weber
WÉBER, weberi, s. m. Unitate de măsură, în sistemul internațional, a fluxului magnetic. – Din fr. weber.

DOOM

wéber s. m., pl. wéberi; simb. Wb

weberi
WÉBER, weberi, s. m. Unitate de măsură, în sistemul internațional, a fluxului magnetic. – Din fr. weber.

DOOM

wéber s. m., pl. wéberi; simb. Wb

weberii
WÉBER, weberi, s. m. Unitate de măsură, în sistemul internațional, a fluxului magnetic. – Din fr. weber.

DOOM

wéber s. m., pl. wéberi; simb. Wb

weberilor
WÉBER, weberi, s. m. Unitate de măsură, în sistemul internațional, a fluxului magnetic. – Din fr. weber.

DOOM

wéber s. m., pl. wéberi; simb. Wb

webermetre
WEBERMÉTRU, webermétre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea variației fluxului magnetic. – Din germ. Webermeter.

DOOM

webermétru (-me-tru) s. n., art. webermétrul; pl. webermétre

webermetrele
WEBERMÉTRU, webermétre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea variației fluxului magnetic. – Din germ. Webermeter.

DOOM

webermétru (-me-tru) s. n., art. webermétrul; pl. webermétre

webermetrelor
WEBERMÉTRU, webermétre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea variației fluxului magnetic. – Din germ. Webermeter.

DOOM

webermétru (-me-tru) s. n., art. webermétrul; pl. webermétre

webermetru
WEBERMÉTRU, webermétre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea variației fluxului magnetic. – Din germ. Webermeter.

DOOM

webermétru (-me-tru) s. n., art. webermétrul; pl. webermétre

webermetrul
WEBERMÉTRU, webermétre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea variației fluxului magnetic. – Din germ. Webermeter.

DOOM

webermétru (-me-tru) s. n., art. webermétrul; pl. webermétre

webermetrului
WEBERMÉTRU, webermétre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea variației fluxului magnetic. – Din germ. Webermeter.

DOOM

webermétru (-me-tru) s. n., art. webermétrul; pl. webermétre

weberul
WÉBER, weberi, s. m. Unitate de măsură, în sistemul internațional, a fluxului magnetic. – Din fr. weber.

DOOM

wéber s. m., pl. wéberi; simb. Wb

weberului
WÉBER, weberi, s. m. Unitate de măsură, în sistemul internațional, a fluxului magnetic. – Din fr. weber.

DOOM

wéber s. m., pl. wéberi; simb. Wb

weekend
WEEKEND, weekenduri, s. n. Sfârșit de săptămână (cuprinzând sâmbătă și duminica), destinat odihnei. [Pr.: úĭchend. Scris și: week-end. – Pl. și: week-end-uri] – Cuv. engl.

DOOM

weekend (angl.) [pron. úĭchend] (wee-kend / week-end) s. n., pl. weekenduri

weekendul
WEEKEND, weekenduri, s. n. Sfârșit de săptămână (cuprinzând sâmbătă și duminica), destinat odihnei. [Pr.: úĭchend. Scris și: week-end. – Pl. și: week-end-uri] – Cuv. engl.

DOOM

weekend (angl.) [pron. úĭchend] (wee-kend / week-end) s. n., pl. weekenduri

weekendului
WEEKEND, weekenduri, s. n. Sfârșit de săptămână (cuprinzând sâmbătă și duminica), destinat odihnei. [Pr.: úĭchend. Scris și: week-end. – Pl. și: week-end-uri] – Cuv. engl.

DOOM

weekend (angl.) [pron. úĭchend] (wee-kend / week-end) s. n., pl. weekenduri

weekenduri
WEEKEND, weekenduri, s. n. Sfârșit de săptămână (cuprinzând sâmbătă și duminica), destinat odihnei. [Pr.: úĭchend. Scris și: week-end. – Pl. și: week-end-uri] – Cuv. engl.

DOOM

weekend (angl.) [pron. úĭchend] (wee-kend / week-end) s. n., pl. weekenduri

weekendurile
WEEKEND, weekenduri, s. n. Sfârșit de săptămână (cuprinzând sâmbătă și duminica), destinat odihnei. [Pr.: úĭchend. Scris și: week-end. – Pl. și: week-end-uri] – Cuv. engl.

DOOM

weekend (angl.) [pron. úĭchend] (wee-kend / week-end) s. n., pl. weekenduri

weekendurilor
WEEKEND, weekenduri, s. n. Sfârșit de săptămână (cuprinzând sâmbătă și duminica), destinat odihnei. [Pr.: úĭchend. Scris și: week-end. – Pl. și: week-end-uri] – Cuv. engl.

DOOM

weekend (angl.) [pron. úĭchend] (wee-kend / week-end) s. n., pl. weekenduri

wehrmacht
WEHRMACHT s. n. Denumire oficială dată în Germania forțelor armate ale celui de-al treilea Reich. [Pr.: vérmaht] – Cuv. germ.

wehrmachtul
WEHRMACHT s. n. Denumire oficială dată în Germania forțelor armate ale celui de-al treilea Reich. [Pr.: vérmaht] – Cuv. germ.

wehrmachtului
WEHRMACHT s. n. Denumire oficială dată în Germania forțelor armate ale celui de-al treilea Reich. [Pr.: vérmaht] – Cuv. germ.

weismannism
WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte; germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pron. vais-. / < engl. weismannism, cf. August Weissmann – biolog german].

weismannismul
WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte; germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pron. vais-. / < engl. weismannism, cf. August Weissmann – biolog german].

weismannismului
WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte; germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pron. vais-. / < engl. weismannism, cf. August Weissmann – biolog german].

weismannist
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannist
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannista
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannista
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismanniste
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismanniste
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismanniste
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannistei
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannistei
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannistele
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannistele
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannistelor
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannistelor
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannisto
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannistul
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannistul
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannistule
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannistului
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismannistului
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismanniști
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismanniști
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismanniștii
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismanniștii
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismanniștilor
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weismanniștilor
WEISMANNÍST, -Ă adj. Referitor la weismannism, propriu weismannismului. // s.m. și f. Adept, susținător al weismannismului. [Pron. vais-. / cf. engl. weismannist].

weltanschauung
WÉLTANSCHAUUNG s. n. Concepție despre lume; fel de a privi lumea. [Pr.: -șaung] – Cuv. germ.

DOOM

wéltanschauung \n(germ.) \n[sch pron. ș] \n(wel-tan- / welt-an-) \ns. n.

welter
WELTER-WEIGHT s.n. v. welter.

welterul
WELTER-WEIGHT s.n. v. welter.

welterului
WELTER-WEIGHT s.n. v. welter.

werfenian
WERFENIÁN s.n. (Geol.) Etaj al triasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. [Et. incertă].

DOOM

werfenián¹ (-ni-an) adj. m., pl. werfeniéni (-ni-eni); f. werfeniánă, pl. werfeniéne

werfenian
WERFENIÁN s.n. (Geol.) Etaj al triasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. [Et. incertă].

DOOM

werfenián² (-ni-an) s. n.

werfeniana
WERFENIÁN s.n. (Geol.) Etaj al triasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. [Et. incertă].

DOOM

werfenián¹ (-ni-an) adj. m., pl. werfeniéni (-ni-eni); f. werfeniánă, pl. werfeniéne

werfenianul
WERFENIÁN s.n. (Geol.) Etaj al triasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. [Et. incertă].

DOOM

werfenián¹ (-ni-an) adj. m., pl. werfeniéni (-ni-eni); f. werfeniánă, pl. werfeniéne

werfenianului
WERFENIÁN s.n. (Geol.) Etaj al triasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. [Et. incertă].

DOOM

werfenián¹ (-ni-an) adj. m., pl. werfeniéni (-ni-eni); f. werfeniánă, pl. werfeniéne

werfeniene
WERFENIÁN s.n. (Geol.) Etaj al triasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. [Et. incertă].

DOOM

werfenián¹ (-ni-an) adj. m., pl. werfeniéni (-ni-eni); f. werfeniánă, pl. werfeniéne

werfenienei
WERFENIÁN s.n. (Geol.) Etaj al triasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. [Et. incertă].

DOOM

werfenián¹ (-ni-an) adj. m., pl. werfeniéni (-ni-eni); f. werfeniánă, pl. werfeniéne

werfenienele
WERFENIÁN s.n. (Geol.) Etaj al triasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. [Et. incertă].

DOOM

werfenián¹ (-ni-an) adj. m., pl. werfeniéni (-ni-eni); f. werfeniánă, pl. werfeniéne

werfenienelor
WERFENIÁN s.n. (Geol.) Etaj al triasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. [Et. incertă].

DOOM

werfenián¹ (-ni-an) adj. m., pl. werfeniéni (-ni-eni); f. werfeniánă, pl. werfeniéne

werfenieni
WERFENIÁN s.n. (Geol.) Etaj al triasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. [Et. incertă].

DOOM

werfenián¹ (-ni-an) adj. m., pl. werfeniéni (-ni-eni); f. werfeniánă, pl. werfeniéne

werfenienii
WERFENIÁN s.n. (Geol.) Etaj al triasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. [Et. incertă].

DOOM

werfenián¹ (-ni-an) adj. m., pl. werfeniéni (-ni-eni); f. werfeniánă, pl. werfeniéne

werfenienilor
WERFENIÁN s.n. (Geol.) Etaj al triasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. [Et. incertă].

DOOM

werfenián¹ (-ni-an) adj. m., pl. werfeniéni (-ni-eni); f. werfeniánă, pl. werfeniéne

western
WÉSTERN, westernuri, s. n. Gen de film american evocând epoca cuceririi vestului în sec. XIX. [Pr.: ŭéstărn, ŭestern] – Din engl. western.

DOOM

wéstern (angl.) [pron. ŭéstărn] s. n., pl. wésternuri

westernul
WÉSTERN, westernuri, s. n. Gen de film american evocând epoca cuceririi vestului în sec. XIX. [Pr.: ŭéstărn, ŭestern] – Din engl. western.

DOOM

wéstern (angl.) [pron. ŭéstărn] s. n., pl. wésternuri

westernului
WÉSTERN, westernuri, s. n. Gen de film american evocând epoca cuceririi vestului în sec. XIX. [Pr.: ŭéstărn, ŭestern] – Din engl. western.

DOOM

wéstern (angl.) [pron. ŭéstărn] s. n., pl. wésternuri

westernuri
WÉSTERN, westernuri, s. n. Gen de film american evocând epoca cuceririi vestului în sec. XIX. [Pr.: ŭéstărn, ŭestern] – Din engl. western.

DOOM

wéstern (angl.) [pron. ŭéstărn] s. n., pl. wésternuri

westernurile
WÉSTERN, westernuri, s. n. Gen de film american evocând epoca cuceririi vestului în sec. XIX. [Pr.: ŭéstărn, ŭestern] – Din engl. western.

DOOM

wéstern (angl.) [pron. ŭéstărn] s. n., pl. wésternuri

westernurilor
WÉSTERN, westernuri, s. n. Gen de film american evocând epoca cuceririi vestului în sec. XIX. [Pr.: ŭéstărn, ŭestern] – Din engl. western.

DOOM

wéstern (angl.) [pron. ŭéstărn] s. n., pl. wésternuri

westfalian
WESTFALIÁN, -Ă, westfalieni, -e, s. n., adj. 1. Etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zăcăminte de cărbuni. 2. Care aparține westfalianului (1), referitor la westfalian – Din fr. westphalien.

DOOM

westfalián¹ \n(west-fa-li-an) \nadj. m., \npl. westfaliéni; \nf. westfaliánă, \npl. westfaliéne

westfalian
WESTFALIÁN, -Ă, westfalieni, -e, s. n., adj. 1. Etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zăcăminte de cărbuni. 2. Care aparține westfalianului (1), referitor la westfalian – Din fr. westphalien.

DOOM

westfalián² \n(west-fa-li-an) \ns. n.

westfaliana
WESTFALIÁN, -Ă, westfalieni, -e, s. n., adj. 1. Etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zăcăminte de cărbuni. 2. Care aparține westfalianului (1), referitor la westfalian – Din fr. westphalien.

DOOM

westfalián¹ \n(west-fa-li-an) \nadj. m., \npl. westfaliéni; \nf. westfaliánă, \npl. westfaliéne

westfalianul
WESTFALIÁN, -Ă, westfalieni, -e, s. n., adj. 1. Etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zăcăminte de cărbuni. 2. Care aparține westfalianului (1), referitor la westfalian – Din fr. westphalien.

DOOM

westfalián¹ \n(west-fa-li-an) \nadj. m., \npl. westfaliéni; \nf. westfaliánă, \npl. westfaliéne

westfalianului
WESTFALIÁN, -Ă, westfalieni, -e, s. n., adj. 1. Etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zăcăminte de cărbuni. 2. Care aparține westfalianului (1), referitor la westfalian – Din fr. westphalien.

DOOM

westfalián¹ \n(west-fa-li-an) \nadj. m., \npl. westfaliéni; \nf. westfaliánă, \npl. westfaliéne

westfaliene
WESTFALIÁN, -Ă, westfalieni, -e, s. n., adj. 1. Etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zăcăminte de cărbuni. 2. Care aparține westfalianului (1), referitor la westfalian – Din fr. westphalien.

DOOM

westfalián¹ \n(west-fa-li-an) \nadj. m., \npl. westfaliéni; \nf. westfaliánă, \npl. westfaliéne

westfalienei
WESTFALIÁN, -Ă, westfalieni, -e, s. n., adj. 1. Etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zăcăminte de cărbuni. 2. Care aparține westfalianului (1), referitor la westfalian – Din fr. westphalien.

DOOM

westfalián¹ \n(west-fa-li-an) \nadj. m., \npl. westfaliéni; \nf. westfaliánă, \npl. westfaliéne

westfalienele
WESTFALIÁN, -Ă, westfalieni, -e, s. n., adj. 1. Etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zăcăminte de cărbuni. 2. Care aparține westfalianului (1), referitor la westfalian – Din fr. westphalien.

DOOM

westfalián¹ \n(west-fa-li-an) \nadj. m., \npl. westfaliéni; \nf. westfaliánă, \npl. westfaliéne

westfalienelor
WESTFALIÁN, -Ă, westfalieni, -e, s. n., adj. 1. Etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zăcăminte de cărbuni. 2. Care aparține westfalianului (1), referitor la westfalian – Din fr. westphalien.

DOOM

westfalián¹ \n(west-fa-li-an) \nadj. m., \npl. westfaliéni; \nf. westfaliánă, \npl. westfaliéne

westfalieni
WESTFALIÁN, -Ă, westfalieni, -e, s. n., adj. 1. Etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zăcăminte de cărbuni. 2. Care aparține westfalianului (1), referitor la westfalian – Din fr. westphalien.

DOOM

westfalián¹ \n(west-fa-li-an) \nadj. m., \npl. westfaliéni; \nf. westfaliánă, \npl. westfaliéne

westfalienii
WESTFALIÁN, -Ă, westfalieni, -e, s. n., adj. 1. Etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zăcăminte de cărbuni. 2. Care aparține westfalianului (1), referitor la westfalian – Din fr. westphalien.

DOOM

westfalián¹ \n(west-fa-li-an) \nadj. m., \npl. westfaliéni; \nf. westfaliánă, \npl. westfaliéne

westfalienilor
WESTFALIÁN, -Ă, westfalieni, -e, s. n., adj. 1. Etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zăcăminte de cărbuni. 2. Care aparține westfalianului (1), referitor la westfalian – Din fr. westphalien.

DOOM

westfalián¹ \n(west-fa-li-an) \nadj. m., \npl. westfaliéni; \nf. westfaliánă, \npl. westfaliéne