vu
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu].

DOOM

vui
VUÍ, pers. 3 vuiește, vb. IV. Ir.tranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ Spec. (Despre obiecte lovite care virbează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee.

DOOM

vuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vuiéște, imperf. 3 sg. vuiá; conj. prez. 3 să vuiáscă

vuia
VUÍ, pers. 3 vuiește, vb. IV. Ir.tranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ Spec. (Despre obiecte lovite care virbează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee.

DOOM

vuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vuiéște, imperf. 3 sg. vuiá; conj. prez. 3 să vuiáscă

vuiala
VUIÁLĂ, vuieli, s. f. (Rar) Vuiet. [Pr.: vu-ia-] – Vui + suf. -eală.

DOOM

vuiálă (rar) s. f., g.-d. art. vuiélii; pl. vuiéli

vuiască
VUÍ, pers. 3 vuiește, vb. IV. Ir.tranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ Spec. (Despre obiecte lovite care virbează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee.

DOOM

vuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vuiéște, imperf. 3 sg. vuiá; conj. prez. 3 să vuiáscă

vuiau
VUÍ, pers. 3 vuiește, vb. IV. Ir.tranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ Spec. (Despre obiecte lovite care virbează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee.

DOOM

vuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vuiéște, imperf. 3 sg. vuiá; conj. prez. 3 să vuiáscă

vuieli
VUIÁLĂ, vuieli, s. f. (Rar) Vuiet. [Pr.: vu-ia-] – Vui + suf. -eală.

DOOM

vuiálă (rar) s. f., g.-d. art. vuiélii; pl. vuiéli

vuielii
VUIÁLĂ, vuieli, s. f. (Rar) Vuiet. [Pr.: vu-ia-] – Vui + suf. -eală.

DOOM

vuiálă (rar) s. f., g.-d. art. vuiélii; pl. vuiéli

vuielile
VUIÁLĂ, vuieli, s. f. (Rar) Vuiet. [Pr.: vu-ia-] – Vui + suf. -eală.

DOOM

vuiálă (rar) s. f., g.-d. art. vuiélii; pl. vuiéli

vuielilor
VUIÁLĂ, vuieli, s. f. (Rar) Vuiet. [Pr.: vu-ia-] – Vui + suf. -eală.

DOOM

vuiálă (rar) s. f., g.-d. art. vuiélii; pl. vuiéli

vuiesc
VUÍ, pers. 3 vuiește, vb. IV. Ir.tranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ Spec. (Despre obiecte lovite care virbează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee.

DOOM

vuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vuiéște, imperf. 3 sg. vuiá; conj. prez. 3 să vuiáscă

vuiet
VÚIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet. ♦ Spec. Zgomot înfundat, produs prin detunături repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ Spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. ♦ Spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ Spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (Înv.) Zvon, știre; veste. 4. (Rar) Ecou. – Vui + suf. -et.

DOOM

vúiet s. n., pl. vúiete

vuieta
VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.

DOOM

vuietá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. vúietă

vuietare
VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.

DOOM

vuietá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. vúietă

vuietare
VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.

vuietară
VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.

DOOM

vuietá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. vúietă

vuietase
VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.

DOOM

vuietá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. vúietă

vuietaseră
VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.

DOOM

vuietá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. vúietă

vuietat
VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.

DOOM

vuietá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. vúietă

vuietau
VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.

DOOM

vuietá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. vúietă

vuiete
VÚIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet. ♦ Spec. Zgomot înfundat, produs prin detunături repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ Spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. ♦ Spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ Spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (Înv.) Zvon, știre; veste. 4. (Rar) Ecou. – Vui + suf. -et.

DOOM

vúiet s. n., pl. vúiete

vuiete
VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.

DOOM

vuietá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. vúietă

vuietele
VÚIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet. ♦ Spec. Zgomot înfundat, produs prin detunături repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ Spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. ♦ Spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ Spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (Înv.) Zvon, știre; veste. 4. (Rar) Ecou. – Vui + suf. -et.

DOOM

vúiet s. n., pl. vúiete

vuietelor
VÚIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet. ♦ Spec. Zgomot înfundat, produs prin detunături repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ Spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. ♦ Spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ Spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (Înv.) Zvon, știre; veste. 4. (Rar) Ecou. – Vui + suf. -et.

DOOM

vúiet s. n., pl. vúiete

vuietoare
VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

DOOM

vuietoáre s. f., g.-d. art. vuietórii; pl. vuietóri

vuietoarea
VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

DOOM

vuietoáre s. f., g.-d. art. vuietórii; pl. vuietóri

vuietori
VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

DOOM

vuietoáre s. f., g.-d. art. vuietórii; pl. vuietóri

vuietorii
VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

DOOM

vuietoáre s. f., g.-d. art. vuietórii; pl. vuietóri

vuietorile
VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

DOOM

vuietoáre s. f., g.-d. art. vuietórii; pl. vuietóri

vuietorilor
VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

DOOM

vuietoáre s. f., g.-d. art. vuietórii; pl. vuietóri

vuietul
VÚIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet. ♦ Spec. Zgomot înfundat, produs prin detunături repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ Spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. ♦ Spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ Spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (Înv.) Zvon, știre; veste. 4. (Rar) Ecou. – Vui + suf. -et.

DOOM

vúiet s. n., pl. vúiete

vuietului
VÚIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet. ♦ Spec. Zgomot înfundat, produs prin detunături repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ Spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. ♦ Spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ Spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (Înv.) Zvon, știre; veste. 4. (Rar) Ecou. – Vui + suf. -et.

DOOM

vúiet s. n., pl. vúiete

vuietând
VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.

DOOM

vuietá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. vúietă

vuietînd
VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.

DOOM

vuietá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. vúietă

vuiește
VUÍ, pers. 3 vuiește, vb. IV. Ir.tranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ Spec. (Despre obiecte lovite care virbează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee.

DOOM

vuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vuiéște, imperf. 3 sg. vuiá; conj. prez. 3 să vuiáscă

vuind
VUÍ, pers. 3 vuiește, vb. IV. Ir.tranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ Spec. (Despre obiecte lovite care virbează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee.

DOOM

vuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vuiéște, imperf. 3 sg. vuiá; conj. prez. 3 să vuiáscă

vuire
VUÍ, pers. 3 vuiește, vb. IV. Ir.tranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ Spec. (Despre obiecte lovite care virbează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee.

DOOM

vuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vuiéște, imperf. 3 sg. vuiá; conj. prez. 3 să vuiáscă

vuire
VUÍRE, vuiri, s. f. Faptul de a vui; vuit. – V. vui.

DOOM

vuíre s. f., g.-d. art. vuírii; pl. vuíri

vuirea
VUÍRE, vuiri, s. f. Faptul de a vui; vuit. – V. vui.

DOOM

vuíre s. f., g.-d. art. vuírii; pl. vuíri

vuiri
VUÍRE, vuiri, s. f. Faptul de a vui; vuit. – V. vui.

DOOM

vuíre s. f., g.-d. art. vuírii; pl. vuíri

vuirii
VUÍRE, vuiri, s. f. Faptul de a vui; vuit. – V. vui.

DOOM

vuíre s. f., g.-d. art. vuírii; pl. vuíri

vuirile
VUÍRE, vuiri, s. f. Faptul de a vui; vuit. – V. vui.

DOOM

vuíre s. f., g.-d. art. vuírii; pl. vuíri

vuirilor
VUÍRE, vuiri, s. f. Faptul de a vui; vuit. – V. vui.

DOOM

vuíre s. f., g.-d. art. vuírii; pl. vuíri

vuiră
VUÍ, pers. 3 vuiește, vb. IV. Ir.tranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ Spec. (Despre obiecte lovite care virbează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee.

DOOM

vuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vuiéște, imperf. 3 sg. vuiá; conj. prez. 3 să vuiáscă

vuise
VUÍ, pers. 3 vuiește, vb. IV. Ir.tranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ Spec. (Despre obiecte lovite care virbează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee.

DOOM

vuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vuiéște, imperf. 3 sg. vuiá; conj. prez. 3 să vuiáscă

vuiseră
VUÍ, pers. 3 vuiește, vb. IV. Ir.tranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ Spec. (Despre obiecte lovite care virbează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee.

DOOM

vuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vuiéște, imperf. 3 sg. vuiá; conj. prez. 3 să vuiáscă

vuit
VUÍ, pers. 3 vuiește, vb. IV. Ir.tranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ Spec. (Despre obiecte lovite care virbează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee.

DOOM

vuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vuiéște, imperf. 3 sg. vuiá; conj. prez. 3 să vuiáscă

vuit
VUÍT s. n. Vuire; spec. suflare a vântului, vânt. – V. vui.

DOOM

vuít s. n.

vuitoare
VUITÓR, -OÁRE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.

DOOM

vuitór (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitóri; f. sg. și pl. vuitoáre

vuitoarea
VUITÓR, -OÁRE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.

DOOM

vuitór (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitóri; f. sg. și pl. vuitoáre

vuitoarei
VUITÓR, -OÁRE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.

DOOM

vuitór (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitóri; f. sg. și pl. vuitoáre

vuitoarele
VUITÓR, -OÁRE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.

DOOM

vuitór (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitóri; f. sg. și pl. vuitoáre

vuitoarelor
VUITÓR, -OÁRE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.

DOOM

vuitór (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitóri; f. sg. și pl. vuitoáre

vuitor
VUITÓR, -OÁRE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.

DOOM

vuitór (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitóri; f. sg. și pl. vuitoáre

vuitori
VUITÓR, -OÁRE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.

DOOM

vuitór (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitóri; f. sg. și pl. vuitoáre

vuitorii
VUITÓR, -OÁRE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.

DOOM

vuitór (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitóri; f. sg. și pl. vuitoáre

vuitorilor
VUITÓR, -OÁRE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.

DOOM

vuitór (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitóri; f. sg. și pl. vuitoáre

vuitorul
VUITÓR, -OÁRE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.

DOOM

vuitór (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitóri; f. sg. și pl. vuitoáre

vuitorului
VUITÓR, -OÁRE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.

DOOM

vuitór (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitóri; f. sg. și pl. vuitoáre

vuitul
VUÍT s. n. Vuire; spec. suflare a vântului, vânt. – V. vui.

DOOM

vuít s. n.

vuitului
VUÍT s. n. Vuire; spec. suflare a vântului, vânt. – V. vui.

DOOM

vuít s. n.

vulcan
VULCÁN, vulcani, s. m. 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent. 2. (În sintagma) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața solului a unor gaze care antrenează apă și nămol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan.

DOOM

vulcán s. m., pl. vulcáni

vulcani
VULCÁN, vulcani, s. m. 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent. 2. (În sintagma) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața solului a unor gaze care antrenează apă și nămol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan.

DOOM

vulcán s. m., pl. vulcáni

vulcanic
VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique.

DOOM

vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. vulcánică, pl. vulcánice

vulcanica
VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique.

DOOM

vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. vulcánică, pl. vulcánice

vulcanice
VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique.

DOOM

vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. vulcánică, pl. vulcánice

vulcanicei
VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique.

DOOM

vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. vulcánică, pl. vulcánice

vulcanicele
VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique.

DOOM

vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. vulcánică, pl. vulcánice

vulcanicelor
VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique.

DOOM

vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. vulcánică, pl. vulcánice

vulcanici
VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique.

DOOM

vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. vulcánică, pl. vulcánice

vulcanicii
VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique.

DOOM

vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. vulcánică, pl. vulcánice

vulcanicilor
VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique.

DOOM

vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. vulcánică, pl. vulcánice

vulcanicul
VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique.

DOOM

vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. vulcánică, pl. vulcánice

vulcanicului
VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique.

DOOM

vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. vulcánică, pl. vulcánice

vulcanii
VULCÁN, vulcani, s. m. 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent. 2. (În sintagma) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața solului a unor gaze care antrenează apă și nămol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan.

DOOM

vulcán s. m., pl. vulcáni

vulcanilor
VULCÁN, vulcani, s. m. 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent. 2. (În sintagma) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața solului a unor gaze care antrenează apă și nămol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan.

DOOM

vulcán s. m., pl. vulcáni

vulcanism
VULCANÍSM s. n. 1. Totalitatea proceselor geologice legate de erupțiile vulcanice (1). 2. Fig. Însușirea de a fi vulcanic (2); impetuozitate. – Din fr. volcanisme (după vulcan).

DOOM

vulcanísm s. n.

vulcanismul
VULCANÍSM s. n. 1. Totalitatea proceselor geologice legate de erupțiile vulcanice (1). 2. Fig. Însușirea de a fi vulcanic (2); impetuozitate. – Din fr. volcanisme (după vulcan).

DOOM

vulcanísm s. n.

vulcanismului
VULCANÍSM s. n. 1. Totalitatea proceselor geologice legate de erupțiile vulcanice (1). 2. Fig. Însușirea de a fi vulcanic (2); impetuozitate. – Din fr. volcanisme (după vulcan).

DOOM

vulcanísm s. n.

vulcanit
VULCANÍT, vulcanite, s. n. Rocă eruptivă de origine vulcanică. – Din fr. vulcanite.

DOOM

vulcanít s. n., pl. vulcaníte

vulcanite
VULCANÍT, vulcanite, s. n. Rocă eruptivă de origine vulcanică. – Din fr. vulcanite.

DOOM

vulcanít s. n., pl. vulcaníte

vulcanitele
VULCANÍT, vulcanite, s. n. Rocă eruptivă de origine vulcanică. – Din fr. vulcanite.

DOOM

vulcanít s. n., pl. vulcaníte

vulcanitelor
VULCANÍT, vulcanite, s. n. Rocă eruptivă de origine vulcanică. – Din fr. vulcanite.

DOOM

vulcanít s. n., pl. vulcaníte

vulcanitul
VULCANÍT, vulcanite, s. n. Rocă eruptivă de origine vulcanică. – Din fr. vulcanite.

DOOM

vulcanít s. n., pl. vulcaníte

vulcanitului
VULCANÍT, vulcanite, s. n. Rocă eruptivă de origine vulcanică. – Din fr. vulcanite.

DOOM

vulcanít s. n., pl. vulcaníte

vulcaniza
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizai
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizam
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizare
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizare
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizáre s. f., g.-d. art. vulcanizắrii; pl. vulcanizắri

vulcanizarea
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizáre s. f., g.-d. art. vulcanizắrii; pl. vulcanizắri

vulcanizară
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizarăm
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizarăți
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizase
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizasem
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizaseră
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizaserăm
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizaserăți
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizaseși
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizaseți
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizat
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizat
VULCANIZÁT, -Ă, vulcanizați, -te, adj. Care a fost supus vulcanizării. – V. vulcaniza.

vulcanizata
VULCANIZÁT, -Ă, vulcanizați, -te, adj. Care a fost supus vulcanizării. – V. vulcaniza.

vulcanizate
VULCANIZÁT, -Ă, vulcanizați, -te, adj. Care a fost supus vulcanizării. – V. vulcaniza.

vulcanizatei
VULCANIZÁT, -Ă, vulcanizați, -te, adj. Care a fost supus vulcanizării. – V. vulcaniza.

vulcanizatele
VULCANIZÁT, -Ă, vulcanizați, -te, adj. Care a fost supus vulcanizării. – V. vulcaniza.

vulcanizatelor
VULCANIZÁT, -Ă, vulcanizați, -te, adj. Care a fost supus vulcanizării. – V. vulcaniza.

vulcanizatoare
VULCANIZÁTOR, -OÁRE, vulcanizatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la vulcanizarea cauciucului. – Vulcaniza + suf. -tor.

DOOM

vulcanizatoáre (rar) s. f., g.-d. art. vulcanizatoárei; pl. vulcanizatoáre

vulcanizatoarea
VULCANIZÁTOR, -OÁRE, vulcanizatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la vulcanizarea cauciucului. – Vulcaniza + suf. -tor.

DOOM

vulcanizatoáre (rar) s. f., g.-d. art. vulcanizatoárei; pl. vulcanizatoáre

vulcanizatoarei
VULCANIZÁTOR, -OÁRE, vulcanizatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la vulcanizarea cauciucului. – Vulcaniza + suf. -tor.

DOOM

vulcanizatoáre (rar) s. f., g.-d. art. vulcanizatoárei; pl. vulcanizatoáre

vulcanizatoarele
VULCANIZÁTOR, -OÁRE, vulcanizatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la vulcanizarea cauciucului. – Vulcaniza + suf. -tor.

DOOM

vulcanizatoáre (rar) s. f., g.-d. art. vulcanizatoárei; pl. vulcanizatoáre

vulcanizatoarelor
VULCANIZÁTOR, -OÁRE, vulcanizatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la vulcanizarea cauciucului. – Vulcaniza + suf. -tor.

DOOM

vulcanizatoáre (rar) s. f., g.-d. art. vulcanizatoárei; pl. vulcanizatoáre

vulcanizator
VULCANIZÁTOR, -OÁRE, vulcanizatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la vulcanizarea cauciucului. – Vulcaniza + suf. -tor.

DOOM

vulcanizatoáre (rar) s. f., g.-d. art. vulcanizatoárei; pl. vulcanizatoáre

vulcanizatori
VULCANIZÁTOR, -OÁRE, vulcanizatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la vulcanizarea cauciucului. – Vulcaniza + suf. -tor.

DOOM

vulcanizatoáre (rar) s. f., g.-d. art. vulcanizatoárei; pl. vulcanizatoáre

vulcanizatorii
VULCANIZÁTOR, -OÁRE, vulcanizatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la vulcanizarea cauciucului. – Vulcaniza + suf. -tor.

DOOM

vulcanizatoáre (rar) s. f., g.-d. art. vulcanizatoárei; pl. vulcanizatoáre

vulcanizatorilor
VULCANIZÁTOR, -OÁRE, vulcanizatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la vulcanizarea cauciucului. – Vulcaniza + suf. -tor.

DOOM

vulcanizatoáre (rar) s. f., g.-d. art. vulcanizatoárei; pl. vulcanizatoáre

vulcanizatorul
VULCANIZÁTOR, -OÁRE, vulcanizatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la vulcanizarea cauciucului. – Vulcaniza + suf. -tor.

DOOM

vulcanizatoáre (rar) s. f., g.-d. art. vulcanizatoárei; pl. vulcanizatoáre

vulcanizatorului
VULCANIZÁTOR, -OÁRE, vulcanizatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la vulcanizarea cauciucului. – Vulcaniza + suf. -tor.

DOOM

vulcanizatoáre (rar) s. f., g.-d. art. vulcanizatoárei; pl. vulcanizatoáre

vulcanizatul
VULCANIZÁT, -Ă, vulcanizați, -te, adj. Care a fost supus vulcanizării. – V. vulcaniza.

vulcanizatului
VULCANIZÁT, -Ă, vulcanizați, -te, adj. Care a fost supus vulcanizării. – V. vulcaniza.

vulcanizau
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizași
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizați
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizați
VULCANIZÁT, -Ă, vulcanizați, -te, adj. Care a fost supus vulcanizării. – V. vulcaniza.

vulcanizații
VULCANIZÁT, -Ă, vulcanizați, -te, adj. Care a fost supus vulcanizării. – V. vulcaniza.

vulcanizaților
VULCANIZÁT, -Ă, vulcanizați, -te, adj. Care a fost supus vulcanizării. – V. vulcaniza.

vulcanizează
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizez
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizeze
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizezi
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizând
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizînd
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizeáză

vulcanizări
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizáre s. f., g.-d. art. vulcanizắrii; pl. vulcanizắri

vulcanizării
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizáre s. f., g.-d. art. vulcanizắrii; pl. vulcanizắri

vulcanizările
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizáre s. f., g.-d. art. vulcanizắrii; pl. vulcanizắri

vulcanizărilor
VULCANIZÁRE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. – V. vulcaniza.

DOOM

vulcanizáre s. f., g.-d. art. vulcanizắrii; pl. vulcanizắri

vulcanocarst
VULCANOCÁRST s.n. (Geol.) Carst format în roci eruptive prin dizolvarea feldspatului plagioclaz de către ape. [Cf. rus. vulkanokarst].

DOOM

vulcanocárst s. n.

vulcanocarstul
VULCANOCÁRST s.n. (Geol.) Carst format în roci eruptive prin dizolvarea feldspatului plagioclaz de către ape. [Cf. rus. vulkanokarst].

DOOM

vulcanocárst s. n.

vulcanocarstului
VULCANOCÁRST s.n. (Geol.) Carst format în roci eruptive prin dizolvarea feldspatului plagioclaz de către ape. [Cf. rus. vulkanokarst].

DOOM

vulcanocárst s. n.

vulcanocarsturi
VULCANOCÁRST s.n. (Geol.) Carst format în roci eruptive prin dizolvarea feldspatului plagioclaz de către ape. [Cf. rus. vulkanokarst].

DOOM

vulcanocárst s. n.

vulcanocarsturile
VULCANOCÁRST s.n. (Geol.) Carst format în roci eruptive prin dizolvarea feldspatului plagioclaz de către ape. [Cf. rus. vulkanokarst].

DOOM

vulcanocárst s. n.

vulcanocarsturilor
VULCANOCÁRST s.n. (Geol.) Carst format în roci eruptive prin dizolvarea feldspatului plagioclaz de către ape. [Cf. rus. vulkanokarst].

DOOM

vulcanocárst s. n.

vulcanolog
VULCANOLÓG, -Ă, vulcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în vulcanologie. – Din fr. vulcanologue.

DOOM

vulcanológ s. m., pl. vulcanológi

vulcanologa
VULCANOLÓG, -Ă, vulcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în vulcanologie. – Din fr. vulcanologue.

DOOM

vulcanológ s. m., pl. vulcanológi

vulcanologe
VULCANOLÓG, -Ă, vulcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în vulcanologie. – Din fr. vulcanologue.

DOOM

vulcanológ s. m., pl. vulcanológi

vulcanologei
VULCANOLÓG, -Ă, vulcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în vulcanologie. – Din fr. vulcanologue.

DOOM

vulcanológ s. m., pl. vulcanológi

vulcanologele
VULCANOLÓG, -Ă, vulcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în vulcanologie. – Din fr. vulcanologue.

DOOM

vulcanológ s. m., pl. vulcanológi

vulcanologelor
VULCANOLÓG, -Ă, vulcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în vulcanologie. – Din fr. vulcanologue.

DOOM

vulcanológ s. m., pl. vulcanológi

vulcanologi
VULCANOLÓG, -Ă, vulcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în vulcanologie. – Din fr. vulcanologue.

DOOM

vulcanológ s. m., pl. vulcanológi

vulcanologia
VULCANOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice, cu explicarea cauzelor, a modului de evoluție și a posibilităților de previziune a erupțiilor. – Din fr. vulcanologie.

DOOM

vulcanologíe s. f., art. vulcanología, g.-d. vulcanologíi, art. vulcanologíei

vulcanologic
VULCANOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la vulcanologie. [< fr. vulcanologique].

vulcanologica
VULCANOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la vulcanologie. [< fr. vulcanologique].

vulcanologice
VULCANOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la vulcanologie. [< fr. vulcanologique].

vulcanologicei
VULCANOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la vulcanologie. [< fr. vulcanologique].

vulcanologicele
VULCANOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la vulcanologie. [< fr. vulcanologique].

vulcanologicelor
VULCANOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la vulcanologie. [< fr. vulcanologique].

vulcanologici
VULCANOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la vulcanologie. [< fr. vulcanologique].

vulcanologicii
VULCANOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la vulcanologie. [< fr. vulcanologique].

vulcanologicilor
VULCANOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la vulcanologie. [< fr. vulcanologique].

vulcanologicul
VULCANOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la vulcanologie. [< fr. vulcanologique].

vulcanologicului
VULCANOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la vulcanologie. [< fr. vulcanologique].

vulcanologie
VULCANOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice, cu explicarea cauzelor, a modului de evoluție și a posibilităților de previziune a erupțiilor. – Din fr. vulcanologie.

DOOM

vulcanologíe s. f., art. vulcanología, g.-d. vulcanologíi, art. vulcanologíei

vulcanologiei
VULCANOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice, cu explicarea cauzelor, a modului de evoluție și a posibilităților de previziune a erupțiilor. – Din fr. vulcanologie.

DOOM

vulcanologíe s. f., art. vulcanología, g.-d. vulcanologíi, art. vulcanologíei

vulcanologii
VULCANOLÓG, -Ă, vulcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în vulcanologie. – Din fr. vulcanologue.

DOOM

vulcanológ s. m., pl. vulcanológi

vulcanologii
VULCANOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice, cu explicarea cauzelor, a modului de evoluție și a posibilităților de previziune a erupțiilor. – Din fr. vulcanologie.

DOOM

vulcanologíe s. f., art. vulcanología, g.-d. vulcanologíi, art. vulcanologíei

vulcanologilor
VULCANOLÓG, -Ă, vulcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în vulcanologie. – Din fr. vulcanologue.

DOOM

vulcanológ s. m., pl. vulcanológi

vulcanologul
VULCANOLÓG, -Ă, vulcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în vulcanologie. – Din fr. vulcanologue.

DOOM

vulcanológ s. m., pl. vulcanológi

vulcanologului
VULCANOLÓG, -Ă, vulcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în vulcanologie. – Din fr. vulcanologue.

DOOM

vulcanológ s. m., pl. vulcanológi

vulcanul
VULCÁN, vulcani, s. m. 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent. 2. (În sintagma) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața solului a unor gaze care antrenează apă și nămol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan.

DOOM

vulcán s. m., pl. vulcáni

vulcanului
VULCÁN, vulcani, s. m. 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent. 2. (În sintagma) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața solului a unor gaze care antrenează apă și nămol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan.

DOOM

vulcán s. m., pl. vulcáni

vulcanus
Vulcanus, veche divinitate romană, identificată de timpuriu cu Hephaestus, din mitologia greacă (v. Hephaestus).

vulg
VULG s. n. Popor, norod, plebe. – Din lat. vulgus.

DOOM

vulg s. n.

vulgar
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină târzie, vorbită în provinciile Imperiului Roman; latina populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.

DOOM

vulgár adj. m., pl. vulgári; f. vulgáră, pl. vulgáre

vulgara
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină târzie, vorbită în provinciile Imperiului Roman; latina populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.

DOOM

vulgár adj. m., pl. vulgári; f. vulgáră, pl. vulgáre

vulgare
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină târzie, vorbită în provinciile Imperiului Roman; latina populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.

DOOM

vulgár adj. m., pl. vulgári; f. vulgáră, pl. vulgáre

vulgare
SCAI¹, scai, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase și cu fructe globuloase înconjurate de ghimpi îndoiți la vârf, care se agață de haine, de lâna oilor etc.; p. restr. fructul înconjurat de ghimpi al acestor plante. ◊ Expr. (Și adverbial) A se ține scai (de cineva) sau a se ține (de cineva) ca scaiul (de oaie) = a nu lăsa pe cineva în pace, a urmări (pe cineva) pretutindeni. ◊ Compuse: scai-vânăt = plantă erbacee cu frunzele dințate și cu flori violacee dispuse în capitule (Eryngiumplanum); scaiul-dracului = plantă erbacee cu frunzele spinoase și cu flori albastre-verzui (Eryngium campestre); scai-mărunt = turiță. – Din scr. čkalj.

vulgarei
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină târzie, vorbită în provinciile Imperiului Roman; latina populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.

DOOM

vulgár adj. m., pl. vulgári; f. vulgáră, pl. vulgáre

vulgarele
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină târzie, vorbită în provinciile Imperiului Roman; latina populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.

DOOM

vulgár adj. m., pl. vulgári; f. vulgáră, pl. vulgáre

vulgarelor
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină târzie, vorbită în provinciile Imperiului Roman; latina populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.

DOOM

vulgár adj. m., pl. vulgári; f. vulgáră, pl. vulgáre

vulgari
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină târzie, vorbită în provinciile Imperiului Roman; latina populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.

DOOM

vulgár adj. m., pl. vulgári; f. vulgáră, pl. vulgáre

vulgarii
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină târzie, vorbită în provinciile Imperiului Roman; latina populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.

DOOM

vulgár adj. m., pl. vulgári; f. vulgáră, pl. vulgáre

vulgarilor
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină târzie, vorbită în provinciile Imperiului Roman; latina populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.

DOOM

vulgár adj. m., pl. vulgári; f. vulgáră, pl. vulgáre

vulgaris
CREȚIȘOÁRĂ, crețișoare, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu flori mici verzi-gălbui (Alchemilla vulgaris). – Creț + suf. -ișoară.

vulgarism
VULGARÍSM, vulgarisme, s. n. Expresie vulgară (1); cugetare vulgară. – Din fr. vulgarisme.

DOOM

vulgarísm s. n., pl. vulgarísme

vulgarisme
VULGARÍSM, vulgarisme, s. n. Expresie vulgară (1); cugetare vulgară. – Din fr. vulgarisme.

DOOM

vulgarísm s. n., pl. vulgarísme

vulgarismele
VULGARÍSM, vulgarisme, s. n. Expresie vulgară (1); cugetare vulgară. – Din fr. vulgarisme.

DOOM

vulgarísm s. n., pl. vulgarísme

vulgarismelor
VULGARÍSM, vulgarisme, s. n. Expresie vulgară (1); cugetare vulgară. – Din fr. vulgarisme.

DOOM

vulgarísm s. n., pl. vulgarísme

vulgarismul
VULGARÍSM, vulgarisme, s. n. Expresie vulgară (1); cugetare vulgară. – Din fr. vulgarisme.

DOOM

vulgarísm s. n., pl. vulgarísme

vulgarismului
VULGARÍSM, vulgarisme, s. n. Expresie vulgară (1); cugetare vulgară. – Din fr. vulgarisme.

DOOM

vulgarísm s. n., pl. vulgarísme

vulgaritate
VULGARITÁTE, (2) vulgarități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este vulgar (1), lipsit de distincție; trivialitate, grosolănie. 2. (Concr.; la pl.) Expresie vulgară (1), lucru, faptă vulgară. – Din fr. vulgarite, lat. vulgaritas, -atis.

DOOM

vulgaritáte s. f., g.-d. art. vulgaritắții; (expresii, fapte) pl. vulgaritắți

vulgaritatea
VULGARITÁTE, (2) vulgarități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este vulgar (1), lipsit de distincție; trivialitate, grosolănie. 2. (Concr.; la pl.) Expresie vulgară (1), lucru, faptă vulgară. – Din fr. vulgarite, lat. vulgaritas, -atis.

DOOM

vulgaritáte s. f., g.-d. art. vulgaritắții; (expresii, fapte) pl. vulgaritắți

vulgarități
VULGARITÁTE, (2) vulgarități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este vulgar (1), lipsit de distincție; trivialitate, grosolănie. 2. (Concr.; la pl.) Expresie vulgară (1), lucru, faptă vulgară. – Din fr. vulgarite, lat. vulgaritas, -atis.

DOOM

vulgaritáte s. f., g.-d. art. vulgaritắții; (expresii, fapte) pl. vulgaritắți

vulgarității
VULGARITÁTE, (2) vulgarități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este vulgar (1), lipsit de distincție; trivialitate, grosolănie. 2. (Concr.; la pl.) Expresie vulgară (1), lucru, faptă vulgară. – Din fr. vulgarite, lat. vulgaritas, -atis.

DOOM

vulgaritáte s. f., g.-d. art. vulgaritắții; (expresii, fapte) pl. vulgaritắți

vulgaritățile
VULGARITÁTE, (2) vulgarități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este vulgar (1), lipsit de distincție; trivialitate, grosolănie. 2. (Concr.; la pl.) Expresie vulgară (1), lucru, faptă vulgară. – Din fr. vulgarite, lat. vulgaritas, -atis.

DOOM

vulgaritáte s. f., g.-d. art. vulgaritắții; (expresii, fapte) pl. vulgaritắți

vulgarităților
VULGARITÁTE, (2) vulgarități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este vulgar (1), lipsit de distincție; trivialitate, grosolănie. 2. (Concr.; la pl.) Expresie vulgară (1), lucru, faptă vulgară. – Din fr. vulgarite, lat. vulgaritas, -atis.

DOOM

vulgaritáte s. f., g.-d. art. vulgaritắții; (expresii, fapte) pl. vulgaritắți

vulgariza
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizai
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizam
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizant
VULGARIZÁNT, -Ă adj. (Liv.) Vulgarizator. [Cf. fr. vulgarisant].

vulgarizanta
VULGARIZÁNT, -Ă adj. (Liv.) Vulgarizator. [Cf. fr. vulgarisant].

vulgarizante
VULGARIZÁNT, -Ă adj. (Liv.) Vulgarizator. [Cf. fr. vulgarisant].

vulgarizantei
VULGARIZÁNT, -Ă adj. (Liv.) Vulgarizator. [Cf. fr. vulgarisant].

vulgarizantele
VULGARIZÁNT, -Ă adj. (Liv.) Vulgarizator. [Cf. fr. vulgarisant].

vulgarizantelor
VULGARIZÁNT, -Ă adj. (Liv.) Vulgarizator. [Cf. fr. vulgarisant].

vulgarizantul
VULGARIZÁNT, -Ă adj. (Liv.) Vulgarizator. [Cf. fr. vulgarisant].

vulgarizantului
VULGARIZÁNT, -Ă adj. (Liv.) Vulgarizator. [Cf. fr. vulgarisant].

vulgarizanți
VULGARIZÁNT, -Ă adj. (Liv.) Vulgarizator. [Cf. fr. vulgarisant].

vulgarizanții
VULGARIZÁNT, -Ă adj. (Liv.) Vulgarizator. [Cf. fr. vulgarisant].

vulgarizanților
VULGARIZÁNT, -Ă adj. (Liv.) Vulgarizator. [Cf. fr. vulgarisant].

vulgarizare
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizare
VULGARIZÁRE, vulgarizări, s. f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei. – V. vulgariza.

DOOM

vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizắrii; pl. vulgarizắri

vulgarizarea
VULGARIZÁRE, vulgarizări, s. f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei. – V. vulgariza.

DOOM

vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizắrii; pl. vulgarizắri

vulgarizară
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizarăm
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizarăți
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizase
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizasem
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizaseră
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizaserăm
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizaserăți
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizaseși
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizaseți
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizat
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizat
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.) ♦ Refl. (despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

vulgarizatoare
VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

DOOM

vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre

vulgarizatoarea
VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

DOOM

vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre

vulgarizatoarei
VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

DOOM

vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre

vulgarizatoarele
VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

DOOM

vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre

vulgarizatoarelor
VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

DOOM

vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre

vulgarizator
VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

DOOM

vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre

vulgarizatori
VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

DOOM

vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre

vulgarizatorii
VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

DOOM

vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre

vulgarizatorilor
VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

DOOM

vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre

vulgarizatorul
VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

DOOM

vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre

vulgarizatorului
VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

DOOM

vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre

vulgarizau
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizași
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizați
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizează
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizez
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizeze
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizezi
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizând
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizînd
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

DOOM

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizări
VULGARIZÁRE, vulgarizări, s. f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei. – V. vulgariza.

DOOM

vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizắrii; pl. vulgarizắri

vulgarizării
VULGARIZÁRE, vulgarizări, s. f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei. – V. vulgariza.

DOOM

vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizắrii; pl. vulgarizắri

vulgarizările
VULGARIZÁRE, vulgarizări, s. f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei. – V. vulgariza.

DOOM

vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizắrii; pl. vulgarizắri

vulgarizărilor
VULGARIZÁRE, vulgarizări, s. f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei. – V. vulgariza.

DOOM

vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizắrii; pl. vulgarizắri

vulgarul
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină târzie, vorbită în provinciile Imperiului Roman; latina populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.

DOOM

vulgár adj. m., pl. vulgári; f. vulgáră, pl. vulgáre

vulgarului
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină târzie, vorbită în provinciile Imperiului Roman; latina populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.

DOOM

vulgár adj. m., pl. vulgári; f. vulgáră, pl. vulgáre

vulgata
VULGÁTA s. f. Traducerea latină a Bibliei (Vechiul Testament din ebraică, iar Noul Testament din greacă), realizată de Sfântul Ieronim, declarată normativă și autentică la Conciliul din Trent, singura ce poate fi utilizată în lecturile publice, dispute, predici și interpretări; carte care conține această versiune. – Din lat. [versio] Vulgata, fr. Vulgate.

DOOM

Vulgáta (versiune latină a Bibliei) s. propriu f., g.-d. Vulgátei

vulgate
VULGÁTA s. f. Traducerea latină a Bibliei (Vechiul Testament din ebraică, iar Noul Testament din greacă), realizată de Sfântul Ieronim, declarată normativă și autentică la Conciliul din Trent, singura ce poate fi utilizată în lecturile publice, dispute, predici și interpretări; carte care conține această versiune. – Din lat. [versio] Vulgata, fr. Vulgate.

DOOM

Vulgáta (versiune latină a Bibliei) s. propriu f., g.-d. Vulgátei

vulgatei
VULGÁTA s. f. Traducerea latină a Bibliei (Vechiul Testament din ebraică, iar Noul Testament din greacă), realizată de Sfântul Ieronim, declarată normativă și autentică la Conciliul din Trent, singura ce poate fi utilizată în lecturile publice, dispute, predici și interpretări; carte care conține această versiune. – Din lat. [versio] Vulgata, fr. Vulgate.

DOOM

Vulgáta (versiune latină a Bibliei) s. propriu f., g.-d. Vulgátei

vulgul
VULG s. n. Popor, norod, plebe. – Din lat. vulgus.

DOOM

vulg s. n.

vulgului
VULG s. n. Popor, norod, plebe. – Din lat. vulgus.

DOOM

vulg s. n.

vulnera
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerabil
VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. – Din fr. vulnérable, lat. vulnerabilis.

DOOM

vulnerábil adj. m., pl. vulnerábili; f. vulnerábilă, pl. vulnerábile

vulnerabila
VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. – Din fr. vulnérable, lat. vulnerabilis.

DOOM

vulnerábil adj. m., pl. vulnerábili; f. vulnerábilă, pl. vulnerábile

vulnerabile
VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. – Din fr. vulnérable, lat. vulnerabilis.

DOOM

vulnerábil adj. m., pl. vulnerábili; f. vulnerábilă, pl. vulnerábile

vulnerabilei
VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. – Din fr. vulnérable, lat. vulnerabilis.

DOOM

vulnerábil adj. m., pl. vulnerábili; f. vulnerábilă, pl. vulnerábile

vulnerabilele
VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. – Din fr. vulnérable, lat. vulnerabilis.

DOOM

vulnerábil adj. m., pl. vulnerábili; f. vulnerábilă, pl. vulnerábile

vulnerabilelor
VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. – Din fr. vulnérable, lat. vulnerabilis.

DOOM

vulnerábil adj. m., pl. vulnerábili; f. vulnerábilă, pl. vulnerábile

vulnerabili
VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. – Din fr. vulnérable, lat. vulnerabilis.

DOOM

vulnerábil adj. m., pl. vulnerábili; f. vulnerábilă, pl. vulnerábile

vulnerabilii
VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. – Din fr. vulnérable, lat. vulnerabilis.

DOOM

vulnerábil adj. m., pl. vulnerábili; f. vulnerábilă, pl. vulnerábile

vulnerabililor
VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. – Din fr. vulnérable, lat. vulnerabilis.

DOOM

vulnerábil adj. m., pl. vulnerábili; f. vulnerábilă, pl. vulnerábile

vulnerabilitate
VULNERABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi vulnerabil. – Din fr. vulnérabilité.

DOOM

*vulnerabilitáte s. f., g.-d. art. vulnerabilitắții

vulnerabilitatea
VULNERABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi vulnerabil. – Din fr. vulnérabilité.

DOOM

*vulnerabilitáte s. f., g.-d. art. vulnerabilitắții

vulnerabilități
VULNERABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi vulnerabil. – Din fr. vulnérabilité.

DOOM

*vulnerabilitáte s. f., g.-d. art. vulnerabilitắții

vulnerabilității
VULNERABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi vulnerabil. – Din fr. vulnérabilité.

DOOM

*vulnerabilitáte s. f., g.-d. art. vulnerabilitắții

vulnerabilul
VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. – Din fr. vulnérable, lat. vulnerabilis.

DOOM

vulnerábil adj. m., pl. vulnerábili; f. vulnerábilă, pl. vulnerábile

vulnerabilului
VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. – Din fr. vulnérable, lat. vulnerabilis.

DOOM

vulnerábil adj. m., pl. vulnerábili; f. vulnerábilă, pl. vulnerábile

vulnerai
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulneram
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerar
VULNERÁR, -Ă adj. De leac, bun pentru vindecat rănile. [Cf. fr. vulnéraire, lat. vulnerarius].

vulnerara
VULNERÁR, -Ă adj. De leac, bun pentru vindecat rănile. [Cf. fr. vulnéraire, lat. vulnerarius].

vulnerare
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerare
VULNERÁR, -Ă adj. De leac, bun pentru vindecat rănile. [Cf. fr. vulnéraire, lat. vulnerarius].

vulnerare
VULNERÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a vulnera și rezultatul ei. [< vulnera].

vulnerarea
VULNERÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a vulnera și rezultatul ei. [< vulnera].

vulnerarei
VULNERÁR, -Ă adj. De leac, bun pentru vindecat rănile. [Cf. fr. vulnéraire, lat. vulnerarius].

vulnerarele
VULNERÁR, -Ă adj. De leac, bun pentru vindecat rănile. [Cf. fr. vulnéraire, lat. vulnerarius].

vulnerarelor
VULNERÁR, -Ă adj. De leac, bun pentru vindecat rănile. [Cf. fr. vulnéraire, lat. vulnerarius].

vulnerari
VULNERÁR, -Ă adj. De leac, bun pentru vindecat rănile. [Cf. fr. vulnéraire, lat. vulnerarius].

vulnerarii
VULNERÁR, -Ă adj. De leac, bun pentru vindecat rănile. [Cf. fr. vulnéraire, lat. vulnerarius].

vulnerarilor
VULNERÁR, -Ă adj. De leac, bun pentru vindecat rănile. [Cf. fr. vulnéraire, lat. vulnerarius].

vulnerarul
VULNERÁR, -Ă adj. De leac, bun pentru vindecat rănile. [Cf. fr. vulnéraire, lat. vulnerarius].

vulnerarului
VULNERÁR, -Ă adj. De leac, bun pentru vindecat rănile. [Cf. fr. vulnéraire, lat. vulnerarius].

vulnerară
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerarăm
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerarăți
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerase
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerasem
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulneraseră
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulneraserăm
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulneraserăți
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulneraseși
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulneraseți
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerat
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerat
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

vulnerau
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerași
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerați
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerează
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerez
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnereze
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerezi
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerând
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerînd
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare.

DOOM

vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză

vulnerări
VULNERÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a vulnera și rezultatul ei. [< vulnera].

vulnerării
VULNERÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a vulnera și rezultatul ei. [< vulnera].

vulnerările
VULNERÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a vulnera și rezultatul ei. [< vulnera].

vulnerărilor
VULNERÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a vulnera și rezultatul ei. [< vulnera].

vulpan
VULPÁN, vulpani, s. m. (Pop.) Vulpoi (1). – Vulpe + suf. -an.

DOOM

vulpán (pop.) s. m., pl. vulpáni

vulpani
VULPÁN, vulpani, s. m. (Pop.) Vulpoi (1). – Vulpe + suf. -an.

DOOM

vulpán (pop.) s. m., pl. vulpáni

vulpanii
VULPÁN, vulpani, s. m. (Pop.) Vulpoi (1). – Vulpe + suf. -an.

DOOM

vulpán (pop.) s. m., pl. vulpáni

vulpanilor
VULPÁN, vulpani, s. m. (Pop.) Vulpoi (1). – Vulpe + suf. -an.

DOOM

vulpán (pop.) s. m., pl. vulpáni

vulpanul
VULPÁN, vulpani, s. m. (Pop.) Vulpoi (1). – Vulpe + suf. -an.

DOOM

vulpán (pop.) s. m., pl. vulpáni

vulpanului
VULPÁN, vulpani, s. m. (Pop.) Vulpoi (1). – Vulpe + suf. -an.

DOOM

vulpán (pop.) s. m., pl. vulpáni

vulpe
HÚLPE s. f. v. vulpe.

DOOM

vúlpe s. f., g.-d. art. vúlpii; pl. vulpi

vulpea
HÚLPE s. f. v. vulpe.

DOOM

vúlpe s. f., g.-d. art. vúlpii; pl. vulpi

vulpeasca
VULPÉSC, -EÁSCĂ, vulpești, adj. 1. De vulpe (1); vulpăresc. 2. Fig. Șiret, viclean, înșelător. – Vulpe + suf. -esc.

DOOM

vulpésc adj. m., f. vulpeáscă; pl. m. și f. vulpéști

vulpenie
VULPÉNIE, vulpenii, s. f. Șiretlic, șiretenie, viclenie. – Vulpe + suf. -enie.

DOOM

vulpénie s. f., art. vulpénia, g.-d. art. vulpéniei; pl. vulpénii, art. vulpéniile

vulpes
VULPOAÍCĂ, vulpoaice, s. f. 1. Vulpe (I 1) 2. Fig. Femeie vicleană. – Vulpe + suf. -oaică.

vulpesc
VULPÉSC, -EÁSCĂ, vulpești, adj. 1. De vulpe (1); vulpăresc. 2. Fig. Șiret, viclean, înșelător. – Vulpe + suf. -esc.

DOOM

vulpésc adj. m., f. vulpeáscă; pl. m. și f. vulpéști

vulpescul
VULPÉSC, -EÁSCĂ, vulpești, adj. 1. De vulpe (1); vulpăresc. 2. Fig. Șiret, viclean, înșelător. – Vulpe + suf. -esc.

DOOM

vulpésc adj. m., f. vulpeáscă; pl. m. și f. vulpéști

vulpescului
VULPÉSC, -EÁSCĂ, vulpești, adj. 1. De vulpe (1); vulpăresc. 2. Fig. Șiret, viclean, înșelător. – Vulpe + suf. -esc.

DOOM

vulpésc adj. m., f. vulpeáscă; pl. m. și f. vulpéști

vulpește
VULPÉȘTE adv. Ca vulpea (I 1); fig. șiret, perfid. – Vulpe + suf. -ește.

DOOM

vulpéște adv.

vulpești
VULPÉSC, -EÁSCĂ, vulpești, adj. 1. De vulpe (1); vulpăresc. 2. Fig. Șiret, viclean, înșelător. – Vulpe + suf. -esc.

DOOM

vulpésc adj. m., f. vulpeáscă; pl. m. și f. vulpéști

vulpeștii
VULPÉSC, -EÁSCĂ, vulpești, adj. 1. De vulpe (1); vulpăresc. 2. Fig. Șiret, viclean, înșelător. – Vulpe + suf. -esc.

DOOM

vulpésc adj. m., f. vulpeáscă; pl. m. și f. vulpéști

vulpeștile
VULPÉSC, -EÁSCĂ, vulpești, adj. 1. De vulpe (1); vulpăresc. 2. Fig. Șiret, viclean, înșelător. – Vulpe + suf. -esc.

DOOM

vulpésc adj. m., f. vulpeáscă; pl. m. și f. vulpéști

vulpeștilor
VULPÉSC, -EÁSCĂ, vulpești, adj. 1. De vulpe (1); vulpăresc. 2. Fig. Șiret, viclean, înșelător. – Vulpe + suf. -esc.

DOOM

vulpésc adj. m., f. vulpeáscă; pl. m. și f. vulpéști

vulpi
HÚLPE s. f. v. vulpe.

DOOM

vúlpe s. f., g.-d. art. vúlpii; pl. vulpi

vulpii
HÚLPE s. f. v. vulpe.

DOOM

vúlpe s. f., g.-d. art. vúlpii; pl. vulpi

vulpile
HÚLPE s. f. v. vulpe.

DOOM

vúlpe s. f., g.-d. art. vúlpii; pl. vulpi

vulpilor
HÚLPE s. f. v. vulpe.

DOOM

vúlpe s. f., g.-d. art. vúlpii; pl. vulpi

vulpișoara
VULPIȘOÁRĂ, vulpișoare, s. f. Diminutiv al lui vulpe (I 1); vulpiță. – Vulpe + suf. -ișoară.

DOOM

vulpișoáră s. f., g.-d. art. vulpișoárei; pl. vulpișoáre

vulpișoare
VULPIȘOÁRĂ, vulpișoare, s. f. Diminutiv al lui vulpe (I 1); vulpiță. – Vulpe + suf. -ișoară.

DOOM

vulpișoáră s. f., g.-d. art. vulpișoárei; pl. vulpișoáre

vulpișoarei
VULPIȘOÁRĂ, vulpișoare, s. f. Diminutiv al lui vulpe (I 1); vulpiță. – Vulpe + suf. -ișoară.

DOOM

vulpișoáră s. f., g.-d. art. vulpișoárei; pl. vulpișoáre

vulpișoarele
VULPIȘOÁRĂ, vulpișoare, s. f. Diminutiv al lui vulpe (I 1); vulpiță. – Vulpe + suf. -ișoară.

DOOM

vulpișoáră s. f., g.-d. art. vulpișoárei; pl. vulpișoáre

vulpișoarelor
VULPIȘOÁRĂ, vulpișoare, s. f. Diminutiv al lui vulpe (I 1); vulpiță. – Vulpe + suf. -ișoară.

DOOM

vulpișoáră s. f., g.-d. art. vulpișoárei; pl. vulpișoáre

vulpița
VULPÍȚĂ, vulpițe, s. f. Vulpișoară. – Vulpe + suf. -iță.

DOOM

vulpíță s. f., g.-d. art. vulpíței; pl. vulpíțe

vulpițe
VULPÍȚĂ, vulpițe, s. f. Vulpișoară. – Vulpe + suf. -iță.

DOOM

vulpíță s. f., g.-d. art. vulpíței; pl. vulpíțe

vulpiței
VULPÍȚĂ, vulpițe, s. f. Vulpișoară. – Vulpe + suf. -iță.

DOOM

vulpíță s. f., g.-d. art. vulpíței; pl. vulpíțe

vulpițele
VULPÍȚĂ, vulpițe, s. f. Vulpișoară. – Vulpe + suf. -iță.

DOOM

vulpíță s. f., g.-d. art. vulpíței; pl. vulpíțe

vulpițelor
VULPÍȚĂ, vulpițe, s. f. Vulpișoară. – Vulpe + suf. -iță.

DOOM

vulpíță s. f., g.-d. art. vulpíței; pl. vulpíțe

vulpoaica
VULPOÁICĂ, vulpoaice, s. f. 1. Vulpe (I 1). 2. Fig. Femeie vicleană. – Vulpe + suf. -oaică.

DOOM

vulpoáică s. f., g.-d. art. vulpoáicei; pl. vulpoáice

vulpoaice
VULPOÁICĂ, vulpoaice, s. f. 1. Vulpe (I 1). 2. Fig. Femeie vicleană. – Vulpe + suf. -oaică.

DOOM

vulpoáică s. f., g.-d. art. vulpoáicei; pl. vulpoáice

vulpoaicei
VULPOÁICĂ, vulpoaice, s. f. 1. Vulpe (I 1). 2. Fig. Femeie vicleană. – Vulpe + suf. -oaică.

DOOM

vulpoáică s. f., g.-d. art. vulpoáicei; pl. vulpoáice

vulpoaicele
VULPOÁICĂ, vulpoaice, s. f. 1. Vulpe (I 1). 2. Fig. Femeie vicleană. – Vulpe + suf. -oaică.

DOOM

vulpoáică s. f., g.-d. art. vulpoáicei; pl. vulpoáice

vulpoaicelor
VULPOÁICĂ, vulpoaice, s. f. 1. Vulpe (I 1). 2. Fig. Femeie vicleană. – Vulpe + suf. -oaică.

DOOM

vulpoáică s. f., g.-d. art. vulpoáicei; pl. vulpoáice

vulpoi
VULPÓI, vulpoi, s. m. 1. Masculul vulpii; vulpan. 2. Fig. Om viclean, șiret. – Vulpe + suf. -oi.

DOOM

vulpói s. m., pl. vulpói, art. vulpóii

vulpoii
VULPÓI, vulpoi, s. m. 1. Masculul vulpii; vulpan. 2. Fig. Om viclean, șiret. – Vulpe + suf. -oi.

DOOM

vulpói s. m., pl. vulpói, art. vulpóii

vulpoilor
VULPÓI, vulpoi, s. m. 1. Masculul vulpii; vulpan. 2. Fig. Om viclean, șiret. – Vulpe + suf. -oi.

DOOM

vulpói s. m., pl. vulpói, art. vulpóii

vulpoiul
VULPÓI, vulpoi, s. m. 1. Masculul vulpii; vulpan. 2. Fig. Om viclean, șiret. – Vulpe + suf. -oi.

DOOM

vulpói s. m., pl. vulpói, art. vulpóii

vulpoiului
VULPÓI, vulpoi, s. m. 1. Masculul vulpii; vulpan. 2. Fig. Om viclean, șiret. – Vulpe + suf. -oi.

DOOM

vulpói s. m., pl. vulpói, art. vulpóii

vulpăreasca
VULPĂRÉSC, -EÁSCĂ, vulpărești, adj. (Rar) Vulpesc (1). – Vulpe + suf. -ăresc.

DOOM

vulpărésc (rar) adj. m., f. vulpăreáscă; pl. m. și f. vulpăréști

vulpăresc
VULPĂRÉSC, -EÁSCĂ, vulpărești, adj. (Rar) Vulpesc (1). – Vulpe + suf. -ăresc.

DOOM

vulpărésc (rar) adj. m., f. vulpăreáscă; pl. m. și f. vulpăréști

vulpărescul
VULPĂRÉSC, -EÁSCĂ, vulpărești, adj. (Rar) Vulpesc (1). – Vulpe + suf. -ăresc.

DOOM

vulpărésc (rar) adj. m., f. vulpăreáscă; pl. m. și f. vulpăréști

vulpărescului
VULPĂRÉSC, -EÁSCĂ, vulpărești, adj. (Rar) Vulpesc (1). – Vulpe + suf. -ăresc.

DOOM

vulpărésc (rar) adj. m., f. vulpăreáscă; pl. m. și f. vulpăréști

vulpărești
VULPĂRÉSC, -EÁSCĂ, vulpărești, adj. (Rar) Vulpesc (1). – Vulpe + suf. -ăresc.

DOOM

vulpărésc (rar) adj. m., f. vulpăreáscă; pl. m. și f. vulpăréști

vulpăreștii
VULPĂRÉSC, -EÁSCĂ, vulpărești, adj. (Rar) Vulpesc (1). – Vulpe + suf. -ăresc.

DOOM

vulpărésc (rar) adj. m., f. vulpăreáscă; pl. m. și f. vulpăréști

vulpăreștile
VULPĂRÉSC, -EÁSCĂ, vulpărești, adj. (Rar) Vulpesc (1). – Vulpe + suf. -ăresc.

DOOM

vulpărésc (rar) adj. m., f. vulpăreáscă; pl. m. și f. vulpăréști

vulpăreștilor
VULPĂRÉSC, -EÁSCĂ, vulpărești, adj. (Rar) Vulpesc (1). – Vulpe + suf. -ăresc.

DOOM

vulpărésc (rar) adj. m., f. vulpăreáscă; pl. m. și f. vulpăréști

vulpăria
VULPĂRÍE, vulpării, s. f. Mulțime de vulpi (I 1). ♦ Loc cu multe vizuini de vulpi. – Vulpe + suf. -ărie.

DOOM

vulpăríe s. f., art. vulpăría, g.-d. art. vulpăríei; pl. vulpăríi, art. vulpăríile

vulpărie
VULPĂRÍE, vulpării, s. f. Mulțime de vulpi (I 1). ♦ Loc cu multe vizuini de vulpi. – Vulpe + suf. -ărie.

DOOM

vulpăríe s. f., art. vulpăría, g.-d. art. vulpăríei; pl. vulpăríi, art. vulpăríile

vulpăriei
VULPĂRÍE, vulpării, s. f. Mulțime de vulpi (I 1). ♦ Loc cu multe vizuini de vulpi. – Vulpe + suf. -ărie.

DOOM

vulpăríe s. f., art. vulpăría, g.-d. art. vulpăríei; pl. vulpăríi, art. vulpăríile

vulpării
VULPĂRÍE, vulpării, s. f. Mulțime de vulpi (I 1). ♦ Loc cu multe vizuini de vulpi. – Vulpe + suf. -ărie.

DOOM

vulpăríe s. f., art. vulpăría, g.-d. art. vulpăríei; pl. vulpăríi, art. vulpăríile

vulpăriile
VULPĂRÍE, vulpării, s. f. Mulțime de vulpi (I 1). ♦ Loc cu multe vizuini de vulpi. – Vulpe + suf. -ărie.

DOOM

vulpăríe s. f., art. vulpăría, g.-d. art. vulpăríei; pl. vulpăríi, art. vulpăríile

vulpăriilor
VULPĂRÍE, vulpării, s. f. Mulțime de vulpi (I 1). ♦ Loc cu multe vizuini de vulpi. – Vulpe + suf. -ărie.

DOOM

vulpăríe s. f., art. vulpăría, g.-d. art. vulpăríei; pl. vulpăríi, art. vulpăríile

vultan
HULTÁN s. m. v. vultan.

DOOM

vultán (pop.) s. m., pl. vultáni

vultani
HULTÁN s. m. v. vultan.

DOOM

vultán (pop.) s. m., pl. vultáni

vultanii
HULTÁN s. m. v. vultan.

DOOM

vultán (pop.) s. m., pl. vultáni

vultanilor
HULTÁN s. m. v. vultan.

DOOM

vultán (pop.) s. m., pl. vultáni

vultanul
HULTÁN s. m. v. vultan.

DOOM

vultán (pop.) s. m., pl. vultáni

vultanului
HULTÁN s. m. v. vultan.

DOOM

vultán (pop.) s. m., pl. vultáni

vultoare
VÂLTOÁRE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [Var.: (pop.) vultoáre s. f.] – Lat. *voltoria (< volutus).

DOOM

vâltoáre s. f.., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri

vultuoasa
VULTUÓS, -OÁSĂ adj. (Despre față) Congestionat. [Pron. -tu-os. / < fr. vultueux, cf. lat. vultus – față].

vultuoase
VULTUÓS, -OÁSĂ adj. (Despre față) Congestionat. [Pron. -tu-os. / < fr. vultueux, cf. lat. vultus – față].

vultuoasei
VULTUÓS, -OÁSĂ adj. (Despre față) Congestionat. [Pron. -tu-os. / < fr. vultueux, cf. lat. vultus – față].

vultuoasele
VULTUÓS, -OÁSĂ adj. (Despre față) Congestionat. [Pron. -tu-os. / < fr. vultueux, cf. lat. vultus – față].

vultuoaselor
VULTUÓS, -OÁSĂ adj. (Despre față) Congestionat. [Pron. -tu-os. / < fr. vultueux, cf. lat. vultus – față].

vultuos
VULTUÓS, -OÁSĂ adj. (Despre față) Congestionat. [Pron. -tu-os. / < fr. vultueux, cf. lat. vultus – față].

vultuosul
VULTUÓS, -OÁSĂ adj. (Despre față) Congestionat. [Pron. -tu-os. / < fr. vultueux, cf. lat. vultus – față].

vultuosului
VULTUÓS, -OÁSĂ adj. (Despre față) Congestionat. [Pron. -tu-os. / < fr. vultueux, cf. lat. vultus – față].

vultuoși
VULTUÓS, -OÁSĂ adj. (Despre față) Congestionat. [Pron. -tu-os. / < fr. vultueux, cf. lat. vultus – față].

vultuoșii
VULTUÓS, -OÁSĂ adj. (Despre față) Congestionat. [Pron. -tu-os. / < fr. vultueux, cf. lat. vultus – față].

vultuoșilor
VULTUÓS, -OÁSĂ adj. (Despre față) Congestionat. [Pron. -tu-os. / < fr. vultueux, cf. lat. vultus – față].

vultur
VÚLTUR, vulturi, s. m. 1. Numele mai multor păsări răpitoare de zi, mari, cu ciocul lung, ascuțit și coroiat, cu aripi lungi și cu picioare puternice, cu gheare tari, care se hrănesc cu animale vii și cu stârvuri; vultan. ◊ Ochi (sau privire) de vultur = privire foarte ageră, pătrunzătoare. ◊ Compuse: vultur-bărbos sau vultur-cu-barbă, vultur-negru = vultur impunător, cu spatele brun-cenușiu, aripile negre, pântecele și pieptul galben-ruginiu; zăgan (Gypaetus barbatus); vultur-pleșuv = vultur cu gâtul gros, cu penele de culoare brun-închis, cea mai mare pasăre răpitoare din Europa (Aegypius monachus); vultur-pescar = specie de vultur, de culoare brun-închis pe partea dorsală și albă pe partea ventrală, care se hrănește cu pește (Pandion heliaetus). ♦ Fig. Bărbat viteaz, curajos, măreț, falnic. 2. Stindard al legiunilor romane, înfățișând de obicei un vultur (1); figură simbolică reprezentând un vultur, pe stemele, monedele, pecețile sau steagurile unor țări. 3. (Art.) Constelație boreală, situată la sud de constelația Lebedei și vizibilă vara. [Acc. și: vultúr] – Lat. vultur, -uris.

DOOM

vúltur s. m., pl. vúlturi

vulturar
VULTURÁR, vulturari, s. m. (Rar) Răpitor, hrăpăreț. Ai fost foarte vulturar, Ce-ai văzut nu mai lăsai. MARIAN, O. I 189.

vulturaș
VULTURÁȘ, vulturași, s. m. Diminutiv al lui vultur (1); vulturel. – Vultur + suf. -aș.

DOOM

vulturáș s. m., pl. vulturáși

vulturași
VULTURÁȘ, vulturași, s. m. Diminutiv al lui vultur (1); vulturel. – Vultur + suf. -aș.

DOOM

vulturáș s. m., pl. vulturáși

vulturașii
VULTURÁȘ, vulturași, s. m. Diminutiv al lui vultur (1); vulturel. – Vultur + suf. -aș.

DOOM

vulturáș s. m., pl. vulturáși

vulturașilor
VULTURÁȘ, vulturași, s. m. Diminutiv al lui vultur (1); vulturel. – Vultur + suf. -aș.

DOOM

vulturáș s. m., pl. vulturáși

vulturașul
VULTURÁȘ, vulturași, s. m. Diminutiv al lui vultur (1); vulturel. – Vultur + suf. -aș.

DOOM

vulturáș s. m., pl. vulturáși

vulturașului
VULTURÁȘ, vulturași, s. m. Diminutiv al lui vultur (1); vulturel. – Vultur + suf. -aș.

DOOM

vulturáș s. m., pl. vulturáși

vultureasca
VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturești, adj. De vultur (1); ca de vultur; p. ext. ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător. – Vultur + suf. -esc.

DOOM

vulturésc adj. m., f. vultureáscă; pl. m. și f. vulturéști

vulturei
VULTURÉL, vulturei, s. m. (Rar) Vulturaș. – Vultur + suf. -el.

DOOM

vulturél (rar) s. m., pl. vulturéi, art. vulturéii

vultureii
VULTURÉL, vulturei, s. m. (Rar) Vulturaș. – Vultur + suf. -el.

DOOM

vulturél (rar) s. m., pl. vulturéi, art. vulturéii

vultureilor
VULTURÉL, vulturei, s. m. (Rar) Vulturaș. – Vultur + suf. -el.

DOOM

vulturél (rar) s. m., pl. vulturéi, art. vulturéii

vulturel
VULTURÉL, vulturei, s. m. (Rar) Vulturaș. – Vultur + suf. -el.

DOOM

vulturél (rar) s. m., pl. vulturéi, art. vulturéii

vulturelul
VULTURÉL, vulturei, s. m. (Rar) Vulturaș. – Vultur + suf. -el.

DOOM

vulturél (rar) s. m., pl. vulturéi, art. vulturéii

vulturelului
VULTURÉL, vulturei, s. m. (Rar) Vulturaș. – Vultur + suf. -el.

DOOM

vulturél (rar) s. m., pl. vulturéi, art. vulturéii

vulturesc
VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturești, adj. De vultur (1); ca de vultur; p. ext. ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător. – Vultur + suf. -esc.

DOOM

vulturésc adj. m., f. vultureáscă; pl. m. și f. vulturéști

vulturescul
VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturești, adj. De vultur (1); ca de vultur; p. ext. ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător. – Vultur + suf. -esc.

DOOM

vulturésc adj. m., f. vultureáscă; pl. m. și f. vulturéști

vulturescului
VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturești, adj. De vultur (1); ca de vultur; p. ext. ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător. – Vultur + suf. -esc.

DOOM

vulturésc adj. m., f. vultureáscă; pl. m. și f. vulturéști

vulturește
VULTURÉȘTE adv. Ca vulturul (1), cu iuțeală, cu agerime de vultur; foarte repede; p. ext. în mod îndrăzneț, cutezător. – Vultur + suf. -ește.

DOOM

vulturéște adv.

vulturești
VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturești, adj. De vultur (1); ca de vultur; p. ext. ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător. – Vultur + suf. -esc.

DOOM

vulturésc adj. m., f. vultureáscă; pl. m. și f. vulturéști

vultureștii
VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturești, adj. De vultur (1); ca de vultur; p. ext. ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător. – Vultur + suf. -esc.

DOOM

vulturésc adj. m., f. vultureáscă; pl. m. și f. vulturéști

vultureștile
VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturești, adj. De vultur (1); ca de vultur; p. ext. ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător. – Vultur + suf. -esc.

DOOM

vulturésc adj. m., f. vultureáscă; pl. m. și f. vulturéști

vultureștilor
VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturești, adj. De vultur (1); ca de vultur; p. ext. ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător. – Vultur + suf. -esc.

DOOM

vulturésc adj. m., f. vultureáscă; pl. m. și f. vulturéști

vulturi
VÚLTUR, vulturi, s. m. 1. Numele mai multor păsări răpitoare de zi, mari, cu ciocul lung, ascuțit și coroiat, cu aripi lungi și cu picioare puternice, cu gheare tari, care se hrănesc cu animale vii și cu stârvuri; vultan. ◊ Ochi (sau privire) de vultur = privire foarte ageră, pătrunzătoare. ◊ Compuse: vultur-bărbos sau vultur-cu-barbă, vultur-negru = vultur impunător, cu spatele brun-cenușiu, aripile negre, pântecele și pieptul galben-ruginiu; zăgan (Gypaetus barbatus); vultur-pleșuv = vultur cu gâtul gros, cu penele de culoare brun-închis, cea mai mare pasăre răpitoare din Europa (Aegypius monachus); vultur-pescar = specie de vultur, de culoare brun-închis pe partea dorsală și albă pe partea ventrală, care se hrănește cu pește (Pandion heliaetus). ♦ Fig. Bărbat viteaz, curajos, măreț, falnic. 2. Stindard al legiunilor romane, înfățișând de obicei un vultur (1); figură simbolică reprezentând un vultur, pe stemele, monedele, pecețile sau steagurile unor țări. 3. (Art.) Constelație boreală, situată la sud de constelația Lebedei și vizibilă vara. [Acc. și: vultúr] – Lat. vultur, -uris.

DOOM

vúltur s. m., pl. vúlturi

vulturica
VULTURÍCĂ, vulturici, s. f. (Rar) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pilosella). - Vultur + suf. -ică.

DOOM

vulturícă (rar) s. f., g.-d. art. vulturícii; pl. vulturíci

vulturici
VULTURÍCĂ, vulturici, s. f. (Rar) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pilosella). - Vultur + suf. -ică.

DOOM

vulturícă (rar) s. f., g.-d. art. vulturícii; pl. vulturíci

vulturicii
VULTURÍCĂ, vulturici, s. f. (Rar) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pilosella). - Vultur + suf. -ică.

DOOM

vulturícă (rar) s. f., g.-d. art. vulturícii; pl. vulturíci

vulturicile
VULTURÍCĂ, vulturici, s. f. (Rar) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pilosella). - Vultur + suf. -ică.

DOOM

vulturícă (rar) s. f., g.-d. art. vulturícii; pl. vulturíci

vulturicilor
VULTURÍCĂ, vulturici, s. f. (Rar) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pilosella). - Vultur + suf. -ică.

DOOM

vulturícă (rar) s. f., g.-d. art. vulturícii; pl. vulturíci

vulturii
VÚLTUR, vulturi, s. m. 1. Numele mai multor păsări răpitoare de zi, mari, cu ciocul lung, ascuțit și coroiat, cu aripi lungi și cu picioare puternice, cu gheare tari, care se hrănesc cu animale vii și cu stârvuri; vultan. ◊ Ochi (sau privire) de vultur = privire foarte ageră, pătrunzătoare. ◊ Compuse: vultur-bărbos sau vultur-cu-barbă, vultur-negru = vultur impunător, cu spatele brun-cenușiu, aripile negre, pântecele și pieptul galben-ruginiu; zăgan (Gypaetus barbatus); vultur-pleșuv = vultur cu gâtul gros, cu penele de culoare brun-închis, cea mai mare pasăre răpitoare din Europa (Aegypius monachus); vultur-pescar = specie de vultur, de culoare brun-închis pe partea dorsală și albă pe partea ventrală, care se hrănește cu pește (Pandion heliaetus). ♦ Fig. Bărbat viteaz, curajos, măreț, falnic. 2. Stindard al legiunilor romane, înfățișând de obicei un vultur (1); figură simbolică reprezentând un vultur, pe stemele, monedele, pecețile sau steagurile unor țări. 3. (Art.) Constelație boreală, situată la sud de constelația Lebedei și vizibilă vara. [Acc. și: vultúr] – Lat. vultur, -uris.

DOOM

vúltur s. m., pl. vúlturi

vulturilor
VÚLTUR, vulturi, s. m. 1. Numele mai multor păsări răpitoare de zi, mari, cu ciocul lung, ascuțit și coroiat, cu aripi lungi și cu picioare puternice, cu gheare tari, care se hrănesc cu animale vii și cu stârvuri; vultan. ◊ Ochi (sau privire) de vultur = privire foarte ageră, pătrunzătoare. ◊ Compuse: vultur-bărbos sau vultur-cu-barbă, vultur-negru = vultur impunător, cu spatele brun-cenușiu, aripile negre, pântecele și pieptul galben-ruginiu; zăgan (Gypaetus barbatus); vultur-pleșuv = vultur cu gâtul gros, cu penele de culoare brun-închis, cea mai mare pasăre răpitoare din Europa (Aegypius monachus); vultur-pescar = specie de vultur, de culoare brun-închis pe partea dorsală și albă pe partea ventrală, care se hrănește cu pește (Pandion heliaetus). ♦ Fig. Bărbat viteaz, curajos, măreț, falnic. 2. Stindard al legiunilor romane, înfățișând de obicei un vultur (1); figură simbolică reprezentând un vultur, pe stemele, monedele, pecețile sau steagurile unor țări. 3. (Art.) Constelație boreală, situată la sud de constelația Lebedei și vizibilă vara. [Acc. și: vultúr] – Lat. vultur, -uris.

DOOM

vúltur s. m., pl. vúlturi

vulturița
VULTURÍȚĂ, vulturițe, s. f. (Rar) Vulturoaică. – Vultur + suf. -iță.

DOOM

vulturíță (rar) s. f., g.-d. art. vulturíței; pl. vulturíțe

vulturițe
VULTURÍȚĂ, vulturițe, s. f. (Rar) Vulturoaică. – Vultur + suf. -iță.

DOOM

vulturíță (rar) s. f., g.-d. art. vulturíței; pl. vulturíțe

vulturiței
VULTURÍȚĂ, vulturițe, s. f. (Rar) Vulturoaică. – Vultur + suf. -iță.

DOOM

vulturíță (rar) s. f., g.-d. art. vulturíței; pl. vulturíțe

vulturițele
VULTURÍȚĂ, vulturițe, s. f. (Rar) Vulturoaică. – Vultur + suf. -iță.

DOOM

vulturíță (rar) s. f., g.-d. art. vulturíței; pl. vulturíțe

vulturițelor
VULTURÍȚĂ, vulturițe, s. f. (Rar) Vulturoaică. – Vultur + suf. -iță.

DOOM

vulturíță (rar) s. f., g.-d. art. vulturíței; pl. vulturíțe

vulturoaia
VULTUROÁIE, vulturoaie, s. f. (Rar) Vulturoaică. [Pr.: -roa-ie] – Vultur + suf. -oaie.

DOOM

vulturoáie (rar) s. f., art. vulturoáia, g.-d. art. vulturoáiei; pl. vulturoáie

vulturoaica
VULTUROÁICĂ, vulturoaice, s. f. Femela vulturului (1); vulturiță, vulturoaie. – Vultur + suf. -oaică.

DOOM

vulturoáică s. f., g.-d. art. vulturoáicei; pl. vulturoáice

vulturoaice
VULTUROÁICĂ, vulturoaice, s. f. Femela vulturului (1); vulturiță, vulturoaie. – Vultur + suf. -oaică.

DOOM

vulturoáică s. f., g.-d. art. vulturoáicei; pl. vulturoáice

vulturoaicei
VULTUROÁICĂ, vulturoaice, s. f. Femela vulturului (1); vulturiță, vulturoaie. – Vultur + suf. -oaică.

DOOM

vulturoáică s. f., g.-d. art. vulturoáicei; pl. vulturoáice

vulturoaicele
VULTUROÁICĂ, vulturoaice, s. f. Femela vulturului (1); vulturiță, vulturoaie. – Vultur + suf. -oaică.

DOOM

vulturoáică s. f., g.-d. art. vulturoáicei; pl. vulturoáice

vulturoaicelor
VULTUROÁICĂ, vulturoaice, s. f. Femela vulturului (1); vulturiță, vulturoaie. – Vultur + suf. -oaică.

DOOM

vulturoáică s. f., g.-d. art. vulturoáicei; pl. vulturoáice

vulturoaie
VULTUROÁIE, vulturoaie, s. f. (Rar) Vulturoaică. [Pr.: -roa-ie] – Vultur + suf. -oaie.

DOOM

vulturoáie (rar) s. f., art. vulturoáia, g.-d. art. vulturoáiei; pl. vulturoáie

vulturoaiei
VULTUROÁIE, vulturoaie, s. f. (Rar) Vulturoaică. [Pr.: -roa-ie] – Vultur + suf. -oaie.

DOOM

vulturoáie (rar) s. f., art. vulturoáia, g.-d. art. vulturoáiei; pl. vulturoáie

vulturoaiele
VULTUROÁIE, vulturoaie, s. f. (Rar) Vulturoaică. [Pr.: -roa-ie] – Vultur + suf. -oaie.

DOOM

vulturoáie (rar) s. f., art. vulturoáia, g.-d. art. vulturoáiei; pl. vulturoáie

vulturoaielor
VULTUROÁIE, vulturoaie, s. f. (Rar) Vulturoaică. [Pr.: -roa-ie] – Vultur + suf. -oaie.

DOOM

vulturoáie (rar) s. f., art. vulturoáia, g.-d. art. vulturoáiei; pl. vulturoáie

vulturul
VÚLTUR, vulturi, s. m. 1. Numele mai multor păsări răpitoare de zi, mari, cu ciocul lung, ascuțit și coroiat, cu aripi lungi și cu picioare puternice, cu gheare tari, care se hrănesc cu animale vii și cu stârvuri; vultan. ◊ Ochi (sau privire) de vultur = privire foarte ageră, pătrunzătoare. ◊ Compuse: vultur-bărbos sau vultur-cu-barbă, vultur-negru = vultur impunător, cu spatele brun-cenușiu, aripile negre, pântecele și pieptul galben-ruginiu; zăgan (Gypaetus barbatus); vultur-pleșuv = vultur cu gâtul gros, cu penele de culoare brun-închis, cea mai mare pasăre răpitoare din Europa (Aegypius monachus); vultur-pescar = specie de vultur, de culoare brun-închis pe partea dorsală și albă pe partea ventrală, care se hrănește cu pește (Pandion heliaetus). ♦ Fig. Bărbat viteaz, curajos, măreț, falnic. 2. Stindard al legiunilor romane, înfățișând de obicei un vultur (1); figură simbolică reprezentând un vultur, pe stemele, monedele, pecețile sau steagurile unor țări. 3. (Art.) Constelație boreală, situată la sud de constelația Lebedei și vizibilă vara. [Acc. și: vultúr] – Lat. vultur, -uris.

DOOM

vúltur s. m., pl. vúlturi

vulturului
VÚLTUR, vulturi, s. m. 1. Numele mai multor păsări răpitoare de zi, mari, cu ciocul lung, ascuțit și coroiat, cu aripi lungi și cu picioare puternice, cu gheare tari, care se hrănesc cu animale vii și cu stârvuri; vultan. ◊ Ochi (sau privire) de vultur = privire foarte ageră, pătrunzătoare. ◊ Compuse: vultur-bărbos sau vultur-cu-barbă, vultur-negru = vultur impunător, cu spatele brun-cenușiu, aripile negre, pântecele și pieptul galben-ruginiu; zăgan (Gypaetus barbatus); vultur-pleșuv = vultur cu gâtul gros, cu penele de culoare brun-închis, cea mai mare pasăre răpitoare din Europa (Aegypius monachus); vultur-pescar = specie de vultur, de culoare brun-închis pe partea dorsală și albă pe partea ventrală, care se hrănește cu pește (Pandion heliaetus). ♦ Fig. Bărbat viteaz, curajos, măreț, falnic. 2. Stindard al legiunilor romane, înfățișând de obicei un vultur (1); figură simbolică reprezentând un vultur, pe stemele, monedele, pecețile sau steagurile unor țări. 3. (Art.) Constelație boreală, situată la sud de constelația Lebedei și vizibilă vara. [Acc. și: vultúr] – Lat. vultur, -uris.

DOOM

vúltur s. m., pl. vúlturi

vulva
VÚLVĂ, vulve, s. f. Partea externă a organului genital feminin. – Din fr. vulve, lat. vulva.

DOOM

vúlvă s. f., g.-d. art. vúlvei; pl. vúlve

vulvar
VULVÁR, -Ă adj. Referitor la vulvă, al vulvei. [Cf. fr. vulvaire].

vulvara
VULVÁR, -Ă adj. Referitor la vulvă, al vulvei. [Cf. fr. vulvaire].

vulvare
VULVÁR, -Ă adj. Referitor la vulvă, al vulvei. [Cf. fr. vulvaire].

vulvarei
VULVÁR, -Ă adj. Referitor la vulvă, al vulvei. [Cf. fr. vulvaire].

vulvarele
VULVÁR, -Ă adj. Referitor la vulvă, al vulvei. [Cf. fr. vulvaire].

vulvarelor
VULVÁR, -Ă adj. Referitor la vulvă, al vulvei. [Cf. fr. vulvaire].

vulvari
VULVÁR, -Ă adj. Referitor la vulvă, al vulvei. [Cf. fr. vulvaire].

vulvarii
VULVÁR, -Ă adj. Referitor la vulvă, al vulvei. [Cf. fr. vulvaire].

vulvarilor
VULVÁR, -Ă adj. Referitor la vulvă, al vulvei. [Cf. fr. vulvaire].

vulvarul
VULVÁR, -Ă adj. Referitor la vulvă, al vulvei. [Cf. fr. vulvaire].

vulvarului
VULVÁR, -Ă adj. Referitor la vulvă, al vulvei. [Cf. fr. vulvaire].

vulve
VÚLVĂ, vulve, s. f. Partea externă a organului genital feminin. – Din fr. vulve, lat. vulva.

DOOM

vúlvă s. f., g.-d. art. vúlvei; pl. vúlve

vulvectomia
VULVECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție chirurgicală a vulvei. [< fr. vulvectomie].

vulvectomie
VULVECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție chirurgicală a vulvei. [< fr. vulvectomie].

vulvectomiei
VULVECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție chirurgicală a vulvei. [< fr. vulvectomie].

vulvectomii
VULVECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție chirurgicală a vulvei. [< fr. vulvectomie].

vulvectomiile
VULVECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție chirurgicală a vulvei. [< fr. vulvectomie].

vulvectomiilor
VULVECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție chirurgicală a vulvei. [< fr. vulvectomie].

vulvei
VÚLVĂ, vulve, s. f. Partea externă a organului genital feminin. – Din fr. vulve, lat. vulva.

DOOM

vúlvă s. f., g.-d. art. vúlvei; pl. vúlve

vulvele
VÚLVĂ, vulve, s. f. Partea externă a organului genital feminin. – Din fr. vulve, lat. vulva.

DOOM

vúlvă s. f., g.-d. art. vúlvei; pl. vúlve

vulvelor
VÚLVĂ, vulve, s. f. Partea externă a organului genital feminin. – Din fr. vulve, lat. vulva.

DOOM

vúlvă s. f., g.-d. art. vúlvei; pl. vúlve

vulvita
VULVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a vulvei. [< fr. vulvite].

vulvite
VULVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a vulvei. [< fr. vulvite].

vulvitei
VULVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a vulvei. [< fr. vulvite].

vulvitele
VULVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a vulvei. [< fr. vulvite].

vulvitelor
VULVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a vulvei. [< fr. vulvite].

vulvoare
VÂLVOÁRE, vâlvori, s. f. (Rar) Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [Var.: (pop.) vulvoáre s. f.] – Cf. vâlvă.

DOOM

vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri

vulvoi
VULVÓI adj. invar. v. vâlvoi.

DOOM

vâlvói adj. invar.

vulvoiat
VULVOIÁT, -Ă adj. v. vîlvoiat.

vum
VUM interj. Cuvânt care redă sunetul unui clopot cu timbru grav. – Onomatopee.

DOOM

vum interj.

vumetre
VUMÉTRU, vumetre, s. n. Aparat folosit pentru controlul modulației în sisteme de înregistrare, redare și transmitere a semnalelor audio. – Din fr. vumètre.

DOOM

vumétru (-me-tru) s. n., art. vumétrul; pl. vumétre

vumetrele
VUMÉTRU, vumetre, s. n. Aparat folosit pentru controlul modulației în sisteme de înregistrare, redare și transmitere a semnalelor audio. – Din fr. vumètre.

DOOM

vumétru (-me-tru) s. n., art. vumétrul; pl. vumétre

vumetrelor
VUMÉTRU, vumetre, s. n. Aparat folosit pentru controlul modulației în sisteme de înregistrare, redare și transmitere a semnalelor audio. – Din fr. vumètre.

DOOM

vumétru (-me-tru) s. n., art. vumétrul; pl. vumétre

vumetru
VUMÉTRU, vumetre, s. n. Aparat folosit pentru controlul modulației în sisteme de înregistrare, redare și transmitere a semnalelor audio. – Din fr. vumètre.

DOOM

vumétru (-me-tru) s. n., art. vumétrul; pl. vumétre

vumetrul
VUMÉTRU, vumetre, s. n. Aparat folosit pentru controlul modulației în sisteme de înregistrare, redare și transmitere a semnalelor audio. – Din fr. vumètre.

DOOM

vumétru (-me-tru) s. n., art. vumétrul; pl. vumétre

vumetrului
VUMÉTRU, vumetre, s. n. Aparat folosit pentru controlul modulației în sisteme de înregistrare, redare și transmitere a semnalelor audio. – Din fr. vumètre.

DOOM

vumétru (-me-tru) s. n., art. vumétrul; pl. vumétre

vur
VUR interj. (Rar) Exclamație care exprimă durere sau regret; ah, vai. – Onomatopee.

DOOM

vur (rar) interj.

vura
TURA-VÚRA interj. Cuvînt care exprimă vorbăria lungă și fără rost într-o discuție sau trecerea de la un subiect la altul. Cît de mare-i ziulica, Nici că le mai tace gura: Tura-vura, tura-vura, De nu mai auzi nimica. D. BOTEZ, F. S. 82. Ba că dă-mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică. CARAGIALE, O. I 119. ◊ Expr. Ce mai tura-vura = ce mai încoace-încolo, ce mai atîta vorbă degeaba ? Ce mai tura-vura. Popa se zvîrcolea de parcă ar fi fost tras pe frigare. STANCU, D. 441.

vurt
VURT, vurturi, s. n. (Reg.) Rachiu slab, prost; poșircă. – Et. nec.

DOOM

vurt (reg.) s. n., pl. vúrturi

vurtul
VURT, vurturi, s. n. (Reg.) Rachiu slab, prost; poșircă. – Et. nec.

DOOM

vurt (reg.) s. n., pl. vúrturi

vurtului
VURT, vurturi, s. n. (Reg.) Rachiu slab, prost; poșircă. – Et. nec.

DOOM

vurt (reg.) s. n., pl. vúrturi

vurturi
VURT, vurturi, s. n. (Reg.) Rachiu slab, prost; poșircă. – Et. nec.

DOOM

vurt (reg.) s. n., pl. vúrturi

vurturile
VURT, vurturi, s. n. (Reg.) Rachiu slab, prost; poșircă. – Et. nec.

DOOM

vurt (reg.) s. n., pl. vúrturi

vurturilor
VURT, vurturi, s. n. (Reg.) Rachiu slab, prost; poșircă. – Et. nec.

DOOM

vurt (reg.) s. n., pl. vúrturi

vurtă
VÚRTĂ s. f. V. hurtă.

DOOM

húrtă (reg.) (în expr.) s. f.

vuta
VÚTĂ, vute, s. f. (Constr.) Lucrare de zidărie în formă de boltă. – Din fr. voûte.

DOOM

vútă s. f., g.-d. art. vútei; pl. vúte

vutcar
VUTCÁR, vutcari, s. m. (Pop.) Fabricant de votcă. – Votcă + suf. -ar.

DOOM

vutcár (pop.) s. m., pl. vutcári

vutcari
VUTCÁR, vutcari, s. m. (Pop.) Fabricant de votcă. – Votcă + suf. -ar.

DOOM

vutcár (pop.) s. m., pl. vutcári

vutcarii
VUTCÁR, vutcari, s. m. (Pop.) Fabricant de votcă. – Votcă + suf. -ar.

DOOM

vutcár (pop.) s. m., pl. vutcári

vutcarilor
VUTCÁR, vutcari, s. m. (Pop.) Fabricant de votcă. – Votcă + suf. -ar.

DOOM

vutcár (pop.) s. m., pl. vutcári

vutcarul
VUTCÁR, vutcari, s. m. (Pop.) Fabricant de votcă. – Votcă + suf. -ar.

DOOM

vutcár (pop.) s. m., pl. vutcári

vutcarului
VUTCÁR, vutcari, s. m. (Pop.) Fabricant de votcă. – Votcă + suf. -ar.

DOOM

vutcár (pop.) s. m., pl. vutcári

vutcă
VÓTCĂ, (2) votci, s. f. 1. Băutură foarte tare, făcută din alcool de cereale și din apă cu duritate scăzută. 2. (La pl.) Feluri, porții de votcă (1). [Var.: vódcă, vútcă s. f.] – Din rus. vodka.

DOOM

vódcă v. vótcă

vute
VÚTĂ, vute, s. f. (Constr.) Lucrare de zidărie în formă de boltă. – Din fr. voûte.

DOOM

vútă s. f., g.-d. art. vútei; pl. vúte

vutei
VÚTĂ, vute, s. f. (Constr.) Lucrare de zidărie în formă de boltă. – Din fr. voûte.

DOOM

vútă s. f., g.-d. art. vútei; pl. vúte

vutele
VÚTĂ, vute, s. f. (Constr.) Lucrare de zidărie în formă de boltă. – Din fr. voûte.

DOOM

vútă s. f., g.-d. art. vútei; pl. vúte

vutelor
VÚTĂ, vute, s. f. (Constr.) Lucrare de zidărie în formă de boltă. – Din fr. voûte.

DOOM

vútă s. f., g.-d. art. vútei; pl. vúte

vuul
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu].

DOOM

vuului
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu].

DOOM

vuva
VÚVĂ, vuve, s. f. (Reg). Dairea, tamburină. – Et. nec.

DOOM

vúvă (reg.) s. f., g.-d. art. vúvei; pl. vúve

vuvar
VUVÁR, vuvari, s. m. (Reg.) Muzicant care cântă din vuvă. – Vuvă + suf. -ar.

DOOM

vuvár (reg.) s. m., pl. vuvári

vuvari
VUVÁR, vuvari, s. m. (Reg.) Muzicant care cântă din vuvă. – Vuvă + suf. -ar.

DOOM

vuvár (reg.) s. m., pl. vuvári

vuvarii
VUVÁR, vuvari, s. m. (Reg.) Muzicant care cântă din vuvă. – Vuvă + suf. -ar.

DOOM

vuvár (reg.) s. m., pl. vuvári

vuvarilor
VUVÁR, vuvari, s. m. (Reg.) Muzicant care cântă din vuvă. – Vuvă + suf. -ar.

DOOM

vuvár (reg.) s. m., pl. vuvári

vuvarul
VUVÁR, vuvari, s. m. (Reg.) Muzicant care cântă din vuvă. – Vuvă + suf. -ar.

DOOM

vuvár (reg.) s. m., pl. vuvári

vuvarului
VUVÁR, vuvari, s. m. (Reg.) Muzicant care cântă din vuvă. – Vuvă + suf. -ar.

DOOM

vuvár (reg.) s. m., pl. vuvári

vuve
VÚVĂ, vuve, s. f. (Reg). Dairea, tamburină. – Et. nec.

DOOM

vúvă (reg.) s. f., g.-d. art. vúvei; pl. vúve

vuvei
VÚVĂ, vuve, s. f. (Reg). Dairea, tamburină. – Et. nec.

DOOM

vúvă (reg.) s. f., g.-d. art. vúvei; pl. vúve

vuvele
VÚVĂ, vuve, s. f. (Reg). Dairea, tamburină. – Et. nec.

DOOM

vúvă (reg.) s. f., g.-d. art. vúvei; pl. vúve

vuvelor
VÚVĂ, vuve, s. f. (Reg). Dairea, tamburină. – Et. nec.

DOOM

vúvă (reg.) s. f., g.-d. art. vúvei; pl. vúve

vuvui
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuia
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuiai
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuiam
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuiau
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuiați
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuie
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuii
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuim
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuind
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuire
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuire
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

vuvuiră
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuirăm
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuirăți
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuise
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuisem
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuiseră
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuiserăm
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuiserăți
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuiseși
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuiseți
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuit
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuit
VUVUÍT, vuvuituri, s. n. (Reg.) Faptul de a vuvui, vuiet, zumzet. – V. vuvui.

DOOM

vuvuít (reg.) s. n., pl. vuvuíturi

vuvuitoare
VUVUITOÁRE, vuvuitori, s. f. (Reg.) Dairea, tamburină. [Pr.: -vu-i-] – Vuvui + suf. -toare.

DOOM

vuvuitoáre (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuitórii; pl. vuvuitóri

vuvuitoarea
VUVUITOÁRE, vuvuitori, s. f. (Reg.) Dairea, tamburină. [Pr.: -vu-i-] – Vuvui + suf. -toare.

DOOM

vuvuitoáre (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuitórii; pl. vuvuitóri

vuvuitori
VUVUITOÁRE, vuvuitori, s. f. (Reg.) Dairea, tamburină. [Pr.: -vu-i-] – Vuvui + suf. -toare.

DOOM

vuvuitoáre (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuitórii; pl. vuvuitóri

vuvuitorii
VUVUITOÁRE, vuvuitori, s. f. (Reg.) Dairea, tamburină. [Pr.: -vu-i-] – Vuvui + suf. -toare.

DOOM

vuvuitoáre (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuitórii; pl. vuvuitóri

vuvuitorile
VUVUITOÁRE, vuvuitori, s. f. (Reg.) Dairea, tamburină. [Pr.: -vu-i-] – Vuvui + suf. -toare.

DOOM

vuvuitoáre (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuitórii; pl. vuvuitóri

vuvuitorilor
VUVUITOÁRE, vuvuitori, s. f. (Reg.) Dairea, tamburină. [Pr.: -vu-i-] – Vuvui + suf. -toare.

DOOM

vuvuitoáre (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuitórii; pl. vuvuitóri

vuvuitul
VUVUÍT, vuvuituri, s. n. (Reg.) Faptul de a vuvui, vuiet, zumzet. – V. vuvui.

DOOM

vuvuít (reg.) s. n., pl. vuvuíturi

vuvuitului
VUVUÍT, vuvuituri, s. n. (Reg.) Faptul de a vuvui, vuiet, zumzet. – V. vuvui.

DOOM

vuvuít (reg.) s. n., pl. vuvuíturi

vuvuitura
VUVUITÚRĂ, vuvuituri, s. f. (Reg.) Vuiet, zumzet. [Pr.: -vu-i-] – Vuvui + suf. -tură.

DOOM

vuvuitúră (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuitúrii; pl. vuvuitúri

vuvuituri
VUVUÍT, vuvuituri, s. n. (Reg.) Faptul de a vuvui, vuiet, zumzet. – V. vuvui.

DOOM

vuvuít (reg.) s. n., pl. vuvuíturi

vuvuituri
VUVUITÚRĂ, vuvuituri, s. f. (Reg.) Vuiet, zumzet. [Pr.: -vu-i-] – Vuvui + suf. -tură.

DOOM

vuvuitúră (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuitúrii; pl. vuvuitúri

vuvuiturii
VUVUITÚRĂ, vuvuituri, s. f. (Reg.) Vuiet, zumzet. [Pr.: -vu-i-] – Vuvui + suf. -tură.

DOOM

vuvuitúră (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuitúrii; pl. vuvuitúri

vuvuiturile
VUVUÍT, vuvuituri, s. n. (Reg.) Faptul de a vuvui, vuiet, zumzet. – V. vuvui.

DOOM

vuvuít (reg.) s. n., pl. vuvuíturi

vuvuiturile
VUVUITÚRĂ, vuvuituri, s. f. (Reg.) Vuiet, zumzet. [Pr.: -vu-i-] – Vuvui + suf. -tură.

DOOM

vuvuitúră (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuitúrii; pl. vuvuitúri

vuvuiturilor
VUVUÍT, vuvuituri, s. n. (Reg.) Faptul de a vuvui, vuiet, zumzet. – V. vuvui.

DOOM

vuvuít (reg.) s. n., pl. vuvuíturi

vuvuiturilor
VUVUITÚRĂ, vuvuituri, s. f. (Reg.) Vuiet, zumzet. [Pr.: -vu-i-] – Vuvui + suf. -tură.

DOOM

vuvuitúră (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuitúrii; pl. vuvuitúri

vuvuiși
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuiți
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

DOOM

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie