văcar
VĂCÁR, văcari, s. m. 1. Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius. DOOM
văcár s. m., pl. văcári
văcar
VĂCÁR, văcari, s. m. 1. Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius.
văcare
VĂCÁR, văcari, s. m. 1. Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius. DOOM
văcár s. m., pl. văcári
văcari
VĂCÁR, văcari, s. m. 1. Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius. DOOM
văcár s. m., pl. văcári
văcarii
VĂCÁR, văcari, s. m. 1. Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius. DOOM
văcár s. m., pl. văcári
văcarilor
VĂCÁR, văcari, s. m. 1. Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius. DOOM
văcár s. m., pl. văcári
văcarul
VĂCÁR, văcari, s. m. 1. Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius. DOOM
văcár s. m., pl. văcári
văcarule
VĂCÁR, văcari, s. m. 1. Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius. DOOM
văcár s. m., pl. văcári
văcarului
VĂCÁR, văcari, s. m. 1. Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius. DOOM
văcár s. m., pl. văcári
văcsui
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuia
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiai
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiam
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiască
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiau
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiați
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiesc
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiește
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiești
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuii
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuim
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuind
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuire
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuire
VĂCSUÍRE, văcsuiri, s. f. Acțiunea de a văcsui. – V. văcsui. DOOM
văcsuíre s. f., g.-d. art. văcsuírii; pl. văcsuíri
văcsuirea
VĂCSUÍRE, văcsuiri, s. f. Acțiunea de a văcsui. – V. văcsui. DOOM
văcsuíre s. f., g.-d. art. văcsuírii; pl. văcsuíri
văcsuiri
VĂCSUÍRE, văcsuiri, s. f. Acțiunea de a văcsui. – V. văcsui. DOOM
văcsuíre s. f., g.-d. art. văcsuírii; pl. văcsuíri
văcsuirii
VĂCSUÍRE, văcsuiri, s. f. Acțiunea de a văcsui. – V. văcsui. DOOM
văcsuíre s. f., g.-d. art. văcsuírii; pl. văcsuíri
văcsuirile
VĂCSUÍRE, văcsuiri, s. f. Acțiunea de a văcsui. – V. văcsui. DOOM
văcsuíre s. f., g.-d. art. văcsuírii; pl. văcsuíri
văcsuirilor
VĂCSUÍRE, văcsuiri, s. f. Acțiunea de a văcsui. – V. văcsui. DOOM
văcsuíre s. f., g.-d. art. văcsuírii; pl. văcsuíri
văcsuiră
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuirăm
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuirăți
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuise
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuisem
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiseră
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiserăm
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiserăți
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiseși
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiseți
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuit
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuit
VĂCSUÍT, -Ă, văcsuiți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) și lustruit. – V. văcsui.
văcsuita
VĂCSUÍT, -Ă, văcsuiți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) și lustruit. – V. văcsui.
văcsuite
VĂCSUÍT, -Ă, văcsuiți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) și lustruit. – V. văcsui.
văcsuitei
VĂCSUÍT, -Ă, văcsuiți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) și lustruit. – V. văcsui.
văcsuitele
VĂCSUÍT, -Ă, văcsuiți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) și lustruit. – V. văcsui.
văcsuitelor
VĂCSUÍT, -Ă, văcsuiți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) și lustruit. – V. văcsui.
văcsuitoare
VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor. DOOM
văcsuitoáre (-su-i-) s. f., g.-d. art. văcsuitoárei; pl. văcsuitoáre
văcsuitoarea
VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor. DOOM
văcsuitoáre (-su-i-) s. f., g.-d. art. văcsuitoárei; pl. văcsuitoáre
văcsuitoarei
VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor. DOOM
văcsuitoáre (-su-i-) s. f., g.-d. art. văcsuitoárei; pl. văcsuitoáre
văcsuitoarele
VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor. DOOM
văcsuitoáre (-su-i-) s. f., g.-d. art. văcsuitoárei; pl. văcsuitoáre
văcsuitoarelor
VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor. DOOM
văcsuitoáre (-su-i-) s. f., g.-d. art. văcsuitoárei; pl. văcsuitoáre
văcsuitoareo
VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor. DOOM
văcsuitoáre (-su-i-) s. f., g.-d. art. văcsuitoárei; pl. văcsuitoáre
văcsuitor
VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor. DOOM
văcsuitór (-su-i-) s. m., pl. văcsuitóri
văcsuitori
VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor. DOOM
văcsuitór (-su-i-) s. m., pl. văcsuitóri
văcsuitorii
VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor. DOOM
văcsuitór (-su-i-) s. m., pl. văcsuitóri
văcsuitorilor
VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor. DOOM
văcsuitór (-su-i-) s. m., pl. văcsuitóri
văcsuitorul
VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor. DOOM
văcsuitór (-su-i-) s. m., pl. văcsuitóri
văcsuitorule
VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor. DOOM
văcsuitór (-su-i-) s. m., pl. văcsuitóri
văcsuitorului
VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor. DOOM
văcsuitór (-su-i-) s. m., pl. văcsuitóri
văcsuitul
VĂCSUÍT, -Ă, văcsuiți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) și lustruit. – V. văcsui.
văcsuitului
VĂCSUÍT, -Ă, văcsuiți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) și lustruit. – V. văcsui.
văcsuiși
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiți
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. DOOM
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
văcsuiți
VĂCSUÍT, -Ă, văcsuiți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) și lustruit. – V. văcsui.
văcsuiții
VĂCSUÍT, -Ă, văcsuiți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) și lustruit. – V. văcsui.
văcsuiților
VĂCSUÍT, -Ă, văcsuiți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) și lustruit. – V. văcsui.
văcui
VECUÍ, vecuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A locui, a trăi, a petrece vreme îndelungată undeva sau cu cineva. – Veac + suf. -ui. DOOM
vecuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vecuiésc, imperf. 3 sg. vecuiá; conj. prez. 3 să vecuiáscă
văcuire
VECUÍ, vecuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A locui, a trăi, a petrece vreme îndelungată undeva sau cu cineva. – Veac + suf. -ui. DOOM
vecuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vecuiésc, imperf. 3 sg. vecuiá; conj. prez. 3 să vecuiáscă
văcușoara
VĂCUȘOÁRĂ, văcușoare, s. f. (Pop.) Văcuță. – Vacă + suf. -ușoară. DOOM
văcușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. văcușoárei; pl. văcușoáre
văcușoare
VĂCUȘOÁRĂ, văcușoare, s. f. (Pop.) Văcuță. – Vacă + suf. -ușoară. DOOM
văcușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. văcușoárei; pl. văcușoáre
văcușoarei
VĂCUȘOÁRĂ, văcușoare, s. f. (Pop.) Văcuță. – Vacă + suf. -ușoară. DOOM
văcușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. văcușoárei; pl. văcușoáre
văcușoarele
VĂCUȘOÁRĂ, văcușoare, s. f. (Pop.) Văcuță. – Vacă + suf. -ușoară. DOOM
văcușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. văcușoárei; pl. văcușoáre
văcușoarelor
VĂCUȘOÁRĂ, văcușoare, s. f. (Pop.) Văcuță. – Vacă + suf. -ușoară. DOOM
văcușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. văcușoárei; pl. văcușoáre
văcușoaro
VĂCUȘOÁRĂ, văcușoare, s. f. (Pop.) Văcuță. – Vacă + suf. -ușoară. DOOM
văcușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. văcușoárei; pl. văcușoáre
văcuța
VĂCÚȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță. DOOM
văcúță s. {., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe
văcuțe
VĂCÚȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță. DOOM
văcúță s. {., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe
văcuței
VĂCÚȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță. DOOM
văcúță s. {., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe
văcuțele
VĂCÚȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță. DOOM
văcúță s. {., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe
văcuțelor
VĂCÚȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță. DOOM
văcúță s. {., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe
văcuțo
VĂCÚȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță. DOOM
văcúță s. {., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe
văcălaș
văcăláș (-șuri), s. n. – Tencuială, tencuit. Mag. vakolás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 167). – Der. văcălui, vb. (a tencui), din mag. vakol.
văcălia
VĂCĂLÍE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie-de-brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) văcălie-de-fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie-de-mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) văcălie-de-salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie” < sl.) + suf. -ălie. DOOM
văcălíe (reg.) s. f., art. văcălía, g.-d. art. văcălíei; pl. văcălíi, art. văcălíile
văcălie
VĂCĂLÍE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie-de-brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) văcălie-de-fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie-de-mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) văcălie-de-salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie” < sl.) + suf. -ălie. DOOM
văcălíe (reg.) s. f., art. văcălía, g.-d. art. văcălíei; pl. văcălíi, art. văcălíile
văcăliei
VĂCĂLÍE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie-de-brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) văcălie-de-fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie-de-mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) văcălie-de-salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie” < sl.) + suf. -ălie. DOOM
văcălíe (reg.) s. f., art. văcălía, g.-d. art. văcălíei; pl. văcălíi, art. văcălíile
văcălii
VĂCĂLÍE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie-de-brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) văcălie-de-fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie-de-mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) văcălie-de-salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie” < sl.) + suf. -ălie. DOOM
văcălíe (reg.) s. f., art. văcălía, g.-d. art. văcălíei; pl. văcălíi, art. văcălíile
văcăliile
VĂCĂLÍE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie-de-brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) văcălie-de-fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie-de-mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) văcălie-de-salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie” < sl.) + suf. -ălie. DOOM
văcălíe (reg.) s. f., art. văcălía, g.-d. art. văcălíei; pl. văcălíi, art. văcălíile
văcăliilor
VĂCĂLÍE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie-de-brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) văcălie-de-fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie-de-mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) văcălie-de-salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie” < sl.) + suf. -ălie. DOOM
văcălíe (reg.) s. f., art. văcălía, g.-d. art. văcălíei; pl. văcălíi, art. văcălíile
văcărea
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcăreai
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcăream
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcăreasa
VĂCĂREÁSĂ, văcărese, s. f. Văcăriță. – Văcar + suf. -easă. DOOM
văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése
văcărească
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcăreaso
VĂCĂREÁSĂ, văcărese, s. f. Văcăriță. – Văcar + suf. -easă. DOOM
văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése
văcăreau
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcăreați
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcăresc
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărese
VĂCĂREÁSĂ, văcărese, s. f. Văcăriță. – Văcar + suf. -easă. DOOM
văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése
văcăresei
VĂCĂREÁSĂ, văcărese, s. f. Văcăriță. – Văcar + suf. -easă. DOOM
văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése
văcăresele
VĂCĂREÁSĂ, văcărese, s. f. Văcăriță. – Văcar + suf. -easă. DOOM
văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése
văcăreselor
VĂCĂREÁSĂ, văcărese, s. f. Văcăriță. – Văcar + suf. -easă. DOOM
văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése
văcărește
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărești
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcări
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcăria
VĂCĂRÍE1, văcării, s. f. 1. Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit și amenajat pentru adăpostirea vacilor. – Vacă + suf. -ărie. DOOM
văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile
văcăria
VĂCĂRÍE2, văcării, s. f. Meseria de văcar. – Văcar + suf. -ie. DOOM
văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile
văcărie
VĂCĂRÍE1, văcării, s. f. 1. Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit și amenajat pentru adăpostirea vacilor. – Vacă + suf. -ărie. DOOM
văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile
văcărie
VĂCĂRÍE2, văcării, s. f. Meseria de văcar. – Văcar + suf. -ie. DOOM
văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile
văcăriei
VĂCĂRÍE1, văcării, s. f. 1. Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit și amenajat pentru adăpostirea vacilor. – Vacă + suf. -ărie. DOOM
văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile
văcăriei
VĂCĂRÍE2, văcării, s. f. Meseria de văcar. – Văcar + suf. -ie. DOOM
văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile
văcării
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcării
VĂCĂRÍE1, văcării, s. f. 1. Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit și amenajat pentru adăpostirea vacilor. – Vacă + suf. -ărie. DOOM
văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile
văcării
VĂCĂRÍE2, văcării, s. f. Meseria de văcar. – Văcar + suf. -ie. DOOM
văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile
văcăriile
VĂCĂRÍE1, văcării, s. f. 1. Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit și amenajat pentru adăpostirea vacilor. – Vacă + suf. -ărie. DOOM
văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile
văcăriile
VĂCĂRÍE2, văcării, s. f. Meseria de văcar. – Văcar + suf. -ie. DOOM
văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile
văcăriilor
VĂCĂRÍE1, văcării, s. f. 1. Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit și amenajat pentru adăpostirea vacilor. – Vacă + suf. -ărie. DOOM
văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile
văcăriilor
VĂCĂRÍE2, văcării, s. f. Meseria de văcar. – Văcar + suf. -ie. DOOM
văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile
văcărim
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărime
VĂCĂRÍME s. f. (Cu sens colectiv) Multe vite mari laolaltă. Ăsta era boul ăl dintâi, mai mare peste toată văcărimea. I. CR. II 229.
văcărind
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărire
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărire
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar.
văcăriră
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărirăm
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărirăți
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărise
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărisem
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcăriseră
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcăriserăm
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcăriserăți
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcăriseși
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcăriseți
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărit
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărit
VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit. DOOM
văcărít s. n.
văcăritul
VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit. DOOM
văcărít s. n.
văcăritului
VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit. DOOM
văcărít s. n.
văcăriși
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărița
VĂCĂRÍȚĂ, văcărite, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iță. DOOM
văcăríță s. f., g.-d. art. văcăríței; pl. văcăríțe
văcărițe
VĂCĂRÍȚĂ, văcărite, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iță. DOOM
văcăríță s. f., g.-d. art. văcăríței; pl. văcăríțe
văcăriței
VĂCĂRÍȚĂ, văcărite, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iță. DOOM
văcăríță s. f., g.-d. art. văcăríței; pl. văcăríțe
văcărițele
VĂCĂRÍȚĂ, văcărite, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iță. DOOM
văcăríță s. f., g.-d. art. văcăríței; pl. văcăríțe
văcărițelor
VĂCĂRÍȚĂ, văcărite, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iță. DOOM
văcăríță s. f., g.-d. art. văcăríței; pl. văcăríțe
văcăriți
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. DOOM
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărițo
VĂCĂRÍȚĂ, văcărite, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iță. DOOM
văcăríță s. f., g.-d. art. văcăríței; pl. văcăríțe
văcăroizare
văcăroizare s. f. sg. (pub., peior.) stagnarea sau încetinirea ritmului reformei în economia românească în timpul Guvernului Văcăroiu.
văcăruș
VĂCĂRÚȘ, văcăruși, s. m. Ciupercă comestibilă cu pălăria dreaptă, care crește pe trunchiuri de fag și de stejar (Polyporus brumalis).
văcșoară
VĂCUȘOÁRĂ, văcușoare, s. f. (Pop.) Văcuță. – Vacă + suf. -ușoară. DOOM
văcușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. văcușoárei; pl. văcușoáre
văd
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
vădan
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădan
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădana
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădana
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanca
VĂDÁNCĂ, vădance, s. f. (Pop.) Văduvă. – Vădan + suf. -că. DOOM
vădáncă (reg.) s. f., g.-d. art. vădáncei; pl. vădánce
vădance
VĂDÁNCĂ, vădance, s. f. (Pop.) Văduvă. – Vădan + suf. -că. DOOM
vădáncă (reg.) s. f., g.-d. art. vădáncei; pl. vădánce
vădancei
VĂDÁNCĂ, vădance, s. f. (Pop.) Văduvă. – Vădan + suf. -că. DOOM
vădáncă (reg.) s. f., g.-d. art. vădáncei; pl. vădánce
vădancele
VĂDÁNCĂ, vădance, s. f. (Pop.) Văduvă. – Vădan + suf. -că. DOOM
vădáncă (reg.) s. f., g.-d. art. vădáncei; pl. vădánce
vădancelor
VĂDÁNCĂ, vădance, s. f. (Pop.) Văduvă. – Vădan + suf. -că. DOOM
vădáncă (reg.) s. f., g.-d. art. vădáncei; pl. vădánce
vădanco
VĂDÁNCĂ, vădance, s. f. (Pop.) Văduvă. – Vădan + suf. -că. DOOM
vădáncă (reg.) s. f., g.-d. art. vădáncei; pl. vădánce
vădane
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădane
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădane
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanei
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanei
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanele
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanele
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanelor
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanelor
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădani
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădani
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanii
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanii
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanilor
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanilor
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădano
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanul
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanul
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanule
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanului
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădanului
VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) Văduv (1). – Văduu (înv., „văduv”<lat.) + suf. -an. DOOM
vădán (pop.) adj. m., s. m., pl. vădáni; adj. f., s. f. vădánă, pl. vădáne
vădea
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădeai
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădeam
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădească
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădeau
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădeați
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădesc
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădește
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădești
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădi
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădii
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădim
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădind
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădire
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădire
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi.
vădiră
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădirăm
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădirăți
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădise
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădisem
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădiseră
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădiserăm
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădiserăți
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădiseși
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădiseți
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădit
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădit
VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.
vădita
VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.
vădite
VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.
văditei
VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.
văditele
VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.
văditelor
VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.
văditul
VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.
văditului
VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.
vădiși
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădiți
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi. DOOM
vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă
vădiți
VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.
vădiții
VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.
vădiților
VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.
vădrar
VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar. DOOM
vădrár (vă-drar) s. m., pl. vădrári
vădrare
VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar. DOOM
vădrár (vă-drar) s. m., pl. vădrári
vădrari
VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar. DOOM
vădrár (vă-drar) s. m., pl. vădrári
vădrarii
VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar. DOOM
vădrár (vă-drar) s. m., pl. vădrári
vădrarilor
VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar. DOOM
vădrár (vă-drar) s. m., pl. vădrári
vădrarul
VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar. DOOM
vădrár (vă-drar) s. m., pl. vădrári
vădrarule
VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar. DOOM
vădrár (vă-drar) s. m., pl. vădrári
vădrarului
VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar. DOOM
vădrár (vă-drar) s. m., pl. vădrári
vădrărit
VĂDRĂRÍT s. n. (În sec. XVIII, în Moldova) Dare care se plătea pentru fiecare vadră de vin. – Vadră + suf. -ărit. DOOM
vădrărít (vă-dră-) s. n.
vădrăritul
VĂDRĂRÍT s. n. (În sec. XVIII, în Moldova) Dare care se plătea pentru fiecare vadră de vin. – Vadră + suf. -ărit. DOOM
vădrărít (vă-dră-) s. n.
vădrăritului
VĂDRĂRÍT s. n. (În sec. XVIII, în Moldova) Dare care se plătea pentru fiecare vadră de vin. – Vadră + suf. -ărit. DOOM
vădrărít (vă-dră-) s. n.
văduoi
VĂDUVÓI, văduvoi, adj. m. (Adesea substantivat). Augmentativ al lui v ă d u v; văduv. Ce se fac boierii văduvoi care s-au însurat? SADOVEANU, O. VIII 151. Cuconul Andronache Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. – Variantă: (regional) văduói (CREANGĂ, A. 96) adj. m. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
vădurel
VĂDURÉL, vădurele, s. n. (Popular, mai ales la pl.) Diminutiv al lui v a d. Gios în vădurele, Răsăriră două stele. ȘEZ. II 81. De jalea vieții mele Plîng pietrele-n vădurele. SEVASTOS, C. 269.
văduv
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduv
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduva
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduva
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduve
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduve
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduve
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvea
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduveai
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduveam
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvească
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduveau
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduveați
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvei
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvei
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvele
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvele
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvelor
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvelor
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvesc
VĂDUVÉSC, -EÁSCĂ, văduvești, adj. (Rar) Care aparține văduvilor, referitor la văduvi. – Din văduv + suf. -esc.
văduvesc
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvește
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvești
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvi
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvi
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvi
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvie
VĂDUVÍE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – Văduv + suf. -ie. DOOM
văduvíe s. f., art. văduvía, g.-d. văduvíi, art. văduvíei
văduvii
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvii
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvii
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvilor
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvilor
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvim
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvind
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvioara
VĂDUVIOÁRĂ, văduvioare, s. f. 1. Diminutiv al lui văduvă; văduviță (1). 2. Pește teleostean comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, albi pe burtă și verzui sau albăstrui pe spate; văduviță (2) (Leuciscus idus). – Văduvă + suf. -4ioară. DOOM
văduvioáră (pop.) (-vioa-) s. i., g.-d. art. văduvioárei; pl. văduvioáre
văduvioare
VĂDUVIOÁRĂ, văduvioare, s. f. 1. Diminutiv al lui văduvă; văduviță (1). 2. Pește teleostean comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, albi pe burtă și verzui sau albăstrui pe spate; văduviță (2) (Leuciscus idus). – Văduvă + suf. -4ioară. DOOM
văduvioáră (pop.) (-vioa-) s. i., g.-d. art. văduvioárei; pl. văduvioáre
văduvioarei
VĂDUVIOÁRĂ, văduvioare, s. f. 1. Diminutiv al lui văduvă; văduviță (1). 2. Pește teleostean comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, albi pe burtă și verzui sau albăstrui pe spate; văduviță (2) (Leuciscus idus). – Văduvă + suf. -4ioară. DOOM
văduvioáră (pop.) (-vioa-) s. i., g.-d. art. văduvioárei; pl. văduvioáre
văduvioarele
VĂDUVIOÁRĂ, văduvioare, s. f. 1. Diminutiv al lui văduvă; văduviță (1). 2. Pește teleostean comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, albi pe burtă și verzui sau albăstrui pe spate; văduviță (2) (Leuciscus idus). – Văduvă + suf. -4ioară. DOOM
văduvioáră (pop.) (-vioa-) s. i., g.-d. art. văduvioárei; pl. văduvioáre
văduvioarelor
VĂDUVIOÁRĂ, văduvioare, s. f. 1. Diminutiv al lui văduvă; văduviță (1). 2. Pește teleostean comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, albi pe burtă și verzui sau albăstrui pe spate; văduviță (2) (Leuciscus idus). – Văduvă + suf. -4ioară. DOOM
văduvioáră (pop.) (-vioa-) s. i., g.-d. art. văduvioárei; pl. văduvioáre
văduvioaro
VĂDUVIOÁRĂ, văduvioare, s. f. 1. Diminutiv al lui văduvă; văduviță (1). 2. Pește teleostean comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, albi pe burtă și verzui sau albăstrui pe spate; văduviță (2) (Leuciscus idus). – Văduvă + suf. -4ioară. DOOM
văduvioáră (pop.) (-vioa-) s. i., g.-d. art. văduvioárei; pl. văduvioáre
văduvire
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvire
VĂDUVÍRE s. f. (Rar) Văduvie. – V. văduvi. DOOM
văduvíre s. f., g.-d. art. văduvírii
văduvirea
VĂDUVÍRE s. f. (Rar) Văduvie. – V. văduvi. DOOM
văduvíre s. f., g.-d. art. văduvírii
văduviri
VĂDUVÍRE s. f. (Rar) Văduvie. – V. văduvi. DOOM
văduvíre s. f., g.-d. art. văduvírii
văduvirii
VĂDUVÍRE s. f. (Rar) Văduvie. – V. văduvi. DOOM
văduvíre s. f., g.-d. art. văduvírii
văduvirile
VĂDUVÍRE s. f. (Rar) Văduvie. – V. văduvi. DOOM
văduvíre s. f., g.-d. art. văduvírii
văduvirilor
VĂDUVÍRE s. f. (Rar) Văduvie. – V. văduvi. DOOM
văduvíre s. f., g.-d. art. văduvírii
văduviră
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvirăm
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvirăți
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvise
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvisem
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduviseră
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduviserăm
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduviserăți
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduviseși
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduviseți
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvit
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvit
VĂDUVÍT, -Ă, văduviți, -te, adj. Care a rămas văduv (sau văduvă). Văduvită sa mumă îl crescu cum putu. EMINESCU, N. 40.
văduvita
VĂDUVÍT, -Ă, văduviți, -te, adj. Care a rămas văduv (sau văduvă). Văduvită sa mumă îl crescu cum putu. EMINESCU, N. 40.
văduvite
VĂDUVÍT, -Ă, văduviți, -te, adj. Care a rămas văduv (sau văduvă). Văduvită sa mumă îl crescu cum putu. EMINESCU, N. 40.
văduvitei
VĂDUVÍT, -Ă, văduviți, -te, adj. Care a rămas văduv (sau văduvă). Văduvită sa mumă îl crescu cum putu. EMINESCU, N. 40.
văduvitele
VĂDUVÍT, -Ă, văduviți, -te, adj. Care a rămas văduv (sau văduvă). Văduvită sa mumă îl crescu cum putu. EMINESCU, N. 40.
văduvitelor
VĂDUVÍT, -Ă, văduviți, -te, adj. Care a rămas văduv (sau văduvă). Văduvită sa mumă îl crescu cum putu. EMINESCU, N. 40.
văduvitul
VĂDUVÍT, -Ă, văduviți, -te, adj. Care a rămas văduv (sau văduvă). Văduvită sa mumă îl crescu cum putu. EMINESCU, N. 40.
văduvitului
VĂDUVÍT, -Ă, văduviți, -te, adj. Care a rămas văduv (sau văduvă). Văduvită sa mumă îl crescu cum putu. EMINESCU, N. 40.
văduviși
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvița
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe, s. f. (Rar) 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – Văduvă + suf. -iță. DOOM
văduvíță (rar) s. f., g.-d. art. văduvíței; pl. văduvíțe
văduvițe
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe, s. f. (Rar) 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – Văduvă + suf. -iță. DOOM
văduvíță (rar) s. f., g.-d. art. văduvíței; pl. văduvíțe
văduviței
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe, s. f. (Rar) 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – Văduvă + suf. -iță. DOOM
văduvíță (rar) s. f., g.-d. art. văduvíței; pl. văduvíțe
văduvițele
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe, s. f. (Rar) 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – Văduvă + suf. -iță. DOOM
văduvíță (rar) s. f., g.-d. art. văduvíței; pl. văduvíțe
văduvițelor
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe, s. f. (Rar) 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – Văduvă + suf. -iță. DOOM
văduvíță (rar) s. f., g.-d. art. văduvíței; pl. văduvíțe
văduviți
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. DOOM
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduviți
VĂDUVÍT, -Ă, văduviți, -te, adj. Care a rămas văduv (sau văduvă). Văduvită sa mumă îl crescu cum putu. EMINESCU, N. 40.
văduviții
VĂDUVÍT, -Ă, văduviți, -te, adj. Care a rămas văduv (sau văduvă). Văduvită sa mumă îl crescu cum putu. EMINESCU, N. 40.
văduviților
VĂDUVÍT, -Ă, văduviți, -te, adj. Care a rămas văduv (sau văduvă). Văduvită sa mumă îl crescu cum putu. EMINESCU, N. 40.
văduvițo
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe, s. f. (Rar) 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – Văduvă + suf. -iță. DOOM
văduvíță (rar) s. f., g.-d. art. văduvíței; pl. văduvíțe
văduvo
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvoaia
VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (Pop.) Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi. DOOM
văduvoáie (pop.) s. f., art. văduvoáia, g.-d. art. văduvoáiei; pl. văduvoáie
văduvoaia
VĂDUVÓI, văduvoi, adj. m. (Adesea substantivat). Augmentativ al lui v ă d u v; văduv. Ce se fac boierii văduvoi care s-au însurat? SADOVEANU, O. VIII 151. Cuconul Andronache Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. – Variantă: (regional) văduói (CREANGĂ, A. 96) adj. m. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoaie
VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (Pop.) Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi. DOOM
văduvoáie (pop.) s. f., art. văduvoáia, g.-d. art. văduvoáiei; pl. văduvoáie
văduvoaie
VĂDUVÓI, văduvoi, adj. m. (Adesea substantivat). Augmentativ al lui v ă d u v; văduv. Ce se fac boierii văduvoi care s-au însurat? SADOVEANU, O. VIII 151. Cuconul Andronache Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. – Variantă: (regional) văduói (CREANGĂ, A. 96) adj. m. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoaiei
VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (Pop.) Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi. DOOM
văduvoáie (pop.) s. f., art. văduvoáia, g.-d. art. văduvoáiei; pl. văduvoáie
văduvoaiei
VĂDUVÓI, văduvoi, adj. m. (Adesea substantivat). Augmentativ al lui v ă d u v; văduv. Ce se fac boierii văduvoi care s-au însurat? SADOVEANU, O. VIII 151. Cuconul Andronache Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. – Variantă: (regional) văduói (CREANGĂ, A. 96) adj. m. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoaiele
VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (Pop.) Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi. DOOM
văduvoáie (pop.) s. f., art. văduvoáia, g.-d. art. văduvoáiei; pl. văduvoáie
văduvoaiele
VĂDUVÓI, văduvoi, adj. m. (Adesea substantivat). Augmentativ al lui v ă d u v; văduv. Ce se fac boierii văduvoi care s-au însurat? SADOVEANU, O. VIII 151. Cuconul Andronache Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. – Variantă: (regional) văduói (CREANGĂ, A. 96) adj. m. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoaielor
VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (Pop.) Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi. DOOM
văduvoáie (pop.) s. f., art. văduvoáia, g.-d. art. văduvoáiei; pl. văduvoáie
văduvoaielor
VĂDUVÓI, văduvoi, adj. m. (Adesea substantivat). Augmentativ al lui v ă d u v; văduv. Ce se fac boierii văduvoi care s-au însurat? SADOVEANU, O. VIII 151. Cuconul Andronache Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. – Variantă: (regional) văduói (CREANGĂ, A. 96) adj. m. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoaio
VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (Pop.) Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi. DOOM
văduvoáie (pop.) s. f., art. văduvoáia, g.-d. art. văduvoáiei; pl. văduvoáie
văduvoi
VĂDUVÓI, văduvoi, adj. m. (Adesea substantivat). Augmentativ al lui v ă d u v; văduv. Ce se fac boierii văduvoi care s-au însurat? SADOVEANU, O. VIII 151. Cuconul Andronache Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. – Variantă: (regional) văduói (CREANGĂ, A. 96) adj. m. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoi
VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (Pop.) Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoii
VĂDUVÓI, văduvoi, adj. m. (Adesea substantivat). Augmentativ al lui v ă d u v; văduv. Ce se fac boierii văduvoi care s-au însurat? SADOVEANU, O. VIII 151. Cuconul Andronache Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. – Variantă: (regional) văduói (CREANGĂ, A. 96) adj. m. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoii
VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (Pop.) Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoilor
VĂDUVÓI, văduvoi, adj. m. (Adesea substantivat). Augmentativ al lui v ă d u v; văduv. Ce se fac boierii văduvoi care s-au însurat? SADOVEANU, O. VIII 151. Cuconul Andronache Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. – Variantă: (regional) văduói (CREANGĂ, A. 96) adj. m. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoilor
VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (Pop.) Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoiul
VĂDUVÓI, văduvoi, adj. m. (Adesea substantivat). Augmentativ al lui v ă d u v; văduv. Ce se fac boierii văduvoi care s-au însurat? SADOVEANU, O. VIII 151. Cuconul Andronache Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. – Variantă: (regional) văduói (CREANGĂ, A. 96) adj. m. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoiul
VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (Pop.) Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoiule
VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (Pop.) Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoiului
VĂDUVÓI, văduvoi, adj. m. (Adesea substantivat). Augmentativ al lui v ă d u v; văduv. Ce se fac boierii văduvoi care s-au însurat? SADOVEANU, O. VIII 151. Cuconul Andronache Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. – Variantă: (regional) văduói (CREANGĂ, A. 96) adj. m. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvoiului
VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (Pop.) Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. -oi. DOOM
văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii
văduvul
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvul
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvule
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvului
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduvului
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
văduă
VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. DOOM
vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve
vădănea
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăneai
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăneam
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădănească
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăneau
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăneați
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădănesc
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădănește
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădănești
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăni
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădănie
VĂDĂNÍE, vădănii, s. f. (Rar) Văduvie. Surorile au soție Și ele nu-mi crede mie Năcazul din vădănie. PAMFILE, la CADE.
vădănii
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădănim
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădănind
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădănire
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăniră
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădănirăm
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădănirăți
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădănise
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădănisem
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăniseră
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăniserăm
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăniserăți
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăniseși
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăniseți
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădănit
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăniși
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăniți
VĂDĂNÍ, vădănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină văduv, a văduvi. Copiii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit. MARIAN, Î. 526.
vădăoi
VĂDĂÓI, vădăoi, s. m. (Reg.) Văduvoi. – Vădan + suf. -oi.
vădăoii
VĂDĂÓI, vădăoi, s. m. (Reg.) Văduvoi. – Vădan + suf. -oi.
vădăoilor
VĂDĂÓI, vădăoi, s. m. (Reg.) Văduvoi. – Vădan + suf. -oi.
vădăoiul
VĂDĂÓI, vădăoi, s. m. (Reg.) Văduvoi. – Vădan + suf. -oi.
vădăoiului
VĂDĂÓI, vădăoi, s. m. (Reg.) Văduvoi. – Vădan + suf. -oi.
vădăslui
vădăsluí (-uésc, -ít), vb. – A vîna. – Var. vădăsli. Mag. vadászni (Mîndrescu 114; Gáldi, Dict., 168). În Trans.
vădăsluire
vădăsluí (-uésc, -ít), vb. – A vîna. – Var. vădăsli. Mag. vadászni (Mîndrescu 114; Gáldi, Dict., 168). În Trans.
vădăsluit
vădăsluí (-uésc, -ít), vb. – A vîna. – Var. vădăsli. Mag. vadászni (Mîndrescu 114; Gáldi, Dict., 168). În Trans.
văgaș
HOGÁȘ s. n. v. făgaș. DOOM
făgáș s. n., pl. făgáșe
văgăuna
VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. Încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec. DOOM
văgăúnă s. f., g.-d. art. văgăúnii; pl. văgăúni
văgăuni
VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. Încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec. DOOM
văgăúnă s. f., g.-d. art. văgăúnii; pl. văgăúni
văgăunii
VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. Încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec. DOOM
văgăúnă s. f., g.-d. art. văgăúnii; pl. văgăúni
văgăunile
VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. Încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec. DOOM
văgăúnă s. f., g.-d. art. văgăúnii; pl. văgăúni
văgăunilor
VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. Încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec. DOOM
văgăúnă s. f., g.-d. art. văgăúnii; pl. văgăúni
văi
VÁLE, văi, s. f. 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar. ◊ (Bis.) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul. Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis. DOOM
vále s. f., art. válea, g.-d. art. văíi; pl. văi
văiag
VĂIÁG, văiage, s. n. Văiugă. Putna și-a făcut o altă curgere pe văiagul ferăstrailor. I. IONESCU, P. 46.
văiagă
văiágă (-iégi), s. f. – Piuă. Sb. valjaga (Candrea). În Banat și Trans. de S.
văicăli
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicălire
VĂICĂLÍ vb. IV v. văicări.
văicăra
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărai
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăram
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărare
VĂICĂRÁ vb. I v. văicări.
văicărare
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărară
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărarăm
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărarăți
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărase
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărasem
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăraseră
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăraserăm
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăraserăți
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăraseși
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăraseți
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărat
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărau
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărași
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărați
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărea
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăreai
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăreala
VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală. DOOM
văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli
văicăream
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărească
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăreau
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărează
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăreați
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăreli
VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală. DOOM
văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli
văicărelii
VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală. DOOM
văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli
văicărelile
VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală. DOOM
văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli
văicărelilor
VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală. DOOM
văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli
văicăresc
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărez
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăreze
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărezi
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărește
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărești
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăreț
VĂICĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văicăreli, -e, adj. (Pop. și fam.) Care se văicărește. – Văicări + suf. -eț.
văicări
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicării
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărim
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărind
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărire
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărire
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai.
văicăriră
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărirăm
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărirăți
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărise
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărisem
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăriseră
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăriserăm
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăriserăți
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăriseși
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăriseți
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărit
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăriși
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicăriți
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văicărând
VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai. DOOM
văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
văiera
VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.). DOOM
văierá (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se váieră, 1 pl. ne văierắm; conj. prez. 3 să se váiere
văierare
VĂIERÁRE, văierări, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera. DOOM
văieráre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierắrii; pl. văierắri
văierarea
VĂIERÁRE, văierări, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera. DOOM
văieráre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierắrii; pl. văierắri
văierat
VĂIERÁT, -Ă, văierați, -te, adj. (Regional) Care nu e bun de nimic, care se vaită toată ziua; nemernic, becisnic. (Substantivat) Unde-i carul, Unde-s boii? Nemernicule, văieratule, prăpăditule, bețivule! RETEGANUL, P. I 7.
văierat
VĂIERÁT1 s. n. (Rar) Văierare. – V. văiera.
văierări
VĂIERÁRE, văierări, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera. DOOM
văieráre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierắrii; pl. văierắri
văierării
VĂIERÁRE, văierări, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera. DOOM
văieráre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierắrii; pl. văierắri
văierările
VĂIERÁRE, văierări, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera. DOOM
văieráre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierắrii; pl. văierắri
văierărilor
VĂIERÁRE, văierări, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera. DOOM
văieráre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierắrii; pl. văierắri
văieta
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văietare
VĂITÁRE, văitări, s. f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferința; lamentare; vaiet, văitătură. [Var.: văietáre s. f.] – V. văita. DOOM
văitáre (văi-) s. f., g.-d. art. văitắrii; pl. văitắri
văietat
VĂIETÁ vb. I v. văita.
văietător
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. DOOM
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
văietătură
VĂITĂTÚRĂ, văitături, s. f. Văitare. [Var.: văietătúră s. f.] – Văita + suf. -ătură. DOOM
văitătúră (văi-) s. f., g.-d. art. văitătúrii; pl. văitătúri
văii
VÁLE, văi, s. f. 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar. ◊ (Bis.) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul. Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis. DOOM
vále s. f., art. válea, g.-d. art. văíi; pl. văi
văile
VÁLE, văi, s. f. 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar. ◊ (Bis.) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul. Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis. DOOM
vále s. f., art. válea, g.-d. art. văíi; pl. văi
văilor
VÁLE, văi, s. f. 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar. ◊ (Bis.) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul. Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis. DOOM
vále s. f., art. válea, g.-d. art. văíi; pl. văi
văina
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinai
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinam
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinare
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinară
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinarăm
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinarăți
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinase
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinasem
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinaseră
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinaserăm
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinaserăți
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinaseși
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinaseți
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinat
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinau
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinași
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinați
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinează
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinez
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văineze
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinezi
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinând
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văinînd
VĂINĂ, văinez, vb. I. Refl. (Regional) A se văita, a se lamenta. Ce te căinezi, ce te văinezi? ȘEZ. I 117.
văioaga
VĂIOÁGĂ, văioage, s. f. Văiugă1. – Din văi (pl. lui vale) + suf. -oagă.
văioaga
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văioage
VĂIOÁGĂ, văioage, s. f. Văiugă1. – Din văi (pl. lui vale) + suf. -oagă.
văioage
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văioagei
VĂIOÁGĂ, văioage, s. f. Văiugă1. – Din văi (pl. lui vale) + suf. -oagă.
văioagei
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văioagele
VĂIOÁGĂ, văioage, s. f. Văiugă1. – Din văi (pl. lui vale) + suf. -oagă.
văioagele
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văioagelor
VĂIOÁGĂ, văioage, s. f. Văiugă1. – Din văi (pl. lui vale) + suf. -oagă.
văioagelor
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văitai
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitam
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitare
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitare
VĂITÁRE, văitări, s. f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferința; lamentare; vaiet, văitătură. [Var.: văietáre s. f.] – V. văita. DOOM
văitáre (văi-) s. f., g.-d. art. văitắrii; pl. văitắri
văitarea
VĂITÁRE, văitări, s. f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferința; lamentare; vaiet, văitătură. [Var.: văietáre s. f.] – V. văita. DOOM
văitáre (văi-) s. f., g.-d. art. văitắrii; pl. văitắri
văitară
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitarăm
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitarăți
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitase
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitasem
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitaseră
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitaserăm
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitaserăți
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitaseși
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitaseți
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitat
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitat
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai.
văitau
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitași
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitați
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitând
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văitînd
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
văităreața
VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. DOOM
văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe
văităreț
VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. DOOM
văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe
văitărețe
VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. DOOM
văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe
văităreței
VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. DOOM
văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe
văitărețele
VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. DOOM
văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe
văitărețelor
VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. DOOM
văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe
văităreți
VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. DOOM
văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe
văităreții
VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. DOOM
văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe
văităreților
VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. DOOM
văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe
văitărețul
VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. DOOM
văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe
văitărețului
VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. DOOM
văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe
văitări
VĂITÁRE, văitări, s. f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferința; lamentare; vaiet, văitătură. [Var.: văietáre s. f.] – V. văita. DOOM
văitáre (văi-) s. f., g.-d. art. văitắrii; pl. văitắri
văitării
VĂITÁRE, văitări, s. f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferința; lamentare; vaiet, văitătură. [Var.: văietáre s. f.] – V. văita. DOOM
văitáre (văi-) s. f., g.-d. art. văitắrii; pl. văitắri
văitările
VĂITÁRE, văitări, s. f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferința; lamentare; vaiet, văitătură. [Var.: văietáre s. f.] – V. văita. DOOM
văitáre (văi-) s. f., g.-d. art. văitắrii; pl. văitắri
văitărilor
VĂITÁRE, văitări, s. f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferința; lamentare; vaiet, văitătură. [Var.: văietáre s. f.] – V. văita. DOOM
văitáre (văi-) s. f., g.-d. art. văitắrii; pl. văitắri
văitătoare
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. DOOM
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
văitătoarea
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. DOOM
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
văitătoarei
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. DOOM
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
văitătoarele
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. DOOM
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
văitătoarelor
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. DOOM
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
văitător
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. DOOM
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
văitători
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. DOOM
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
văitătorii
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. DOOM
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
văitătorilor
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. DOOM
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
văitătorul
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. DOOM
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
văitătorului
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. DOOM
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
văitătura
VĂITĂTÚRĂ, văitături, s. f. Văitare. [Var.: văietătúră s. f.] – Văita + suf. -ătură. DOOM
văitătúră (văi-) s. f., g.-d. art. văitătúrii; pl. văitătúri
văitături
VĂITĂTÚRĂ, văitături, s. f. Văitare. [Var.: văietătúră s. f.] – Văita + suf. -ătură. DOOM
văitătúră (văi-) s. f., g.-d. art. văitătúrii; pl. văitătúri
văităturii
VĂITĂTÚRĂ, văitături, s. f. Văitare. [Var.: văietătúră s. f.] – Văita + suf. -ătură. DOOM
văitătúră (văi-) s. f., g.-d. art. văitătúrii; pl. văitătúri
văităturile
VĂITĂTÚRĂ, văitături, s. f. Văitare. [Var.: văietătúră s. f.] – Văita + suf. -ătură. DOOM
văitătúră (văi-) s. f., g.-d. art. văitătúrii; pl. văitătúri
văităturilor
VĂITĂTÚRĂ, văitături, s. f. Văitare. [Var.: văietătúră s. f.] – Văita + suf. -ătură. DOOM
văitătúră (văi-) s. f., g.-d. art. văitătúrii; pl. văitătúri
văitău
VĂITẮU, văitaie, s. n. (Regional) Vas mic, făcut din scoarță de fag, servind ca măsură pentru vămuirea cerealelor la moară. V. m e r t i c.
văiuga
VĂIÚGĂ2, văiugi, s. f. (Regional) Cărămidă nearsă, turnată în forme; chirpici.
văiuga
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văiugar
VĂIUGÁR, văiugari, s. m. (Reg.) Persoană care face văiugi2. – Din văiugă + suf. -ar.
văiuge
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văiugei
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văiugele
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văiugelor
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văiugi
VĂIÚGĂ2, văiugi, s. f. (Regional) Cărămidă nearsă, turnată în forme; chirpici.
văiugi
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văiugii
VĂIÚGĂ2, văiugi, s. f. (Regional) Cărămidă nearsă, turnată în forme; chirpici.
văiugii
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văiugile
VĂIÚGĂ2, văiugi, s. f. (Regional) Cărămidă nearsă, turnată în forme; chirpici.
văiugile
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văiugilor
VĂIÚGĂ2, văiugi, s. f. (Regional) Cărămidă nearsă, turnată în forme; chirpici.
văiugilor
VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă. DOOM
văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi
văișoară
VĂIȘOÁRĂ, văișoare, s. f. Diminutiv al lui v a l e. Știe moșul o cărăruie printre dealuri și prin niște văișoare. CAMILAR, N. I 328.
văișoară
VĂLIȘOÁRĂ, vălișoare, s. f. Vălicică. [Var.: văișoáră s. f.] – Vale + suf. -ișoară. DOOM
vălișoáră s. f., g.-d. art. vălișoárei; pl. vălișoáre
văji
văjí (-jésc, -ít), vb. refl. – A fi comparabil, a fi asemănător. Sb. važiti „a echivala cu”. În Trans. de N. – Der. vajnic, adj. (Mold., important, considerabil, grav, violent), cu suf. -nic (după Cihac, II, 443 și Tiktin, din rus. važnyi „important”, cf. bg., sb. važen, pol. wažny); văjnicie, s. f. (Mold., importanță, gravitate).
văjire
văjí (-jésc, -ít), vb. refl. – A fi comparabil, a fi asemănător. Sb. važiti „a echivala cu”. În Trans. de N. – Der. vajnic, adj. (Mold., important, considerabil, grav, violent), cu suf. -nic (după Cihac, II, 443 și Tiktin, din rus. važnyi „important”, cf. bg., sb. važen, pol. wažny); văjnicie, s. f. (Mold., importanță, gravitate).
văl
VĂL, văluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva. 2. (Anat.; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul. 3. (Bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. v o i l e. DOOM
văl s. n., pl. vắluri
vălcea
VÂLCEÁ, -ÍCĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula). – Vâlcícă cu schimbare de suf. DOOM
vâlcícă v. vâlceá
vălceag
vălceág (-guri), s. n. – Răscumpărare. Mag. válság (Gáldi, Dict., 168). În Trans., înv.
vălcel
VÎLCÉL, vîlcele, s. n. (Și în forma vălcel) Vîlcelușă. Tu crap... ia-l de cap Și-l aruncă într-un vălcel. MAT. FOLK. 742. – Variantă: vălcél s. n.
vălcelușă
VÂLCELÚȘĂ, vâlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vâlcea. – Vâlcea + suf. -elușă. DOOM
vâlcelúșă s. f., art. vâlcelúșa, g.-d. art. vâlcelúșei; pl. vâlcelúșe
vălcică
VÂLCEÁ, -ÍCĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula). – Vâlcícă cu schimbare de suf. DOOM
vâlcícă v. vâlceá
vălcui
vălcuí (-uésc, -ít), vb. – A fasona, a mula pielea pentru încălțăminte. Germ. (ein)walken (Tiktin).
vălcuire
vălcuí (-uésc, -ít), vb. – A fasona, a mula pielea pentru încălțăminte. Germ. (ein)walken (Tiktin).
vălcuit
vălcuí (-uésc, -ít), vb. – A fasona, a mula pielea pentru încălțăminte. Germ. (ein)walken (Tiktin).
văle
VĂL, văluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva. 2. (Anat.; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul. 3. (Bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. v o i l e. DOOM
văl s. n., pl. vắluri
vălean
VĂLEÁN, văleni, s. m. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -4ean. DOOM
văleán (rar) s. m., pl. văléni
văleana
VĂLEÁN, -Ă, văleni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -ean.
văleano
VĂLEÁN, -Ă, văleni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -ean.
văleanul
VĂLEÁN, văleni, s. m. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -4ean. DOOM
văleán (rar) s. m., pl. văléni
văleanule
VĂLEÁN, văleni, s. m. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -4ean. DOOM
văleán (rar) s. m., pl. văléni
văleanului
VĂLEÁN, văleni, s. m. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -4ean. DOOM
văleán (rar) s. m., pl. văléni
văleat
VELEÁT, veleaturi, s. n. (Înv.) 1. Timp fixat, hotârât pentru realizarea a ceva; dată, termen; p. ext. an. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul. 2. Durată a vieții, trai. ♦ (În construcție cu verbele „a veni”, „a sosi”) Sfârșitul vieții; moartea. [Var.: văleát s. n.] – Din sl. vŭlĕto „în anul...”. DOOM
veleát (înv.) (-leat) s. n., pl. veleáturi
vălele
VĂL, văluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva. 2. (Anat.; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul. 3. (Bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. v o i l e. DOOM
văl s. n., pl. vắluri
văleleu
VĂLÉU interj. (Pop.) Vai! aoleu! [Var.: văleléu, valéu, interj.] – Cf. vai, aoleu. DOOM
văléu / văleléu (pop.) interj.
vălelor
VĂL, văluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva. 2. (Anat.; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul. 3. (Bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. v o i l e. DOOM
văl s. n., pl. vắluri
vălene
VĂLEÁN, văleni, s. m. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -4ean. DOOM
văleán (rar) s. m., pl. văléni
vălene
VĂLEÁN, -Ă, văleni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -ean.
vălenei
VĂLEÁN, -Ă, văleni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -ean.
vălenele
VĂLEÁN, -Ă, văleni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -ean.
vălenelor
VĂLEÁN, -Ă, văleni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -ean.
văleni
VĂLEÁN, văleni, s. m. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -4ean. DOOM
văleán (rar) s. m., pl. văléni
vălenii
VĂLEÁN, văleni, s. m. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -4ean. DOOM
văleán (rar) s. m., pl. văléni
vălenilor
VĂLEÁN, văleni, s. m. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -4ean. DOOM
văleán (rar) s. m., pl. văléni
vălgarie
VĂLGÁRIE, vălgarii, s. f. (Regional) Vîlvătaie, vîlvoare, pălălaie. D-acolo a fost ieșind vălgarie de foc. ȘEZ. VII 70.
vălicele
VĂLICÍCĂ, vălicele, s. f. Diminutiv al lui vale; vălișoară. – Vale + suf. -icică. DOOM
vălicícă (pop.) s. f., g.-d. art. vălicélei; pl. vălicéle, art. vălicélele
vălicelei
VĂLICÍCĂ, vălicele, s. f. Diminutiv al lui vale; vălișoară. – Vale + suf. -icică. DOOM
vălicícă (pop.) s. f., g.-d. art. vălicélei; pl. vălicéle, art. vălicélele
vălicelele
VĂLICÍCĂ, vălicele, s. f. Diminutiv al lui vale; vălișoară. – Vale + suf. -icică. DOOM
vălicícă (pop.) s. f., g.-d. art. vălicélei; pl. vălicéle, art. vălicélele
vălicelelor
VĂLICÍCĂ, vălicele, s. f. Diminutiv al lui vale; vălișoară. – Vale + suf. -icică. DOOM
vălicícă (pop.) s. f., g.-d. art. vălicélei; pl. vălicéle, art. vălicélele
vălicica
VĂLICÍCĂ, vălicele, s. f. Diminutiv al lui vale; vălișoară. – Vale + suf. -icică. DOOM
vălicícă (pop.) s. f., g.-d. art. vălicélei; pl. vălicéle, art. vălicélele
vălișoara
VĂLIȘOÁRĂ, vălișoare, s. f. Vălicică. [Var.: văișoáră s. f.] – Vale + suf. -ișoară. DOOM
vălișoáră s. f., g.-d. art. vălișoárei; pl. vălișoáre
vălișoare
VĂLIȘOÁRĂ, vălișoare, s. f. Vălicică. [Var.: văișoáră s. f.] – Vale + suf. -ișoară. DOOM
vălișoáră s. f., g.-d. art. vălișoárei; pl. vălișoáre
vălișoarei
VĂLIȘOÁRĂ, vălișoare, s. f. Vălicică. [Var.: văișoáră s. f.] – Vale + suf. -ișoară. DOOM
vălișoáră s. f., g.-d. art. vălișoárei; pl. vălișoáre
vălișoarele
VĂLIȘOÁRĂ, vălișoare, s. f. Vălicică. [Var.: văișoáră s. f.] – Vale + suf. -ișoară. DOOM
vălișoáră s. f., g.-d. art. vălișoárei; pl. vălișoáre
vălișoarelor
VĂLIȘOÁRĂ, vălișoare, s. f. Vălicică. [Var.: văișoáră s. f.] – Vale + suf. -ișoară. DOOM
vălișoáră s. f., g.-d. art. vălișoárei; pl. vălișoáre
vălmășag
ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală (2). – În + vălmășag. DOOM
învălmășág s. n., pl. învălmășáguri
vălmășag
VĂLMĂȘÁG, vălmășaguri, s. n. Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – [De-a] valma + suf. -șag. DOOM
vălmășág s. n., pl. vălmășáguri
vălmășagul
ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală (2). – În + vălmășag. DOOM
învălmășág s. n., pl. învălmășáguri
vălmășagul
VĂLMĂȘÁG, vălmășaguri, s. n. Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – [De-a] valma + suf. -șag. DOOM
vălmășág s. n., pl. vălmășáguri
vălmășagului
ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală (2). – În + vălmășag. DOOM
învălmășág s. n., pl. învălmășáguri
vălmășagului
VĂLMĂȘÁG, vălmășaguri, s. n. Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – [De-a] valma + suf. -șag. DOOM
vălmășág s. n., pl. vălmășáguri
vălmășaguri
ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală (2). – În + vălmășag. DOOM
învălmășág s. n., pl. învălmășáguri
vălmășaguri
VĂLMĂȘÁG, vălmășaguri, s. n. Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – [De-a] valma + suf. -șag. DOOM
vălmășág s. n., pl. vălmășáguri
vălmășagurile
ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală (2). – În + vălmășag. DOOM
învălmășág s. n., pl. învălmășáguri
vălmășagurile
VĂLMĂȘÁG, vălmășaguri, s. n. Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – [De-a] valma + suf. -șag. DOOM
vălmășág s. n., pl. vălmășáguri
vălmășagurilor
ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală (2). – În + vălmășag. DOOM
învălmășág s. n., pl. învălmășáguri
vălmășagurilor
VĂLMĂȘÁG, vălmășaguri, s. n. Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – [De-a] valma + suf. -șag. DOOM
vălmășág s. n., pl. vălmășáguri
vălmășea
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășea
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășeai
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășeai
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășeala
VĂLMĂȘEÁLĂ, vălmășeli, s. f. (Pop.) Învălmășeală. – Vălmăși + suf. -eală. DOOM
vălmășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășélii; pl. vălmășéli
vălmășeam
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășeam
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășească
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășească
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășeau
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășeau
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășeați
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășeați
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășeli
VĂLMĂȘEÁLĂ, vălmășeli, s. f. (Pop.) Învălmășeală. – Vălmăși + suf. -eală. DOOM
vălmășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășélii; pl. vălmășéli
vălmășelii
VĂLMĂȘEÁLĂ, vălmășeli, s. f. (Pop.) Învălmășeală. – Vălmăși + suf. -eală. DOOM
vălmășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășélii; pl. vălmășéli
vălmășelile
VĂLMĂȘEÁLĂ, vălmășeli, s. f. (Pop.) Învălmășeală. – Vălmăși + suf. -eală. DOOM
vălmășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășélii; pl. vălmășéli
vălmășelilor
VĂLMĂȘEÁLĂ, vălmășeli, s. f. (Pop.) Învălmășeală. – Vălmăși + suf. -eală. DOOM
vălmășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășélii; pl. vălmășéli
vălmășesc
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășesc
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășește
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășește
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășești
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășești
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmăși
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmăși
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășii
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășii
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășim
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășim
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășind
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășind
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășire
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășire
ÎNVĂLMĂȘÍRE, învălmășiri, s. f. Acțiunea de a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. – V. învălmăși. DOOM
învălmășíre s. f., g.-d. art. învălmășírii; pl. învălmășíri
vălmășire
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășire
VĂLMĂȘÍRE, vălmășiri, s. f. (Pop.) învălmășire. – V. vălmăși. DOOM
vălmășíre (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășírii; pl. vălmășíri
vălmășirea
ÎNVĂLMĂȘÍRE, învălmășiri, s. f. Acțiunea de a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. – V. învălmăși. DOOM
învălmășíre s. f., g.-d. art. învălmășírii; pl. învălmășíri
vălmășirea
VĂLMĂȘÍRE, vălmășiri, s. f. (Pop.) învălmășire. – V. vălmăși. DOOM
vălmășíre (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășírii; pl. vălmășíri
vălmășiri
ÎNVĂLMĂȘÍRE, învălmășiri, s. f. Acțiunea de a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. – V. învălmăși. DOOM
învălmășíre s. f., g.-d. art. învălmășírii; pl. învălmășíri
vălmășiri
VĂLMĂȘÍRE, vălmășiri, s. f. (Pop.) învălmășire. – V. vălmăși. DOOM
vălmășíre (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășírii; pl. vălmășíri
vălmășirii
ÎNVĂLMĂȘÍRE, învălmășiri, s. f. Acțiunea de a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. – V. învălmăși. DOOM
învălmășíre s. f., g.-d. art. învălmășírii; pl. învălmășíri
vălmășirii
VĂLMĂȘÍRE, vălmășiri, s. f. (Pop.) învălmășire. – V. vălmăși. DOOM
vălmășíre (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășírii; pl. vălmășíri
vălmășirile
ÎNVĂLMĂȘÍRE, învălmășiri, s. f. Acțiunea de a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. – V. învălmăși. DOOM
învălmășíre s. f., g.-d. art. învălmășírii; pl. învălmășíri
vălmășirile
VĂLMĂȘÍRE, vălmășiri, s. f. (Pop.) învălmășire. – V. vălmăși. DOOM
vălmășíre (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășírii; pl. vălmășíri
vălmășirilor
ÎNVĂLMĂȘÍRE, învălmășiri, s. f. Acțiunea de a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. – V. învălmăși. DOOM
învălmășíre s. f., g.-d. art. învălmășírii; pl. învălmășíri
vălmășirilor
VĂLMĂȘÍRE, vălmășiri, s. f. (Pop.) învălmășire. – V. vălmăși. DOOM
vălmășíre (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășírii; pl. vălmășíri
vălmășiră
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășiră
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășirăm
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășirăm
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășirăți
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășirăți
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășise
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășise
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășisem
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășisem
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășiseră
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășiseră
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășiserăm
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășiserăm
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășiserăți
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășiserăți
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășiseși
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășiseși
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășiseți
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășiseți
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășit
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășit
ÎNVĂLMĂȘÍT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Aruncat de-a valma, în dezordine, îngrămădit, îmbulzit. 2. Fig. Zăpăcit, încurcat, tulburat; dezorientat, confuz. [Var.: învălmășát, -ă adj.] – V. învălmăși.
vălmășit
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășit
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv).
vălmășiși
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășiși
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălmășiți
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag. DOOM
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășiți
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). DOOM
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
vălnic
VẤLNIC, vâlnice, s. n. 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik. DOOM
vấlnic s. n., pl. vấlnice
văloaie
VĂLOÁIE, văloaie, s. f. (Rar) Augmentativ al lui vale.
vălug
VĂLÚG, vălugi, s. m. 1. Cilindru, sul în jurul căruia se înfășoară un lanț, un odgon. ♦ Parte a mecanismului morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite fusului roții de moară. 2. Mănunchi de stuf sau de așchii uscate de brad, aprinse la un capăt, cu care se sperie noaptea peștii, făcîndu-i să fugă la vale, spre locurile unde sînt așezate uneltele de pescuit. V. v ă p a i ț ă. Unduiau niște vălugi într-acolo. SADOVEANU, N. F. 37. Vălugul este un mănunchi de stuf sau bucăți de draniță legate la un loc, cu care, aprinse la un capăt, umblă pescarii noaptea după pește. PAMFILE, I. C. 71. DOOM
vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi
vălugi
VĂLÚG, vălugi, s. m. 1. Cilindru, sul în jurul căruia se înfășoară un lanț, un odgon. ♦ Parte a mecanismului morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite fusului roții de moară. 2. Mănunchi de stuf sau de așchii uscate de brad, aprinse la un capăt, cu care se sperie noaptea peștii, făcîndu-i să fugă la vale, spre locurile unde sînt așezate uneltele de pescuit. V. v ă p a i ț ă. Unduiau niște vălugi într-acolo. SADOVEANU, N. F. 37. Vălugul este un mănunchi de stuf sau bucăți de draniță legate la un loc, cu care, aprinse la un capăt, umblă pescarii noaptea după pește. PAMFILE, I. C. 71. DOOM
vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi
vălugii
VĂLÚG, vălugi, s. m. 1. Cilindru, sul în jurul căruia se înfășoară un lanț, un odgon. ♦ Parte a mecanismului morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite fusului roții de moară. 2. Mănunchi de stuf sau de așchii uscate de brad, aprinse la un capăt, cu care se sperie noaptea peștii, făcîndu-i să fugă la vale, spre locurile unde sînt așezate uneltele de pescuit. V. v ă p a i ț ă. Unduiau niște vălugi într-acolo. SADOVEANU, N. F. 37. Vălugul este un mănunchi de stuf sau bucăți de draniță legate la un loc, cu care, aprinse la un capăt, umblă pescarii noaptea după pește. PAMFILE, I. C. 71. DOOM
vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi
vălugilor
VĂLÚG, vălugi, s. m. 1. Cilindru, sul în jurul căruia se înfășoară un lanț, un odgon. ♦ Parte a mecanismului morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite fusului roții de moară. 2. Mănunchi de stuf sau de așchii uscate de brad, aprinse la un capăt, cu care se sperie noaptea peștii, făcîndu-i să fugă la vale, spre locurile unde sînt așezate uneltele de pescuit. V. v ă p a i ț ă. Unduiau niște vălugi într-acolo. SADOVEANU, N. F. 37. Vălugul este un mănunchi de stuf sau bucăți de draniță legate la un loc, cu care, aprinse la un capăt, umblă pescarii noaptea după pește. PAMFILE, I. C. 71. DOOM
vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi
vălugul
VĂLÚG, vălugi, s. m. 1. Cilindru, sul în jurul căruia se înfășoară un lanț, un odgon. ♦ Parte a mecanismului morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite fusului roții de moară. 2. Mănunchi de stuf sau de așchii uscate de brad, aprinse la un capăt, cu care se sperie noaptea peștii, făcîndu-i să fugă la vale, spre locurile unde sînt așezate uneltele de pescuit. V. v ă p a i ț ă. Unduiau niște vălugi într-acolo. SADOVEANU, N. F. 37. Vălugul este un mănunchi de stuf sau bucăți de draniță legate la un loc, cu care, aprinse la un capăt, umblă pescarii noaptea după pește. PAMFILE, I. C. 71. DOOM
vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi
vălugului
VĂLÚG, vălugi, s. m. 1. Cilindru, sul în jurul căruia se înfășoară un lanț, un odgon. ♦ Parte a mecanismului morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite fusului roții de moară. 2. Mănunchi de stuf sau de așchii uscate de brad, aprinse la un capăt, cu care se sperie noaptea peștii, făcîndu-i să fugă la vale, spre locurile unde sînt așezate uneltele de pescuit. V. v ă p a i ț ă. Unduiau niște vălugi într-acolo. SADOVEANU, N. F. 37. Vălugul este un mănunchi de stuf sau bucăți de draniță legate la un loc, cu care, aprinse la un capăt, umblă pescarii noaptea după pește. PAMFILE, I. C. 71. DOOM
vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi
vălul
VĂL, văluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva. 2. (Anat.; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul. 3. (Bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. v o i l e. DOOM
văl s. n., pl. vắluri
vălului
VĂL, văluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva. 2. (Anat.; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul. 3. (Bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. v o i l e. DOOM
văl s. n., pl. vắluri
vălurat
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
vălurat
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. vălurátă, pl. văluráte
vălurata
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
vălurata
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. vălurátă, pl. văluráte
vălurate
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
vălurate
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. vălurátă, pl. văluráte
văluratei
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
văluratei
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. vălurátă, pl. văluráte
văluratele
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
văluratele
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. vălurátă, pl. văluráte
văluratelor
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
văluratelor
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. vălurátă, pl. văluráte
văluratul
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
văluratul
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. vălurátă, pl. văluráte
văluratului
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
văluratului
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. vălurátă, pl. văluráte
vălurați
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
vălurați
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. vălurátă, pl. văluráte
vălurații
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
vălurații
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. vălurátă, pl. văluráte
văluraților
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
văluraților
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. vălurátă, pl. văluráte
vălurel
VĂLURÉL, vălurele, s. n. Diminutiv al lui val1. – Val1 + suf. -urel. DOOM
vălurél s. n., pl. văluréle
vălurele
VĂLURÉL, vălurele, s. n. Diminutiv al lui val1. – Val1 + suf. -urel. DOOM
vălurél s. n., pl. văluréle
vălurelele
VĂLURÉL, vălurele, s. n. Diminutiv al lui val1. – Val1 + suf. -urel. DOOM
vălurél s. n., pl. văluréle
vălurelelor
VĂLURÉL, vălurele, s. n. Diminutiv al lui val1. – Val1 + suf. -urel. DOOM
vălurél s. n., pl. văluréle
vălurelul
VĂLURÉL, vălurele, s. n. Diminutiv al lui val1. – Val1 + suf. -urel. DOOM
vălurél s. n., pl. văluréle
vălurelului
VĂLURÉL, vălurele, s. n. Diminutiv al lui val1. – Val1 + suf. -urel. DOOM
vălurél s. n., pl. văluréle
văluri
ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val). DOOM
învălurá (a ~) vb., ind. prez. 3 învălureáză
văluri
VĂL, văluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva. 2. (Anat.; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul. 3. (Bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. v o i l e. DOOM
văl s. n., pl. vắluri
vălurile
VĂL, văluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva. 2. (Anat.; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul. 3. (Bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. v o i l e. DOOM
văl s. n., pl. vắluri
vălurilor
VĂL, văluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva. 2. (Anat.; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul. 3. (Bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. v o i l e. DOOM
văl s. n., pl. vắluri
vălurire
VĂLURÍRE, văluriri, s. f. Formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei șosele. – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
văluríre s. f., g.-d. art. vălurírii; pl. văluríri
vălurirea
VĂLURÍRE, văluriri, s. f. Formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei șosele. – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
văluríre s. f., g.-d. art. vălurírii; pl. văluríri
văluriri
VĂLURÍRE, văluriri, s. f. Formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei șosele. – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
văluríre s. f., g.-d. art. vălurírii; pl. văluríri
văluririi
VĂLURÍRE, văluriri, s. f. Formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei șosele. – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
văluríre s. f., g.-d. art. vălurírii; pl. văluríri
văluririle
VĂLURÍRE, văluriri, s. f. Formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei șosele. – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
văluríre s. f., g.-d. art. vălurírii; pl. văluríri
văluririlor
VĂLURÍRE, văluriri, s. f. Formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei șosele. – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
văluríre s. f., g.-d. art. vălurírii; pl. văluríri
vălurit
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
vălurit
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1). DOOM
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. vălurátă, pl. văluráte
văluroasa
VĂLURÓS, -OÁSĂ, văluroși, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. – Val1 + suf. -os. DOOM
vălurós adj. m., pl. văluróși; f. văluroásă, pl. văluroáse
văluroase
VĂLURÓS, -OÁSĂ, văluroși, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. – Val1 + suf. -os. DOOM
vălurós adj. m., pl. văluróși; f. văluroásă, pl. văluroáse
văluroasei
VĂLURÓS, -OÁSĂ, văluroși, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. – Val1 + suf. -os. DOOM
vălurós adj. m., pl. văluróși; f. văluroásă, pl. văluroáse
văluroasele
VĂLURÓS, -OÁSĂ, văluroși, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. – Val1 + suf. -os. DOOM
vălurós adj. m., pl. văluróși; f. văluroásă, pl. văluroáse
văluroaselor
VĂLURÓS, -OÁSĂ, văluroși, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. – Val1 + suf. -os. DOOM
vălurós adj. m., pl. văluróși; f. văluroásă, pl. văluroáse
văluros
VĂLURÓS, -OÁSĂ, văluroși, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. – Val1 + suf. -os. DOOM
vălurós adj. m., pl. văluróși; f. văluroásă, pl. văluroáse
vălurosul
VĂLURÓS, -OÁSĂ, văluroși, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. – Val1 + suf. -os. DOOM
vălurós adj. m., pl. văluróși; f. văluroásă, pl. văluroáse
vălurosului
VĂLURÓS, -OÁSĂ, văluroși, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. – Val1 + suf. -os. DOOM
vălurós adj. m., pl. văluróși; f. văluroásă, pl. văluroáse
văluroși
VĂLURÓS, -OÁSĂ, văluroși, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. – Val1 + suf. -os. DOOM
vălurós adj. m., pl. văluróși; f. văluroásă, pl. văluroáse
văluroșii
VĂLURÓS, -OÁSĂ, văluroși, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. – Val1 + suf. -os. DOOM
vălurós adj. m., pl. văluróși; f. văluroásă, pl. văluroáse
văluroșilor
VĂLURÓS, -OÁSĂ, văluroși, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. – Val1 + suf. -os. DOOM
vălurós adj. m., pl. văluróși; f. văluroásă, pl. văluroáse
vălușel
VĂLUȘÉL, vălușele, s. n. (Pop.) Vălușor. – Din val + suf. -uș-el.
vălușor
VĂLUȘÓR, vălușoare, s. n. Diminutiv al lui val (III 1).
vălvoi
VULVÓI adj. invar. v. vâlvoi. DOOM
vâlvói adj. invar.
vălvătaie
VÂLVOTÁIE s. f. v. vâlvătaie. DOOM
vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătắii; pl. vâlvătắi
vălăcăi
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăia
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiai
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiam
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiască
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiau
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiați
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiesc
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiește
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiești
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăii
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăim
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăind
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăire
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăire
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiră
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăirăm
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăirăți
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăise
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăisem
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiseră
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiserăm
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiserăți
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiseși
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiseți
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăit
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiși
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălăcăiți
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
vălări
vălărí (-résc, -ít), vb. – Obicei folcloric din Munt. și Mold., mai mult sau mai puțin asemănător cu iordănit. Probabil de la val „talaz”; pentru semantism, cf. fr. ondoyer „a boteza în pericol de moarte”, de la onde „val”. Totuși, der. nu este clară, căci obiceiul insuficient studiat, nu pare să se bazeze totdeauna pe stropire. Legătura cu alb. vëljamëri „fraternitate” (Scriban) este improbabilă.
vălărire
vălărí (-résc, -ít), vb. – Obicei folcloric din Munt. și Mold., mai mult sau mai puțin asemănător cu iordănit. Probabil de la val „talaz”; pentru semantism, cf. fr. ondoyer „a boteza în pericol de moarte”, de la onde „val”. Totuși, der. nu este clară, căci obiceiul insuficient studiat, nu pare să se bazeze totdeauna pe stropire. Legătura cu alb. vëljamëri „fraternitate” (Scriban) este improbabilă.
vălătuc
VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din val. Cf. tăvălug. DOOM
vălătúc s. m., pl. vălătúci
vălătuce
VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din val. Cf. tăvălug. DOOM
vălătúc s. m., pl. vălătúci
vălătucea
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătuceai
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătuceala
VĂLĂTUCEÁLĂ, vălătuceli, s. f. Faptul de a se învălătuci; învălătucire, învîrtejire. Constantin a rămas în bordei.. cu mîinile sub cap și privind vălătuceala albăstrie a fumului din horn. GALACTION, O. I 144. DOOM
vălătuceálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. vălătucélii; pl. vălătucéli
vălătuceam
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucească
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătuceau
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătuceați
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucele
VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din val. Cf. tăvălug. DOOM
vălătúc s. m., pl. vălătúci
vălătuceli
VĂLĂTUCEÁLĂ, vălătuceli, s. f. Faptul de a se învălătuci; învălătucire, învîrtejire. Constantin a rămas în bordei.. cu mîinile sub cap și privind vălătuceala albăstrie a fumului din horn. GALACTION, O. I 144. DOOM
vălătuceálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. vălătucélii; pl. vălătucéli
vălătucelii
VĂLĂTUCEÁLĂ, vălătuceli, s. f. Faptul de a se învălătuci; învălătucire, învîrtejire. Constantin a rămas în bordei.. cu mîinile sub cap și privind vălătuceala albăstrie a fumului din horn. GALACTION, O. I 144. DOOM
vălătuceálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. vălătucélii; pl. vălătucéli
vălătucelile
VĂLĂTUCEÁLĂ, vălătuceli, s. f. Faptul de a se învălătuci; învălătucire, învîrtejire. Constantin a rămas în bordei.. cu mîinile sub cap și privind vălătuceala albăstrie a fumului din horn. GALACTION, O. I 144. DOOM
vălătuceálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. vălătucélii; pl. vălătucéli
vălătucelilor
VĂLĂTUCEÁLĂ, vălătuceli, s. f. Faptul de a se învălătuci; învălătucire, învîrtejire. Constantin a rămas în bordei.. cu mîinile sub cap și privind vălătuceala albăstrie a fumului din horn. GALACTION, O. I 144. DOOM
vălătuceálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. vălătucélii; pl. vălătucéli
vălătucelor
VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din val. Cf. tăvălug. DOOM
vălătúc s. m., pl. vălătúci
vălătucesc
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucește
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucești
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătuci
VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din val. Cf. tăvălug. DOOM
vălătúc s. m., pl. vălătúci
vălătuci
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucii
VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din val. Cf. tăvălug. DOOM
vălătúc s. m., pl. vălătúci
vălătucii
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucilor
VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din val. Cf. tăvălug. DOOM
vălătúc s. m., pl. vălătúci
vălătucim
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucind
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucire
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucire
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.
vălătuciră
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucirăm
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucirăți
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucise
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucisem
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătuciseră
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătuciserăm
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătuciserăți
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătuciseși
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătuciseți
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucit
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătucit
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.
vălătucita
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.
vălătucite
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.
vălătucitei
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.
vălătucitele
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.
vălătucitelor
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.
vălătucitul
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.
vălătucitului
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.
vălătuciși
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătuciți
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. DOOM
vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă
vălătuciți
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.
vălătuciții
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.
vălătuciților
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.
vălătucul
VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din val. Cf. tăvălug. DOOM
vălătúc s. m., pl. vălătúci
vălătucului
VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din val. Cf. tăvălug. DOOM
vălătúc s. m., pl. vălătúci
vălțui
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțui
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuia
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuia
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiai
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiai
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiam
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiam
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiască
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiască
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiau
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiau
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiați
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiați
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiesc
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiesc
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiește
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiește
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiești
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiești
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuii
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuii
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuim
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuim
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuind
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuind
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuire
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuire
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuire
VĂLȚUÍRE, vălțuiri, s. f. Acțiunea de a vălțui și rezultatul ei. – V. vălțui. DOOM
vălțuíre s. f., g.-d. art. vălțuírii; pl. vălțuíri
vălțuirea
VĂLȚUÍRE, vălțuiri, s. f. Acțiunea de a vălțui și rezultatul ei. – V. vălțui. DOOM
vălțuíre s. f., g.-d. art. vălțuírii; pl. vălțuíri
vălțuiri
VĂLȚUÍRE, vălțuiri, s. f. Acțiunea de a vălțui și rezultatul ei. – V. vălțui. DOOM
vălțuíre s. f., g.-d. art. vălțuírii; pl. vălțuíri
vălțuirii
VĂLȚUÍRE, vălțuiri, s. f. Acțiunea de a vălțui și rezultatul ei. – V. vălțui. DOOM
vălțuíre s. f., g.-d. art. vălțuírii; pl. vălțuíri
vălțuirile
VĂLȚUÍRE, vălțuiri, s. f. Acțiunea de a vălțui și rezultatul ei. – V. vălțui. DOOM
vălțuíre s. f., g.-d. art. vălțuírii; pl. vălțuíri
vălțuirilor
VĂLȚUÍRE, vălțuiri, s. f. Acțiunea de a vălțui și rezultatul ei. – V. vălțui. DOOM
vălțuíre s. f., g.-d. art. vălțuírii; pl. vălțuíri
vălțuiră
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiră
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuirăm
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuirăm
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuirăți
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuirăți
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuise
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuise
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuisem
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuisem
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiseră
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiseră
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiserăm
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiserăm
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiserăți
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiserăți
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiseși
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiseși
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiseți
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiseți
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuit
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuit
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuit
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui.
vălțuitoare
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. DOOM
vălțuitoáre (-țu-i-); s. f., g.-d. art. vălțuitoárei; pl. vălțuitoáre
vălțuitoarea
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. DOOM
vălțuitoáre (-țu-i-); s. f., g.-d. art. vălțuitoárei; pl. vălțuitoáre
vălțuitoarei
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. DOOM
vălțuitoáre (-țu-i-); s. f., g.-d. art. vălțuitoárei; pl. vălțuitoáre
vălțuitoarele
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. DOOM
vălțuitoáre (-țu-i-); s. f., g.-d. art. vălțuitoárei; pl. vălțuitoáre
vălțuitoarelor
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. DOOM
vălțuitoáre (-țu-i-); s. f., g.-d. art. vălțuitoárei; pl. vălțuitoáre
vălțuitoareo
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. DOOM
vălțuitoáre (-țu-i-); s. f., g.-d. art. vălțuitoárei; pl. vălțuitoáre
vălțuitor
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. DOOM
vălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. vălțuitóri
vălțuitori
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. DOOM
vălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. vălțuitóri
vălțuitorii
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. DOOM
vălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. vălțuitóri
vălțuitorilor
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. DOOM
vălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. vălțuitóri
vălțuitorul
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. DOOM
vălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. vălțuitóri
vălțuitorule
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. DOOM
vălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. vălțuitóri
vălțuitorului
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. DOOM
vălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. vălțuitóri
vălțuiși
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiși
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiți
VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vălțuiți
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. DOOM
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
vămeșeasca
VĂMEȘÉSC, -EÁSCĂ, vămeșești, adj. Care aparține vameșului sau vămii, privitor la vameș sau la vamă. – Vameș + suf. -esc. DOOM
vămeșésc adj. m., f. vămeșeáscă; pl. m. și f. vămeșéști
vămeșesc
VĂMEȘÉSC, -EÁSCĂ, vămeșești, adj. Care aparține vameșului sau vămii, privitor la vameș sau la vamă. – Vameș + suf. -esc. DOOM
vămeșésc adj. m., f. vămeșeáscă; pl. m. și f. vămeșéști
vămeșescul
VĂMEȘÉSC, -EÁSCĂ, vămeșești, adj. Care aparține vameșului sau vămii, privitor la vameș sau la vamă. – Vameș + suf. -esc. DOOM
vămeșésc adj. m., f. vămeșeáscă; pl. m. și f. vămeșéști
vămeșescului
VĂMEȘÉSC, -EÁSCĂ, vămeșești, adj. Care aparține vameșului sau vămii, privitor la vameș sau la vamă. – Vameș + suf. -esc. DOOM
vămeșésc adj. m., f. vămeșeáscă; pl. m. și f. vămeșéști
vămeșești
VĂMEȘÉSC, -EÁSCĂ, vămeșești, adj. Care aparține vameșului sau vămii, privitor la vameș sau la vamă. – Vameș + suf. -esc. DOOM
vămeșésc adj. m., f. vămeșeáscă; pl. m. și f. vămeșéști
vămeșeștii
VĂMEȘÉSC, -EÁSCĂ, vămeșești, adj. Care aparține vameșului sau vămii, privitor la vameș sau la vamă. – Vameș + suf. -esc. DOOM
vămeșésc adj. m., f. vămeșeáscă; pl. m. și f. vămeșéști
vămeșeștile
VĂMEȘÉSC, -EÁSCĂ, vămeșești, adj. Care aparține vameșului sau vămii, privitor la vameș sau la vamă. – Vameș + suf. -esc. DOOM
vămeșésc adj. m., f. vămeșeáscă; pl. m. și f. vămeșéști
vămeșeștilor
VĂMEȘÉSC, -EÁSCĂ, vămeșești, adj. Care aparține vameșului sau vămii, privitor la vameș sau la vamă. – Vameș + suf. -esc. DOOM
vămeșésc adj. m., f. vămeșeáscă; pl. m. și f. vămeșéști
vămeșia
VĂMEȘÍE, vămeșii, s. f. (Înv.) 1. Funcție, slujbă de vameș. 2. Taxă plătită ca vamă. – Vameș + suf. -ie. DOOM
vămeșíe (înv.) s. f., art. vămeșía, g.-d. art. vămeșíei; pl. vămeșíi, art. vămeșíile
vămeșie
VĂMEȘÍE, vămeșii, s. f. (Înv.) 1. Funcție, slujbă de vameș. 2. Taxă plătită ca vamă. – Vameș + suf. -ie. DOOM
vămeșíe (înv.) s. f., art. vămeșía, g.-d. art. vămeșíei; pl. vămeșíi, art. vămeșíile
vămeșiei
VĂMEȘÍE, vămeșii, s. f. (Înv.) 1. Funcție, slujbă de vameș. 2. Taxă plătită ca vamă. – Vameș + suf. -ie. DOOM
vămeșíe (înv.) s. f., art. vămeșía, g.-d. art. vămeșíei; pl. vămeșíi, art. vămeșíile
vămeșii
VĂMEȘÍE, vămeșii, s. f. (Înv.) 1. Funcție, slujbă de vameș. 2. Taxă plătită ca vamă. – Vameș + suf. -ie. DOOM
vămeșíe (înv.) s. f., art. vămeșía, g.-d. art. vămeșíei; pl. vămeșíi, art. vămeșíile
vămeșiile
VĂMEȘÍE, vămeșii, s. f. (Înv.) 1. Funcție, slujbă de vameș. 2. Taxă plătită ca vamă. – Vameș + suf. -ie. DOOM
vămeșíe (înv.) s. f., art. vămeșía, g.-d. art. vămeșíei; pl. vămeșíi, art. vămeșíile
vămeșiilor
VĂMEȘÍE, vămeșii, s. f. (Înv.) 1. Funcție, slujbă de vameș. 2. Taxă plătită ca vamă. – Vameș + suf. -ie. DOOM
vămeșíe (înv.) s. f., art. vămeșía, g.-d. art. vămeșíei; pl. vămeșíi, art. vămeșíile
vămeșoaică
VĂMEȘOÁICĂ, vămeșoaice, s. f. (Popular) Soția vameșului; femeie-vameș. La vaduri la vamă. Vameș cine-mi este?... Dalba vămeșoaică? PAMFILE, CR. 79.
vămi
VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Autoritate de stat învestită cu aplicarea reglementărilor vamale, respectiv cu exercitarea controlului asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a altor bunuri, în vederea identificării și stabilirii drepturilor vamale cuvenite statului; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. A pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) pe care trebuie să le străbată sufletul după moarte, pentru a ajunge purificat în împărăția cerului. ♦ Taxă pe care trebuie să o plătească sufletul după moarte, la trecerea sa prin fiecare dintre aceste popasuri. – Din magh. vám. DOOM
vámă s. 1, g.-d. art. vắmii; pl. vămi
vămii
VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Autoritate de stat învestită cu aplicarea reglementărilor vamale, respectiv cu exercitarea controlului asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a altor bunuri, în vederea identificării și stabilirii drepturilor vamale cuvenite statului; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. A pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) pe care trebuie să le străbată sufletul după moarte, pentru a ajunge purificat în împărăția cerului. ♦ Taxă pe care trebuie să o plătească sufletul după moarte, la trecerea sa prin fiecare dintre aceste popasuri. – Din magh. vám. DOOM
vámă s. 1, g.-d. art. vắmii; pl. vămi
vămile
VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Autoritate de stat învestită cu aplicarea reglementărilor vamale, respectiv cu exercitarea controlului asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a altor bunuri, în vederea identificării și stabilirii drepturilor vamale cuvenite statului; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. A pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) pe care trebuie să le străbată sufletul după moarte, pentru a ajunge purificat în împărăția cerului. ♦ Taxă pe care trebuie să o plătească sufletul după moarte, la trecerea sa prin fiecare dintre aceste popasuri. – Din magh. vám. DOOM
vámă s. 1, g.-d. art. vắmii; pl. vămi
vămilor
VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Autoritate de stat învestită cu aplicarea reglementărilor vamale, respectiv cu exercitarea controlului asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a altor bunuri, în vederea identificării și stabilirii drepturilor vamale cuvenite statului; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. A pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) pe care trebuie să le străbată sufletul după moarte, pentru a ajunge purificat în împărăția cerului. ♦ Taxă pe care trebuie să o plătească sufletul după moarte, la trecerea sa prin fiecare dintre aceste popasuri. – Din magh. vám. DOOM
vámă s. 1, g.-d. art. vắmii; pl. vămi
vămui
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuia
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuiai
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuiala
VĂMUIÁLĂ, vămuieli, s. f. Faptul de a vămui. [Pr.: -mu-ia-] – Vămui + suf. -eală. DOOM
vămuiálă s. f., g.-d. art. vămuiélii; pl. vămuiéli
vămuiam
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuiască
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuiau
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuiați
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuieli
VĂMUIÁLĂ, vămuieli, s. f. Faptul de a vămui. [Pr.: -mu-ia-] – Vămui + suf. -eală. DOOM
vămuiálă s. f., g.-d. art. vămuiélii; pl. vămuiéli
vămuielii
VĂMUIÁLĂ, vămuieli, s. f. Faptul de a vămui. [Pr.: -mu-ia-] – Vămui + suf. -eală. DOOM
vămuiálă s. f., g.-d. art. vămuiélii; pl. vămuiéli
vămuielile
VĂMUIÁLĂ, vămuieli, s. f. Faptul de a vămui. [Pr.: -mu-ia-] – Vămui + suf. -eală. DOOM
vămuiálă s. f., g.-d. art. vămuiélii; pl. vămuiéli
vămuielilor
VĂMUIÁLĂ, vămuieli, s. f. Faptul de a vămui. [Pr.: -mu-ia-] – Vămui + suf. -eală. DOOM
vămuiálă s. f., g.-d. art. vămuiélii; pl. vămuiéli
vămuiesc
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuiește
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuiești
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuii
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuim
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuind
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuire
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuire
VĂMUÍRE, vămuiri, s. f. Acțiunea de a vămui. – V. vămui. DOOM
vămuíre s. f., g.-d. art. vămuírii; pl. vămuíri
vămuirea
VĂMUÍRE, vămuiri, s. f. Acțiunea de a vămui. – V. vămui. DOOM
vămuíre s. f., g.-d. art. vămuírii; pl. vămuíri
vămuiri
VĂMUÍRE, vămuiri, s. f. Acțiunea de a vămui. – V. vămui. DOOM
vămuíre s. f., g.-d. art. vămuírii; pl. vămuíri
vămuirii
VĂMUÍRE, vămuiri, s. f. Acțiunea de a vămui. – V. vămui. DOOM
vămuíre s. f., g.-d. art. vămuírii; pl. vămuíri
vămuirile
VĂMUÍRE, vămuiri, s. f. Acțiunea de a vămui. – V. vămui. DOOM
vămuíre s. f., g.-d. art. vămuírii; pl. vămuíri
vămuirilor
VĂMUÍRE, vămuiri, s. f. Acțiunea de a vămui. – V. vămui. DOOM
vămuíre s. f., g.-d. art. vămuírii; pl. vămuíri
vămuiră
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuirăm
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuirăți
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuise
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuisem
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuiseră
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuiserăm
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuiserăți
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuiseși
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuiseți
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuit
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuit
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui.
vămuitor
VĂMUITÓR, vămuitori, s. m. (Rar) Vameș (1).
vămuiși
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
vămuiți
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. DOOM
vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă
văntălăci
VĂNTĂLĂCÍ, văntălăcesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A supune un animal la munci prea grele, a-l munci peste măsură. A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. ȘEZ. V 171.
văntălăcire
VĂNTĂLĂCÍ, văntălăcesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A supune un animal la munci prea grele, a-l munci peste măsură. A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. ȘEZ. V 171.
văntălăcit
VĂNTĂLĂCÍ, văntălăcesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A supune un animal la munci prea grele, a-l munci peste măsură. A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. ȘEZ. V 171.
vănuță
VĂNÚȚĂ, vănuțe, s. f. Diminutiv al lui v a n ă; albie mică în care se scaldă copilul; covățică. Ia moașa o văinuță sau o covățică numită altmintrelea și albie. MARIAN, NA. 82.
văpaia
VĂPÁIE, văpăi, s. f. 1. Flacără mare; pară. ♦ Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Lumină strălucitoare. 2. Văpaiță (2). – Cf. alb. vapë. DOOM
văpáie s. f., art. văpáia, g.-d. art. văpắii; pl. văpắi
văpaie
VĂPÁIE, văpăi, s. f. 1. Flacără mare; pară. ♦ Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Lumină strălucitoare. 2. Văpaiță (2). – Cf. alb. vapë. DOOM
văpáie s. f., art. văpáia, g.-d. art. văpắii; pl. văpắi
văpaiț
OPÁIEȚ s. n. v. opaiț. DOOM
opáiț (-pa-iț) s. n., pl. opáițe
văpaița
VĂPÁIȚĂ, văpaițe, s. f. 1. (Pop.) Opaiț. 2. Făclie de lemn sau de rășină cu care se sperie noaptea peștii, pentru a-i face să fugă spre uneltele de pescuit; văpaie (2). [Pr.: -pa-i-. – Var.: vopáiță s. f.] – Contaminare între văpaie și opaiț(ă). DOOM
văpáiță (reg.) (-pa-i-) s. f., g.-d. art. văpáiței; pl. văpáițe
văpaițe
VĂPÁIȚĂ, văpaițe, s. f. 1. (Pop.) Opaiț. 2. Făclie de lemn sau de rășină cu care se sperie noaptea peștii, pentru a-i face să fugă spre uneltele de pescuit; văpaie (2). [Pr.: -pa-i-. – Var.: vopáiță s. f.] – Contaminare între văpaie și opaiț(ă). DOOM
văpáiță (reg.) (-pa-i-) s. f., g.-d. art. văpáiței; pl. văpáițe
văpaiței
VĂPÁIȚĂ, văpaițe, s. f. 1. (Pop.) Opaiț. 2. Făclie de lemn sau de rășină cu care se sperie noaptea peștii, pentru a-i face să fugă spre uneltele de pescuit; văpaie (2). [Pr.: -pa-i-. – Var.: vopáiță s. f.] – Contaminare între văpaie și opaiț(ă). DOOM
văpáiță (reg.) (-pa-i-) s. f., g.-d. art. văpáiței; pl. văpáițe
văpaițele
VĂPÁIȚĂ, văpaițe, s. f. 1. (Pop.) Opaiț. 2. Făclie de lemn sau de rășină cu care se sperie noaptea peștii, pentru a-i face să fugă spre uneltele de pescuit; văpaie (2). [Pr.: -pa-i-. – Var.: vopáiță s. f.] – Contaminare între văpaie și opaiț(ă). DOOM
văpáiță (reg.) (-pa-i-) s. f., g.-d. art. văpáiței; pl. văpáițe
văpaițelor
VĂPÁIȚĂ, văpaițe, s. f. 1. (Pop.) Opaiț. 2. Făclie de lemn sau de rășină cu care se sperie noaptea peștii, pentru a-i face să fugă spre uneltele de pescuit; văpaie (2). [Pr.: -pa-i-. – Var.: vopáiță s. f.] – Contaminare între văpaie și opaiț(ă). DOOM
văpáiță (reg.) (-pa-i-) s. f., g.-d. art. văpáiței; pl. văpáițe
văpsea
VOPSEÁ, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Pl. și: vopseluri. – Var.: (pop.) văpseá, văpseálă s. f.] – Vopsi + suf. -eală. DOOM
vopseá s. f., art. vopseáua, g.-d. art. vopsélei; pl. vopséle / vopséluri, art. vopsélele / vopsélurile
văpseală
VOPSEÁ, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Pl. și: vopseluri. – Var.: (pop.) văpseá, văpseálă s. f.] – Vopsi + suf. -eală. DOOM
vopseá s. f., art. vopseáua, g.-d. art. vopsélei; pl. vopséle / vopséluri, art. vopsélele / vopsélurile
văpsi
VOPSÍ, vopsesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora un obiect, acoperindu-i suprafața cu pensula sau prin stropire cu un strat de vopsea ori muindu-l într-o soluție colorantă și lăsându-l să se îmbibe; a colora un lichid punând în el o substanță colorantă; a boi. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) stropi; a (se) păta; a (se) mânji; 3. Refl. A se farda; a se machia, a se sulimeni. [Var.: (pop.) văpsí vb. IV] – Din bg. vapsam. DOOM
vopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vopsésc, imperf. 3 sg. vopseá; conj. prez. 3 să vopseáscă
văpsire
VĂPSÍ vb. IV v. vopsi.
văpsit
VĂPSÍ vb. IV v. vopsi.
văpăi
VĂPÁIE, văpăi, s. f. 1. Flacără mare; pară. ♦ Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Lumină strălucitoare. 2. Văpaiță (2). – Cf. alb. vapë. DOOM
văpáie s. f., art. văpáia, g.-d. art. văpắii; pl. văpắi
văpăi
VĂPĂIÁ vb. I v. văpăi. DOOM
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
văpăia
VĂPĂIÁ vb. I v. văpăi. DOOM
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
văpăiască
VĂPĂIÁ vb. I v. văpăi. DOOM
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
văpăiau
VĂPĂIÁ vb. I v. văpăi. DOOM
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
văpăiere
VĂPĂIÉRE, văpăieri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a văpăi; p. ext. pâlpâire. [Pr.: -pă-ie-] – V. văpăi. DOOM
văpăiére (înv.) s. f., g.-d. art. văpăiérii; pl. văpăiéri
văpăierea
VĂPĂIÉRE, văpăieri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a văpăi; p. ext. pâlpâire. [Pr.: -pă-ie-] – V. văpăi. DOOM
văpăiére (înv.) s. f., g.-d. art. văpăiérii; pl. văpăiéri
văpăieri
VĂPĂIÉRE, văpăieri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a văpăi; p. ext. pâlpâire. [Pr.: -pă-ie-] – V. văpăi. DOOM
văpăiére (înv.) s. f., g.-d. art. văpăiérii; pl. văpăiéri
văpăierii
VĂPĂIÉRE, văpăieri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a văpăi; p. ext. pâlpâire. [Pr.: -pă-ie-] – V. văpăi. DOOM
văpăiére (înv.) s. f., g.-d. art. văpăiérii; pl. văpăiéri
văpăierile
VĂPĂIÉRE, văpăieri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a văpăi; p. ext. pâlpâire. [Pr.: -pă-ie-] – V. văpăi. DOOM
văpăiére (înv.) s. f., g.-d. art. văpăiérii; pl. văpăiéri
văpăierilor
VĂPĂIÉRE, văpăieri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a văpăi; p. ext. pâlpâire. [Pr.: -pă-ie-] – V. văpăi. DOOM
văpăiére (înv.) s. f., g.-d. art. văpăiérii; pl. văpăiéri
văpăiesc
VĂPĂIÁ vb. I v. văpăi. DOOM
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
văpăiește
VĂPĂIÁ vb. I v. văpăi. DOOM
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
văpăii
VĂPÁIE, văpăi, s. f. 1. Flacără mare; pară. ♦ Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Lumină strălucitoare. 2. Văpaiță (2). – Cf. alb. vapë. DOOM
văpáie s. f., art. văpáia, g.-d. art. văpắii; pl. văpắi
văpăile
VĂPÁIE, văpăi, s. f. 1. Flacără mare; pară. ♦ Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Lumină strălucitoare. 2. Văpaiță (2). – Cf. alb. vapë. DOOM
văpáie s. f., art. văpáia, g.-d. art. văpắii; pl. văpắi
văpăilor
VĂPÁIE, văpăi, s. f. 1. Flacără mare; pară. ♦ Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Lumină strălucitoare. 2. Văpaiță (2). – Cf. alb. vapë. DOOM
văpáie s. f., art. văpáia, g.-d. art. văpắii; pl. văpắi
văpăind
VĂPĂIÁ vb. I v. văpăi. DOOM
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
văpăire
VĂPĂIÁ vb. I v. văpăi. DOOM
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
văpăire
VĂPĂÍ, pers. 3 văpăiește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A arde cu văpăi. – Din văpaie.
văpăiră
VĂPĂIÁ vb. I v. văpăi. DOOM
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
văpăise
VĂPĂIÁ vb. I v. văpăi. DOOM
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
văpăiseră
VĂPĂIÁ vb. I v. văpăi. DOOM
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
văpăit
VĂPĂIÁ vb. I v. văpăi. DOOM
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
văpăit
VOPĂÍT s. n. v. văpăit.
văpăiț
VĂPÁIȚĂ, văpaițe, s. f. 1. (Pop.) Opaiț. 2. Făclie de lemn sau de rășină cu care se sperie noaptea peștii, pentru a-i face să fugă spre uneltele de pescuit; văpaie (2). [Pr.: -pa-i-. – Var.: vopáiță s. f.] – Contaminare între văpaie și opaiț(ă). DOOM
văpáiță (reg.) (-pa-i-) s. f., g.-d. art. văpáiței; pl. văpáițe
văr
VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera. DOOM
văr s. m., voc. vére; pl. veri
văra
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărai
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
văram
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărar
VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar. DOOM
vărár s. m., pl. vărári
vărare
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărare
VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar. DOOM
vărár s. m., pl. vărári
vărare
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.
vărari
VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar. DOOM
vărár s. m., pl. vărári
vărarii
VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar. DOOM
vărár s. m., pl. vărári
vărarilor
VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar. DOOM
vărár s. m., pl. vărári
vărarul
VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar. DOOM
vărár s. m., pl. vărári
vărarule
VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar. DOOM
vărár s. m., pl. vărári
vărarului
VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar. DOOM
vărár s. m., pl. vărári
vărară
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărarăm
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărarăți
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărase
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărasem
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
văraseră
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
văraserăm
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
văraserăți
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
văraseși
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
văraseți
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărat
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărat
VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vârâtă, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.
vărat
VĂRÁT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2). – V. văra. DOOM
vărát (pop.) s. n.
vărata
VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vârâtă, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.
vărate
VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vârâtă, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.
văratec
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
văratei
VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vârâtă, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.
văratele
VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vârâtă, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.
văratelor
VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vârâtă, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.
văratic
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
văratic
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic2 (pop.) s. n., pl. vărátice
văratica
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
văratice
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
văraticei
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
văraticele
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
văraticelor
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
văratici
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
văraticii
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
văraticilor
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
văraticul
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
văraticul
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic2 (pop.) s. n., pl. vărátice
văraticului
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
văraticului
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic2 (pop.) s. n., pl. vărátice
văraticuri
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic2 (pop.) s. n., pl. vărátice
văraticurile
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic2 (pop.) s. n., pl. vărátice
văraticurilor
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. DOOM
vărátic2 (pop.) s. n., pl. vărátice
văratul
VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vârâtă, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.
văratului
VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vârâtă, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.
vărau
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărași
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărați
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărați
VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vârâtă, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.
vărații
VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vârâtă, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.
văraților
VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vârâtă, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.
vărează
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărez
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
văreze
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărezi
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărga
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgai
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgam
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgare
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgare
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv).
vărgară
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgarăm
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgarăți
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgase
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgasem
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgaseră
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgaserăm
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgaserăți
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgaseși
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgaseți
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgat
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgat
VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.
vărgata
VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.
vărgate
VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.
vărgatei
VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.
vărgatele
VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.
vărgatelor
VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.
vărgatul
VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.
vărgatului
VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.
vărgau
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgași
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgați
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgați
VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.
vărgații
VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.
vărgaților
VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.
vărghează
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărghez
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgheze
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărghezi
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgulița
VĂRGULÍȚĂ, vărgulițe, s. f. Vărguță. – Vargă + suf. -uliță. DOOM
vărgulíță s. f., g.-d. art. vărgulíței; pl. vărgulíțe
vărgulițe
VĂRGULÍȚĂ, vărgulițe, s. f. Vărguță. – Vargă + suf. -uliță. DOOM
vărgulíță s. f., g.-d. art. vărgulíței; pl. vărgulíțe
vărguliței
VĂRGULÍȚĂ, vărgulițe, s. f. Vărguță. – Vargă + suf. -uliță. DOOM
vărgulíță s. f., g.-d. art. vărgulíței; pl. vărgulíțe
vărgulițele
VĂRGULÍȚĂ, vărgulițe, s. f. Vărguță. – Vargă + suf. -uliță. DOOM
vărgulíță s. f., g.-d. art. vărgulíței; pl. vărgulíțe
vărgulițelor
VĂRGULÍȚĂ, vărgulițe, s. f. Vărguță. – Vargă + suf. -uliță. DOOM
vărgulíță s. f., g.-d. art. vărgulíței; pl. vărgulíțe
vărguța
VĂRGÚȚĂ, vărguțe, s. f. Diminutiv al lui vargă; vărguliță. – Vargă + suf. -uță.
vărguțe
VĂRGÚȚĂ, vărguțe, s. f. Diminutiv al lui vargă; vărguliță. – Vargă + suf. -uță.
vărguței
VĂRGÚȚĂ, vărguțe, s. f. Diminutiv al lui vargă; vărguliță. – Vargă + suf. -uță.
vărguțele
VĂRGÚȚĂ, vărguțe, s. f. Diminutiv al lui vargă; vărguliță. – Vargă + suf. -uță.
vărguțelor
VĂRGÚȚĂ, vărguțe, s. f. Diminutiv al lui vargă; vărguliță. – Vargă + suf. -uță.
vărguți
VĂRGÚȚĂ, vărguțe, s. f. Diminutiv al lui vargă; vărguliță. – Vargă + suf. -uță.
vărguții
VĂRGÚȚĂ, vărguțe, s. f. Diminutiv al lui vargă; vărguliță. – Vargă + suf. -uță.
vărguțile
VĂRGÚȚĂ, vărguțe, s. f. Diminutiv al lui vargă; vărguliță. – Vargă + suf. -uță.
vărguților
VĂRGÚȚĂ, vărguțe, s. f. Diminutiv al lui vargă; vărguliță. – Vargă + suf. -uță.
vărgând
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgînd
VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). DOOM
vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărgălui
VĂRGĂLUÍ, vărgăluiesc, vb. IV. Tranz. A întări coasa cu o vargă de fier (ca să nu se rupă). ◊ (Refl. pas.) Coasa se vărgăluiește cu o vargă sau o legătură de fier. PAMFILE, A. R. 126.
vărgăluire
VĂRGĂLUÍRE s. f. Acțiunea de a v ă r g ă l u i și rezultatul ei. Vărgăluirea coasei se face de către țiganii fierari. PAMFILE, I. C. 141.
vărgăluit
VĂRGĂLUÍ, vărgăluiesc, vb. IV. Tranz. A întări coasa cu o vargă de fier (ca să nu se rupă). ◊ (Refl. pas.) Coasa se vărgăluiește cu o vargă sau o legătură de fier. PAMFILE, A. R. 126.
vărgățea
VĂRGĂȚÉL, -EÁ, vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el. DOOM
vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle
vărgățeaua
VĂRGĂȚÉL, -EÁ, vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el. DOOM
vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle
vărgăței
VĂRGĂȚÉL, -EÁ, vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el. DOOM
vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle
vărgățeii
VĂRGĂȚÉL, -EÁ, vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el. DOOM
vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle
vărgățeilor
VĂRGĂȚÉL, -EÁ, vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el. DOOM
vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle
vărgățel
VĂRGĂȚÉL, -EÁ, vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el. DOOM
vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle
vărgățele
VĂRGĂȚÉL, -EÁ, vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el. DOOM
vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle
vărgățelei
VĂRGĂȚÉL, -EÁ, vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el. DOOM
vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle
vărgățelele
VĂRGĂȚÉL, -EÁ, vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el. DOOM
vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle
vărgățelelor
VĂRGĂȚÉL, -EÁ, vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el. DOOM
vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle
vărgățelul
VĂRGĂȚÉL, -EÁ, vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el. DOOM
vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle
vărgățelului
VĂRGĂȚÉL, -EÁ, vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el. DOOM
vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle
vărlugă
VÎRLÚGĂ s. f. v. zvîrlugă.
vărnicer
VĂRNICÉR, vărniceri, s. m. Vărar. Cînd varul s-a răcit, este luat și pus sub acoperișuri, de unde vărnicerul îl încarcă și pleacă cu el să-l desfacă. PAMFILE, I. C. 380.
văroasa
VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os. DOOM
vărós adj. m., pl. văroși; i. văroásă, pl. văroáse
văroase
VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os. DOOM
vărós adj. m., pl. văroși; i. văroásă, pl. văroáse
văroasei
VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os. DOOM
vărós adj. m., pl. văroși; i. văroásă, pl. văroáse
văroasele
VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os. DOOM
vărós adj. m., pl. văroși; i. văroásă, pl. văroáse
văroaselor
VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os. DOOM
vărós adj. m., pl. văroși; i. văroásă, pl. văroáse
văros
VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os. DOOM
vărós adj. m., pl. văroși; i. văroásă, pl. văroáse
vărosul
VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os. DOOM
vărós adj. m., pl. văroși; i. văroásă, pl. văroáse
vărosului
VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os. DOOM
vărós adj. m., pl. văroși; i. văroásă, pl. văroáse
văroși
VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os. DOOM
vărós adj. m., pl. văroși; i. văroásă, pl. văroáse
văroșii
VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os. DOOM
vărós adj. m., pl. văroși; i. văroásă, pl. văroáse
văroșilor
VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os. DOOM
vărós adj. m., pl. văroși; i. văroásă, pl. văroáse
vărs
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsai
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsam
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsare
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsare
VĂRSÁRE, vărsări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) vărsa și rezultatul ei. ◊ Expr. Vărsare de sânge = ucidere în masă, masacru. 2. (Concr.) Loc unde o apă curgătoare se varsă în alta. 3. Fig. (Rar) Ivire, apariție (a zorilor, a serii etc.). – V. vărsa. DOOM
vărsáre s. f., g.-d. art. vărsắrii; pl. vărsắri
vărsarea
VĂRSÁRE, vărsări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) vărsa și rezultatul ei. ◊ Expr. Vărsare de sânge = ucidere în masă, masacru. 2. (Concr.) Loc unde o apă curgătoare se varsă în alta. 3. Fig. (Rar) Ivire, apariție (a zorilor, a serii etc.). – V. vărsa. DOOM
vărsáre s. f., g.-d. art. vărsắrii; pl. vărsắri
vărsară
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsarăm
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsarăți
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsase
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsasem
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsaseră
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsaserăm
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsaserăți
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsaseși
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsaseți
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsat
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsat
VĂRSÁT2, -Ă, vărsați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul dintr-o cantitate mai mare; care nu este preambalat. – V. vărsa.
vărsat
VĂRSÁT1 s. n. 1. Faptul de a (se) vărsa. 2. (Med.; pop.; și în sintagma vărsat mare) Variolă. ◊ Vărsat negru = formă gravă de variolă, în care pustulele de pe coip sunt foarte numeroase și pline cu sânge, apărând ca niște pete negre. Vărsat de vânt = (Pop.) varicelă. – V. vărsa. DOOM
vărsát-de-vấnt (pop.) s. n.
vărsata
VĂRSÁT2, -Ă, vărsați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul dintr-o cantitate mai mare; care nu este preambalat. – V. vărsa.
vărsate
VĂRSÁT2, -Ă, vărsați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul dintr-o cantitate mai mare; care nu este preambalat. – V. vărsa.
vărsatei
VĂRSÁT2, -Ă, vărsați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul dintr-o cantitate mai mare; care nu este preambalat. – V. vărsa.
vărsatele
VĂRSÁT2, -Ă, vărsați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul dintr-o cantitate mai mare; care nu este preambalat. – V. vărsa.
vărsatelor
VĂRSÁT2, -Ă, vărsați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul dintr-o cantitate mai mare; care nu este preambalat. – V. vărsa.
vărsatul
VĂRSÁT2, -Ă, vărsați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul dintr-o cantitate mai mare; care nu este preambalat. – V. vărsa.
vărsatului
VĂRSÁT2, -Ă, vărsați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul dintr-o cantitate mai mare; care nu este preambalat. – V. vărsa.
vărsau
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsași
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsați
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsați
VĂRSÁT2, -Ă, vărsați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul dintr-o cantitate mai mare; care nu este preambalat. – V. vărsa.
vărsații
VĂRSÁT2, -Ă, vărsați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul dintr-o cantitate mai mare; care nu este preambalat. – V. vărsa.
vărsaților
VĂRSÁT2, -Ă, vărsați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul dintr-o cantitate mai mare; care nu este preambalat. – V. vărsa.
vărsând
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsînd
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
vărsăminte
VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement). DOOM
vărsămấnt s. n., pl. vărsămínte
vărsămintele
VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement). DOOM
vărsămấnt s. n., pl. vărsămínte
vărsămintelor
VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement). DOOM
vărsămấnt s. n., pl. vărsămínte
vărsământ
VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement). DOOM
vărsămấnt s. n., pl. vărsămínte
vărsământul
VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement). DOOM
vărsămấnt s. n., pl. vărsămínte
vărsământului
VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement). DOOM
vărsămấnt s. n., pl. vărsămínte
vărsămînt
VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement). DOOM
vărsămấnt s. n., pl. vărsămínte
vărsămîntul
VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement). DOOM
vărsămấnt s. n., pl. vărsămínte
vărsămîntului
VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement). DOOM
vărsămấnt s. n., pl. vărsămínte
vărsări
VĂRSÁRE, vărsări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) vărsa și rezultatul ei. ◊ Expr. Vărsare de sânge = ucidere în masă, masacru. 2. (Concr.) Loc unde o apă curgătoare se varsă în alta. 3. Fig. (Rar) Ivire, apariție (a zorilor, a serii etc.). – V. vărsa. DOOM
vărsáre s. f., g.-d. art. vărsắrii; pl. vărsắri
vărsării
VĂRSÁRE, vărsări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) vărsa și rezultatul ei. ◊ Expr. Vărsare de sânge = ucidere în masă, masacru. 2. (Concr.) Loc unde o apă curgătoare se varsă în alta. 3. Fig. (Rar) Ivire, apariție (a zorilor, a serii etc.). – V. vărsa. DOOM
vărsáre s. f., g.-d. art. vărsắrii; pl. vărsắri
vărsările
VĂRSÁRE, vărsări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) vărsa și rezultatul ei. ◊ Expr. Vărsare de sânge = ucidere în masă, masacru. 2. (Concr.) Loc unde o apă curgătoare se varsă în alta. 3. Fig. (Rar) Ivire, apariție (a zorilor, a serii etc.). – V. vărsa. DOOM
vărsáre s. f., g.-d. art. vărsắrii; pl. vărsắri
vărsărilor
VĂRSÁRE, vărsări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) vărsa și rezultatul ei. ◊ Expr. Vărsare de sânge = ucidere în masă, masacru. 2. (Concr.) Loc unde o apă curgătoare se varsă în alta. 3. Fig. (Rar) Ivire, apariție (a zorilor, a serii etc.). – V. vărsa. DOOM
vărsáre s. f., g.-d. art. vărsắrii; pl. vărsắri
vărsătoare
VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător. DOOM
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
vărsătoarea
VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător. DOOM
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
vărsătoarei
VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător. DOOM
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
vărsătoarele
VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător. DOOM
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
vărsătoarelor
VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător. DOOM
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
vărsător
VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător. DOOM
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
vărsător
VĂRSĂTÓR1, (1) vărsători, s. m. 1. (Învechit) Turnător de obiecte (în metal, în ceară etc.). Un vărsător de ceară... A nimerit odată un chip desăvîrșit. NEGRUZZI, S. II 292. 2. (În forma articulată) Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între capricorn și constelația peștilor. În tavan, zodiacul a fost zugrăvit cie un meșter stîngaci după un almanah oarecare... fecioara și vărsătorul. C. PETRESCU, C. V. 258.
vărsător
VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător. DOOM
Vărsătórul (constelație, semn de zodiac) s. propriu m.
vărsători
VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător. DOOM
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
vărsătorii
VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător. DOOM
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
vărsătorilor
VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător. DOOM
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
vărsătorul
VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător. DOOM
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
vărsătorului
VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător. DOOM
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
vărsătura
VĂRSĂTÚRĂ, vărsături, s. f. Faptul de a (se) vărsa. ♦ Ceea ce a fost vărsat, vomitat. – Vărsa + suf. -ătură. DOOM
vărsătúră s. f., g.-d. art. vărsătúrii; pl. vărsătúri
vărsături
VĂRSĂTÚRĂ, vărsături, s. f. Faptul de a (se) vărsa. ♦ Ceea ce a fost vărsat, vomitat. – Vărsa + suf. -ătură. DOOM
vărsătúră s. f., g.-d. art. vărsătúrii; pl. vărsătúri
vărsăturii
VĂRSĂTÚRĂ, vărsături, s. f. Faptul de a (se) vărsa. ♦ Ceea ce a fost vărsat, vomitat. – Vărsa + suf. -ătură. DOOM
vărsătúră s. f., g.-d. art. vărsătúrii; pl. vărsătúri
vărsăturile
VĂRSĂTÚRĂ, vărsături, s. f. Faptul de a (se) vărsa. ♦ Ceea ce a fost vărsat, vomitat. – Vărsa + suf. -ătură. DOOM
vărsătúră s. f., g.-d. art. vărsătúrii; pl. vărsătúri
vărsăturilor
VĂRSĂTÚRĂ, vărsături, s. f. Faptul de a (se) vărsa. ♦ Ceea ce a fost vărsat, vomitat. – Vărsa + suf. -ătură. DOOM
vărsătúră s. f., g.-d. art. vărsătúrii; pl. vărsătúri
vărui
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
vărui
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruia
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruia
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiai
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiai
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiala
VĂRUIÁLĂ, văruieli, s. f. 1. Văruire. 2. (Concr.) Strat de lapte de var (cu unele adaosuri) aplicat pe o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție; spoială. [Pr.: -ru-ia-] – Vărui + suf. -eală. DOOM
văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli
văruiam
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiam
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiască
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiască
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiau
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiau
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiați
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiați
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruieli
VĂRUIÁLĂ, văruieli, s. f. 1. Văruire. 2. (Concr.) Strat de lapte de var (cu unele adaosuri) aplicat pe o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție; spoială. [Pr.: -ru-ia-] – Vărui + suf. -eală. DOOM
văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli
văruielii
VĂRUIÁLĂ, văruieli, s. f. 1. Văruire. 2. (Concr.) Strat de lapte de var (cu unele adaosuri) aplicat pe o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție; spoială. [Pr.: -ru-ia-] – Vărui + suf. -eală. DOOM
văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli
văruielile
VĂRUIÁLĂ, văruieli, s. f. 1. Văruire. 2. (Concr.) Strat de lapte de var (cu unele adaosuri) aplicat pe o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție; spoială. [Pr.: -ru-ia-] – Vărui + suf. -eală. DOOM
văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli
văruielilor
VĂRUIÁLĂ, văruieli, s. f. 1. Văruire. 2. (Concr.) Strat de lapte de var (cu unele adaosuri) aplicat pe o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție; spoială. [Pr.: -ru-ia-] – Vărui + suf. -eală. DOOM
văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli
văruiesc
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiesc
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiește
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiește
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiești
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiești
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruii
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruii
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruim
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruim
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruind
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruind
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruire
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruire
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruire
VĂRUÍRE, văruiri, s. f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit1. – V. vărui. DOOM
văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíri
văruirea
VĂRUÍRE, văruiri, s. f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit1. – V. vărui. DOOM
văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíri
văruiri
VĂRUÍRE, văruiri, s. f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit1. – V. vărui. DOOM
văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíri
văruirii
VĂRUÍRE, văruiri, s. f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit1. – V. vărui. DOOM
văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíri
văruirile
VĂRUÍRE, văruiri, s. f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit1. – V. vărui. DOOM
văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíri
văruirilor
VĂRUÍRE, văruiri, s. f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit1. – V. vărui. DOOM
văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíri
văruiră
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiră
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruirăm
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruirăm
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruirăți
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruirăți
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruise
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruise
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruisem
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruisem
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiseră
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiseră
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiserăm
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiserăm
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiserăți
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiserăți
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiseși
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiseși
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiseți
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiseți
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruit
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruit
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruit
VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.
văruit
VĂRUÍT1 s. n. Văruire. – V. vărui. DOOM
văruít s. n.
văruita
VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.
văruite
VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.
văruitei
VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.
văruitele
VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.
văruitelor
VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.
văruitul
VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.
văruitului
VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.
văruiși
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiși
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiți
VERUÍ vb. IV v. vărui1. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiți
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui. DOOM
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruiți
VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.
văruiții
VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.
văruiților
VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.
vărul
VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera. DOOM
văr s. m., voc. vére; pl. veri
vărule
VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera. DOOM
văr s. m., voc. vére; pl. veri
vărului
VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera. DOOM
văr s. m., voc. vére; pl. veri
vărușană
VĂRUȘÁNĂ, vărușane, s. f. (Pop.) Verișoară. – Din văr + suf. -uș-ană.
vărușană
VERIȘÁNĂ, verișane, s. f. (Familiar) Verișoară. – Variantă: vărușánă s. f.
văruță
VĂRÚȚĂ, văruțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vară. Îmblînd... tot cu pușca cît fu văruța de mare, nu putea să-și vază și de lucrul cîmpului. RETEGANUL, la CADE.
vărvăresc
VĂRVĂRÉSC, -EÁSCĂ, vărvărești, adj. De varvar, al varvarului; fig. crud, nemilos. Ucigătorule! mi-e frică De vărvăreasca ta pornire. DONICI, la CADE.
vărzar
VĂRZÁR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – varză + suf. -ar. DOOM
vărzár (rar) s. m., pl. vărzári
vărzare
VĂRZÁR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – varză + suf. -ar. DOOM
vărzár (rar) s. m., pl. vărzári
vărzare
VĂRZÁRE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – varză + suf. -are. DOOM
vărzáre s. f., g.-d. art. vărzắrii; pl. vărzắri
vărzarea
VĂRZÁRE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – varză + suf. -are. DOOM
vărzáre s. f., g.-d. art. vărzắrii; pl. vărzắri
vărzari
VĂRZÁR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – varză + suf. -ar. DOOM
vărzár (rar) s. m., pl. vărzári
vărzarii
VĂRZÁR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – varză + suf. -ar. DOOM
vărzár (rar) s. m., pl. vărzári
vărzarilor
VĂRZÁR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – varză + suf. -ar. DOOM
vărzár (rar) s. m., pl. vărzári
vărzarul
VĂRZÁR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – varză + suf. -ar. DOOM
vărzár (rar) s. m., pl. vărzári
vărzarule
VĂRZÁR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – varză + suf. -ar. DOOM
vărzár (rar) s. m., pl. vărzári
vărzarului
VĂRZÁR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – varză + suf. -ar. DOOM
vărzár (rar) s. m., pl. vărzári
vărzui
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuia
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiai
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiam
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiască
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiau
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiați
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiesc
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiește
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiești
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuii
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuim
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuind
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuire
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuire
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada, a face ferfeniță o carte, un caiet etc. – varză + suf. -ui.
vărzuiră
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuirăm
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuirăți
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuise
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuisem
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiseră
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiserăm
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiserăți
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiseși
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiseți
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuit
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuit
VĂRZUÍT, -Ă, vărzuiți, -te, adj. (Fam.; despre cărți, caiete etc.) Rupt, zdrențuit, degradat. – V. vărzui.
vărzuiși
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzuiți
VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui. DOOM
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă
vărzări
VĂRZÁRE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – varză + suf. -are. DOOM
vărzáre s. f., g.-d. art. vărzắrii; pl. vărzắri
vărzăria
VĂRZĂRÍE, vărzării, s. f. Grădină în care se cultivă (cu precădere) varză. – Varză + suf. -ărie. DOOM
vărzăríe s. f., art. vărzăría, g.-d. art. vărzăríei; pl. vărzăríi, art. vărzăríile
vărzărie
VĂRZĂRÍE, vărzării, s. f. Grădină în care se cultivă (cu precădere) varză. – Varză + suf. -ărie. DOOM
vărzăríe s. f., art. vărzăría, g.-d. art. vărzăríei; pl. vărzăríi, art. vărzăríile
vărzăriei
VĂRZĂRÍE, vărzării, s. f. Grădină în care se cultivă (cu precădere) varză. – Varză + suf. -ărie. DOOM
vărzăríe s. f., art. vărzăría, g.-d. art. vărzăríei; pl. vărzăríi, art. vărzăríile
vărzării
VĂRZÁRE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – varză + suf. -are. DOOM
vărzáre s. f., g.-d. art. vărzắrii; pl. vărzắri
vărzării
VĂRZĂRÍE, vărzării, s. f. Grădină în care se cultivă (cu precădere) varză. – Varză + suf. -ărie. DOOM
vărzăríe s. f., art. vărzăría, g.-d. art. vărzăríei; pl. vărzăríi, art. vărzăríile
vărzăriile
VĂRZĂRÍE, vărzării, s. f. Grădină în care se cultivă (cu precădere) varză. – Varză + suf. -ărie. DOOM
vărzăríe s. f., art. vărzăría, g.-d. art. vărzăríei; pl. vărzăríi, art. vărzăríile
vărzăriilor
VĂRZĂRÍE, vărzării, s. f. Grădină în care se cultivă (cu precădere) varză. – Varză + suf. -ărie. DOOM
vărzăríe s. f., art. vărzăría, g.-d. art. vărzăríei; pl. vărzăríi, art. vărzăríile
vărzările
VĂRZÁRE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – varză + suf. -are. DOOM
vărzáre s. f., g.-d. art. vărzắrii; pl. vărzắri
vărzărilor
VĂRZÁRE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – varză + suf. -are. DOOM
vărzáre s. f., g.-d. art. vărzắrii; pl. vărzắri
vărând
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărînd
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. DOOM
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărăria
VĂRĂRÍE, vărării, s. f. Loc unde se extrage piatra de var; locul și instalațiile pentru fabricarea varului; loc unde se depozitează sau se vinde varul. – Var + suf. -ărie. DOOM
vărăríe s. f., art. vărăría, g.-d. art. vărăríei; pl. vărăríi, art. vărăríile
vărărie
VĂRĂRÍE, vărării, s. f. Loc unde se extrage piatra de var; locul și instalațiile pentru fabricarea varului; loc unde se depozitează sau se vinde varul. – Var + suf. -ărie. DOOM
vărăríe s. f., art. vărăría, g.-d. art. vărăríei; pl. vărăríi, art. vărăríile
vărăriei
VĂRĂRÍE, vărării, s. f. Loc unde se extrage piatra de var; locul și instalațiile pentru fabricarea varului; loc unde se depozitează sau se vinde varul. – Var + suf. -ărie. DOOM
vărăríe s. f., art. vărăría, g.-d. art. vărăríei; pl. vărăríi, art. vărăríile
vărării
VĂRĂRÍE, vărării, s. f. Loc unde se extrage piatra de var; locul și instalațiile pentru fabricarea varului; loc unde se depozitează sau se vinde varul. – Var + suf. -ărie. DOOM
vărăríe s. f., art. vărăría, g.-d. art. vărăríei; pl. vărăríi, art. vărăríile
vărăriile
VĂRĂRÍE, vărării, s. f. Loc unde se extrage piatra de var; locul și instalațiile pentru fabricarea varului; loc unde se depozitează sau se vinde varul. – Var + suf. -ărie. DOOM
vărăríe s. f., art. vărăría, g.-d. art. vărăríei; pl. vărăríi, art. vărăríile
vărăriilor
VĂRĂRÍE, vărării, s. f. Loc unde se extrage piatra de var; locul și instalațiile pentru fabricarea varului; loc unde se depozitează sau se vinde varul. – Var + suf. -ărie. DOOM
vărăríe s. f., art. vărăría, g.-d. art. vărăríei; pl. vărăríi, art. vărăríile
văsar
VĂSÁR, văsari, s. m. (Reg.) Meseriaș care face (și vinde) vase, recipiente de lemn. – Vas + suf. -ar DOOM
văsár (reg.) s. m., pl. văsári
văsare
VĂSÁR, văsari, s. m. (Reg.) Meseriaș care face (și vinde) vase, recipiente de lemn. – Vas + suf. -ar DOOM
văsár (reg.) s. m., pl. văsári
văsari
VĂSÁR, văsari, s. m. (Reg.) Meseriaș care face (și vinde) vase, recipiente de lemn. – Vas + suf. -ar DOOM
văsár (reg.) s. m., pl. văsári
văsarii
VĂSÁR, văsari, s. m. (Reg.) Meseriaș care face (și vinde) vase, recipiente de lemn. – Vas + suf. -ar DOOM
văsár (reg.) s. m., pl. văsári
văsarilor
VĂSÁR, văsari, s. m. (Reg.) Meseriaș care face (și vinde) vase, recipiente de lemn. – Vas + suf. -ar DOOM
văsár (reg.) s. m., pl. văsári
văsarul
VĂSÁR, văsari, s. m. (Reg.) Meseriaș care face (și vinde) vase, recipiente de lemn. – Vas + suf. -ar DOOM
văsár (reg.) s. m., pl. văsári
văsarule
VĂSÁR, văsari, s. m. (Reg.) Meseriaș care face (și vinde) vase, recipiente de lemn. – Vas + suf. -ar DOOM
văsár (reg.) s. m., pl. văsári
văsarului
VĂSÁR, văsari, s. m. (Reg.) Meseriaș care face (și vinde) vase, recipiente de lemn. – Vas + suf. -ar DOOM
văsár (reg.) s. m., pl. văsári
văscioare
VĂSCIÓR, văscioare, s. n. Văsuleț. – Văsuț + suf. -ior. DOOM
văscior (-cior) s. n., pl. văscioáre
văscioarele
VĂSCIÓR, văscioare, s. n. Văsuleț. – Văsuț + suf. -ior. DOOM
văscior (-cior) s. n., pl. văscioáre
văscioarelor
VĂSCIÓR, văscioare, s. n. Văsuleț. – Văsuț + suf. -ior. DOOM
văscior (-cior) s. n., pl. văscioáre
văscior
VĂSCIÓR, văscioare, s. n. Văsuleț. – Văsuț + suf. -ior. DOOM
văscior (-cior) s. n., pl. văscioáre
văsciorul
VĂSCIÓR, văscioare, s. n. Văsuleț. – Văsuț + suf. -ior. DOOM
văscior (-cior) s. n., pl. văscioáre
văsciorului
VĂSCIÓR, văscioare, s. n. Văsuleț. – Văsuț + suf. -ior. DOOM
văscior (-cior) s. n., pl. văscioáre
văstui
văstui, văstuiesc v. t. (intl.) a bate (pe cineva) cu pumnul.
văsulean
VĂSULEÁN, văsulene, s. n. (Rar) Văsușor. Închina... c-un văsulean de vin. SEVASTOS, N. 347.
văsuleț
VĂSULÉȚ, văsulețe, s. n. Diminutiv al lui vas; văscior, văsușor, văsuț. – Vas + suf. -uleț. DOOM
văsuléț s. n. pl. văsuléțe
văsulețe
VĂSULÉȚ, văsulețe, s. n. Diminutiv al lui vas; văscior, văsușor, văsuț. – Vas + suf. -uleț. DOOM
văsuléț s. n. pl. văsuléțe
văsulețele
VĂSULÉȚ, văsulețe, s. n. Diminutiv al lui vas; văscior, văsușor, văsuț. – Vas + suf. -uleț. DOOM
văsuléț s. n. pl. văsuléțe
văsulețelor
VĂSULÉȚ, văsulețe, s. n. Diminutiv al lui vas; văscior, văsușor, văsuț. – Vas + suf. -uleț. DOOM
văsuléț s. n. pl. văsuléțe
văsulețul
VĂSULÉȚ, văsulețe, s. n. Diminutiv al lui vas; văscior, văsușor, văsuț. – Vas + suf. -uleț. DOOM
văsuléț s. n. pl. văsuléțe
văsulețului
VĂSULÉȚ, văsulețe, s. n. Diminutiv al lui vas; văscior, văsușor, văsuț. – Vas + suf. -uleț. DOOM
văsuléț s. n. pl. văsuléțe
văsușoare
VĂSUȘÓR, văsușoare, s. n. (Rar) Văsuleț. – Vas + suf. -ușor. DOOM
văsușór (reg., rar) s. n., pl. văsușoáre
văsușoarele
VĂSUȘÓR, văsușoare, s. n. (Rar) Văsuleț. – Vas + suf. -ușor. DOOM
văsușór (reg., rar) s. n., pl. văsușoáre
văsușoarelor
VĂSUȘÓR, văsușoare, s. n. (Rar) Văsuleț. – Vas + suf. -ușor. DOOM
văsușór (reg., rar) s. n., pl. văsușoáre
văsușor
VĂSUȘÓR, văsușoare, s. n. (Rar) Văsuleț. – Vas + suf. -ușor. DOOM
văsușór (reg., rar) s. n., pl. văsușoáre
văsușorul
VĂSUȘÓR, văsușoare, s. n. (Rar) Văsuleț. – Vas + suf. -ușor. DOOM
văsușór (reg., rar) s. n., pl. văsușoáre
văsușorului
VĂSUȘÓR, văsușoare, s. n. (Rar) Văsuleț. – Vas + suf. -ușor. DOOM
văsușór (reg., rar) s. n., pl. văsușoáre
văsuț
VĂSÚȚ, văsuțe, s. n. (Rar) Văsuleț. – Vas + suf. -uț. DOOM
văsúț (reg., rar) s. n., pl. văsúțe
văsuțe
VĂSÚȚ, văsuțe, s. n. (Rar) Văsuleț. – Vas + suf. -uț. DOOM
văsúț (reg., rar) s. n., pl. văsúțe
văsuțele
VĂSÚȚ, văsuțe, s. n. (Rar) Văsuleț. – Vas + suf. -uț. DOOM
văsúț (reg., rar) s. n., pl. văsúțe
văsuțelor
VĂSÚȚ, văsuțe, s. n. (Rar) Văsuleț. – Vas + suf. -uț. DOOM
văsúț (reg., rar) s. n., pl. văsúțe
văsuțul
VĂSÚȚ, văsuțe, s. n. (Rar) Văsuleț. – Vas + suf. -uț. DOOM
văsúț (reg., rar) s. n., pl. văsúțe
văsuțului
VĂSÚȚ, văsuțe, s. n. (Rar) Văsuleț. – Vas + suf. -uț. DOOM
văsúț (reg., rar) s. n., pl. văsúțe
văsărea
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsăreai
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsăream
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsărească
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsăreau
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsăreați
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsăresc
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsărește
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsărești
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsări
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsăria
VĂSĂRÍE s. f. Totalitatea vaselor dintr-o gospodărie, dintr-un restaurant etc. în care se gătește sau din care se mănâncă; veselă. – Vas + suf. -ărie. DOOM
văsăríe s. f., art. văsăría, g.-d. văsăríi, art. văsăríei
văsărie
VĂSĂRÍE s. f. Totalitatea vaselor dintr-o gospodărie, dintr-un restaurant etc. în care se gătește sau din care se mănâncă; veselă. – Vas + suf. -ărie. DOOM
văsăríe s. f., art. văsăría, g.-d. văsăríi, art. văsăríei
văsăriei
VĂSĂRÍE s. f. Totalitatea vaselor dintr-o gospodărie, dintr-un restaurant etc. în care se gătește sau din care se mănâncă; veselă. – Vas + suf. -ărie. DOOM
văsăríe s. f., art. văsăría, g.-d. văsăríi, art. văsăríei
văsării
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsării
VĂSĂRÍE s. f. Totalitatea vaselor dintr-o gospodărie, dintr-un restaurant etc. în care se gătește sau din care se mănâncă; veselă. – Vas + suf. -ărie. DOOM
văsăríe s. f., art. văsăría, g.-d. văsăríi, art. văsăríei
văsărim
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsărind
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsărire
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsărire
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar.
văsăriră
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsărirăm
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsărirăți
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsărise
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsărisem
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsăriseră
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsăriserăm
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsăriserăți
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsăriseși
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsăriseți
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsărit
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsărit
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar.
văsăriș
VĂSĂRÍȘ, văsărișe, s. n. Canal de scurgere a apelor din mină. – De la vas.
văsăriși
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
văsăriți
VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. DOOM
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă
vătaf
VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. DOOM
vătáf s. m., pl. vătáfi
vătafe
VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. DOOM
vătáf s. m., pl. vătáfi
vătafi
VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. DOOM
vătáf s. m., pl. vătáfi
vătafii
VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. DOOM
vătáf s. m., pl. vătáfi
vătafilor
VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. DOOM
vătáf s. m., pl. vătáfi
vătaful
VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. DOOM
vătáf s. m., pl. vătáfi
vătafule
VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. DOOM
vătáf s. m., pl. vătáfi
vătafului
VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. DOOM
vătáf s. m., pl. vătáfi
vătag
VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. DOOM
vătáf s. m., pl. vătáfi
vătaj
VĂTÁJ s. m. v. vătaf.
vătajniță
VĂTÁJNIȚĂ, vătajnițe, s. f. (Învechit) Bucată de pămînt aflată în proprietatea unui sat sau a unei biserici.
vătav
VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. DOOM
vătáf s. m., pl. vătáfi
vătaș
VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. DOOM
vătáf s. m., pl. vătáfi
vătmănița
VĂTMĂNÍȚĂ, vătmănițe, s. f. Femeie care conduce un tramvai. – Vatman + suf. -iță. DOOM
vătmăníță s. f., g.-d. art. vătmăníței; pl. vătmăníțe
vătmănițe
VĂTMĂNÍȚĂ, vătmănițe, s. f. Femeie care conduce un tramvai. – Vatman + suf. -iță. DOOM
vătmăníță s. f., g.-d. art. vătmăníței; pl. vătmăníțe
vătmăniței
VĂTMĂNÍȚĂ, vătmănițe, s. f. Femeie care conduce un tramvai. – Vatman + suf. -iță. DOOM
vătmăníță s. f., g.-d. art. vătmăníței; pl. vătmăníțe
vătmănițele
VĂTMĂNÍȚĂ, vătmănițe, s. f. Femeie care conduce un tramvai. – Vatman + suf. -iță. DOOM
vătmăníță s. f., g.-d. art. vătmăníței; pl. vătmăníțe
vătmănițelor
VĂTMĂNÍȚĂ, vătmănițe, s. f. Femeie care conduce un tramvai. – Vatman + suf. -iță. DOOM
vătmăníță s. f., g.-d. art. vătmăníței; pl. vătmăníțe
vătrai
VĂTRÁI, vătraie, s. n. 1. Unealtă metalică în formă de cârlig lung sau de lopățică, cu coadă, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, din cuptoare etc.; vătrar. ◊ Expr. (Pop. și fam.) Trai pe vătrai = viață ușoară, lipsită de griji, (înv. și reg.) Trai cu vătrai = viață grea, plină de certuri, de neînțelegeri. 2. Lambă (la căruță sau la car). – Cf. sb. vătralj, bg. vatral. DOOM
vătrái (vă-trai) s. n., pl. vătráie
vătraie
VĂTRÁI, vătraie, s. n. 1. Unealtă metalică în formă de cârlig lung sau de lopățică, cu coadă, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, din cuptoare etc.; vătrar. ◊ Expr. (Pop. și fam.) Trai pe vătrai = viață ușoară, lipsită de griji, (înv. și reg.) Trai cu vătrai = viață grea, plină de certuri, de neînțelegeri. 2. Lambă (la căruță sau la car). – Cf. sb. vătralj, bg. vatral. DOOM
vătrái (vă-trai) s. n., pl. vătráie
vătraiele
VĂTRÁI, vătraie, s. n. 1. Unealtă metalică în formă de cârlig lung sau de lopățică, cu coadă, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, din cuptoare etc.; vătrar. ◊ Expr. (Pop. și fam.) Trai pe vătrai = viață ușoară, lipsită de griji, (înv. și reg.) Trai cu vătrai = viață grea, plină de certuri, de neînțelegeri. 2. Lambă (la căruță sau la car). – Cf. sb. vătralj, bg. vatral. DOOM
vătrái (vă-trai) s. n., pl. vătráie
vătraielor
VĂTRÁI, vătraie, s. n. 1. Unealtă metalică în formă de cârlig lung sau de lopățică, cu coadă, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, din cuptoare etc.; vătrar. ◊ Expr. (Pop. și fam.) Trai pe vătrai = viață ușoară, lipsită de griji, (înv. și reg.) Trai cu vătrai = viață grea, plină de certuri, de neînțelegeri. 2. Lambă (la căruță sau la car). – Cf. sb. vătralj, bg. vatral. DOOM
vătrái (vă-trai) s. n., pl. vătráie
vătraiul
VĂTRÁI, vătraie, s. n. 1. Unealtă metalică în formă de cârlig lung sau de lopățică, cu coadă, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, din cuptoare etc.; vătrar. ◊ Expr. (Pop. și fam.) Trai pe vătrai = viață ușoară, lipsită de griji, (înv. și reg.) Trai cu vătrai = viață grea, plină de certuri, de neînțelegeri. 2. Lambă (la căruță sau la car). – Cf. sb. vătralj, bg. vatral. DOOM
vătrái (vă-trai) s. n., pl. vătráie
vătraiului
VĂTRÁI, vătraie, s. n. 1. Unealtă metalică în formă de cârlig lung sau de lopățică, cu coadă, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, din cuptoare etc.; vătrar. ◊ Expr. (Pop. și fam.) Trai pe vătrai = viață ușoară, lipsită de griji, (înv. și reg.) Trai cu vătrai = viață grea, plină de certuri, de neînțelegeri. 2. Lambă (la căruță sau la car). – Cf. sb. vătralj, bg. vatral. DOOM
vătrái (vă-trai) s. n., pl. vătráie
vătral
VĂTRÁL s. n. v. vătrai.
vătrar
VĂTRÁR, vătrare, s. n. (Reg.) Vătrai (1). – Vatră + suf. -ar. DOOM
vătrár (reg.) (vă-trar) s. n., pl. vătráre
vătrare
VĂTRÁR, vătrare, s. n. (Reg.) Vătrai (1). – Vatră + suf. -ar. DOOM
vătrár (reg.) (vă-trar) s. n., pl. vătráre
vătrarele
VĂTRÁR, vătrare, s. n. (Reg.) Vătrai (1). – Vatră + suf. -ar. DOOM
vătrár (reg.) (vă-trar) s. n., pl. vătráre
vătrarelor
VĂTRÁR, vătrare, s. n. (Reg.) Vătrai (1). – Vatră + suf. -ar. DOOM
vătrár (reg.) (vă-trar) s. n., pl. vătráre
vătrarul
VĂTRÁR, vătrare, s. n. (Reg.) Vătrai (1). – Vatră + suf. -ar. DOOM
vătrár (reg.) (vă-trar) s. n., pl. vătráre
vătrarului
VĂTRÁR, vătrare, s. n. (Reg.) Vătrai (1). – Vatră + suf. -ar. DOOM
vătrár (reg.) (vă-trar) s. n., pl. vătráre
vătraș
VĂTRÁȘ, -Ă, vătrași, -e, adj. (Despre țigani, în opoziție cu n o m a d) De vatră, stabil, statornic. (Substantivat) Vătrașii sînt fierari – nevestele, fetele lor vînd cuțite, pirostrii, verigi. STANCU, D. 110.
vătrăiaș
VĂTRĂIÁȘ, vătrăiașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui v ă t r a i. Că și eu m-oi face, D-un mic vătrăiaș... Și-n foc oi intra. MAT. FOLK. 5.
vătrărel
VĂTRĂRÉL, vătrărele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui v ă t r a r. Că și eu m-oi face Un mic vătrărel Și-n... foc oi intra. ALECSANDRI, P. P. 8.
vătui
VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s. m. și f. led sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. *vituleus (<vitulus). DOOM
vătúi1 (pop.) s. m., pl. vătúi, art. vătúii
vătui
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuia
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuia
VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s. m. și f. led sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. *vituleus (<vitulus). DOOM
vătúi1 (pop.) s. m., pl. vătúi, art. vătúii
vătuiai
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuiam
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuiască
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuiau
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuiați
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuie
VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s. m. și f. led sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. *vituleus (<vitulus). DOOM
vătúi1 (pop.) s. m., pl. vătúi, art. vătúii
vătuiei
VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s. m. și f. led sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. *vituleus (<vitulus). DOOM
vătúi1 (pop.) s. m., pl. vătúi, art. vătúii
vătuiele
VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s. m. și f. led sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. *vituleus (<vitulus). DOOM
vătúi1 (pop.) s. m., pl. vătúi, art. vătúii
vătuielor
VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s. m. și f. led sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. *vituleus (<vitulus). DOOM
vătúi1 (pop.) s. m., pl. vătúi, art. vătúii
vătuiesc
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuiește
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuiești
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuii
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuim
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuind
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuire
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuire
VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1. DOOM
vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri
vătuirea
VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1. DOOM
vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri
vătuiri
VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1. DOOM
vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri
vătuirii
VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1. DOOM
vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri
vătuirile
VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1. DOOM
vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri
vătuirilor
VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1. DOOM
vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri
vătuiră
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuirăm
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuirăți
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuise
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuisem
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuiseră
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuiserăm
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuiserăți
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuiseși
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuiseți
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuit
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuit
VĂTUÍT, -Ă, vătuiți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu vată sau cu vatelină; p. ext. capitonat. – V. vătui1.
vătuita
VĂTUÍT, -Ă, vătuiți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu vată sau cu vatelină; p. ext. capitonat. – V. vătui1.
vătuite
VĂTUÍT, -Ă, vătuiți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu vată sau cu vatelină; p. ext. capitonat. – V. vătui1.
vătuitei
VĂTUÍT, -Ă, vătuiți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu vată sau cu vatelină; p. ext. capitonat. – V. vătui1.
vătuitele
VĂTUÍT, -Ă, vătuiți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu vată sau cu vatelină; p. ext. capitonat. – V. vătui1.
vătuitelor
VĂTUÍT, -Ă, vătuiți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu vată sau cu vatelină; p. ext. capitonat. – V. vătui1.
vătuitul
VĂTUÍT, -Ă, vătuiți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu vată sau cu vatelină; p. ext. capitonat. – V. vătui1.
vătuitului
VĂTUÍT, -Ă, vătuiți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu vată sau cu vatelină; p. ext. capitonat. – V. vătui1.
vătuiși
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuiți
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui. DOOM
vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
vătuiți
VĂTUÍT, -Ă, vătuiți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu vată sau cu vatelină; p. ext. capitonat. – V. vătui1.
vătuiții
VĂTUÍT, -Ă, vătuiți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu vată sau cu vatelină; p. ext. capitonat. – V. vătui1.
vătuiților
VĂTUÍT, -Ă, vătuiți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu vată sau cu vatelină; p. ext. capitonat. – V. vătui1.
vătăjel
VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcționar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s. m.] – Vătaș + suf. -el. DOOM
vătășél s. m., pl. vătășéi, art. vătășéii
vătăjesc
VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc. DOOM
vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști
vătăji
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătăjie
VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie. DOOM
vătășíe s. I., art. vătășía, g.-d. art. vătășíei; pl. vătășíi, art. vătășíile
vătăjire
VĂTĂJÍ vb. IV v. vătăși.
vătăjit
VĂTĂJÍ vb. IV v. vătăși.
vătăjiță
VĂTĂȘÍȚĂ, vătășițe, s. f. 1. Soția vătafului. 2. Femeie care conducea gospodăria unei case boierești, având în supraveghere slugile (de sex feminin). 3. Vorniceasă la nuntă. [Var.: (reg.) vătăjíță s. f.] – Vătaș + suf. -iță. DOOM
vătășíță s. f., g.-d. art. vătășíței; pl. vătășíțe
vătămai
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămam
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătăman
VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman. DOOM
vătămán s. m., pl. vătămáni
vătămani
VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman. DOOM
vătămán s. m., pl. vătămáni
vătămanii
VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman. DOOM
vătămán s. m., pl. vătămáni
vătămanilor
VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman. DOOM
vătămán s. m., pl. vătămáni
vătămanul
VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman. DOOM
vătămán s. m., pl. vătămáni
vătămanului
VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman. DOOM
vătămán s. m., pl. vătămáni
vătămare
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămare
VĂTĂMÁRE, vătămări, s. f. Acțiunea de a (se) vătăma și rezultatul ei. – V. vătăma. DOOM
vătămáre s. f., g.-d. art. vătămắrii; pl. vătămắri
vătămarea
VĂTĂMÁRE, vătămări, s. f. Acțiunea de a (se) vătăma și rezultatul ei. – V. vătăma. DOOM
vătămáre s. f., g.-d. art. vătămắrii; pl. vătămắri
vătămară
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămarăm
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămarăți
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămase
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămasem
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămaseră
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămaserăm
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămaserăți
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămaseși
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămaseți
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămat
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămat
VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.
vătămata
VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.
vătămate
VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.
vătămatei
VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.
vătămatele
VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.
vătămatelor
VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.
vătămatul
VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.
vătămatului
VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.
vătămau
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămași
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămați
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămați
VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.
vătămații
VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.
vătămaților
VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.
vătămând
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămînd
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vătămări
VĂTĂMÁRE, vătămări, s. f. Acțiunea de a (se) vătăma și rezultatul ei. – V. vătăma. DOOM
vătămáre s. f., g.-d. art. vătămắrii; pl. vătămắri
vătămării
VĂTĂMÁRE, vătămări, s. f. Acțiunea de a (se) vătăma și rezultatul ei. – V. vătăma. DOOM
vătămáre s. f., g.-d. art. vătămắrii; pl. vătămắri
vătămările
VĂTĂMÁRE, vătămări, s. f. Acțiunea de a (se) vătăma și rezultatul ei. – V. vătăma. DOOM
vătămáre s. f., g.-d. art. vătămắrii; pl. vătămắri
vătămărilor
VĂTĂMÁRE, vătămări, s. f. Acțiunea de a (se) vătăma și rezultatul ei. – V. vătăma. DOOM
vătămáre s. f., g.-d. art. vătămắrii; pl. vătămắri
vătămătoare
VĂTĂMĂTOÁRE, vătămătoare, s. f. Plantă, din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii grupate în vîrful tulpinii, cu fructul o păstaie; crește prin fînețele de la munte și este folosită ca plantă medicinală (Anthislyl vulneraria ). DOOM
vătămătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. vătămătórii; pl. vătămătóri
vătămătoare
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătoare
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătoarea
VĂTĂMĂTOÁRE, vătămătoare, s. f. Plantă, din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii grupate în vîrful tulpinii, cu fructul o păstaie; crește prin fînețele de la munte și este folosită ca plantă medicinală (Anthislyl vulneraria ). DOOM
vătămătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. vătămătórii; pl. vătămătóri
vătămătoarea
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătoarea
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătoarei
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătoarei
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătoarele
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătoarele
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătoarelor
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătoarelor
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămător
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămător
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămători
VĂTĂMĂTOÁRE, vătămătoare, s. f. Plantă, din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii grupate în vîrful tulpinii, cu fructul o păstaie; crește prin fînețele de la munte și este folosită ca plantă medicinală (Anthislyl vulneraria ). DOOM
vătămătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. vătămătórii; pl. vătămătóri
vătămători
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămători
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătorii
VĂTĂMĂTOÁRE, vătămătoare, s. f. Plantă, din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii grupate în vîrful tulpinii, cu fructul o păstaie; crește prin fînețele de la munte și este folosită ca plantă medicinală (Anthislyl vulneraria ). DOOM
vătămătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. vătămătórii; pl. vătămătóri
vătămătorii
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătorii
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătorile
VĂTĂMĂTOÁRE, vătămătoare, s. f. Plantă, din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii grupate în vîrful tulpinii, cu fructul o păstaie; crește prin fînețele de la munte și este folosită ca plantă medicinală (Anthislyl vulneraria ). DOOM
vătămătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. vătămătórii; pl. vătămătóri
vătămătorilor
VĂTĂMĂTOÁRE, vătămătoare, s. f. Plantă, din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii grupate în vîrful tulpinii, cu fructul o păstaie; crește prin fînețele de la munte și este folosită ca plantă medicinală (Anthislyl vulneraria ). DOOM
vătămătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. vătămătórii; pl. vătămătóri
vătămătorilor
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătorilor
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătorul
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătorul
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătorului
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătorului
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. DOOM
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
vătămătura
VĂTĂMĂTÚRĂ, vătămături, s. f. Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.). – Vătăma + suf. -ătură. DOOM
vătămătúră s. f., g.-d. art. vătămătúrii; pl. vătămătúri
vătămături
VĂTĂMĂTÚRĂ, vătămături, s. f. Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.). – Vătăma + suf. -ătură. DOOM
vătămătúră s. f., g.-d. art. vătămătúrii; pl. vătămătúri
vătămăturii
VĂTĂMĂTÚRĂ, vătămături, s. f. Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.). – Vătăma + suf. -ătură. DOOM
vătămătúră s. f., g.-d. art. vătămătúrii; pl. vătămătúri
vătămăturile
VĂTĂMĂTÚRĂ, vătămături, s. f. Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.). – Vătăma + suf. -ătură. DOOM
vătămătúră s. f., g.-d. art. vătămătúrii; pl. vătămătúri
vătămăturilor
VĂTĂMĂTÚRĂ, vătămături, s. f. Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.). – Vătăma + suf. -ătură. DOOM
vătămătúră s. f., g.-d. art. vătămătúrii; pl. vătămătúri
vătășea
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășeai
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășeam
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășeasca
VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc. DOOM
vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști
vătășească
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășeau
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășeați
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășei
VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcționar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s. m.] – Vătaș + suf. -el. DOOM
vătășél s. m., pl. vătășéi, art. vătășéii
vătășeii
VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcționar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s. m.] – Vătaș + suf. -el. DOOM
vătășél s. m., pl. vătășéi, art. vătășéii
vătășeilor
VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcționar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s. m.] – Vătaș + suf. -el. DOOM
vătășél s. m., pl. vătășéi, art. vătășéii
vătășel
VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcționar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s. m.] – Vătaș + suf. -el. DOOM
vătășél s. m., pl. vătășéi, art. vătășéii
vătășele
VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcționar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s. m.] – Vătaș + suf. -el. DOOM
vătășél s. m., pl. vătășéi, art. vătășéii
vătășelul
VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcționar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s. m.] – Vătaș + suf. -el. DOOM
vătășél s. m., pl. vătășéi, art. vătășéii
vătășelule
VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcționar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s. m.] – Vătaș + suf. -el. DOOM
vătășél s. m., pl. vătășéi, art. vătășéii
vătășelului
VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcționar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s. m.] – Vătaș + suf. -el. DOOM
vătășél s. m., pl. vătășéi, art. vătășéii
vătășesc
VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc. DOOM
vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști
vătășesc
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășescul
VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc. DOOM
vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști
vătășescului
VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc. DOOM
vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști
vătășește
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășești
VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc. DOOM
vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști
vătășești
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășeștii
VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc. DOOM
vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști
vătășeștile
VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc. DOOM
vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști
vătășeștilor
VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc. DOOM
vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști
vătăși
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășia
VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie. DOOM
vătășíe s. I., art. vătășía, g.-d. art. vătășíei; pl. vătășíi, art. vătășíile
vătășie
VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie. DOOM
vătășíe s. I., art. vătășía, g.-d. art. vătășíei; pl. vătășíi, art. vătășíile
vătășiei
VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie. DOOM
vătășíe s. I., art. vătășía, g.-d. art. vătășíei; pl. vătășíi, art. vătășíile
vătășii
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășii
VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie. DOOM
vătășíe s. I., art. vătășía, g.-d. art. vătășíei; pl. vătășíi, art. vătășíile
vătășiile
VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie. DOOM
vătășíe s. I., art. vătășía, g.-d. art. vătășíei; pl. vătășíi, art. vătășíile
vătășiilor
VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie. DOOM
vătășíe s. I., art. vătășía, g.-d. art. vătășíei; pl. vătășíi, art. vătășíile
vătășim
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășind
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășire
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășire
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV.] – Din vătaș.
vătășiră
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășirăm
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășirăți
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășise
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășisem
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășiseră
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășiserăm
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășiserăți
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășiseși
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășiseți
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășit
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășit
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV.] – Din vătaș.
vătășiși
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășița
VĂTĂȘÍȚĂ, vătășițe, s. f. 1. Soția vătafului. 2. Femeie care conducea gospodăria unei case boierești, având în supraveghere slugile (de sex feminin). 3. Vorniceasă la nuntă. [Var.: (reg.) vătăjíță s. f.] – Vătaș + suf. -iță. DOOM
vătășíță s. f., g.-d. art. vătășíței; pl. vătășíțe
vătășițe
VĂTĂȘÍȚĂ, vătășițe, s. f. 1. Soția vătafului. 2. Femeie care conducea gospodăria unei case boierești, având în supraveghere slugile (de sex feminin). 3. Vorniceasă la nuntă. [Var.: (reg.) vătăjíță s. f.] – Vătaș + suf. -iță. DOOM
vătășíță s. f., g.-d. art. vătășíței; pl. vătășíțe
vătășiței
VĂTĂȘÍȚĂ, vătășițe, s. f. 1. Soția vătafului. 2. Femeie care conducea gospodăria unei case boierești, având în supraveghere slugile (de sex feminin). 3. Vorniceasă la nuntă. [Var.: (reg.) vătăjíță s. f.] – Vătaș + suf. -iță. DOOM
vătășíță s. f., g.-d. art. vătășíței; pl. vătășíțe
vătășițele
VĂTĂȘÍȚĂ, vătășițe, s. f. 1. Soția vătafului. 2. Femeie care conducea gospodăria unei case boierești, având în supraveghere slugile (de sex feminin). 3. Vorniceasă la nuntă. [Var.: (reg.) vătăjíță s. f.] – Vătaș + suf. -iță. DOOM
vătășíță s. f., g.-d. art. vătășíței; pl. vătășíțe
vătășițelor
VĂTĂȘÍȚĂ, vătășițe, s. f. 1. Soția vătafului. 2. Femeie care conducea gospodăria unei case boierești, având în supraveghere slugile (de sex feminin). 3. Vorniceasă la nuntă. [Var.: (reg.) vătăjíță s. f.] – Vătaș + suf. -iță. DOOM
vătășíță s. f., g.-d. art. vătășíței; pl. vătășíțe
vătășiți
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș. DOOM
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășițo
VĂTĂȘÍȚĂ, vătășițe, s. f. 1. Soția vătafului. 2. Femeie care conducea gospodăria unei case boierești, având în supraveghere slugile (de sex feminin). 3. Vorniceasă la nuntă. [Var.: (reg.) vătăjíță s. f.] – Vătaș + suf. -iță. DOOM
vătășíță s. f., g.-d. art. vătășíței; pl. vătășíțe
vătășoaia
VĂTĂȘOÁIE, vătășoaie, s. f. Vătășiță. DOOM
vătășoáie (reg.) s. f., art. vătășoáia, g.-d. art. vătășoáiei; pl. vătășoáie
vătășoaie
VĂTĂȘOÁIE, vătășoaie, s. f. Vătășiță. DOOM
vătășoáie (reg.) s. f., art. vătășoáia, g.-d. art. vătășoáiei; pl. vătășoáie
vătășoaiei
VĂTĂȘOÁIE, vătășoaie, s. f. Vătășiță. DOOM
vătășoáie (reg.) s. f., art. vătășoáia, g.-d. art. vătășoáiei; pl. vătășoáie
vătășoaiele
VĂTĂȘOÁIE, vătășoaie, s. f. Vătășiță. DOOM
vătășoáie (reg.) s. f., art. vătășoáia, g.-d. art. vătășoáiei; pl. vătășoáie
vătășoaielor
VĂTĂȘOÁIE, vătășoaie, s. f. Vătășiță. DOOM
vătășoáie (reg.) s. f., art. vătășoáia, g.-d. art. vătășoáiei; pl. vătășoáie
văz
VĂZ s. n. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum și distanța și mișcarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; văzut. ◊ Loc. prep. În (sau, înv., la) văzul... = în ochii..., în fața..., față de... – Din vedea (derivat regresiv). DOOM
văz s. n.
văz
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzduh
VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vuzduhŭ. DOOM
văzdúh s. n., pl. văzdúhuri
văzduhul
VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vuzduhŭ. DOOM
văzdúh s. n., pl. văzdúhuri
văzduhului
VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vuzduhŭ. DOOM
văzdúh s. n., pl. văzdúhuri
văzduhuri
VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vuzduhŭ. DOOM
văzdúh s. n., pl. văzdúhuri
văzduhurile
VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vuzduhŭ. DOOM
văzdúh s. n., pl. văzdúhuri
văzduhurilor
VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vuzduhŭ. DOOM
văzdúh s. n., pl. văzdúhuri
văzdârjanie
văzdîrjánie (-ii), s. f. – Cumpătare. – Var. vîzdîrjanie. Sl. vŭzdrŭžanije (Tiktin). Sec. XVII, înv., cultism. – Der. văzdîrjnic, adj. (înv., moderat).
văznesi
văznesí (-sésc, -ít), vb. – A preamări. – Var. vîznesi și der. Sl. vŭznesti (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. văznesenie, s. f. (ascensiune), din sl. vŭznesenije, înv.
văznesire
văznesí (-sésc, -ít), vb. – A preamări. – Var. vîznesi și der. Sl. vŭznesti (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. văznesenie, s. f. (ascensiune), din sl. vŭznesenije, înv.
văznesit
văznesí (-sésc, -ít), vb. – A preamări. – Var. vîznesi și der. Sl. vŭznesti (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. văznesenie, s. f. (ascensiune), din sl. vŭznesenije, înv.
văzu
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzui
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzul
VĂZ s. n. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum și distanța și mișcarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; văzut. ◊ Loc. prep. În (sau, înv., la) văzul... = în ochii..., în fața..., față de... – Din vedea (derivat regresiv). DOOM
văz s. n.
văzului
VĂZ s. n. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum și distanța și mișcarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; văzut. ◊ Loc. prep. În (sau, înv., la) văzul... = în ochii..., în fața..., față de... – Din vedea (derivat regresiv). DOOM
văz s. n.
văzură
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzurăm
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzurăți
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzuse
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzusem
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzuseră
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzuserăm
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzuserăți
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzuseși
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzuseți
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzut
VĂZÚT2, -Ă, văzuți, -te, adj. Care se vede; vizibil, clar. ♦ (Substantivat, f. pl.) Tot ceea ce se vede sau se poate vedea. – V. vedea. DOOM
văzúte2 (pe ~) loc. adv.
văzut
VĂZÚT1 s. n. (Înv. și reg.) Faptul de a vedea; capacitatea de a vedea; văz. – V. vedea. DOOM
văzúte1 (din ~) loc. adv.
văzut
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzuta
VĂZÚT2, -Ă, văzuți, -te, adj. Care se vede; vizibil, clar. ♦ (Substantivat, f. pl.) Tot ceea ce se vede sau se poate vedea. – V. vedea. DOOM
văzúte2 (pe ~) loc. adv.
văzute
VĂZÚT2, -Ă, văzuți, -te, adj. Care se vede; vizibil, clar. ♦ (Substantivat, f. pl.) Tot ceea ce se vede sau se poate vedea. – V. vedea. DOOM
văzúte2 (pe ~) loc. adv.
văzutei
VĂZÚT2, -Ă, văzuți, -te, adj. Care se vede; vizibil, clar. ♦ (Substantivat, f. pl.) Tot ceea ce se vede sau se poate vedea. – V. vedea. DOOM
văzúte2 (pe ~) loc. adv.
văzutele
VĂZÚT2, -Ă, văzuți, -te, adj. Care se vede; vizibil, clar. ♦ (Substantivat, f. pl.) Tot ceea ce se vede sau se poate vedea. – V. vedea. DOOM
văzúte2 (pe ~) loc. adv.
văzutelor
VĂZÚT2, -Ă, văzuți, -te, adj. Care se vede; vizibil, clar. ♦ (Substantivat, f. pl.) Tot ceea ce se vede sau se poate vedea. – V. vedea. DOOM
văzúte2 (pe ~) loc. adv.
văzutul
VĂZÚT2, -Ă, văzuți, -te, adj. Care se vede; vizibil, clar. ♦ (Substantivat, f. pl.) Tot ceea ce se vede sau se poate vedea. – V. vedea. DOOM
văzúte2 (pe ~) loc. adv.
văzutului
VĂZÚT2, -Ă, văzuți, -te, adj. Care se vede; vizibil, clar. ♦ (Substantivat, f. pl.) Tot ceea ce se vede sau se poate vedea. – V. vedea. DOOM
văzúte2 (pe ~) loc. adv.
văzuși
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzuți
VĂZÚT2, -Ă, văzuți, -te, adj. Care se vede; vizibil, clar. ♦ (Substantivat, f. pl.) Tot ceea ce se vede sau se poate vedea. – V. vedea. DOOM
văzúte2 (pe ~) loc. adv.
văzuții
VĂZÚT2, -Ă, văzuți, -te, adj. Care se vede; vizibil, clar. ♦ (Substantivat, f. pl.) Tot ceea ce se vede sau se poate vedea. – V. vedea. DOOM
văzúte2 (pe ~) loc. adv.
văzuților
VĂZÚT2, -Ă, văzuți, -te, adj. Care se vede; vizibil, clar. ♦ (Substantivat, f. pl.) Tot ceea ce se vede sau se poate vedea. – V. vedea. DOOM
văzúte2 (pe ~) loc. adv.
văzând
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzînd
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
văzătoare
VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător. DOOM
văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre;
văzătoarea
VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător. DOOM
văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre;
văzătoarei
VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător. DOOM
văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre;
văzătoarele
VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător. DOOM
văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre;
văzătoarelor
VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător. DOOM
văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre;
văzător
VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător. DOOM
văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre;
văzători
VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător. DOOM
văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre;
văzătorii
VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător. DOOM
văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre;
văzătorilor
VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător. DOOM
văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre;
văzătorul
VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător. DOOM
văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre;
văzătorului
VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător. DOOM
văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre;