vîj
VÂJ interj. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc. – Onomatopee. DOOM
vâj / vâj-vâj interj.
vîjea
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjeai
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjeam
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjească
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjeau
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjeați
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjesc
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjește
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjești
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîji
VÂJ interj. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc. – Onomatopee. DOOM
vâj / vâj-vâj interj.
vîji
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjii
VÂJ interj. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc. – Onomatopee. DOOM
vâj / vâj-vâj interj.
vîjii
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjilor
VÂJ interj. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc. – Onomatopee. DOOM
vâj / vâj-vâj interj.
vîjim
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjind
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjire
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjiră
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjirăm
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjirăți
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjise
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjisem
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjiseră
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjiserăm
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjiserăți
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjiseși
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjiseți
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjit
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjiși
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjiți
VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
vîjul
VÂJ interj. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc. – Onomatopee. DOOM
vâj / vâj-vâj interj.
vîjului
VÂJ interj. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc. – Onomatopee. DOOM
vâj / vâj-vâj interj.
vîjîi
VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV] – Vâj + suf. -âi. DOOM
vâjâí (a ~) vb., ind. prez. 3 vấjâie, imperf. 3 sg. vâjâiá; conj. prez. 3 să vấjâie
vîjîia
VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV] – Vâj + suf. -âi. DOOM
vâjâí (a ~) vb., ind. prez. 3 vấjâie, imperf. 3 sg. vâjâiá; conj. prez. 3 să vấjâie
vîjîiala
VÂJÂIÁLĂ, vâjâieli, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jă-ia-. – Var.: (reg.) vâjiálă s. f.] – Vâjâi + suf. -eală. DOOM
vâjâiálă s. f., g.-d. art. vâjâiélii; pl. vâjâiéli
vîjîiau
VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV] – Vâj + suf. -âi. DOOM
vâjâí (a ~) vb., ind. prez. 3 vấjâie, imperf. 3 sg. vâjâiá; conj. prez. 3 să vấjâie
vîjîie
VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV] – Vâj + suf. -âi. DOOM
vâjâí (a ~) vb., ind. prez. 3 vấjâie, imperf. 3 sg. vâjâiá; conj. prez. 3 să vấjâie
vîjîieli
VÂJÂIÁLĂ, vâjâieli, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jă-ia-. – Var.: (reg.) vâjiálă s. f.] – Vâjâi + suf. -eală. DOOM
vâjâiálă s. f., g.-d. art. vâjâiélii; pl. vâjâiéli
vîjîielii
VÂJÂIÁLĂ, vâjâieli, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jă-ia-. – Var.: (reg.) vâjiálă s. f.] – Vâjâi + suf. -eală. DOOM
vâjâiálă s. f., g.-d. art. vâjâiélii; pl. vâjâiéli
vîjîielile
VÂJÂIÁLĂ, vâjâieli, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jă-ia-. – Var.: (reg.) vâjiálă s. f.] – Vâjâi + suf. -eală. DOOM
vâjâiálă s. f., g.-d. art. vâjâiélii; pl. vâjâiéli
vîjîielilor
VÂJÂIÁLĂ, vâjâieli, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jă-ia-. – Var.: (reg.) vâjiálă s. f.] – Vâjâi + suf. -eală. DOOM
vâjâiálă s. f., g.-d. art. vâjâiélii; pl. vâjâiéli
vîjîind
VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV] – Vâj + suf. -âi. DOOM
vâjâí (a ~) vb., ind. prez. 3 vấjâie, imperf. 3 sg. vâjâiá; conj. prez. 3 să vấjâie
vîjîire
VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV] – Vâj + suf. -âi. DOOM
vâjâí (a ~) vb., ind. prez. 3 vấjâie, imperf. 3 sg. vâjâiá; conj. prez. 3 să vấjâie
vîjîire
VÂJÂÍRE, vâjâiri, s. f. Vâjâit1. – V. vâjâi. DOOM
vâjâíre s. f., g.-d. art. vâjâírii; pl. vâjâíri
vîjîirea
VÂJÂÍRE, vâjâiri, s. f. Vâjâit1. – V. vâjâi. DOOM
vâjâíre s. f., g.-d. art. vâjâírii; pl. vâjâíri
vîjîiri
VÂJÂÍRE, vâjâiri, s. f. Vâjâit1. – V. vâjâi. DOOM
vâjâíre s. f., g.-d. art. vâjâírii; pl. vâjâíri
vîjîirii
VÂJÂÍRE, vâjâiri, s. f. Vâjâit1. – V. vâjâi. DOOM
vâjâíre s. f., g.-d. art. vâjâírii; pl. vâjâíri
vîjîirile
VÂJÂÍRE, vâjâiri, s. f. Vâjâit1. – V. vâjâi. DOOM
vâjâíre s. f., g.-d. art. vâjâírii; pl. vâjâíri
vîjîirilor
VÂJÂÍRE, vâjâiri, s. f. Vâjâit1. – V. vâjâi. DOOM
vâjâíre s. f., g.-d. art. vâjâírii; pl. vâjâíri
vîjîiră
VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV] – Vâj + suf. -âi. DOOM
vâjâí (a ~) vb., ind. prez. 3 vấjâie, imperf. 3 sg. vâjâiá; conj. prez. 3 să vấjâie
vîjîise
VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV] – Vâj + suf. -âi. DOOM
vâjâí (a ~) vb., ind. prez. 3 vấjâie, imperf. 3 sg. vâjâiá; conj. prez. 3 să vấjâie
vîjîiseră
VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV] – Vâj + suf. -âi. DOOM
vâjâí (a ~) vb., ind. prez. 3 vấjâie, imperf. 3 sg. vâjâiá; conj. prez. 3 să vấjâie
vîjîit
VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV] – Vâj + suf. -âi. DOOM
vâjâí (a ~) vb., ind. prez. 3 vấjâie, imperf. 3 sg. vâjâiá; conj. prez. 3 să vấjâie
vîjîit
VÂJÂÍT1, vâjâituri, s. n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [Var.: (reg.) vâjiit s. n.] – V. vâjâi.
vîjîitoare
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitoáre (-jâ-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitórii; pl. vâjâitóri
vîjîitoare
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre
vîjîitoarea
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitoáre (-jâ-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitórii; pl. vâjâitóri
vîjîitoarea
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre
vîjîitoarei
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre
vîjîitoarele
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre
vîjîitoarelor
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre
vîjîitor
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre
vîjîitori
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitoáre (-jâ-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitórii; pl. vâjâitóri
vîjîitori
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre
vîjîitorii
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitoáre (-jâ-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitórii; pl. vâjâitóri
vîjîitorii
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre
vîjîitorile
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitoáre (-jâ-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitórii; pl. vâjâitóri
vîjîitorilor
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitoáre (-jâ-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitórii; pl. vâjâitóri
vîjîitorilor
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre
vîjîitorul
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre
vîjîitorului
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor. DOOM
vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre
vîjîitul
VÂJÂÍT1, vâjâituri, s. n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [Var.: (reg.) vâjiit s. n.] – V. vâjâi.
vîjîitului
VÂJÂÍT1, vâjâituri, s. n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [Var.: (reg.) vâjiit s. n.] – V. vâjâi.
vîjîitura
VÂJIITÚRĂ s. f. v. vâjâitură. DOOM
vâjâitúră (-jă-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitúrii; pl. vâjâitúri
vîjîituri
VÂJÂÍT1, vâjâituri, s. n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [Var.: (reg.) vâjiit s. n.] – V. vâjâi.
vîjîituri
VÂJIITÚRĂ s. f. v. vâjâitură. DOOM
vâjâitúră (-jă-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitúrii; pl. vâjâitúri
vîjîiturii
VÂJIITÚRĂ s. f. v. vâjâitură. DOOM
vâjâitúră (-jă-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitúrii; pl. vâjâitúri
vîjîiturile
VÂJÂÍT1, vâjâituri, s. n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [Var.: (reg.) vâjiit s. n.] – V. vâjâi.
vîjîiturile
VÂJIITÚRĂ s. f. v. vâjâitură. DOOM
vâjâitúră (-jă-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitúrii; pl. vâjâitúri
vîjîiturilor
VÂJÂÍT1, vâjâituri, s. n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [Var.: (reg.) vâjiit s. n.] – V. vâjâi.
vîjîiturilor
VÂJIITÚRĂ s. f. v. vâjâitură. DOOM
vâjâitúră (-jă-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitúrii; pl. vâjâitúri
vîlcea
VÂLCEÁ, -ÍCĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula). – Vâlcícă cu schimbare de suf. DOOM
vâlcícă v. vâlceá
vîlcean
VÂLCEÁN, -Ă, vâlceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din județul Vâlcea. 2. Adj. Care aparține municipiului Râmnicu Vâlcea sau județului Vâlcea ori vâlcenilor (1), privitor la municipiul Râmnicu Vâlcea sau județul Vâlcea ori la vâlceni. – Vâlcea (n. pr.) + suf. -ean.
vîlceana
VÂLCEÁN, -Ă, vâlceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din județul Vâlcea. 2. Adj. Care aparține municipiului Râmnicu Vâlcea sau județului Vâlcea ori vâlcenilor (1), privitor la municipiul Râmnicu Vâlcea sau județul Vâlcea ori la vâlceni. – Vâlcea (n. pr.) + suf. -ean.
vîlceanul
VÂLCEÁN, -Ă, vâlceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din județul Vâlcea. 2. Adj. Care aparține municipiului Râmnicu Vâlcea sau județului Vâlcea ori vâlcenilor (1), privitor la municipiul Râmnicu Vâlcea sau județul Vâlcea ori la vâlceni. – Vâlcea (n. pr.) + suf. -ean.
vîlceanului
VÂLCEÁN, -Ă, vâlceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din județul Vâlcea. 2. Adj. Care aparține municipiului Râmnicu Vâlcea sau județului Vâlcea ori vâlcenilor (1), privitor la municipiul Râmnicu Vâlcea sau județul Vâlcea ori la vâlceni. – Vâlcea (n. pr.) + suf. -ean.
vîlceaua
VÂLCEÁ, -ÍCĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula). – Vâlcícă cu schimbare de suf. DOOM
vâlcícă v. vâlceá
vîlced
VÂLCÉD, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec. DOOM
vấlced (reg.) adj. m., pl. vấlcezi; f. vấlcedă, pl. vấlcede
vîlceda
VÂLCÉD, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec. DOOM
vấlced (reg.) adj. m., pl. vấlcezi; f. vấlcedă, pl. vấlcede
vîlcede
VÂLCÉD, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec. DOOM
vấlced (reg.) adj. m., pl. vấlcezi; f. vấlcedă, pl. vấlcede
vîlcedei
VÂLCÉD, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec. DOOM
vấlced (reg.) adj. m., pl. vấlcezi; f. vấlcedă, pl. vấlcede
vîlcedele
VÂLCÉD, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec. DOOM
vấlced (reg.) adj. m., pl. vấlcezi; f. vấlcedă, pl. vấlcede
vîlcedelor
VÂLCÉD, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec. DOOM
vấlced (reg.) adj. m., pl. vấlcezi; f. vấlcedă, pl. vấlcede
vîlcedul
VÂLCÉD, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec. DOOM
vấlced (reg.) adj. m., pl. vấlcezi; f. vấlcedă, pl. vấlcede
vîlcedului
VÂLCÉD, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec. DOOM
vấlced (reg.) adj. m., pl. vấlcezi; f. vấlcedă, pl. vấlcede
vîlcele
VÂLCEÁ, -ÍCĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula). – Vâlcícă cu schimbare de suf. DOOM
vâlcícă v. vâlceá
vîlcelei
VÂLCEÁ, -ÍCĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula). – Vâlcícă cu schimbare de suf. DOOM
vâlcícă v. vâlceá
vîlcelele
VÂLCEÁ, -ÍCĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula). – Vâlcícă cu schimbare de suf. DOOM
vâlcícă v. vâlceá
vîlcelelor
VÂLCEÁ, -ÍCĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula). – Vâlcícă cu schimbare de suf. DOOM
vâlcícă v. vâlceá
vîlcelușa
VÂLCELÚȘĂ, vâlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vâlcea. – Vâlcea + suf. -elușă. DOOM
vâlcelúșă s. f., art. vâlcelúșa, g.-d. art. vâlcelúșei; pl. vâlcelúșe
vîlcelușe
VÂLCELÚȘĂ, vâlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vâlcea. – Vâlcea + suf. -elușă. DOOM
vâlcelúșă s. f., art. vâlcelúșa, g.-d. art. vâlcelúșei; pl. vâlcelúșe
vîlcelușei
VÂLCELÚȘĂ, vâlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vâlcea. – Vâlcea + suf. -elușă. DOOM
vâlcelúșă s. f., art. vâlcelúșa, g.-d. art. vâlcelúșei; pl. vâlcelúșe
vîlcelușele
VÂLCELÚȘĂ, vâlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vâlcea. – Vâlcea + suf. -elușă. DOOM
vâlcelúșă s. f., art. vâlcelúșa, g.-d. art. vâlcelúșei; pl. vâlcelúșe
vîlcelușelor
VÂLCELÚȘĂ, vâlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vâlcea. – Vâlcea + suf. -elușă. DOOM
vâlcelúșă s. f., art. vâlcelúșa, g.-d. art. vâlcelúșei; pl. vâlcelúșe
vîlcene
VÂLCEÁN, -Ă, vâlceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din județul Vâlcea. 2. Adj. Care aparține municipiului Râmnicu Vâlcea sau județului Vâlcea ori vâlcenilor (1), privitor la municipiul Râmnicu Vâlcea sau județul Vâlcea ori la vâlceni. – Vâlcea (n. pr.) + suf. -ean.
vîlcenei
VÂLCEÁN, -Ă, vâlceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din județul Vâlcea. 2. Adj. Care aparține municipiului Râmnicu Vâlcea sau județului Vâlcea ori vâlcenilor (1), privitor la municipiul Râmnicu Vâlcea sau județul Vâlcea ori la vâlceni. – Vâlcea (n. pr.) + suf. -ean.
vîlcenele
VÂLCEÁN, -Ă, vâlceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din județul Vâlcea. 2. Adj. Care aparține municipiului Râmnicu Vâlcea sau județului Vâlcea ori vâlcenilor (1), privitor la municipiul Râmnicu Vâlcea sau județul Vâlcea ori la vâlceni. – Vâlcea (n. pr.) + suf. -ean.
vîlcenelor
VÂLCEÁN, -Ă, vâlceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din județul Vâlcea. 2. Adj. Care aparține municipiului Râmnicu Vâlcea sau județului Vâlcea ori vâlcenilor (1), privitor la municipiul Râmnicu Vâlcea sau județul Vâlcea ori la vâlceni. – Vâlcea (n. pr.) + suf. -ean.
vîlceni
VÂLCEÁN, -Ă, vâlceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din județul Vâlcea. 2. Adj. Care aparține municipiului Râmnicu Vâlcea sau județului Vâlcea ori vâlcenilor (1), privitor la municipiul Râmnicu Vâlcea sau județul Vâlcea ori la vâlceni. – Vâlcea (n. pr.) + suf. -ean.
vîlcenii
VÂLCEÁN, -Ă, vâlceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din județul Vâlcea. 2. Adj. Care aparține municipiului Râmnicu Vâlcea sau județului Vâlcea ori vâlcenilor (1), privitor la municipiul Râmnicu Vâlcea sau județul Vâlcea ori la vâlceni. – Vâlcea (n. pr.) + suf. -ean.
vîlcenilor
VÂLCEÁN, -Ă, vâlceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din județul Vâlcea. 2. Adj. Care aparține municipiului Râmnicu Vâlcea sau județului Vâlcea ori vâlcenilor (1), privitor la municipiul Râmnicu Vâlcea sau județul Vâlcea ori la vâlceni. – Vâlcea (n. pr.) + suf. -ean.
vîlcezea
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezeai
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezeam
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezească
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezeau
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezeați
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezesc
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezește
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezești
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezi
VÂLCÉD, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec. DOOM
vấlced (reg.) adj. m., pl. vấlcezi; f. vấlcedă, pl. vấlcede
vîlcezi
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezii
VÂLCÉD, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec. DOOM
vấlced (reg.) adj. m., pl. vấlcezi; f. vấlcedă, pl. vấlcede
vîlcezii
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezilor
VÂLCÉD, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec. DOOM
vấlced (reg.) adj. m., pl. vấlcezi; f. vấlcedă, pl. vấlcede
vîlcezim
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezind
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezire
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlceziră
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezirăm
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezirăți
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezise
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezisem
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlceziseră
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlceziserăm
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlceziserăți
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlceziseși
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlceziseți
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcezit
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlceziși
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlceziți
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. DOOM
vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă
vîlcica
VÂLCEÁ, -ÍCĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula). – Vâlcícă cu schimbare de suf. DOOM
vâlcícă v. vâlceá
vîlcicuța
VÂLCICÚȚĂ, vâlcicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vâlcică. – Vâlcică + suf. -uță. DOOM
vâlcicúță (rar) s. f., g.-d. art. vâlcicúței; pl. vâlcicúțe
vîlcicuțe
VÂLCICÚȚĂ, vâlcicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vâlcică. – Vâlcică + suf. -uță. DOOM
vâlcicúță (rar) s. f., g.-d. art. vâlcicúței; pl. vâlcicúțe
vîlcicuței
VÂLCICÚȚĂ, vâlcicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vâlcică. – Vâlcică + suf. -uță. DOOM
vâlcicúță (rar) s. f., g.-d. art. vâlcicúței; pl. vâlcicúțe
vîlcicuțele
VÂLCICÚȚĂ, vâlcicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vâlcică. – Vâlcică + suf. -uță. DOOM
vâlcicúță (rar) s. f., g.-d. art. vâlcicúței; pl. vâlcicúțe
vîlcicuțelor
VÂLCICÚȚĂ, vâlcicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vâlcică. – Vâlcică + suf. -uță. DOOM
vâlcicúță (rar) s. f., g.-d. art. vâlcicúței; pl. vâlcicúțe
vîlcioara
VÎLCIOÁRĂ, vîlcioare, s. f. Vîlcelușă. Aș vrea să văd acuma natala mea vilcioară, Scăldată în cristalul pîrăului de-argint. EMINESCU, O. I 6. DOOM
vâlcioáră (pop.) (-cioa-) s. f., g.-d. art. vâlcioárei; pl. vâlcioáre
vîlcioare
VÎLCIOÁRĂ, vîlcioare, s. f. Vîlcelușă. Aș vrea să văd acuma natala mea vilcioară, Scăldată în cristalul pîrăului de-argint. EMINESCU, O. I 6. DOOM
vâlcioáră (pop.) (-cioa-) s. f., g.-d. art. vâlcioárei; pl. vâlcioáre
vîlcioarei
VÎLCIOÁRĂ, vîlcioare, s. f. Vîlcelușă. Aș vrea să văd acuma natala mea vilcioară, Scăldată în cristalul pîrăului de-argint. EMINESCU, O. I 6. DOOM
vâlcioáră (pop.) (-cioa-) s. f., g.-d. art. vâlcioárei; pl. vâlcioáre
vîlcioarele
VÎLCIOÁRĂ, vîlcioare, s. f. Vîlcelușă. Aș vrea să văd acuma natala mea vilcioară, Scăldată în cristalul pîrăului de-argint. EMINESCU, O. I 6. DOOM
vâlcioáră (pop.) (-cioa-) s. f., g.-d. art. vâlcioárei; pl. vâlcioáre
vîlcioarelor
VÎLCIOÁRĂ, vîlcioare, s. f. Vîlcelușă. Aș vrea să văd acuma natala mea vilcioară, Scăldată în cristalul pîrăului de-argint. EMINESCU, O. I 6. DOOM
vâlcioáră (pop.) (-cioa-) s. f., g.-d. art. vâlcioárei; pl. vâlcioáre
vîlnic
VẤLNIC, vâlnice, s. n. 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik. DOOM
vấlnic s. n., pl. vấlnice
vîlnice
VẤLNIC, vâlnice, s. n. 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik. DOOM
vấlnic s. n., pl. vấlnice
vîlnicele
VẤLNIC, vâlnice, s. n. 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik. DOOM
vấlnic s. n., pl. vấlnice
vîlnicelor
VẤLNIC, vâlnice, s. n. 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik. DOOM
vấlnic s. n., pl. vấlnice
vîlnicul
VẤLNIC, vâlnice, s. n. 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik. DOOM
vấlnic s. n., pl. vấlnice
vîlnicului
VẤLNIC, vâlnice, s. n. 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik. DOOM
vấlnic s. n., pl. vấlnice
vîltoare
VÂLTOÁRE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [Var.: (pop.) vultoáre s. f.] – Lat. *voltoria (< volutus). DOOM
vâltoáre s. f.., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri
vîltoarea
VÂLTOÁRE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [Var.: (pop.) vultoáre s. f.] – Lat. *voltoria (< volutus). DOOM
vâltoáre s. f.., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri
vîltorea
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltoreai
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltoream
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltorească
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltoreau
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltoreați
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltoresc
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltorește
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltorești
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltori
VÂLTOÁRE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [Var.: (pop.) vultoáre s. f.] – Lat. *voltoria (< volutus). DOOM
vâltoáre s. f.., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri
vîltori
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltorii
VÂLTOÁRE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [Var.: (pop.) vultoáre s. f.] – Lat. *voltoria (< volutus). DOOM
vâltoáre s. f.., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri
vîltorii
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltorile
VÂLTOÁRE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [Var.: (pop.) vultoáre s. f.] – Lat. *voltoria (< volutus). DOOM
vâltoáre s. f.., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri
vîltorilor
VÂLTOÁRE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [Var.: (pop.) vultoáre s. f.] – Lat. *voltoria (< volutus). DOOM
vâltoáre s. f.., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri
vîltorim
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltorind
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltorire
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltoriră
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltorirăm
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltorirăți
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltorise
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltorisem
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltoriseră
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltoriserăm
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltoriserăți
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltoriseși
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltoriseți
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltorit
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltoriși
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîltoriți
VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I. DOOM
vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă
vîlva
VẤLVĂ, (4) vâlve, s. f. 1. Agitație deosebită provocată de un fapt ieșit din comun; frământare, zarvă. 2. Renume, faimă. 3. (Înv.) Alai, pompă; p. ext. măreție, grandoare. ♦ Fală, orgoliu, mândrie. 4. (În mitologia populară) Duh, zână, știmă. ◊ Vâlva băii = zână despre care se crede că stăpânește, supraveghează și distribuie comorile dintr-o mină de aur. 5. (Rar) Vâlvătaie. [Var.: (pop.) vấlfă s. f.] – Din sl. vluhvu, bg. vlahva. DOOM
vấlvă s. f., g.-d. art. vấlvei; (zâne) pl. vấlve
vîlve
VẤLVĂ, (4) vâlve, s. f. 1. Agitație deosebită provocată de un fapt ieșit din comun; frământare, zarvă. 2. Renume, faimă. 3. (Înv.) Alai, pompă; p. ext. măreție, grandoare. ♦ Fală, orgoliu, mândrie. 4. (În mitologia populară) Duh, zână, știmă. ◊ Vâlva băii = zână despre care se crede că stăpânește, supraveghează și distribuie comorile dintr-o mină de aur. 5. (Rar) Vâlvătaie. [Var.: (pop.) vấlfă s. f.] – Din sl. vluhvu, bg. vlahva. DOOM
vấlvă s. f., g.-d. art. vấlvei; (zâne) pl. vấlve
vîlvei
VẤLVĂ, (4) vâlve, s. f. 1. Agitație deosebită provocată de un fapt ieșit din comun; frământare, zarvă. 2. Renume, faimă. 3. (Înv.) Alai, pompă; p. ext. măreție, grandoare. ♦ Fală, orgoliu, mândrie. 4. (În mitologia populară) Duh, zână, știmă. ◊ Vâlva băii = zână despre care se crede că stăpânește, supraveghează și distribuie comorile dintr-o mină de aur. 5. (Rar) Vâlvătaie. [Var.: (pop.) vấlfă s. f.] – Din sl. vluhvu, bg. vlahva. DOOM
vấlvă s. f., g.-d. art. vấlvei; (zâne) pl. vấlve
vîlvele
VẤLVĂ, (4) vâlve, s. f. 1. Agitație deosebită provocată de un fapt ieșit din comun; frământare, zarvă. 2. Renume, faimă. 3. (Înv.) Alai, pompă; p. ext. măreție, grandoare. ♦ Fală, orgoliu, mândrie. 4. (În mitologia populară) Duh, zână, știmă. ◊ Vâlva băii = zână despre care se crede că stăpânește, supraveghează și distribuie comorile dintr-o mină de aur. 5. (Rar) Vâlvătaie. [Var.: (pop.) vấlfă s. f.] – Din sl. vluhvu, bg. vlahva. DOOM
vấlvă s. f., g.-d. art. vấlvei; (zâne) pl. vấlve
vîlvelor
VẤLVĂ, (4) vâlve, s. f. 1. Agitație deosebită provocată de un fapt ieșit din comun; frământare, zarvă. 2. Renume, faimă. 3. (Înv.) Alai, pompă; p. ext. măreție, grandoare. ♦ Fală, orgoliu, mândrie. 4. (În mitologia populară) Duh, zână, știmă. ◊ Vâlva băii = zână despre care se crede că stăpânește, supraveghează și distribuie comorile dintr-o mină de aur. 5. (Rar) Vâlvătaie. [Var.: (pop.) vấlfă s. f.] – Din sl. vluhvu, bg. vlahva. DOOM
vấlvă s. f., g.-d. art. vấlvei; (zâne) pl. vấlve
vîlvoare
VÂLVOÁRE, vâlvori, s. f. (Rar) Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [Var.: (pop.) vulvoáre s. f.] – Cf. vâlvă. DOOM
vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri
vîlvoarea
VÂLVOÁRE, vâlvori, s. f. (Rar) Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [Var.: (pop.) vulvoáre s. f.] – Cf. vâlvă. DOOM
vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri
vîlvoi
VULVÓI adj. invar. v. vâlvoi. DOOM
vâlvói adj. invar.
vîlvoiat
VÎLVOIÁT, -Ă, vîlvoiați, -te, adj. (Mai ales despre păr) Zbîrlit, ciufulit. – Variantă: vulvoiát, -ă (BOLINTINEANU, la TDRG) adj. DOOM
vâlvoiát (pop.) adj. m., pl. vâlvoiáți; f. vâlvoiátă, pl. vâlvoiáte
vîlvoiata
VÎLVOIÁT, -Ă, vîlvoiați, -te, adj. (Mai ales despre păr) Zbîrlit, ciufulit. – Variantă: vulvoiát, -ă (BOLINTINEANU, la TDRG) adj. DOOM
vâlvoiát (pop.) adj. m., pl. vâlvoiáți; f. vâlvoiátă, pl. vâlvoiáte
vîlvoiate
VÎLVOIÁT, -Ă, vîlvoiați, -te, adj. (Mai ales despre păr) Zbîrlit, ciufulit. – Variantă: vulvoiát, -ă (BOLINTINEANU, la TDRG) adj. DOOM
vâlvoiát (pop.) adj. m., pl. vâlvoiáți; f. vâlvoiátă, pl. vâlvoiáte
vîlvoiatei
VÎLVOIÁT, -Ă, vîlvoiați, -te, adj. (Mai ales despre păr) Zbîrlit, ciufulit. – Variantă: vulvoiát, -ă (BOLINTINEANU, la TDRG) adj. DOOM
vâlvoiát (pop.) adj. m., pl. vâlvoiáți; f. vâlvoiátă, pl. vâlvoiáte
vîlvoiatele
VÎLVOIÁT, -Ă, vîlvoiați, -te, adj. (Mai ales despre păr) Zbîrlit, ciufulit. – Variantă: vulvoiát, -ă (BOLINTINEANU, la TDRG) adj. DOOM
vâlvoiát (pop.) adj. m., pl. vâlvoiáți; f. vâlvoiátă, pl. vâlvoiáte
vîlvoiatelor
VÎLVOIÁT, -Ă, vîlvoiați, -te, adj. (Mai ales despre păr) Zbîrlit, ciufulit. – Variantă: vulvoiát, -ă (BOLINTINEANU, la TDRG) adj. DOOM
vâlvoiát (pop.) adj. m., pl. vâlvoiáți; f. vâlvoiátă, pl. vâlvoiáte
vîlvoiatul
VÎLVOIÁT, -Ă, vîlvoiați, -te, adj. (Mai ales despre păr) Zbîrlit, ciufulit. – Variantă: vulvoiát, -ă (BOLINTINEANU, la TDRG) adj. DOOM
vâlvoiát (pop.) adj. m., pl. vâlvoiáți; f. vâlvoiátă, pl. vâlvoiáte
vîlvoiatului
VÎLVOIÁT, -Ă, vîlvoiați, -te, adj. (Mai ales despre păr) Zbîrlit, ciufulit. – Variantă: vulvoiát, -ă (BOLINTINEANU, la TDRG) adj. DOOM
vâlvoiát (pop.) adj. m., pl. vâlvoiáți; f. vâlvoiátă, pl. vâlvoiáte
vîlvoiați
VÎLVOIÁT, -Ă, vîlvoiați, -te, adj. (Mai ales despre păr) Zbîrlit, ciufulit. – Variantă: vulvoiát, -ă (BOLINTINEANU, la TDRG) adj. DOOM
vâlvoiát (pop.) adj. m., pl. vâlvoiáți; f. vâlvoiátă, pl. vâlvoiáte
vîlvoiații
VÎLVOIÁT, -Ă, vîlvoiați, -te, adj. (Mai ales despre păr) Zbîrlit, ciufulit. – Variantă: vulvoiát, -ă (BOLINTINEANU, la TDRG) adj. DOOM
vâlvoiát (pop.) adj. m., pl. vâlvoiáți; f. vâlvoiátă, pl. vâlvoiáte
vîlvoiaților
VÎLVOIÁT, -Ă, vîlvoiați, -te, adj. (Mai ales despre păr) Zbîrlit, ciufulit. – Variantă: vulvoiát, -ă (BOLINTINEANU, la TDRG) adj. DOOM
vâlvoiát (pop.) adj. m., pl. vâlvoiáți; f. vâlvoiátă, pl. vâlvoiáte
vîlvora
VÂLVORÁ, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare. DOOM
vâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâlvoreáză
vîlvorare
VÂLVORÁ, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare. DOOM
vâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâlvoreáză
vîlvorară
VÂLVORÁ, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare. DOOM
vâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâlvoreáză
vîlvorase
VÂLVORÁ, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare. DOOM
vâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâlvoreáză
vîlvoraseră
VÂLVORÁ, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare. DOOM
vâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâlvoreáză
vîlvorat
VÂLVORÁ, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare. DOOM
vâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâlvoreáză
vîlvorau
VÂLVORÁ, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare. DOOM
vâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâlvoreáză
vîlvorează
VÂLVORÁ, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare. DOOM
vâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâlvoreáză
vîlvoreze
VÂLVORÁ, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare. DOOM
vâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâlvoreáză
vîlvori
VÂLVOÁRE, vâlvori, s. f. (Rar) Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [Var.: (pop.) vulvoáre s. f.] – Cf. vâlvă. DOOM
vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri
vîlvorii
VÂLVOÁRE, vâlvori, s. f. (Rar) Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [Var.: (pop.) vulvoáre s. f.] – Cf. vâlvă. DOOM
vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri
vîlvorile
VÂLVOÁRE, vâlvori, s. f. (Rar) Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [Var.: (pop.) vulvoáre s. f.] – Cf. vâlvă. DOOM
vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri
vîlvorilor
VÂLVOÁRE, vâlvori, s. f. (Rar) Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [Var.: (pop.) vulvoáre s. f.] – Cf. vâlvă. DOOM
vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri
vîlvorînd
VÂLVORÁ, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare. DOOM
vâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâlvoreáză
vîlvîi
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîia
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîiai
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîiam
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîiau
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîiați
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîie
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîii
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîim
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîind
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîire
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîiră
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîirăm
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîirăți
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîise
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîisem
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîiseră
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîiserăm
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîiserăți
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîiseși
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîiseți
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîit
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîiși
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvîiți
VÎLVÎÍ, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249. DOOM
vâlvâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vấlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâiá; conj. prez. 3 să vấlvâie
vîlvătaia
VÂLVOTÁIE s. f. v. vâlvătaie. DOOM
vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătắii; pl. vâlvătắi
vîlvătaie
VÂLVOTÁIE s. f. v. vâlvătaie. DOOM
vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătắii; pl. vâlvătắi
vîlvătăi
VÂLVOTÁIE s. f. v. vâlvătaie. DOOM
vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătắii; pl. vâlvătắi
vîlvătăii
VÂLVOTÁIE s. f. v. vâlvătaie. DOOM
vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătắii; pl. vâlvătắi
vîlvătăile
VÂLVOTÁIE s. f. v. vâlvătaie. DOOM
vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătắii; pl. vâlvătắi
vîlvătăilor
VÂLVOTÁIE s. f. v. vâlvătaie. DOOM
vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătắii; pl. vâlvătắi
vîna
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vîna
VẤNĂ, vine, s. f. I. 1. Vas sangvin de diferite mărimi, care duce sângele de la organe și țesuturi la inimă; p. gener. (fam.) orice vas sangvin; venă (1). ◊ Expr. A-i îngheța (sau a i se slei) cuiva sângele în vine = a-l cuprinde pe cineva groaza, a încremeni de frică. 2. (Pop.) Fibră musculară; tendon, zgârci; mușchi. ♦ Vână de bou = cravașă făcută din ligamentul cervical posterior al boului; p. ext. baston de cauciuc folosit de cei care mențin ordinea publică. ◊ Loc. adj. Tare (sau bun) de vână = puternic, viguros. Slab de vână = neputincios, slăbănog. ◊ Expr. A fi numai vână = a fi sprinten, agil, puternic. 3. (Pop.) Parte a piciorului cuprinsă între genunchi și gleznă; gambă. ◊ Loc. adj. și adv. Pe (sau în) vine = (despre pantaloni) lăsați sau căzuți mai jos de talie; spre genunchi; (despre oameni) cu pantalonii lăsați sau căzuți. ◊ Loc. adv. Pe vine = ghemuit, cu genunchii îndoiți, sprijinind greutatea corpului pe gambe. *- Expr. (Reg.; în legătură cu verbe de mișcare) Cu coada între vine = umilit, rușinat. II. 1. Pătură minerală continuă infiltrată între celelalte straturi ale solului; filon. ♦ Pânză subterană de apă. 2. Șuviță, coloană de lichid; p. ext. dâră. ◊ Vâna apei = curentul, șuvoiul apei. 3. (Bot.) Nervură. ♦ Fiecare dintre ramificațiile rădăcinii unui copac. – Lat. vena. DOOM
vấnă (vas sangvin, tendon, gambă, film, pânză de apă, nervură) s. f., g.-d. art. vínei; pl. víne
vînai
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînam
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînare
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînare
VÂNÁRE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna. DOOM
vânáre s. f., g.-d. art. vânắrii; pl. vânắri
vînarea
VÂNÁRE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna. DOOM
vânáre s. f., g.-d. art. vânắrii; pl. vânắri
vînară
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînarăm
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînarăți
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînase
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînasem
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînaseră
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînaserăm
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînaserăți
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînaseși
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînaseți
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînat
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînat
VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna. DOOM
vânát s. n., pl. vânáturi
vînatul
VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna. DOOM
vânát s. n., pl. vânáturi
vînatului
VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna. DOOM
vânát s. n., pl. vânáturi
vînaturi
VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna. DOOM
vânát s. n., pl. vânáturi
vînaturile
VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna. DOOM
vânát s. n., pl. vânáturi
vînaturilor
VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna. DOOM
vânát s. n., pl. vânáturi
vînau
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînași
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînați
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînd
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vînd
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vîndu
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vîndu
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vîndui
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vîndui
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vîndură
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vîndură
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vîndurăm
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vîndurăm
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vîndurăți
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vîndurăți
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vînduse
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vînduse
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vîndusem
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vîndusem
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vînduseră
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vînduseră
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vînduserăm
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vînduserăm
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vînduserăți
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vînduserăți
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vînduseși
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vînduseși
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vînduseți
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vînduseți
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vîndut
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vîndut
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vînduși
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vînduși
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vîndă
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vîndă
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vînează
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînez
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vîneze
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînezi
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînj
VÂNJ s. n., (2) vânji, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Putere, vigoare. 2. S. m. (Bot.) Velniș. – Cf. sl. vonzu. DOOM
vânj2 (putere) (înv., pop.) s. n.
vînji
VÂNJ s. n., (2) vânji, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Putere, vigoare. 2. S. m. (Bot.) Velniș. – Cf. sl. vonzu. DOOM
vânj2 (putere) (înv., pop.) s. n.
vînjii
VÂNJ s. n., (2) vânji, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Putere, vigoare. 2. S. m. (Bot.) Velniș. – Cf. sl. vonzu. DOOM
vânj2 (putere) (înv., pop.) s. n.
vînjilor
VÂNJ s. n., (2) vânji, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Putere, vigoare. 2. S. m. (Bot.) Velniș. – Cf. sl. vonzu. DOOM
vânj2 (putere) (înv., pop.) s. n.
vînjoasa
VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os. DOOM
vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse
vînjoase
VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os. DOOM
vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse
vînjoasei
VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os. DOOM
vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse
vînjoasele
VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os. DOOM
vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse
vînjoaselor
VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os. DOOM
vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse
vînjos
VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os. DOOM
vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse
vînjosul
VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os. DOOM
vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse
vînjosului
VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os. DOOM
vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse
vînjoșa
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșai
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșam
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșare
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșară
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșarăm
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșarăți
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșase
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșasem
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșaseră
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșaserăm
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșaserăți
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșaseși
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșaseți
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșat
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșau
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșași
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșați
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșează
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșenia
VÂNJOȘÉNIE, vânjoșenii, s. f. (Pop.) Putere fizică; forță, tărie, vânjoșie. – Vânjos + suf. -enie. DOOM
vânjoșénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. vânjoșénia (-ni-a), g.-d. art. vânjoșéniei; pl. vânjoșénii, art. vânjoșéniile (-ni-i-)
vînjoșenie
VÂNJOȘÉNIE, vânjoșenii, s. f. (Pop.) Putere fizică; forță, tărie, vânjoșie. – Vânjos + suf. -enie. DOOM
vânjoșénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. vânjoșénia (-ni-a), g.-d. art. vânjoșéniei; pl. vânjoșénii, art. vânjoșéniile (-ni-i-)
vînjoșeniei
VÂNJOȘÉNIE, vânjoșenii, s. f. (Pop.) Putere fizică; forță, tărie, vânjoșie. – Vânjos + suf. -enie. DOOM
vânjoșénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. vânjoșénia (-ni-a), g.-d. art. vânjoșéniei; pl. vânjoșénii, art. vânjoșéniile (-ni-i-)
vînjoșenii
VÂNJOȘÉNIE, vânjoșenii, s. f. (Pop.) Putere fizică; forță, tărie, vânjoșie. – Vânjos + suf. -enie. DOOM
vânjoșénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. vânjoșénia (-ni-a), g.-d. art. vânjoșéniei; pl. vânjoșénii, art. vânjoșéniile (-ni-i-)
vînjoșeniile
VÂNJOȘÉNIE, vânjoșenii, s. f. (Pop.) Putere fizică; forță, tărie, vânjoșie. – Vânjos + suf. -enie. DOOM
vânjoșénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. vânjoșénia (-ni-a), g.-d. art. vânjoșéniei; pl. vânjoșénii, art. vânjoșéniile (-ni-i-)
vînjoșeniilor
VÂNJOȘÉNIE, vânjoșenii, s. f. (Pop.) Putere fizică; forță, tărie, vânjoșie. – Vânjos + suf. -enie. DOOM
vânjoșénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. vânjoșénia (-ni-a), g.-d. art. vânjoșéniei; pl. vânjoșénii, art. vânjoșéniile (-ni-i-)
vînjoșez
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșeze
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoșezi
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjoși
VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os. DOOM
vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse
vînjoșia
VÂNJOȘÍE, vânjoșii, s. f. (Pop.) Vânjoșenie. – Vânjos + suf. -ie. DOOM
vânjoșíe (pop.) s. f., art. vânjoșía, g.-d. art. vânjoșíei; pl. vânjoșíi, art. vânjoșíile
vînjoșie
VÂNJOȘÍE, vânjoșii, s. f. (Pop.) Vânjoșenie. – Vânjos + suf. -ie. DOOM
vânjoșíe (pop.) s. f., art. vânjoșía, g.-d. art. vânjoșíei; pl. vânjoșíi, art. vânjoșíile
vînjoșiei
VÂNJOȘÍE, vânjoșii, s. f. (Pop.) Vânjoșenie. – Vânjos + suf. -ie. DOOM
vânjoșíe (pop.) s. f., art. vânjoșía, g.-d. art. vânjoșíei; pl. vânjoșíi, art. vânjoșíile
vînjoșii
VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os. DOOM
vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse
vînjoșii
VÂNJOȘÍE, vânjoșii, s. f. (Pop.) Vânjoșenie. – Vânjos + suf. -ie. DOOM
vânjoșíe (pop.) s. f., art. vânjoșía, g.-d. art. vânjoșíei; pl. vânjoșíi, art. vânjoșíile
vînjoșiile
VÂNJOȘÍE, vânjoșii, s. f. (Pop.) Vânjoșenie. – Vânjos + suf. -ie. DOOM
vânjoșíe (pop.) s. f., art. vânjoșía, g.-d. art. vânjoșíei; pl. vânjoșíi, art. vânjoșíile
vînjoșiilor
VÂNJOȘÍE, vânjoșii, s. f. (Pop.) Vânjoșenie. – Vânjos + suf. -ie. DOOM
vânjoșíe (pop.) s. f., art. vânjoșía, g.-d. art. vânjoșíei; pl. vânjoșíi, art. vânjoșíile
vînjoșilor
VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os. DOOM
vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse
vînjoșînd
VÂNJOȘÁ, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a fortifica corpul. – Din vânjos. DOOM
vânjoșá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vânjoșeáză; conj. prez. 3 să vânjoșéze; ger. vânjoșấnd
vînjul
VÂNJ s. n., (2) vânji, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Putere, vigoare. 2. S. m. (Bot.) Velniș. – Cf. sl. vonzu. DOOM
vânj2 (putere) (înv., pop.) s. n.
vînjului
VÂNJ s. n., (2) vânji, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Putere, vigoare. 2. S. m. (Bot.) Velniș. – Cf. sl. vonzu. DOOM
vânj2 (putere) (înv., pop.) s. n.
vînoasa
VÂNÓS, -OÁSĂ, vânoși, -oase, adj. Care are vine groase; p. ext. puternic, viguros, vânjos. – Lat. venosus. DOOM
vânos adj. m., pl. vânoși; f. vanoasa, pl. vânoáse
vînoase
VÂNÓS, -OÁSĂ, vânoși, -oase, adj. Care are vine groase; p. ext. puternic, viguros, vânjos. – Lat. venosus. DOOM
vânos adj. m., pl. vânoși; f. vanoasa, pl. vânoáse
vînoasei
VÂNÓS, -OÁSĂ, vânoși, -oase, adj. Care are vine groase; p. ext. puternic, viguros, vânjos. – Lat. venosus. DOOM
vânos adj. m., pl. vânoși; f. vanoasa, pl. vânoáse
vînoasele
VÂNÓS, -OÁSĂ, vânoși, -oase, adj. Care are vine groase; p. ext. puternic, viguros, vânjos. – Lat. venosus. DOOM
vânos adj. m., pl. vânoși; f. vanoasa, pl. vânoáse
vînoaselor
VÂNÓS, -OÁSĂ, vânoși, -oase, adj. Care are vine groase; p. ext. puternic, viguros, vânjos. – Lat. venosus. DOOM
vânos adj. m., pl. vânoși; f. vanoasa, pl. vânoáse
vînos
VÂNÓS, -OÁSĂ, vânoși, -oase, adj. Care are vine groase; p. ext. puternic, viguros, vânjos. – Lat. venosus. DOOM
vânos adj. m., pl. vânoși; f. vanoasa, pl. vânoáse
vînosul
VÂNÓS, -OÁSĂ, vânoși, -oase, adj. Care are vine groase; p. ext. puternic, viguros, vânjos. – Lat. venosus. DOOM
vânos adj. m., pl. vânoși; f. vanoasa, pl. vânoáse
vînosului
VÂNÓS, -OÁSĂ, vânoși, -oase, adj. Care are vine groase; p. ext. puternic, viguros, vânjos. – Lat. venosus. DOOM
vânos adj. m., pl. vânoși; f. vanoasa, pl. vânoáse
vînoși
VÂNÓS, -OÁSĂ, vânoși, -oase, adj. Care are vine groase; p. ext. puternic, viguros, vânjos. – Lat. venosus. DOOM
vânos adj. m., pl. vânoși; f. vanoasa, pl. vânoáse
vînoșii
VÂNÓS, -OÁSĂ, vânoși, -oase, adj. Care are vine groase; p. ext. puternic, viguros, vânjos. – Lat. venosus. DOOM
vânos adj. m., pl. vânoși; f. vanoasa, pl. vânoáse
vînoșilor
VÂNÓS, -OÁSĂ, vânoși, -oase, adj. Care are vine groase; p. ext. puternic, viguros, vânjos. – Lat. venosus. DOOM
vânos adj. m., pl. vânoși; f. vanoasa, pl. vânoáse
vînt
VÂNT, vânturi, s. n. 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferența de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei. ◊ Vânt rău = întâmplare nenorocită care lovește pe cineva. ◊ Loc. adv. Ca vântul = foarte repede. ◊ Expr. Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. A se așterne vântului = a alerga foarte repede. A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede. Bate vântul, se spune când un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea niciun ban, a fi foarte sărac. A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală. Din (sau de la) cele patru vânturi = din toate părțile, de pretutindeni. A vedea dincotro bate vântul = a-și da seama de o situație, înainte ca lucrurile să se precizeze cu claritate. A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit. (Rar) A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi. 2. Aer, văzduh. ◊ Loc. adv. În vânt = a) în gol; b) în sus; c) fig. fără folos, zadarnic. 3. Curent de aer creat pe cale artificială (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.). 4. (În expr.) A face vânt = a) a împinge, a arunca, a azvârli; p. ext. a da afară (dintr-o slujbă); b) (fam.) a scăpa de cineva. A-și face (sau, rar, a-și da) vânt = a-și lua avânt, a porni cu viteză, cu avânt. A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului). 5. (Astron.; în sintagma) Vânt solar = flux de protoni și neutroni emiși continuu de Soare. – Lat. ventus. DOOM
!flútură-vấnt (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui flútură-vấnt; pl. flútură-vấnt
vînticel
VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel. DOOM
vânticél s. n., pl. vânticéle
vînticele
VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel. DOOM
vânticél s. n., pl. vânticéle
vînticelele
VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel. DOOM
vânticél s. n., pl. vânticéle
vînticelelor
VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel. DOOM
vânticél s. n., pl. vânticéle
vînticelul
VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel. DOOM
vânticél s. n., pl. vânticéle
vînticelului
VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel. DOOM
vânticél s. n., pl. vânticéle
vîntișoare
VÂNTIȘÓR s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -ișor. DOOM
vântișór s. n.
vîntișoarele
VÂNTIȘÓR s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -ișor. DOOM
vântișór s. n.
vîntișoarelor
VÂNTIȘÓR s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -ișor. DOOM
vântișór s. n.
vîntișor
VÂNTIȘÓR s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -ișor. DOOM
vântișór s. n.
vîntișorul
VÂNTIȘÓR s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -ișor. DOOM
vântișór s. n.
vîntișorului
VÂNTIȘÓR s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -ișor. DOOM
vântișór s. n.
vîntoaia
VÂNTOÁIE, vântoaie, s. f. (Pop.) Vântoasă (2). – Vânt + suf. -oaie. DOOM
vântoáie (pop.) s. f., art. vântoáia, g.-d. art. vântoáiei; pl. vântoáie
vîntoaica
VÂNTOÁICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică. DOOM
vântoáică (pop.) s. f., g.-d. art. vântoáicei
vîntoaice
VÂNTOÁICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică. DOOM
vântoáică (pop.) s. f., g.-d. art. vântoáicei
vîntoaicei
VÂNTOÁICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică. DOOM
vântoáică (pop.) s. f., g.-d. art. vântoáicei
vîntoaicele
VÂNTOÁICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică. DOOM
vântoáică (pop.) s. f., g.-d. art. vântoáicei
vîntoaicelor
VÂNTOÁICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică. DOOM
vântoáică (pop.) s. f., g.-d. art. vântoáicei
vîntoaie
VÂNTOÁIE, vântoaie, s. f. (Pop.) Vântoasă (2). – Vânt + suf. -oaie. DOOM
vântoáie (pop.) s. f., art. vântoáia, g.-d. art. vântoáiei; pl. vântoáie
vîntoaiei
VÂNTOÁIE, vântoaie, s. f. (Pop.) Vântoasă (2). – Vânt + suf. -oaie. DOOM
vântoáie (pop.) s. f., art. vântoáia, g.-d. art. vântoáiei; pl. vântoáie
vîntoaiele
VÂNTOÁIE, vântoaie, s. f. (Pop.) Vântoasă (2). – Vânt + suf. -oaie. DOOM
vântoáie (pop.) s. f., art. vântoáia, g.-d. art. vântoáiei; pl. vântoáie
vîntoaielor
VÂNTOÁIE, vântoaie, s. f. (Pop.) Vântoasă (2). – Vânt + suf. -oaie. DOOM
vântoáie (pop.) s. f., art. vântoáia, g.-d. art. vântoáiei; pl. vântoáie
vîntoasa
VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os. DOOM
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse
vîntoase
VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os. DOOM
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse
vîntoasei
VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os. DOOM
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse
vîntoasele
VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os. DOOM
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse
vîntoaselor
VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os. DOOM
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse
vîntos
VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os. DOOM
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse
vîntosul
VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os. DOOM
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse
vîntosului
VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os. DOOM
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse
vîntoși
VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os. DOOM
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse
vîntoșii
VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os. DOOM
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse
vîntoșilor
VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os. DOOM
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse
vîntreaua
VINTREÁ s. f. v. vântrea. DOOM
vintreá v. vântreá
vîntrele
VINTREÁ s. f. v. vântrea. DOOM
vintreá v. vântreá
vîntrelei
VINTREÁ s. f. v. vântrea. DOOM
vintreá v. vântreá
vîntrelele
VINTREÁ s. f. v. vântrea. DOOM
vintreá v. vântreá
vîntrelelor
VINTREÁ s. f. v. vântrea. DOOM
vintreá v. vântreá
vîntuit
VÂNTUÍT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui.
vîntuita
VÂNTUÍT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui.
vîntuite
VÂNTUÍT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui.
vîntuitei
VÂNTUÍT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui.
vîntuitele
VÂNTUÍT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui.
vîntuitelor
VÂNTUÍT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui.
vîntuitul
VÂNTUÍT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui.
vîntuitului
VÂNTUÍT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui.
vîntuiți
VÂNTUÍT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui.
vîntuiții
VÂNTUÍT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui.
vîntuiților
VÂNTUÍT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui.
vîntul
VÂNT, vânturi, s. n. 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferența de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei. ◊ Vânt rău = întâmplare nenorocită care lovește pe cineva. ◊ Loc. adv. Ca vântul = foarte repede. ◊ Expr. Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. A se așterne vântului = a alerga foarte repede. A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede. Bate vântul, se spune când un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea niciun ban, a fi foarte sărac. A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală. Din (sau de la) cele patru vânturi = din toate părțile, de pretutindeni. A vedea dincotro bate vântul = a-și da seama de o situație, înainte ca lucrurile să se precizeze cu claritate. A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit. (Rar) A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi. 2. Aer, văzduh. ◊ Loc. adv. În vânt = a) în gol; b) în sus; c) fig. fără folos, zadarnic. 3. Curent de aer creat pe cale artificială (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.). 4. (În expr.) A face vânt = a) a împinge, a arunca, a azvârli; p. ext. a da afară (dintr-o slujbă); b) (fam.) a scăpa de cineva. A-și face (sau, rar, a-și da) vânt = a-și lua avânt, a porni cu viteză, cu avânt. A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului). 5. (Astron.; în sintagma) Vânt solar = flux de protoni și neutroni emiși continuu de Soare. – Lat. ventus. DOOM
!flútură-vấnt (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui flútură-vấnt; pl. flútură-vấnt
vîntuleț
VÂNTULÉȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -ulei. DOOM
vântuléț s. n., pl. vântuléțe
vîntulețe
VÂNTULÉȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -ulei. DOOM
vântuléț s. n., pl. vântuléțe
vîntulețele
VÂNTULÉȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -ulei. DOOM
vântuléț s. n., pl. vântuléțe
vîntulețelor
VÂNTULÉȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -ulei. DOOM
vântuléț s. n., pl. vântuléțe
vîntulețul
VÂNTULÉȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -ulei. DOOM
vântuléț s. n., pl. vântuléțe
vîntulețului
VÂNTULÉȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -ulei. DOOM
vântuléț s. n., pl. vântuléțe
vîntului
VÂNT, vânturi, s. n. 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferența de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei. ◊ Vânt rău = întâmplare nenorocită care lovește pe cineva. ◊ Loc. adv. Ca vântul = foarte repede. ◊ Expr. Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. A se așterne vântului = a alerga foarte repede. A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede. Bate vântul, se spune când un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea niciun ban, a fi foarte sărac. A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală. Din (sau de la) cele patru vânturi = din toate părțile, de pretutindeni. A vedea dincotro bate vântul = a-și da seama de o situație, înainte ca lucrurile să se precizeze cu claritate. A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit. (Rar) A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi. 2. Aer, văzduh. ◊ Loc. adv. În vânt = a) în gol; b) în sus; c) fig. fără folos, zadarnic. 3. Curent de aer creat pe cale artificială (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.). 4. (În expr.) A face vânt = a) a împinge, a arunca, a azvârli; p. ext. a da afară (dintr-o slujbă); b) (fam.) a scăpa de cineva. A-și face (sau, rar, a-și da) vânt = a-și lua avânt, a porni cu viteză, cu avânt. A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului). 5. (Astron.; în sintagma) Vânt solar = flux de protoni și neutroni emiși continuu de Soare. – Lat. ventus. DOOM
!flútură-vấnt (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui flútură-vấnt; pl. flútură-vấnt
vîntur
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vîntura
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturai
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturam
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturar
VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar. DOOM
vânturár (rar) s. n, pl. vânturáre
vînturare
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturare
VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar. DOOM
vânturár (rar) s. n, pl. vânturáre
vînturare
VÂNTURÁRE, vânturări, s. f. Acțiunea de a vântura și rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitație, tulburare. – V. vântura. DOOM
vânturáre s. f., g.-d. art. vânturắrii; pl. vânturắri
vînturarea
VÂNTURÁRE, vânturări, s. f. Acțiunea de a vântura și rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitație, tulburare. – V. vântura. DOOM
vânturáre s. f., g.-d. art. vânturắrii; pl. vânturắri
vînturarele
VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar. DOOM
vânturár (rar) s. n, pl. vânturáre
vînturarelor
VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar. DOOM
vânturár (rar) s. n, pl. vânturáre
vînturarul
VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar. DOOM
vânturár (rar) s. n, pl. vânturáre
vînturarului
VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar. DOOM
vânturár (rar) s. n, pl. vânturáre
vînturară
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturarăm
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturarăți
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturase
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturasem
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturaseră
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturaserăm
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturaserăți
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturaseși
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturaseți
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturat
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturat
VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura. DOOM
vânturát s. n.
vînturata
VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura. DOOM
vânturát s. n.
vînturate
VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura. DOOM
vânturát s. n.
vînturatei
VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura. DOOM
vânturát s. n.
vînturatele
VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura. DOOM
vânturát s. n.
vînturatelor
VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura. DOOM
vânturát s. n.
vînturatic
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic. DOOM
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
vînturatica
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic. DOOM
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
vînturatice
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic. DOOM
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
vînturaticei
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic. DOOM
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
vînturaticele
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic. DOOM
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
vînturaticelor
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic. DOOM
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
vînturatici
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic. DOOM
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
vînturaticii
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic. DOOM
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
vînturaticilor
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic. DOOM
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
vînturaticul
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic. DOOM
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
vînturaticului
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic. DOOM
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
vînturatul
VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura. DOOM
vânturát s. n.
vînturatului
VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura. DOOM
vânturát s. n.
vînturau
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturași
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturați
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturați
VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura. DOOM
vânturát s. n.
vînturații
VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura. DOOM
vânturát s. n.
vînturaților
VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura. DOOM
vânturát s. n.
vînture
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturei
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el. DOOM
vânturél2 (vântuleț) s. n. pl. vânturéle
vîntureii
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el. DOOM
vânturél2 (vântuleț) s. n. pl. vânturéle
vîntureilor
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el. DOOM
vânturél2 (vântuleț) s. n. pl. vânturéle
vînturel
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el. DOOM
vânturél2 (vântuleț) s. n. pl. vânturéle
vînturel
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.
vînturele
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.
vînturelele
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.
vînturelelor
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.
vînturelul
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el. DOOM
vânturél2 (vântuleț) s. n. pl. vânturéle
vînturelul
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.
vînturelului
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el. DOOM
vânturél2 (vântuleț) s. n. pl. vânturéle
vînturelului
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.
vînturi
VÂNT, vânturi, s. n. 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferența de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei. ◊ Vânt rău = întâmplare nenorocită care lovește pe cineva. ◊ Loc. adv. Ca vântul = foarte repede. ◊ Expr. Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. A se așterne vântului = a alerga foarte repede. A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede. Bate vântul, se spune când un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea niciun ban, a fi foarte sărac. A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală. Din (sau de la) cele patru vânturi = din toate părțile, de pretutindeni. A vedea dincotro bate vântul = a-și da seama de o situație, înainte ca lucrurile să se precizeze cu claritate. A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit. (Rar) A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi. 2. Aer, văzduh. ◊ Loc. adv. În vânt = a) în gol; b) în sus; c) fig. fără folos, zadarnic. 3. Curent de aer creat pe cale artificială (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.). 4. (În expr.) A face vânt = a) a împinge, a arunca, a azvârli; p. ext. a da afară (dintr-o slujbă); b) (fam.) a scăpa de cineva. A-și face (sau, rar, a-și da) vânt = a-și lua avânt, a porni cu viteză, cu avânt. A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului). 5. (Astron.; în sintagma) Vânt solar = flux de protoni și neutroni emiși continuu de Soare. – Lat. ventus. DOOM
!flútură-vấnt (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui flútură-vấnt; pl. flútură-vấnt
vînturi
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturile
VÂNT, vânturi, s. n. 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferența de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei. ◊ Vânt rău = întâmplare nenorocită care lovește pe cineva. ◊ Loc. adv. Ca vântul = foarte repede. ◊ Expr. Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. A se așterne vântului = a alerga foarte repede. A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede. Bate vântul, se spune când un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea niciun ban, a fi foarte sărac. A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală. Din (sau de la) cele patru vânturi = din toate părțile, de pretutindeni. A vedea dincotro bate vântul = a-și da seama de o situație, înainte ca lucrurile să se precizeze cu claritate. A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit. (Rar) A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi. 2. Aer, văzduh. ◊ Loc. adv. În vânt = a) în gol; b) în sus; c) fig. fără folos, zadarnic. 3. Curent de aer creat pe cale artificială (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.). 4. (În expr.) A face vânt = a) a împinge, a arunca, a azvârli; p. ext. a da afară (dintr-o slujbă); b) (fam.) a scăpa de cineva. A-și face (sau, rar, a-și da) vânt = a-și lua avânt, a porni cu viteză, cu avânt. A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului). 5. (Astron.; în sintagma) Vânt solar = flux de protoni și neutroni emiși continuu de Soare. – Lat. ventus. DOOM
!flútură-vấnt (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui flútură-vấnt; pl. flútură-vấnt
vînturile
Vînturile = Venti.
vînturilor
VÂNT, vânturi, s. n. 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferența de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei. ◊ Vânt rău = întâmplare nenorocită care lovește pe cineva. ◊ Loc. adv. Ca vântul = foarte repede. ◊ Expr. Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. A se așterne vântului = a alerga foarte repede. A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede. Bate vântul, se spune când un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea niciun ban, a fi foarte sărac. A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală. Din (sau de la) cele patru vânturi = din toate părțile, de pretutindeni. A vedea dincotro bate vântul = a-și da seama de o situație, înainte ca lucrurile să se precizeze cu claritate. A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit. (Rar) A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi. 2. Aer, văzduh. ◊ Loc. adv. În vânt = a) în gol; b) în sus; c) fig. fără folos, zadarnic. 3. Curent de aer creat pe cale artificială (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.). 4. (În expr.) A face vânt = a) a împinge, a arunca, a azvârli; p. ext. a da afară (dintr-o slujbă); b) (fam.) a scăpa de cineva. A-și face (sau, rar, a-și da) vânt = a-și lua avânt, a porni cu viteză, cu avânt. A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului). 5. (Astron.; în sintagma) Vânt solar = flux de protoni și neutroni emiși continuu de Soare. – Lat. ventus. DOOM
!flútură-vấnt (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui flútură-vấnt; pl. flútură-vấnt
vînturoasa
VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. – Vânt + suf. -os. DOOM
vânturós (înv.) adj. m., pl. vânturóși; f. vânturoásă, pl. vânturoáse
vînturoase
VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. – Vânt + suf. -os. DOOM
vânturós (înv.) adj. m., pl. vânturóși; f. vânturoásă, pl. vânturoáse
vînturoasei
VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. – Vânt + suf. -os. DOOM
vânturós (înv.) adj. m., pl. vânturóși; f. vânturoásă, pl. vânturoáse
vînturoasele
VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. – Vânt + suf. -os. DOOM
vânturós (înv.) adj. m., pl. vânturóși; f. vânturoásă, pl. vânturoáse
vînturoaselor
VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. – Vânt + suf. -os. DOOM
vânturós (înv.) adj. m., pl. vânturóși; f. vânturoásă, pl. vânturoáse
vînturos
VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. – Vânt + suf. -os. DOOM
vânturós (înv.) adj. m., pl. vânturóși; f. vânturoásă, pl. vânturoáse
vînturosul
VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. – Vânt + suf. -os. DOOM
vânturós (înv.) adj. m., pl. vânturóși; f. vânturoásă, pl. vânturoáse
vînturosului
VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. – Vânt + suf. -os. DOOM
vânturós (înv.) adj. m., pl. vânturóși; f. vânturoásă, pl. vânturoáse
vînturoși
VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. – Vânt + suf. -os. DOOM
vânturós (înv.) adj. m., pl. vânturóși; f. vânturoásă, pl. vânturoáse
vînturoșii
VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. – Vânt + suf. -os. DOOM
vânturós (înv.) adj. m., pl. vânturóși; f. vânturoásă, pl. vânturoáse
vînturoșilor
VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. – Vânt + suf. -os. DOOM
vânturós (înv.) adj. m., pl. vânturóși; f. vânturoásă, pl. vânturoáse
vînturînd
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). DOOM
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
vînturări
VÂNTURÁRE, vânturări, s. f. Acțiunea de a vântura și rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitație, tulburare. – V. vântura. DOOM
vânturáre s. f., g.-d. art. vânturắrii; pl. vânturắri
vînturării
VÂNTURÁRE, vânturări, s. f. Acțiunea de a vântura și rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitație, tulburare. – V. vântura. DOOM
vânturáre s. f., g.-d. art. vânturắrii; pl. vânturắri
vînturările
VÂNTURÁRE, vânturări, s. f. Acțiunea de a vântura și rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitație, tulburare. – V. vântura. DOOM
vânturáre s. f., g.-d. art. vânturắrii; pl. vânturắri
vînturărilor
VÂNTURÁRE, vânturări, s. f. Acțiunea de a vântura și rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitație, tulburare. – V. vântura. DOOM
vânturáre s. f., g.-d. art. vânturắrii; pl. vânturắri
vînturătoare
VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare. DOOM
vânturătoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
vînturătoare
VÎNTURĂTÓR, -OÁRE, vînturători, -oare, s. m. și f. (Astăzi numai cu determinări) Aventurier. O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adjectival) Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684. DOOM
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
vînturătoarea
VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare. DOOM
vânturătoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
vînturătoarea
VÎNTURĂTÓR, -OÁRE, vînturători, -oare, s. m. și f. (Astăzi numai cu determinări) Aventurier. O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adjectival) Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684. DOOM
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
vînturătoarei
VÎNTURĂTÓR, -OÁRE, vînturători, -oare, s. m. și f. (Astăzi numai cu determinări) Aventurier. O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adjectival) Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684. DOOM
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
vînturătoarele
VÎNTURĂTÓR, -OÁRE, vînturători, -oare, s. m. și f. (Astăzi numai cu determinări) Aventurier. O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adjectival) Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684. DOOM
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
vînturătoarelor
VÎNTURĂTÓR, -OÁRE, vînturători, -oare, s. m. și f. (Astăzi numai cu determinări) Aventurier. O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adjectival) Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684. DOOM
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
vînturător
VÎNTURĂTÓR, -OÁRE, vînturători, -oare, s. m. și f. (Astăzi numai cu determinări) Aventurier. O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adjectival) Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684. DOOM
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
vînturători
VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare. DOOM
vânturătoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
vînturători
VÎNTURĂTÓR, -OÁRE, vînturători, -oare, s. m. și f. (Astăzi numai cu determinări) Aventurier. O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adjectival) Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684. DOOM
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
vînturătorii
VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare. DOOM
vânturătoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
vînturătorii
VÎNTURĂTÓR, -OÁRE, vînturători, -oare, s. m. și f. (Astăzi numai cu determinări) Aventurier. O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adjectival) Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684. DOOM
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
vînturătorile
VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare. DOOM
vânturătoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
vînturătorilor
VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare. DOOM
vânturătoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
vînturătorilor
VÎNTURĂTÓR, -OÁRE, vînturători, -oare, s. m. și f. (Astăzi numai cu determinări) Aventurier. O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adjectival) Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684. DOOM
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
vînturătorul
VÎNTURĂTÓR, -OÁRE, vînturători, -oare, s. m. și f. (Astăzi numai cu determinări) Aventurier. O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adjectival) Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684. DOOM
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
vînturătorului
VÎNTURĂTÓR, -OÁRE, vînturători, -oare, s. m. și f. (Astăzi numai cu determinări) Aventurier. O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adjectival) Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684. DOOM
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
vînturătura
VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă. – Vântura + suf. -ătură. DOOM
vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri
vînturături
VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă. – Vântura + suf. -ătură. DOOM
vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri
vînturăturii
VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă. – Vântura + suf. -ătură. DOOM
vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri
vînturăturile
VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă. – Vântura + suf. -ătură. DOOM
vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri
vînturăturilor
VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă. – Vântura + suf. -ătură. DOOM
vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri
vîntușoare
VÂNTUȘÓR s. n. (Rar) Vântuleț. – Vânt + suf. -ușor. DOOM
vântușór (rar) s. n.
vîntușoarele
VÂNTUȘÓR s. n. (Rar) Vântuleț. – Vânt + suf. -ușor. DOOM
vântușór (rar) s. n.
vîntușoarelor
VÂNTUȘÓR s. n. (Rar) Vântuleț. – Vânt + suf. -ușor. DOOM
vântușór (rar) s. n.
vîntușor
VÂNTUȘÓR s. n. (Rar) Vântuleț. – Vânt + suf. -ușor. DOOM
vântușór (rar) s. n.
vîntușorul
VÂNTUȘÓR s. n. (Rar) Vântuleț. – Vânt + suf. -ușor. DOOM
vântușór (rar) s. n.
vîntușorului
VÂNTUȘÓR s. n. (Rar) Vântuleț. – Vânt + suf. -ușor. DOOM
vântușór (rar) s. n.
vîntăraia
VÎNTĂRÁIE s. f. (Regional) Vîntoasă (1). Ningea, însă așa un fel de omăt mărunt ca nisipul, pe care-l mîna vîntăraia înainte. La CADE.
vîntăraie
VÎNTĂRÁIE s. f. (Regional) Vîntoasă (1). Ningea, însă așa un fel de omăt mărunt ca nisipul, pe care-l mîna vîntăraia înainte. La CADE.
vîntăraiei
VÎNTĂRÁIE s. f. (Regional) Vîntoasă (1). Ningea, însă așa un fel de omăt mărunt ca nisipul, pe care-l mîna vîntăraia înainte. La CADE.
vîntăraiele
VÎNTĂRÁIE s. f. (Regional) Vîntoasă (1). Ningea, însă așa un fel de omăt mărunt ca nisipul, pe care-l mîna vîntăraia înainte. La CADE.
vîntăraielor
VÎNTĂRÁIE s. f. (Regional) Vîntoasă (1). Ningea, însă așa un fel de omăt mărunt ca nisipul, pe care-l mîna vîntăraia înainte. La CADE.
vîntărăi
VÎNTĂRÁIE s. f. (Regional) Vîntoasă (1). Ningea, însă așa un fel de omăt mărunt ca nisipul, pe care-l mîna vîntăraia înainte. La CADE.
vîntărăii
VÎNTĂRÁIE s. f. (Regional) Vîntoasă (1). Ningea, însă așa un fel de omăt mărunt ca nisipul, pe care-l mîna vîntăraia înainte. La CADE.
vîntărăile
VÎNTĂRÁIE s. f. (Regional) Vîntoasă (1). Ningea, însă așa un fel de omăt mărunt ca nisipul, pe care-l mîna vîntăraia înainte. La CADE.
vîntărăilor
VÎNTĂRÁIE s. f. (Regional) Vîntoasă (1). Ningea, însă așa un fel de omăt mărunt ca nisipul, pe care-l mîna vîntăraia înainte. La CADE.
vînz
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vînz
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vînzare
VÂNZÁRE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vânzării, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. (Ec.) Procesul de schimb al unor mărfuri, corporale și necorporale, contra unei sume de bani, numită preț. 4. Fig. Trădare. – Vinde + suf. -are. DOOM
vânzáre s. f., g.-d. art. vânzắrii; pl. vânzắri
vînzarea
VÂNZÁRE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vânzării, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. (Ec.) Procesul de schimb al unor mărfuri, corporale și necorporale, contra unei sume de bani, numită preț. 4. Fig. Trădare. – Vinde + suf. -are. DOOM
vânzáre s. f., g.-d. art. vânzắrii; pl. vânzắri
vînzolea
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzoleai
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzoleala
VÂNZOLEÁLĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. – Vânzoli + suf. -eală. DOOM
vânzoleálă s. f., g.-d. art. vânzolélii; pl. vânzoléli
vînzoleam
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolească
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzoleau
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzoleați
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzoleli
VÂNZOLEÁLĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. – Vânzoli + suf. -eală. DOOM
vânzoleálă s. f., g.-d. art. vânzolélii; pl. vânzoléli
vînzolelii
VÂNZOLEÁLĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. – Vânzoli + suf. -eală. DOOM
vânzoleálă s. f., g.-d. art. vânzolélii; pl. vânzoléli
vînzolelile
VÂNZOLEÁLĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. – Vânzoli + suf. -eală. DOOM
vânzoleálă s. f., g.-d. art. vânzolélii; pl. vânzoléli
vînzolelilor
VÂNZOLEÁLĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. – Vânzoli + suf. -eală. DOOM
vânzoleálă s. f., g.-d. art. vânzolélii; pl. vânzoléli
vînzolesc
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolește
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolești
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzoli
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolii
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolim
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolind
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolire
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolire
VÂNZOLÍRE, vânzoliri, s. f. Acțiunea de a (se) vânzoli și rezultatul ei. – V. vânzoli. DOOM
vânzolíre s. f., g.-d. art. vânzolírii; pl. vânzolíri
vînzolirea
VÂNZOLÍRE, vânzoliri, s. f. Acțiunea de a (se) vânzoli și rezultatul ei. – V. vânzoli. DOOM
vânzolíre s. f., g.-d. art. vânzolírii; pl. vânzolíri
vînzoliri
VÂNZOLÍRE, vânzoliri, s. f. Acțiunea de a (se) vânzoli și rezultatul ei. – V. vânzoli. DOOM
vânzolíre s. f., g.-d. art. vânzolírii; pl. vânzolíri
vînzolirii
VÂNZOLÍRE, vânzoliri, s. f. Acțiunea de a (se) vânzoli și rezultatul ei. – V. vânzoli. DOOM
vânzolíre s. f., g.-d. art. vânzolírii; pl. vânzolíri
vînzolirile
VÂNZOLÍRE, vânzoliri, s. f. Acțiunea de a (se) vânzoli și rezultatul ei. – V. vânzoli. DOOM
vânzolíre s. f., g.-d. art. vânzolírii; pl. vânzolíri
vînzolirilor
VÂNZOLÍRE, vânzoliri, s. f. Acțiunea de a (se) vânzoli și rezultatul ei. – V. vânzoli. DOOM
vânzolíre s. f., g.-d. art. vânzolírii; pl. vânzolíri
vînzoliră
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolirăm
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolirăți
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolise
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolisem
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzoliseră
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzoliserăm
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzoliserăți
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzoliseși
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzoliseți
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolit
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzolit
VÂNZOLÍT s. n. (Rar) Vânzoleală. – V. vânzoli. DOOM
vânzolít (rar) s. n.
vînzolita
VÂNZOLÍT s. n. (Rar) Vânzoleală. – V. vânzoli. DOOM
vânzolít (rar) s. n.
vînzolite
VÂNZOLÍT s. n. (Rar) Vânzoleală. – V. vânzoli. DOOM
vânzolít (rar) s. n.
vînzolitei
VÂNZOLÍT s. n. (Rar) Vânzoleală. – V. vânzoli. DOOM
vânzolít (rar) s. n.
vînzolitele
VÂNZOLÍT s. n. (Rar) Vânzoleală. – V. vânzoli. DOOM
vânzolít (rar) s. n.
vînzolitelor
VÂNZOLÍT s. n. (Rar) Vânzoleală. – V. vânzoli. DOOM
vânzolít (rar) s. n.
vînzolitul
VÂNZOLÍT s. n. (Rar) Vânzoleală. – V. vânzoli. DOOM
vânzolít (rar) s. n.
vînzolitului
VÂNZOLÍT s. n. (Rar) Vânzoleală. – V. vânzoli. DOOM
vânzolít (rar) s. n.
vînzoliși
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzoliți
VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni. DOOM
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
vînzoliți
VÂNZOLÍT s. n. (Rar) Vânzoleală. – V. vânzoli. DOOM
vânzolít (rar) s. n.
vînzoliții
VÂNZOLÍT s. n. (Rar) Vânzoleală. – V. vânzoli. DOOM
vânzolít (rar) s. n.
vînzoliților
VÂNZOLÍT s. n. (Rar) Vânzoleală. – V. vânzoli. DOOM
vânzolít (rar) s. n.
vînzînd
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vînzînd
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vînză
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. DOOM
vínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vând, 1 pl. víndem; conj. prez. 3 să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândút
vînză
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
vînzări
VÂNZÁRE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vânzării, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. (Ec.) Procesul de schimb al unor mărfuri, corporale și necorporale, contra unei sume de bani, numită preț. 4. Fig. Trădare. – Vinde + suf. -are. DOOM
vânzáre s. f., g.-d. art. vânzắrii; pl. vânzắri
vînzării
VÂNZÁRE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vânzării, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. (Ec.) Procesul de schimb al unor mărfuri, corporale și necorporale, contra unei sume de bani, numită preț. 4. Fig. Trădare. – Vinde + suf. -are. DOOM
vânzáre s. f., g.-d. art. vânzắrii; pl. vânzắri
vînzările
VÂNZÁRE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vânzării, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. (Ec.) Procesul de schimb al unor mărfuri, corporale și necorporale, contra unei sume de bani, numită preț. 4. Fig. Trădare. – Vinde + suf. -are. DOOM
vânzáre s. f., g.-d. art. vânzắrii; pl. vânzắri
vînzărilor
VÂNZÁRE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vânzării, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. (Ec.) Procesul de schimb al unor mărfuri, corporale și necorporale, contra unei sume de bani, numită preț. 4. Fig. Trădare. – Vinde + suf. -are. DOOM
vânzáre s. f., g.-d. art. vânzắrii; pl. vânzắri
vînzătoare
VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. DOOM
vânzătór s. m., pl. vânzătóri
vînzătoarea
VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. DOOM
vânzătór s. m., pl. vânzătóri
vînzătoarei
VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. DOOM
vânzătór s. m., pl. vânzătóri
vînzătoarele
VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. DOOM
vânzătór s. m., pl. vânzătóri
vînzătoarelor
VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. DOOM
vânzătór s. m., pl. vânzătóri
vînzător
VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. DOOM
vânzătór s. m., pl. vânzătóri
vînzători
VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. DOOM
vânzătór s. m., pl. vânzătóri
vînzătorii
VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. DOOM
vânzătór s. m., pl. vânzătóri
vînzătorilor
VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. DOOM
vânzătór s. m., pl. vânzătóri
vînzătorul
VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. DOOM
vânzătór s. m., pl. vânzătóri
vînzătorului
VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. DOOM
vânzătór s. m., pl. vânzătóri
vînînd
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari). DOOM
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
vînări
VÂNÁRE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna. DOOM
vânáre s. f., g.-d. art. vânắrii; pl. vânắri
vînării
VÂNÁRE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna. DOOM
vânáre s. f., g.-d. art. vânắrii; pl. vânắri
vînările
VÂNÁRE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna. DOOM
vânáre s. f., g.-d. art. vânắrii; pl. vânắri
vînărilor
VÂNÁRE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna. DOOM
vânáre s. f., g.-d. art. vânắrii; pl. vânắri
vînăt
VẤNĂT, -Ă, vineți, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.). 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur. II. S. n. Culoare vânătă (I 1). III. S. f. (Bot.) Pătlăgea vânătă, v. pătlăgea. – Lat. venetus. DOOM
vấnătă (legumă) s. f., g.-d. art. vínetei; pl. vínete
vînăta
VẤNĂT, -Ă, vineți, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.). 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur. II. S. n. Culoare vânătă (I 1). III. S. f. (Bot.) Pătlăgea vânătă, v. pătlăgea. – Lat. venetus. DOOM
vấnătă (legumă) s. f., g.-d. art. vínetei; pl. vínete
vînătaia
VÂNĂTÁIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. – Vânăt + suf. -aie. DOOM
vânătáie s. f., art. vânătáia, g.-d. art. vânătắii; pl. vânătắi
vînătaie
VÂNĂTÁIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. – Vânăt + suf. -aie. DOOM
vânătáie s. f., art. vânătáia, g.-d. art. vânătắii; pl. vânătắi
vînătoare
VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat (1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria. DOOM
vânătoáre s. f., g.-d. art. vânătórii; pl. vânătóri
vînătoarea
VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat (1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria. DOOM
vânătoáre s. f., g.-d. art. vânătórii; pl. vânătóri
vînător
VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem. DOOM
vânătór s. m. pl. vânătóri
vînătorea
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoreai
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoream
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoreasca
VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc. DOOM
vânătorésc adj. m., f. vânătoreáscă; pl. m. și f. vânătoréști
vînătorească
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoreau
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoreați
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoresc
VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc. DOOM
vânătorésc adj. m., f. vânătoreáscă; pl. m. și f. vânătoréști
vînătoresc
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătorescul
VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc. DOOM
vânătorésc adj. m., f. vânătoreáscă; pl. m. și f. vânătoréști
vînătorescului
VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc. DOOM
vânătorésc adj. m., f. vânătoreáscă; pl. m. și f. vânătoréști
vînătorește
VÂNĂTORÉȘTE adv. În felul vânătorilor, ca vânătorii. – Vânător + suf. -ește. DOOM
vânătoréște adv.
vînătorește
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătorești
VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc. DOOM
vânătorésc adj. m., f. vânătoreáscă; pl. m. și f. vânătoréști
vînătorești
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoreștii
VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc. DOOM
vânătorésc adj. m., f. vânătoreáscă; pl. m. și f. vânătoréști
vînătoreștile
VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc. DOOM
vânătorésc adj. m., f. vânătoreáscă; pl. m. și f. vânătoréști
vînătoreștilor
VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc. DOOM
vânătorésc adj. m., f. vânătoreáscă; pl. m. și f. vânătoréști
vînători
VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat (1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria. DOOM
vânătoáre s. f., g.-d. art. vânătórii; pl. vânătóri
vînători
VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem. DOOM
vânătór s. m. pl. vânătóri
vînători
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătorii
VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat (1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria. DOOM
vânătoáre s. f., g.-d. art. vânătórii; pl. vânătóri
vînătorii
VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem. DOOM
vânătór s. m. pl. vânătóri
vînătorii
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătorile
VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat (1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria. DOOM
vânătoáre s. f., g.-d. art. vânătórii; pl. vânătóri
vînătorilor
VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat (1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria. DOOM
vânătoáre s. f., g.-d. art. vânătórii; pl. vânătóri
vînătorilor
VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem. DOOM
vânătór s. m. pl. vânătóri
vînătorim
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătorime
VÂNĂTORÍME s. f. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor. – Vânător + suf. -ime. DOOM
vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii
vînătorimea
VÂNĂTORÍME s. f. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor. – Vânător + suf. -ime. DOOM
vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii
vînătorimi
VÂNĂTORÍME s. f. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor. – Vânător + suf. -ime. DOOM
vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii
vînătorimii
VÂNĂTORÍME s. f. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor. – Vânător + suf. -ime. DOOM
vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii
vînătorind
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătorire
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoriră
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătorirăm
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătorirăți
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătorise
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătorisem
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoriseră
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoriserăm
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoriserăți
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoriseși
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoriseți
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătorit
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoriși
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătoriți
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
vînătorul
VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem. DOOM
vânătór s. m. pl. vânătóri
vînătorului
VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem. DOOM
vânătór s. m. pl. vânătóri
vînătul
VẤNĂT, -Ă, vineți, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.). 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur. II. S. n. Culoare vânătă (I 1). III. S. f. (Bot.) Pătlăgea vânătă, v. pătlăgea. – Lat. venetus. DOOM
vấnătă (legumă) s. f., g.-d. art. vínetei; pl. vínete
vînătului
VẤNĂT, -Ă, vineți, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.). 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur. II. S. n. Culoare vânătă (I 1). III. S. f. (Bot.) Pătlăgea vânătă, v. pătlăgea. – Lat. venetus. DOOM
vấnătă (legumă) s. f., g.-d. art. vínetei; pl. vínete
vînătăi
VÂNĂTÁIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. – Vânăt + suf. -aie. DOOM
vânătáie s. f., art. vânătáia, g.-d. art. vânătắii; pl. vânătắi
vînătăii
VÂNĂTÁIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. – Vânăt + suf. -aie. DOOM
vânătáie s. f., art. vânătáia, g.-d. art. vânătắii; pl. vânătắi
vînătăile
VÂNĂTÁIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. – Vânăt + suf. -aie. DOOM
vânătáie s. f., art. vânătáia, g.-d. art. vânătắii; pl. vânătắi
vînătăilor
VÂNĂTÁIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. – Vânăt + suf. -aie. DOOM
vânătáie s. f., art. vânătáia, g.-d. art. vânătắii; pl. vânătắi
vîr
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîra
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrai
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîram
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrau
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrați
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrcolac
VÂRCOLÁC, vârcolaci, s. m. I. 1. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, folosit ca nadă la pescuitul cu undița. [Var.: vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s. m.] – Din bg. vârkolak. DOOM
vârcolác s. m., pl. vârcoláci
vîrcolaci
VÂRCOLÁC, vârcolaci, s. m. I. 1. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, folosit ca nadă la pescuitul cu undița. [Var.: vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s. m.] – Din bg. vârkolak. DOOM
vârcolác s. m., pl. vârcoláci
vîrcolacii
VÂRCOLÁC, vârcolaci, s. m. I. 1. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, folosit ca nadă la pescuitul cu undița. [Var.: vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s. m.] – Din bg. vârkolak. DOOM
vârcolác s. m., pl. vârcoláci
vîrcolacilor
VÂRCOLÁC, vârcolaci, s. m. I. 1. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, folosit ca nadă la pescuitul cu undița. [Var.: vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s. m.] – Din bg. vârkolak. DOOM
vârcolác s. m., pl. vârcoláci
vîrcolacul
VÂRCOLÁC, vârcolaci, s. m. I. 1. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, folosit ca nadă la pescuitul cu undița. [Var.: vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s. m.] – Din bg. vârkolak. DOOM
vârcolác s. m., pl. vârcoláci
vîrcolacului
VÂRCOLÁC, vârcolaci, s. m. I. 1. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, folosit ca nadă la pescuitul cu undița. [Var.: vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s. m.] – Din bg. vârkolak. DOOM
vârcolác s. m., pl. vârcoláci
vîre
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrf
VÂRF, vârfuri, s. n. 1. Partea cea mai de sus (ascuțită) a unor obiecte înalte (case, copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal, munte). ◊ Expr. Asta pune (sau, rar, face) vârf (la toate) = asta întrece orice închipuire sau așteptare, este din cale- afară. (Plin) cu vârf sau încărcat cu vârf = plin de tot, până sus. ♦ Fig. (La pl.) Persoanele care se află în fruntea unei organizații, a unor grupuri sau clase sociale etc. ♦ (Rar) Partea de deasupra, suprafața unei ape. Vârful Oltului. 2. Capăt, extremitate (ascuțită) a unui lucru. Vârful coloanei. ♦ Spec. Extremitate a unei părți a trupului omului sau animalelor. ◊ Loc. adv. Din vârful buzelor = de mântuială, superficial; batjocoritor, sfidător, ironic. (În legătură cu verbe de mișcare) În vârful (sau pe vârfurile) degetelor (sau picioarelor) = tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni. ◊ Expr. A i se sui (cuiva) părul în vârful capului = a i se ridica (cuiva) părul pe cap (de frică, de spaimă). A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etc. A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; p. ext. a vorbi afectat. 3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi, a muchiilor unei piramide etc. 4. Fig. Moment de intensitate maximă a unei activități. ◊ Ore de vârf = a) (în legătură cu mijloace de transport, magazine sau alte unități de servire a populației) ore de afluență maximă, de mare aglomerație și de solicitare intensă; b) (în legătură cu sursele de apă, de energie electrică, de gaze) ore în care consumul este foarte intens. Vârf de consum = cantitate maximă de energie electrică necesară abonaților unei rețele electrice la anumite ore din zi sau în anumite perioade ale anului. – Din sl. vrŭhŭ. DOOM
vârf s. n., pl. vấrfuri
vîrfar
VÂRFÁR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza finul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar. DOOM
vârfár s. n., pl. vârfáre
vîrfare
VÂRFÁR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza finul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar. DOOM
vârfár s. n., pl. vârfáre
vîrfarele
VÂRFÁR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza finul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar. DOOM
vârfár s. n., pl. vârfáre
vîrfarelor
VÂRFÁR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza finul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar. DOOM
vârfár s. n., pl. vârfáre
vîrfarul
VÂRFÁR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza finul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar. DOOM
vârfár s. n., pl. vârfáre
vîrfarului
VÂRFÁR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza finul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar. DOOM
vârfár s. n., pl. vârfáre
vîrfui
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuia
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiai
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiam
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiască
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiau
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiați
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiesc
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiește
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiești
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuii
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuim
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuind
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuire
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiră
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuirăm
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuirăți
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuise
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuisem
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiseră
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiserăm
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiserăți
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiseși
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiseți
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuit
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuit
VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
vîrfuita
VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
vîrfuite
VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
vîrfuitei
VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
vîrfuitele
VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
vîrfuitelor
VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
vîrfuitul
VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
vîrfuitului
VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
vîrfuiși
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiți
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. DOOM
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă
vîrfuiți
VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
vîrfuiții
VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
vîrfuiților
VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
vîrful
VÂRF, vârfuri, s. n. 1. Partea cea mai de sus (ascuțită) a unor obiecte înalte (case, copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal, munte). ◊ Expr. Asta pune (sau, rar, face) vârf (la toate) = asta întrece orice închipuire sau așteptare, este din cale- afară. (Plin) cu vârf sau încărcat cu vârf = plin de tot, până sus. ♦ Fig. (La pl.) Persoanele care se află în fruntea unei organizații, a unor grupuri sau clase sociale etc. ♦ (Rar) Partea de deasupra, suprafața unei ape. Vârful Oltului. 2. Capăt, extremitate (ascuțită) a unui lucru. Vârful coloanei. ♦ Spec. Extremitate a unei părți a trupului omului sau animalelor. ◊ Loc. adv. Din vârful buzelor = de mântuială, superficial; batjocoritor, sfidător, ironic. (În legătură cu verbe de mișcare) În vârful (sau pe vârfurile) degetelor (sau picioarelor) = tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni. ◊ Expr. A i se sui (cuiva) părul în vârful capului = a i se ridica (cuiva) părul pe cap (de frică, de spaimă). A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etc. A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; p. ext. a vorbi afectat. 3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi, a muchiilor unei piramide etc. 4. Fig. Moment de intensitate maximă a unei activități. ◊ Ore de vârf = a) (în legătură cu mijloace de transport, magazine sau alte unități de servire a populației) ore de afluență maximă, de mare aglomerație și de solicitare intensă; b) (în legătură cu sursele de apă, de energie electrică, de gaze) ore în care consumul este foarte intens. Vârf de consum = cantitate maximă de energie electrică necesară abonaților unei rețele electrice la anumite ore din zi sau în anumite perioade ale anului. – Din sl. vrŭhŭ. DOOM
vârf s. n., pl. vấrfuri
vîrfuleț
VÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. -uleț. DOOM
vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe
vîrfulețe
VÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. -uleț. DOOM
vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe
vîrfulețele
VÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. -uleț. DOOM
vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe
vîrfulețelor
VÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. -uleț. DOOM
vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe
vîrfulețul
VÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. -uleț. DOOM
vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe
vîrfulețului
VÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. -uleț. DOOM
vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe
vîrfului
VÂRF, vârfuri, s. n. 1. Partea cea mai de sus (ascuțită) a unor obiecte înalte (case, copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal, munte). ◊ Expr. Asta pune (sau, rar, face) vârf (la toate) = asta întrece orice închipuire sau așteptare, este din cale- afară. (Plin) cu vârf sau încărcat cu vârf = plin de tot, până sus. ♦ Fig. (La pl.) Persoanele care se află în fruntea unei organizații, a unor grupuri sau clase sociale etc. ♦ (Rar) Partea de deasupra, suprafața unei ape. Vârful Oltului. 2. Capăt, extremitate (ascuțită) a unui lucru. Vârful coloanei. ♦ Spec. Extremitate a unei părți a trupului omului sau animalelor. ◊ Loc. adv. Din vârful buzelor = de mântuială, superficial; batjocoritor, sfidător, ironic. (În legătură cu verbe de mișcare) În vârful (sau pe vârfurile) degetelor (sau picioarelor) = tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni. ◊ Expr. A i se sui (cuiva) părul în vârful capului = a i se ridica (cuiva) părul pe cap (de frică, de spaimă). A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etc. A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; p. ext. a vorbi afectat. 3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi, a muchiilor unei piramide etc. 4. Fig. Moment de intensitate maximă a unei activități. ◊ Ore de vârf = a) (în legătură cu mijloace de transport, magazine sau alte unități de servire a populației) ore de afluență maximă, de mare aglomerație și de solicitare intensă; b) (în legătură cu sursele de apă, de energie electrică, de gaze) ore în care consumul este foarte intens. Vârf de consum = cantitate maximă de energie electrică necesară abonaților unei rețele electrice la anumite ore din zi sau în anumite perioade ale anului. – Din sl. vrŭhŭ. DOOM
vârf s. n., pl. vấrfuri
vîrfuri
VÂRF, vârfuri, s. n. 1. Partea cea mai de sus (ascuțită) a unor obiecte înalte (case, copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal, munte). ◊ Expr. Asta pune (sau, rar, face) vârf (la toate) = asta întrece orice închipuire sau așteptare, este din cale- afară. (Plin) cu vârf sau încărcat cu vârf = plin de tot, până sus. ♦ Fig. (La pl.) Persoanele care se află în fruntea unei organizații, a unor grupuri sau clase sociale etc. ♦ (Rar) Partea de deasupra, suprafața unei ape. Vârful Oltului. 2. Capăt, extremitate (ascuțită) a unui lucru. Vârful coloanei. ♦ Spec. Extremitate a unei părți a trupului omului sau animalelor. ◊ Loc. adv. Din vârful buzelor = de mântuială, superficial; batjocoritor, sfidător, ironic. (În legătură cu verbe de mișcare) În vârful (sau pe vârfurile) degetelor (sau picioarelor) = tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni. ◊ Expr. A i se sui (cuiva) părul în vârful capului = a i se ridica (cuiva) părul pe cap (de frică, de spaimă). A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etc. A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; p. ext. a vorbi afectat. 3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi, a muchiilor unei piramide etc. 4. Fig. Moment de intensitate maximă a unei activități. ◊ Ore de vârf = a) (în legătură cu mijloace de transport, magazine sau alte unități de servire a populației) ore de afluență maximă, de mare aglomerație și de solicitare intensă; b) (în legătură cu sursele de apă, de energie electrică, de gaze) ore în care consumul este foarte intens. Vârf de consum = cantitate maximă de energie electrică necesară abonaților unei rețele electrice la anumite ore din zi sau în anumite perioade ale anului. – Din sl. vrŭhŭ. DOOM
vârf s. n., pl. vấrfuri
vîrfurile
VÂRF, vârfuri, s. n. 1. Partea cea mai de sus (ascuțită) a unor obiecte înalte (case, copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal, munte). ◊ Expr. Asta pune (sau, rar, face) vârf (la toate) = asta întrece orice închipuire sau așteptare, este din cale- afară. (Plin) cu vârf sau încărcat cu vârf = plin de tot, până sus. ♦ Fig. (La pl.) Persoanele care se află în fruntea unei organizații, a unor grupuri sau clase sociale etc. ♦ (Rar) Partea de deasupra, suprafața unei ape. Vârful Oltului. 2. Capăt, extremitate (ascuțită) a unui lucru. Vârful coloanei. ♦ Spec. Extremitate a unei părți a trupului omului sau animalelor. ◊ Loc. adv. Din vârful buzelor = de mântuială, superficial; batjocoritor, sfidător, ironic. (În legătură cu verbe de mișcare) În vârful (sau pe vârfurile) degetelor (sau picioarelor) = tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni. ◊ Expr. A i se sui (cuiva) părul în vârful capului = a i se ridica (cuiva) părul pe cap (de frică, de spaimă). A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etc. A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; p. ext. a vorbi afectat. 3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi, a muchiilor unei piramide etc. 4. Fig. Moment de intensitate maximă a unei activități. ◊ Ore de vârf = a) (în legătură cu mijloace de transport, magazine sau alte unități de servire a populației) ore de afluență maximă, de mare aglomerație și de solicitare intensă; b) (în legătură cu sursele de apă, de energie electrică, de gaze) ore în care consumul este foarte intens. Vârf de consum = cantitate maximă de energie electrică necesară abonaților unei rețele electrice la anumite ore din zi sau în anumite perioade ale anului. – Din sl. vrŭhŭ. DOOM
vârf s. n., pl. vấrfuri
vîrfurilor
VÂRF, vârfuri, s. n. 1. Partea cea mai de sus (ascuțită) a unor obiecte înalte (case, copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal, munte). ◊ Expr. Asta pune (sau, rar, face) vârf (la toate) = asta întrece orice închipuire sau așteptare, este din cale- afară. (Plin) cu vârf sau încărcat cu vârf = plin de tot, până sus. ♦ Fig. (La pl.) Persoanele care se află în fruntea unei organizații, a unor grupuri sau clase sociale etc. ♦ (Rar) Partea de deasupra, suprafața unei ape. Vârful Oltului. 2. Capăt, extremitate (ascuțită) a unui lucru. Vârful coloanei. ♦ Spec. Extremitate a unei părți a trupului omului sau animalelor. ◊ Loc. adv. Din vârful buzelor = de mântuială, superficial; batjocoritor, sfidător, ironic. (În legătură cu verbe de mișcare) În vârful (sau pe vârfurile) degetelor (sau picioarelor) = tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni. ◊ Expr. A i se sui (cuiva) părul în vârful capului = a i se ridica (cuiva) părul pe cap (de frică, de spaimă). A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etc. A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; p. ext. a vorbi afectat. 3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi, a muchiilor unei piramide etc. 4. Fig. Moment de intensitate maximă a unei activități. ◊ Ore de vârf = a) (în legătură cu mijloace de transport, magazine sau alte unități de servire a populației) ore de afluență maximă, de mare aglomerație și de solicitare intensă; b) (în legătură cu sursele de apă, de energie electrică, de gaze) ore în care consumul este foarte intens. Vârf de consum = cantitate maximă de energie electrică necesară abonaților unei rețele electrice la anumite ore din zi sau în anumite perioade ale anului. – Din sl. vrŭhŭ. DOOM
vârf s. n., pl. vấrfuri
vîrfușoare
VÂRFȘÓR s. f. v. vârfușor. DOOM
vârfușór s. n., pl. vârfușoáre
vîrfușoarele
VÂRFȘÓR s. f. v. vârfușor. DOOM
vârfușór s. n., pl. vârfușoáre
vîrfușoarelor
VÂRFȘÓR s. f. v. vârfușor. DOOM
vârfușór s. n., pl. vârfușoáre
vîrfușor
VÂRFȘÓR s. f. v. vârfușor. DOOM
vârfușór s. n., pl. vârfușoáre
vîrfușorul
VÂRFȘÓR s. f. v. vârfușor. DOOM
vârfușór s. n., pl. vârfușoáre
vîrfușorului
VÂRFȘÓR s. f. v. vârfușor. DOOM
vârfușór s. n., pl. vârfușoáre
vîrfuț
VÂRFÚȚ s. n. (Rar) Vârfuleț. [Var.: vârvúț s. n.] – Vârf + suf. -uf. DOOM
vârfúț (rar) s. n.
vîrfuțul
VÂRFÚȚ s. n. (Rar) Vârfuleț. [Var.: vârvúț s. n.] – Vârf + suf. -uf. DOOM
vârfúț (rar) s. n.
vîrfuțului
VÂRFÚȚ s. n. (Rar) Vârfuleț. [Var.: vârvúț s. n.] – Vârf + suf. -uf. DOOM
vârfúț (rar) s. n.
vîrfuțuri
VÂRFÚȚ s. n. (Rar) Vârfuleț. [Var.: vârvúț s. n.] – Vârf + suf. -uf. DOOM
vârfúț (rar) s. n.
vîrfuțurile
VÂRFÚȚ s. n. (Rar) Vârfuleț. [Var.: vârvúț s. n.] – Vârf + suf. -uf. DOOM
vârfúț (rar) s. n.
vîrfuțurilor
VÂRFÚȚ s. n. (Rar) Vârfuleț. [Var.: vârvúț s. n.] – Vârf + suf. -uf. DOOM
vârfúț (rar) s. n.
vîri
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrlav
VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din sb. vrljav. DOOM
vârláv (reg.) adj. m., pl. vârlávi; f. vârlávă, pl. vârláve
vîrlava
VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din sb. vrljav. DOOM
vârláv (reg.) adj. m., pl. vârlávi; f. vârlávă, pl. vârláve
vîrlave
VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din sb. vrljav. DOOM
vârláv (reg.) adj. m., pl. vârlávi; f. vârlávă, pl. vârláve
vîrlavei
VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din sb. vrljav. DOOM
vârláv (reg.) adj. m., pl. vârlávi; f. vârlávă, pl. vârláve
vîrlavele
VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din sb. vrljav. DOOM
vârláv (reg.) adj. m., pl. vârlávi; f. vârlávă, pl. vârláve
vîrlavelor
VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din sb. vrljav. DOOM
vârláv (reg.) adj. m., pl. vârlávi; f. vârlávă, pl. vârláve
vîrlavi
VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din sb. vrljav. DOOM
vârláv (reg.) adj. m., pl. vârlávi; f. vârlávă, pl. vârláve
vîrlavii
VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din sb. vrljav. DOOM
vârláv (reg.) adj. m., pl. vârlávi; f. vârlávă, pl. vârláve
vîrlavilor
VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din sb. vrljav. DOOM
vârláv (reg.) adj. m., pl. vârlávi; f. vârlávă, pl. vârláve
vîrlavul
VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din sb. vrljav. DOOM
vârláv (reg.) adj. m., pl. vârlávi; f. vârlávă, pl. vârláve
vîrlavului
VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din sb. vrljav. DOOM
vârláv (reg.) adj. m., pl. vârlávi; f. vârlávă, pl. vârláve
vîrsta
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrsta
VẤRSTĂ2, vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s. f.] – Din sb. vrsta. DOOM
vrấstă v. vấrstă2
vîrsta
VẤRSTĂ1, vârste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = Evul Mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta. DOOM
vấrstă1 (etate) s. f., g.-d. art. vấrstei; pl. vấrste
vîrstai
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstam
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstare
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstară
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstarăm
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstarăți
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstase
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstasem
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstaseră
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstaserăm
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstaserăți
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstaseși
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstaseți
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstat
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstat
VÎRSTÁT, -Ă adj. v. învîrstat. DOOM
vârstát / vrâstát (reg.) adj. m., pl. vârstáți / vrâstáți; f. vârstátă / vrâstátă, pl. vârstáte / vrâstáte
vîrstata
VÎRSTÁT, -Ă adj. v. învîrstat. DOOM
vârstát / vrâstát (reg.) adj. m., pl. vârstáți / vrâstáți; f. vârstátă / vrâstátă, pl. vârstáte / vrâstáte
vîrstate
VÎRSTÁT, -Ă adj. v. învîrstat. DOOM
vârstát / vrâstát (reg.) adj. m., pl. vârstáți / vrâstáți; f. vârstátă / vrâstátă, pl. vârstáte / vrâstáte
vîrstatei
VÎRSTÁT, -Ă adj. v. învîrstat. DOOM
vârstát / vrâstát (reg.) adj. m., pl. vârstáți / vrâstáți; f. vârstátă / vrâstátă, pl. vârstáte / vrâstáte
vîrstatele
VÎRSTÁT, -Ă adj. v. învîrstat. DOOM
vârstát / vrâstát (reg.) adj. m., pl. vârstáți / vrâstáți; f. vârstátă / vrâstátă, pl. vârstáte / vrâstáte
vîrstatelor
VÎRSTÁT, -Ă adj. v. învîrstat. DOOM
vârstát / vrâstát (reg.) adj. m., pl. vârstáți / vrâstáți; f. vârstátă / vrâstátă, pl. vârstáte / vrâstáte
vîrstatul
VÎRSTÁT, -Ă adj. v. învîrstat. DOOM
vârstát / vrâstát (reg.) adj. m., pl. vârstáți / vrâstáți; f. vârstátă / vrâstátă, pl. vârstáte / vrâstáte
vîrstatului
VÎRSTÁT, -Ă adj. v. învîrstat. DOOM
vârstát / vrâstát (reg.) adj. m., pl. vârstáți / vrâstáți; f. vârstátă / vrâstátă, pl. vârstáte / vrâstáte
vîrstau
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstași
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstați
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstați
VÎRSTÁT, -Ă adj. v. învîrstat. DOOM
vârstát / vrâstát (reg.) adj. m., pl. vârstáți / vrâstáți; f. vârstátă / vrâstátă, pl. vârstáte / vrâstáte
vîrstații
VÎRSTÁT, -Ă adj. v. învîrstat. DOOM
vârstát / vrâstát (reg.) adj. m., pl. vârstáți / vrâstáți; f. vârstátă / vrâstátă, pl. vârstáte / vrâstáte
vîrstaților
VÎRSTÁT, -Ă adj. v. învîrstat. DOOM
vârstát / vrâstát (reg.) adj. m., pl. vârstáți / vrâstáți; f. vârstátă / vrâstátă, pl. vârstáte / vrâstáte
vîrste
VẤRSTĂ2, vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s. f.] – Din sb. vrsta. DOOM
vrấstă v. vấrstă2
vîrste
VẤRSTĂ1, vârste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = Evul Mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta. DOOM
vấrstă1 (etate) s. f., g.-d. art. vấrstei; pl. vấrste
vîrstean
VÂRSTEÁN, vârsteni, s. m. (Rar) Persoană considerată în raport cu altă persoană de aceeași vârstă1 cu ea. – Vârstă1 + suf. -ean. DOOM
vârsteán (rar) s. m., pl. vârsténi
vîrsteanul
VÂRSTEÁN, vârsteni, s. m. (Rar) Persoană considerată în raport cu altă persoană de aceeași vârstă1 cu ea. – Vârstă1 + suf. -ean. DOOM
vârsteán (rar) s. m., pl. vârsténi
vîrsteanului
VÂRSTEÁN, vârsteni, s. m. (Rar) Persoană considerată în raport cu altă persoană de aceeași vârstă1 cu ea. – Vârstă1 + suf. -ean. DOOM
vârsteán (rar) s. m., pl. vârsténi
vîrstează
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstei
VẤRSTĂ2, vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s. f.] – Din sb. vrsta. DOOM
vrấstă v. vấrstă2
vîrstei
VẤRSTĂ1, vârste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = Evul Mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta. DOOM
vấrstă1 (etate) s. f., g.-d. art. vấrstei; pl. vấrste
vîrstele
VẤRSTĂ2, vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s. f.] – Din sb. vrsta. DOOM
vrấstă v. vấrstă2
vîrstele
VẤRSTĂ1, vârste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = Evul Mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta. DOOM
vấrstă1 (etate) s. f., g.-d. art. vấrstei; pl. vấrste
vîrstelor
VẤRSTĂ2, vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s. f.] – Din sb. vrsta. DOOM
vrấstă v. vấrstă2
vîrstelor
VẤRSTĂ1, vârste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = Evul Mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta. DOOM
vấrstă1 (etate) s. f., g.-d. art. vấrstei; pl. vấrste
vîrsteni
VÂRSTEÁN, vârsteni, s. m. (Rar) Persoană considerată în raport cu altă persoană de aceeași vârstă1 cu ea. – Vârstă1 + suf. -ean. DOOM
vârsteán (rar) s. m., pl. vârsténi
vîrstenii
VÂRSTEÁN, vârsteni, s. m. (Rar) Persoană considerată în raport cu altă persoană de aceeași vârstă1 cu ea. – Vârstă1 + suf. -ean. DOOM
vârsteán (rar) s. m., pl. vârsténi
vîrstenilor
VÂRSTEÁN, vârsteni, s. m. (Rar) Persoană considerată în raport cu altă persoană de aceeași vârstă1 cu ea. – Vârstă1 + suf. -ean. DOOM
vârsteán (rar) s. m., pl. vârsténi
vîrstez
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrsteze
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstezi
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrstnic
VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic. DOOM
vấrstnic (vârst-nic) adj. m, pl. vấrstnici; f. vấrstnică, pl. vấrstnice
vîrstnica
VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic. DOOM
vấrstnic (vârst-nic) adj. m, pl. vấrstnici; f. vấrstnică, pl. vấrstnice
vîrstnice
VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic. DOOM
vấrstnic (vârst-nic) adj. m, pl. vấrstnici; f. vấrstnică, pl. vấrstnice
vîrstnicei
VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic. DOOM
vấrstnic (vârst-nic) adj. m, pl. vấrstnici; f. vấrstnică, pl. vấrstnice
vîrstnicele
VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic. DOOM
vấrstnic (vârst-nic) adj. m, pl. vấrstnici; f. vấrstnică, pl. vấrstnice
vîrstnicelor
VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic. DOOM
vấrstnic (vârst-nic) adj. m, pl. vấrstnici; f. vấrstnică, pl. vấrstnice
vîrstnici
VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic. DOOM
vấrstnic (vârst-nic) adj. m, pl. vấrstnici; f. vấrstnică, pl. vấrstnice
vîrstnicia
VÂRSTNICÍE s. f. (Rar) Vârstă1 de adult. – Vârstnic + suf. -ie. DOOM
vârstnicíe (rar) (vârst-ni-) s. f., art. vârstnicía, g.-d. vârstnicíi, art. vârstnicíei
vîrstnicie
VÂRSTNICÍE s. f. (Rar) Vârstă1 de adult. – Vârstnic + suf. -ie. DOOM
vârstnicíe (rar) (vârst-ni-) s. f., art. vârstnicía, g.-d. vârstnicíi, art. vârstnicíei
vîrstniciei
VÂRSTNICÍE s. f. (Rar) Vârstă1 de adult. – Vârstnic + suf. -ie. DOOM
vârstnicíe (rar) (vârst-ni-) s. f., art. vârstnicía, g.-d. vârstnicíi, art. vârstnicíei
vîrstnicii
VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic. DOOM
vấrstnic (vârst-nic) adj. m, pl. vấrstnici; f. vấrstnică, pl. vấrstnice
vîrstnicii
VÂRSTNICÍE s. f. (Rar) Vârstă1 de adult. – Vârstnic + suf. -ie. DOOM
vârstnicíe (rar) (vârst-ni-) s. f., art. vârstnicía, g.-d. vârstnicíi, art. vârstnicíei
vîrstnicilor
VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic. DOOM
vấrstnic (vârst-nic) adj. m, pl. vấrstnici; f. vấrstnică, pl. vấrstnice
vîrstnicul
VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic. DOOM
vấrstnic (vârst-nic) adj. m, pl. vấrstnici; f. vấrstnică, pl. vấrstnice
vîrstnicului
VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic. DOOM
vấrstnic (vârst-nic) adj. m, pl. vấrstnici; f. vấrstnică, pl. vấrstnice
vîrstînd
VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.
vîrtecuș
VÂRTICÚȘ, vârticușuri, s. n. (Rar) Vârtej (I 1). [Var.: vârtecúș s. n.] – Din [în]vârtecuș. DOOM
vârticúș (rar) s. n., pl. vârticúșuri
vîrtecușul
VÂRTICÚȘ, vârticușuri, s. n. (Rar) Vârtej (I 1). [Var.: vârtecúș s. n.] – Din [în]vârtecuș. DOOM
vârticúș (rar) s. n., pl. vârticúșuri
vîrtecușului
VÂRTICÚȘ, vârticușuri, s. n. (Rar) Vârtej (I 1). [Var.: vârtecúș s. n.] – Din [în]vârtecuș. DOOM
vârticúș (rar) s. n., pl. vârticúșuri
vîrtecușuri
VÂRTICÚȘ, vârticușuri, s. n. (Rar) Vârtej (I 1). [Var.: vârtecúș s. n.] – Din [în]vârtecuș. DOOM
vârticúș (rar) s. n., pl. vârticúșuri
vîrtecușurile
VÂRTICÚȘ, vârticușuri, s. n. (Rar) Vârtej (I 1). [Var.: vârtecúș s. n.] – Din [în]vârtecuș. DOOM
vârticúș (rar) s. n., pl. vârticúșuri
vîrtecușurilor
VÂRTICÚȘ, vârticușuri, s. n. (Rar) Vârtej (I 1). [Var.: vârtecúș s. n.] – Din [în]vârtecuș. DOOM
vârticúș (rar) s. n., pl. vârticúșuri
vîrtej
VÂRTÉJ, vârtejuri, s. n. I. 1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta, datorită unui obstacol ivit în cale, are o mișcare de rotație; turbion, bulboană, vâltoare, vârticuș. ♦ Rotire a apei (sau a spumei) sub formă de cercuri repetate, în locul unde se cufundă cineva sau ceva. ♦ (Fiz.) Mișcare a unui fluid, în cursul căreia particulele componente au o deplasare complexă de translație și de rotație. 2. Vânt puternic, vijelios, care se învârte cu viteză pe loc, ridicând în aer obiecte ușoare (praf, hârtii, frunze uscate etc.) ♦ Sul, coloană, trâmbă (de praf, de fum, de zăpadă etc.). ♦ Compus: Vârtejul-pământului = a) plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu flori galbene (Medicago orbicularis); b) mică plantă erbacee, cu câte trei frunze la un nod, cu flori roșii dispuse în vârful tulpinii, care crește prin locuri stâncoase din regiunea alpină (Pedicularis verticillata). 3. Mișcare (amețitoare) în cerc. ♦ Fig. Vălmășag care târăște pe cineva ca o vâltoare; amețeală, buimăceală, zăpăceală. 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile. II. Nume dat unor unelte care, atunci când funcționează, descriu o mișcare circulară: a) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată, și care se învârte cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apă din puț, pământ din gropi etc.; b) (reg.) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata; c) încuietoare la ușă sau la poartă, compusă dintr-o bucată de lemn care se învârte în jurul unui cui; d) unealtă din lemn folosită pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strâns (la masa dulgherului); e) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie, ciubere etc. – Din bg. vărtež. DOOM
vârtéj s. n., pl. vârtéjuri
vîrtejea
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejeai
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejeam
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejească
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejeau
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejeați
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejesc
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejește
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejești
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrteji
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejii
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejim
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejind
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejire
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejiră
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejirăm
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejirăți
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejise
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejisem
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejiseră
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejiserăm
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejiserăți
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejiseși
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejiseți
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejit
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejitoare
VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor. DOOM
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre
vîrtejitoarea
VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor. DOOM
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre
vîrtejitoarei
VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor. DOOM
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre
vîrtejitoarele
VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor. DOOM
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre
vîrtejitoarelor
VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor. DOOM
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre
vîrtejitor
VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor. DOOM
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre
vîrtejitori
VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor. DOOM
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre
vîrtejitorii
VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor. DOOM
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre
vîrtejitorilor
VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor. DOOM
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre
vîrtejitorul
VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor. DOOM
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre
vîrtejitorului
VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor. DOOM
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre
vîrtejiși
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejiți
VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej. DOOM
vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă
vîrtejui
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuia
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiai
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiam
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiască
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiau
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiați
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiesc
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiește
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiești
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuii
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuim
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuind
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuire
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuire
VÂRTEJUÍRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui. DOOM
vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri
vîrtejuirea
VÂRTEJUÍRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui. DOOM
vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri
vîrtejuiri
VÂRTEJUÍRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui. DOOM
vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri
vîrtejuirii
VÂRTEJUÍRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui. DOOM
vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri
vîrtejuirile
VÂRTEJUÍRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui. DOOM
vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri
vîrtejuirilor
VÂRTEJUÍRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui. DOOM
vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri
vîrtejuiră
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuirăm
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuirăți
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuise
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuisem
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiseră
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiserăm
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiserăți
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiseși
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiseți
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuit
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiși
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejuiți
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. DOOM
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă
vîrtejul
VÂRTÉJ, vârtejuri, s. n. I. 1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta, datorită unui obstacol ivit în cale, are o mișcare de rotație; turbion, bulboană, vâltoare, vârticuș. ♦ Rotire a apei (sau a spumei) sub formă de cercuri repetate, în locul unde se cufundă cineva sau ceva. ♦ (Fiz.) Mișcare a unui fluid, în cursul căreia particulele componente au o deplasare complexă de translație și de rotație. 2. Vânt puternic, vijelios, care se învârte cu viteză pe loc, ridicând în aer obiecte ușoare (praf, hârtii, frunze uscate etc.) ♦ Sul, coloană, trâmbă (de praf, de fum, de zăpadă etc.). ♦ Compus: Vârtejul-pământului = a) plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu flori galbene (Medicago orbicularis); b) mică plantă erbacee, cu câte trei frunze la un nod, cu flori roșii dispuse în vârful tulpinii, care crește prin locuri stâncoase din regiunea alpină (Pedicularis verticillata). 3. Mișcare (amețitoare) în cerc. ♦ Fig. Vălmășag care târăște pe cineva ca o vâltoare; amețeală, buimăceală, zăpăceală. 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile. II. Nume dat unor unelte care, atunci când funcționează, descriu o mișcare circulară: a) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată, și care se învârte cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apă din puț, pământ din gropi etc.; b) (reg.) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata; c) încuietoare la ușă sau la poartă, compusă dintr-o bucată de lemn care se învârte în jurul unui cui; d) unealtă din lemn folosită pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strâns (la masa dulgherului); e) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie, ciubere etc. – Din bg. vărtež. DOOM
vârtéj s. n., pl. vârtéjuri
vîrtejului
VÂRTÉJ, vârtejuri, s. n. I. 1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta, datorită unui obstacol ivit în cale, are o mișcare de rotație; turbion, bulboană, vâltoare, vârticuș. ♦ Rotire a apei (sau a spumei) sub formă de cercuri repetate, în locul unde se cufundă cineva sau ceva. ♦ (Fiz.) Mișcare a unui fluid, în cursul căreia particulele componente au o deplasare complexă de translație și de rotație. 2. Vânt puternic, vijelios, care se învârte cu viteză pe loc, ridicând în aer obiecte ușoare (praf, hârtii, frunze uscate etc.) ♦ Sul, coloană, trâmbă (de praf, de fum, de zăpadă etc.). ♦ Compus: Vârtejul-pământului = a) plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu flori galbene (Medicago orbicularis); b) mică plantă erbacee, cu câte trei frunze la un nod, cu flori roșii dispuse în vârful tulpinii, care crește prin locuri stâncoase din regiunea alpină (Pedicularis verticillata). 3. Mișcare (amețitoare) în cerc. ♦ Fig. Vălmășag care târăște pe cineva ca o vâltoare; amețeală, buimăceală, zăpăceală. 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile. II. Nume dat unor unelte care, atunci când funcționează, descriu o mișcare circulară: a) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată, și care se învârte cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apă din puț, pământ din gropi etc.; b) (reg.) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata; c) încuietoare la ușă sau la poartă, compusă dintr-o bucată de lemn care se învârte în jurul unui cui; d) unealtă din lemn folosită pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strâns (la masa dulgherului); e) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie, ciubere etc. – Din bg. vărtež. DOOM
vârtéj s. n., pl. vârtéjuri
vîrtejuri
VÂRTÉJ, vârtejuri, s. n. I. 1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta, datorită unui obstacol ivit în cale, are o mișcare de rotație; turbion, bulboană, vâltoare, vârticuș. ♦ Rotire a apei (sau a spumei) sub formă de cercuri repetate, în locul unde se cufundă cineva sau ceva. ♦ (Fiz.) Mișcare a unui fluid, în cursul căreia particulele componente au o deplasare complexă de translație și de rotație. 2. Vânt puternic, vijelios, care se învârte cu viteză pe loc, ridicând în aer obiecte ușoare (praf, hârtii, frunze uscate etc.) ♦ Sul, coloană, trâmbă (de praf, de fum, de zăpadă etc.). ♦ Compus: Vârtejul-pământului = a) plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu flori galbene (Medicago orbicularis); b) mică plantă erbacee, cu câte trei frunze la un nod, cu flori roșii dispuse în vârful tulpinii, care crește prin locuri stâncoase din regiunea alpină (Pedicularis verticillata). 3. Mișcare (amețitoare) în cerc. ♦ Fig. Vălmășag care târăște pe cineva ca o vâltoare; amețeală, buimăceală, zăpăceală. 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile. II. Nume dat unor unelte care, atunci când funcționează, descriu o mișcare circulară: a) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată, și care se învârte cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apă din puț, pământ din gropi etc.; b) (reg.) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata; c) încuietoare la ușă sau la poartă, compusă dintr-o bucată de lemn care se învârte în jurul unui cui; d) unealtă din lemn folosită pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strâns (la masa dulgherului); e) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie, ciubere etc. – Din bg. vărtež. DOOM
vârtéj s. n., pl. vârtéjuri
vîrtejurile
VÂRTÉJ, vârtejuri, s. n. I. 1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta, datorită unui obstacol ivit în cale, are o mișcare de rotație; turbion, bulboană, vâltoare, vârticuș. ♦ Rotire a apei (sau a spumei) sub formă de cercuri repetate, în locul unde se cufundă cineva sau ceva. ♦ (Fiz.) Mișcare a unui fluid, în cursul căreia particulele componente au o deplasare complexă de translație și de rotație. 2. Vânt puternic, vijelios, care se învârte cu viteză pe loc, ridicând în aer obiecte ușoare (praf, hârtii, frunze uscate etc.) ♦ Sul, coloană, trâmbă (de praf, de fum, de zăpadă etc.). ♦ Compus: Vârtejul-pământului = a) plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu flori galbene (Medicago orbicularis); b) mică plantă erbacee, cu câte trei frunze la un nod, cu flori roșii dispuse în vârful tulpinii, care crește prin locuri stâncoase din regiunea alpină (Pedicularis verticillata). 3. Mișcare (amețitoare) în cerc. ♦ Fig. Vălmășag care târăște pe cineva ca o vâltoare; amețeală, buimăceală, zăpăceală. 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile. II. Nume dat unor unelte care, atunci când funcționează, descriu o mișcare circulară: a) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată, și care se învârte cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apă din puț, pământ din gropi etc.; b) (reg.) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata; c) încuietoare la ușă sau la poartă, compusă dintr-o bucată de lemn care se învârte în jurul unui cui; d) unealtă din lemn folosită pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strâns (la masa dulgherului); e) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie, ciubere etc. – Din bg. vărtež. DOOM
vârtéj s. n., pl. vârtéjuri
vîrtejurilor
VÂRTÉJ, vârtejuri, s. n. I. 1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta, datorită unui obstacol ivit în cale, are o mișcare de rotație; turbion, bulboană, vâltoare, vârticuș. ♦ Rotire a apei (sau a spumei) sub formă de cercuri repetate, în locul unde se cufundă cineva sau ceva. ♦ (Fiz.) Mișcare a unui fluid, în cursul căreia particulele componente au o deplasare complexă de translație și de rotație. 2. Vânt puternic, vijelios, care se învârte cu viteză pe loc, ridicând în aer obiecte ușoare (praf, hârtii, frunze uscate etc.) ♦ Sul, coloană, trâmbă (de praf, de fum, de zăpadă etc.). ♦ Compus: Vârtejul-pământului = a) plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu flori galbene (Medicago orbicularis); b) mică plantă erbacee, cu câte trei frunze la un nod, cu flori roșii dispuse în vârful tulpinii, care crește prin locuri stâncoase din regiunea alpină (Pedicularis verticillata). 3. Mișcare (amețitoare) în cerc. ♦ Fig. Vălmășag care târăște pe cineva ca o vâltoare; amețeală, buimăceală, zăpăceală. 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile. II. Nume dat unor unelte care, atunci când funcționează, descriu o mișcare circulară: a) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată, și care se învârte cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apă din puț, pământ din gropi etc.; b) (reg.) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata; c) încuietoare la ușă sau la poartă, compusă dintr-o bucată de lemn care se învârte în jurul unui cui; d) unealtă din lemn folosită pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strâns (la masa dulgherului); e) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie, ciubere etc. – Din bg. vărtež. DOOM
vârtéj s. n., pl. vârtéjuri
vîrtelnic
VÂRTÉLNIC, -Ă, vârtelnici, -ce, adj. (Rar) Care se învârte ca o vârtelniță. ♦ (Neobișnuit) Cu vârtej uri, plin de vârtejuri. – Cf. vârtelniță. DOOM
vârtélnic (rar) adj. m., pl. vârtélnici; f. vârtélnică, pl. vârtélnice
vîrtelnica
VÂRTÉLNIC, -Ă, vârtelnici, -ce, adj. (Rar) Care se învârte ca o vârtelniță. ♦ (Neobișnuit) Cu vârtej uri, plin de vârtejuri. – Cf. vârtelniță. DOOM
vârtélnic (rar) adj. m., pl. vârtélnici; f. vârtélnică, pl. vârtélnice
vîrtelnice
VÂRTÉLNIC, -Ă, vârtelnici, -ce, adj. (Rar) Care se învârte ca o vârtelniță. ♦ (Neobișnuit) Cu vârtej uri, plin de vârtejuri. – Cf. vârtelniță. DOOM
vârtélnic (rar) adj. m., pl. vârtélnici; f. vârtélnică, pl. vârtélnice
vîrtelnicei
VÂRTÉLNIC, -Ă, vârtelnici, -ce, adj. (Rar) Care se învârte ca o vârtelniță. ♦ (Neobișnuit) Cu vârtej uri, plin de vârtejuri. – Cf. vârtelniță. DOOM
vârtélnic (rar) adj. m., pl. vârtélnici; f. vârtélnică, pl. vârtélnice
vîrtelnicele
VÂRTÉLNIC, -Ă, vârtelnici, -ce, adj. (Rar) Care se învârte ca o vârtelniță. ♦ (Neobișnuit) Cu vârtej uri, plin de vârtejuri. – Cf. vârtelniță. DOOM
vârtélnic (rar) adj. m., pl. vârtélnici; f. vârtélnică, pl. vârtélnice
vîrtelnicelor
VÂRTÉLNIC, -Ă, vârtelnici, -ce, adj. (Rar) Care se învârte ca o vârtelniță. ♦ (Neobișnuit) Cu vârtej uri, plin de vârtejuri. – Cf. vârtelniță. DOOM
vârtélnic (rar) adj. m., pl. vârtélnici; f. vârtélnică, pl. vârtélnice
vîrtelnici
VÂRTÉLNIC, -Ă, vârtelnici, -ce, adj. (Rar) Care se învârte ca o vârtelniță. ♦ (Neobișnuit) Cu vârtej uri, plin de vârtejuri. – Cf. vârtelniță. DOOM
vârtélnic (rar) adj. m., pl. vârtélnici; f. vârtélnică, pl. vârtélnice
vîrtelnicii
VÂRTÉLNIC, -Ă, vârtelnici, -ce, adj. (Rar) Care se învârte ca o vârtelniță. ♦ (Neobișnuit) Cu vârtej uri, plin de vârtejuri. – Cf. vârtelniță. DOOM
vârtélnic (rar) adj. m., pl. vârtélnici; f. vârtélnică, pl. vârtélnice
vîrtelnicilor
VÂRTÉLNIC, -Ă, vârtelnici, -ce, adj. (Rar) Care se învârte ca o vârtelniță. ♦ (Neobișnuit) Cu vârtej uri, plin de vârtejuri. – Cf. vârtelniță. DOOM
vârtélnic (rar) adj. m., pl. vârtélnici; f. vârtélnică, pl. vârtélnice
vîrtelnicul
VÂRTÉLNIC, -Ă, vârtelnici, -ce, adj. (Rar) Care se învârte ca o vârtelniță. ♦ (Neobișnuit) Cu vârtej uri, plin de vârtejuri. – Cf. vârtelniță. DOOM
vârtélnic (rar) adj. m., pl. vârtélnici; f. vârtélnică, pl. vârtélnice
vîrtelnicului
VÂRTÉLNIC, -Ă, vârtelnici, -ce, adj. (Rar) Care se învârte ca o vârtelniță. ♦ (Neobișnuit) Cu vârtej uri, plin de vârtejuri. – Cf. vârtelniță. DOOM
vârtélnic (rar) adj. m., pl. vârtélnici; f. vârtélnică, pl. vârtélnice
vîrtelnița
VÂRTÉLNIȚĂ, vârtelnițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se deapănă firele de cânepă, de lână, de bumbac; depănătoare. ♦ Mașină care servește la înfășurarea sau la desfășurarea sulurilor ori a sârmelor de metal laminat. Cf. bg. vărtelka. DOOM
vârtélniță s. f., g.-d. art. vârtélniței; pl. vârtélnițe
vîrtelnițe
VÂRTÉLNIȚĂ, vârtelnițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se deapănă firele de cânepă, de lână, de bumbac; depănătoare. ♦ Mașină care servește la înfășurarea sau la desfășurarea sulurilor ori a sârmelor de metal laminat. Cf. bg. vărtelka. DOOM
vârtélniță s. f., g.-d. art. vârtélniței; pl. vârtélnițe
vîrtelniței
VÂRTÉLNIȚĂ, vârtelnițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se deapănă firele de cânepă, de lână, de bumbac; depănătoare. ♦ Mașină care servește la înfășurarea sau la desfășurarea sulurilor ori a sârmelor de metal laminat. Cf. bg. vărtelka. DOOM
vârtélniță s. f., g.-d. art. vârtélniței; pl. vârtélnițe
vîrtelnițele
VÂRTÉLNIȚĂ, vârtelnițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se deapănă firele de cânepă, de lână, de bumbac; depănătoare. ♦ Mașină care servește la înfășurarea sau la desfășurarea sulurilor ori a sârmelor de metal laminat. Cf. bg. vărtelka. DOOM
vârtélniță s. f., g.-d. art. vârtélniței; pl. vârtélnițe
vîrtelnițelor
VÂRTÉLNIȚĂ, vârtelnițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se deapănă firele de cânepă, de lână, de bumbac; depănătoare. ♦ Mașină care servește la înfășurarea sau la desfășurarea sulurilor ori a sârmelor de metal laminat. Cf. bg. vărtelka. DOOM
vârtélniță s. f., g.-d. art. vârtélniței; pl. vârtélnițe
vîrtoasa
VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis). DOOM
vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. vârtoásă, pl. vârtoáse
vîrtoase
VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis). DOOM
vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. vârtoásă, pl. vârtoáse
vîrtoasei
VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis). DOOM
vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. vârtoásă, pl. vârtoáse
vîrtoasele
VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis). DOOM
vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. vârtoásă, pl. vârtoáse
vîrtoaselor
VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis). DOOM
vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. vârtoásă, pl. vârtoáse
vîrtojit
VÂRTOJÍT, -Ă, vârtojiți, -te, adj. (Reg.) Învârtoșat. – Din vârtos. DOOM
vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte
vîrtojita
VÂRTOJÍT, -Ă, vârtojiți, -te, adj. (Reg.) Învârtoșat. – Din vârtos. DOOM
vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte
vîrtojite
VÂRTOJÍT, -Ă, vârtojiți, -te, adj. (Reg.) Învârtoșat. – Din vârtos. DOOM
vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte
vîrtojitei
VÂRTOJÍT, -Ă, vârtojiți, -te, adj. (Reg.) Învârtoșat. – Din vârtos. DOOM
vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte
vîrtojitele
VÂRTOJÍT, -Ă, vârtojiți, -te, adj. (Reg.) Învârtoșat. – Din vârtos. DOOM
vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte
vîrtojitelor
VÂRTOJÍT, -Ă, vârtojiți, -te, adj. (Reg.) Învârtoșat. – Din vârtos. DOOM
vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte
vîrtojitul
VÂRTOJÍT, -Ă, vârtojiți, -te, adj. (Reg.) Învârtoșat. – Din vârtos. DOOM
vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte
vîrtojitului
VÂRTOJÍT, -Ă, vârtojiți, -te, adj. (Reg.) Învârtoșat. – Din vârtos. DOOM
vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte
vîrtojiți
VÂRTOJÍT, -Ă, vârtojiți, -te, adj. (Reg.) Învârtoșat. – Din vârtos. DOOM
vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte
vîrtojiții
VÂRTOJÍT, -Ă, vârtojiți, -te, adj. (Reg.) Învârtoșat. – Din vârtos. DOOM
vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte
vîrtojiților
VÂRTOJÍT, -Ă, vârtojiți, -te, adj. (Reg.) Învârtoșat. – Din vârtos. DOOM
vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte
vîrtos
VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis). DOOM
vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. vârtoásă, pl. vârtoáse
vîrtosul
VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis). DOOM
vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. vârtoásă, pl. vârtoáse
vîrtosului
VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis). DOOM
vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. vârtoásă, pl. vârtoáse
vîrtoși
VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis). DOOM
vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. vârtoásă, pl. vârtoáse
vîrtoșia
VÂRTOȘÍE s. f. Putere, vigoare, forță. – Vârtos + suf. -ie. DOOM
vârtoșíe s. f., art. vârtoșía, g.-d. vârtoșíi, art. vârtoșíei
vîrtoșie
VÂRTOȘÍE s. f. Putere, vigoare, forță. – Vârtos + suf. -ie. DOOM
vârtoșíe s. f., art. vârtoșía, g.-d. vârtoșíi, art. vârtoșíei
vîrtoșiei
VÂRTOȘÍE s. f. Putere, vigoare, forță. – Vârtos + suf. -ie. DOOM
vârtoșíe s. f., art. vârtoșía, g.-d. vârtoșíi, art. vârtoșíei
vîrtoșii
VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis). DOOM
vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. vârtoásă, pl. vârtoáse
vîrtoșii
VÂRTOȘÍE s. f. Putere, vigoare, forță. – Vârtos + suf. -ie. DOOM
vârtoșíe s. f., art. vârtoșía, g.-d. vârtoșíi, art. vârtoșíei
vîrtoșiile
VÂRTOȘÍE s. f. Putere, vigoare, forță. – Vârtos + suf. -ie. DOOM
vârtoșíe s. f., art. vârtoșía, g.-d. vârtoșíi, art. vârtoșíei
vîrtoșiilor
VÂRTOȘÍE s. f. Putere, vigoare, forță. – Vârtos + suf. -ie. DOOM
vârtoșíe s. f., art. vârtoșía, g.-d. vârtoșíi, art. vârtoșíei
vîrtoșilor
VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis). DOOM
vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. vârtoásă, pl. vârtoáse
vîrtute
VÂRTÚTE, vârtuți, s. f. (Înv.) 1. Putere, tărie, vigoare. ◊ Expr. Om în vârtute = om în putere. A fi tare de vârtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. Bărbăție, curaj, vrednicie (războinică). 3. Proprietate, însușire, calitate. – Lat. virtus, -utis. DOOM
vârtúte (vigoare, curaj) (înv.) s. f., g.-d. art. vârtúții; pl. vârtúți
vîrtutea
VÂRTÚTE, vârtuți, s. f. (Înv.) 1. Putere, tărie, vigoare. ◊ Expr. Om în vârtute = om în putere. A fi tare de vârtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. Bărbăție, curaj, vrednicie (războinică). 3. Proprietate, însușire, calitate. – Lat. virtus, -utis. DOOM
vârtúte (vigoare, curaj) (înv.) s. f., g.-d. art. vârtúții; pl. vârtúți
vîrtuți
VÂRTÚTE, vârtuți, s. f. (Înv.) 1. Putere, tărie, vigoare. ◊ Expr. Om în vârtute = om în putere. A fi tare de vârtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. Bărbăție, curaj, vrednicie (războinică). 3. Proprietate, însușire, calitate. – Lat. virtus, -utis. DOOM
vârtúte (vigoare, curaj) (înv.) s. f., g.-d. art. vârtúții; pl. vârtúți
vîrtuții
VÂRTÚTE, vârtuți, s. f. (Înv.) 1. Putere, tărie, vigoare. ◊ Expr. Om în vârtute = om în putere. A fi tare de vârtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. Bărbăție, curaj, vrednicie (războinică). 3. Proprietate, însușire, calitate. – Lat. virtus, -utis. DOOM
vârtúte (vigoare, curaj) (înv.) s. f., g.-d. art. vârtúții; pl. vârtúți
vîrtuțile
VÂRTÚTE, vârtuți, s. f. (Înv.) 1. Putere, tărie, vigoare. ◊ Expr. Om în vârtute = om în putere. A fi tare de vârtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. Bărbăție, curaj, vrednicie (războinică). 3. Proprietate, însușire, calitate. – Lat. virtus, -utis. DOOM
vârtúte (vigoare, curaj) (înv.) s. f., g.-d. art. vârtúții; pl. vârtúți
vîrtuților
VÂRTÚTE, vârtuți, s. f. (Înv.) 1. Putere, tărie, vigoare. ◊ Expr. Om în vârtute = om în putere. A fi tare de vârtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. Bărbăție, curaj, vrednicie (războinică). 3. Proprietate, însușire, calitate. – Lat. virtus, -utis. DOOM
vârtúte (vigoare, curaj) (înv.) s. f., g.-d. art. vârtúții; pl. vârtúți
vîrîi
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîm
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrînd
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîre
VÂRẤRE, vârâri, s. f. Acțiunea de a (se) vârî și rezultatul ei. – V. vârî. DOOM
vârấre s. f., g.-d. art. vârấrii; pl. vârấri
vîrîre
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîrea
VÂRẤRE, vârâri, s. f. Acțiunea de a (se) vârî și rezultatul ei. – V. vârî. DOOM
vârấre s. f., g.-d. art. vârấrii; pl. vârấri
vîrîri
VÂRẤRE, vârâri, s. f. Acțiunea de a (se) vârî și rezultatul ei. – V. vârî. DOOM
vârấre s. f., g.-d. art. vârấrii; pl. vârấri
vîrîrii
VÂRẤRE, vârâri, s. f. Acțiunea de a (se) vârî și rezultatul ei. – V. vârî. DOOM
vârấre s. f., g.-d. art. vârấrii; pl. vârấri
vîrîrile
VÂRẤRE, vârâri, s. f. Acțiunea de a (se) vârî și rezultatul ei. – V. vârî. DOOM
vârấre s. f., g.-d. art. vârấrii; pl. vârấri
vîrîrilor
VÂRẤRE, vârâri, s. f. Acțiunea de a (se) vârî și rezultatul ei. – V. vârî. DOOM
vârấre s. f., g.-d. art. vârấrii; pl. vârấri
vîrîră
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîrăm
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîrăți
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîse
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîsem
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîseră
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîserăm
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîserăți
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîseși
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîseți
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrît
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîși
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrîți
VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. DOOM
vârî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 vấră, 1 pl. vârấm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vârî́ 3 pl. vârấră; conj. prez. 3 să vấre; ger. vârấnd; part. vârất
vîrșa
VẤRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [Pl. și: vârși] – Din sb. vrša. DOOM
vấrșă s. f., art. vấrșa, g.-d. art. vấrșei; pl. vấrșe
vîrșar
VÂRȘÁR, vârșari, s. m. Pescar care pescuiește cu vârșa. – Vârșă + suf. -ar. DOOM
vârșár s. m., pl. vârșári
vîrșari
VÂRȘÁR, vârșari, s. m. Pescar care pescuiește cu vârșa. – Vârșă + suf. -ar. DOOM
vârșár s. m., pl. vârșári
vîrșarii
VÂRȘÁR, vârșari, s. m. Pescar care pescuiește cu vârșa. – Vârșă + suf. -ar. DOOM
vârșár s. m., pl. vârșári
vîrșarilor
VÂRȘÁR, vârșari, s. m. Pescar care pescuiește cu vârșa. – Vârșă + suf. -ar. DOOM
vârșár s. m., pl. vârșári
vîrșarul
VÂRȘÁR, vârșari, s. m. Pescar care pescuiește cu vârșa. – Vârșă + suf. -ar. DOOM
vârșár s. m., pl. vârșári
vîrșarului
VÂRȘÁR, vârșari, s. m. Pescar care pescuiește cu vârșa. – Vârșă + suf. -ar. DOOM
vârșár s. m., pl. vârșári
vîrșe
VẤRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [Pl. și: vârși] – Din sb. vrša. DOOM
vấrșă s. f., art. vấrșa, g.-d. art. vấrșei; pl. vấrșe
vîrșei
VẤRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [Pl. și: vârși] – Din sb. vrša. DOOM
vấrșă s. f., art. vấrșa, g.-d. art. vấrșei; pl. vấrșe
vîrșele
VẤRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [Pl. și: vârși] – Din sb. vrša. DOOM
vấrșă s. f., art. vấrșa, g.-d. art. vấrșei; pl. vấrșe
vîrșelor
VẤRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [Pl. și: vârși] – Din sb. vrša. DOOM
vấrșă s. f., art. vấrșa, g.-d. art. vấrșei; pl. vấrșe
vîrști
VÂRȘTI interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de un animal când țâșnește dintr-un loc. – Onomatopee. DOOM
vârști interj.
vîsc
VÂSC s. m. Plantă semiparazită care crește pe ramurile unor copaci, cu frunzele pieloase, totdeauna verzi, cu tulpina ramificată și cu fructul în forma unor bobițe albe sau gălbui, folosită ca plantă medicinală (Viscum album). ◊ Compus: vâsc-de-stejar = mărgăritar. – Lat. viscum. DOOM
vâsc s. m.
vîscoasa
VÂSCÓS, -OÁSĂ, vâscoși, -oase, adj. Care prezintă vâscozitate; cleios, lipicios. – Lat. viscosus. DOOM
vâscós adj. m., pl. vâscóși; f. vâscoásă, pl. vâscoáse
vîscoase
VÂSCÓS, -OÁSĂ, vâscoși, -oase, adj. Care prezintă vâscozitate; cleios, lipicios. – Lat. viscosus. DOOM
vâscós adj. m., pl. vâscóși; f. vâscoásă, pl. vâscoáse
vîscoasei
VÂSCÓS, -OÁSĂ, vâscoși, -oase, adj. Care prezintă vâscozitate; cleios, lipicios. – Lat. viscosus. DOOM
vâscós adj. m., pl. vâscóși; f. vâscoásă, pl. vâscoáse
vîscoasele
VÂSCÓS, -OÁSĂ, vâscoși, -oase, adj. Care prezintă vâscozitate; cleios, lipicios. – Lat. viscosus. DOOM
vâscós adj. m., pl. vâscóși; f. vâscoásă, pl. vâscoáse
vîscoaselor
VÂSCÓS, -OÁSĂ, vâscoși, -oase, adj. Care prezintă vâscozitate; cleios, lipicios. – Lat. viscosus. DOOM
vâscós adj. m., pl. vâscóși; f. vâscoásă, pl. vâscoáse
vîscos
VÂSCÓS, -OÁSĂ, vâscoși, -oase, adj. Care prezintă vâscozitate; cleios, lipicios. – Lat. viscosus. DOOM
vâscós adj. m., pl. vâscóși; f. vâscoásă, pl. vâscoáse
vîscosul
VÂSCÓS, -OÁSĂ, vâscoși, -oase, adj. Care prezintă vâscozitate; cleios, lipicios. – Lat. viscosus. DOOM
vâscós adj. m., pl. vâscóși; f. vâscoásă, pl. vâscoáse
vîscosului
VÂSCÓS, -OÁSĂ, vâscoși, -oase, adj. Care prezintă vâscozitate; cleios, lipicios. – Lat. viscosus. DOOM
vâscós adj. m., pl. vâscóși; f. vâscoásă, pl. vâscoáse
vîscoși
VÂSCÓS, -OÁSĂ, vâscoși, -oase, adj. Care prezintă vâscozitate; cleios, lipicios. – Lat. viscosus. DOOM
vâscós adj. m., pl. vâscóși; f. vâscoásă, pl. vâscoáse
vîscoșii
VÂSCÓS, -OÁSĂ, vâscoși, -oase, adj. Care prezintă vâscozitate; cleios, lipicios. – Lat. viscosus. DOOM
vâscós adj. m., pl. vâscóși; f. vâscoásă, pl. vâscoáse
vîscoșilor
VÂSCÓS, -OÁSĂ, vâscoși, -oase, adj. Care prezintă vâscozitate; cleios, lipicios. – Lat. viscosus. DOOM
vâscós adj. m., pl. vâscóși; f. vâscoásă, pl. vâscoáse
vîscul
VÂSC s. m. Plantă semiparazită care crește pe ramurile unor copaci, cu frunzele pieloase, totdeauna verzi, cu tulpina ramificată și cu fructul în forma unor bobițe albe sau gălbui, folosită ca plantă medicinală (Viscum album). ◊ Compus: vâsc-de-stejar = mărgăritar. – Lat. viscum. DOOM
vâsc s. m.
vîscului
VÂSC s. m. Plantă semiparazită care crește pe ramurile unor copaci, cu frunzele pieloase, totdeauna verzi, cu tulpina ramificată și cu fructul în forma unor bobițe albe sau gălbui, folosită ca plantă medicinală (Viscum album). ◊ Compus: vâsc-de-stejar = mărgăritar. – Lat. viscum. DOOM
vâsc s. m.
vîsla
VẤSLĂ2, vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță-de-vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo. DOOM
vấslă s. f., g.-d. art. vấslei; pl. vấsle
vîslaș
VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș. DOOM
vâsláș s. m., pl. vâsláși
vîslași
VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș. DOOM
vâsláș s. m., pl. vâsláși
vîslașii
VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș. DOOM
vâsláș s. m., pl. vâsláși
vîslașilor
VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș. DOOM
vâsláș s. m., pl. vâsláși
vîslașul
VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș. DOOM
vâsláș s. m., pl. vâsláși
vîslașului
VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș. DOOM
vâsláș s. m., pl. vâsláși
vîsle
VẤSLĂ2, vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță-de-vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo. DOOM
vấslă s. f., g.-d. art. vấslei; pl. vấsle
vîslea
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîsleai
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîsleam
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslească
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîsleau
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîsleați
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslei
VẤSLĂ2, vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță-de-vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo. DOOM
vấslă s. f., g.-d. art. vấslei; pl. vấsle
vîslele
VẤSLĂ2, vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță-de-vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo. DOOM
vấslă s. f., g.-d. art. vấslei; pl. vấsle
vîslelor
VẤSLĂ2, vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță-de-vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo. DOOM
vấslă s. f., g.-d. art. vấslei; pl. vấsle
vîslesc
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslește
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslești
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîsli
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslii
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslim
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslind
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslire
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslire
VÂSLÍRE, vâsliri, s. f. Acțiunea de a vâsli și rezultatul ei; lopătare, vâslit. – V. vâsli. DOOM
vâslíre s. f., g.-d. art. vâslírii; pl vâslíri
vîslirea
VÂSLÍRE, vâsliri, s. f. Acțiunea de a vâsli și rezultatul ei; lopătare, vâslit. – V. vâsli. DOOM
vâslíre s. f., g.-d. art. vâslírii; pl vâslíri
vîsliri
VÂSLÍRE, vâsliri, s. f. Acțiunea de a vâsli și rezultatul ei; lopătare, vâslit. – V. vâsli. DOOM
vâslíre s. f., g.-d. art. vâslírii; pl vâslíri
vîslirii
VÂSLÍRE, vâsliri, s. f. Acțiunea de a vâsli și rezultatul ei; lopătare, vâslit. – V. vâsli. DOOM
vâslíre s. f., g.-d. art. vâslírii; pl vâslíri
vîslirile
VÂSLÍRE, vâsliri, s. f. Acțiunea de a vâsli și rezultatul ei; lopătare, vâslit. – V. vâsli. DOOM
vâslíre s. f., g.-d. art. vâslírii; pl vâslíri
vîslirilor
VÂSLÍRE, vâsliri, s. f. Acțiunea de a vâsli și rezultatul ei; lopătare, vâslit. – V. vâsli. DOOM
vâslíre s. f., g.-d. art. vâslírii; pl vâslíri
vîsliră
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslirăm
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslirăți
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslise
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslisem
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîsliseră
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîsliserăm
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîsliserăți
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîsliseși
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîsliseți
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslit
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslit
VÂSLÍT, vâslituri, s. n. Vâslire. – V. vâsli. DOOM
vâslít s. n., pl. vâslíturi
vîslitor
VÂSLITÓR, vâslitori, s. m. (Rar) Vâslaș. – Vâsli + suf. -tor. DOOM
vâslitór (rar) s. m., pl. vâslitóri
vîslitori
VÂSLITÓR, vâslitori, s. m. (Rar) Vâslaș. – Vâsli + suf. -tor. DOOM
vâslitór (rar) s. m., pl. vâslitóri
vîslitorii
VÂSLITÓR, vâslitori, s. m. (Rar) Vâslaș. – Vâsli + suf. -tor. DOOM
vâslitór (rar) s. m., pl. vâslitóri
vîslitorilor
VÂSLITÓR, vâslitori, s. m. (Rar) Vâslaș. – Vâsli + suf. -tor. DOOM
vâslitór (rar) s. m., pl. vâslitóri
vîslitorul
VÂSLITÓR, vâslitori, s. m. (Rar) Vâslaș. – Vâsli + suf. -tor. DOOM
vâslitór (rar) s. m., pl. vâslitóri
vîslitorului
VÂSLITÓR, vâslitori, s. m. (Rar) Vâslaș. – Vâsli + suf. -tor. DOOM
vâslitór (rar) s. m., pl. vâslitóri
vîslitul
VÂSLÍT, vâslituri, s. n. Vâslire. – V. vâsli. DOOM
vâslít s. n., pl. vâslíturi
vîslitului
VÂSLÍT, vâslituri, s. n. Vâslire. – V. vâsli. DOOM
vâslít s. n., pl. vâslíturi
vîslituri
VÂSLÍT, vâslituri, s. n. Vâslire. – V. vâsli. DOOM
vâslít s. n., pl. vâslíturi
vîsliturile
VÂSLÍT, vâslituri, s. n. Vâslire. – V. vâsli. DOOM
vâslít s. n., pl. vâslíturi
vîsliturilor
VÂSLÍT, vâslituri, s. n. Vâslire. – V. vâsli. DOOM
vâslít s. n., pl. vâslíturi
vîsliși
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîslișoara
VÂSLIȘOÁRĂ, vâslișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vâslă1. – Vâslă1 + suf. -ișoară. DOOM
vâslișoáră (rar) s. f., g.-d. art. vâslișoárei; pl. vâslișoáre
vîslișoare
VÂSLIȘOÁRĂ, vâslișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vâslă1. – Vâslă1 + suf. -ișoară. DOOM
vâslișoáră (rar) s. f., g.-d. art. vâslișoárei; pl. vâslișoáre
vîslișoarei
VÂSLIȘOÁRĂ, vâslișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vâslă1. – Vâslă1 + suf. -ișoară. DOOM
vâslișoáră (rar) s. f., g.-d. art. vâslișoárei; pl. vâslișoáre
vîslișoarele
VÂSLIȘOÁRĂ, vâslișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vâslă1. – Vâslă1 + suf. -ișoară. DOOM
vâslișoáră (rar) s. f., g.-d. art. vâslișoárei; pl. vâslișoáre
vîslișoarelor
VÂSLIȘOÁRĂ, vâslișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vâslă1. – Vâslă1 + suf. -ișoară. DOOM
vâslișoáră (rar) s. f., g.-d. art. vâslișoárei; pl. vâslișoáre
vîsliți
VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti. DOOM
vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă
vîzdoaga
VÂZDOÁGĂ, vâzdoage, s. f. (Bot.; reg.) Crăiță. – Cf. rus. gvozdika, ucr. hvozdyk. DOOM
vâzdoágă (reg.) s. 1, g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge
vîzdoage
VÂZDOÁGĂ, vâzdoage, s. f. (Bot.; reg.) Crăiță. – Cf. rus. gvozdika, ucr. hvozdyk. DOOM
vâzdoágă (reg.) s. 1, g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge
vîzdoagei
VÂZDOÁGĂ, vâzdoage, s. f. (Bot.; reg.) Crăiță. – Cf. rus. gvozdika, ucr. hvozdyk. DOOM
vâzdoágă (reg.) s. 1, g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge
vîzdoagele
VÂZDOÁGĂ, vâzdoage, s. f. (Bot.; reg.) Crăiță. – Cf. rus. gvozdika, ucr. hvozdyk. DOOM
vâzdoágă (reg.) s. 1, g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge
vîzdoagelor
VÂZDOÁGĂ, vâzdoage, s. f. (Bot.; reg.) Crăiță. – Cf. rus. gvozdika, ucr. hvozdyk. DOOM
vâzdoágă (reg.) s. 1, g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge
vîzdogea
VÂZDOGEÁ, văzdogele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui vâzdoagă. – Vâzdoagă + suf. -ea. DOOM
vâzdogeá (reg.) s. f., art. vâzdogeáua, g.-d. art. vâzdogélei; pl. vâzdogéle, art. vâzdogélele
vîzdogeaua
VÂZDOGEÁ, văzdogele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui vâzdoagă. – Vâzdoagă + suf. -ea. DOOM
vâzdogeá (reg.) s. f., art. vâzdogeáua, g.-d. art. vâzdogélei; pl. vâzdogéle, art. vâzdogélele
vîzdogele
VÂZDOGEÁ, văzdogele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui vâzdoagă. – Vâzdoagă + suf. -ea. DOOM
vâzdogeá (reg.) s. f., art. vâzdogeáua, g.-d. art. vâzdogélei; pl. vâzdogéle, art. vâzdogélele
vîzdogelei
VÂZDOGEÁ, văzdogele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui vâzdoagă. – Vâzdoagă + suf. -ea. DOOM
vâzdogeá (reg.) s. f., art. vâzdogeáua, g.-d. art. vâzdogélei; pl. vâzdogéle, art. vâzdogélele
vîzdogelele
VÂZDOGEÁ, văzdogele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui vâzdoagă. – Vâzdoagă + suf. -ea. DOOM
vâzdogeá (reg.) s. f., art. vâzdogeáua, g.-d. art. vâzdogélei; pl. vâzdogéle, art. vâzdogélele
vîzdogelelor
VÂZDOGEÁ, văzdogele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui vâzdoagă. – Vâzdoagă + suf. -ea. DOOM
vâzdogeá (reg.) s. f., art. vâzdogeáua, g.-d. art. vâzdogélei; pl. vâzdogéle, art. vâzdogélele
vîșc
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșca
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcai
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcam
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcare
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcară
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcarăm
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcarăți
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcase
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcasem
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcaseră
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcaserăm
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcaserăți
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcaseși
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcaseți
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcat
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcau
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcași
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcați
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîșcînd
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîște
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște
vîști
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. DOOM
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște