xif
XIFO- Element prim de compunere savantă cu sensul „sabie”. [< fr. xipho-, it. xifo-, cf. gr. xiphos].
xifia
XIFÍE s.f. Animal cetaceu; pește-sabie. [Gen. -iei. / cf. fr. xiphias, gr. xiphos – sabie].
xifie
XIFÍE s.f. Animal cetaceu; pește-sabie. [Gen. -iei. / cf. fr. xiphias, gr. xiphos – sabie].
xifiei
XIFÍE s.f. Animal cetaceu; pește-sabie. [Gen. -iei. / cf. fr. xiphias, gr. xiphos – sabie].
xifii
XIFÍE s.f. Animal cetaceu; pește-sabie. [Gen. -iei. / cf. fr. xiphias, gr. xiphos – sabie].
xifo
XIFO- Element prim de compunere savantă cu sensul „sabie”. [< fr. xipho-, it. xifo-, cf. gr. xiphos].
xifodinie
XIFODINÍE s.f. Xifoidalgie. [< fr. xiphodynie].
xifoid
XIFOÍD adj. n. (în expr.) Apendice xifoid = porțiunea inferioară cartilaginoasă a sternului. DOOM
xifoíd1
\n(cartilaj ~)
\nadj. m.;
\npl. f. xifoíde
xifoid
XIFOÍD, xifoide, s. n. Cartilaj de forma unui vârf de sabie, care formează extremitatea inferioară a osului stern. (Adjectival) Cartilaj xifoid. – Din fr xiphoïde. DOOM
xifoíd2
\ns. n.,
\npl. xifoíde
xifoida
XIFOÍD adj. n. (în expr.) Apendice xifoid = porțiunea inferioară cartilaginoasă a sternului. DOOM
xifoíd1
\n(cartilaj ~)
\nadj. m.;
\npl. f. xifoíde
xifoidalgie
XIFOIDALGÍE s.f. (Med.) Durere la nivelul apendicelui xifoid; xifodinie. [Gen. -iei. / < fr. xiphoïdalgie].
xifoide
XIFOÍD adj. n. (în expr.) Apendice xifoid = porțiunea inferioară cartilaginoasă a sternului. DOOM
xifoíd1
\n(cartilaj ~)
\nadj. m.;
\npl. f. xifoíde
xifoidei
XIFOÍD adj. n. (în expr.) Apendice xifoid = porțiunea inferioară cartilaginoasă a sternului. DOOM
xifoíd1
\n(cartilaj ~)
\nadj. m.;
\npl. f. xifoíde
xifoidele
XIFOÍD adj. n. (în expr.) Apendice xifoid = porțiunea inferioară cartilaginoasă a sternului. DOOM
xifoíd1
\n(cartilaj ~)
\nadj. m.;
\npl. f. xifoíde
xifoidelor
XIFOÍD adj. n. (în expr.) Apendice xifoid = porțiunea inferioară cartilaginoasă a sternului. DOOM
xifoíd1
\n(cartilaj ~)
\nadj. m.;
\npl. f. xifoíde
xifoidian
XIFOIDIÁN, -Ă adj. Al apendicelui xifoid. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. xiphoïdien].
xifoidiana
XIFOIDIÁN, -Ă adj. Al apendicelui xifoid. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. xiphoïdien].
xifoidianul
XIFOIDIÁN, -Ă adj. Al apendicelui xifoid. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. xiphoïdien].
xifoidianului
XIFOIDIÁN, -Ă adj. Al apendicelui xifoid. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. xiphoïdien].
xifoidiene
XIFOIDIÁN, -Ă adj. Al apendicelui xifoid. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. xiphoïdien].
xifoidienei
XIFOIDIÁN, -Ă adj. Al apendicelui xifoid. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. xiphoïdien].
xifoidienele
XIFOIDIÁN, -Ă adj. Al apendicelui xifoid. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. xiphoïdien].
xifoidienelor
XIFOIDIÁN, -Ă adj. Al apendicelui xifoid. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. xiphoïdien].
xifoidieni
XIFOIDIÁN, -Ă adj. Al apendicelui xifoid. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. xiphoïdien].
xifoidienii
XIFOIDIÁN, -Ă adj. Al apendicelui xifoid. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. xiphoïdien].
xifoidienilor
XIFOIDIÁN, -Ă adj. Al apendicelui xifoid. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. xiphoïdien].
xifoidită
XIFOIDÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a cartilajului xifoid. [< fr. xiphoïdite].
xifoidul
XIFOÍD adj. n. (în expr.) Apendice xifoid = porțiunea inferioară cartilaginoasă a sternului. DOOM
xifoíd1
\n(cartilaj ~)
\nadj. m.;
\npl. f. xifoíde
xifoidului
XIFOÍD adj. n. (în expr.) Apendice xifoid = porțiunea inferioară cartilaginoasă a sternului. DOOM
xifoíd1
\n(cartilaj ~)
\nadj. m.;
\npl. f. xifoíde
xifoizi
XIFOÍD adj. n. (în expr.) Apendice xifoid = porțiunea inferioară cartilaginoasă a sternului. DOOM
xifoíd1
\n(cartilaj ~)
\nadj. m.;
\npl. f. xifoíde
xifoizii
XIFOÍD adj. n. (în expr.) Apendice xifoid = porțiunea inferioară cartilaginoasă a sternului. DOOM
xifoíd1
\n(cartilaj ~)
\nadj. m.;
\npl. f. xifoíde
xifoizilor
XIFOÍD adj. n. (în expr.) Apendice xifoid = porțiunea inferioară cartilaginoasă a sternului. DOOM
xifoíd1
\n(cartilaj ~)
\nadj. m.;
\npl. f. xifoíde
xil
XILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) lemn”, „lemnos”. [Var. xil-. / < fr. xylo-, it. xilo-, cf. gr. xylon – lemn].
xilan
XILÁN, xilani, s. m. Polizaharidă care se găsește în celulele lignificate ale lemnului, în paie etc. – Din fr. xylane, germ. Xylan, engl. xylan.
xilani
XILÁN, xilani, s. m. Polizaharidă care se găsește în celulele lignificate ale lemnului, în paie etc. – Din fr. xylane, germ. Xylan, engl. xylan.
xilanii
XILÁN, xilani, s. m. Polizaharidă care se găsește în celulele lignificate ale lemnului, în paie etc. – Din fr. xylane, germ. Xylan, engl. xylan.
xilanilor
XILÁN, xilani, s. m. Polizaharidă care se găsește în celulele lignificate ale lemnului, în paie etc. – Din fr. xylane, germ. Xylan, engl. xylan.
xilanul
XILÁN, xilani, s. m. Polizaharidă care se găsește în celulele lignificate ale lemnului, în paie etc. – Din fr. xylane, germ. Xylan, engl. xylan.
xilanului
XILÁN, xilani, s. m. Polizaharidă care se găsește în celulele lignificate ale lemnului, în paie etc. – Din fr. xylane, germ. Xylan, engl. xylan.
xilem
XILÉM s. n. (Bot.) Țesut lemnos alcătuit din vase lemnoase. – Din fr. xylème, germ. Xylem.
xilemul
XILÉM s. n. (Bot.) Țesut lemnos alcătuit din vase lemnoase. – Din fr. xylème, germ. Xylem.
xilemului
XILÉM s. n. (Bot.) Țesut lemnos alcătuit din vase lemnoase. – Din fr. xylème, germ. Xylem.
xilen
XILÉN, xileni, s. m. Hidrocarbură lichidă care se găsește în gudronul de huilă sau în unele fracțiuni de țiței și care se folosește ca solvent în industria lacurilor, a coloranților, a cauciucului etc. – Din fr. xylène. DOOM
xilén (hidrocarbură lichidă) s. m., pl. xiléni
xileni
XILÉN, xileni, s. m. Hidrocarbură lichidă care se găsește în gudronul de huilă sau în unele fracțiuni de țiței și care se folosește ca solvent în industria lacurilor, a coloranților, a cauciucului etc. – Din fr. xylène. DOOM
xilén (hidrocarbură lichidă) s. m., pl. xiléni
xilenii
XILÉN, xileni, s. m. Hidrocarbură lichidă care se găsește în gudronul de huilă sau în unele fracțiuni de țiței și care se folosește ca solvent în industria lacurilor, a coloranților, a cauciucului etc. – Din fr. xylène. DOOM
xilén (hidrocarbură lichidă) s. m., pl. xiléni
xilenilor
XILÉN, xileni, s. m. Hidrocarbură lichidă care se găsește în gudronul de huilă sau în unele fracțiuni de țiței și care se folosește ca solvent în industria lacurilor, a coloranților, a cauciucului etc. – Din fr. xylène. DOOM
xilén (hidrocarbură lichidă) s. m., pl. xiléni
xilenul
XILÉN, xileni, s. m. Hidrocarbură lichidă care se găsește în gudronul de huilă sau în unele fracțiuni de țiței și care se folosește ca solvent în industria lacurilor, a coloranților, a cauciucului etc. – Din fr. xylène. DOOM
xilén (hidrocarbură lichidă) s. m., pl. xiléni
xilenului
XILÉN, xileni, s. m. Hidrocarbură lichidă care se găsește în gudronul de huilă sau în unele fracțiuni de țiței și care se folosește ca solvent în industria lacurilor, a coloranților, a cauciucului etc. – Din fr. xylène. DOOM
xilén (hidrocarbură lichidă) s. m., pl. xiléni
xilidina
XILIDÍNĂ, xilidine, s. f. (Chim.) Amină obținută din xilen folosită la fabricarea unor coloranți. – Din fr. xylidine. DOOM
xilidínă s. (., g.-d. art. xilidínei; pl. xilidíne
xilidine
XILIDÍNĂ, xilidine, s. f. (Chim.) Amină obținută din xilen folosită la fabricarea unor coloranți. – Din fr. xylidine. DOOM
xilidínă s. (., g.-d. art. xilidínei; pl. xilidíne
xilidinei
XILIDÍNĂ, xilidine, s. f. (Chim.) Amină obținută din xilen folosită la fabricarea unor coloranți. – Din fr. xylidine. DOOM
xilidínă s. (., g.-d. art. xilidínei; pl. xilidíne
xilidinele
XILIDÍNĂ, xilidine, s. f. (Chim.) Amină obținută din xilen folosită la fabricarea unor coloranți. – Din fr. xylidine. DOOM
xilidínă s. (., g.-d. art. xilidínei; pl. xilidíne
xilidinelor
XILIDÍNĂ, xilidine, s. f. (Chim.) Amină obținută din xilen folosită la fabricarea unor coloranți. – Din fr. xylidine. DOOM
xilidínă s. (., g.-d. art. xilidínei; pl. xilidíne
xilit
XILÍT s.n. Constituent al cărbunilor bruni inferiori. [< fr. xylite].
xilitul
XILÍT s.n. Constituent al cărbunilor bruni inferiori. [< fr. xylite].
xilitului
XILÍT s.n. Constituent al cărbunilor bruni inferiori. [< fr. xylite].
xilo
XILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) lemn”, „lemnos”. [Var. xil-. / < fr. xylo-, it. xilo-, cf. gr. xylon – lemn].
xiloane
XILÓN s.n. Fibră textilă obținută în (fosta) R. S. Cehoslovacă, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte. [< fr. xilon – nume comercial].
xiloanele
XILÓN s.n. Fibră textilă obținută în (fosta) R. S. Cehoslovacă, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte. [< fr. xilon – nume comercial].
xiloanelor
XILÓN s.n. Fibră textilă obținută în (fosta) R. S. Cehoslovacă, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte. [< fr. xilon – nume comercial].
xilocarp
XILOCÁRP s.n. Fruct tare, uscat, de pădure. [< fr. xylocarpe, cf. gr. xylon – lemn, karpos – fruct].
xilocarpul
XILOCÁRP s.n. Fruct tare, uscat, de pădure. [< fr. xylocarpe, cf. gr. xylon – lemn, karpos – fruct].
xilocarpului
XILOCÁRP s.n. Fruct tare, uscat, de pădure. [< fr. xylocarpe, cf. gr. xylon – lemn, karpos – fruct].
xilofag
XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage. DOOM
xilofág adj. m., pl. xilofági; f. xilofágă, pl. xilofáge
xilofaga
XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage. DOOM
xilofág adj. m., pl. xilofági; f. xilofágă, pl. xilofáge
xilofage
XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage. DOOM
xilofág adj. m., pl. xilofági; f. xilofágă, pl. xilofáge
xilofagei
XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage. DOOM
xilofág adj. m., pl. xilofági; f. xilofágă, pl. xilofáge
xilofagele
XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage. DOOM
xilofág adj. m., pl. xilofági; f. xilofágă, pl. xilofáge
xilofagelor
XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage. DOOM
xilofág adj. m., pl. xilofági; f. xilofágă, pl. xilofáge
xilofagi
XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage. DOOM
xilofág adj. m., pl. xilofági; f. xilofágă, pl. xilofáge
xilofagia
XILOFAGÍE s.f. Acțiunea insectelor xilofage. [Gen. -iei. / < fr. xylophagie].
xilofagie
XILOFAGÍE s.f. Acțiunea insectelor xilofage. [Gen. -iei. / < fr. xylophagie].
xilofagiei
XILOFAGÍE s.f. Acțiunea insectelor xilofage. [Gen. -iei. / < fr. xylophagie].
xilofagii
XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage. DOOM
xilofág adj. m., pl. xilofági; f. xilofágă, pl. xilofáge
xilofagii
XILOFAGÍE s.f. Acțiunea insectelor xilofage. [Gen. -iei. / < fr. xylophagie].
xilofagilor
XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage. DOOM
xilofág adj. m., pl. xilofági; f. xilofágă, pl. xilofáge
xilofagul
XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage. DOOM
xilofág adj. m., pl. xilofági; f. xilofágă, pl. xilofáge
xilofagului
XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage. DOOM
xilofág adj. m., pl. xilofági; f. xilofágă, pl. xilofáge
xilofoane
XILOFÓN, xilofoane, s. n. Instrument muzical de percuție, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează și emit sunete când sunt lovite cu niște ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal. – Din fr. xylophone. DOOM
xilofón s. n., pl. xilofoáne
xilofoanele
XILOFÓN, xilofoane, s. n. Instrument muzical de percuție, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează și emit sunete când sunt lovite cu niște ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal. – Din fr. xylophone. DOOM
xilofón s. n., pl. xilofoáne
xilofoanelor
XILOFÓN, xilofoane, s. n. Instrument muzical de percuție, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează și emit sunete când sunt lovite cu niște ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal. – Din fr. xylophone. DOOM
xilofón s. n., pl. xilofoáne
xilofon
XILOFÓN, xilofoane, s. n. Instrument muzical de percuție, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează și emit sunete când sunt lovite cu niște ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal. – Din fr. xylophone. DOOM
xilofón s. n., pl. xilofoáne
xilofonist
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofoníst s. m., pl. xilofoníști
xilofonista
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofonístă s. f., g.-d. art. xilofonístei; pl. xilofoníste
xilofoniste
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofoníst s. m., pl. xilofoníști
xilofoniste
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofonístă s. f., g.-d. art. xilofonístei; pl. xilofoníste
xilofonistei
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofonístă s. f., g.-d. art. xilofonístei; pl. xilofoníste
xilofonistele
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofonístă s. f., g.-d. art. xilofonístei; pl. xilofoníste
xilofonistelor
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofonístă s. f., g.-d. art. xilofonístei; pl. xilofoníste
xilofonisto
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofonístă s. f., g.-d. art. xilofonístei; pl. xilofoníste
xilofonistul
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofoníst s. m., pl. xilofoníști
xilofonistule
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofoníst s. m., pl. xilofoníști
xilofonistului
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofoníst s. m., pl. xilofoníști
xilofoniști
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofoníst s. m., pl. xilofoníști
xilofoniștii
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofoníst s. m., pl. xilofoníști
xilofoniștilor
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. -ist. DOOM
xilofoníst s. m., pl. xilofoníști
xilofonul
XILOFÓN, xilofoane, s. n. Instrument muzical de percuție, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează și emit sunete când sunt lovite cu niște ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal. – Din fr. xylophone. DOOM
xilofón s. n., pl. xilofoáne
xilofonului
XILOFÓN, xilofoane, s. n. Instrument muzical de percuție, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează și emit sunete când sunt lovite cu niște ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal. – Din fr. xylophone. DOOM
xilofón s. n., pl. xilofoáne
xilograf
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográf (-lo-graf) s. m., pl. xilográfi
xilografa
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográfă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilográfei; pl. xilográfe
xilografe
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográf (-lo-graf) s. m., pl. xilográfi
xilografe
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográfă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilográfei; pl. xilográfe
xilografei
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográfă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilográfei; pl. xilográfe
xilografele
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográfă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilográfei; pl. xilográfe
xilografelor
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográfă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilográfei; pl. xilográfe
xilografi
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográf (-lo-graf) s. m., pl. xilográfi
xilografia
XILOGRAFÍE, (2) xilografii, s. f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc forme de tipar gravate în lemn; arta de a grava în lemn. 2. Clișeu tipografic gravat în lemn. – Din fr. xylographie. DOOM
xilografíe (-lo-gra-) s. f., art. xilografía, g.-d. art. xilografíei; (clișee) pl. xilografíi, art. xilografíile
xilografic
XILOGRÁFIC, -Ă, xilografici, -ce, adj. Care aparține xilografiei, privitor la xilografie, obținut prin xilografie. – Din fr. xylographique. DOOM
xilográfic (-lo-gra-) adj. m., pl. xilográfici; f. xilográfică, pl. xilográfice
xilografica
XILOGRÁFIC, -Ă, xilografici, -ce, adj. Care aparține xilografiei, privitor la xilografie, obținut prin xilografie. – Din fr. xylographique. DOOM
xilográfic (-lo-gra-) adj. m., pl. xilográfici; f. xilográfică, pl. xilográfice
xilografice
XILOGRÁFIC, -Ă, xilografici, -ce, adj. Care aparține xilografiei, privitor la xilografie, obținut prin xilografie. – Din fr. xylographique. DOOM
xilográfic (-lo-gra-) adj. m., pl. xilográfici; f. xilográfică, pl. xilográfice
xilograficei
XILOGRÁFIC, -Ă, xilografici, -ce, adj. Care aparține xilografiei, privitor la xilografie, obținut prin xilografie. – Din fr. xylographique. DOOM
xilográfic (-lo-gra-) adj. m., pl. xilográfici; f. xilográfică, pl. xilográfice
xilograficele
XILOGRÁFIC, -Ă, xilografici, -ce, adj. Care aparține xilografiei, privitor la xilografie, obținut prin xilografie. – Din fr. xylographique. DOOM
xilográfic (-lo-gra-) adj. m., pl. xilográfici; f. xilográfică, pl. xilográfice
xilograficelor
XILOGRÁFIC, -Ă, xilografici, -ce, adj. Care aparține xilografiei, privitor la xilografie, obținut prin xilografie. – Din fr. xylographique. DOOM
xilográfic (-lo-gra-) adj. m., pl. xilográfici; f. xilográfică, pl. xilográfice
xilografici
XILOGRÁFIC, -Ă, xilografici, -ce, adj. Care aparține xilografiei, privitor la xilografie, obținut prin xilografie. – Din fr. xylographique. DOOM
xilográfic (-lo-gra-) adj. m., pl. xilográfici; f. xilográfică, pl. xilográfice
xilograficii
XILOGRÁFIC, -Ă, xilografici, -ce, adj. Care aparține xilografiei, privitor la xilografie, obținut prin xilografie. – Din fr. xylographique. DOOM
xilográfic (-lo-gra-) adj. m., pl. xilográfici; f. xilográfică, pl. xilográfice
xilograficilor
XILOGRÁFIC, -Ă, xilografici, -ce, adj. Care aparține xilografiei, privitor la xilografie, obținut prin xilografie. – Din fr. xylographique. DOOM
xilográfic (-lo-gra-) adj. m., pl. xilográfici; f. xilográfică, pl. xilográfice
xilograficul
XILOGRÁFIC, -Ă, xilografici, -ce, adj. Care aparține xilografiei, privitor la xilografie, obținut prin xilografie. – Din fr. xylographique. DOOM
xilográfic (-lo-gra-) adj. m., pl. xilográfici; f. xilográfică, pl. xilográfice
xilograficului
XILOGRÁFIC, -Ă, xilografici, -ce, adj. Care aparține xilografiei, privitor la xilografie, obținut prin xilografie. – Din fr. xylographique. DOOM
xilográfic (-lo-gra-) adj. m., pl. xilográfici; f. xilográfică, pl. xilográfice
xilografie
XILOGRAFÍE, (2) xilografii, s. f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc forme de tipar gravate în lemn; arta de a grava în lemn. 2. Clișeu tipografic gravat în lemn. – Din fr. xylographie. DOOM
xilografíe (-lo-gra-) s. f., art. xilografía, g.-d. art. xilografíei; (clișee) pl. xilografíi, art. xilografíile
xilografiei
XILOGRAFÍE, (2) xilografii, s. f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc forme de tipar gravate în lemn; arta de a grava în lemn. 2. Clișeu tipografic gravat în lemn. – Din fr. xylographie. DOOM
xilografíe (-lo-gra-) s. f., art. xilografía, g.-d. art. xilografíei; (clișee) pl. xilografíi, art. xilografíile
xilografii
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográf (-lo-graf) s. m., pl. xilográfi
xilografii
XILOGRAFÍE, (2) xilografii, s. f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc forme de tipar gravate în lemn; arta de a grava în lemn. 2. Clișeu tipografic gravat în lemn. – Din fr. xylographie. DOOM
xilografíe (-lo-gra-) s. f., art. xilografía, g.-d. art. xilografíei; (clișee) pl. xilografíi, art. xilografíile
xilografiile
XILOGRAFÍE, (2) xilografii, s. f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc forme de tipar gravate în lemn; arta de a grava în lemn. 2. Clișeu tipografic gravat în lemn. – Din fr. xylographie. DOOM
xilografíe (-lo-gra-) s. f., art. xilografía, g.-d. art. xilografíei; (clișee) pl. xilografíi, art. xilografíile
xilografiilor
XILOGRAFÍE, (2) xilografii, s. f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc forme de tipar gravate în lemn; arta de a grava în lemn. 2. Clișeu tipografic gravat în lemn. – Din fr. xylographie. DOOM
xilografíe (-lo-gra-) s. f., art. xilografía, g.-d. art. xilografíei; (clișee) pl. xilografíi, art. xilografíile
xilografilor
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográf (-lo-graf) s. m., pl. xilográfi
xilografo
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográfă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilográfei; pl. xilográfe
xilograful
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográf (-lo-graf) s. m., pl. xilográfi
xilografule
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográf (-lo-graf) s. m., pl. xilográfi
xilografului
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe. DOOM
xilográf (-lo-graf) s. m., pl. xilográfi
xilograma
XILOGRÁMĂ s.f. (Poligr.) Clișeu în lemn obținut prin gravare. [< fr. xylogramme, cf. gr. xylon – lemn, gramma – scriere].
xilograme
XILOGRÁMĂ s.f. (Poligr.) Clișeu în lemn obținut prin gravare. [< fr. xylogramme, cf. gr. xylon – lemn, gramma – scriere].
xilogramei
XILOGRÁMĂ s.f. (Poligr.) Clișeu în lemn obținut prin gravare. [< fr. xylogramme, cf. gr. xylon – lemn, gramma – scriere].
xilogravura
XILOGRAVURĂ, (4) xilogravuri, s. f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; formă de tipar obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn și imprimarea lui pe hârtie. 3. Arta de a grava în lemn. 4. Clișeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clișeu. – Din fr. xylogravure. DOOM
xilogravúră (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilogravúrii; (clișee, stampe) pl. xilogravúri
xilogravuri
XILOGRAVURĂ, (4) xilogravuri, s. f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; formă de tipar obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn și imprimarea lui pe hârtie. 3. Arta de a grava în lemn. 4. Clișeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clișeu. – Din fr. xylogravure. DOOM
xilogravúră (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilogravúrii; (clișee, stampe) pl. xilogravúri
xilogravurii
XILOGRAVURĂ, (4) xilogravuri, s. f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; formă de tipar obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn și imprimarea lui pe hârtie. 3. Arta de a grava în lemn. 4. Clișeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clișeu. – Din fr. xylogravure. DOOM
xilogravúră (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilogravúrii; (clișee, stampe) pl. xilogravúri
xilogravurile
XILOGRAVURĂ, (4) xilogravuri, s. f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; formă de tipar obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn și imprimarea lui pe hârtie. 3. Arta de a grava în lemn. 4. Clișeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clișeu. – Din fr. xylogravure. DOOM
xilogravúră (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilogravúrii; (clișee, stampe) pl. xilogravúri
xilogravurilor
XILOGRAVURĂ, (4) xilogravuri, s. f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; formă de tipar obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn și imprimarea lui pe hârtie. 3. Arta de a grava în lemn. 4. Clișeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clișeu. – Din fr. xylogravure. DOOM
xilogravúră (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilogravúrii; (clișee, stampe) pl. xilogravúri
xiloid
XILOÍD, -Ă, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natură lemnoasă sau prezintă o structură asemănătoare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloïde. DOOM
xiloíd adj. m., pl. xiloízi; f. xiloídă, pl. xiloíde
xiloida
XILOÍD, -Ă, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natură lemnoasă sau prezintă o structură asemănătoare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloïde. DOOM
xiloíd adj. m., pl. xiloízi; f. xiloídă, pl. xiloíde
xiloide
XILOÍD, -Ă, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natură lemnoasă sau prezintă o structură asemănătoare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloïde. DOOM
xiloíd adj. m., pl. xiloízi; f. xiloídă, pl. xiloíde
xiloidei
XILOÍD, -Ă, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natură lemnoasă sau prezintă o structură asemănătoare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloïde. DOOM
xiloíd adj. m., pl. xiloízi; f. xiloídă, pl. xiloíde
xiloidele
XILOÍD, -Ă, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natură lemnoasă sau prezintă o structură asemănătoare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloïde. DOOM
xiloíd adj. m., pl. xiloízi; f. xiloídă, pl. xiloíde
xiloidelor
XILOÍD, -Ă, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natură lemnoasă sau prezintă o structură asemănătoare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloïde. DOOM
xiloíd adj. m., pl. xiloízi; f. xiloídă, pl. xiloíde
xiloidul
XILOÍD, -Ă, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natură lemnoasă sau prezintă o structură asemănătoare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloïde. DOOM
xiloíd adj. m., pl. xiloízi; f. xiloídă, pl. xiloíde
xiloidului
XILOÍD, -Ă, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natură lemnoasă sau prezintă o structură asemănătoare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloïde. DOOM
xiloíd adj. m., pl. xiloízi; f. xiloídă, pl. xiloíde
xiloizi
XILOÍD, -Ă, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natură lemnoasă sau prezintă o structură asemănătoare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloïde. DOOM
xiloíd adj. m., pl. xiloízi; f. xiloídă, pl. xiloíde
xiloizii
XILOÍD, -Ă, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natură lemnoasă sau prezintă o structură asemănătoare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloïde. DOOM
xiloíd adj. m., pl. xiloízi; f. xiloídă, pl. xiloíde
xiloizilor
XILOÍD, -Ă, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natură lemnoasă sau prezintă o structură asemănătoare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloïde. DOOM
xiloíd adj. m., pl. xiloízi; f. xiloídă, pl. xiloíde
xilol
XILÓL s.n. Xilen brut. [< fr. xylol].
xilolatria
XILOLATRÍE s.f. Cult al zeilor de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylolâtrie, cf. gr. xylon – lemn, latreia – cult].
xilolatrie
XILOLATRÍE s.f. Cult al zeilor de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylolâtrie, cf. gr. xylon – lemn, latreia – cult].
xilolatriei
XILOLATRÍE s.f. Cult al zeilor de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylolâtrie, cf. gr. xylon – lemn, latreia – cult].
xilolatrii
XILOLATRÍE s.f. Cult al zeilor de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylolâtrie, cf. gr. xylon – lemn, latreia – cult].
xilolatriile
XILOLATRÍE s.f. Cult al zeilor de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylolâtrie, cf. gr. xylon – lemn, latreia – cult].
xilolatriilor
XILOLATRÍE s.f. Cult al zeilor de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylolâtrie, cf. gr. xylon – lemn, latreia – cult].
xilolit
XILOLÍT, (2) xilolite, s. n. 1. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. 2. (La pl.) Sorturi de xilolit (1). [Pl. și: xilolituri] – Din germ. Xylolith. DOOM
xilolít s. n., (sorturi) pl. xilolíte
xilolite
XILOLÍT, (2) xilolite, s. n. 1. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. 2. (La pl.) Sorturi de xilolit (1). [Pl. și: xilolituri] – Din germ. Xylolith. DOOM
xilolít s. n., (sorturi) pl. xilolíte
xilolitele
XILOLÍT, (2) xilolite, s. n. 1. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. 2. (La pl.) Sorturi de xilolit (1). [Pl. și: xilolituri] – Din germ. Xylolith. DOOM
xilolít s. n., (sorturi) pl. xilolíte
xilolitelor
XILOLÍT, (2) xilolite, s. n. 1. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. 2. (La pl.) Sorturi de xilolit (1). [Pl. și: xilolituri] – Din germ. Xylolith. DOOM
xilolít s. n., (sorturi) pl. xilolíte
xilolitografia
XILOLITOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar litografie la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. – Din fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie.
xilolitografie
XILOLITOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar litografie la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. – Din fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie.
xilolitografiei
XILOLITOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar litografie la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. – Din fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie.
xilolitografii
XILOLITOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar litografie la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. – Din fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie.
xilolitografiile
XILOLITOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar litografie la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. – Din fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie.
xilolitografiilor
XILOLITOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar litografie la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. – Din fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie.
xilolitogravura
XILOLITOGRAVÚRĂ s.f. Reproducere obținută prin xilolitografie. [< fr. xylolithogravure].
xilolitogravuri
XILOLITOGRAVÚRĂ s.f. Reproducere obținută prin xilolitografie. [< fr. xylolithogravure].
xilolitogravurii
XILOLITOGRAVÚRĂ s.f. Reproducere obținută prin xilolitografie. [< fr. xylolithogravure].
xilolitogravurile
XILOLITOGRAVÚRĂ s.f. Reproducere obținută prin xilolitografie. [< fr. xylolithogravure].
xilolitogravurilor
XILOLITOGRAVÚRĂ s.f. Reproducere obținută prin xilolitografie. [< fr. xylolithogravure].
xilolitul
XILOLÍT, (2) xilolite, s. n. 1. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. 2. (La pl.) Sorturi de xilolit (1). [Pl. și: xilolituri] – Din germ. Xylolith. DOOM
xilolít s. n., (sorturi) pl. xilolíte
xilolitului
XILOLÍT, (2) xilolite, s. n. 1. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. 2. (La pl.) Sorturi de xilolit (1). [Pl. și: xilolituri] – Din germ. Xylolith. DOOM
xilolít s. n., (sorturi) pl. xilolíte
xilologia
XILOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul lemnului și al proprietăților lui. [Gen. -iei. / < fr. xylologie].
xilologic
XILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la xilologie. [< fr. xylologique].
xilologica
XILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la xilologie. [< fr. xylologique].
xilologice
XILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la xilologie. [< fr. xylologique].
xilologicei
XILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la xilologie. [< fr. xylologique].
xilologicele
XILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la xilologie. [< fr. xylologique].
xilologicelor
XILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la xilologie. [< fr. xylologique].
xilologici
XILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la xilologie. [< fr. xylologique].
xilologicii
XILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la xilologie. [< fr. xylologique].
xilologicilor
XILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la xilologie. [< fr. xylologique].
xilologicul
XILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la xilologie. [< fr. xylologique].
xilologicului
XILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la xilologie. [< fr. xylologique].
xilologie
XILOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul lemnului și al proprietăților lui. [Gen. -iei. / < fr. xylologie].
xilologiei
XILOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul lemnului și al proprietăților lui. [Gen. -iei. / < fr. xylologie].
xilologii
XILOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul lemnului și al proprietăților lui. [Gen. -iei. / < fr. xylologie].
xilometre
XILOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea cubajului lemnelor. [< fr. xylomĂ?tre].
xilometrele
XILOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea cubajului lemnelor. [< fr. xylomĂ?tre].
xilometrelor
XILOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea cubajului lemnelor. [< fr. xylomĂ?tre].
xilometru
XILOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea cubajului lemnelor. [< fr. xylomĂ?tre].
xilometrul
XILOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea cubajului lemnelor. [< fr. xylomĂ?tre].
xilometrului
XILOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea cubajului lemnelor. [< fr. xylomĂ?tre].
xilon
XILÓN s.n. Fibră textilă obținută în (fosta) R. S. Cehoslovacă, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte. [< fr. xilon – nume comercial].
xilonul
XILÓN s.n. Fibră textilă obținută în (fosta) R. S. Cehoslovacă, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte. [< fr. xilon – nume comercial].
xilonului
XILÓN s.n. Fibră textilă obținută în (fosta) R. S. Cehoslovacă, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte. [< fr. xilon – nume comercial].
xiloterapia
XILOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament făcut pe baza anumitor varietăți de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylothérapie, cf. gr. xylon – lemn, therapeia – tratament].
xiloterapie
XILOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament făcut pe baza anumitor varietăți de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylothérapie, cf. gr. xylon – lemn, therapeia – tratament].
xiloterapiei
XILOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament făcut pe baza anumitor varietăți de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylothérapie, cf. gr. xylon – lemn, therapeia – tratament].
xiloterapii
XILOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament făcut pe baza anumitor varietăți de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylothérapie, cf. gr. xylon – lemn, therapeia – tratament].
xiloterapiile
XILOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament făcut pe baza anumitor varietăți de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylothérapie, cf. gr. xylon – lemn, therapeia – tratament].
xiloterapiilor
XILOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament făcut pe baza anumitor varietăți de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylothérapie, cf. gr. xylon – lemn, therapeia – tratament].
xilotipia
XILOTIPÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar folosit la reproducerea structurii lemnului din care se prepară forma de tipar. – Din germ. Xylotypie.
xilotipie
XILOTIPÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar folosit la reproducerea structurii lemnului din care se prepară forma de tipar. – Din germ. Xylotypie.
xilotipiei
XILOTIPÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar folosit la reproducerea structurii lemnului din care se prepară forma de tipar. – Din germ. Xylotypie.
xilotipii
XILOTIPÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar folosit la reproducerea structurii lemnului din care se prepară forma de tipar. – Din germ. Xylotypie.
xilotipiile
XILOTIPÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar folosit la reproducerea structurii lemnului din care se prepară forma de tipar. – Din germ. Xylotypie.
xilotipiilor
XILOTIPÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar folosit la reproducerea structurii lemnului din care se prepară forma de tipar. – Din germ. Xylotypie.
xiloză
XILÓZĂ s. f. (Chim.) Monozaharidă care se găsește în lemn, în paie etc. – Din fr. xylose. DOOM
xilóză s. f., g.-d. art. xilózei
xilă
XILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) lemn”, „lemnos”. [Var. xil-. / < fr. xylo-, it. xilo-, cf. gr. xylon – lemn].
xisma
XÍSMĂ s.f. (Med.) Bucăți de membrane în scaune diareice. [< fr. xysme, cf. gr. xysma – rezultat prin răzuire].
xisme
XÍSMĂ s.f. (Med.) Bucăți de membrane în scaune diareice. [< fr. xysme, cf. gr. xysma – rezultat prin răzuire].
xismei
XÍSMĂ s.f. (Med.) Bucăți de membrane în scaune diareice. [< fr. xysme, cf. gr. xysma – rezultat prin răzuire].
xist
XIST s.n. (Ant.) Galerie acoperită la templele grecești, unde se țineau lecțiile în timpul iernii. [< fr. xyste].