zbânțuitúră (reg.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri
zbânțuiți
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbânțuiții
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbânțuiților
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbânțul
ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv). DOOM
zbânț (reg.) s. n., pl. zbấnțuri
zbânțului
ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv). DOOM
zbânț (reg.) s. n., pl. zbấnțuri
zbânțuri
ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv). DOOM
zbânț (reg.) s. n., pl. zbấnțuri
zbânțurile
ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv). DOOM
zbânț (reg.) s. n., pl. zbấnțuri
zbânțurilor
ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv). DOOM
zbânț (reg.) s. n., pl. zbấnțuri
zbâr
ZBÂR interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul păsărilor sau al insectelor, de vibrația unei coarde, a unui motor etc. – Onomatopee. DOOM
zbârrr v. zbâr
zbârc
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ. DOOM
smârc s. n., pl. smấrcuri
zbârcea
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârceai
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârceala
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbârceam
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcească
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârceau
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârceați
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcele
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbârcelei
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbârcelele
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbârcelelor
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbârceli
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbârcelii
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbârcelile
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbârcelilor
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbârcesc
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcește
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcești
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârci
ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
zbârci
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcii
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcim
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcind
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârciog
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. s m r c a k (după zbârci1). DOOM
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zbârciogi
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. s m r c a k (după zbârci1). DOOM
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zbârciogii
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. s m r c a k (după zbârci1). DOOM
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zbârciogilor
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. s m r c a k (după zbârci1). DOOM
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zbârciogul
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. s m r c a k (după zbârci1). DOOM
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zbârciogului
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. s m r c a k (după zbârci1). DOOM
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zbârcire
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcire
ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1. DOOM
zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri
zbârcirea
ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1. DOOM
zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri
zbârciri
ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1. DOOM
zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri
zbârcirii
ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1. DOOM
zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri
zbârcirile
ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1. DOOM
zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri
zbârcirilor
ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1. DOOM
zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri
zbârciră
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcirăm
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcirăți
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcise
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcisem
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârciseră
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârciserăm
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârciserăți
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârciseși
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârciseți
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcit
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârcit
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbârcita
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbârcite
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbârcitei
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbârcitele
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbârcitelor
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbârcitul
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbârcitului
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbârcitura
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură. DOOM
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri
zbârcituri
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură. DOOM
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri
zbârciturii
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură. DOOM
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri
zbârciturile
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură. DOOM
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri
zbârciturilor
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură. DOOM
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri
zbârciul
ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
zbârciului
ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
zbârciuri
ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
zbârciurile
ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
zbârciurilor
ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
zbârciși
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârciți
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbârciți
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbârciții
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbârciților
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbârcâi
bîrcîi (-iésc, ít), vb. – A murdări, a mînji. – Var. zbîrcîi (cu der.). Sb. brkati, bg. bărkam „a amesteca” (Scriban). Pentru var., cf. sb. zbrka „dezordine”. – Der. bîrcîială, s. f. (acțiunea de a murdări; muncă murdară). Probabil de aceeași origine este cuvîntul zbîrci, interj., cu care copiii indică o greșeală la joc, și der. său a zbîrci „a greși, a nu nimeri”, cf. sb. zabrkati „a greși, a pierde”, care în general se confundă cu a zbîrci „a încreți, a mototoli”. Pe de altă parte, din familia bg. bărkam „a amesteca” pare a face parte brăcaci, s. n. (ceaun), cf. bg. bărkalka, bărkačka (lingură de spumă).
zbârcă
zbârcă, zbârci s. f. ratare; greșeală (în jocurile copiiilor).
zbârcăci
ZBÂRCĂCÍ, zbârcăcésc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a strica, a distruge. (din zbâr)
zbârcăcire
ZBÂRCĂCÍ, zbârcăcésc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a strica, a distruge. (din zbâr)
zbârcăcit
ZBÂRCĂCÍ, zbârcăcésc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a strica, a distruge. (din zbâr)
zbârgi
ZBÂRGÍ, pers. 3 zbârgéște, vb. IV. Refl. (Mold.; Despre vreme) A se înrăutăți, a se strica. (din zbâr)
zbârgire
ZBÂRGÍ, pers. 3 zbârgéște, vb. IV. Refl. (Mold.; Despre vreme) A se înrăutăți, a se strica. (din zbâr)
zbârgoi
ZBÂRGÓI s. n. (Mold.; Despre vreme) Înrăutățire. (din zbâr; cf. zbârgi)
zbârlea
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârleai
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârleam
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlească
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârleau
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârleați
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlesc
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlește
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlești
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârli
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlic
BIRLÍC, (1) birlici, s. m. (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik. DOOM
birlíc2 (spetează la zmeu) s. n., pl. birlícuri
zbârligat
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
zbârlii
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlim
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlind
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlire
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlire
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. DOOM
zburlíre v. zbârlíre
zbârlirea
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. DOOM
zburlíre v. zbârlíre
zbârliri
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. DOOM
zburlíre v. zbârlíre
zbârlirii
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. DOOM
zburlíre v. zbârlíre
zbârlirile
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. DOOM
zburlíre v. zbârlíre
zbârlirilor
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. DOOM
zburlíre v. zbârlíre
zbârliră
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlirăm
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlirăți
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlise
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlisem
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârliseră
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârliserăm
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârliserăți
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârliseși
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârliseți
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlit
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârlit
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbârlita
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbârlite
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbârlitei
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbârlitele
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbârlitelor
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbârlitul
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbârlitului
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbârliși
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârliți
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbârliți
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbârliții
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbârliților
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbârlog
ZBÂRLÓG adj. invar. (Rar) Zbârlit, țepos. – Et. nec. Cf. zbârli. DOOM
zbârlóg (rar) adj. invar.
zbârn
ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.
zbârnel
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. DOOM
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
zbârnul
ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.
zbârnului
ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.
zbârnâiala
ZBÂRNÂIÁLĂ, zbârnâieli, s. f. Zbârnâire, zbârnâitură. – Zbârnâi + suf. -eală. DOOM
zbârnâiálă s. f., g.-d. art. zbârnâiélii; pl. zbârnâiéli
zbârnâieli
ZBÂRNÂIÁLĂ, zbârnâieli, s. f. Zbârnâire, zbârnâitură. – Zbârnâi + suf. -eală. DOOM
zbârnâiálă s. f., g.-d. art. zbârnâiélii; pl. zbârnâiéli
zbârnâielii
ZBÂRNÂIÁLĂ, zbârnâieli, s. f. Zbârnâire, zbârnâitură. – Zbârnâi + suf. -eală. DOOM
zbârnâiálă s. f., g.-d. art. zbârnâiélii; pl. zbârnâiéli
zbârnâielile
ZBÂRNÂIÁLĂ, zbârnâieli, s. f. Zbârnâire, zbârnâitură. – Zbârnâi + suf. -eală. DOOM
zbârnâiálă s. f., g.-d. art. zbârnâiélii; pl. zbârnâiéli
zbârnâielilor
ZBÂRNÂIÁLĂ, zbârnâieli, s. f. Zbârnâire, zbârnâitură. – Zbârnâi + suf. -eală. DOOM
zbârnâiálă s. f., g.-d. art. zbârnâiélii; pl. zbârnâiéli
zbârnâirea
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
zbârnâiri
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
zbârnâirii
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
zbârnâirile
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
zbârnâirilor
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
zbârnâit
ZBÎRNÎÍT2, -Ă, zbîrniiți, -te, adj. (Rar) Care zbîrnîie. În cîteva minute redacția... fu un infern de sonerii zbîrnîite, de uși trîntite, de ordine strigate și contramandate. C. PETRESCU, C. V. 341.
zbârnâitoare
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbârnâitoarea
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbârnâitoarei
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbârnâitoarele
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbârnâitoarelor
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbârnâitori
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbârnâitorii
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbârnâitorilor
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbârnâitorul
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbârnâitorului
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbârnâitul
ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi
zbârnâitului
ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi
zbârnâituri
ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi
zbârnâituri
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nă-i-] – Zbârnâi + suf. -tură. DOOM
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
zbârnâiturii
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nă-i-] – Zbârnâi + suf. -tură. DOOM
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
zbârnâiturile
ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi
zbârnâiturile
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nă-i-] – Zbârnâi + suf. -tură. DOOM
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
zbârnâiturilor
ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi
zbârnâiturilor
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nă-i-] – Zbârnâi + suf. -tură. DOOM
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
zbârnă
zbârnă, zbârne s. f. închisoare, penitenciar.
zbârnăi
ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar; despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Zbârn + suf. -ăi. DOOM
zbârnâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zbấrnâie, imperf. 3 sg. zbârnâiá; conj. prez. 3 să zbấrnâie
zbârnăire
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
zbârnăit
ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi
zbârnăitoare
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitoáre (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnâitórii; pl. zbârnâitóri
zbârnăitor
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbârnăitură
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nă-i-] – Zbârnâi + suf. -tură. DOOM
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
zbârrr
ZBÂR interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul păsărilor sau al insectelor, de vibrația unei coarde, a unui motor etc. – Onomatopee. DOOM
zbârrr v. zbâr
zbârâi
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâia
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâiai
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâiam
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâiau
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâiați
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâie
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâii
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâim
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâind
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâire
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâire
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi.
zbârâiră
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâirăm
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâirăți
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâise
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâisem
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâiseră
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâiserăm
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâiserăți
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâiseși
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâiseți
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâit
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâit
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi.
zbârâitura
ZBÂRÂITÚRĂ, zbărâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -ră-i-] – Zbârâi + suf. -tură. DOOM
zbârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri
zbârâituri
ZBÂRÂITÚRĂ, zbărâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -ră-i-] – Zbârâi + suf. -tură. DOOM
zbârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri
zbârâiturii
ZBÂRÂITÚRĂ, zbărâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -ră-i-] – Zbârâi + suf. -tură. DOOM
zbârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri
zbârâiturile
ZBÂRÂITÚRĂ, zbărâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -ră-i-] – Zbârâi + suf. -tură. DOOM
zbârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri
zbârâiturilor
ZBÂRÂITÚRĂ, zbărâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -ră-i-] – Zbârâi + suf. -tură. DOOM
zbârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri
zbârâiși
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbârâiți
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbînț
ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv). DOOM
zbânț (reg.) s. n., pl. zbấnțuri
zbînțuiala
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală. DOOM
zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
zbînțuieli
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală. DOOM
zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
zbînțuielii
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală. DOOM
zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
zbînțuielile
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală. DOOM
zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
zbînțuielilor
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală. DOOM
zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
zbînțuire
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui. DOOM
zbânțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
zbînțuirea
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui. DOOM
zbânțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
zbînțuiri
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui. DOOM
zbânțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
zbînțuirii
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui. DOOM
zbânțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
zbînțuirile
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui. DOOM
zbânțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
zbînțuirilor
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui. DOOM
zbânțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
zbînțuit
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbînțuita
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbînțuite
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbînțuitei
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbînțuitele
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbînțuitelor
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbînțuitul
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbînțuitului
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbînțuitura
ZBÂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură. DOOM
zbânțuitúră (reg.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri
zbînțuituri
ZBÂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură. DOOM
zbânțuitúră (reg.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri
zbînțuiturii
ZBÂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură. DOOM
zbânțuitúră (reg.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri
zbînțuiturile
ZBÂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură. DOOM
zbânțuitúră (reg.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri
zbînțuiturilor
ZBÂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură. DOOM
zbânțuitúră (reg.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri
zbînțuiți
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbînțuiții
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbînțuiților
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbînțul
ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv). DOOM
zbânț (reg.) s. n., pl. zbấnțuri
zbînțului
ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv). DOOM
zbânț (reg.) s. n., pl. zbấnțuri
zbînțuri
ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv). DOOM
zbânț (reg.) s. n., pl. zbấnțuri
zbînțurile
ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv). DOOM
zbânț (reg.) s. n., pl. zbấnțuri
zbînțurilor
ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv). DOOM
zbânț (reg.) s. n., pl. zbấnțuri
zbîr
ZBÂR interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul păsărilor sau al insectelor, de vibrația unei coarde, a unui motor etc. – Onomatopee. DOOM
zbârrr v. zbâr
zbîrcea
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrceai
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrceala
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbîrceam
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcească
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrceau
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrceați
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcele
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbîrcelei
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbîrcelele
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbîrcelelor
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbîrceli
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbîrcelii
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbîrcelile
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbîrcelilor
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală. DOOM
zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbîrcesc
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcește
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcești
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrci
ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
zbîrci
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcii
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcim
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcind
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrciog
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. s m r c a k (după zbârci1). DOOM
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zbîrciogi
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. s m r c a k (după zbârci1). DOOM
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zbîrciogii
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. s m r c a k (după zbârci1). DOOM
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zbîrciogilor
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. s m r c a k (după zbârci1). DOOM
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zbîrciogul
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. s m r c a k (după zbârci1). DOOM
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zbîrciogului
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. s m r c a k (după zbârci1). DOOM
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zbîrcire
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcire
ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1. DOOM
zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri
zbîrcirea
ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1. DOOM
zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri
zbîrciri
ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1. DOOM
zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri
zbîrcirii
ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1. DOOM
zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri
zbîrcirile
ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1. DOOM
zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri
zbîrcirilor
ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1. DOOM
zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri
zbîrciră
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcirăm
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcirăți
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcise
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcisem
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrciseră
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrciserăm
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrciserăți
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrciseși
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrciseți
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcit
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrcit
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbîrcita
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbîrcite
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbîrcitei
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbîrcitele
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbîrcitelor
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbîrcitul
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbîrcitului
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbîrcitura
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură. DOOM
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri
zbîrcituri
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură. DOOM
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri
zbîrciturii
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură. DOOM
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri
zbîrciturile
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură. DOOM
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri
zbîrciturilor
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură. DOOM
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri
zbîrciul
ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
zbîrciului
ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
zbîrciuri
ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
zbîrciurile
ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
zbîrciurilor
ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
zbîrciși
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrciți
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. DOOM
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă
zbîrciți
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbîrciții
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbîrciților
ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci1.
zbîrlea
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrleai
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrleam
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlească
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrleau
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrleați
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlesc
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlește
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlești
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrli
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlii
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlim
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlind
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlire
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlire
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. DOOM
zburlíre v. zbârlíre
zbîrlirea
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. DOOM
zburlíre v. zbârlíre
zbîrliri
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. DOOM
zburlíre v. zbârlíre
zbîrlirii
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. DOOM
zburlíre v. zbârlíre
zbîrlirile
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. DOOM
zburlíre v. zbârlíre
zbîrlirilor
ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. DOOM
zburlíre v. zbârlíre
zbîrliră
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlirăm
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlirăți
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlise
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlisem
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrliseră
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrliserăm
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrliserăți
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrliseși
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrliseți
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlit
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrlit
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbîrlita
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbîrlite
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbîrlitei
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbîrlitele
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbîrlitelor
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbîrlitul
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbîrlitului
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbîrliși
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrliți
ZBURLÍ vb. IV v. zbârli. DOOM
zburlí v. zbârlí
zbîrliți
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbîrliții
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbîrliților
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
zbîrlog
ZBÂRLÓG adj. invar. (Rar) Zbârlit, țepos. – Et. nec. Cf. zbârli. DOOM
zbârlóg (rar) adj. invar.
zbîrn
ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.
zbîrnul
ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.
zbîrnului
ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.
zbîrnîiala
ZBÂRNÂIÁLĂ, zbârnâieli, s. f. Zbârnâire, zbârnâitură. – Zbârnâi + suf. -eală. DOOM
zbârnâiálă s. f., g.-d. art. zbârnâiélii; pl. zbârnâiéli
zbîrnîieli
ZBÂRNÂIÁLĂ, zbârnâieli, s. f. Zbârnâire, zbârnâitură. – Zbârnâi + suf. -eală. DOOM
zbârnâiálă s. f., g.-d. art. zbârnâiélii; pl. zbârnâiéli
zbîrnîielii
ZBÂRNÂIÁLĂ, zbârnâieli, s. f. Zbârnâire, zbârnâitură. – Zbârnâi + suf. -eală. DOOM
zbârnâiálă s. f., g.-d. art. zbârnâiélii; pl. zbârnâiéli
zbîrnîielile
ZBÂRNÂIÁLĂ, zbârnâieli, s. f. Zbârnâire, zbârnâitură. – Zbârnâi + suf. -eală. DOOM
zbârnâiálă s. f., g.-d. art. zbârnâiélii; pl. zbârnâiéli
zbîrnîielilor
ZBÂRNÂIÁLĂ, zbârnâieli, s. f. Zbârnâire, zbârnâitură. – Zbârnâi + suf. -eală. DOOM
zbârnâiálă s. f., g.-d. art. zbârnâiélii; pl. zbârnâiéli
zbîrnîire
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
zbîrnîirea
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
zbîrnîiri
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
zbîrnîirii
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
zbîrnîirile
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
zbîrnîirilor
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
zbîrnîit
ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi
zbîrnîitoare
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbîrnîitoarea
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbîrnîitoarei
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbîrnîitoarele
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbîrnîitoarelor
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbîrnîitor
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbîrnîitori
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbîrnîitorii
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbîrnîitorilor
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbîrnîitorul
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbîrnîitorului
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor. DOOM
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbîrnîitul
ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi
zbîrnîitului
ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi
zbîrnîitura
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nă-i-] – Zbârnâi + suf. -tură. DOOM
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
zbîrnîituri
ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi
zbîrnîituri
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nă-i-] – Zbârnâi + suf. -tură. DOOM
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
zbîrnîiturii
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nă-i-] – Zbârnâi + suf. -tură. DOOM
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
zbîrnîiturile
ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi
zbîrnîiturile
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nă-i-] – Zbârnâi + suf. -tură. DOOM
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
zbîrnîiturilor
ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. DOOM
zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi
zbîrnîiturilor
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nă-i-] – Zbârnâi + suf. -tură. DOOM
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
zbîrrr
ZBÂR interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul păsărilor sau al insectelor, de vibrația unei coarde, a unui motor etc. – Onomatopee. DOOM
zbârrr v. zbâr
zbîrîi
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîia
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîiai
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîiam
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîiau
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîiați
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîie
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîii
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîim
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîind
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîire
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîiră
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîirăm
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîirăți
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîise
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîisem
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîiseră
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîiserăm
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîiserăți
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîiseși
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîiseți
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîit
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîitura
ZBÂRÂITÚRĂ, zbărâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -ră-i-] – Zbârâi + suf. -tură. DOOM
zbârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri
zbîrîituri
ZBÂRÂITÚRĂ, zbărâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -ră-i-] – Zbârâi + suf. -tură. DOOM
zbârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri
zbîrîiturii
ZBÂRÂITÚRĂ, zbărâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -ră-i-] – Zbârâi + suf. -tură. DOOM
zbârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri
zbîrîiturile
ZBÂRÂITÚRĂ, zbărâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -ră-i-] – Zbârâi + suf. -tură. DOOM
zbârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri
zbîrîiturilor
ZBÂRÂITÚRĂ, zbărâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -ră-i-] – Zbârâi + suf. -tură. DOOM
zbârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri
zbîrîiși
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbîrîiți
ZBÂRÂÍ, zbấrâi, vb. IV. Tranz. (Rar) A zbârnâi; a bâzâi, a zumzăi. – Zbâr + suf. -âi. DOOM
zbârâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbấrâie, imperf. 3 sg. zbârâiá conj. prez. 3 să zbấraie
zbăg
ZBĂG s. n. (Bihor) Ceață.
zbănțui
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuia
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuiai
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuială
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală. DOOM
zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
zbănțuiam
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuiască
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuiau
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuiați
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuiesc
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuiește
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuiești
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuii
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuim
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuind
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuire
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuire
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui. DOOM
zbânțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
zbănțuiră
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuirăm
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuirăți
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuise
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuisem
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuiseră
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuiserăm
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuiserăți
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuiseși
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuiseți
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuit
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuit
ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
zbănțuit
ZBÂNȚUÍT1 s. n. (Pop.) Zbânțuire; zbenguială. – V. zbânțui. DOOM
zbânțuít (pop.) s. n.
zbănțuitură
ZBÂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură. DOOM
zbânțuitúră (reg.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri
zbănțuiși
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbănțuiți
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. DOOM
zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbấnțui, 2 sg. te zbấnțui, 3 se zbấnțuie, imperf. 3 sg. se zbấnțuiá; conj. prez. 3 să se zbấnțuie
zbătaia
ZBĂTÁIE s. f. (Rar) Luptă. (din zbate)
zbătaie
ZBĂTÁIE s. f. (Rar) Luptă. (din zbate)
zbătea
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbăteai
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbăteam
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbăteau
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbăteați
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătu
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătuci
ZBĂTUCÍ, zbătucésc, vb. IV. Tranz. A călca în picioare. (s- expresiv + bătuci)
zbătucire
ZBĂTUCÍ, zbătucésc, vb. IV. Tranz. A călca în picioare. (s- expresiv + bătuci)
zbătucit
ZBĂTUCÍ, zbătucésc, vb. IV. Tranz. A călca în picioare. (s- expresiv + bătuci)
zbătui
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătură
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbăturăm
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbăturăți
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătuse
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătusem
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătuseră
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătuserăm
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătuserăți
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătuseși
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătuseți
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătut
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătut
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătuși
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătând
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătînd
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere). DOOM
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbătăi
ZBĂTÁIE s. f. (Rar) Luptă. (din zbate)
zbătăii
ZBĂTÁIE s. f. (Rar) Luptă. (din zbate)
zbătăile
ZBĂTÁIE s. f. (Rar) Luptă. (din zbate)
zbătăilor
ZBĂTÁIE s. f. (Rar) Luptă. (din zbate)
zbăut
sbeá (-eáu, – ăút), vb. – A bea. – Var. zbea. Lat. exbĭbĕre (Tiktin; Candrea), sau mai probabil de la bea cu s- expresiv.