z
Z, z, s. m. 1. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă dentală sonoră). [Pr.: ze, zî. – Pl. și: (1, n) z-uri]

DOOM

z² (sunet) [cit. zî] s. m., pl. z

z
ZÉTA, zeta, s. m. A șasea literă a alfabetului grec corespunzând sunetului z. – Din fr. zèta.

DOOM

zéta (literă grecească) s. m., pl. zéta; ζ, Ζ

za
ZA¹ prep. (Înv.) De, de la; la. – Din sl. za.

DOOM

za¹ (slav.) prep.

za
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zaana
ZALHANÁ, zalhanale, s. f. 1. (înv.) Abator rudimentar pentru ovine, amenajat în vederea preparării pastramei și a desfacerii produselor derivate. 2. Restaurant în care se prepară și se servesc anumite mâncăruri din carne friptă (de ovine). [Var.: zahaná s. f.] – Din tc. salhāne.

DOOM

zalhaná (înv.) s. f., art. zalhanáua, g.-d. art. zalhanálei; pl. zalhanále, art. zalhanálele

zaar
ZÁHĂR s. n. 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază. ◊ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ◊ Loc. adj. De zahăr = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; (și în sintagma boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahár s. n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.

DOOM

záhăr s. n.

zaara
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

DOOM

zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zabală
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zabet
ZABÉT s. m. (Înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit.

DOOM

zabét (înv.) s. m.

zabete
ZABÉT s. m. (Înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit.

DOOM

zabét (înv.) s. m.

zabetlâc
ZABITLẤC s. n. (Înv.) Guvern, conducere. (din tc. zabitlık)

zabetul
ZABÉT s. m. (Înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit.

DOOM

zabét (înv.) s. m.

zabetule
ZABÉT s. m. (Înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit.

DOOM

zabét (înv.) s. m.

zabetului
ZABÉT s. m. (Înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit.

DOOM

zabét (înv.) s. m.

zabeți
ZABÉT s. m. (Înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit.

DOOM

zabét (înv.) s. m.

zabeții
ZABÉT s. m. (Înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit.

DOOM

zabét (înv.) s. m.

zabeților
ZABÉT s. m. (Înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit.

DOOM

zabét (înv.) s. m.

zabiauă
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zabic
ZĂBÍG s. n. (Var., Olt.) Zăbic. (din zob)

zabig
ZĂBÍG s. n. (Var., Olt.) Zăbic. (din zob)

zabit
ZABÉT s. m. (Înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit.

DOOM

zabét (înv.) s. m.

zabitlâc
ZABITLẤC s. n. (Înv.) Guvern, conducere. (din tc. zabitlık)

zablaud
ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

DOOM

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zablauă
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

DOOM

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále

zablău
ZĂBLẮU², zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod². – Din magh. zabáló.

DOOM

zăblắu¹ (vlăjgan, câine) (reg.) (ză-blău) s. m., art. zăblắul; pl. zăblắi, art. zăblắii

zablău
ZĂBLẮU¹, zăblaie, s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. – Din bg. zeblo.

DOOM

zăblắu² (pânză, pătură) (înv., pop.) (ză-blău) s. n., art. zăblắul; (pături) pl. zăbláie

zabon
ZĂBÚN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

DOOM

zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne

zabra
ZÁBRĂ, zabre, s. f. Plantă erbacee cu tulpina pubescentă și cu flori purpurii (Galeopsis pubescens). – Cf. zebră.

zabrac
ZABRÁC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Cf. rus. zabrak.

DOOM

zabrác (înv.) (za-brac) s. n.

zabre
ZÁBRĂ, zabre, s. f. Plantă erbacee cu tulpina pubescentă și cu flori purpurii (Galeopsis pubescens). – Cf. zebră.

zabrea
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.

DOOM

zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele

zabrei
ZÁBRĂ, zabre, s. f. Plantă erbacee cu tulpina pubescentă și cu flori purpurii (Galeopsis pubescens). – Cf. zebră.

zabrele
ZÁBRĂ, zabre, s. f. Plantă erbacee cu tulpina pubescentă și cu flori purpurii (Galeopsis pubescens). – Cf. zebră.

zabrelor
ZÁBRĂ, zabre, s. f. Plantă erbacee cu tulpina pubescentă și cu flori purpurii (Galeopsis pubescens). – Cf. zebră.

zabun
ZĂBÚN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

DOOM

zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne

zacarisit
ZAHARISÍT, -Ă, zaharisiți, -te, adj. 1. (Despre dulcețuri, miere etc.) Care s-a cristalizat. ◊ Fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Care și-a pierdut vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; ramolit. ♦ (Despre cuvinte, expresii, ton etc.) Mieros, dulceag, siropos. – V. zaharisi.

zaceală
ZACEÁLĂ, zacéle, s. f. Evanghelie, evangheliar; verset din evanghelie care se citește la o slujbă. [g.-d. art. zacélei] (din sl. začalo) [morf. DOOM]

DOOM

zaceálă (înv.) s. f., g.-d. art. zaceálei; pl. zaceále

zacetie
zacétie (-ii), s. f. – Concepție. Sl. začatije (Tiktin). Sec. XVII, înv., cultism.

zacherlina
ZACHERLÍNĂ s. f. Numele unui insecticid folosit în trecut. – Et. nec.

DOOM

zacherlínă (înv.) s. f., g.-d. art. zacherlínei

zacherline
ZACHERLÍNĂ s. f. Numele unui insecticid folosit în trecut. – Et. nec.

DOOM

zacherlínă (înv.) s. f., g.-d. art. zacherlínei

zacherlinei
ZACHERLÍNĂ s. f. Numele unui insecticid folosit în trecut. – Et. nec.

DOOM

zacherlínă (înv.) s. f., g.-d. art. zacherlínei

zacon
ZACÓN, zacoáne, s. n. 1. (Mold.) Ordin. 2. (Banat) Obicei, datină. (din sb. zakon)

zacusca
ZACÚSCĂ, (2) zacuște, s. f. 1. Gustare, aperitiv; spec. preparat culinar făcut din vinete, gogoșari, ceapă etc. ori din pește cu garnitură de legume. 2. (La pl.) Sorturi de zacusca (1). – Din rus. zakuska.

DOOM

zacúscă s. f., g.-d. art. zacúștei; (sorturi) pl. zacúște

zacuște
ZACÚSCĂ, (2) zacuște, s. f. 1. Gustare, aperitiv; spec. preparat culinar făcut din vinete, gogoșari, ceapă etc. ori din pește cu garnitură de legume. 2. (La pl.) Sorturi de zacusca (1). – Din rus. zakuska.

DOOM

zacúscă s. f., g.-d. art. zacúștei; (sorturi) pl. zacúște

zacuștei
ZACÚSCĂ, (2) zacuște, s. f. 1. Gustare, aperitiv; spec. preparat culinar făcut din vinete, gogoșari, ceapă etc. ori din pește cu garnitură de legume. 2. (La pl.) Sorturi de zacusca (1). – Din rus. zakuska.

DOOM

zacúscă s. f., g.-d. art. zacúștei; (sorturi) pl. zacúște

zacuștele
ZACÚSCĂ, (2) zacuște, s. f. 1. Gustare, aperitiv; spec. preparat culinar făcut din vinete, gogoșari, ceapă etc. ori din pește cu garnitură de legume. 2. (La pl.) Sorturi de zacusca (1). – Din rus. zakuska.

DOOM

zacúscă s. f., g.-d. art. zacúștei; (sorturi) pl. zacúște

zacuștelor
ZACÚSCĂ, (2) zacuște, s. f. 1. Gustare, aperitiv; spec. preparat culinar făcut din vinete, gogoșari, ceapă etc. ori din pește cu garnitură de legume. 2. (La pl.) Sorturi de zacusca (1). – Din rus. zakuska.

DOOM

zacúscă s. f., g.-d. art. zacúștei; (sorturi) pl. zacúște

zacăș
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

DOOM

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zad
ZÁDĂ, zade, s. f. Arbore din familia pinaceelor, rășinos, cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și rezistent, folosit în construcții, industria mobilei etc. (Larix decidua). – Lat. pop. daeda (= taeda).

DOOM

zádă s. f., g.-d. art. zádei; pl. záde

zada
ZÁDĂ, zade, s. f. Arbore din familia pinaceelor, rășinos, cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și rezistent, folosit în construcții, industria mobilei etc. (Larix decidua). – Lat. pop. daeda (= taeda).

DOOM

zádă s. f., g.-d. art. zádei; pl. záde

zadar
ZADÁR s. n. (Înv.) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Din sl. za darŭ.

DOOM

în zadár loc. adv.

zadarnic
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

DOOM

zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadarnica
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

DOOM

zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadarnice
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

DOOM

zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadarnicei
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

DOOM

zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadarnicele
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

DOOM

zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadarnicelor
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

DOOM

zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadarnici
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

DOOM

zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadarnicii
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

DOOM

zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadarnicilor
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

DOOM

zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadarnicul
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

DOOM

zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadarnicului
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

DOOM

zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadarul
ZADÁR s. n. (Înv.) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Din sl. za darŭ.

DOOM

în zadár loc. adv.

zadarului
ZADÁR s. n. (Înv.) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Din sl. za darŭ.

DOOM

în zadár loc. adv.

zade
ZÁDĂ, zade, s. f. Arbore din familia pinaceelor, rășinos, cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și rezistent, folosit în construcții, industria mobilei etc. (Larix decidua). – Lat. pop. daeda (= taeda).

DOOM

zádă s. f., g.-d. art. zádei; pl. záde

zadei
ZÁDĂ, zade, s. f. Arbore din familia pinaceelor, rășinos, cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și rezistent, folosit în construcții, industria mobilei etc. (Larix decidua). – Lat. pop. daeda (= taeda).

DOOM

zádă s. f., g.-d. art. zádei; pl. záde

zadele
ZÁDĂ, zade, s. f. Arbore din familia pinaceelor, rășinos, cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și rezistent, folosit în construcții, industria mobilei etc. (Larix decidua). – Lat. pop. daeda (= taeda).

DOOM

zádă s. f., g.-d. art. zádei; pl. záde

zadelor
ZÁDĂ, zade, s. f. Arbore din familia pinaceelor, rășinos, cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și rezistent, folosit în construcții, industria mobilei etc. (Larix decidua). – Lat. pop. daeda (= taeda).

DOOM

zádă s. f., g.-d. art. zádei; pl. záde

zadia
ZÁDIE, zadii, s. f. Țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată peste poale, o parte în față și cealaltă în spate. – Cf. ucr. zady „înapoi, în spate”.

DOOM

zádie (pop., reg.) (-di-e) s. f., art. zádia (-di-a), g.-d. art. zádiei; pl. zádii, art. zádiile (-di-i-)

zadie
ZÁDIE, zadii, s. f. Țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată peste poale, o parte în față și cealaltă în spate. – Cf. ucr. zady „înapoi, în spate”.

DOOM

zádie (pop., reg.) (-di-e) s. f., art. zádia (-di-a), g.-d. art. zádiei; pl. zádii, art. zádiile (-di-i-)

zadiei
ZÁDIE, zadii, s. f. Țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată peste poale, o parte în față și cealaltă în spate. – Cf. ucr. zady „înapoi, în spate”.

DOOM

zádie (pop., reg.) (-di-e) s. f., art. zádia (-di-a), g.-d. art. zádiei; pl. zádii, art. zádiile (-di-i-)

zadii
ZÁDIE, zadii, s. f. Țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată peste poale, o parte în față și cealaltă în spate. – Cf. ucr. zady „înapoi, în spate”.

DOOM

zádie (pop., reg.) (-di-e) s. f., art. zádia (-di-a), g.-d. art. zádiei; pl. zádii, art. zádiile (-di-i-)

zadiile
ZÁDIE, zadii, s. f. Țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată peste poale, o parte în față și cealaltă în spate. – Cf. ucr. zady „înapoi, în spate”.

DOOM

zádie (pop., reg.) (-di-e) s. f., art. zádia (-di-a), g.-d. art. zádiei; pl. zádii, art. zádiile (-di-i-)

zadiilor
ZÁDIE, zadii, s. f. Țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată peste poale, o parte în față și cealaltă în spate. – Cf. ucr. zady „înapoi, în spate”.

DOOM

zádie (pop., reg.) (-di-e) s. f., art. zádia (-di-a), g.-d. art. zádiei; pl. zádii, art. zádiile (-di-i-)

zadră
ZÁDĂ, zade, s. f. Arbore din familia pinaceelor, rășinos, cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și rezistent, folosit în construcții, industria mobilei etc. (Larix decidua). – Lat. pop. daeda (= taeda).

DOOM

zádă s. f., g.-d. art. zádei; pl. záde

zafir
SAFÍR, safire, s. n. 1. Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie. – Din fr. saphir, lat. sapphirus.

DOOM

safír s. n., pl. safíre

zafir
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

DOOM

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre

zafla
ZAFLÁ, záflu, vb. I. (Înv.) Afla. (prep. za¹ + vb. afla)

zaflare
ZAFLÁ, záflu, vb. I. (Înv.) Afla. (prep. za¹ + vb. afla)

zaflat
ZAFLÁ, záflu, vb. I. (Înv.) Afla. (prep. za¹ + vb. afla)

zagaia
ZAGÁIE s.f. Suliță la popoarele primitive. [Pron. -ga-ie. / < fr. zagaie, cf. ar. az-zaghaia].

zagaie
ZAGÁIE s.f. Suliță la popoarele primitive. [Pron. -ga-ie. / < fr. zagaie, cf. ar. az-zaghaia].

zagaiei
ZAGÁIE s.f. Suliță la popoarele primitive. [Pron. -ga-ie. / < fr. zagaie, cf. ar. az-zaghaia].

zagaiele
ZAGÁIE s.f. Suliță la popoarele primitive. [Pron. -ga-ie. / < fr. zagaie, cf. ar. az-zaghaia].

zagaielor
ZAGÁIE s.f. Suliță la popoarele primitive. [Pron. -ga-ie. / < fr. zagaie, cf. ar. az-zaghaia].

zagan
ZĂGÁN, zăgani, s. m. (Ornit.) Vultur-bărbos. – Din tc. zagan, ngr. zagánis.

DOOM

zăgán (pasăre) s. m., pl. zăgáni

zagara
ZAGARÁ, zagarele, s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., sb. zagarija.

DOOM

zagará s. f., art. zagaráua, g.-d. art. zagarálei; pl. zagarále, art. zagarálele

zagarale
ZAGARÁ, zagarele, s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., sb. zagarija.

DOOM

zagará s. f., art. zagaráua, g.-d. art. zagarálei; pl. zagarále, art. zagarálele

zagaralei
ZAGARÁ, zagarele, s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., sb. zagarija.

DOOM

zagará s. f., art. zagaráua, g.-d. art. zagarálei; pl. zagarále, art. zagarálele

zagaralele
ZAGARÁ, zagarele, s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., sb. zagarija.

DOOM

zagará s. f., art. zagaráua, g.-d. art. zagarálei; pl. zagarále, art. zagarálele

zagaralelor
ZAGARÁ, zagarele, s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., sb. zagarija.

DOOM

zagará s. f., art. zagaráua, g.-d. art. zagarálei; pl. zagarále, art. zagarálele

zagaraua
ZAGARÁ, zagarele, s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., sb. zagarija.

DOOM

zagará s. f., art. zagaráua, g.-d. art. zagarálei; pl. zagarále, art. zagarálele

zagarea
ZAGARÁ, zagarele, s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., sb. zagarija.

DOOM

zagará s. f., art. zagaráua, g.-d. art. zagarálei; pl. zagarále, art. zagarálele

zagele
ȚÁGLĂ, țagle, s. f. 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese; biletă. 2. Partea ascuțită a unui par, care intră în pământ. ◊ Expr. A rămâne cu ochii țaglă = a rămâne cu ochii țintă, pironiți. – Din germ. Zaggel.

DOOM

țáglă (ța-glă) s. f., g.-d. art. țáglei; pl. țágle

zagreu
Zagreu = Zagreus.

zagreus
Zagreus, fiul lui Zeus și al Persephonei. Fiindcă îi fusese hărăzit de către tatăl său să devină stăpînul Universului, Hera, din gelozie, le-a poruncit titanilor să-l ucidă. Zagreus – denumit și primul Dionysus – a fost tăiat în bucăți și devorat de către titani. Zeus a reușit să-i salveze doar inima, rămasă încă vie. Pe aceasta, părintele său divin a înghițit-o și, unindu-se ulterior cu Semele, a dat naștere unui nou fiu, reîncarnare a lui Zagreus, anume zeului Dionysus (v. și Dionysus).

zahan
SAHÁN, sahane, s. n. (Înv. și reg.) Vas metalic de diverse forme sau dimensiuni, în care se servește sau se gătește mâncarea. – Din tc. sahan.

DOOM

sahán (înv., reg.) s. n., pl. saháne

zahana
ZALHANÁ, zalhanale, s. f. 1. (înv.) Abator rudimentar pentru ovine, amenajat în vederea preparării pastramei și a desfacerii produselor derivate. 2. Restaurant în care se prepară și se servesc anumite mâncăruri din carne friptă (de ovine). [Var.: zahaná s. f.] – Din tc. salhāne.

DOOM

zalhaná (înv.) s. f., art. zalhanáua, g.-d. art. zalhanálei; pl. zalhanále, art. zalhanálele

zahar
ZAHARO- v. zahari- [în DN].

zahar
ZÁHĂR s. n. 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază. ◊ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ◊ Loc. adj. De zahăr = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; (și în sintagma boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahár s. n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.

DOOM

záhăr s. n.

zahara
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

DOOM

zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zaharat
ZAHARÁT², -Ă, zaharați, -te, adj. Care conține zahăr, cu zahăr; provocat de (excesul de) zahăr. – Zahăr + suf. -at.

DOOM

zaharát¹ adj. m., pl. zaharáți; f. zaharátă, pl. zaharáte

zaharat
ZAHARÁT¹, zaharați, s. m. Sare a acidului zaharic. – Din fr. saccharate.

DOOM

zaharát² s. m., pl. zaharáți

zaharata
ZAHARÁT², -Ă, zaharați, -te, adj. Care conține zahăr, cu zahăr; provocat de (excesul de) zahăr. – Zahăr + suf. -at.

DOOM

zaharát¹ adj. m., pl. zaharáți; f. zaharátă, pl. zaharáte

zaharate
ZAHARÁT², -Ă, zaharați, -te, adj. Care conține zahăr, cu zahăr; provocat de (excesul de) zahăr. – Zahăr + suf. -at.

DOOM

zaharát¹ adj. m., pl. zaharáți; f. zaharátă, pl. zaharáte

zaharatei
ZAHARÁT², -Ă, zaharați, -te, adj. Care conține zahăr, cu zahăr; provocat de (excesul de) zahăr. – Zahăr + suf. -at.

DOOM

zaharát¹ adj. m., pl. zaharáți; f. zaharátă, pl. zaharáte

zaharatele
ZAHARÁT², -Ă, zaharați, -te, adj. Care conține zahăr, cu zahăr; provocat de (excesul de) zahăr. – Zahăr + suf. -at.

DOOM

zaharát¹ adj. m., pl. zaharáți; f. zaharátă, pl. zaharáte

zaharatelor
ZAHARÁT², -Ă, zaharați, -te, adj. Care conține zahăr, cu zahăr; provocat de (excesul de) zahăr. – Zahăr + suf. -at.

DOOM

zaharát¹ adj. m., pl. zaharáți; f. zaharátă, pl. zaharáte

zaharatul
ZAHARÁT², -Ă, zaharați, -te, adj. Care conține zahăr, cu zahăr; provocat de (excesul de) zahăr. – Zahăr + suf. -at.

DOOM

zaharát¹ adj. m., pl. zaharáți; f. zaharátă, pl. zaharáte

zaharatului
ZAHARÁT², -Ă, zaharați, -te, adj. Care conține zahăr, cu zahăr; provocat de (excesul de) zahăr. – Zahăr + suf. -at.

DOOM

zaharát¹ adj. m., pl. zaharáți; f. zaharátă, pl. zaharáte

zaharaza
ZAHARÁZĂ, zaharaze, s. f. (Biol.) Invertază. – Din fr. saccharase.

DOOM

zaharáză s. f., g.-d. art. zaltarázei; pl. zaharáze

zaharaze
ZAHARÁZĂ, zaharaze, s. f. (Biol.) Invertază. – Din fr. saccharase.

DOOM

zaharáză s. f., g.-d. art. zaltarázei; pl. zaharáze

zaharazei
ZAHARÁZĂ, zaharaze, s. f. (Biol.) Invertază. – Din fr. saccharase.

DOOM

zaharáză s. f., g.-d. art. zaltarázei; pl. zaharáze

zaharazele
ZAHARÁZĂ, zaharaze, s. f. (Biol.) Invertază. – Din fr. saccharase.

DOOM

zaharáză s. f., g.-d. art. zaltarázei; pl. zaharáze

zaharazelor
ZAHARÁZĂ, zaharaze, s. f. (Biol.) Invertază. – Din fr. saccharase.

DOOM

zaharáză s. f., g.-d. art. zaltarázei; pl. zaharáze

zaharați
ZAHARÁT², -Ă, zaharați, -te, adj. Care conține zahăr, cu zahăr; provocat de (excesul de) zahăr. – Zahăr + suf. -at.

DOOM

zaharát¹ adj. m., pl. zaharáți; f. zaharátă, pl. zaharáte

zaharații
ZAHARÁT², -Ă, zaharați, -te, adj. Care conține zahăr, cu zahăr; provocat de (excesul de) zahăr. – Zahăr + suf. -at.

DOOM

zaharát¹ adj. m., pl. zaharáți; f. zaharátă, pl. zaharáte

zaharaților
ZAHARÁT², -Ă, zaharați, -te, adj. Care conține zahăr, cu zahăr; provocat de (excesul de) zahăr. – Zahăr + suf. -at.

DOOM

zaharát¹ adj. m., pl. zaharáți; f. zaharátă, pl. zaharáte

zahare
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

DOOM

zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zaharea
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

DOOM

zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zahari
ZAHARO- v. zahari- [în DN].

zaharic
ZAHÁRIC, zaharici, adj. m. (în sintagma) Acid zaharic = acid obținut prin oxidarea unor sorturi de zahăr și de amidon. – Din fr. saccharique.

DOOM

zaháric adj. m., pl. zahárici

zaharica
ZAHARICÁ s. f. v. zaharicale.

zaharicale
ZAHARICÁ s. f. v. zaharicale.

zaharicale
ZAHARICÁLE s. f. pl. Bomboane, cofeturi, acadele; p. gener. dulciuri. – Din ngr. zahariká.

DOOM

zaharicále s. f. pl. art. zaharicálele

zaharicalei
ZAHARICÁ s. f. v. zaharicale.

zaharicalele
ZAHARICÁ s. f. v. zaharicale.

zaharicalelor
ZAHARICÁ s. f. v. zaharicale.

zaharicaua
ZAHARICÁ s. f. v. zaharicale.

zaharici
ZAHÁRIC, zaharici, adj. m. (în sintagma) Acid zaharic = acid obținut prin oxidarea unor sorturi de zahăr și de amidon. – Din fr. saccharique.

DOOM

zaháric adj. m., pl. zahárici

zaharicii
ZAHÁRIC, zaharici, adj. m. (în sintagma) Acid zaharic = acid obținut prin oxidarea unor sorturi de zahăr și de amidon. – Din fr. saccharique.

DOOM

zaháric adj. m., pl. zahárici

zaharicilor
ZAHÁRIC, zaharici, adj. m. (în sintagma) Acid zaharic = acid obținut prin oxidarea unor sorturi de zahăr și de amidon. – Din fr. saccharique.

DOOM

zaháric adj. m., pl. zahárici

zaharicul
ZAHÁRIC, zaharici, adj. m. (în sintagma) Acid zaharic = acid obținut prin oxidarea unor sorturi de zahăr și de amidon. – Din fr. saccharique.

DOOM

zaháric adj. m., pl. zahárici

zaharicului
ZAHÁRIC, zaharici, adj. m. (în sintagma) Acid zaharic = acid obținut prin oxidarea unor sorturi de zahăr și de amidon. – Din fr. saccharique.

DOOM

zaháric adj. m., pl. zahárici

zaharică
ZĂHĂRÍCĂ s. f. Una dintre cele două plante: Myricaria germanica și Lycium vulgare. (din zahăr)

zaharida
ZAHARÍDE s. f. pl. (Chim.) Nume generic dat hidraților de carbon.

zaharide
ZAHARÍDE s. f. pl. (Chim.) Nume generic dat hidraților de carbon.

zaharidei
ZAHARÍDE s. f. pl. (Chim.) Nume generic dat hidraților de carbon.

zaharidele
ZAHARÍDE s. f. pl. (Chim.) Nume generic dat hidraților de carbon.

zaharidelor
ZAHARÍDE s. f. pl. (Chim.) Nume generic dat hidraților de carbon.

zaharifer
ZAHARIFÉR, -Ă adj. Care produce, care conține zahăr. [< fr. saccharifère].

zaharifera
ZAHARIFÉR, -Ă adj. Care produce, care conține zahăr. [< fr. saccharifère].

zaharifere
ZAHARIFÉR, -Ă adj. Care produce, care conține zahăr. [< fr. saccharifère].

zahariferei
ZAHARIFÉR, -Ă adj. Care produce, care conține zahăr. [< fr. saccharifère].

zahariferele
ZAHARIFÉR, -Ă adj. Care produce, care conține zahăr. [< fr. saccharifère].

zahariferelor
ZAHARIFÉR, -Ă adj. Care produce, care conține zahăr. [< fr. saccharifère].

zahariferi
ZAHARIFÉR, -Ă adj. Care produce, care conține zahăr. [< fr. saccharifère].

zahariferii
ZAHARIFÉR, -Ă adj. Care produce, care conține zahăr. [< fr. saccharifère].

zahariferilor
ZAHARIFÉR, -Ă adj. Care produce, care conține zahăr. [< fr. saccharifère].

zahariferul
ZAHARIFÉR, -Ă adj. Care produce, care conține zahăr. [< fr. saccharifère].

zahariferului
ZAHARIFÉR, -Ă adj. Care produce, care conține zahăr. [< fr. saccharifère].

zaharific
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharifica
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificai
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificam
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificare
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificare
ZAHARIFICÁRE, zaharificări, s. f. Acțiunea de a zaharifica și rezultatul ei. – V. zaharifica.

DOOM

!zaharificáre s. f., g.-d. art. zaharificării; pl. zaharificări

zaharificarea
ZAHARIFICÁRE, zaharificări, s. f. Acțiunea de a zaharifica și rezultatul ei. – V. zaharifica.

DOOM

!zaharificáre s. f., g.-d. art. zaharificării; pl. zaharificări

zaharificară
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificarăm
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificarăți
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificase
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificasem
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificaseră
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificaserăm
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificaserăți
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificaseși
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificaseți
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificat
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificat
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificatoare
ZAHARIFICATÓR, zaharificatoare, s. n. Instalație folosită pentru zaharificare.- Zaharifica + suf. -tor.

DOOM

zaharificatór s. n., pl. zaharificatoáre

zaharificatoarele
ZAHARIFICATÓR, zaharificatoare, s. n. Instalație folosită pentru zaharificare.- Zaharifica + suf. -tor.

DOOM

zaharificatór s. n., pl. zaharificatoáre

zaharificatoarelor
ZAHARIFICATÓR, zaharificatoare, s. n. Instalație folosită pentru zaharificare.- Zaharifica + suf. -tor.

DOOM

zaharificatór s. n., pl. zaharificatoáre

zaharificator
ZAHARIFICATÓR, zaharificatoare, s. n. Instalație folosită pentru zaharificare.- Zaharifica + suf. -tor.

DOOM

zaharificatór s. n., pl. zaharificatoáre

zaharificatorul
ZAHARIFICATÓR, zaharificatoare, s. n. Instalație folosită pentru zaharificare.- Zaharifica + suf. -tor.

DOOM

zaharificatór s. n., pl. zaharificatoáre

zaharificatorului
ZAHARIFICATÓR, zaharificatoare, s. n. Instalație folosită pentru zaharificare.- Zaharifica + suf. -tor.

DOOM

zaharificatór s. n., pl. zaharificatoáre

zaharificau
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificași
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificați
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharifice
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharifici
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificând
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificînd
ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

DOOM

zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică

zaharificări
ZAHARIFICÁRE, zaharificări, s. f. Acțiunea de a zaharifica și rezultatul ei. – V. zaharifica.

DOOM

!zaharificáre s. f., g.-d. art. zaharificării; pl. zaharificări

zaharificării
ZAHARIFICÁRE, zaharificări, s. f. Acțiunea de a zaharifica și rezultatul ei. – V. zaharifica.

DOOM

!zaharificáre s. f., g.-d. art. zaharificării; pl. zaharificări

zaharificările
ZAHARIFICÁRE, zaharificări, s. f. Acțiunea de a zaharifica și rezultatul ei. – V. zaharifica.

DOOM

!zaharificáre s. f., g.-d. art. zaharificării; pl. zaharificări

zaharificărilor
ZAHARIFICÁRE, zaharificări, s. f. Acțiunea de a zaharifica și rezultatul ei. – V. zaharifica.

DOOM

!zaharificáre s. f., g.-d. art. zaharificării; pl. zaharificări

zaharigen
ZAHARIGÉN, -Ă, zaharigeni, -e, adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. – Din fr. saccharigène.

DOOM

zaharigén adj. m., pl. zaharigéni; f. zaharigénă, pl. zaharigéne

zaharigena
ZAHARIGÉN, -Ă, zaharigeni, -e, adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. – Din fr. saccharigène.

DOOM

zaharigén adj. m., pl. zaharigéni; f. zaharigénă, pl. zaharigéne

zaharigene
ZAHARIGÉN, -Ă, zaharigeni, -e, adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. – Din fr. saccharigène.

DOOM

zaharigén adj. m., pl. zaharigéni; f. zaharigénă, pl. zaharigéne

zaharigenei
ZAHARIGÉN, -Ă, zaharigeni, -e, adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. – Din fr. saccharigène.

DOOM

zaharigén adj. m., pl. zaharigéni; f. zaharigénă, pl. zaharigéne

zaharigenele
ZAHARIGÉN, -Ă, zaharigeni, -e, adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. – Din fr. saccharigène.

DOOM

zaharigén adj. m., pl. zaharigéni; f. zaharigénă, pl. zaharigéne

zaharigenelor
ZAHARIGÉN, -Ă, zaharigeni, -e, adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. – Din fr. saccharigène.

DOOM

zaharigén adj. m., pl. zaharigéni; f. zaharigénă, pl. zaharigéne

zaharigeni
ZAHARIGÉN, -Ă, zaharigeni, -e, adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. – Din fr. saccharigène.

DOOM

zaharigén adj. m., pl. zaharigéni; f. zaharigénă, pl. zaharigéne

zaharigenii
ZAHARIGÉN, -Ă, zaharigeni, -e, adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. – Din fr. saccharigène.

DOOM

zaharigén adj. m., pl. zaharigéni; f. zaharigénă, pl. zaharigéne

zaharigenilor
ZAHARIGÉN, -Ă, zaharigeni, -e, adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. – Din fr. saccharigène.

DOOM

zaharigén adj. m., pl. zaharigéni; f. zaharigénă, pl. zaharigéne

zaharigenul
ZAHARIGÉN, -Ă, zaharigeni, -e, adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. – Din fr. saccharigène.

DOOM

zaharigén adj. m., pl. zaharigéni; f. zaharigénă, pl. zaharigéne

zaharigenului
ZAHARIGÉN, -Ă, zaharigeni, -e, adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. – Din fr. saccharigène.

DOOM

zaharigén adj. m., pl. zaharigéni; f. zaharigénă, pl. zaharigéne

zaharimetre
ZAHARIMÉTRU, zaharimetre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea concentrației unei soluții de zaharoză, utilizat în special în industria zahărului. – Din fr. saccharimètre.

DOOM

zaharimétru (-me-tru) s. n., art. zaharimétrul; pl. zaharimétre

zaharimetrele
ZAHARIMÉTRU, zaharimetre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea concentrației unei soluții de zaharoză, utilizat în special în industria zahărului. – Din fr. saccharimètre.

DOOM

zaharimétru (-me-tru) s. n., art. zaharimétrul; pl. zaharimétre

zaharimetrelor
ZAHARIMÉTRU, zaharimetre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea concentrației unei soluții de zaharoză, utilizat în special în industria zahărului. – Din fr. saccharimètre.

DOOM

zaharimétru (-me-tru) s. n., art. zaharimétrul; pl. zaharimétre

zaharimetria
ZAHARIMETRÍE s. f. Metodă de determinare a concentrației soluțiilor de zaharoză cu ajutorul zaharimetrului. – Din fr. saccharimétrie.

DOOM

zaharimetríe (-me-tri-) s. f., art. zaharimetría, g.-d. zaharimetríi, art. zaharimetríei

zaharimetrie
ZAHARIMETRÍE s. f. Metodă de determinare a concentrației soluțiilor de zaharoză cu ajutorul zaharimetrului. – Din fr. saccharimétrie.

DOOM

zaharimetríe (-me-tri-) s. f., art. zaharimetría, g.-d. zaharimetríi, art. zaharimetríei

zaharimetriei
ZAHARIMETRÍE s. f. Metodă de determinare a concentrației soluțiilor de zaharoză cu ajutorul zaharimetrului. – Din fr. saccharimétrie.

DOOM

zaharimetríe (-me-tri-) s. f., art. zaharimetría, g.-d. zaharimetríi, art. zaharimetríei

zaharimetrii
ZAHARIMETRÍE s. f. Metodă de determinare a concentrației soluțiilor de zaharoză cu ajutorul zaharimetrului. – Din fr. saccharimétrie.

DOOM

zaharimetríe (-me-tri-) s. f., art. zaharimetría, g.-d. zaharimetríi, art. zaharimetríei

zaharimetriile
ZAHARIMETRÍE s. f. Metodă de determinare a concentrației soluțiilor de zaharoză cu ajutorul zaharimetrului. – Din fr. saccharimétrie.

DOOM

zaharimetríe (-me-tri-) s. f., art. zaharimetría, g.-d. zaharimetríi, art. zaharimetríei

zaharimetriilor
ZAHARIMETRÍE s. f. Metodă de determinare a concentrației soluțiilor de zaharoză cu ajutorul zaharimetrului. – Din fr. saccharimétrie.

DOOM

zaharimetríe (-me-tri-) s. f., art. zaharimetría, g.-d. zaharimetríi, art. zaharimetríei

zaharimetru
ZAHARIMÉTRU, zaharimetre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea concentrației unei soluții de zaharoză, utilizat în special în industria zahărului. – Din fr. saccharimètre.

DOOM

zaharimétru (-me-tru) s. n., art. zaharimétrul; pl. zaharimétre

zaharimetrul
ZAHARIMÉTRU, zaharimetre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea concentrației unei soluții de zaharoză, utilizat în special în industria zahărului. – Din fr. saccharimètre.

DOOM

zaharimétru (-me-tru) s. n., art. zaharimétrul; pl. zaharimétre

zaharimetrului
ZAHARIMÉTRU, zaharimetre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea concentrației unei soluții de zaharoză, utilizat în special în industria zahărului. – Din fr. saccharimètre.

DOOM

zaharimétru (-me-tru) s. n., art. zaharimétrul; pl. zaharimétre

zaharina
ZAHARÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, folosită ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.

DOOM

zaharínă s. f. g.-d. art. zaharínei

zaharine
ZAHARÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, folosită ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.

DOOM

zaharínă s. f. g.-d. art. zaharínei

zaharinei
ZAHARÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, folosită ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.

DOOM

zaharínă s. f. g.-d. art. zaharínei

zaharisea
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zahariseai
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zahariseam
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisească
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zahariseau
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zahariseați
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisesc
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisește
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisești
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisi
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisii
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisim
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisind
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisire
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisire
ZAHARISÍRE, zaharisiri, s. f. Faptul de a se zaharisi. – V. zaharisi.

DOOM

zaharisíre s. f., g.-d. art. zaharisírii; pl. zaharisíri

zaharisirea
ZAHARISÍRE, zaharisiri, s. f. Faptul de a se zaharisi. – V. zaharisi.

DOOM

zaharisíre s. f., g.-d. art. zaharisírii; pl. zaharisíri

zaharisiri
ZAHARISÍRE, zaharisiri, s. f. Faptul de a se zaharisi. – V. zaharisi.

DOOM

zaharisíre s. f., g.-d. art. zaharisírii; pl. zaharisíri

zaharisirii
ZAHARISÍRE, zaharisiri, s. f. Faptul de a se zaharisi. – V. zaharisi.

DOOM

zaharisíre s. f., g.-d. art. zaharisírii; pl. zaharisíri

zaharisirile
ZAHARISÍRE, zaharisiri, s. f. Faptul de a se zaharisi. – V. zaharisi.

DOOM

zaharisíre s. f., g.-d. art. zaharisírii; pl. zaharisíri

zaharisirilor
ZAHARISÍRE, zaharisiri, s. f. Faptul de a se zaharisi. – V. zaharisi.

DOOM

zaharisíre s. f., g.-d. art. zaharisírii; pl. zaharisíri

zaharisiră
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisirăm
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisirăți
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisise
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisisem
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisiseră
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisiserăm
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisiserăți
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisiseși
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisiseți
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisit
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisit
ZAHARISÍT, -Ă, zaharisiți, -te, adj. 1. (Despre dulcețuri, miere etc.) Care s-a cristalizat. ◊ Fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Care și-a pierdut vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; ramolit. ♦ (Despre cuvinte, expresii, ton etc.) Mieros, dulceag, siropos. – V. zaharisi.

zaharisita
ZAHARISÍT, -Ă, zaharisiți, -te, adj. 1. (Despre dulcețuri, miere etc.) Care s-a cristalizat. ◊ Fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Care și-a pierdut vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; ramolit. ♦ (Despre cuvinte, expresii, ton etc.) Mieros, dulceag, siropos. – V. zaharisi.

zaharisite
ZAHARISÍT, -Ă, zaharisiți, -te, adj. 1. (Despre dulcețuri, miere etc.) Care s-a cristalizat. ◊ Fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Care și-a pierdut vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; ramolit. ♦ (Despre cuvinte, expresii, ton etc.) Mieros, dulceag, siropos. – V. zaharisi.

zaharisitei
ZAHARISÍT, -Ă, zaharisiți, -te, adj. 1. (Despre dulcețuri, miere etc.) Care s-a cristalizat. ◊ Fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Care și-a pierdut vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; ramolit. ♦ (Despre cuvinte, expresii, ton etc.) Mieros, dulceag, siropos. – V. zaharisi.

zaharisitele
ZAHARISÍT, -Ă, zaharisiți, -te, adj. 1. (Despre dulcețuri, miere etc.) Care s-a cristalizat. ◊ Fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Care și-a pierdut vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; ramolit. ♦ (Despre cuvinte, expresii, ton etc.) Mieros, dulceag, siropos. – V. zaharisi.

zaharisitelor
ZAHARISÍT, -Ă, zaharisiți, -te, adj. 1. (Despre dulcețuri, miere etc.) Care s-a cristalizat. ◊ Fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Care și-a pierdut vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; ramolit. ♦ (Despre cuvinte, expresii, ton etc.) Mieros, dulceag, siropos. – V. zaharisi.

zaharisitul
ZAHARISÍT, -Ă, zaharisiți, -te, adj. 1. (Despre dulcețuri, miere etc.) Care s-a cristalizat. ◊ Fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Care și-a pierdut vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; ramolit. ♦ (Despre cuvinte, expresii, ton etc.) Mieros, dulceag, siropos. – V. zaharisi.

zaharisitului
ZAHARISÍT, -Ă, zaharisiți, -te, adj. 1. (Despre dulcețuri, miere etc.) Care s-a cristalizat. ◊ Fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Care și-a pierdut vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; ramolit. ♦ (Despre cuvinte, expresii, ton etc.) Mieros, dulceag, siropos. – V. zaharisi.

zaharisiși
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisiți
ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

DOOM

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisiți
ZAHARISÍT, -Ă, zaharisiți, -te, adj. 1. (Despre dulcețuri, miere etc.) Care s-a cristalizat. ◊ Fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Care și-a pierdut vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; ramolit. ♦ (Despre cuvinte, expresii, ton etc.) Mieros, dulceag, siropos. – V. zaharisi.

zaharisiții
ZAHARISÍT, -Ă, zaharisiți, -te, adj. 1. (Despre dulcețuri, miere etc.) Care s-a cristalizat. ◊ Fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Care și-a pierdut vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; ramolit. ♦ (Despre cuvinte, expresii, ton etc.) Mieros, dulceag, siropos. – V. zaharisi.

zaharisiților
ZAHARISÍT, -Ă, zaharisiți, -te, adj. 1. (Despre dulcețuri, miere etc.) Care s-a cristalizat. ◊ Fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Care și-a pierdut vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; ramolit. ♦ (Despre cuvinte, expresii, ton etc.) Mieros, dulceag, siropos. – V. zaharisi.

zaharit
ZĂHĂRÍT, -Ă, zăhăriți, -te, adj. (Pop.) 1. Îndulcit cu zahăr. 2. Zaharisit. 3. Glasat. [Var.: zaharít, -ă adj.] – V. zăhări.

zaharnița
ZAHÁRNIȚĂ, zaharnițe, s. f. Vas mic în care se ține zahărul. – Zahăr + suf. -niță.

DOOM

zahárniță s. f., g.-d. art. zahárniței; pl. zahárnițe

zaharnițe
ZAHÁRNIȚĂ, zaharnițe, s. f. Vas mic în care se ține zahărul. – Zahăr + suf. -niță.

DOOM

zahárniță s. f., g.-d. art. zahárniței; pl. zahárnițe

zaharniței
ZAHÁRNIȚĂ, zaharnițe, s. f. Vas mic în care se ține zahărul. – Zahăr + suf. -niță.

DOOM

zahárniță s. f., g.-d. art. zahárniței; pl. zahárnițe

zaharnițele
ZAHÁRNIȚĂ, zaharnițe, s. f. Vas mic în care se ține zahărul. – Zahăr + suf. -niță.

DOOM

zahárniță s. f., g.-d. art. zahárniței; pl. zahárnițe

zaharnițelor
ZAHÁRNIȚĂ, zaharnițe, s. f. Vas mic în care se ține zahărul. – Zahăr + suf. -niță.

DOOM

zahárniță s. f., g.-d. art. zahárniței; pl. zahárnițe

zaharo
ZAHARO- v. zahari- [în DN].

zaharoasa
ZAHARÓS, -OÁSĂ, zaharoși, -oase, adj. 1. (În sintagma) Produs zaharos = produs alimentar dulce preparat din (sau cu) zahăr. 2. Care are aspectul zahărului (1); alb, compact, cristalin ca zahărul. – Din fr. sacchareux. Cf. zahăr.

DOOM

zaharós adj. m., pl. zaharóși; f. zaharoásă, pl. zaharoáse

zaharoase
ZAHARÓS, -OÁSĂ, zaharoși, -oase, adj. 1. (În sintagma) Produs zaharos = produs alimentar dulce preparat din (sau cu) zahăr. 2. Care are aspectul zahărului (1); alb, compact, cristalin ca zahărul. – Din fr. sacchareux. Cf. zahăr.

DOOM

zaharós adj. m., pl. zaharóși; f. zaharoásă, pl. zaharoáse

zaharoasei
ZAHARÓS, -OÁSĂ, zaharoși, -oase, adj. 1. (În sintagma) Produs zaharos = produs alimentar dulce preparat din (sau cu) zahăr. 2. Care are aspectul zahărului (1); alb, compact, cristalin ca zahărul. – Din fr. sacchareux. Cf. zahăr.

DOOM

zaharós adj. m., pl. zaharóși; f. zaharoásă, pl. zaharoáse

zaharoasele
ZAHARÓS, -OÁSĂ, zaharoși, -oase, adj. 1. (În sintagma) Produs zaharos = produs alimentar dulce preparat din (sau cu) zahăr. 2. Care are aspectul zahărului (1); alb, compact, cristalin ca zahărul. – Din fr. sacchareux. Cf. zahăr.

DOOM

zaharós adj. m., pl. zaharóși; f. zaharoásă, pl. zaharoáse

zaharoaselor
ZAHARÓS, -OÁSĂ, zaharoși, -oase, adj. 1. (În sintagma) Produs zaharos = produs alimentar dulce preparat din (sau cu) zahăr. 2. Care are aspectul zahărului (1); alb, compact, cristalin ca zahărul. – Din fr. sacchareux. Cf. zahăr.

DOOM

zaharós adj. m., pl. zaharóși; f. zaharoásă, pl. zaharoáse

zaharoid
ZAHAROÍD, -Ă, zaharoizi, -de, adj. Care are aspectul zahărului. – Din fr. saccharoïde.

DOOM

zaharoíd adj. m., pl. zaharoízi; f. zaharoídă, pl. zaharoíde

zaharoida
ZAHAROÍD, -Ă, zaharoizi, -de, adj. Care are aspectul zahărului. – Din fr. saccharoïde.

DOOM

zaharoíd adj. m., pl. zaharoízi; f. zaharoídă, pl. zaharoíde

zaharoide
ZAHAROÍD, -Ă, zaharoizi, -de, adj. Care are aspectul zahărului. – Din fr. saccharoïde.

DOOM

zaharoíd adj. m., pl. zaharoízi; f. zaharoídă, pl. zaharoíde

zaharoidei
ZAHAROÍD, -Ă, zaharoizi, -de, adj. Care are aspectul zahărului. – Din fr. saccharoïde.

DOOM

zaharoíd adj. m., pl. zaharoízi; f. zaharoídă, pl. zaharoíde

zaharoidele
ZAHAROÍD, -Ă, zaharoizi, -de, adj. Care are aspectul zahărului. – Din fr. saccharoïde.

DOOM

zaharoíd adj. m., pl. zaharoízi; f. zaharoídă, pl. zaharoíde

zaharoidelor
ZAHAROÍD, -Ă, zaharoizi, -de, adj. Care are aspectul zahărului. – Din fr. saccharoïde.

DOOM

zaharoíd adj. m., pl. zaharoízi; f. zaharoídă, pl. zaharoíde

zaharoidul
ZAHAROÍD, -Ă, zaharoizi, -de, adj. Care are aspectul zahărului. – Din fr. saccharoïde.

DOOM

zaharoíd adj. m., pl. zaharoízi; f. zaharoídă, pl. zaharoíde

zaharoidului
ZAHAROÍD, -Ă, zaharoizi, -de, adj. Care are aspectul zahărului. – Din fr. saccharoïde.

DOOM

zaharoíd adj. m., pl. zaharoízi; f. zaharoídă, pl. zaharoíde

zaharoizi
ZAHAROÍD, -Ă, zaharoizi, -de, adj. Care are aspectul zahărului. – Din fr. saccharoïde.

DOOM

zaharoíd adj. m., pl. zaharoízi; f. zaharoídă, pl. zaharoíde

zaharoizii
ZAHAROÍD, -Ă, zaharoizi, -de, adj. Care are aspectul zahărului. – Din fr. saccharoïde.

DOOM

zaharoíd adj. m., pl. zaharoízi; f. zaharoídă, pl. zaharoíde

zaharoizilor
ZAHAROÍD, -Ă, zaharoizi, -de, adj. Care are aspectul zahărului. – Din fr. saccharoïde.

DOOM

zaharoíd adj. m., pl. zaharoízi; f. zaharoídă, pl. zaharoíde

zaharometre
ZAHAROMÉTRU, zaharometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea concentrației soluțiilor de zahăr prin măsurarea densității lor. – Din fr. saccharomètre.

DOOM

zaharométru (-me-tru) s. n., art. zaharométrul; pl. zaharométre

zaharometrele
ZAHAROMÉTRU, zaharometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea concentrației soluțiilor de zahăr prin măsurarea densității lor. – Din fr. saccharomètre.

DOOM

zaharométru (-me-tru) s. n., art. zaharométrul; pl. zaharométre

zaharometrelor
ZAHAROMÉTRU, zaharometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea concentrației soluțiilor de zahăr prin măsurarea densității lor. – Din fr. saccharomètre.

DOOM

zaharométru (-me-tru) s. n., art. zaharométrul; pl. zaharométre

zaharometru
ZAHAROMÉTRU, zaharometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea concentrației soluțiilor de zahăr prin măsurarea densității lor. – Din fr. saccharomètre.

DOOM

zaharométru (-me-tru) s. n., art. zaharométrul; pl. zaharométre

zaharometrul
ZAHAROMÉTRU, zaharometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea concentrației soluțiilor de zahăr prin măsurarea densității lor. – Din fr. saccharomètre.

DOOM

zaharométru (-me-tru) s. n., art. zaharométrul; pl. zaharométre

zaharometrului
ZAHAROMÉTRU, zaharometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea concentrației soluțiilor de zahăr prin măsurarea densității lor. – Din fr. saccharomètre.

DOOM

zaharométru (-me-tru) s. n., art. zaharométrul; pl. zaharométre

zaharomices
ZAHAROMÍCES s.n. Ciupercă microscopică care produce fermentația alcoolică în materii zaharoase; drojdie. [Pl. invar. / < fr. saccharomyces].

zaharomicesul
ZAHAROMÍCES s.n. Ciupercă microscopică care produce fermentația alcoolică în materii zaharoase; drojdie. [Pl. invar. / < fr. saccharomyces].

zaharomicesului
ZAHAROMÍCES s.n. Ciupercă microscopică care produce fermentația alcoolică în materii zaharoase; drojdie. [Pl. invar. / < fr. saccharomyces].

zaharomicoza
ZAHAROMICÓZĂ s.f. Boală produsă de zaharomices. [< fr. saccharomycose].

zaharomicoze
ZAHAROMICÓZĂ s.f. Boală produsă de zaharomices. [< fr. saccharomycose].

zaharomicozei
ZAHAROMICÓZĂ s.f. Boală produsă de zaharomices. [< fr. saccharomycose].

zaharos
ZAHARÓS, -OÁSĂ, zaharoși, -oase, adj. 1. (În sintagma) Produs zaharos = produs alimentar dulce preparat din (sau cu) zahăr. 2. Care are aspectul zahărului (1); alb, compact, cristalin ca zahărul. – Din fr. sacchareux. Cf. zahăr.

DOOM

zaharós adj. m., pl. zaharóși; f. zaharoásă, pl. zaharoáse

zaharosul
ZAHARÓS, -OÁSĂ, zaharoși, -oase, adj. 1. (În sintagma) Produs zaharos = produs alimentar dulce preparat din (sau cu) zahăr. 2. Care are aspectul zahărului (1); alb, compact, cristalin ca zahărul. – Din fr. sacchareux. Cf. zahăr.

DOOM

zaharós adj. m., pl. zaharóși; f. zaharoásă, pl. zaharoáse

zaharosului
ZAHARÓS, -OÁSĂ, zaharoși, -oase, adj. 1. (În sintagma) Produs zaharos = produs alimentar dulce preparat din (sau cu) zahăr. 2. Care are aspectul zahărului (1); alb, compact, cristalin ca zahărul. – Din fr. sacchareux. Cf. zahăr.

DOOM

zaharós adj. m., pl. zaharóși; f. zaharoásă, pl. zaharoáse

zaharoza
ZAHARÓZĂ s. f. Substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de glucoză cu o moleculă de fructoză, cu gust dulce, solubilă în apă și cu mare valoare nutritivă. – Din fr. saccharose.

DOOM

zaharóză s. f., g.-d. art. zaharózei

zaharoze
ZAHARÓZĂ s. f. Substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de glucoză cu o moleculă de fructoză, cu gust dulce, solubilă în apă și cu mare valoare nutritivă. – Din fr. saccharose.

DOOM

zaharóză s. f., g.-d. art. zaharózei

zaharozei
ZAHARÓZĂ s. f. Substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de glucoză cu o moleculă de fructoză, cu gust dulce, solubilă în apă și cu mare valoare nutritivă. – Din fr. saccharose.

DOOM

zaharóză s. f., g.-d. art. zaharózei

zaharozele
ZAHARÓZĂ s. f. Substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de glucoză cu o moleculă de fructoză, cu gust dulce, solubilă în apă și cu mare valoare nutritivă. – Din fr. saccharose.

DOOM

zaharóză s. f., g.-d. art. zaharózei

zaharozelor
ZAHARÓZĂ s. f. Substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de glucoză cu o moleculă de fructoză, cu gust dulce, solubilă în apă și cu mare valoare nutritivă. – Din fr. saccharose.

DOOM

zaharóză s. f., g.-d. art. zaharózei

zaharozuria
ZAHAROZURÍE s.f. (Med.) Prezența patologică a zahărului în urină; glicozurie. [< fr. saccharosurie].

zaharozurie
ZAHAROZURÍE s.f. (Med.) Prezența patologică a zahărului în urină; glicozurie. [< fr. saccharosurie].

zaharozuriei
ZAHAROZURÍE s.f. (Med.) Prezența patologică a zahărului în urină; glicozurie. [< fr. saccharosurie].

zaharozurii
ZAHAROZURÍE s.f. (Med.) Prezența patologică a zahărului în urină; glicozurie. [< fr. saccharosurie].

zaharozuriile
ZAHAROZURÍE s.f. (Med.) Prezența patologică a zahărului în urină; glicozurie. [< fr. saccharosurie].

zaharozuriilor
ZAHAROZURÍE s.f. (Med.) Prezența patologică a zahărului în urină; glicozurie. [< fr. saccharosurie].

zaharoși
ZAHARÓS, -OÁSĂ, zaharoși, -oase, adj. 1. (În sintagma) Produs zaharos = produs alimentar dulce preparat din (sau cu) zahăr. 2. Care are aspectul zahărului (1); alb, compact, cristalin ca zahărul. – Din fr. sacchareux. Cf. zahăr.

DOOM

zaharós adj. m., pl. zaharóși; f. zaharoásă, pl. zaharoáse

zaharoșii
ZAHARÓS, -OÁSĂ, zaharoși, -oase, adj. 1. (În sintagma) Produs zaharos = produs alimentar dulce preparat din (sau cu) zahăr. 2. Care are aspectul zahărului (1); alb, compact, cristalin ca zahărul. – Din fr. sacchareux. Cf. zahăr.

DOOM

zaharós adj. m., pl. zaharóși; f. zaharoásă, pl. zaharoáse

zaharoșilor
ZAHARÓS, -OÁSĂ, zaharoși, -oase, adj. 1. (În sintagma) Produs zaharos = produs alimentar dulce preparat din (sau cu) zahăr. 2. Care are aspectul zahărului (1); alb, compact, cristalin ca zahărul. – Din fr. sacchareux. Cf. zahăr.

DOOM

zaharós adj. m., pl. zaharóși; f. zaharoásă, pl. zaharoáse

zaharuri
ZAHÁRURI s. n. pl. Nume generic dat substanțelor organice care formează (alături de albuminoide și de grăsimi) una dintre cele trei grupe de combinații specifice celulelor organismelor vii (din care fac parte glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc.); glucide. – Din zahăr.

DOOM

zaháruri s. n. pl.

zaharurile
ZAHÁRURI s. n. pl. Nume generic dat substanțelor organice care formează (alături de albuminoide și de grăsimi) una dintre cele trei grupe de combinații specifice celulelor organismelor vii (din care fac parte glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc.); glucide. – Din zahăr.

DOOM

zaháruri s. n. pl.

zaharurilor
ZAHÁRURI s. n. pl. Nume generic dat substanțelor organice care formează (alături de albuminoide și de grăsimi) una dintre cele trei grupe de combinații specifice celulelor organismelor vii (din care fac parte glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc.); glucide. – Din zahăr.

DOOM

zaháruri s. n. pl.

zahat
ZĂHÁTĂ, zăhate, s. f. (Regional) 1. Perete de nuiele construit pentru a adăposti vitele împotriva vîntului. 2. Ulicioară. Casa... era pe o zăhată strimtă. RETEGANUL, la CADE.

zahata
ZĂHÁTĂ, zăhate, s. f. (Regional) 1. Perete de nuiele construit pentru a adăposti vitele împotriva vîntului. 2. Ulicioară. Casa... era pe o zăhată strimtă. RETEGANUL, la CADE.

zaherea
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

DOOM

zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zahereaua
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

DOOM

zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zaherele
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

DOOM

zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zaherelei
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

DOOM

zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zaherelele
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

DOOM

zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zaherelelor
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

DOOM

zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zahirea
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

DOOM

zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zahrea
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

DOOM

zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zahărul
ZÁHĂR s. n. 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază. ◊ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ◊ Loc. adj. De zahăr = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; (și în sintagma boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahár s. n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.

DOOM

záhăr s. n.

zahărului
ZÁHĂR s. n. 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază. ◊ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ◊ Loc. adj. De zahăr = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; (și în sintagma boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahár s. n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.

DOOM

záhăr s. n.

zai
zái (-iuri), s. n. – Crustă de gheață, lichid parțial înghețat. Mag. zaj (Cihac, II, 539; Candrea; Gáldi, Dict., 170).

zaiafet
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet.

DOOM

zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi

zaiafetul
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet.

DOOM

zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi

zaiafetului
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet.

DOOM

zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi

zaiafeturi
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet.

DOOM

zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi

zaiafeturile
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet.

DOOM

zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi

zaiafeturilor
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet.

DOOM

zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi

zaibăr
ZÁIBĂR s. n. (Reg.) 1. Soi de viță-de-vie nealtoită. 2. Vin obținut din aceste soiuri de struguri. – Cf. germ. Seiber.

zaibărul
ZÁIBĂR s. n. (Reg.) 1. Soi de viță-de-vie nealtoită. 2. Vin obținut din aceste soiuri de struguri. – Cf. germ. Seiber.

zaibărului
ZÁIBĂR s. n. (Reg.) 1. Soi de viță-de-vie nealtoită. 2. Vin obținut din aceste soiuri de struguri. – Cf. germ. Seiber.

zaica
ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță. – Et. nec.

DOOM

zaică (reg.) (zai-) s. f., g.-d. art. zaicii; pl. zaici

zaici
ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță. – Et. nec.

DOOM

zaică (reg.) (zai-) s. f., g.-d. art. zaicii; pl. zaici

zaicii
ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță. – Et. nec.

DOOM

zaică (reg.) (zai-) s. f., g.-d. art. zaicii; pl. zaici

zaicile
ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță. – Et. nec.

DOOM

zaică (reg.) (zai-) s. f., g.-d. art. zaicii; pl. zaici

zaicilor
ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță. – Et. nec.

DOOM

zaică (reg.) (zai-) s. f., g.-d. art. zaicii; pl. zaici

zaicoi
ZAICÓI, zaicoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul zaicii. – Zaică + suf. -oi.

DOOM

zaicói (reg.) (zai-) s. m., pl. zaicói, art. zaicóii

zaicoii
ZAICÓI, zaicoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul zaicii. – Zaică + suf. -oi.

DOOM

zaicói (reg.) (zai-) s. m., pl. zaicói, art. zaicóii

zaicoilor
ZAICÓI, zaicoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul zaicii. – Zaică + suf. -oi.

DOOM

zaicói (reg.) (zai-) s. m., pl. zaicói, art. zaicóii

zaicoiul
ZAICÓI, zaicoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul zaicii. – Zaică + suf. -oi.

DOOM

zaicói (reg.) (zai-) s. m., pl. zaicói, art. zaicóii

zaicoiului
ZAICÓI, zaicoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul zaicii. – Zaică + suf. -oi.

DOOM

zaicói (reg.) (zai-) s. m., pl. zaicói, art. zaicóii

zaif
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

DOOM

zaíf (înv.) adj. m., pl. zaífi; f. zaífă, pl. zaífe

zaifa
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

DOOM

zaíf (înv.) adj. m., pl. zaífi; f. zaífă, pl. zaífe

zaife
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

DOOM

zaíf (înv.) adj. m., pl. zaífi; f. zaífă, pl. zaífe

zaifei
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

DOOM

zaíf (înv.) adj. m., pl. zaífi; f. zaífă, pl. zaífe

zaifele
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

DOOM

zaíf (înv.) adj. m., pl. zaífi; f. zaífă, pl. zaífe

zaifelor
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

DOOM

zaíf (înv.) adj. m., pl. zaífi; f. zaífă, pl. zaífe

zaifet
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet.

DOOM

zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi

zaifi
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

DOOM

zaíf (înv.) adj. m., pl. zaífi; f. zaífă, pl. zaífe

zaifii
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

DOOM

zaíf (înv.) adj. m., pl. zaífi; f. zaífă, pl. zaífe

zaifilor
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

DOOM

zaíf (înv.) adj. m., pl. zaífi; f. zaífă, pl. zaífe

zaiflic
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

DOOM

zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiflâc
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

DOOM

zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiflâcul
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

DOOM

zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiflâcului
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

DOOM

zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiflâcuri
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

DOOM

zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiflâcurile
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

DOOM

zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiflâcurilor
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

DOOM

zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiflîcul
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

DOOM

zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiflîcului
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

DOOM

zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiflîcuri
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

DOOM

zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiflîcurile
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

DOOM

zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiflîcurilor
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

DOOM

zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiful
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

DOOM

zaíf (înv.) adj. m., pl. zaífi; f. zaífă, pl. zaífe

zaifului
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

DOOM

zaíf (înv.) adj. m., pl. zaífi; f. zaífă, pl. zaífe

zaim
zaím (-mi), s. m. – Proprietar de pămînt. Tc. (arab.) zaim (Șeineanu, III, 130). Sec. XVIII, înv.

zaimf
ZAÍMF, zaimfuri, s. n. (Rar) Văl. – Din fr. zaïmph.

DOOM

zaímf (rar) s. n., pl. zaímfuri

zaimful
ZAÍMF, zaimfuri, s. n. (Rar) Văl. – Din fr. zaïmph.

DOOM

zaímf (rar) s. n., pl. zaímfuri

zaimfului
ZAÍMF, zaimfuri, s. n. (Rar) Văl. – Din fr. zaïmph.

DOOM

zaímf (rar) s. n., pl. zaímfuri

zaimfuri
ZAÍMF, zaimfuri, s. n. (Rar) Văl. – Din fr. zaïmph.

DOOM

zaímf (rar) s. n., pl. zaímfuri

zaimfurile
ZAÍMF, zaimfuri, s. n. (Rar) Văl. – Din fr. zaïmph.

DOOM

zaímf (rar) s. n., pl. zaímfuri

zaimfurilor
ZAÍMF, zaimfuri, s. n. (Rar) Văl. – Din fr. zaïmph.

DOOM

zaímf (rar) s. n., pl. zaímfuri

zair
ZAÍR s.m. Unitate monetară în Republica Zair. [Pron. za-ir. / < fr. zaïre].

DOOM

zaír (monedă) (înv.) s. m., pl. zaíri

zairez
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairez
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zaireza
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zaireza
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zaireze
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zaireze
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zaireze
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezei
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezei
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezele
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezele
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezelor
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezelor
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezi
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezi
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezii
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezii
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezilor
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezilor
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezo
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezul
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezul
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezule
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezului
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairezului
ZAIRÉZ, -Ă, zairezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zair sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zairului sau zairezilor (1), referitor la Zair ori la zairezi. [Pr.: za-i-] – Zair (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze

zairi
ZAÍR s.m. Unitate monetară în Republica Zair. [Pron. za-ir. / < fr. zaïre].

DOOM

zaír (monedă) (înv.) s. m., pl. zaíri

zairii
ZAÍR s.m. Unitate monetară în Republica Zair. [Pron. za-ir. / < fr. zaïre].

DOOM

zaír (monedă) (înv.) s. m., pl. zaíri

zairilor
ZAÍR s.m. Unitate monetară în Republica Zair. [Pron. za-ir. / < fr. zaïre].

DOOM

zaír (monedă) (înv.) s. m., pl. zaíri

zairul
ZAÍR s.m. Unitate monetară în Republica Zair. [Pron. za-ir. / < fr. zaïre].

DOOM

zaír (monedă) (înv.) s. m., pl. zaíri

zairului
ZAÍR s.m. Unitate monetară în Republica Zair. [Pron. za-ir. / < fr. zaïre].

DOOM

zaír (monedă) (înv.) s. m., pl. zaíri

zale
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zalei
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zalele
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zalelor
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zalhana
ZALHANÁ, zalhanale, s. f. 1. (înv.) Abator rudimentar pentru ovine, amenajat în vederea preparării pastramei și a desfacerii produselor derivate. 2. Restaurant în care se prepară și se servesc anumite mâncăruri din carne friptă (de ovine). [Var.: zahaná s. f.] – Din tc. salhāne.

DOOM

zalhaná (înv.) s. f., art. zalhanáua, g.-d. art. zalhanálei; pl. zalhanále, art. zalhanálele

zalhanagiu
ZALHANAGÍU s. m. Măcelar. (din zalhana)

zalhanale
ZALHANÁ, zalhanale, s. f. 1. (înv.) Abator rudimentar pentru ovine, amenajat în vederea preparării pastramei și a desfacerii produselor derivate. 2. Restaurant în care se prepară și se servesc anumite mâncăruri din carne friptă (de ovine). [Var.: zahaná s. f.] – Din tc. salhāne.

DOOM

zalhaná (înv.) s. f., art. zalhanáua, g.-d. art. zalhanálei; pl. zalhanále, art. zalhanálele

zalhanalei
ZALHANÁ, zalhanale, s. f. 1. (înv.) Abator rudimentar pentru ovine, amenajat în vederea preparării pastramei și a desfacerii produselor derivate. 2. Restaurant în care se prepară și se servesc anumite mâncăruri din carne friptă (de ovine). [Var.: zahaná s. f.] – Din tc. salhāne.

DOOM

zalhaná (înv.) s. f., art. zalhanáua, g.-d. art. zalhanálei; pl. zalhanále, art. zalhanálele

zalhanalele
ZALHANÁ, zalhanale, s. f. 1. (înv.) Abator rudimentar pentru ovine, amenajat în vederea preparării pastramei și a desfacerii produselor derivate. 2. Restaurant în care se prepară și se servesc anumite mâncăruri din carne friptă (de ovine). [Var.: zahaná s. f.] – Din tc. salhāne.

DOOM

zalhaná (înv.) s. f., art. zalhanáua, g.-d. art. zalhanálei; pl. zalhanále, art. zalhanálele

zalhanalelor
ZALHANÁ, zalhanale, s. f. 1. (înv.) Abator rudimentar pentru ovine, amenajat în vederea preparării pastramei și a desfacerii produselor derivate. 2. Restaurant în care se prepară și se servesc anumite mâncăruri din carne friptă (de ovine). [Var.: zahaná s. f.] – Din tc. salhāne.

DOOM

zalhaná (înv.) s. f., art. zalhanáua, g.-d. art. zalhanálei; pl. zalhanále, art. zalhanálele

zalhanaua
ZALHANÁ, zalhanale, s. f. 1. (înv.) Abator rudimentar pentru ovine, amenajat în vederea preparării pastramei și a desfacerii produselor derivate. 2. Restaurant în care se prepară și se servesc anumite mâncăruri din carne friptă (de ovine). [Var.: zahaná s. f.] – Din tc. salhāne.

DOOM

zalhaná (înv.) s. f., art. zalhanáua, g.-d. art. zalhanálei; pl. zalhanále, art. zalhanálele

zalisi
ZALISÍ, zalisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A zăpăci. Nu vezi că amorul tău m-a zalisit? FILIMON, C. 208.

zalisire
ZALISÍ, zalisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A zăpăci. Nu vezi că amorul tău m-a zalisit? FILIMON, C. 208.

zalisit
ZALISÍ, zalisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A zăpăci. Nu vezi că amorul tău m-a zalisit? FILIMON, C. 208.

zalud
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

DOOM

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zală
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zaman
zamán (-nuri), s. n. – Oportunitate. – Mr. zămane. Tc. zaman (Șeineanu, II, 130), cf. alb., bg. zaman.

zambian
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambian
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambiana
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambiana
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambiano
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambianul
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambianul
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambianule
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambianului
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambianului
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambiene
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambiene
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambiene
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambienei
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambienei
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambienele
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambienele
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambienelor
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambienelor
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambieni
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambieni
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambienii
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambienii
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambienilor
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambienilor
ZAMBIÁN, -Ă, zambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Zambia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Zambiei sau zambienilor (1), referitor la Zambia ori la zambieni. – Din fr. zambien.

DOOM

zambián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. zambiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. zambiánă, pl. zambiéne

zambil
ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] – Din tc. zembili.

DOOM

zimbíl (înv., reg.) s. n., pl. zimbíluri / zimbíle

zambila
ZAMBÍLĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, grupate în raceme terminale la vârf și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.

DOOM

zambílă s. f., g.-d. art. zambílei; pl. zambíle

zambile
ZAMBÍLĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, grupate în raceme terminale la vârf și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.

DOOM

zambílă s. f., g.-d. art. zambílei; pl. zambíle

zambilei
ZAMBÍLĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, grupate în raceme terminale la vârf și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.

DOOM

zambílă s. f., g.-d. art. zambílei; pl. zambíle

zambilele
ZAMBÍLĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, grupate în raceme terminale la vârf și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.

DOOM

zambílă s. f., g.-d. art. zambílei; pl. zambíle

zambilelor
ZAMBÍLĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, grupate în raceme terminale la vârf și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.

DOOM

zambílă s. f., g.-d. art. zambílei; pl. zambíle

zambilica
ZAMBILÍCĂ, zambilici, s. f. Diminutiv al lui zambilă. – Zambilă + suf. -ică.

DOOM

zambilícă s. f., g.-d. art. zambilícii; pl. zambilíci

zambilici
ZAMBILÍCĂ, zambilici, s. f. Diminutiv al lui zambilă. – Zambilă + suf. -ică.

DOOM

zambilícă s. f., g.-d. art. zambilícii; pl. zambilíci

zambilicii
ZAMBILÍCĂ, zambilici, s. f. Diminutiv al lui zambilă. – Zambilă + suf. -ică.

DOOM

zambilícă s. f., g.-d. art. zambilícii; pl. zambilíci

zambilicile
ZAMBILÍCĂ, zambilici, s. f. Diminutiv al lui zambilă. – Zambilă + suf. -ică.

DOOM

zambilícă s. f., g.-d. art. zambilícii; pl. zambilíci

zambilicilor
ZAMBILÍCĂ, zambilici, s. f. Diminutiv al lui zambilă. – Zambilă + suf. -ică.

DOOM

zambilícă s. f., g.-d. art. zambilícii; pl. zambilíci

zambo
ZÁMBO s.m. Individ născut din părinți indieni și negri în America. [< sp., fr. zambo].

zamboale
ZAMBÓL, zamboale, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. – Cf. z i m b i l.

zamboale
ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] – Din tc. zembili.

DOOM

zimbíl (înv., reg.) s. n., pl. zimbíluri / zimbíle

zamboalele
ZAMBÓL, zamboale, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. – Cf. z i m b i l.

zamboalele
ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] – Din tc. zembili.

DOOM

zimbíl (înv., reg.) s. n., pl. zimbíluri / zimbíle

zamboalelor
ZAMBÓL, zamboale, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. – Cf. z i m b i l.

zamboalelor
ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] – Din tc. zembili.

DOOM

zimbíl (înv., reg.) s. n., pl. zimbíluri / zimbíle

zambol
ZAMBÓL, zamboale, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. – Cf. z i m b i l.

zambol
ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] – Din tc. zembili.

DOOM

zimbíl (înv., reg.) s. n., pl. zimbíluri / zimbíle

zambolul
ZAMBÓL, zamboale, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. – Cf. z i m b i l.

zambolul
ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] – Din tc. zembili.

DOOM

zimbíl (înv., reg.) s. n., pl. zimbíluri / zimbíle

zambolului
ZAMBÓL, zamboale, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. – Cf. z i m b i l.

zambolului
ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] – Din tc. zembili.

DOOM

zimbíl (înv., reg.) s. n., pl. zimbíluri / zimbíle

zambul
ZAMBÍLĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, grupate în raceme terminale la vârf și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.

DOOM

zambílă s. f., g.-d. art. zambílei; pl. zambíle

zamca
ZÁMCĂ, zămci, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.

DOOM

zámcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zắmcii; pl. zămci

zamfir
SAFÍR, safire, s. n. 1. Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie. – Din fr. saphir, lat. sapphirus.

DOOM

safír s. n., pl. safíre

zamfir
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

DOOM

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre

zamfira
ZAMFÍRĂ, zamfire, s. f. (Ornit.; reg.) Grangur. – Et. nec.

DOOM

zamfíră (pasăre) (reg.) s. f., g.-d. art. zamfírei; pl. zamfíre

zamfire
SAFÍR, safire, s. n. 1. Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie. – Din fr. saphir, lat. sapphirus.

DOOM

safír s. n., pl. safíre

zamfire
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

DOOM

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre

zamfire
ZAMFÍRĂ, zamfire, s. f. (Ornit.; reg.) Grangur. – Et. nec.

DOOM

zamfíră (pasăre) (reg.) s. f., g.-d. art. zamfírei; pl. zamfíre

zamfirei
ZAMFÍRĂ, zamfire, s. f. (Ornit.; reg.) Grangur. – Et. nec.

DOOM

zamfíră (pasăre) (reg.) s. f., g.-d. art. zamfírei; pl. zamfíre

zamfirele
SAFÍR, safire, s. n. 1. Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie. – Din fr. saphir, lat. sapphirus.

DOOM

safír s. n., pl. safíre

zamfirele
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

DOOM

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre

zamfirele
ZAMFÍRĂ, zamfire, s. f. (Ornit.; reg.) Grangur. – Et. nec.

DOOM

zamfíră (pasăre) (reg.) s. f., g.-d. art. zamfírei; pl. zamfíre

zamfirelor
SAFÍR, safire, s. n. 1. Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie. – Din fr. saphir, lat. sapphirus.

DOOM

safír s. n., pl. safíre

zamfirelor
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

DOOM

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre

zamfirelor
ZAMFÍRĂ, zamfire, s. f. (Ornit.; reg.) Grangur. – Et. nec.

DOOM

zamfíră (pasăre) (reg.) s. f., g.-d. art. zamfírei; pl. zamfíre

zamfiri
SAFÍR, safire, s. n. 1. Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie. – Din fr. saphir, lat. sapphirus.

DOOM

safír s. n., pl. safíre

zamfiri
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

DOOM

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre

zamfirii
SAFÍR, safire, s. n. 1. Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie. – Din fr. saphir, lat. sapphirus.

DOOM

safír s. n., pl. safíre

zamfirii
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

DOOM

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre

zamfirilor
SAFÍR, safire, s. n. 1. Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie. – Din fr. saphir, lat. sapphirus.

DOOM

safír s. n., pl. safíre

zamfirilor
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

DOOM

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre

zamfirul
SAFÍR, safire, s. n. 1. Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie. – Din fr. saphir, lat. sapphirus.

DOOM

safír s. n., pl. safíre

zamfirul
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

DOOM

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre

zamfirului
SAFÍR, safire, s. n. 1. Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie. – Din fr. saphir, lat. sapphirus.

DOOM

safír s. n., pl. safíre

zamfirului
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

DOOM

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre

zampara
geampará (-ále), s. f. – Castanietă. Tc. calpara (Roesler 610; Șeineanu, II, 187; Lokotsch 400), cf. alb. ğalpara, bg. čampari.

zamparagii
ZAMPARAGÍU, zamparagii, s. m. (Pop.) Derbedeu. – Cf. tc. zampara.

DOOM

zamparagíu (pop.) s. m., art. zamparagíul; pl. zamparagíi, art. zamparagíii (-gi-ii)

zamparagiii
ZAMPARAGÍU, zamparagii, s. m. (Pop.) Derbedeu. – Cf. tc. zampara.

DOOM

zamparagíu (pop.) s. m., art. zamparagíul; pl. zamparagíi, art. zamparagíii (-gi-ii)

zamparagiilor
ZAMPARAGÍU, zamparagii, s. m. (Pop.) Derbedeu. – Cf. tc. zampara.

DOOM

zamparagíu (pop.) s. m., art. zamparagíul; pl. zamparagíi, art. zamparagíii (-gi-ii)

zamparagiu
ZAMPARAGÍU, zamparagii, s. m. (Pop.) Derbedeu. – Cf. tc. zampara.

DOOM

zamparagíu (pop.) s. m., art. zamparagíul; pl. zamparagíi, art. zamparagíii (-gi-ii)

zamparagiul
ZAMPARAGÍU, zamparagii, s. m. (Pop.) Derbedeu. – Cf. tc. zampara.

DOOM

zamparagíu (pop.) s. m., art. zamparagíul; pl. zamparagíi, art. zamparagíii (-gi-ii)

zamparagiule
ZAMPARAGÍU, zamparagii, s. m. (Pop.) Derbedeu. – Cf. tc. zampara.

DOOM

zamparagíu (pop.) s. m., art. zamparagíul; pl. zamparagíi, art. zamparagíii (-gi-ii)

zamparagiului
ZAMPARAGÍU, zamparagii, s. m. (Pop.) Derbedeu. – Cf. tc. zampara.

DOOM

zamparagíu (pop.) s. m., art. zamparagíul; pl. zamparagíi, art. zamparagíii (-gi-ii)

zamparale
ZAMPARÁLE s. f. pl. (Învechit) Geamparale (2). Boierii... încing hore, bătute, zamparale grecești. La TDRG.

zamparalâc
ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

DOOM

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparalâcul
ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

DOOM

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparalâcului
ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

DOOM

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparalâcuri
ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

DOOM

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparalâcurile
ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

DOOM

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparalâcurilor
ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

DOOM

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparalîc
ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

DOOM

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparalîcul
ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

DOOM

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparalîcului
ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

DOOM

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparalîcuri
ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

DOOM

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparalîcurile
ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

DOOM

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparalîcurilor
ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

DOOM

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparlâc
ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

DOOM

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamuz
ZĂMÓS¹, zămóși, s. m. (Mold.) Lubeniță. (din z(e)amă)

zamă
ZEÁMĂ, (2) zemuri, s. f. 1. Fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb. ◊ Expr. A mânca singur bucatele și a lăsa altora zeama = a trage singur tot folosul, lăsând altora foarte puțin sau nimic. A nu fi de nicio zeamă, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeamă lungă = a) mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b) vorbărie lungă, lipsită de interes; p. ext. persoană care vorbește mult și fără nicio noimă. Tot de-o zeamă = deopotrivă. Zeamă de clopot (sau de hârleț) = moartea. Zeamă de vorbe = vorbărie deșartă; vorbe goale. ♦ Zeamă de varză = lichid acrișor în care s-a murat varza; moare. 2. Fel de zeamă (1). 3. Lichid pe care îl conțin celulele și țesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. Zeamă de prune = țuică. 4. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeamă = ou fiert puțin, cu albușul necoagulat. ♦ (Rar) Sânge. 5. (Chim.; în sintagma) Zeamă bordeleză = suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă, folosită ca fungicid. [Pl. și: zemi. – Var.: zámă s. f.] – Lat. zema.

DOOM

zeamă s. f., g.-d. art. zémii; (feluri) pl. zémuri

zanabet
zanabet, zanabeți s. m. (intl.) om afurisit / rău.

zanana
ZENANÁ, (2) zenanale, s. f. 1. Țesătură cu urzeală de mătase și băteală de bumbac sau de vigonie, pe o parte lucioasă și pe cealaltă scămoșată, utilizată la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte pentru femei. 2. (La pl.) Sortimente de zenana (1). [Var.: zananá s. f.] – Din fr. zenana.

DOOM

zenaná s. f., art. zenanáua, g.-d. art. zenanálei; (sorturi) pl. zenanále, art. zenanálele

zanat
ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Din sb. zanat.

DOOM

zănát (reg.) s. n., pl. zănáturi

zancă
ZÁNCĂ, zanci, s. f. (Regional) Unealtă de pescuit formată dintr-un pripon simplu, cu cinci pînă la opt cîrlige. Peștii care trăiesc pe lîngă maluri se pot prinde și de către populația riverană cu instrumentele lor mai primitive... cîrligele, zise sfori sau zanci. ANTIPA, P. 662.

zanfir
SAFÍR, safire, s. n. 1. Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie. – Din fr. saphir, lat. sapphirus.

DOOM

safír s. n., pl. safíre

zanfiră
ZAMFÍRĂ, zamfire, s. f. (Ornit.; reg.) Grangur. – Et. nec.

DOOM

zamfíră (pasăre) (reg.) s. f., g.-d. art. zamfírei; pl. zamfíre

zang
ZÂNG interj. Cuvânt care imită sunetul clopotului sau al unui metal lovit. – Onomatopee.

DOOM

zang interj.

zanga
ZÂNG interj. Cuvânt care imită sunetul clopotului sau al unui metal lovit. – Onomatopee.

DOOM

zang interj.

zap
ZÁPA² interj. (Rar; repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. [Var.: zap interj.] – Onomatopee.

DOOM

zápa-zápa v. zap

zapa
ZÁPA² interj. (Rar; repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. [Var.: zap interj.] – Onomatopee.

DOOM

zápa-zápa v. zap

zapa
ZAPÁ¹, zapez, vb. I Tranz. (Fam.) A schimba frecvent canalele de televiziune apăsând pe butoanele telecomenzii. – Din fr. zapper.

DOOM

zapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zapeáză

zapat
ZAPÁT s. n. (Reg.) Vânt care bate din nord-vest. – Cf. rus. zapad.

DOOM

zapát (reg.) s. n.

zapat
ZAPÁ¹, zapez, vb. I Tranz. (Fam.) A schimba frecvent canalele de televiziune apăsând pe butoanele telecomenzii. – Din fr. zapper.

DOOM

zapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zapeáză

zapata
ZAPÁ¹, zapez, vb. I Tranz. (Fam.) A schimba frecvent canalele de televiziune apăsând pe butoanele telecomenzii. – Din fr. zapper.

DOOM

zapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zapeáză

zapate
ZAPÁ¹, zapez, vb. I Tranz. (Fam.) A schimba frecvent canalele de televiziune apăsând pe butoanele telecomenzii. – Din fr. zapper.

DOOM

zapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zapeáză

zapateado
ZAPATEÁDO, zapateado, s. n. Dans solistic de origine spaniolă, în măsură ternară, deseori sincopat, cu mișcare rapidă, ale cărui accente ritmice se marchează prin lovituri de călcâi; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: sa-pa-te-á-] – Cuv. sp.

DOOM

zapateádo (hisp.) [z pron. s] (-te-a-; s. n., art. zapateádoul; pl. zapateádo

zapateadoul
ZAPATEÁDO, zapateado, s. n. Dans solistic de origine spaniolă, în măsură ternară, deseori sincopat, cu mișcare rapidă, ale cărui accente ritmice se marchează prin lovituri de călcâi; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: sa-pa-te-á-] – Cuv. sp.

DOOM

zapateádo (hisp.) [z pron. s] (-te-a-; s. n., art. zapateádoul; pl. zapateádo

zapateadoului
ZAPATEÁDO, zapateado, s. n. Dans solistic de origine spaniolă, în măsură ternară, deseori sincopat, cu mișcare rapidă, ale cărui accente ritmice se marchează prin lovituri de călcâi; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: sa-pa-te-á-] – Cuv. sp.

DOOM

zapateádo (hisp.) [z pron. s] (-te-a-; s. n., art. zapateádoul; pl. zapateádo

zapatei
ZAPÁ¹, zapez, vb. I Tranz. (Fam.) A schimba frecvent canalele de televiziune apăsând pe butoanele telecomenzii. – Din fr. zapper.

DOOM

zapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zapeáză

zapatele
ZAPÁ¹, zapez, vb. I Tranz. (Fam.) A schimba frecvent canalele de televiziune apăsând pe butoanele telecomenzii. – Din fr. zapper.

DOOM

zapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zapeáză

zapatelor
ZAPÁ¹, zapez, vb. I Tranz. (Fam.) A schimba frecvent canalele de televiziune apăsând pe butoanele telecomenzii. – Din fr. zapper.

DOOM

zapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zapeáză

zapatul
ZAPÁ¹, zapez, vb. I Tranz. (Fam.) A schimba frecvent canalele de televiziune apăsând pe butoanele telecomenzii. – Din fr. zapper.

DOOM

zapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zapeáză

zapatului
ZAPÁ¹, zapez, vb. I Tranz. (Fam.) A schimba frecvent canalele de televiziune apăsând pe butoanele telecomenzii. – Din fr. zapper.

DOOM

zapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zapeáză

zapați
ZAPÁ¹, zapez, vb. I Tranz. (Fam.) A schimba frecvent canalele de televiziune apăsând pe butoanele telecomenzii. – Din fr. zapper.

DOOM

zapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zapeáză

zapații
ZAPÁ¹, zapez, vb. I Tranz. (Fam.) A schimba frecvent canalele de televiziune apăsând pe butoanele telecomenzii. – Din fr. zapper.

DOOM

zapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zapeáză

zapaților
ZAPÁ¹, zapez, vb. I Tranz. (Fam.) A schimba frecvent canalele de televiziune apăsând pe butoanele telecomenzii. – Din fr. zapper.

DOOM

zapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zapeáză

zapcea
ZAPCIÁLĂ, zapcieli, s. f. (Înv.) Încasare cu forța a dărilor sau a datoriilor; executare. [Pr.: -ci-a-] – Zapcii + suf. -eală.

DOOM

zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli

zapcia
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciai
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciala
ZAPCIÁLĂ, zapcieli, s. f. (Înv.) Încasare cu forța a dărilor sau a datoriilor; executare. [Pr.: -ci-a-] – Zapcii + suf. -eală.

DOOM

zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli

zapciam
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciască
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciau
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciați
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciele
ZAPCIÁLĂ, zapcieli, s. f. (Înv.) Încasare cu forța a dărilor sau a datoriilor; executare. [Pr.: -ci-a-] – Zapcii + suf. -eală.

DOOM

zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli

zapcielei
ZAPCIÁLĂ, zapcieli, s. f. (Înv.) Încasare cu forța a dărilor sau a datoriilor; executare. [Pr.: -ci-a-] – Zapcii + suf. -eală.

DOOM

zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli

zapcielele
ZAPCIÁLĂ, zapcieli, s. f. (Înv.) Încasare cu forța a dărilor sau a datoriilor; executare. [Pr.: -ci-a-] – Zapcii + suf. -eală.

DOOM

zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli

zapcielelor
ZAPCIÁLĂ, zapcieli, s. f. (Înv.) Încasare cu forța a dărilor sau a datoriilor; executare. [Pr.: -ci-a-] – Zapcii + suf. -eală.

DOOM

zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli

zapcieria
ZAPCIERÍE, zapcierii, s. f. (Înv.) Funcția de zapciu; zapcilâc (1). [Pr.: -ci-e-] – Zapciu + suf. -ărie.

DOOM

zapcieríe (înv.) (-ci-e-) s. f., art. zapciería, g.-d. art. zapcieríei; pl. zapcieríi, art. zapcieríile

zapcierie
ZAPCIERÍE, zapcierii, s. f. (Înv.) Funcția de zapciu; zapcilâc (1). [Pr.: -ci-e-] – Zapciu + suf. -ărie.

DOOM

zapcieríe (înv.) (-ci-e-) s. f., art. zapciería, g.-d. art. zapcieríei; pl. zapcieríi, art. zapcieríile

zapcieriei
ZAPCIERÍE, zapcierii, s. f. (Înv.) Funcția de zapciu; zapcilâc (1). [Pr.: -ci-e-] – Zapciu + suf. -ărie.

DOOM

zapcieríe (înv.) (-ci-e-) s. f., art. zapciería, g.-d. art. zapcieríei; pl. zapcieríi, art. zapcieríile

zapcierii
ZAPCIERÍE, zapcierii, s. f. (Înv.) Funcția de zapciu; zapcilâc (1). [Pr.: -ci-e-] – Zapciu + suf. -ărie.

DOOM

zapcieríe (înv.) (-ci-e-) s. f., art. zapciería, g.-d. art. zapcieríei; pl. zapcieríi, art. zapcieríile

zapcieriile
ZAPCIERÍE, zapcierii, s. f. (Înv.) Funcția de zapciu; zapcilâc (1). [Pr.: -ci-e-] – Zapciu + suf. -ărie.

DOOM

zapcieríe (înv.) (-ci-e-) s. f., art. zapciería, g.-d. art. zapcieríei; pl. zapcieríi, art. zapcieríile

zapcieriilor
ZAPCIERÍE, zapcierii, s. f. (Înv.) Funcția de zapciu; zapcilâc (1). [Pr.: -ci-e-] – Zapciu + suf. -ărie.

DOOM

zapcieríe (înv.) (-ci-e-) s. f., art. zapciería, g.-d. art. zapcieríei; pl. zapcieríi, art. zapcieríile

zapciesc
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciește
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciești
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapcii
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapcii
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.

DOOM

zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii)

zapciii
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciii
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.

DOOM

zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii)

zapciilor
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.

DOOM

zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii)

zapciim
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciind
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciire
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciire
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciiră
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciirăm
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciirăți
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciise
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciisem
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciiseră
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciiserăm
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciiserăți
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciiseși
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciiseți
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciit
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciit
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciitura
ZAPCIITÚRĂ s. f. Zapcială. (din zapcii)

zapciituri
ZAPCIITÚRĂ s. f. Zapcială. (din zapcii)

zapciiturii
ZAPCIITÚRĂ s. f. Zapcială. (din zapcii)

zapciiturile
ZAPCIITÚRĂ s. f. Zapcială. (din zapcii)

zapciiturilor
ZAPCIITÚRĂ s. f. Zapcială. (din zapcii)

zapciiși
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapciiți
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

DOOM

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapcilic
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

DOOM

zapcilấc (înv.) s. n. pl. zapcilấcuri

zapcilâc
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

DOOM

zapcilấc (înv.) s. n. pl. zapcilấcuri

zapcilâcul
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

DOOM

zapcilấc (înv.) s. n. pl. zapcilấcuri

zapcilâcului
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

DOOM

zapcilấc (înv.) s. n. pl. zapcilấcuri

zapcilâcuri
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

DOOM

zapcilấc (înv.) s. n. pl. zapcilấcuri

zapcilâcurile
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

DOOM

zapcilấc (înv.) s. n. pl. zapcilấcuri

zapcilâcurilor
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

DOOM

zapcilấc (înv.) s. n. pl. zapcilấcuri

zapcilîcul
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

DOOM

zapcilấc (înv.) s. n. pl. zapcilấcuri

zapcilîcului
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

DOOM

zapcilấc (înv.) s. n. pl. zapcilấcuri

zapcilîcuri
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

DOOM

zapcilấc (înv.) s. n. pl. zapcilấcuri

zapcilîcurile
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

DOOM

zapcilấc (înv.) s. n. pl. zapcilấcuri

zapcilîcurilor
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

DOOM

zapcilấc (înv.) s. n. pl. zapcilấcuri

zapciu
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.

DOOM

zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii)

zapciul
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.

DOOM

zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii)

zapciule
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.

DOOM

zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii)

zapciului
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.

DOOM

zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii)

zapcă
zátcă (zắtci), s. f. – Întinzător al urzelii. – Var. zapcă. Origine incertă; negreșit provenind în ultimă instanță din sl. zadĭ „înapoi”. În Banat și Olt.

zaphana
gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55).

zaphanea
gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55).

zapis
ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

DOOM

zápis (înv.) s. n., pl. zápise

zapisca
ZAPÍSCĂ, zapiști, s. f. (Înv.) Adeverință, certificat. – Din rus. zapiska.

DOOM

zapíscă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zapíștii; pl. zapíști

zapise
ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

DOOM

zápis (înv.) s. n., pl. zápise

zapisele
ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

DOOM

zápis (înv.) s. n., pl. zápise

zapiselor
ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

DOOM

zápis (înv.) s. n., pl. zápise

zapisul
ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

DOOM

zápis (înv.) s. n., pl. zápise

zapisului
ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

DOOM

zápis (înv.) s. n., pl. zápise

zapisuri
ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

DOOM

zápis (înv.) s. n., pl. zápise

zapisurile
ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

DOOM

zápis (înv.) s. n., pl. zápise

zapisurilor
ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

DOOM

zápis (înv.) s. n., pl. zápise

zapiște
ZAPÍSCĂ, zapiști, s. f. (Înv.) Adeverință, certificat. – Din rus. zapiska.

DOOM

zapíscă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zapíștii; pl. zapíști

zapiștei
ZAPÍSCĂ, zapiști, s. f. (Înv.) Adeverință, certificat. – Din rus. zapiska.

DOOM

zapíscă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zapíștii; pl. zapíști

zapiștele
ZAPÍSCĂ, zapiști, s. f. (Înv.) Adeverință, certificat. – Din rus. zapiska.

DOOM

zapíscă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zapíștii; pl. zapíști

zapiștelor
ZAPÍSCĂ, zapiști, s. f. (Înv.) Adeverință, certificat. – Din rus. zapiska.

DOOM

zapíscă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zapíștii; pl. zapíști

zaplaji
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. (Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

DOOM

zăpláz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplázuri

zaplajii
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. (Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

DOOM

zăpláz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplázuri

zaplajilor
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. (Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

DOOM

zăpláz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplázuri

zaplan
ZĂPLÁN, zăplani, s. m. Om înalt și voinic; vlăjgan, lungan. – Et. nec.

DOOM

zăplán (ză-plan) s. m., pl. zăpláni

zaplaz
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. (Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

DOOM

zăpláz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplázuri

zaplaze
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. (Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

DOOM

zăpláz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplázuri

zaplazele
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. (Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

DOOM

zăpláz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplázuri

zaplazelor
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. (Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

DOOM

zăpláz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplázuri

zaplazul
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. (Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

DOOM

zăpláz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplázuri

zaplazului
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. (Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

DOOM

zăpláz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplázuri

zaporojan
ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Denumire a cazacilor stabiliți în aval de pragurile Niprului în sec. XVI-XVIII. – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zaporojéan s. m., pl. zaporojéni

zaporojancă
ZAPOROJEÁNCĂ, zaporojence, s. f. Femeie cazacă stabilită în aval de pragurile Niprului în sec. XVI-XVIII.

DOOM

zaporojeáncă s. f., g.-d. art. zaporojéncei; pl. zaporojénce

zaporojean
ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Denumire a cazacilor stabiliți în aval de pragurile Niprului în sec. XVI-XVIII. – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zaporojéan s. m., pl. zaporojéni

zaporojeancă
ZAPOROJEÁNCĂ, zaporojence, s. f. Femeie cazacă stabilită în aval de pragurile Niprului în sec. XVI-XVIII.

DOOM

zaporojeáncă s. f., g.-d. art. zaporojéncei; pl. zaporojénce

zaporojeanul
ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Denumire a cazacilor stabiliți în aval de pragurile Niprului în sec. XVI-XVIII. – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zaporojéan s. m., pl. zaporojéni

zaporojeanule
ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Denumire a cazacilor stabiliți în aval de pragurile Niprului în sec. XVI-XVIII. – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zaporojéan s. m., pl. zaporojéni

zaporojeanului
ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Denumire a cazacilor stabiliți în aval de pragurile Niprului în sec. XVI-XVIII. – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zaporojéan s. m., pl. zaporojéni

zaporojene
ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Denumire a cazacilor stabiliți în aval de pragurile Niprului în sec. XVI-XVIII. – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zaporojéan s. m., pl. zaporojéni

zaporojeni
ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Denumire a cazacilor stabiliți în aval de pragurile Niprului în sec. XVI-XVIII. – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zaporojéan s. m., pl. zaporojéni

zaporojenii
ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Denumire a cazacilor stabiliți în aval de pragurile Niprului în sec. XVI-XVIII. – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zaporojéan s. m., pl. zaporojéni

zaporojenilor
ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Denumire a cazacilor stabiliți în aval de pragurile Niprului în sec. XVI-XVIII. – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zaporojéan s. m., pl. zaporojéni

zapt
ZAPT s. n. (Înv.; în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a confisca. – Din tc. zabit.

DOOM

zapt (înv.) s. n.

zaptul
ZAPT s. n. (Înv.; în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a confisca. – Din tc. zabit.

DOOM

zapt (înv.) s. n.

zaptului
ZAPT s. n. (Înv.; în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a confisca. – Din tc. zabit.

DOOM

zapt (înv.) s. n.

zapârstea
PRẤSLEA, prâslea, s. m. și f. Fratele cel mai mic (sau sora cea mică) dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst.

DOOM

!prấslea s. m. și f., g.-d. lui prấslea; pl. prấslea

zar
ZAR², zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

DOOM

zar s. n., pl. záruri

zar
ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase folosit la unele jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

DOOM

zar s. n., pl. záruri

zaraf
ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.

DOOM

zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi

zarafe
ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.

DOOM

zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi

zarafi
ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.

DOOM

zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi

zarafii
ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.

DOOM

zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi

zarafilor
ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.

DOOM

zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi

zarafir
ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Pop.) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. – Cf. tc. zer „aur”, rom. fir.

DOOM

zarafír (pop.) s. n., pl. zarafíruri

zarafirul
ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Pop.) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. – Cf. tc. zer „aur”, rom. fir.

DOOM

zarafír (pop.) s. n., pl. zarafíruri

zarafirului
ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Pop.) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. – Cf. tc. zer „aur”, rom. fir.

DOOM

zarafír (pop.) s. n., pl. zarafíruri

zarafiruri
ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Pop.) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. – Cf. tc. zer „aur”, rom. fir.

DOOM

zarafír (pop.) s. n., pl. zarafíruri

zarafirurile
ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Pop.) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. – Cf. tc. zer „aur”, rom. fir.

DOOM

zarafír (pop.) s. n., pl. zarafíruri

zarafirurilor
ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Pop.) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. – Cf. tc. zer „aur”, rom. fir.

DOOM

zarafír (pop.) s. n., pl. zarafíruri

zarafița
ZARAFÍȚĂ, zarafițe, s. f. (Pop.) Soția zarafului. – Zaraf + suf. -iță.

DOOM

zarafíță (pop.) s. f., g.-d. art. zarafíței; pl. zarafíțe

zarafițe
ZARAFÍȚĂ, zarafițe, s. f. (Pop.) Soția zarafului. – Zaraf + suf. -iță.

DOOM

zarafíță (pop.) s. f., g.-d. art. zarafíței; pl. zarafíțe

zarafiței
ZARAFÍȚĂ, zarafițe, s. f. (Pop.) Soția zarafului. – Zaraf + suf. -iță.

DOOM

zarafíță (pop.) s. f., g.-d. art. zarafíței; pl. zarafíțe

zarafițele
ZARAFÍȚĂ, zarafițe, s. f. (Pop.) Soția zarafului. – Zaraf + suf. -iță.

DOOM

zarafíță (pop.) s. f., g.-d. art. zarafíței; pl. zarafíțe

zarafițelor
ZARAFÍȚĂ, zarafițe, s. f. (Pop.) Soția zarafului. – Zaraf + suf. -iță.

DOOM

zarafíță (pop.) s. f., g.-d. art. zarafíței; pl. zarafíțe

zarafițo
ZARAFÍȚĂ, zarafițe, s. f. (Pop.) Soția zarafului. – Zaraf + suf. -iță.

DOOM

zarafíță (pop.) s. f., g.-d. art. zarafíței; pl. zarafíțe

zaraflâc
ZARAFLẤC s. n. Zărăfie; camătă. (din zaraf)

zaraflâcul
ZARAFLẤC s. n. Zărăfie; camătă. (din zaraf)

zaraflâcului
ZARAFLẤC s. n. Zărăfie; camătă. (din zaraf)

zaraflâcuri
ZARAFLẤC s. n. Zărăfie; camătă. (din zaraf)

zaraflâcurile
ZARAFLẤC s. n. Zărăfie; camătă. (din zaraf)

zaraflâcurilor
ZARAFLẤC s. n. Zărăfie; camătă. (din zaraf)

zaraflîc
ZARAFLẤC s. n. Zărăfie; camătă. (din zaraf)

zaraflîcul
ZARAFLẤC s. n. Zărăfie; camătă. (din zaraf)

zaraflîcului
ZARAFLẤC s. n. Zărăfie; camătă. (din zaraf)

zaraflîcuri
ZARAFLẤC s. n. Zărăfie; camătă. (din zaraf)

zaraflîcurile
ZARAFLẤC s. n. Zărăfie; camătă. (din zaraf)

zaraflîcurilor
ZARAFLẤC s. n. Zărăfie; camătă. (din zaraf)

zaraful
ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.

DOOM

zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi

zarafule
ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.

DOOM

zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi

zarafului
ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.

DOOM

zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi

zaraphanea
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.

DOOM

tarapaná (înv.) s. f., art. tarapanáua, g.-d. art. tarapanálei; pl. tarapanále, art. tarapanálele

zaratit
ZARATÍT s. n. Carbonat bazic de nichel natural, de culoare verde. – Din fr. zaratite.

DOOM

zaratít s. n.

zaratitul
ZARATÍT s. n. Carbonat bazic de nichel natural, de culoare verde. – Din fr. zaratite.

DOOM

zaratít s. n.

zaratitului
ZARATÍT s. n. Carbonat bazic de nichel natural, de culoare verde. – Din fr. zaratite.

DOOM

zaratít s. n.

zaratituri
ZARATÍT s. n. Carbonat bazic de nichel natural, de culoare verde. – Din fr. zaratite.

DOOM

zaratít s. n.

zaratiturile
ZARATÍT s. n. Carbonat bazic de nichel natural, de culoare verde. – Din fr. zaratite.

DOOM

zaratít s. n.

zaratiturilor
ZARATÍT s. n. Carbonat bazic de nichel natural, de culoare verde. – Din fr. zaratite.

DOOM

zaratít s. n.

zarba
ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din tc. zerbaf.

DOOM

zarpá (înv., reg.) s. f., art. zarpáua, g.-d. art. zarpálei; pl. zarpále, art. zarpálele

zardava
ZERDAVÁ, zerdavále, s. f. (Var.) Zardava. (din tc. zerdeva)

zare
ZÁRE, zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. În zare sau (rar) în zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ♦ (La pl.) Văzduh. 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase; rază. 3. Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) așezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mică de... ♦ Zori de ziuă, zorii zilei. 3. Culme, creastă, coamă, vârf. – Din sl. zarja.

DOOM

záre (orizont, rază) s. f. g.-d. art. zắrii; pl. zări

zarea
ZÁRE, zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. În zare sau (rar) în zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ♦ (La pl.) Văzduh. 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase; rază. 3. Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) așezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mică de... ♦ Zori de ziuă, zorii zilei. 3. Culme, creastă, coamă, vârf. – Din sl. zarja.

DOOM

záre (orizont, rază) s. f. g.-d. art. zắrii; pl. zări

zarf
ZARF, zarfuri, s. n. (Înv.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea felegeanul sau paharul cu ceai. – Din tc. zarf.

DOOM

zarf (înv.) s. n., pl. zárfuri

zarful
ZARF, zarfuri, s. n. (Înv.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea felegeanul sau paharul cu ceai. – Din tc. zarf.

DOOM

zarf (înv.) s. n., pl. zárfuri

zarfului
ZARF, zarfuri, s. n. (Înv.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea felegeanul sau paharul cu ceai. – Din tc. zarf.

DOOM

zarf (înv.) s. n., pl. zárfuri

zarfuri
ZARF, zarfuri, s. n. (Înv.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea felegeanul sau paharul cu ceai. – Din tc. zarf.

DOOM

zarf (înv.) s. n., pl. zárfuri

zarfurile
ZARF, zarfuri, s. n. (Înv.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea felegeanul sau paharul cu ceai. – Din tc. zarf.

DOOM

zarf (înv.) s. n., pl. zárfuri

zarfurilor
ZARF, zarfuri, s. n. (Înv.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea felegeanul sau paharul cu ceai. – Din tc. zarf.

DOOM

zarf (înv.) s. n., pl. zárfuri

zargan
ZĂRGÁN, zărgani, s. m. Specie de pește marin cu corpul alungit și cilindric, acoperit cu solzi mici, cu fălcile prelungite și cu oasele de culoare verde (Belone belone euxini). – Et. nec.

DOOM

zărgán (specie de pești) s. m., pl. zărgáni

zarif
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarῑf.

DOOM

zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe

zarifa
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarῑf.

DOOM

zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe

zarife
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarῑf.

DOOM

zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe

zarifei
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarῑf.

DOOM

zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe

zarifele
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarῑf.

DOOM

zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe

zarifelor
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarῑf.

DOOM

zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe

zarifi
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarῑf.

DOOM

zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe

zarifii
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarῑf.

DOOM

zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe

zarifilor
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarῑf.

DOOM

zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe

zarifior
ZARIFIÓR, -OÁRĂ, zarifiori, -oare, adj. (Învechit) Diminutiv al lui z a r i f. Într-un copaciu zarifior, Un șoim prins în lățișor. VĂCĂRESCU, la ODOBESCU, S. I 289.

zariflic
ZARIFLẤC s. n. Frumusețe. (din tc. zariflık)

zariflâc
ZARIFLẤC s. n. Frumusețe. (din tc. zariflık)

zariful
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarῑf.

DOOM

zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe

zarifului
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarῑf.

DOOM

zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe

zariște
ZÁRIȘTE, zariști, s. f. 1. Zare, orizont. 2. Luminiș în pădure. – Zare + suf. -iște.

DOOM

záriște (pop., reg.) s. f., g.-d. art. záriștii; pl. záriști

zariștea
ZÁRIȘTE, zariști, s. f. 1. Zare, orizont. 2. Luminiș în pădure. – Zare + suf. -iște.

DOOM

záriște (pop., reg.) s. f., g.-d. art. záriștii; pl. záriști

zariști
ZÁRIȘTE, zariști, s. f. 1. Zare, orizont. 2. Luminiș în pădure. – Zare + suf. -iște.

DOOM

záriște (pop., reg.) s. f., g.-d. art. záriștii; pl. záriști

zariștii
ZÁRIȘTE, zariști, s. f. 1. Zare, orizont. 2. Luminiș în pădure. – Zare + suf. -iște.

DOOM

záriște (pop., reg.) s. f., g.-d. art. záriștii; pl. záriști

zariștile
ZÁRIȘTE, zariști, s. f. 1. Zare, orizont. 2. Luminiș în pădure. – Zare + suf. -iște.

DOOM

záriște (pop., reg.) s. f., g.-d. art. záriștii; pl. záriști

zariștilor
ZÁRIȘTE, zariști, s. f. 1. Zare, orizont. 2. Luminiș în pădure. – Zare + suf. -iște.

DOOM

záriște (pop., reg.) s. f., g.-d. art. záriștii; pl. záriști

zarnacadea
ZARNACADEÁ, zarnacadele, s. f. (Bot.; reg.) Narcisă. – Din tc. zerenkadá.

DOOM

zarnacadeá s. f., art. zarnacadeáua, g.-d. art. zarnacadélei; pl. zarnacadéle, art. zarnacadélele

zarnacadeaua
ZARNACADEÁ, zarnacadele, s. f. (Bot.; reg.) Narcisă. – Din tc. zerenkadá.

DOOM

zarnacadeá s. f., art. zarnacadeáua, g.-d. art. zarnacadélei; pl. zarnacadéle, art. zarnacadélele

zarnacadele
ZARNACADEÁ, zarnacadele, s. f. (Bot.; reg.) Narcisă. – Din tc. zerenkadá.

DOOM

zarnacadeá s. f., art. zarnacadeáua, g.-d. art. zarnacadélei; pl. zarnacadéle, art. zarnacadélele

zarnacadelei
ZARNACADEÁ, zarnacadele, s. f. (Bot.; reg.) Narcisă. – Din tc. zerenkadá.

DOOM

zarnacadeá s. f., art. zarnacadeáua, g.-d. art. zarnacadélei; pl. zarnacadéle, art. zarnacadélele

zarnacadelele
ZARNACADEÁ, zarnacadele, s. f. (Bot.; reg.) Narcisă. – Din tc. zerenkadá.

DOOM

zarnacadeá s. f., art. zarnacadeáua, g.-d. art. zarnacadélei; pl. zarnacadéle, art. zarnacadélele

zarnacadelelor
ZARNACADEÁ, zarnacadele, s. f. (Bot.; reg.) Narcisă. – Din tc. zerenkadá.

DOOM

zarnacadeá s. f., art. zarnacadeáua, g.-d. art. zarnacadélei; pl. zarnacadéle, art. zarnacadélele

zarpa
ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din tc. zerbaf.

DOOM

zarpá (înv., reg.) s. f., art. zarpáua, g.-d. art. zarpálei; pl. zarpále, art. zarpálele

zarpalatec
ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec.

DOOM

zărpălátic (reg.) adj. m., pl. zărpălátici; f. zărpălátică, pl. zărpălátice

zarpalatic
ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec.

DOOM

zărpălátic (reg.) adj. m., pl. zărpălátici; f. zărpălátică, pl. zărpălátice

zarpale
ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din tc. zerbaf.

DOOM

zarpá (înv., reg.) s. f., art. zarpáua, g.-d. art. zarpálei; pl. zarpále, art. zarpálele

zarpalei
ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din tc. zerbaf.

DOOM

zarpá (înv., reg.) s. f., art. zarpáua, g.-d. art. zarpálei; pl. zarpále, art. zarpálele

zarpalele
ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din tc. zerbaf.

DOOM

zarpá (înv., reg.) s. f., art. zarpáua, g.-d. art. zarpálei; pl. zarpále, art. zarpálele

zarpalelor
ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din tc. zerbaf.

DOOM

zarpá (înv., reg.) s. f., art. zarpáua, g.-d. art. zarpálei; pl. zarpále, art. zarpálele

zarpaua
ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din tc. zerbaf.

DOOM

zarpá (înv., reg.) s. f., art. zarpáua, g.-d. art. zarpálei; pl. zarpále, art. zarpálele

zarul
ZAR², zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

DOOM

zar s. n., pl. záruri

zarul
ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase folosit la unele jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

DOOM

zar s. n., pl. záruri

zarului
ZAR², zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

DOOM

zar s. n., pl. záruri

zarului
ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase folosit la unele jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

DOOM

zar s. n., pl. záruri

zaruri
ZAR², zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

DOOM

zar s. n., pl. záruri

zaruri
ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase folosit la unele jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

DOOM

zar s. n., pl. záruri

zarurile
ZAR², zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

DOOM

zar s. n., pl. záruri

zarurile
ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase folosit la unele jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

DOOM

zar s. n., pl. záruri

zarurilor
ZAR², zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

DOOM

zar s. n., pl. záruri

zarurilor
ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase folosit la unele jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

DOOM

zar s. n., pl. záruri

zarva
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceava. – Cf. ucr. zarva.

DOOM

zárvă s. f., g.-d. art. zárvei

zarvagiu
ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. (Pop.) Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu.

DOOM

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii)

zarve
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceava. – Cf. ucr. zarva.

DOOM

zárvă s. f., g.-d. art. zárvei

zarvei
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceava. – Cf. ucr. zarva.

DOOM

zárvă s. f., g.-d. art. zárvei

zarvura
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceava. – Cf. ucr. zarva.

DOOM

zárvă s. f., g.-d. art. zárvei

zarvuri
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceava. – Cf. ucr. zarva.

DOOM

zárvă s. f., g.-d. art. zárvei

zarvurii
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceava. – Cf. ucr. zarva.

DOOM

zárvă s. f., g.-d. art. zárvei

zarvurile
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceava. – Cf. ucr. zarva.

DOOM

zárvă s. f., g.-d. art. zárvei

zarvurilor
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceava. – Cf. ucr. zarva.

DOOM

zárvă s. f., g.-d. art. zárvei

zarzachie
ZARZACHÍE, zarzachii, s. f. (Popular) Loc plantat cu zarzări. Cine s-o găsi... Mie ca să-mi facă Sus -vie pe mare... jur prejur de vie Gutui și lămîie Și cu zarsachie. PĂSCULESCU, L. P. 160.

zarzale
ZARȚÁLE s. f. pl. (Olt.) Ochelari. (din sb. zrcalo = oglindă)

zarzală
ZÁRZĂRĂ, zarzăre, s. f. 1. Fructul zarzărului (1). 2. (Reg.) Fructul corcodușului. – Din bg. zarzala, zarzalija.

DOOM

zárzără s. f., g.-d. art. zárzărei; pl. zárzăre

zarzam
SARSÁM s. n. v. țarțam.

DOOM

țarțám (reg.) s. n., pl. țarțámuri

zarzar
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

DOOM

zárzăr s. m., pl. zárzări

zarzara
ZÁRZĂRĂ, zarzăre, s. f. 1. Fructul zarzărului (1). 2. (Reg.) Fructul corcodușului. – Din bg. zarzala, zarzalija.

DOOM

zárzără s. f., g.-d. art. zárzărei; pl. zárzăre

zarzavagii
ZARZAVAGÍU, zarzavagii, s. m. Negustor de zarzavat; grădinar care cultivă zarzavaturi. – Din tc. zerzevatçi.

DOOM

zarzavagíu s. m., art. zarzavagíul; pl. zarzavagíi, art. zarzavagíii (-gi-ii)

zarzavagiii
ZARZAVAGÍU, zarzavagii, s. m. Negustor de zarzavat; grădinar care cultivă zarzavaturi. – Din tc. zerzevatçi.

DOOM

zarzavagíu s. m., art. zarzavagíul; pl. zarzavagíi, art. zarzavagíii (-gi-ii)

zarzavagiilor
ZARZAVAGÍU, zarzavagii, s. m. Negustor de zarzavat; grădinar care cultivă zarzavaturi. – Din tc. zerzevatçi.

DOOM

zarzavagíu s. m., art. zarzavagíul; pl. zarzavagíi, art. zarzavagíii (-gi-ii)

zarzavagioaica
ZARZAVAGIOÁICĂ, zarzavagioaice, s. f. Negustoreasă de zarzavat. – Zarzavagiu + suf. -oaică.

DOOM

zarzavagioáică s. f., g.-d. art. zarzavagioáicei; pl. zarzavagioáice

zarzavagioaice
ZARZAVAGIOÁICĂ, zarzavagioaice, s. f. Negustoreasă de zarzavat. – Zarzavagiu + suf. -oaică.

DOOM

zarzavagioáică s. f., g.-d. art. zarzavagioáicei; pl. zarzavagioáice

zarzavagioaicei
ZARZAVAGIOÁICĂ, zarzavagioaice, s. f. Negustoreasă de zarzavat. – Zarzavagiu + suf. -oaică.

DOOM

zarzavagioáică s. f., g.-d. art. zarzavagioáicei; pl. zarzavagioáice

zarzavagioaicele
ZARZAVAGIOÁICĂ, zarzavagioaice, s. f. Negustoreasă de zarzavat. – Zarzavagiu + suf. -oaică.

DOOM

zarzavagioáică s. f., g.-d. art. zarzavagioáicei; pl. zarzavagioáice

zarzavagioaicelor
ZARZAVAGIOÁICĂ, zarzavagioaice, s. f. Negustoreasă de zarzavat. – Zarzavagiu + suf. -oaică.

DOOM

zarzavagioáică s. f., g.-d. art. zarzavagioáicei; pl. zarzavagioáice

zarzavagioaico
ZARZAVAGIOÁICĂ, zarzavagioaice, s. f. Negustoreasă de zarzavat. – Zarzavagiu + suf. -oaică.

DOOM

zarzavagioáică s. f., g.-d. art. zarzavagioáicei; pl. zarzavagioáice

zarzavagiu
ZARZAVAGÍU, zarzavagii, s. m. Negustor de zarzavat; grădinar care cultivă zarzavaturi. – Din tc. zerzevatçi.

DOOM

zarzavagíu s. m., art. zarzavagíul; pl. zarzavagíi, art. zarzavagíii (-gi-ii)

zarzavagiul
ZARZAVAGÍU, zarzavagii, s. m. Negustor de zarzavat; grădinar care cultivă zarzavaturi. – Din tc. zerzevatçi.

DOOM

zarzavagíu s. m., art. zarzavagíul; pl. zarzavagíi, art. zarzavagíii (-gi-ii)

zarzavagiule
ZARZAVAGÍU, zarzavagii, s. m. Negustor de zarzavat; grădinar care cultivă zarzavaturi. – Din tc. zerzevatçi.

DOOM

zarzavagíu s. m., art. zarzavagíul; pl. zarzavagíi, art. zarzavagíii (-gi-ii)

zarzavagiului
ZARZAVAGÍU, zarzavagii, s. m. Negustor de zarzavat; grădinar care cultivă zarzavaturi. – Din tc. zerzevatçi.

DOOM

zarzavagíu s. m., art. zarzavagíul; pl. zarzavagíi, art. zarzavagíii (-gi-ii)

zarzavat
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zerzevat.

DOOM

zarzavát s. n. pl. zarzaváturi

zarzavatul
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zerzevat.

DOOM

zarzavát s. n. pl. zarzaváturi

zarzavatului
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zerzevat.

DOOM

zarzavát s. n. pl. zarzaváturi

zarzavaturi
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zerzevat.

DOOM

zarzavát s. n. pl. zarzaváturi

zarzavaturile
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zerzevat.

DOOM

zarzavát s. n. pl. zarzaváturi

zarzavaturilor
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zerzevat.

DOOM

zarzavát s. n. pl. zarzaváturi

zarzer
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

DOOM

zárzăr s. m., pl. zárzări

zarzeră
ZÁRZĂRĂ, zarzăre, s. f. 1. Fructul zarzărului (1). 2. (Reg.) Fructul corcodușului. – Din bg. zarzala, zarzalija.

DOOM

zárzără s. f., g.-d. art. zárzărei; pl. zárzăre

zarzină
ZÁRZĂRĂ, zarzăre, s. f. 1. Fructul zarzărului (1). 2. (Reg.) Fructul corcodușului. – Din bg. zarzala, zarzalija.

DOOM

zárzără s. f., g.-d. art. zárzărei; pl. zárzăre

zarzun
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

DOOM

zárzăr s. m., pl. zárzări

zarzăl
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

DOOM

zárzăr s. m., pl. zárzări

zarzăn
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

DOOM

zárzăr s. m., pl. zárzări

zarzănă
ZÁRZĂRĂ, zarzăre, s. f. 1. Fructul zarzărului (1). 2. (Reg.) Fructul corcodușului. – Din bg. zarzala, zarzalija.

DOOM

zárzără s. f., g.-d. art. zárzărei; pl. zárzăre

zarzăre
ZÁRZĂRĂ, zarzăre, s. f. 1. Fructul zarzărului (1). 2. (Reg.) Fructul corcodușului. – Din bg. zarzala, zarzalija.

DOOM

zárzără s. f., g.-d. art. zárzărei; pl. zárzăre

zarzărei
ZÁRZĂRĂ, zarzăre, s. f. 1. Fructul zarzărului (1). 2. (Reg.) Fructul corcodușului. – Din bg. zarzala, zarzalija.

DOOM

zárzără s. f., g.-d. art. zárzărei; pl. zárzăre

zarzărel
ZĂRZĂRÉL, zarzărei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zarzăr; zărzăraș. – Zarzăr + suf. -el.

DOOM

zărzărél (pop.) s. m., pl. zarzăréi, art. zărzăréii

zarzărele
ZÁRZĂRĂ, zarzăre, s. f. 1. Fructul zarzărului (1). 2. (Reg.) Fructul corcodușului. – Din bg. zarzala, zarzalija.

DOOM

zárzără s. f., g.-d. art. zárzărei; pl. zárzăre

zarzărelor
ZÁRZĂRĂ, zarzăre, s. f. 1. Fructul zarzărului (1). 2. (Reg.) Fructul corcodușului. – Din bg. zarzala, zarzalija.

DOOM

zárzără s. f., g.-d. art. zárzărei; pl. zárzăre

zarzări
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

DOOM

zárzăr s. m., pl. zárzări

zarzării
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

DOOM

zárzăr s. m., pl. zárzări

zarzărilor
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

DOOM

zárzăr s. m., pl. zárzări

zarzărul
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

DOOM

zárzăr s. m., pl. zárzări

zarzărului
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

DOOM

zárzăr s. m., pl. zárzări

zară
ZAR², zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

DOOM

zar s. n., pl. záruri

zară
ZÁRĂ s. f. (Pop.) Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul. – Cf. alb. dhallë.

DOOM

záră (lichid) (pop.) s. f., g.-d. art. zárei

zarțale
ZARȚÁLE s. f. pl. (Olt.) Ochelari. (din sb. zrcalo = oglindă)

zas
ZAȚ, zațuri, s. n. 1. Substanță depusă pe fundul unui vas cu cafea; drojdie (1). 2. Text cules cu litere de plumb și așezat în forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipărit. – Din germ. Satz.

DOOM

zaț s. n., pl. záțuri

zasc
ZASC, zascuri, s. n. Fiecare dintre căpătîiele de lemn, pe care se așază buțile în pivniță; podval.

zaschiu
SASCHÍU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). – Din magh. szászfü.

DOOM

!saschíu s. m., art. saschíul; pl. saschíi

zastup
ZASTÚP, zastupuri, s. n. (Reg.) Hârleț mare folosit la săpat pe fundul bălților. – Din rus., ucr. zastup.

DOOM

zastúp (reg.) s. n., pl. zastúpuri

zastupul
ZASTÚP, zastupuri, s. n. (Reg.) Hârleț mare folosit la săpat pe fundul bălților. – Din rus., ucr. zastup.

DOOM

zastúp (reg.) s. n., pl. zastúpuri

zastupului
ZASTÚP, zastupuri, s. n. (Reg.) Hârleț mare folosit la săpat pe fundul bălților. – Din rus., ucr. zastup.

DOOM

zastúp (reg.) s. n., pl. zastúpuri

zastupuri
ZASTÚP, zastupuri, s. n. (Reg.) Hârleț mare folosit la săpat pe fundul bălților. – Din rus., ucr. zastup.

DOOM

zastúp (reg.) s. n., pl. zastúpuri

zastupurile
ZASTÚP, zastupuri, s. n. (Reg.) Hârleț mare folosit la săpat pe fundul bălților. – Din rus., ucr. zastup.

DOOM

zastúp (reg.) s. n., pl. zastúpuri

zastupurilor
ZASTÚP, zastupuri, s. n. (Reg.) Hârleț mare folosit la săpat pe fundul bălților. – Din rus., ucr. zastup.

DOOM

zastúp (reg.) s. n., pl. zastúpuri

zastâmp
ZĂSTÎ́MP, zăstîmpuri, s. n. (Rar) Răstimp. Un zăstîmp de răsuflet, și valurile reîncep. VLAHUȚĂ, la CADE. În acest zăstîmp leșii intrară în țară. Ei puseră domn pe Simeon Movilă. ISPIRESCU, M. V. 54.

zat
ZAȚ, zațuri, s. n. 1. Substanță depusă pe fundul unui vas cu cafea; drojdie (1). 2. Text cules cu litere de plumb și așezat în forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipărit. – Din germ. Satz.

DOOM

zaț s. n., pl. záțuri

zatcă
zátcă (zắtci), s. f. – Întinzător al urzelii. – Var. zapcă. Origine incertă; negreșit provenind în ultimă instanță din sl. zadĭ „înapoi”. În Banat și Olt.

zaton
ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

DOOM

zătón (reg.) s. n., pl. zătoáne

zatoni
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

DOOM

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zator
zătór (-oáre), s. n. – Țîță întărită a scroafei. – Var. zătorci, f. pl. Sb., cr. zatore (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). În Banat și Olt.

zaua
ZEA s. f. v. za².

DOOM

za² s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

zaur
zaur, zaure s. n. (intl., înv.) gălăgie, gâlceavă, ceartă, scandal.

zaur
-ZAUR Element secund de compunere savantă cu semnificația „reptilă”. [Var. -saur. / < fr. -saure, cf. gr. sauros].

zavatră
ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

DOOM

zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi

zaveadă
ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

DOOM

zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi

zaveasă
ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

DOOM

zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi

zaveazdă
ZVEÁZDĂ, zvézde, s. f. (Rel.) Stea de argint purtată deasupra patenei. (din sl. zvĕzda = stea)

zavelcă
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

DOOM

zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

zavera
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. Nume dat Revoluției de la 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în Țările Române); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din sb., bg. zavera.

DOOM

zavéră (înv.) s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére

zavere
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. Nume dat Revoluției de la 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în Țările Române); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din sb., bg. zavera.

DOOM

zavéră (înv.) s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére

zaverei
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. Nume dat Revoluției de la 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în Țările Române); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din sb., bg. zavera.

DOOM

zavéră (înv.) s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére

zaverele
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. Nume dat Revoluției de la 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în Țările Române); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din sb., bg. zavera.

DOOM

zavéră (înv.) s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére

zaverelor
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. Nume dat Revoluției de la 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în Țările Române); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din sb., bg. zavera.

DOOM

zavéră (înv.) s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére

zavergii
ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu.

DOOM

zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii (-gi-ii)

zavergiii
ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu.

DOOM

zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii (-gi-ii)

zavergiilor
ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu.

DOOM

zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii (-gi-ii)

zavergisea
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergiseai
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergiseam
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisească
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergiseau
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergiseați
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisesc
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisește
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisești
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisi
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisii
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisim
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisind
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisire
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisire
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisiră
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisirăm
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisirăți
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisise
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisisem
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisiseră
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisiserăm
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisiserăți
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisiseși
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisiseți
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisit
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisiși
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisiți
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergiu
ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu.

DOOM

zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii (-gi-ii)

zavergiul
ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu.

DOOM

zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii (-gi-ii)

zavergiule
ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu.

DOOM

zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii (-gi-ii)

zavergiului
ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu.

DOOM

zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii (-gi-ii)

zaverisi
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zaverisire
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

DOOM

zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavesca
ZAVÉSCĂ s. f. (Înv.) Taxă specială plătită vistieriei în evul mediu, în Moldova, pentru redeschiderea unui proces. – Et. nec.

DOOM

zavéscă (înv.) s. f., g.-d. art. zavéștii

zaveză
ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

DOOM

zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi

zavești
ZAVÉSCĂ s. f. (Înv.) Taxă specială plătită vistieriei în evul mediu, în Moldova, pentru redeschiderea unui proces. – Et. nec.

DOOM

zavéscă (înv.) s. f., g.-d. art. zavéștii

zaveștii
ZAVÉSCĂ s. f. (Înv.) Taxă specială plătită vistieriei în evul mediu, în Moldova, pentru redeschiderea unui proces. – Et. nec.

DOOM

zavéscă (înv.) s. f., g.-d. art. zavéștii

zavisliv
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavisnic
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavist
ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și pop.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĭ.

DOOM

zavístie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavístia (-ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (-ti-i-)

zavisti
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistia
ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și pop.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĭ.

DOOM

zavístie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavístia (-ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (-ti-i-)

zavistic
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistie
ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și pop.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĭ.

DOOM

zavístie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavístia (-ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (-ti-i-)

zavistiei
ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și pop.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĭ.

DOOM

zavístie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavístia (-ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (-ti-i-)

zavistii
ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și pop.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĭ.

DOOM

zavístie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavístia (-ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (-ti-i-)

zavistii
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistiile
ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și pop.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĭ.

DOOM

zavístie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavístia (-ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (-ti-i-)

zavistiilor
ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și pop.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĭ.

DOOM

zavístie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavístia (-ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (-ti-i-)

zavistiire
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistiit
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistioasa
ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -ti-os] – Zavistie + suf. -os.

DOOM

zavistiós (înv., reg.) (-ti-os) adj. m., pl. zavistióși; f. zavistioásă, pl. zavistioáse

zavistioase
ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -ti-os] – Zavistie + suf. -os.

DOOM

zavistiós (înv., reg.) (-ti-os) adj. m., pl. zavistióși; f. zavistioásă, pl. zavistioáse

zavistioasei
ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -ti-os] – Zavistie + suf. -os.

DOOM

zavistiós (înv., reg.) (-ti-os) adj. m., pl. zavistióși; f. zavistioásă, pl. zavistioáse

zavistioasele
ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -ti-os] – Zavistie + suf. -os.

DOOM

zavistiós (înv., reg.) (-ti-os) adj. m., pl. zavistióși; f. zavistioásă, pl. zavistioáse

zavistioaselor
ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -ti-os] – Zavistie + suf. -os.

DOOM

zavistiós (înv., reg.) (-ti-os) adj. m., pl. zavistióși; f. zavistioásă, pl. zavistioáse

zavistios
ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -ti-os] – Zavistie + suf. -os.

DOOM

zavistiós (înv., reg.) (-ti-os) adj. m., pl. zavistióși; f. zavistioásă, pl. zavistioáse

zavistiosul
ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -ti-os] – Zavistie + suf. -os.

DOOM

zavistiós (înv., reg.) (-ti-os) adj. m., pl. zavistióși; f. zavistioásă, pl. zavistioáse

zavistiosului
ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -ti-os] – Zavistie + suf. -os.

DOOM

zavistiós (înv., reg.) (-ti-os) adj. m., pl. zavistióși; f. zavistioásă, pl. zavistioáse

zavistioși
ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -ti-os] – Zavistie + suf. -os.

DOOM

zavistiós (înv., reg.) (-ti-os) adj. m., pl. zavistióși; f. zavistioásă, pl. zavistioáse

zavistioșii
ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -ti-os] – Zavistie + suf. -os.

DOOM

zavistiós (înv., reg.) (-ti-os) adj. m., pl. zavistióși; f. zavistioásă, pl. zavistioáse

zavistioșilor
ZAVISTIÓS, -OÁSĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -ti-os] – Zavistie + suf. -os.

DOOM

zavistiós (înv., reg.) (-ti-os) adj. m., pl. zavistióși; f. zavistioásă, pl. zavistioáse

zavistliv
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistnic
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistnica
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistnice
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistnicei
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistnicele
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistnicelor
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistnici
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistnicia
ZAVISTNICÍE, zavistnicii, s. f. (Înv.) Zavistie. – Zavistnic + suf. -ie.

DOOM

zavistnicíe (înv.) (-vist-ni-) s. f., art. zavistnicía, g.-d. art. zavistnicíei; pl. zavistnicíi, art. zavistnicíile

zavistnicie
ZAVISTNICÍE, zavistnicii, s. f. (Înv.) Zavistie. – Zavistnic + suf. -ie.

DOOM

zavistnicíe (înv.) (-vist-ni-) s. f., art. zavistnicía, g.-d. art. zavistnicíei; pl. zavistnicíi, art. zavistnicíile

zavistniciei
ZAVISTNICÍE, zavistnicii, s. f. (Înv.) Zavistie. – Zavistnic + suf. -ie.

DOOM

zavistnicíe (înv.) (-vist-ni-) s. f., art. zavistnicía, g.-d. art. zavistnicíei; pl. zavistnicíi, art. zavistnicíile

zavistnicii
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistnicii
ZAVISTNICÍE, zavistnicii, s. f. (Înv.) Zavistie. – Zavistnic + suf. -ie.

DOOM

zavistnicíe (înv.) (-vist-ni-) s. f., art. zavistnicía, g.-d. art. zavistnicíei; pl. zavistnicíi, art. zavistnicíile

zavistniciile
ZAVISTNICÍE, zavistnicii, s. f. (Înv.) Zavistie. – Zavistnic + suf. -ie.

DOOM

zavistnicíe (înv.) (-vist-ni-) s. f., art. zavistnicía, g.-d. art. zavistnicíei; pl. zavistnicíi, art. zavistnicíile

zavistniciilor
ZAVISTNICÍE, zavistnicii, s. f. (Înv.) Zavistie. – Zavistnic + suf. -ie.

DOOM

zavistnicíe (înv.) (-vist-ni-) s. f., art. zavistnicía, g.-d. art. zavistnicíei; pl. zavistnicíi, art. zavistnicíile

zavistnicilor
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistnicul
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistnicului
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistos
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

DOOM

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistru
ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și pop.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĭ.

DOOM

zavístie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavístia (-ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (-ti-i-)

zavistu
ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și pop.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĭ.

DOOM

zavístie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavístia (-ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (-ti-i-)

zavistui
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuia
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiai
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiam
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiască
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiau
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiați
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiesc
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiește
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiești
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuii
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuim
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuind
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuire
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuire
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiră
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuirăm
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuirăți
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuise
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuisem
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiseră
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiserăm
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiserăți
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiseși
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiseți
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuit
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuit
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuitoare
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

DOOM

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuitoarea
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

DOOM

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuitoarei
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

DOOM

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuitoarele
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

DOOM

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuitoarelor
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

DOOM

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuitor
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

DOOM

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuitori
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

DOOM

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuitorii
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

DOOM

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuitorilor
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

DOOM

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuitorul
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

DOOM

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuitorului
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

DOOM

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuiși
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuiți
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

DOOM

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavod
ZĂVÓD¹, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Din rus. zavod.

DOOM

zăvód² (așezare) (reg.) s. n., pl. zăvóduri

zavrac
ZABRÁC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Cf. rus. zabrak.

DOOM

zabrác (înv.) (za-brac) s. n.

zavragii
ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. (Pop.) Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu.

DOOM

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii)

zavragiii
ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. (Pop.) Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu.

DOOM

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii)

zavragiilor
ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. (Pop.) Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu.

DOOM

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii)

zavragioaica
ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. (Pop.) Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari); soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.

DOOM

zavragioáică (pop.) (za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioáicei; pl. zavragioáice

zavragioaice
ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. (Pop.) Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari); soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.

DOOM

zavragioáică (pop.) (za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioáicei; pl. zavragioáice

zavragioaicei
ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. (Pop.) Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari); soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.

DOOM

zavragioáică (pop.) (za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioáicei; pl. zavragioáice

zavragioaicele
ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. (Pop.) Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari); soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.

DOOM

zavragioáică (pop.) (za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioáicei; pl. zavragioáice

zavragioaicelor
ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. (Pop.) Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari); soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.

DOOM

zavragioáică (pop.) (za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioáicei; pl. zavragioáice

zavragioaico
ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. (Pop.) Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari); soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.

DOOM

zavragioáică (pop.) (za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioáicei; pl. zavragioáice

zavragiu
ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. (Pop.) Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu.

DOOM

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii)

zavragiul
ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. (Pop.) Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu.

DOOM

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii)

zavragiule
ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. (Pop.) Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu.

DOOM

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii)

zavragiului
ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. (Pop.) Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu.

DOOM

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii)

zațc
ZASC, zascuri, s. n. Fiecare dintre căpătîiele de lemn, pe care se așază buțile în pivniță; podval.

zațul
ZAȚ, zațuri, s. n. 1. Substanță depusă pe fundul unui vas cu cafea; drojdie (1). 2. Text cules cu litere de plumb și așezat în forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipărit. – Din germ. Satz.

DOOM

zaț s. n., pl. záțuri

zațului
ZAȚ, zațuri, s. n. 1. Substanță depusă pe fundul unui vas cu cafea; drojdie (1). 2. Text cules cu litere de plumb și așezat în forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipărit. – Din germ. Satz.

DOOM

zaț s. n., pl. záțuri

zațuri
ZAȚ, zațuri, s. n. 1. Substanță depusă pe fundul unui vas cu cafea; drojdie (1). 2. Text cules cu litere de plumb și așezat în forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipărit. – Din germ. Satz.

DOOM

zaț s. n., pl. záțuri

zațurile
ZAȚ, zațuri, s. n. 1. Substanță depusă pe fundul unui vas cu cafea; drojdie (1). 2. Text cules cu litere de plumb și așezat în forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipărit. – Din germ. Satz.

DOOM

zaț s. n., pl. záțuri

zațurilor
ZAȚ, zațuri, s. n. 1. Substanță depusă pe fundul unui vas cu cafea; drojdie (1). 2. Text cules cu litere de plumb și așezat în forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipărit. – Din germ. Satz.

DOOM

zaț s. n., pl. záțuri