xe
XENÓN s. n. Element chimic din grupul gazelor nobile, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. – Din fr. xénon, germ. Xenon. DOOM
xenón s. n.; simb. Xe
xen
XEN- v. xeno-.
xenelasia
XENELASÍE s.f. Interzicere pentru străini în Grecia antică de a ședea într-un oraș. [Gen. -iei. / < fr. xénélasie, gr. xenelasia < xenos – străin, elaunein – a vâna].
xenelasie
XENELASÍE s.f. Interzicere pentru străini în Grecia antică de a ședea într-un oraș. [Gen. -iei. / < fr. xénélasie, gr. xenelasia < xenos – străin, elaunein – a vâna].
xenelasiei
XENELASÍE s.f. Interzicere pentru străini în Grecia antică de a ședea într-un oraș. [Gen. -iei. / < fr. xénélasie, gr. xenelasia < xenos – străin, elaunein – a vâna].
xenelasii
XENELASÍE s.f. Interzicere pentru străini în Grecia antică de a ședea într-un oraș. [Gen. -iei. / < fr. xénélasie, gr. xenelasia < xenos – străin, elaunein – a vâna].
xenia
XENÍE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia. DOOM
xeníe1
\n(fenomen biologic)
\n(-ni-e)
\ns. f.,
\nart. xenía (-ni-a)
\ng.-d. xeníi,
\nart. xeníei;
\npl. xeníi,
\nart. xeníile (-ni-i-),
xenia
XÉNIE1 s.f. (Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen. -iei. / < germ. Xenie]. DOOM
xénie2
\n(epigramă)
\n(-ni-e)
\ns. f.,
\nart. xénia (-ni-a),
\ng.-d. art. xéniei;
\npl. xénii,
\nart. xéniile (-ni-i-)
xenie
XEN- v. xeno-.
xenie
XENÍE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia. DOOM
xeníe1
\n(fenomen biologic)
\n(-ni-e)
\ns. f.,
\nart. xenía (-ni-a)
\ng.-d. xeníi,
\nart. xeníei;
\npl. xeníi,
\nart. xeníile (-ni-i-),
xenie
XÉNIE1 s.f. (Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen. -iei. / < germ. Xenie]. DOOM
xénie2
\n(epigramă)
\n(-ni-e)
\ns. f.,
\nart. xénia (-ni-a),
\ng.-d. art. xéniei;
\npl. xénii,
\nart. xéniile (-ni-i-)
xeniei
XENÍE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia. DOOM
xeníe1
\n(fenomen biologic)
\n(-ni-e)
\ns. f.,
\nart. xenía (-ni-a)
\ng.-d. xeníi,
\nart. xeníei;
\npl. xeníi,
\nart. xeníile (-ni-i-),
xeniei
XÉNIE1 s.f. (Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen. -iei. / < germ. Xenie]. DOOM
xénie2
\n(epigramă)
\n(-ni-e)
\ns. f.,
\nart. xénia (-ni-a),
\ng.-d. art. xéniei;
\npl. xénii,
\nart. xéniile (-ni-i-)
xenii
XENÍE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia. DOOM
xeníe1
\n(fenomen biologic)
\n(-ni-e)
\ns. f.,
\nart. xenía (-ni-a)
\ng.-d. xeníi,
\nart. xeníei;
\npl. xeníi,
\nart. xeníile (-ni-i-),
xenii
XÉNIE1 s.f. (Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen. -iei. / < germ. Xenie]. DOOM
xénie2
\n(epigramă)
\n(-ni-e)
\ns. f.,
\nart. xénia (-ni-a),
\ng.-d. art. xéniei;
\npl. xénii,
\nart. xéniile (-ni-i-)
xeniile
XENÍE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia. DOOM
xeníe1
\n(fenomen biologic)
\n(-ni-e)
\ns. f.,
\nart. xenía (-ni-a)
\ng.-d. xeníi,
\nart. xeníei;
\npl. xeníi,
\nart. xeníile (-ni-i-),
xeniile
XÉNIE1 s.f. (Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen. -iei. / < germ. Xenie]. DOOM
xénie2
\n(epigramă)
\n(-ni-e)
\ns. f.,
\nart. xénia (-ni-a),
\ng.-d. art. xéniei;
\npl. xénii,
\nart. xéniile (-ni-i-)
xeniilor
XENÍE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia. DOOM
xeníe1
\n(fenomen biologic)
\n(-ni-e)
\ns. f.,
\nart. xenía (-ni-a)
\ng.-d. xeníi,
\nart. xeníei;
\npl. xeníi,
\nart. xeníile (-ni-i-),
xeniilor
XÉNIE1 s.f. (Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen. -iei. / < germ. Xenie]. DOOM
xénie2
\n(epigramă)
\n(-ni-e)
\ns. f.,
\nart. xénia (-ni-a),
\ng.-d. art. xéniei;
\npl. xénii,
\nart. xéniile (-ni-i-)
xeno
XEN- v. xeno-.
xenodiagnostic
XENODIAGNÓSTIC s.n. Metodă de diagnostic în parazitologie bazată pe căutarea paraziților în gazdele lor intermediare. [Pron. -di-ag-. / cf. fr. xenodiagnostic].
xenodiagnosticul
XENODIAGNÓSTIC s.n. Metodă de diagnostic în parazitologie bazată pe căutarea paraziților în gazdele lor intermediare. [Pron. -di-ag-. / cf. fr. xenodiagnostic].
xenodiagnosticului
XENODIAGNÓSTIC s.n. Metodă de diagnostic în parazitologie bazată pe căutarea paraziților în gazdele lor intermediare. [Pron. -di-ag-. / cf. fr. xenodiagnostic].
xenofil
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofil
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofila
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofila
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofile
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofile
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofile
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilei
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilei
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilele
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilele
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilelor
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilelor
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofili
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofili
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilie
XENOFILÍE s. f. Simpatie față de tot ceea ce este străin. – Din fr. xénophilie. DOOM
xenofilíe s. f., art. xenofilía, g.-d. xenofilíi, art. xenofilíei
xenofilii
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilii
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofililor
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofililor
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilo
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilul
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilul
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilule
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilului
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofilului
XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini sau față de ceea ce este străin. – Din fr. xénophile. DOOM
xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; adj. f., s. f. xenofílă, pl. xenofíle
xenofob
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofob
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofoba
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofoba
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobe
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobe
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobe
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobei
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobei
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobele
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobele
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobelor
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobelor
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobi
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobi
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobia
XENOFOBÍE s. f. Atitudine de teamă, respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul. – Din fr. xénophobie. DOOM
xenofobíe s. f., art. xenofobía, g.-d. xenofobíi, art. xenofobíei
xenofobie
XENOFOBÍE s. f. Atitudine de teamă, respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul. – Din fr. xénophobie. DOOM
xenofobíe s. f., art. xenofobía, g.-d. xenofobíi, art. xenofobíei
xenofobiei
XENOFOBÍE s. f. Atitudine de teamă, respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul. – Din fr. xénophobie. DOOM
xenofobíe s. f., art. xenofobía, g.-d. xenofobíi, art. xenofobíei
xenofobii
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobii
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobii
XENOFOBÍE s. f. Atitudine de teamă, respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul. – Din fr. xénophobie. DOOM
xenofobíe s. f., art. xenofobía, g.-d. xenofobíi, art. xenofobíei
xenofobiile
XENOFOBÍE s. f. Atitudine de teamă, respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul. – Din fr. xénophobie. DOOM
xenofobíe s. f., art. xenofobía, g.-d. xenofobíi, art. xenofobíei
xenofobiilor
XENOFOBÍE s. f. Atitudine de teamă, respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul. – Din fr. xénophobie. DOOM
xenofobíe s. f., art. xenofobía, g.-d. xenofobíi, art. xenofobíei
xenofobilor
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobilor
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobo
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobul
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobul
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobule
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobului
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenofobului
XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe. DOOM
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe
xenoglosia
XENOGLOSÍE s.f. Fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei. [Gen. -iei. / cf. it. xenoglossia < gr. xenos – străin, glossia – vorbire].
xenoglosie
XENOGLOSÍE s.f. Fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei. [Gen. -iei. / cf. it. xenoglossia < gr. xenos – străin, glossia – vorbire].
xenoglosiei
XENOGLOSÍE s.f. Fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei. [Gen. -iei. / cf. it. xenoglossia < gr. xenos – străin, glossia – vorbire].
xenoglosii
XENOGLOSÍE s.f. Fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei. [Gen. -iei. / cf. it. xenoglossia < gr. xenos – străin, glossia – vorbire].
xenografia
XENOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar pentru imagini folosind fenomenul de fotoconductibilitate, spre a evita contactul direct dintre forma de tipar și obiectul tipărit. [Gen. -iei. / < fr. xenographie].
xenografie
XENOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar pentru imagini folosind fenomenul de fotoconductibilitate, spre a evita contactul direct dintre forma de tipar și obiectul tipărit. [Gen. -iei. / < fr. xenographie].
xenografiei
XENOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar pentru imagini folosind fenomenul de fotoconductibilitate, spre a evita contactul direct dintre forma de tipar și obiectul tipărit. [Gen. -iei. / < fr. xenographie].
xenografii
XENOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar pentru imagini folosind fenomenul de fotoconductibilitate, spre a evita contactul direct dintre forma de tipar și obiectul tipărit. [Gen. -iei. / < fr. xenographie].
xenolit
XENOLÍT, xenolite, s. n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe.
xenolite
XENOLÍT, xenolite, s. n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe.
xenolitele
XENOLÍT, xenolite, s. n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe.
xenolitelor
XENOLÍT, xenolite, s. n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe.
xenolitul
XENOLÍT, xenolite, s. n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe.
xenolitului
XENOLÍT, xenolite, s. n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe.
xenologia
XENOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul relațiilor dintre gazdă și stadiile ontogenetice ale unui parazit specific. [< germ. Xenologie, cf. gr. xenos – străin, logos – știință].
xenologie
XENOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul relațiilor dintre gazdă și stadiile ontogenetice ale unui parazit specific. [< germ. Xenologie, cf. gr. xenos – străin, logos – știință].
xenologiei
XENOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul relațiilor dintre gazdă și stadiile ontogenetice ale unui parazit specific. [< germ. Xenologie, cf. gr. xenos – străin, logos – știință].
xenologii
XENOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul relațiilor dintre gazdă și stadiile ontogenetice ale unui parazit specific. [< germ. Xenologie, cf. gr. xenos – străin, logos – știință].
xenoman
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenomán s. m., pl. xenománi
xenomana
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenománă s. f., g.-d. art. xenománei; pl. xenománe
xenomane
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenomán s. m., pl. xenománi
xenomane
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenománă s. f., g.-d. art. xenománei; pl. xenománe
xenomanei
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenománă s. f., g.-d. art. xenománei; pl. xenománe
xenomanele
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenománă s. f., g.-d. art. xenománei; pl. xenománe
xenomanelor
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenománă s. f., g.-d. art. xenománei; pl. xenománe
xenomani
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenomán s. m., pl. xenománi
xenomania
XENOMANÍE, xenomanii, s. f. Pasiune exagerată pentru tot ce este străin. – Din fr. xénomanie. DOOM
xenomaníe s. f., art. xenomanía, g.-d. art. xenomaníei; pl. xenomaníi, art. xenomaníile
xenomanie
XENOMANÍE, xenomanii, s. f. Pasiune exagerată pentru tot ce este străin. – Din fr. xénomanie. DOOM
xenomaníe s. f., art. xenomanía, g.-d. art. xenomaníei; pl. xenomaníi, art. xenomaníile
xenomaniei
XENOMANÍE, xenomanii, s. f. Pasiune exagerată pentru tot ce este străin. – Din fr. xénomanie. DOOM
xenomaníe s. f., art. xenomanía, g.-d. art. xenomaníei; pl. xenomaníi, art. xenomaníile
xenomanii
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenomán s. m., pl. xenománi
xenomanii
XENOMANÍE, xenomanii, s. f. Pasiune exagerată pentru tot ce este străin. – Din fr. xénomanie. DOOM
xenomaníe s. f., art. xenomanía, g.-d. art. xenomaníei; pl. xenomaníi, art. xenomaníile
xenomaniile
XENOMANÍE, xenomanii, s. f. Pasiune exagerată pentru tot ce este străin. – Din fr. xénomanie. DOOM
xenomaníe s. f., art. xenomanía, g.-d. art. xenomaníei; pl. xenomaníi, art. xenomaníile
xenomaniilor
XENOMANÍE, xenomanii, s. f. Pasiune exagerată pentru tot ce este străin. – Din fr. xénomanie. DOOM
xenomaníe s. f., art. xenomanía, g.-d. art. xenomaníei; pl. xenomaníi, art. xenomaníile
xenomanilor
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenomán s. m., pl. xenománi
xenomano
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenománă s. f., g.-d. art. xenománei; pl. xenománe
xenomanul
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenomán s. m., pl. xenománi
xenomanule
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenomán s. m., pl. xenománi
xenomanului
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. DOOM
xenomán s. m., pl. xenománi
xenomorf
XENOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Care prezintă xenomorfie. [< fr. xénomorphe].
xenomorfa
XENOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Care prezintă xenomorfie. [< fr. xénomorphe].
xenomorfe
XENOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Care prezintă xenomorfie. [< fr. xénomorphe].
xenomorfei
XENOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Care prezintă xenomorfie. [< fr. xénomorphe].
xenomorfele
XENOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Care prezintă xenomorfie. [< fr. xénomorphe].
xenomorfelor
XENOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Care prezintă xenomorfie. [< fr. xénomorphe].
xenomorfi
XENOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Care prezintă xenomorfie. [< fr. xénomorphe].
xenomorfie
XENOMORFÍE s. f. Proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă decât cea obișnuită. – Din fr. xénomorphie. DOOM
xenomorfíe s. f., art. xenomorfía, g.-d. xenomorfíi, art. xenomorfíei
xenomorfii
XENOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Care prezintă xenomorfie. [< fr. xénomorphe].
xenomorfilor
XENOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Care prezintă xenomorfie. [< fr. xénomorphe].
xenomorfism
XENOMORFÍSM s.n. Xenomorfie. [< fr. xénomorphisme].
xenomorfismul
XENOMORFÍSM s.n. Xenomorfie. [< fr. xénomorphisme].
xenomorfismului
XENOMORFÍSM s.n. Xenomorfie. [< fr. xénomorphisme].
xenomorful
XENOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Care prezintă xenomorfie. [< fr. xénomorphe].
xenomorfului
XENOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Care prezintă xenomorfie. [< fr. xénomorphe].
xenon
XENÓN s. n. Element chimic din grupul gazelor nobile, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. – Din fr. xénon, germ. Xenon. DOOM
xenón s. n.; simb. Xe
xenonul
XENÓN s. n. Element chimic din grupul gazelor nobile, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. – Din fr. xénon, germ. Xenon. DOOM
xenón s. n.; simb. Xe
xenonului
XENÓN s. n. Element chimic din grupul gazelor nobile, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. – Din fr. xénon, germ. Xenon. DOOM
xenón s. n.; simb. Xe
xenopatia
XENOPATÍE, xenopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul e convins că o persoană acționează asupra sa (de la distanță) prin sugestie, hipnoză etc. – Din fr. xénopathie.
xenopatie
XENOPATÍE, xenopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul e convins că o persoană acționează asupra sa (de la distanță) prin sugestie, hipnoză etc. – Din fr. xénopathie.
xenopatiei
XENOPATÍE, xenopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul e convins că o persoană acționează asupra sa (de la distanță) prin sugestie, hipnoză etc. – Din fr. xénopathie.
xenopatii
XENOPATÍE, xenopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul e convins că o persoană acționează asupra sa (de la distanță) prin sugestie, hipnoză etc. – Din fr. xénopathie.
xenopatiile
XENOPATÍE, xenopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul e convins că o persoană acționează asupra sa (de la distanță) prin sugestie, hipnoză etc. – Din fr. xénopathie.
xenopatiilor
XENOPATÍE, xenopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul e convins că o persoană acționează asupra sa (de la distanță) prin sugestie, hipnoză etc. – Din fr. xénopathie.
xer
XERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „uscat”, „arid”, „uscăciune”. [< fr. xéro-, it. xero-, cf. gr. xeros].
xeranthemum
PLEVÁIȚĂ, plevaițe, s. f. Numele a două plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lânoasă și ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roșii-purpurii, persistente, care cresc în regiunile de stepă și de silvostepă; imortelă (Xeranthemum annuum și foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec.
xeres
XÉRES s. n. Vin de calitate superioară, cu aromă și buchet specific, originar din Spania. [Pr.: he-] – Din sp. xerex, fr. xérès. DOOM
xéres
\n(soi de vin)
\n(sp.)
\n[x pron. h]
\ns. n.
xeresul
XÉRES s. n. Vin de calitate superioară, cu aromă și buchet specific, originar din Spania. [Pr.: he-] – Din sp. xerex, fr. xérès. DOOM
xéres
\n(soi de vin)
\n(sp.)
\n[x pron. h]
\ns. n.
xeresului
XÉRES s. n. Vin de calitate superioară, cu aromă și buchet specific, originar din Spania. [Pr.: he-] – Din sp. xerex, fr. xérès. DOOM
xéres
\n(soi de vin)
\n(sp.)
\n[x pron. h]
\ns. n.
xero
XERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „uscat”, „arid”, „uscăciune”. [< fr. xéro-, it. xero-, cf. gr. xeros].
xerocheilia
XEROCHEILÍE s.f. (Med.) Uscare a buzelor. [Cf. gr. xeros – uscat, cheilos – buză].
xerocheilie
XEROCHEILÍE s.f. (Med.) Uscare a buzelor. [Cf. gr. xeros – uscat, cheilos – buză].
xerocheiliei
XEROCHEILÍE s.f. (Med.) Uscare a buzelor. [Cf. gr. xeros – uscat, cheilos – buză].
xerocheilii
XEROCHEILÍE s.f. (Med.) Uscare a buzelor. [Cf. gr. xeros – uscat, cheilos – buză].
xerocopia
XEROCÓPIE, xerocopii, s. f. Copie făcută la xerox. – Din fr. xérocopie, it. xerocopia.
xerocopie
XEROCÓPIE, xerocopii, s. f. Copie făcută la xerox. – Din fr. xérocopie, it. xerocopia.
xerocopiei
XEROCÓPIE, xerocopii, s. f. Copie făcută la xerox. – Din fr. xérocopie, it. xerocopia.
xerocopii
XEROCÓPIE, xerocopii, s. f. Copie făcută la xerox. – Din fr. xérocopie, it. xerocopia.
xerocopiile
XEROCÓPIE, xerocopii, s. f. Copie făcută la xerox. – Din fr. xérocopie, it. xerocopia.
xerocopiilor
XEROCÓPIE, xerocopii, s. f. Copie făcută la xerox. – Din fr. xérocopie, it. xerocopia.
xerodermia
XERODERMÍE, xerodermii, s. f. Boală de piele caracterizată prin uscăciunea pielii din cauza creșterii stratului cornos al epidermei și a scăderii secrețiilor cutanate. – Din fr. xérodermie. DOOM
xerodermíe
\ns. f.,
\nart. xerodermía,
\ng.-d. xerodermíi,
\nart. xerodermíei;
\npl. xerodermíi,
\nart. xerodermíile
xerodermie
XERODERMÍE, xerodermii, s. f. Boală de piele caracterizată prin uscăciunea pielii din cauza creșterii stratului cornos al epidermei și a scăderii secrețiilor cutanate. – Din fr. xérodermie. DOOM
xerodermíe
\ns. f.,
\nart. xerodermía,
\ng.-d. xerodermíi,
\nart. xerodermíei;
\npl. xerodermíi,
\nart. xerodermíile
xerodermiei
XERODERMÍE, xerodermii, s. f. Boală de piele caracterizată prin uscăciunea pielii din cauza creșterii stratului cornos al epidermei și a scăderii secrețiilor cutanate. – Din fr. xérodermie. DOOM
xerodermíe
\ns. f.,
\nart. xerodermía,
\ng.-d. xerodermíi,
\nart. xerodermíei;
\npl. xerodermíi,
\nart. xerodermíile
xerodermii
XERODERMÍE, xerodermii, s. f. Boală de piele caracterizată prin uscăciunea pielii din cauza creșterii stratului cornos al epidermei și a scăderii secrețiilor cutanate. – Din fr. xérodermie. DOOM
xerodermíe
\ns. f.,
\nart. xerodermía,
\ng.-d. xerodermíi,
\nart. xerodermíei;
\npl. xerodermíi,
\nart. xerodermíile
xerodermiile
XERODERMÍE, xerodermii, s. f. Boală de piele caracterizată prin uscăciunea pielii din cauza creșterii stratului cornos al epidermei și a scăderii secrețiilor cutanate. – Din fr. xérodermie. DOOM
xerodermíe
\ns. f.,
\nart. xerodermía,
\ng.-d. xerodermíi,
\nart. xerodermíei;
\npl. xerodermíi,
\nart. xerodermíile
xerodermiilor
XERODERMÍE, xerodermii, s. f. Boală de piele caracterizată prin uscăciunea pielii din cauza creșterii stratului cornos al epidermei și a scăderii secrețiilor cutanate. – Din fr. xérodermie. DOOM
xerodermíe
\ns. f.,
\nart. xerodermía,
\ng.-d. xerodermíi,
\nart. xerodermíei;
\npl. xerodermíi,
\nart. xerodermíile
xerofag
XEROFÁG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu alimente uscate. – Din fr. xérophage. DOOM
xerofág adj. m., pl. xerofági; f. xerofágă, pl. xerofáge
xerofaga
XEROFÁG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu alimente uscate. – Din fr. xérophage. DOOM
xerofág adj. m., pl. xerofági; f. xerofágă, pl. xerofáge
xerofage
XEROFÁG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu alimente uscate. – Din fr. xérophage. DOOM
xerofág adj. m., pl. xerofági; f. xerofágă, pl. xerofáge
xerofagei
XEROFÁG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu alimente uscate. – Din fr. xérophage. DOOM
xerofág adj. m., pl. xerofági; f. xerofágă, pl. xerofáge
xerofagele
XEROFÁG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu alimente uscate. – Din fr. xérophage. DOOM
xerofág adj. m., pl. xerofági; f. xerofágă, pl. xerofáge
xerofagelor
XEROFÁG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu alimente uscate. – Din fr. xérophage. DOOM
xerofág adj. m., pl. xerofági; f. xerofágă, pl. xerofáge
xerofagi
XEROFÁG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu alimente uscate. – Din fr. xérophage. DOOM
xerofág adj. m., pl. xerofági; f. xerofágă, pl. xerofáge
xerofagie
XEROFAGÍE s. f. Regim de alimentație vegetariană care are la bază alimente uscate, seci. – Din fr. xérophagie. DOOM
xerofagíe s. f., art. xerofagía, g.-d. xerofagíi, art. xerofagíei
xerofagii
XEROFÁG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu alimente uscate. – Din fr. xérophage. DOOM
xerofág adj. m., pl. xerofági; f. xerofágă, pl. xerofáge
xerofagilor
XEROFÁG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu alimente uscate. – Din fr. xérophage. DOOM
xerofág adj. m., pl. xerofági; f. xerofágă, pl. xerofáge
xerofagul
XEROFÁG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu alimente uscate. – Din fr. xérophage. DOOM
xerofág adj. m., pl. xerofági; f. xerofágă, pl. xerofáge
xerofagului
XEROFÁG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu alimente uscate. – Din fr. xérophage. DOOM
xerofág adj. m., pl. xerofági; f. xerofágă, pl. xerofáge
xerofil
XEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante sau animale) Care poate trăi în locuri lipsite de umiditate. [< fr. xérophile, cf. gr. xeros – uscat, philos – prieten].
xerofila
XEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante sau animale) Care poate trăi în locuri lipsite de umiditate. [< fr. xérophile, cf. gr. xeros – uscat, philos – prieten].
xerofile
XEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante sau animale) Care poate trăi în locuri lipsite de umiditate. [< fr. xérophile, cf. gr. xeros – uscat, philos – prieten].
xerofilei
XEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante sau animale) Care poate trăi în locuri lipsite de umiditate. [< fr. xérophile, cf. gr. xeros – uscat, philos – prieten].
xerofilele
XEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante sau animale) Care poate trăi în locuri lipsite de umiditate. [< fr. xérophile, cf. gr. xeros – uscat, philos – prieten].
xerofilelor
XEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante sau animale) Care poate trăi în locuri lipsite de umiditate. [< fr. xérophile, cf. gr. xeros – uscat, philos – prieten].
xerofili
XEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante sau animale) Care poate trăi în locuri lipsite de umiditate. [< fr. xérophile, cf. gr. xeros – uscat, philos – prieten].
xerofilia
XEROFILÍE s.f. (Biol.) Proprietate a organismelor xerofile. [< germ. Xerophilie].
xerofilie
XEROFILÍE s.f. (Biol.) Proprietate a organismelor xerofile. [< germ. Xerophilie].
xerofiliei
XEROFILÍE s.f. (Biol.) Proprietate a organismelor xerofile. [< germ. Xerophilie].
xerofilii
XEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante sau animale) Care poate trăi în locuri lipsite de umiditate. [< fr. xérophile, cf. gr. xeros – uscat, philos – prieten].
xerofilii
XEROFILÍE s.f. (Biol.) Proprietate a organismelor xerofile. [< germ. Xerophilie].
xerofililor
XEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante sau animale) Care poate trăi în locuri lipsite de umiditate. [< fr. xérophile, cf. gr. xeros – uscat, philos – prieten].
xerofilul
XEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante sau animale) Care poate trăi în locuri lipsite de umiditate. [< fr. xérophile, cf. gr. xeros – uscat, philos – prieten].
xerofilului
XEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante sau animale) Care poate trăi în locuri lipsite de umiditate. [< fr. xérophile, cf. gr. xeros – uscat, philos – prieten].
xerofilă
XEROFÍLĂ, xerofile, adj., s. f. (Bot.) Xerofită. – Din fr. xérophile.
xerofit
XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros – uscat, phyton – plantă].
xerofita
XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros – uscat, phyton – plantă].
xerofita
XEROFÍTĂ, xerofite, s. f., adj. (Plantă) care este adaptată pentru a trăi într-un mediu cu umiditate scăzută; xerofilă. – Din fr. xérophyte. DOOM
xerofítă adj. f., s. f., pl. xerofíte
xerofite
XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros – uscat, phyton – plantă].
xerofite
XEROFÍTĂ, xerofite, s. f., adj. (Plantă) care este adaptată pentru a trăi într-un mediu cu umiditate scăzută; xerofilă. – Din fr. xérophyte. DOOM
xerofítă adj. f., s. f., pl. xerofíte
xerofitei
XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros – uscat, phyton – plantă].
xerofitei
XEROFÍTĂ, xerofite, s. f., adj. (Plantă) care este adaptată pentru a trăi într-un mediu cu umiditate scăzută; xerofilă. – Din fr. xérophyte. DOOM
xerofítă adj. f., s. f., pl. xerofíte
xerofitele
XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros – uscat, phyton – plantă].
xerofitele
XEROFÍTĂ, xerofite, s. f., adj. (Plantă) care este adaptată pentru a trăi într-un mediu cu umiditate scăzută; xerofilă. – Din fr. xérophyte. DOOM
xerofítă adj. f., s. f., pl. xerofíte
xerofitelor
XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros – uscat, phyton – plantă].
xerofitelor
XEROFÍTĂ, xerofite, s. f., adj. (Plantă) care este adaptată pentru a trăi într-un mediu cu umiditate scăzută; xerofilă. – Din fr. xérophyte. DOOM
xerofítă adj. f., s. f., pl. xerofíte
xerofitic
XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique].
xerofitica
XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique].
xerofitice
XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique].
xerofiticei
XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique].
xerofiticele
XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique].
xerofiticelor
XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique].
xerofitici
XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique].
xerofiticii
XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique].
xerofiticilor
XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique].
xerofiticul
XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique].
xerofiticului
XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique].
xerofitul
XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros – uscat, phyton – plantă].
xerofitului
XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros – uscat, phyton – plantă].
xerofiți
XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros – uscat, phyton – plantă].
xerofiții
XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros – uscat, phyton – plantă].
xerofiților
XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros – uscat, phyton – plantă].
xerofob
XEROFÓB, -Ă adj. (Biol.; despre unele organisme) Care nu poate trăi în ținuturi secetoase. [Cf. gr. xeros – uscat, phobos – teamă].
xerofoba
XEROFÓB, -Ă adj. (Biol.; despre unele organisme) Care nu poate trăi în ținuturi secetoase. [Cf. gr. xeros – uscat, phobos – teamă].
xerofobe
XEROFÓB, -Ă adj. (Biol.; despre unele organisme) Care nu poate trăi în ținuturi secetoase. [Cf. gr. xeros – uscat, phobos – teamă].
xerofobei
XEROFÓB, -Ă adj. (Biol.; despre unele organisme) Care nu poate trăi în ținuturi secetoase. [Cf. gr. xeros – uscat, phobos – teamă].
xerofobele
XEROFÓB, -Ă adj. (Biol.; despre unele organisme) Care nu poate trăi în ținuturi secetoase. [Cf. gr. xeros – uscat, phobos – teamă].
xerofobelor
XEROFÓB, -Ă adj. (Biol.; despre unele organisme) Care nu poate trăi în ținuturi secetoase. [Cf. gr. xeros – uscat, phobos – teamă].
xerofobi
XEROFÓB, -Ă adj. (Biol.; despre unele organisme) Care nu poate trăi în ținuturi secetoase. [Cf. gr. xeros – uscat, phobos – teamă].
xerofobii
XEROFÓB, -Ă adj. (Biol.; despre unele organisme) Care nu poate trăi în ținuturi secetoase. [Cf. gr. xeros – uscat, phobos – teamă].
xerofobilor
XEROFÓB, -Ă adj. (Biol.; despre unele organisme) Care nu poate trăi în ținuturi secetoase. [Cf. gr. xeros – uscat, phobos – teamă].
xerofobul
XEROFÓB, -Ă adj. (Biol.; despre unele organisme) Care nu poate trăi în ținuturi secetoase. [Cf. gr. xeros – uscat, phobos – teamă].
xerofobului
XEROFÓB, -Ă adj. (Biol.; despre unele organisme) Care nu poate trăi în ținuturi secetoase. [Cf. gr. xeros – uscat, phobos – teamă].
xeroform
XEROFÓRM s. n. Substanță medicamentoasă care se prezintă sub formă de pulbere galbenă, întrebuințată ca antibiotic (intestinal). – Din fr. xéroforme. DOOM
xerofórm s. n.
xeroftalmia
XEROFTALMÍE, xeroftalmii, s. f. (Med.) Xeroză. – Din fr. xérophtalmie. DOOM
xeroftalmíe
\n(xe-rof- / xer-of-)
\ns. f.,
\nart. xeroftalmía,
\ng.-d. art. xeroftalmíei;
\npl. xeroftalmíi,
\nart. xeroftalmíile
xeroftalmie
XEROFTALMÍE, xeroftalmii, s. f. (Med.) Xeroză. – Din fr. xérophtalmie. DOOM
xeroftalmíe
\n(xe-rof- / xer-of-)
\ns. f.,
\nart. xeroftalmía,
\ng.-d. art. xeroftalmíei;
\npl. xeroftalmíi,
\nart. xeroftalmíile
xeroftalmiei
XEROFTALMÍE, xeroftalmii, s. f. (Med.) Xeroză. – Din fr. xérophtalmie. DOOM
xeroftalmíe
\n(xe-rof- / xer-of-)
\ns. f.,
\nart. xeroftalmía,
\ng.-d. art. xeroftalmíei;
\npl. xeroftalmíi,
\nart. xeroftalmíile
xeroftalmii
XEROFTALMÍE, xeroftalmii, s. f. (Med.) Xeroză. – Din fr. xérophtalmie. DOOM
xeroftalmíe
\n(xe-rof- / xer-of-)
\ns. f.,
\nart. xeroftalmía,
\ng.-d. art. xeroftalmíei;
\npl. xeroftalmíi,
\nart. xeroftalmíile
xeroftalmiile
XEROFTALMÍE, xeroftalmii, s. f. (Med.) Xeroză. – Din fr. xérophtalmie. DOOM
xeroftalmíe
\n(xe-rof- / xer-of-)
\ns. f.,
\nart. xeroftalmía,
\ng.-d. art. xeroftalmíei;
\npl. xeroftalmíi,
\nart. xeroftalmíile
xeroftalmiilor
XEROFTALMÍE, xeroftalmii, s. f. (Med.) Xeroză. – Din fr. xérophtalmie. DOOM
xeroftalmíe
\n(xe-rof- / xer-of-)
\ns. f.,
\nart. xeroftalmía,
\ng.-d. art. xeroftalmíei;
\npl. xeroftalmíi,
\nart. xeroftalmíile
xerogel
XEROGÉL, xerogeluri, s. n. Material obținut prin uscarea gelurilor. – Din fr. xérogel, germ. Xerogel, engl. xerogel. DOOM
xerogél s. n., pl. xerogéluri
xerogelul
XEROGÉL, xerogeluri, s. n. Material obținut prin uscarea gelurilor. – Din fr. xérogel, germ. Xerogel, engl. xerogel. DOOM
xerogél s. n., pl. xerogéluri
xerogelului
XEROGÉL, xerogeluri, s. n. Material obținut prin uscarea gelurilor. – Din fr. xérogel, germ. Xerogel, engl. xerogel. DOOM
xerogél s. n., pl. xerogéluri
xerogeluri
XEROGÉL, xerogeluri, s. n. Material obținut prin uscarea gelurilor. – Din fr. xérogel, germ. Xerogel, engl. xerogel. DOOM
xerogél s. n., pl. xerogéluri
xerogelurile
XEROGÉL, xerogeluri, s. n. Material obținut prin uscarea gelurilor. – Din fr. xérogel, germ. Xerogel, engl. xerogel. DOOM
xerogél s. n., pl. xerogéluri
xerogelurilor
XEROGÉL, xerogeluri, s. n. Material obținut prin uscarea gelurilor. – Din fr. xérogel, germ. Xerogel, engl. xerogel. DOOM
xerogél s. n., pl. xerogéluri
xerograf
XEROGRÁF s.n. Aparat folosit în xerografie. [Cf. it. xerografo].
xerografe
XEROGRÁF s.n. Aparat folosit în xerografie. [Cf. it. xerografo].
xerografele
XEROGRÁF s.n. Aparat folosit în xerografie. [Cf. it. xerografo].
xerografelor
XEROGRÁF s.n. Aparat folosit în xerografie. [Cf. it. xerografo].
xerografia
XEROGRAFÍE, xerografii, s. f. Procedeu de fotografiere folosit pentru reproducerea unor imagini și documente, bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie. DOOM
xerografíe (-ro-gra-) s. f., art. xerografía, g.-d. xerografíi, art. xerografíei; pl. xerografíi, art. xerografíile
xerografic
XEROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la xerografie, folosit în xerografie. [Cf. germ. xerographisch].
xerografica
XEROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la xerografie, folosit în xerografie. [Cf. germ. xerographisch].
xerografice
XEROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la xerografie, folosit în xerografie. [Cf. germ. xerographisch].
xerograficei
XEROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la xerografie, folosit în xerografie. [Cf. germ. xerographisch].
xerograficele
XEROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la xerografie, folosit în xerografie. [Cf. germ. xerographisch].
xerograficelor
XEROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la xerografie, folosit în xerografie. [Cf. germ. xerographisch].
xerografici
XEROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la xerografie, folosit în xerografie. [Cf. germ. xerographisch].
xerograficii
XEROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la xerografie, folosit în xerografie. [Cf. germ. xerographisch].
xerograficilor
XEROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la xerografie, folosit în xerografie. [Cf. germ. xerographisch].
xerograficul
XEROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la xerografie, folosit în xerografie. [Cf. germ. xerographisch].
xerograficului
XEROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la xerografie, folosit în xerografie. [Cf. germ. xerographisch].
xerografie
XEROGRAFÍE, xerografii, s. f. Procedeu de fotografiere folosit pentru reproducerea unor imagini și documente, bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie. DOOM
xerografíe (-ro-gra-) s. f., art. xerografía, g.-d. xerografíi, art. xerografíei; pl. xerografíi, art. xerografíile
xerografiei
XEROGRAFÍE, xerografii, s. f. Procedeu de fotografiere folosit pentru reproducerea unor imagini și documente, bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie. DOOM
xerografíe (-ro-gra-) s. f., art. xerografía, g.-d. xerografíi, art. xerografíei; pl. xerografíi, art. xerografíile
xerografii
XEROGRAFÍE, xerografii, s. f. Procedeu de fotografiere folosit pentru reproducerea unor imagini și documente, bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie. DOOM
xerografíe (-ro-gra-) s. f., art. xerografía, g.-d. xerografíi, art. xerografíei; pl. xerografíi, art. xerografíile
xerografiile
XEROGRAFÍE, xerografii, s. f. Procedeu de fotografiere folosit pentru reproducerea unor imagini și documente, bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie. DOOM
xerografíe (-ro-gra-) s. f., art. xerografía, g.-d. xerografíi, art. xerografíei; pl. xerografíi, art. xerografíile
xerografiilor
XEROGRAFÍE, xerografii, s. f. Procedeu de fotografiere folosit pentru reproducerea unor imagini și documente, bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie. DOOM
xerografíe (-ro-gra-) s. f., art. xerografía, g.-d. xerografíi, art. xerografíei; pl. xerografíi, art. xerografíile
xerograful
XEROGRÁF s.n. Aparat folosit în xerografie. [Cf. it. xerografo].
xerografului
XEROGRÁF s.n. Aparat folosit în xerografie. [Cf. it. xerografo].
xerom
XERÓM s.n. (Med.) Xeroftalmie. [Pl. -oame. / < fr. xérome].
xeromorf
XEROMÓRF, -Ă, xeromorfi, -e, adj. (Bot.; despre unele plante) Adaptat la secetă. – Din germ. xeromorph.
xeromorfa
XEROMÓRF, -Ă, xeromorfi, -e, adj. (Bot.; despre unele plante) Adaptat la secetă. – Din germ. xeromorph.
xeromorfe
XEROMÓRF, -Ă, xeromorfi, -e, adj. (Bot.; despre unele plante) Adaptat la secetă. – Din germ. xeromorph.
xeromorfei
XEROMÓRF, -Ă, xeromorfi, -e, adj. (Bot.; despre unele plante) Adaptat la secetă. – Din germ. xeromorph.
xeromorfele
XEROMÓRF, -Ă, xeromorfi, -e, adj. (Bot.; despre unele plante) Adaptat la secetă. – Din germ. xeromorph.
xeromorfelor
XEROMÓRF, -Ă, xeromorfi, -e, adj. (Bot.; despre unele plante) Adaptat la secetă. – Din germ. xeromorph.
xeromorfi
XEROMÓRF, -Ă, xeromorfi, -e, adj. (Bot.; despre unele plante) Adaptat la secetă. – Din germ. xeromorph.
xeromorfii
XEROMÓRF, -Ă, xeromorfi, -e, adj. (Bot.; despre unele plante) Adaptat la secetă. – Din germ. xeromorph.
xeromorfilor
XEROMÓRF, -Ă, xeromorfi, -e, adj. (Bot.; despre unele plante) Adaptat la secetă. – Din germ. xeromorph.
xeromorfism
XEROMORFÍSM s. n. Totalitatea particularităților morfoanatomice legate de rezistența la secetă a xerofitelor. – Din fr. xéromorphisme. DOOM
xeromorfísm s. n.
xeromorfismul
XEROMORFÍSM s. n. Totalitatea particularităților morfoanatomice legate de rezistența la secetă a xerofitelor. – Din fr. xéromorphisme. DOOM
xeromorfísm s. n.
xeromorfismului
XEROMORFÍSM s. n. Totalitatea particularităților morfoanatomice legate de rezistența la secetă a xerofitelor. – Din fr. xéromorphisme. DOOM
xeromorfísm s. n.
xeromorful
XEROMÓRF, -Ă, xeromorfi, -e, adj. (Bot.; despre unele plante) Adaptat la secetă. – Din germ. xeromorph.
xeromorfului
XEROMÓRF, -Ă, xeromorfi, -e, adj. (Bot.; despre unele plante) Adaptat la secetă. – Din germ. xeromorph.
xeroserie
XEROSÉRIE s.f. (Biol.) Serie de schimbări în dezvoltarea unei plante aflate pe un sol uscat; comunitate vegetală stabilită în mediu secetos. [< engl. xerosere].
xerostomia
XEROSTOMÍE s.f. (Med.) Senzație de uscare a gurii, datorită unei insuficiente salivații. [< fr. xérostomie, cf. gr. xeros – uscat, stoma – gură].
xerostomie
XEROSTOMÍE s.f. (Med.) Senzație de uscare a gurii, datorită unei insuficiente salivații. [< fr. xérostomie, cf. gr. xeros – uscat, stoma – gură].
xerostomiei
XEROSTOMÍE s.f. (Med.) Senzație de uscare a gurii, datorită unei insuficiente salivații. [< fr. xérostomie, cf. gr. xeros – uscat, stoma – gură].
xerostomii
XEROSTOMÍE s.f. (Med.) Senzație de uscare a gurii, datorită unei insuficiente salivații. [< fr. xérostomie, cf. gr. xeros – uscat, stoma – gură].
xeroterm
XEROTÉRM, -Ă adj. (Despre plante) Adaptat la un climat uscat și cald. [Cf. fr. xérotherme, germ. xerotherm < gr. xeros – uscat, therme – căldură].
xeroterma
XEROTÉRM, -Ă adj. (Despre plante) Adaptat la un climat uscat și cald. [Cf. fr. xérotherme, germ. xerotherm < gr. xeros – uscat, therme – căldură].
xeroterme
XEROTÉRM, -Ă adj. (Despre plante) Adaptat la un climat uscat și cald. [Cf. fr. xérotherme, germ. xerotherm < gr. xeros – uscat, therme – căldură].
xerotermei
XEROTÉRM, -Ă adj. (Despre plante) Adaptat la un climat uscat și cald. [Cf. fr. xérotherme, germ. xerotherm < gr. xeros – uscat, therme – căldură].
xerotermele
XEROTÉRM, -Ă adj. (Despre plante) Adaptat la un climat uscat și cald. [Cf. fr. xérotherme, germ. xerotherm < gr. xeros – uscat, therme – căldură].
xerotermelor
XEROTÉRM, -Ă adj. (Despre plante) Adaptat la un climat uscat și cald. [Cf. fr. xérotherme, germ. xerotherm < gr. xeros – uscat, therme – căldură].
xerotermi
XEROTÉRM, -Ă adj. (Despre plante) Adaptat la un climat uscat și cald. [Cf. fr. xérotherme, germ. xerotherm < gr. xeros – uscat, therme – căldură].
xerotermii
XEROTÉRM, -Ă adj. (Despre plante) Adaptat la un climat uscat și cald. [Cf. fr. xérotherme, germ. xerotherm < gr. xeros – uscat, therme – căldură].
xerotermilor
XEROTÉRM, -Ă adj. (Despre plante) Adaptat la un climat uscat și cald. [Cf. fr. xérotherme, germ. xerotherm < gr. xeros – uscat, therme – căldură].
xerotermul
XEROTÉRM, -Ă adj. (Despre plante) Adaptat la un climat uscat și cald. [Cf. fr. xérotherme, germ. xerotherm < gr. xeros – uscat, therme – căldură].
xerotermului
XEROTÉRM, -Ă adj. (Despre plante) Adaptat la un climat uscat și cald. [Cf. fr. xérotherme, germ. xerotherm < gr. xeros – uscat, therme – căldură].
xerox
XÉROX®, xeroxuri, s. n. Aparat de reprodus și de multiplicat, bazat pe xerografie. ♦ P. restr. Copie obținută cu un astfel de aparat. – Denumire comercială. DOOM
xérox (copiator, copie) s. n., pl. xéroxuri
xeroxa
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxai
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxam
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxare
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxare
XEROXÁRE, xeroxări, s. f. Acțiunea de a xeroxa și rezultatul ei. – V. xeroxa.
xeroxarea
XEROXÁRE, xeroxări, s. f. Acțiunea de a xeroxa și rezultatul ei. – V. xeroxa.
xeroxară
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxarăm
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxarăți
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxase
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxasem
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxaseră
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxaserăm
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxaserăți
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxaseși
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxaseți
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxat
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxat
XEROXÁT, -Ă, xeroxați, -te, adj. Care a fost multiplicat cu ajutorul xeroxului. – V. xeroxa.
xeroxata
XEROXÁT, -Ă, xeroxați, -te, adj. Care a fost multiplicat cu ajutorul xeroxului. – V. xeroxa.
xeroxate
XEROXÁT, -Ă, xeroxați, -te, adj. Care a fost multiplicat cu ajutorul xeroxului. – V. xeroxa.
xeroxatei
XEROXÁT, -Ă, xeroxați, -te, adj. Care a fost multiplicat cu ajutorul xeroxului. – V. xeroxa.
xeroxatele
XEROXÁT, -Ă, xeroxați, -te, adj. Care a fost multiplicat cu ajutorul xeroxului. – V. xeroxa.
xeroxatelor
XEROXÁT, -Ă, xeroxați, -te, adj. Care a fost multiplicat cu ajutorul xeroxului. – V. xeroxa.
xeroxatul
XEROXÁT, -Ă, xeroxați, -te, adj. Care a fost multiplicat cu ajutorul xeroxului. – V. xeroxa.
xeroxatului
XEROXÁT, -Ă, xeroxați, -te, adj. Care a fost multiplicat cu ajutorul xeroxului. – V. xeroxa.
xeroxau
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxași
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxați
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxați
XEROXÁT, -Ă, xeroxați, -te, adj. Care a fost multiplicat cu ajutorul xeroxului. – V. xeroxa.
xeroxații
XEROXÁT, -Ă, xeroxați, -te, adj. Care a fost multiplicat cu ajutorul xeroxului. – V. xeroxa.
xeroxaților
XEROXÁT, -Ă, xeroxați, -te, adj. Care a fost multiplicat cu ajutorul xeroxului. – V. xeroxa.
xeroxează
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxez
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxeze
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxezi
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxul
XÉROX®, xeroxuri, s. n. Aparat de reprodus și de multiplicat, bazat pe xerografie. ♦ P. restr. Copie obținută cu un astfel de aparat. – Denumire comercială. DOOM
xérox (copiator, copie) s. n., pl. xéroxuri
xeroxului
XÉROX®, xeroxuri, s. n. Aparat de reprodus și de multiplicat, bazat pe xerografie. ♦ P. restr. Copie obținută cu un astfel de aparat. – Denumire comercială. DOOM
xérox (copiator, copie) s. n., pl. xéroxuri
xeroxuri
XÉROX®, xeroxuri, s. n. Aparat de reprodus și de multiplicat, bazat pe xerografie. ♦ P. restr. Copie obținută cu un astfel de aparat. – Denumire comercială. DOOM
xérox (copiator, copie) s. n., pl. xéroxuri
xeroxurile
XÉROX®, xeroxuri, s. n. Aparat de reprodus și de multiplicat, bazat pe xerografie. ♦ P. restr. Copie obținută cu un astfel de aparat. – Denumire comercială. DOOM
xérox (copiator, copie) s. n., pl. xéroxuri
xeroxurilor
XÉROX®, xeroxuri, s. n. Aparat de reprodus și de multiplicat, bazat pe xerografie. ♦ P. restr. Copie obținută cu un astfel de aparat. – Denumire comercială. DOOM
xérox (copiator, copie) s. n., pl. xéroxuri
xeroxând
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxînd
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox. DOOM
xeroxá (a ~)
\nvb.,
\nind. prez. 3 xeroxeáză
xeroxări
XEROXÁRE, xeroxări, s. f. Acțiunea de a xeroxa și rezultatul ei. – V. xeroxa.
xeroxării
XEROXÁRE, xeroxări, s. f. Acțiunea de a xeroxa și rezultatul ei. – V. xeroxa.
xeroxările
XEROXÁRE, xeroxări, s. f. Acțiunea de a xeroxa și rezultatul ei. – V. xeroxa.
xeroxărilor
XEROXÁRE, xeroxări, s. f. Acțiunea de a xeroxa și rezultatul ei. – V. xeroxa.
xeroza
XERÓZĂ, xeroze, s. f. Boală de ochi caracterizată prin uscarea și contractarea conjunctivei, prin dispariția secreției lacrimale și opacifierea corneei, care, în unele cazuri, devine albă; xeroftalmie. – Din fr. xérose. DOOM
xeróză s. f., g.-d. art. xerózei; pl. xeróze
xeroze
XERÓZĂ, xeroze, s. f. Boală de ochi caracterizată prin uscarea și contractarea conjunctivei, prin dispariția secreției lacrimale și opacifierea corneei, care, în unele cazuri, devine albă; xeroftalmie. – Din fr. xérose. DOOM
xeróză s. f., g.-d. art. xerózei; pl. xeróze
xerozei
XERÓZĂ, xeroze, s. f. Boală de ochi caracterizată prin uscarea și contractarea conjunctivei, prin dispariția secreției lacrimale și opacifierea corneei, care, în unele cazuri, devine albă; xeroftalmie. – Din fr. xérose. DOOM
xeróză s. f., g.-d. art. xerózei; pl. xeróze
xerozele
XERÓZĂ, xeroze, s. f. Boală de ochi caracterizată prin uscarea și contractarea conjunctivei, prin dispariția secreției lacrimale și opacifierea corneei, care, în unele cazuri, devine albă; xeroftalmie. – Din fr. xérose. DOOM
xeróză s. f., g.-d. art. xerózei; pl. xeróze
xerozelor
XERÓZĂ, xeroze, s. f. Boală de ochi caracterizată prin uscarea și contractarea conjunctivei, prin dispariția secreției lacrimale și opacifierea corneei, care, în unele cazuri, devine albă; xeroftalmie. – Din fr. xérose. DOOM
xeróză s. f., g.-d. art. xerózei; pl. xeróze
xeroză
XERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „uscat”, „arid”, „uscăciune”. [< fr. xéro-, it. xero-, cf. gr. xeros].
xeră
XERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „uscat”, „arid”, „uscăciune”. [< fr. xéro-, it. xero-, cf. gr. xeros].