vlad
VLAD adj. m. (Popular) Tont, prost. Baba începu iarăși să tocăne pe vladul de bărbat. ISPIRESCU, la TDRG.
vladnic
VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec. DOOM
vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice
vladnica
VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec. DOOM
vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice
vladnice
VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec. DOOM
vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice
vladnicei
VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec. DOOM
vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice
vladnicele
VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec. DOOM
vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice
vladnicelor
VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec. DOOM
vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice
vladnici
VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec. DOOM
vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice
vladnicii
VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec. DOOM
vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice
vladnicilor
VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec. DOOM
vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice
vladnicul
VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec. DOOM
vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice
vladnicului
VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec. DOOM
vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice
vlaga
VLÁGĂ s. f. Putere, forță, vigoare; vlavie. – Din sl. vlaga. DOOM
vlágă s. f.
vlagăi
VLÁGĂ s. f. Putere, forță, vigoare; vlavie. – Din sl. vlaga. DOOM
vlágă s. f.
vlah
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
vlah
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
vlahă
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
vlavia
VLÁVIE s. f. (Înv.) Vlagă. – Et. nec. DOOM
vlávie (înv.) (-vi-e) s. f., art. vlávia (-vi-a), g.-d. vlávii, art. vláviei
vlavie
VLÁVIE s. f. (Înv.) Vlagă. – Et. nec. DOOM
vlávie (înv.) (-vi-e) s. f., art. vlávia (-vi-a), g.-d. vlávii, art. vláviei
vlaviei
VLÁVIE s. f. (Înv.) Vlagă. – Et. nec. DOOM
vlávie (înv.) (-vi-e) s. f., art. vlávia (-vi-a), g.-d. vlávii, art. vláviei
vlavii
VLÁVIE s. f. (Înv.) Vlagă. – Et. nec. DOOM
vlávie (înv.) (-vi-e) s. f., art. vlávia (-vi-a), g.-d. vlávii, art. vláviei
vlaviile
VLÁVIE s. f. (Înv.) Vlagă. – Et. nec. DOOM
vlávie (înv.) (-vi-e) s. f., art. vlávia (-vi-a), g.-d. vlávii, art. vláviei
vlaviilor
VLÁVIE s. f. (Înv.) Vlagă. – Et. nec. DOOM
vlávie (înv.) (-vi-e) s. f., art. vlávia (-vi-a), g.-d. vlávii, art. vláviei
vlașița
VLÁȘIȚĂ, vlașițe, s. f. (Bot.; reg.) Hașmă. – Din sb. vlašac. DOOM
vláșiță (reg.) s. f., g.-d. art. vláșiței; pl. vláșițe
vlașițe
VLÁȘIȚĂ, vlașițe, s. f. (Bot.; reg.) Hașmă. – Din sb. vlašac. DOOM
vláșiță (reg.) s. f., g.-d. art. vláșiței; pl. vláșițe
vlașiței
VLÁȘIȚĂ, vlașițe, s. f. (Bot.; reg.) Hașmă. – Din sb. vlašac. DOOM
vláșiță (reg.) s. f., g.-d. art. vláșiței; pl. vláșițe
vlașițele
VLÁȘIȚĂ, vlașițe, s. f. (Bot.; reg.) Hașmă. – Din sb. vlašac. DOOM
vláșiță (reg.) s. f., g.-d. art. vláșiței; pl. vláșițe
vlașițelor
VLÁȘIȚĂ, vlașițe, s. f. (Bot.; reg.) Hașmă. – Din sb. vlašac. DOOM
vláșiță (reg.) s. f., g.-d. art. vláșiței; pl. vláșițe
vlădic
VLĂDÍC s. m. v. vlădică.
vlădica
VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika. DOOM
vlădícă (înv.) s. m., g.-d. art. vlădícăi/vlădícii/vlădíchii; pl. vlădíci
vlădichii
VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika. DOOM
vlădícă (înv.) s. m., g.-d. art. vlădícăi/vlădícii/vlădíchii; pl. vlădíci
vlădici
VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika. DOOM
vlădícă (înv.) s. m., g.-d. art. vlădícăi/vlădícii/vlădíchii; pl. vlădíci
vlădicii
VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika. DOOM
vlădícă (înv.) s. m., g.-d. art. vlădícăi/vlădícii/vlădíchii; pl. vlădíci
vlădicilor
VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika. DOOM
vlădícă (înv.) s. m., g.-d. art. vlădícăi/vlădícii/vlădíchii; pl. vlădíci
vlădicăi
VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika. DOOM
vlădícă (înv.) s. m., g.-d. art. vlădícăi/vlădícii/vlădíchii; pl. vlădíci
vlăgui
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguia
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiai
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiam
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiască
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiau
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiați
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiesc
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiește
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiești
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguii
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguim
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguind
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguire
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiră
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguirăm
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguirăți
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguise
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguisem
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiseră
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiserăm
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiserăți
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiseși
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiseți
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguit
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguit
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. vlăgui.
vlăguita
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. vlăgui.
vlăguite
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. vlăgui.
vlăguitei
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. vlăgui.
vlăguitele
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. vlăgui.
vlăguitelor
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. vlăgui.
vlăguitoare
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitoare
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitoarea
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitoarea
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitoarei
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitoarei
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitoarele
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitoarele
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitoarelor
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitoarelor
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitor
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitor
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitori
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitori
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitorii
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitorii
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitorilor
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitorilor
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitorul
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitorul
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitorului
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitorului
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor. DOOM
vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre
vlăguitul
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. vlăgui.
vlăguitului
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. vlăgui.
vlăguiși
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiți
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui. DOOM
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă
vlăguiți
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. vlăgui.
vlăguiții
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. vlăgui.
vlăguiților
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. vlăgui.
vlăjgan
VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan. DOOM
vlăjgán s. m., pl. vlăjgáni
vlăjgana
VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan. DOOM
vlăjgán s. m., pl. vlăjgáni
vlăjgane
VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan. DOOM
vlăjgán s. m., pl. vlăjgáni
vlăjganei
VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan. DOOM
vlăjgán s. m., pl. vlăjgáni
vlăjganele
VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan. DOOM
vlăjgán s. m., pl. vlăjgáni
vlăjganelor
VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan. DOOM
vlăjgán s. m., pl. vlăjgáni
vlăjgani
VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan. DOOM
vlăjgán s. m., pl. vlăjgáni
vlăjganii
VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan. DOOM
vlăjgán s. m., pl. vlăjgáni
vlăjganilor
VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan. DOOM
vlăjgán s. m., pl. vlăjgáni
vlăjganul
VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan. DOOM
vlăjgán s. m., pl. vlăjgáni
vlăjganului
VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan. DOOM
vlăjgán s. m., pl. vlăjgáni
vlăstar
VLĂSTÁR, vlăstare, s. n. 1. Lăstar. 2. Fig. Urmaș, descendent (al unei familii). [Pl. și: (m.) vlăstari] – Din ngr. vlastári. DOOM
vlăstár s. n., pl. vlăstáre
vlăstar
VLĂSTÁR, vlăstare, s. n. 1. Lăstar. 2. Fig. Descendent, coborâtor al unei familii. [Pl. și: (m.) vlăstari] – Din ngr. vlastári.
vlăstare
VLĂSTÁR, vlăstare, s. n. 1. Lăstar. 2. Fig. Urmaș, descendent (al unei familii). [Pl. și: (m.) vlăstari] – Din ngr. vlastári. DOOM
vlăstár s. n., pl. vlăstáre
vlăstarele
VLĂSTÁR, vlăstare, s. n. 1. Lăstar. 2. Fig. Urmaș, descendent (al unei familii). [Pl. și: (m.) vlăstari] – Din ngr. vlastári. DOOM
vlăstár s. n., pl. vlăstáre
vlăstarelor
VLĂSTÁR, vlăstare, s. n. 1. Lăstar. 2. Fig. Urmaș, descendent (al unei familii). [Pl. și: (m.) vlăstari] – Din ngr. vlastári. DOOM
vlăstár s. n., pl. vlăstáre
vlăstarul
VLĂSTÁR, vlăstare, s. n. 1. Lăstar. 2. Fig. Urmaș, descendent (al unei familii). [Pl. și: (m.) vlăstari] – Din ngr. vlastári. DOOM
vlăstár s. n., pl. vlăstáre
vlăstarului
VLĂSTÁR, vlăstare, s. n. 1. Lăstar. 2. Fig. Urmaș, descendent (al unei familii). [Pl. și: (m.) vlăstari] – Din ngr. vlastári. DOOM
vlăstár s. n., pl. vlăstáre