v
CINCI num. card. Număr situat în numărătoare între patru și șase și care se indică prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete s. m. = plantă erbacee târâtoare, cu frunzele formate din cinci foliole și cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei și s-au întors cinci. ◊ (În locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Aduce câte cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. – Lat. cinque (= quinque). DOOM
cinci súte [cinci pron. în tempo rapid cin] num.; 500, D
v
V, v, s. m. 1. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană fricativă labiodentală sonoră). [Pr.: ve, vî – Pl. și (1, n.) v-uri] DOOM
v2 (sunet) [cit. vî] s. m., pl. v
v
VANÁDIU s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium. DOOM
vanádiu [diu pron. dĭu] s. n., art. vanádiul; simb. V
va
VA1 Element de compunere care a servit (într-un stadiu vechi al limbii) la formarea unor adverbe (undeva, cândva) sau a unor pronume (cineva, careva4), cărora le imprimă o nuanță nehotărâtă. – Din prez. ind. (pers. 3 sg., forma populară) al lui vrea.
va
VA2 vb. intranz. defectiv (La prez. ind. pers. 3 sg.; pop. și fam.; în expr.) Mai va = mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci. – Lat. vadit. DOOM
va1 (în expr. mai ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg.
va
VOLT-AMPÉR, volt-amperi, s. m. Unitate de măsură a puterii electromagnetice aparente a unui circuit electric de curent alternativ la capetele căruia tensiunea este de un volt și prin care trece un curent de un amper. [Scris și: voltamper] – Din fr. voltampère. DOOM
volt-ampér s. m., pl. volt-ampéri; simb. VA
vac
VEÁC, veacuri, s. n. 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de obicei de la unitate până la completarea unei sute); secol. 2. Interval lung de timp; interval de timp socotit, în mod subiectiv, drept mare. ◊ Veacul de mijloc = Evul Mediu. Veac de aur = perioadă istorică de înflorire a vieții materiale și culturale. ◊ Loc. adj. și adv. Din veac sau de veacuri = (care există, s-a întâmplat etc.) de foarte multă vreme, din moși-strămoși. ♦ (Reg.) Mers al vremii, stare meteorologică. 3. (La pl.; în forma veci) Veșnicie, eternitate. ◊ Loc. adj. De veci = etern, veșnic. ◊ Loc. adv. În veci sau (în) veac de veac, în veac etc. = pururea, întotdeauna, mereu; (în construcții negative) niciodată, nicicând. Pe veci = pentru totdeauna. 4. (Pop. și fam.) Viață, existență, trai. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce, a-și trece, a-și petrece) veacul = a trăi (într-un anumit fel). [Pl. și: (3, m.) veci] – Din sl. vĕkŭ. DOOM
veac s. n,, pl. veácuri (în expr. și veci)
vaca
VÁCĂ, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. Vacă (bună) de muls = persoană sau situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste). 2. Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-domnului = insectă lată și lunguiață, cu aripile superioare de culoare roșie cu două puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca. DOOM
vácă s. f., g.-d. art. vácii; pl. vaci
vacant
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis. DOOM
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte
vacanta
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis. DOOM
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte
vacante
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis. DOOM
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte
vacantei
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis. DOOM
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte
vacantele
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis. DOOM
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte
vacantelor
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis. DOOM
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte
vacantul
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis. DOOM
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte
vacantului
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis. DOOM
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte
vacanța
VACÁNȚIE s. f. v. vacanță. DOOM
vacánță s. f., g.-d. art. vacánței; pl. vacánțe
vacanțe
VACÁNȚIE s. f. v. vacanță. DOOM
vacánță s. f., g.-d. art. vacánței; pl. vacánțe
vacanței
VACÁNȚIE s. f. v. vacanță. DOOM
vacánță s. f., g.-d. art. vacánței; pl. vacánțe
vacanțele
VACÁNȚIE s. f. v. vacanță. DOOM
vacánță s. f., g.-d. art. vacánței; pl. vacánțe
vacanțelor
VACÁNȚIE s. f. v. vacanță. DOOM
vacánță s. f., g.-d. art. vacánței; pl. vacánțe
vacanți
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis. DOOM
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte
vacanție
VACÁNȚIE s. f. v. vacanță. DOOM
vacánță s. f., g.-d. art. vacánței; pl. vacánțe
vacanții
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis. DOOM
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte
vacanților
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis. DOOM
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte
vacarm
VACÁRM, vacarmuri, s. n. Zgomot asurzitor, hărmălaie. – Din fr. vacarme. DOOM
vacárm s. n., pl. vacármuri
vacarmul
VACÁRM, vacarmuri, s. n. Zgomot asurzitor, hărmălaie. – Din fr. vacarme. DOOM
vacárm s. n., pl. vacármuri
vacarmului
VACÁRM, vacarmuri, s. n. Zgomot asurzitor, hărmălaie. – Din fr. vacarme. DOOM
vacárm s. n., pl. vacármuri
vacarmuri
VACÁRM, vacarmuri, s. n. Zgomot asurzitor, hărmălaie. – Din fr. vacarme. DOOM
vacárm s. n., pl. vacármuri
vacarmurile
VACÁRM, vacarmuri, s. n. Zgomot asurzitor, hărmălaie. – Din fr. vacarme. DOOM
vacárm s. n., pl. vacármuri
vacarmurilor
VACÁRM, vacarmuri, s. n. Zgomot asurzitor, hărmălaie. – Din fr. vacarme. DOOM
vacárm s. n., pl. vacármuri
vacat
VACÁT, vacaturi, s. n. Pagină albă, intenționat netipărită, din interiorul unei lucrări. – Din germ. Vakat. DOOM
vácat s. n., pl. vácaturi
vacația
VACÁȚIE s.f. (Rar) Încetarea, suspendarea lucrărilor sau a ședințelor unui tribunal. [Gen. -iei, var. vacațiune s.f. / < fr. vacation, lat. vacatio].
vacație
VACÁȚIE s.f. (Rar) Încetarea, suspendarea lucrărilor sau a ședințelor unui tribunal. [Gen. -iei, var. vacațiune s.f. / < fr. vacation, lat. vacatio].
vacației
VACÁȚIE s.f. (Rar) Încetarea, suspendarea lucrărilor sau a ședințelor unui tribunal. [Gen. -iei, var. vacațiune s.f. / < fr. vacation, lat. vacatio].
vacații
VACÁȚIE s.f. (Rar) Încetarea, suspendarea lucrărilor sau a ședințelor unui tribunal. [Gen. -iei, var. vacațiune s.f. / < fr. vacation, lat. vacatio].
vacațiile
VACÁȚIE s.f. (Rar) Încetarea, suspendarea lucrărilor sau a ședințelor unui tribunal. [Gen. -iei, var. vacațiune s.f. / < fr. vacation, lat. vacatio].
vacațiilor
VACÁȚIE s.f. (Rar) Încetarea, suspendarea lucrărilor sau a ședințelor unui tribunal. [Gen. -iei, var. vacațiune s.f. / < fr. vacation, lat. vacatio].
vacațiune
VACAȚIÚNE s.f. v. vacație.
vaccaria
FLOÁRE, flori, s. f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată. ◊ (La sg. cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ◊ Loc. adj. În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ◊ Expr. Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brândușă; (reg.) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemone nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc. 3. (Chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. Fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ◊ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Lat. flos, -ris.
vaccin
VACCÍN- v. vaccino-.
vaccin
VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino. DOOM
vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri
vaccina
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccina
VACCÍNĂ, vaccine, s. f. Boală virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine. DOOM
vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne
vaccinabil
VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi vaccinat. – Din fr. vaccinable. DOOM
vaccinábil adj. m., pl. vaccinábili; f. vaccinábilă, pl. vaccinábile
vaccinabila
VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi vaccinat. – Din fr. vaccinable. DOOM
vaccinábil adj. m., pl. vaccinábili; f. vaccinábilă, pl. vaccinábile
vaccinabile
VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi vaccinat. – Din fr. vaccinable. DOOM
vaccinábil adj. m., pl. vaccinábili; f. vaccinábilă, pl. vaccinábile
vaccinabilei
VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi vaccinat. – Din fr. vaccinable. DOOM
vaccinábil adj. m., pl. vaccinábili; f. vaccinábilă, pl. vaccinábile
vaccinabilele
VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi vaccinat. – Din fr. vaccinable. DOOM
vaccinábil adj. m., pl. vaccinábili; f. vaccinábilă, pl. vaccinábile
vaccinabilelor
VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi vaccinat. – Din fr. vaccinable. DOOM
vaccinábil adj. m., pl. vaccinábili; f. vaccinábilă, pl. vaccinábile
vaccinabili
VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi vaccinat. – Din fr. vaccinable. DOOM
vaccinábil adj. m., pl. vaccinábili; f. vaccinábilă, pl. vaccinábile
vaccinabilii
VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi vaccinat. – Din fr. vaccinable. DOOM
vaccinábil adj. m., pl. vaccinábili; f. vaccinábilă, pl. vaccinábile
vaccinabililor
VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi vaccinat. – Din fr. vaccinable. DOOM
vaccinábil adj. m., pl. vaccinábili; f. vaccinábilă, pl. vaccinábile
vaccinabilul
VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi vaccinat. – Din fr. vaccinable. DOOM
vaccinábil adj. m., pl. vaccinábili; f. vaccinábilă, pl. vaccinábile
vaccinabilului
VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi vaccinat. – Din fr. vaccinable. DOOM
vaccinábil adj. m., pl. vaccinábili; f. vaccinábilă, pl. vaccinábile
vaccinai
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinal
VACCINÁL, -Ă, vaccinali, -e, adj. (Rar) Care aparține vaccinului, privitor la vaccin; care servește la prepararea vaccinului. – Din fr. vaccinal.
vaccinala
VACCINÁL, -Ă, vaccinali, -e, adj. (Rar) Care aparține vaccinului, privitor la vaccin; care servește la prepararea vaccinului. – Din fr. vaccinal.
vaccinale
VACCINÁL, -Ă, vaccinali, -e, adj. (Rar) Care aparține vaccinului, privitor la vaccin; care servește la prepararea vaccinului. – Din fr. vaccinal.
vaccinalei
VACCINÁL, -Ă, vaccinali, -e, adj. (Rar) Care aparține vaccinului, privitor la vaccin; care servește la prepararea vaccinului. – Din fr. vaccinal.
vaccinalele
VACCINÁL, -Ă, vaccinali, -e, adj. (Rar) Care aparține vaccinului, privitor la vaccin; care servește la prepararea vaccinului. – Din fr. vaccinal.
vaccinalelor
VACCINÁL, -Ă, vaccinali, -e, adj. (Rar) Care aparține vaccinului, privitor la vaccin; care servește la prepararea vaccinului. – Din fr. vaccinal.
vaccinali
VACCINÁL, -Ă, vaccinali, -e, adj. (Rar) Care aparține vaccinului, privitor la vaccin; care servește la prepararea vaccinului. – Din fr. vaccinal.
vaccinalii
VACCINÁL, -Ă, vaccinali, -e, adj. (Rar) Care aparține vaccinului, privitor la vaccin; care servește la prepararea vaccinului. – Din fr. vaccinal.
vaccinalilor
VACCINÁL, -Ă, vaccinali, -e, adj. (Rar) Care aparține vaccinului, privitor la vaccin; care servește la prepararea vaccinului. – Din fr. vaccinal.
vaccinalul
VACCINÁL, -Ă, vaccinali, -e, adj. (Rar) Care aparține vaccinului, privitor la vaccin; care servește la prepararea vaccinului. – Din fr. vaccinal.
vaccinalului
VACCINÁL, -Ă, vaccinali, -e, adj. (Rar) Care aparține vaccinului, privitor la vaccin; care servește la prepararea vaccinului. – Din fr. vaccinal.
vaccinam
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinare
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinare
VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina; vaccinație. – V. vaccina. DOOM
vaccináre s. f., g.-d. art. vaccinắrii; pl. vaccinắri
vaccinarea
VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina; vaccinație. – V. vaccina. DOOM
vaccináre s. f., g.-d. art. vaccinắrii; pl. vaccinắri
vaccinară
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinarăm
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinarăți
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinase
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinasem
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinaseră
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinaserăm
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinaserăți
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinaseși
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinaseți
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinat
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinat
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vaccinát adj. m., pl. vaccináți; f. vaccinátă, pl. vaccináte
vaccinatoare
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care vaccinează. Vin doftori ca... Frohlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II 38.
vaccinatoare
VACCINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care vaccinează, (cel) care face un vaccin. [Cf. fr. vaccinateur].
vaccinatoarea
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care vaccinează. Vin doftori ca... Frohlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II 38.
vaccinatoarea
VACCINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care vaccinează, (cel) care face un vaccin. [Cf. fr. vaccinateur].
vaccinatoarei
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care vaccinează. Vin doftori ca... Frohlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II 38.
vaccinatoarei
VACCINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care vaccinează, (cel) care face un vaccin. [Cf. fr. vaccinateur].
vaccinatoarele
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care vaccinează. Vin doftori ca... Frohlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II 38.
vaccinatoarele
VACCINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care vaccinează, (cel) care face un vaccin. [Cf. fr. vaccinateur].
vaccinatoarelor
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care vaccinează. Vin doftori ca... Frohlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II 38.
vaccinatoarelor
VACCINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care vaccinează, (cel) care face un vaccin. [Cf. fr. vaccinateur].
vaccinatoareo
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care vaccinează. Vin doftori ca... Frohlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II 38.
vaccinator
VACCINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care vaccinează, (cel) care face un vaccin. [Cf. fr. vaccinateur].
vaccinator
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care vaccinează. Vin doftori ca... Frohlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II 38.
vaccinatori
VACCINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care vaccinează, (cel) care face un vaccin. [Cf. fr. vaccinateur].
vaccinatori
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care vaccinează. Vin doftori ca... Frohlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II 38.
vaccinatorii
VACCINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care vaccinează, (cel) care face un vaccin. [Cf. fr. vaccinateur].
vaccinatorii
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care vaccinează. Vin doftori ca... Frohlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II 38.
vaccinatorilor
VACCINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care vaccinează, (cel) care face un vaccin. [Cf. fr. vaccinateur].
vaccinatorilor
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care vaccinează. Vin doftori ca... Frohlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II 38.
vaccinatorul
VACCINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care vaccinează, (cel) care face un vaccin. [Cf. fr. vaccinateur].
vaccinatorul
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care vaccinează. Vin doftori ca... Frohlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II 38.
vaccinatorule
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care vaccinează. Vin doftori ca... Frohlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II 38.
vaccinatorului
VACCINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care vaccinează, (cel) care face un vaccin. [Cf. fr. vaccinateur].
vaccinatorului
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care vaccinează. Vin doftori ca... Frohlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II 38.
vaccinau
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinași
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinați
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinația
VACCINÁȚIE, vaccinații, s. f. (Rar) Vaccinare. – Din fr. vaccination. DOOM
vaccináție (rar) (-ți-e) s. f., art. vaccináția (-ți-a), g.-d. art. vaccináției; pl. vaccináții, art. vaccináțiile (-ți-i-)
vaccinație
VACCINÁȚIE, vaccinații, s. f. (Rar) Vaccinare. – Din fr. vaccination. DOOM
vaccináție (rar) (-ți-e) s. f., art. vaccináția (-ți-a), g.-d. art. vaccináției; pl. vaccináții, art. vaccináțiile (-ți-i-)
vaccinației
VACCINÁȚIE, vaccinații, s. f. (Rar) Vaccinare. – Din fr. vaccination. DOOM
vaccináție (rar) (-ți-e) s. f., art. vaccináția (-ți-a), g.-d. art. vaccináției; pl. vaccináții, art. vaccináțiile (-ți-i-)
vaccinații
VACCINÁȚIE, vaccinații, s. f. (Rar) Vaccinare. – Din fr. vaccination. DOOM
vaccináție (rar) (-ți-e) s. f., art. vaccináția (-ți-a), g.-d. art. vaccináției; pl. vaccináții, art. vaccináțiile (-ți-i-)
vaccinațiile
VACCINÁȚIE, vaccinații, s. f. (Rar) Vaccinare. – Din fr. vaccination. DOOM
vaccináție (rar) (-ți-e) s. f., art. vaccináția (-ți-a), g.-d. art. vaccináției; pl. vaccináții, art. vaccináțiile (-ți-i-)
vaccinațiilor
VACCINÁȚIE, vaccinații, s. f. (Rar) Vaccinare. – Din fr. vaccination. DOOM
vaccináție (rar) (-ți-e) s. f., art. vaccináția (-ți-a), g.-d. art. vaccináției; pl. vaccináții, art. vaccináțiile (-ți-i-)
vaccine
VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino. DOOM
vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri
vaccine
VACCÍNĂ, vaccine, s. f. Boală virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine. DOOM
vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne
vaccinează
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinei
VACCÍNĂ, vaccine, s. f. Boală virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine. DOOM
vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne
vaccinela
VACCINÉLĂ s.f. Formă atenuată de vaccină la indivizii vaccinați anterior. [< fr. vaccinelle]. DOOM
vaccinélă s. f., g.-d. art. vaccinélei
vaccinele
VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino. DOOM
vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri
vaccinele
VACCÍNĂ, vaccine, s. f. Boală virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine. DOOM
vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne
vaccinele
VACCINÉLĂ s.f. Formă atenuată de vaccină la indivizii vaccinați anterior. [< fr. vaccinelle]. DOOM
vaccinélă s. f., g.-d. art. vaccinélei
vaccinelei
VACCINÉLĂ s.f. Formă atenuată de vaccină la indivizii vaccinați anterior. [< fr. vaccinelle]. DOOM
vaccinélă s. f., g.-d. art. vaccinélei
vaccinelor
VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino. DOOM
vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri
vaccinelor
VACCÍNĂ, vaccine, s. f. Boală virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine. DOOM
vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne
vaccinez
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccineze
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinezi
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinic
VACCÍNIC, -Ă adj. (Biol.) Cu vaccin. [< fr. vaccinique].
vaccinica
VACCÍNIC, -Ă adj. (Biol.) Cu vaccin. [< fr. vaccinique].
vaccinice
VACCÍNIC, -Ă adj. (Biol.) Cu vaccin. [< fr. vaccinique].
vaccinicei
VACCÍNIC, -Ă adj. (Biol.) Cu vaccin. [< fr. vaccinique].
vaccinicele
VACCÍNIC, -Ă adj. (Biol.) Cu vaccin. [< fr. vaccinique].
vaccinicelor
VACCÍNIC, -Ă adj. (Biol.) Cu vaccin. [< fr. vaccinique].
vaccinici
VACCÍNIC, -Ă adj. (Biol.) Cu vaccin. [< fr. vaccinique].
vaccinicii
VACCÍNIC, -Ă adj. (Biol.) Cu vaccin. [< fr. vaccinique].
vaccinicilor
VACCÍNIC, -Ă adj. (Biol.) Cu vaccin. [< fr. vaccinique].
vaccinicul
VACCÍNIC, -Ă adj. (Biol.) Cu vaccin. [< fr. vaccinique].
vaccinicului
VACCÍNIC, -Ă adj. (Biol.) Cu vaccin. [< fr. vaccinique].
vaccinium
SMIRDÁR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor1. – Cf. scr. smrdeli, bg. smradljak.
vaccino
VACCINO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vaccin”, „de vaccin”. [Var. vaccin-. / < fr. vaccino-, cf. lat. vaccinus – de la vacă].
vaccinogen
VACCINOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce vaccin. ♦ Care este în legătură cu vaccinarea. [< fr. vaccinogène].
vaccinogena
VACCINOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce vaccin. ♦ Care este în legătură cu vaccinarea. [< fr. vaccinogène].
vaccinogene
VACCINOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce vaccin. ♦ Care este în legătură cu vaccinarea. [< fr. vaccinogène].
vaccinogenei
VACCINOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce vaccin. ♦ Care este în legătură cu vaccinarea. [< fr. vaccinogène].
vaccinogenele
VACCINOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce vaccin. ♦ Care este în legătură cu vaccinarea. [< fr. vaccinogène].
vaccinogenelor
VACCINOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce vaccin. ♦ Care este în legătură cu vaccinarea. [< fr. vaccinogène].
vaccinogeni
VACCINOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce vaccin. ♦ Care este în legătură cu vaccinarea. [< fr. vaccinogène].
vaccinogenii
VACCINOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce vaccin. ♦ Care este în legătură cu vaccinarea. [< fr. vaccinogène].
vaccinogenilor
VACCINOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce vaccin. ♦ Care este în legătură cu vaccinarea. [< fr. vaccinogène].
vaccinogenul
VACCINOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce vaccin. ♦ Care este în legătură cu vaccinarea. [< fr. vaccinogène].
vaccinogenului
VACCINOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce vaccin. ♦ Care este în legătură cu vaccinarea. [< fr. vaccinogène].
vaccinostil
VACCINOSTÍL s.n. (Med.) Lanțetă pentru vaccinări. [< fr. vaccinostyle].
vaccinostilul
VACCINOSTÍL s.n. (Med.) Lanțetă pentru vaccinări. [< fr. vaccinostyle].
vaccinostilului
VACCINOSTÍL s.n. (Med.) Lanțetă pentru vaccinări. [< fr. vaccinostyle].
vaccinostiluri
VACCINOSTÍL s.n. (Med.) Lanțetă pentru vaccinări. [< fr. vaccinostyle].
vaccinostilurile
VACCINOSTÍL s.n. (Med.) Lanțetă pentru vaccinări. [< fr. vaccinostyle].
vaccinostilurilor
VACCINOSTÍL s.n. (Med.) Lanțetă pentru vaccinări. [< fr. vaccinostyle].
vaccinoterapia
VACCINOTERAPÍE s. f. Metodă de imunizare activă a organismului uman și animal sau de tratare a unor boli prin administrare de vaccinuri. – Din fr. vaccinothérapie. DOOM
vaccinoterapíe s. f., art. vaccinoterapía, g.-d. vaccinoterapíi, art. vaccinoterapíei
vaccinoterapie
VACCINOTERAPÍE s. f. Metodă de imunizare activă a organismului uman și animal sau de tratare a unor boli prin administrare de vaccinuri. – Din fr. vaccinothérapie. DOOM
vaccinoterapíe s. f., art. vaccinoterapía, g.-d. vaccinoterapíi, art. vaccinoterapíei
vaccinoterapiei
VACCINOTERAPÍE s. f. Metodă de imunizare activă a organismului uman și animal sau de tratare a unor boli prin administrare de vaccinuri. – Din fr. vaccinothérapie. DOOM
vaccinoterapíe s. f., art. vaccinoterapía, g.-d. vaccinoterapíi, art. vaccinoterapíei
vaccinoterapii
VACCINOTERAPÍE s. f. Metodă de imunizare activă a organismului uman și animal sau de tratare a unor boli prin administrare de vaccinuri. – Din fr. vaccinothérapie. DOOM
vaccinoterapíe s. f., art. vaccinoterapía, g.-d. vaccinoterapíi, art. vaccinoterapíei
vaccinul
VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino. DOOM
vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri
vaccinului
VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino. DOOM
vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri
vaccinuri
VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino. DOOM
vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri
vaccinurile
VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino. DOOM
vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri
vaccinurilor
VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino. DOOM
vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri
vaccinând
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinînd
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner. DOOM
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccinări
VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina; vaccinație. – V. vaccina. DOOM
vaccináre s. f., g.-d. art. vaccinắrii; pl. vaccinắri
vaccinării
VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina; vaccinație. – V. vaccina. DOOM
vaccináre s. f., g.-d. art. vaccinắrii; pl. vaccinắri
vaccinările
VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina; vaccinație. – V. vaccina. DOOM
vaccináre s. f., g.-d. art. vaccinắrii; pl. vaccinắri
vaccinărilor
VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina; vaccinație. – V. vaccina. DOOM
vaccináre s. f., g.-d. art. vaccinắrii; pl. vaccinắri
vaci
VÁCĂ, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. Vacă (bună) de muls = persoană sau situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste). 2. Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-domnului = insectă lată și lunguiață, cu aripile superioare de culoare roșie cu două puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca. DOOM
vácă s. f., g.-d. art. vácii; pl. vaci
vacii
VÁCĂ, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. Vacă (bună) de muls = persoană sau situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste). 2. Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-domnului = insectă lată și lunguiață, cu aripile superioare de culoare roșie cu două puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca. DOOM
vácă s. f., g.-d. art. vácii; pl. vaci
vacilant
VACILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Nehotărât, mobil, schimbător. [< fr. vacillant].
vacilanta
VACILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Nehotărât, mobil, schimbător. [< fr. vacillant].
vacilante
VACILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Nehotărât, mobil, schimbător. [< fr. vacillant].
vacilantei
VACILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Nehotărât, mobil, schimbător. [< fr. vacillant].
vacilantele
VACILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Nehotărât, mobil, schimbător. [< fr. vacillant].
vacilantelor
VACILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Nehotărât, mobil, schimbător. [< fr. vacillant].
vacilantul
VACILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Nehotărât, mobil, schimbător. [< fr. vacillant].
vacilantului
VACILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Nehotărât, mobil, schimbător. [< fr. vacillant].
vacilanți
VACILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Nehotărât, mobil, schimbător. [< fr. vacillant].
vacilanții
VACILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Nehotărât, mobil, schimbător. [< fr. vacillant].
vacilanților
VACILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Nehotărât, mobil, schimbător. [< fr. vacillant].
vacile
VÁCĂ, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. Vacă (bună) de muls = persoană sau situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste). 2. Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-domnului = insectă lată și lunguiață, cu aripile superioare de culoare roșie cu două puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca. DOOM
vácă s. f., g.-d. art. vácii; pl. vaci
vacilor
VÁCĂ, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. Vacă (bună) de muls = persoană sau situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste). 2. Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-domnului = insectă lată și lunguiață, cu aripile superioare de culoare roșie cu două puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca. DOOM
vácă s. f., g.-d. art. vácii; pl. vaci
vacs
VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (în trecut) la unsul sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor; p. ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. și fam.) Lucru fără nicio valoare, fără nicio însemnătate. – Din germ. Wachs. DOOM
vacs s. n. pl. vácsuri
vacsul
VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (în trecut) la unsul sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor; p. ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. și fam.) Lucru fără nicio valoare, fără nicio însemnătate. – Din germ. Wachs. DOOM
vacs s. n. pl. vácsuri
vacsului
VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (în trecut) la unsul sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor; p. ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. și fam.) Lucru fără nicio valoare, fără nicio însemnătate. – Din germ. Wachs. DOOM
vacs s. n. pl. vácsuri
vacsuri
VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (în trecut) la unsul sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor; p. ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. și fam.) Lucru fără nicio valoare, fără nicio însemnătate. – Din germ. Wachs. DOOM
vacs s. n. pl. vácsuri
vacsurile
VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (în trecut) la unsul sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor; p. ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. și fam.) Lucru fără nicio valoare, fără nicio însemnătate. – Din germ. Wachs. DOOM
vacs s. n. pl. vácsuri
vacsurilor
VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (în trecut) la unsul sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor; p. ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. și fam.) Lucru fără nicio valoare, fără nicio însemnătate. – Din germ. Wachs. DOOM
vacs s. n. pl. vácsuri
vacubliț
VACUBLÍȚ s.n. (Fot.) Tip de lampă-fulger al cărei sistem de luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o foiță subțire de magneziu (sau aluminiu) și o montură metalică cu ghivent. [Pl. -țuri. / < germ. Vakublitz]. DOOM
vacublíț (-cu-bliț) s. it, pl. vacublíțuri
vacublițul
VACUBLÍȚ s.n. (Fot.) Tip de lampă-fulger al cărei sistem de luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o foiță subțire de magneziu (sau aluminiu) și o montură metalică cu ghivent. [Pl. -țuri. / < germ. Vakublitz]. DOOM
vacublíț (-cu-bliț) s. it, pl. vacublíțuri
vacublițului
VACUBLÍȚ s.n. (Fot.) Tip de lampă-fulger al cărei sistem de luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o foiță subțire de magneziu (sau aluminiu) și o montură metalică cu ghivent. [Pl. -țuri. / < germ. Vakublitz]. DOOM
vacublíț (-cu-bliț) s. it, pl. vacublíțuri
vacublițuri
VACUBLÍȚ s.n. (Fot.) Tip de lampă-fulger al cărei sistem de luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o foiță subțire de magneziu (sau aluminiu) și o montură metalică cu ghivent. [Pl. -țuri. / < germ. Vakublitz]. DOOM
vacublíț (-cu-bliț) s. it, pl. vacublíțuri
vacublițurile
VACUBLÍȚ s.n. (Fot.) Tip de lampă-fulger al cărei sistem de luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o foiță subțire de magneziu (sau aluminiu) și o montură metalică cu ghivent. [Pl. -țuri. / < germ. Vakublitz]. DOOM
vacublíț (-cu-bliț) s. it, pl. vacublíțuri
vacublițurilor
VACUBLÍȚ s.n. (Fot.) Tip de lampă-fulger al cărei sistem de luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o foiță subțire de magneziu (sau aluminiu) și o montură metalică cu ghivent. [Pl. -țuri. / < germ. Vakublitz]. DOOM
vacublíț (-cu-bliț) s. it, pl. vacublíțuri
vacuf
vacúf (-furi), s. n. – Fundație de binefacere. – Mr. văcufe. Tc. vac(u)f (Tiktin), cf. ngr. βαϰούφιον, bg. vacăf, sb. vakup.
vacuitate
VACUITÁTE s. f. (Livr.) Starea, însușirea a ceea ce este gol, vid. [Pr.: -cu-i-] – din fr. vacuité, lat. vacuitas, -atis. DOOM
vacuitáte (livr.) (-cu-i-) s. f., g.-d. art. vacuitắții
vacuna
Vacuna, în mitologia romană, veche divinitate de origine sabină. Proteja grădinile și livezile.
vacuola
VACUÓLĂ, vacuole, s. f. Cavitate situată în citoplasma celulelor, plină cu o soluție apoasă. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuole. DOOM
vacuólă (-cu-o-) s. f., g.-d. art. vacuólei; pl. vacuóle
vacuolar
VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. DOOM
vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolári; f. vacuoláră, pl. vacuoláre
vacuolara
VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. DOOM
vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolári; f. vacuoláră, pl. vacuoláre
vacuolare
VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. DOOM
vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolári; f. vacuoláră, pl. vacuoláre
vacuolarei
VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. DOOM
vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolári; f. vacuoláră, pl. vacuoláre
vacuolarele
VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. DOOM
vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolári; f. vacuoláră, pl. vacuoláre
vacuolarelor
VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. DOOM
vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolári; f. vacuoláră, pl. vacuoláre
vacuolari
VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. DOOM
vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolári; f. vacuoláră, pl. vacuoláre
vacuolarii
VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. DOOM
vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolári; f. vacuoláră, pl. vacuoláre
vacuolarilor
VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. DOOM
vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolári; f. vacuoláră, pl. vacuoláre
vacuolarul
VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. DOOM
vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolári; f. vacuoláră, pl. vacuoláre
vacuolarului
VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. DOOM
vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolári; f. vacuoláră, pl. vacuoláre
vacuole
VACUÓLĂ, vacuole, s. f. Cavitate situată în citoplasma celulelor, plină cu o soluție apoasă. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuole. DOOM
vacuólă (-cu-o-) s. f., g.-d. art. vacuólei; pl. vacuóle
vacuolei
VACUÓLĂ, vacuole, s. f. Cavitate situată în citoplasma celulelor, plină cu o soluție apoasă. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuole. DOOM
vacuólă (-cu-o-) s. f., g.-d. art. vacuólei; pl. vacuóle
vacuolele
VACUÓLĂ, vacuole, s. f. Cavitate situată în citoplasma celulelor, plină cu o soluție apoasă. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuole. DOOM
vacuólă (-cu-o-) s. f., g.-d. art. vacuólei; pl. vacuóle
vacuolelor
VACUÓLĂ, vacuole, s. f. Cavitate situată în citoplasma celulelor, plină cu o soluție apoasă. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuole. DOOM
vacuólă (-cu-o-) s. f., g.-d. art. vacuólei; pl. vacuóle
vacuum
VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [Pr.: -cu-um] – Din lat., fr. vacuum. DOOM
vácuum (-cu-um) s. n. pl. vácuumuri
vacuumare
VACUUMÁRE, vacuumări, s. f. 1. (Fiz.) Vidare. 2. (Constr.) Procedeu de extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat, [Pr.: -cu-u-] – Din vacuum. DOOM
vacuumáre (-cu-u-) s. f., g.-d. art. vacuumắrii; pl. vacuumắri
vacuumarea
VACUUMÁRE, vacuumări, s. f. 1. (Fiz.) Vidare. 2. (Constr.) Procedeu de extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat, [Pr.: -cu-u-] – Din vacuum. DOOM
vacuumáre (-cu-u-) s. f., g.-d. art. vacuumắrii; pl. vacuumắri
vacuumetru
VACUUMMÉTRU, vacuummetre, s. n. Manometru folosit pentru determinarea calității vidului prin măsurarea presiunii (foarte scăzute) a gazului rezidual dintr-un recipient vidat. [Pr.: -cu-um-] – Din germ. Vakuummeter. DOOM
vacuummétru (-cu-um-me-tru) s. n., art. vacuummétrul; pl. vacuummétre
vacuummetre
VACUUMMÉTRU, vacuummetre, s. n. Manometru folosit pentru determinarea calității vidului prin măsurarea presiunii (foarte scăzute) a gazului rezidual dintr-un recipient vidat. [Pr.: -cu-um-] – Din germ. Vakuummeter. DOOM
vacuummétru (-cu-um-me-tru) s. n., art. vacuummétrul; pl. vacuummétre
vacuummetrele
VACUUMMÉTRU, vacuummetre, s. n. Manometru folosit pentru determinarea calității vidului prin măsurarea presiunii (foarte scăzute) a gazului rezidual dintr-un recipient vidat. [Pr.: -cu-um-] – Din germ. Vakuummeter. DOOM
vacuummétru (-cu-um-me-tru) s. n., art. vacuummétrul; pl. vacuummétre
vacuummetrelor
VACUUMMÉTRU, vacuummetre, s. n. Manometru folosit pentru determinarea calității vidului prin măsurarea presiunii (foarte scăzute) a gazului rezidual dintr-un recipient vidat. [Pr.: -cu-um-] – Din germ. Vakuummeter. DOOM
vacuummétru (-cu-um-me-tru) s. n., art. vacuummétrul; pl. vacuummétre
vacuummetru
VACUUMMÉTRU, vacuummetre, s. n. Manometru folosit pentru determinarea calității vidului prin măsurarea presiunii (foarte scăzute) a gazului rezidual dintr-un recipient vidat. [Pr.: -cu-um-] – Din germ. Vakuummeter. DOOM
vacuummétru (-cu-um-me-tru) s. n., art. vacuummétrul; pl. vacuummétre
vacuummetrul
VACUUMMÉTRU, vacuummetre, s. n. Manometru folosit pentru determinarea calității vidului prin măsurarea presiunii (foarte scăzute) a gazului rezidual dintr-un recipient vidat. [Pr.: -cu-um-] – Din germ. Vakuummeter. DOOM
vacuummétru (-cu-um-me-tru) s. n., art. vacuummétrul; pl. vacuummétre
vacuummetrului
VACUUMMÉTRU, vacuummetre, s. n. Manometru folosit pentru determinarea calității vidului prin măsurarea presiunii (foarte scăzute) a gazului rezidual dintr-un recipient vidat. [Pr.: -cu-um-] – Din germ. Vakuummeter. DOOM
vacuummétru (-cu-um-me-tru) s. n., art. vacuummétrul; pl. vacuummétre
vacuumul
VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [Pr.: -cu-um] – Din lat., fr. vacuum. DOOM
vácuum (-cu-um) s. n. pl. vácuumuri
vacuumului
VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [Pr.: -cu-um] – Din lat., fr. vacuum. DOOM
vácuum (-cu-um) s. n. pl. vácuumuri
vacuumuri
VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [Pr.: -cu-um] – Din lat., fr. vacuum. DOOM
vácuum (-cu-um) s. n. pl. vácuumuri
vacuumurile
VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [Pr.: -cu-um] – Din lat., fr. vacuum. DOOM
vácuum (-cu-um) s. n. pl. vácuumuri
vacuumurilor
VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [Pr.: -cu-um] – Din lat., fr. vacuum. DOOM
vácuum (-cu-um) s. n. pl. vácuumuri
vacuumări
VACUUMÁRE, vacuumări, s. f. 1. (Fiz.) Vidare. 2. (Constr.) Procedeu de extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat, [Pr.: -cu-u-] – Din vacuum. DOOM
vacuumáre (-cu-u-) s. f., g.-d. art. vacuumắrii; pl. vacuumắri
vacuumării
VACUUMÁRE, vacuumări, s. f. 1. (Fiz.) Vidare. 2. (Constr.) Procedeu de extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat, [Pr.: -cu-u-] – Din vacuum. DOOM
vacuumáre (-cu-u-) s. f., g.-d. art. vacuumắrii; pl. vacuumắri
vacuumările
VACUUMÁRE, vacuumări, s. f. 1. (Fiz.) Vidare. 2. (Constr.) Procedeu de extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat, [Pr.: -cu-u-] – Din vacuum. DOOM
vacuumáre (-cu-u-) s. f., g.-d. art. vacuumắrii; pl. vacuumắri
vacuumărilor
VACUUMÁRE, vacuumări, s. f. 1. (Fiz.) Vidare. 2. (Constr.) Procedeu de extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat, [Pr.: -cu-u-] – Din vacuum. DOOM
vacuumáre (-cu-u-) s. f., g.-d. art. vacuumắrii; pl. vacuumắri
vacțină
VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino. DOOM
vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri
vad
VAD, vaduri, s. n. 1. Loc în albia unui râu, unde apa e puțin adâncă, permițând trecerea prin apă de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. Albie, matcă (a unei ape curgătoare). ♦ Canal de irigație, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scăpare, de salvare. 2. Țărm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat în apropierea unei mari căi de comunicație, care asigură o clientelă numeroasă; p. ext. sursă bună de câștig. – Lat. vadum. DOOM
vad s. n., pl. váduri
vadea
VADEÁ, vadele, s. f. (Înv. și reg.) Termen de plată; scadență, soroc. – Din tc. vāde. DOOM
vadeá (înv., reg.) s. 1, art. vadeáua, g.-d. art. vadélei; pl.vadéle, art. vadélele
vadeaua
VADEÁ, vadele, s. f. (Înv. și reg.) Termen de plată; scadență, soroc. – Din tc. vāde. DOOM
vadeá (înv., reg.) s. 1, art. vadeáua, g.-d. art. vadélei; pl.vadéle, art. vadélele
vadele
VADEÁ, vadele, s. f. (Înv. și reg.) Termen de plată; scadență, soroc. – Din tc. vāde. DOOM
vadeá (înv., reg.) s. 1, art. vadeáua, g.-d. art. vadélei; pl.vadéle, art. vadélele
vadelei
VADEÁ, vadele, s. f. (Înv. și reg.) Termen de plată; scadență, soroc. – Din tc. vāde. DOOM
vadeá (înv., reg.) s. 1, art. vadeáua, g.-d. art. vadélei; pl.vadéle, art. vadélele
vadelele
VADEÁ, vadele, s. f. (Înv. și reg.) Termen de plată; scadență, soroc. – Din tc. vāde. DOOM
vadeá (înv., reg.) s. 1, art. vadeáua, g.-d. art. vadélei; pl.vadéle, art. vadélele
vadelelor
VADEÁ, vadele, s. f. (Înv. și reg.) Termen de plată; scadență, soroc. – Din tc. vāde. DOOM
vadeá (înv., reg.) s. 1, art. vadeáua, g.-d. art. vadélei; pl.vadéle, art. vadélele
vademecum
VADEMÉCUM, vademecuri, s. n. Carte (manual, îndreptar, repertoriu etc.) care servește drept ghid într-o călătorie, într-o disciplină științifică etc. – Din lat. vade mecum, fr. vade-mecum. DOOM
vademécum (livr.) s. n. pl. vademécumuri
vademecumul
VADEMÉCUM, vademecuri, s. n. Carte (manual, îndreptar, repertoriu etc.) care servește drept ghid într-o călătorie, într-o disciplină științifică etc. – Din lat. vade mecum, fr. vade-mecum. DOOM
vademécum (livr.) s. n. pl. vademécumuri
vademecumului
VADEMÉCUM, vademecuri, s. n. Carte (manual, îndreptar, repertoriu etc.) care servește drept ghid într-o călătorie, într-o disciplină științifică etc. – Din lat. vade mecum, fr. vade-mecum. DOOM
vademécum (livr.) s. n. pl. vademécumuri
vademecumuri
VADEMÉCUM, vademecuri, s. n. Carte (manual, îndreptar, repertoriu etc.) care servește drept ghid într-o călătorie, într-o disciplină științifică etc. – Din lat. vade mecum, fr. vade-mecum. DOOM
vademécum (livr.) s. n. pl. vademécumuri
vademecumurile
VADEMÉCUM, vademecuri, s. n. Carte (manual, îndreptar, repertoriu etc.) care servește drept ghid într-o călătorie, într-o disciplină științifică etc. – Din lat. vade mecum, fr. vade-mecum. DOOM
vademécum (livr.) s. n. pl. vademécumuri
vademecumurilor
VADEMÉCUM, vademecuri, s. n. Carte (manual, îndreptar, repertoriu etc.) care servește drept ghid într-o călătorie, într-o disciplină științifică etc. – Din lat. vade mecum, fr. vade-mecum. DOOM
vademécum (livr.) s. n. pl. vademécumuri
vadoasa
VADOÁSĂ, vadoase, adj. (în sintagma) Apă vadoasă = apă provenită din infiltrația în scoarța pământului a apelor rezultate din precipitațiile atmosferice. – Vad + suf. -os. DOOM
vadoásă adj. f., pl. vadoáse
vadoase
VADOÁSĂ, vadoase, adj. (în sintagma) Apă vadoasă = apă provenită din infiltrația în scoarța pământului a apelor rezultate din precipitațiile atmosferice. – Vad + suf. -os. DOOM
vadoásă adj. f., pl. vadoáse
vadoasei
VADOÁSĂ, vadoase, adj. (în sintagma) Apă vadoasă = apă provenită din infiltrația în scoarța pământului a apelor rezultate din precipitațiile atmosferice. – Vad + suf. -os. DOOM
vadoásă adj. f., pl. vadoáse
vadoasele
VADOÁSĂ, vadoase, adj. (în sintagma) Apă vadoasă = apă provenită din infiltrația în scoarța pământului a apelor rezultate din precipitațiile atmosferice. – Vad + suf. -os. DOOM
vadoásă adj. f., pl. vadoáse
vadoaselor
VADOÁSĂ, vadoase, adj. (în sintagma) Apă vadoasă = apă provenită din infiltrația în scoarța pământului a apelor rezultate din precipitațiile atmosferice. – Vad + suf. -os. DOOM
vadoásă adj. f., pl. vadoáse
vadra
VÁDRĂ, vedre, s. f. 1. Veche unitate de măsură a capacității, folosită pentru lichide, echivalentă cu circa zece ocale (astăzi cu circa 10 litri). 2. Vas de lemn sau de metal cu care se scoate apa din fântână, în care se păstrează sau cu care se transportă diferite lichide. – Din sl. vĕdro. DOOM
vádră (va-dră) s. f. g.-d. art. védrei; pl. védre
vadul
VAD, vaduri, s. n. 1. Loc în albia unui râu, unde apa e puțin adâncă, permițând trecerea prin apă de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. Albie, matcă (a unei ape curgătoare). ♦ Canal de irigație, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scăpare, de salvare. 2. Țărm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat în apropierea unei mari căi de comunicație, care asigură o clientelă numeroasă; p. ext. sursă bună de câștig. – Lat. vadum. DOOM
vad s. n., pl. váduri
vadului
VAD, vaduri, s. n. 1. Loc în albia unui râu, unde apa e puțin adâncă, permițând trecerea prin apă de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. Albie, matcă (a unei ape curgătoare). ♦ Canal de irigație, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scăpare, de salvare. 2. Țărm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat în apropierea unei mari căi de comunicație, care asigură o clientelă numeroasă; p. ext. sursă bună de câștig. – Lat. vadum. DOOM
vad s. n., pl. váduri
vaduri
VAD, vaduri, s. n. 1. Loc în albia unui râu, unde apa e puțin adâncă, permițând trecerea prin apă de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. Albie, matcă (a unei ape curgătoare). ♦ Canal de irigație, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scăpare, de salvare. 2. Țărm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat în apropierea unei mari căi de comunicație, care asigură o clientelă numeroasă; p. ext. sursă bună de câștig. – Lat. vadum. DOOM
vad s. n., pl. váduri
vadurile
VAD, vaduri, s. n. 1. Loc în albia unui râu, unde apa e puțin adâncă, permițând trecerea prin apă de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. Albie, matcă (a unei ape curgătoare). ♦ Canal de irigație, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scăpare, de salvare. 2. Țărm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat în apropierea unei mari căi de comunicație, care asigură o clientelă numeroasă; p. ext. sursă bună de câștig. – Lat. vadum. DOOM
vad s. n., pl. váduri
vadurilor
VAD, vaduri, s. n. 1. Loc în albia unui râu, unde apa e puțin adâncă, permițând trecerea prin apă de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. Albie, matcă (a unei ape curgătoare). ♦ Canal de irigație, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scăpare, de salvare. 2. Țărm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat în apropierea unei mari căi de comunicație, care asigură o clientelă numeroasă; p. ext. sursă bună de câștig. – Lat. vadum. DOOM
vad s. n., pl. váduri
vadă
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
vafa
VÁFELĂ, vafele, s. f. Vafă. – Abr. din vafelă. DOOM
váfă s. f., g.-d. art. váfei; pl. váfe
vafe
VÁFELĂ, vafele, s. f. Vafă. – Abr. din vafelă. DOOM
váfă s. f., g.-d. art. váfei; pl. váfe
vafei
VÁFELĂ, vafele, s. f. Vafă. – Abr. din vafelă. DOOM
váfă s. f., g.-d. art. váfei; pl. váfe
vafele
VÁFELĂ, vafele, s. f. Vafă. – Abr. din vafelă. DOOM
váfă s. f., g.-d. art. váfei; pl. váfe
vafelor
VÁFELĂ, vafele, s. f. Vafă. – Abr. din vafelă. DOOM
váfă s. f., g.-d. art. váfei; pl. váfe
vafelă
VÁFELĂ, vafele, s. f. Vafă. – Abr. din vafelă. DOOM
váfă s. f., g.-d. art. váfei; pl. váfe
vag
VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus. DOOM
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi .
vaga
VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus. DOOM
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi .
vagaboandă
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabond
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabond
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabonda
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabonda
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabonda
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondai
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondaj
VAGABONDÁJ, (2) vagabondaje, s. n. 1. Vagabondare; starea celui care vagabondează. 2. Infracțiune comisă de o persoană fără domiciliu, fără ocupație stabilă, fără mijloace de subzistență, care trăiește din expediente. – Din fr. vagabondage. DOOM
vagabondáj s. n., (infracțiuni) pl. vagabondáre
vagabondaje
VAGABONDÁJ, (2) vagabondaje, s. n. 1. Vagabondare; starea celui care vagabondează. 2. Infracțiune comisă de o persoană fără domiciliu, fără ocupație stabilă, fără mijloace de subzistență, care trăiește din expediente. – Din fr. vagabondage. DOOM
vagabondáj s. n., (infracțiuni) pl. vagabondáre
vagabondajele
VAGABONDÁJ, (2) vagabondaje, s. n. 1. Vagabondare; starea celui care vagabondează. 2. Infracțiune comisă de o persoană fără domiciliu, fără ocupație stabilă, fără mijloace de subzistență, care trăiește din expediente. – Din fr. vagabondage. DOOM
vagabondáj s. n., (infracțiuni) pl. vagabondáre
vagabondajelor
VAGABONDÁJ, (2) vagabondaje, s. n. 1. Vagabondare; starea celui care vagabondează. 2. Infracțiune comisă de o persoană fără domiciliu, fără ocupație stabilă, fără mijloace de subzistență, care trăiește din expediente. – Din fr. vagabondage. DOOM
vagabondáj s. n., (infracțiuni) pl. vagabondáre
vagabondajul
VAGABONDÁJ, (2) vagabondaje, s. n. 1. Vagabondare; starea celui care vagabondează. 2. Infracțiune comisă de o persoană fără domiciliu, fără ocupație stabilă, fără mijloace de subzistență, care trăiește din expediente. – Din fr. vagabondage. DOOM
vagabondáj s. n., (infracțiuni) pl. vagabondáre
vagabondajului
VAGABONDÁJ, (2) vagabondaje, s. n. 1. Vagabondare; starea celui care vagabondează. 2. Infracțiune comisă de o persoană fără domiciliu, fără ocupație stabilă, fără mijloace de subzistență, care trăiește din expediente. – Din fr. vagabondage. DOOM
vagabondáj s. n., (infracțiuni) pl. vagabondáre
vagabondam
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondant
VAGABONDÁNT, -Ă, vagabondanți, -te, adj. (Neobișnuit) De vagabond. Tu nu vei urmări viața vagabondantă a slujbelor, nu-i așa? BOLINTINEANU, O. 406.
vagabondare
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondare
VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda. DOOM
vagabondáre s. f., g.-d. art. vagabondắrii; pl. vagabondắri
vagabondarea
VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda. DOOM
vagabondáre s. f., g.-d. art. vagabondắrii; pl. vagabondắri
vagabondară
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondarăm
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondarăți
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondase
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondasem
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondaseră
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondaserăm
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondaserăți
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondaseși
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondaseți
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondat
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondau
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondași
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondați
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabonde
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabonde
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabonde
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondează
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondei
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondei
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondele
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondele
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondelor
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondelor
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondez
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondeze
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondezi
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondo
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondul
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondul
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondule
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondului
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondului
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondând
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondînd
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. DOOM
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagabondări
VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda. DOOM
vagabondáre s. f., g.-d. art. vagabondắrii; pl. vagabondắri
vagabondării
VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda. DOOM
vagabondáre s. f., g.-d. art. vagabondắrii; pl. vagabondắri
vagabondările
VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda. DOOM
vagabondáre s. f., g.-d. art. vagabondắrii; pl. vagabondắri
vagabondărilor
VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda. DOOM
vagabondáre s. f., g.-d. art. vagabondắrii; pl. vagabondắri
vagabonzi
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabonzi
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabonzii
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabonzii
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabonzilor
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabonzilor
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabund
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. DOOM
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabundagiu
VAGABONDÁJ, (2) vagabondaje, s. n. 1. Vagabondare; starea celui care vagabondează. 2. Infracțiune comisă de o persoană fără domiciliu, fără ocupație stabilă, fără mijloace de subzistență, care trăiește din expediente. – Din fr. vagabondage. DOOM
vagabondáj s. n., (infracțiuni) pl. vagabondáre
vagal
VAGÁL, -Ă adj. Referitor la nervul vag; al nervului vag. [< fr. vagal].
vagala
VAGÁL, -Ă adj. Referitor la nervul vag; al nervului vag. [< fr. vagal].
vagale
VAGÁL, -Ă adj. Referitor la nervul vag; al nervului vag. [< fr. vagal].
vagalei
VAGÁL, -Ă adj. Referitor la nervul vag; al nervului vag. [< fr. vagal].
vagalele
VAGÁL, -Ă adj. Referitor la nervul vag; al nervului vag. [< fr. vagal].
vagalelor
VAGÁL, -Ă adj. Referitor la nervul vag; al nervului vag. [< fr. vagal].
vagali
VAGÁL, -Ă adj. Referitor la nervul vag; al nervului vag. [< fr. vagal].
vagalii
VAGÁL, -Ă adj. Referitor la nervul vag; al nervului vag. [< fr. vagal].
vagalilor
VAGÁL, -Ă adj. Referitor la nervul vag; al nervului vag. [< fr. vagal].
vagalul
VAGÁL, -Ă adj. Referitor la nervul vag; al nervului vag. [< fr. vagal].
vagalului
VAGÁL, -Ă adj. Referitor la nervul vag; al nervului vag. [< fr. vagal].
vagant
VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. – Din fr. vagant.
vaganta
VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. – Din fr. vagant.
vagante
VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. – Din fr. vagant.
vagantei
VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. – Din fr. vagant.
vagantele
VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. – Din fr. vagant.
vagantelor
VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. – Din fr. vagant.
vagantul
VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. – Din fr. vagant.
vagantului
VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. – Din fr. vagant.
vaganți
VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. – Din fr. vagant.
vaganții
VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. – Din fr. vagant.
vaganților
VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. – Din fr. vagant.
vage
VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus. DOOM
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi .
vagei
VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus. DOOM
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi .
vagele
VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus. DOOM
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi .
vagelor
VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus. DOOM
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi .
vagi
VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus. DOOM
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi .
vagii
VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus. DOOM
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi .
vagil
VAGÍL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme vegetale sau celule) Care se poate deplasa într-un mediu dat. [Cf. fr. vagile, germ. vagil, cf. lat. vagus – hoinar].
vagila
VAGÍL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme vegetale sau celule) Care se poate deplasa într-un mediu dat. [Cf. fr. vagile, germ. vagil, cf. lat. vagus – hoinar].
vagile
VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus. DOOM
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi .
vagile
VAGÍL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme vegetale sau celule) Care se poate deplasa într-un mediu dat. [Cf. fr. vagile, germ. vagil, cf. lat. vagus – hoinar].
vagilei
VAGÍL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme vegetale sau celule) Care se poate deplasa într-un mediu dat. [Cf. fr. vagile, germ. vagil, cf. lat. vagus – hoinar].
vagilele
VAGÍL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme vegetale sau celule) Care se poate deplasa într-un mediu dat. [Cf. fr. vagile, germ. vagil, cf. lat. vagus – hoinar].
vagilelor
VAGÍL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme vegetale sau celule) Care se poate deplasa într-un mediu dat. [Cf. fr. vagile, germ. vagil, cf. lat. vagus – hoinar].
vagili
VAGÍL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme vegetale sau celule) Care se poate deplasa într-un mediu dat. [Cf. fr. vagile, germ. vagil, cf. lat. vagus – hoinar].
vagilii
VAGÍL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme vegetale sau celule) Care se poate deplasa într-un mediu dat. [Cf. fr. vagile, germ. vagil, cf. lat. vagus – hoinar].
vagililor
VAGÍL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme vegetale sau celule) Care se poate deplasa într-un mediu dat. [Cf. fr. vagile, germ. vagil, cf. lat. vagus – hoinar].
vagilor
VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus. DOOM
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi .
vagilul
VAGÍL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme vegetale sau celule) Care se poate deplasa într-un mediu dat. [Cf. fr. vagile, germ. vagil, cf. lat. vagus – hoinar].
vagilului
VAGÍL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme vegetale sau celule) Care se poate deplasa într-un mediu dat. [Cf. fr. vagile, germ. vagil, cf. lat. vagus – hoinar].
vagin
VAGÍN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina. DOOM
vagín (organ) s. n., pl. vagíne / vagínuri
vagina
VAGÍNĂ s.f. (Biol.) Teacă; (spec.) Teaca frunzelor gramineelor. [< lat. vagina]. DOOM
vagínă (teacă Ia frunză) s. f., g.-d. art. vagínei; pl. vagíne
vaginal
VAGINÁL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, privitor la vagin. – Din fr. vaginal. DOOM
vaginál adj. m., pl. vagináli; f. vaginálă, pl. vaginále
vaginala
VAGINÁL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, privitor la vagin. – Din fr. vaginal. DOOM
vaginál adj. m., pl. vagináli; f. vaginálă, pl. vaginále
vaginale
VAGINÁL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, privitor la vagin. – Din fr. vaginal. DOOM
vaginál adj. m., pl. vagináli; f. vaginálă, pl. vaginále
vaginalei
VAGINÁL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, privitor la vagin. – Din fr. vaginal. DOOM
vaginál adj. m., pl. vagináli; f. vaginálă, pl. vaginále
vaginalele
VAGINÁL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, privitor la vagin. – Din fr. vaginal. DOOM
vaginál adj. m., pl. vagináli; f. vaginálă, pl. vaginále
vaginalelor
VAGINÁL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, privitor la vagin. – Din fr. vaginal. DOOM
vaginál adj. m., pl. vagináli; f. vaginálă, pl. vaginále
vaginali
VAGINÁL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, privitor la vagin. – Din fr. vaginal. DOOM
vaginál adj. m., pl. vagináli; f. vaginálă, pl. vaginále
vaginalii
VAGINÁL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, privitor la vagin. – Din fr. vaginal. DOOM
vaginál adj. m., pl. vagináli; f. vaginálă, pl. vaginále
vaginalilor
VAGINÁL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, privitor la vagin. – Din fr. vaginal. DOOM
vaginál adj. m., pl. vagináli; f. vaginálă, pl. vaginále
vaginalita
VAGINALÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a tunicii seroase vaginale. [< fr. vaginalite].
vaginalite
VAGINALÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a tunicii seroase vaginale. [< fr. vaginalite].
vaginalitei
VAGINALÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a tunicii seroase vaginale. [< fr. vaginalite].
vaginalul
VAGINÁL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, privitor la vagin. – Din fr. vaginal. DOOM
vaginál adj. m., pl. vagináli; f. vaginálă, pl. vaginále
vaginalului
VAGINÁL, -Ă, vaginali, -e, adj. Care aparține vaginului, privitor la vagin. – Din fr. vaginal. DOOM
vaginál adj. m., pl. vagináli; f. vaginálă, pl. vaginále
vaginant
VAGINÁNT, -Ă adj. (Despre plante) La care porțiunea inferioară a frunzei învăluie ramul sau tulpina ca frunzele gramineelor. [< fr. vaginant].
vaginanta
VAGINÁNT, -Ă adj. (Despre plante) La care porțiunea inferioară a frunzei învăluie ramul sau tulpina ca frunzele gramineelor. [< fr. vaginant].
vaginante
VAGINÁNT, -Ă adj. (Despre plante) La care porțiunea inferioară a frunzei învăluie ramul sau tulpina ca frunzele gramineelor. [< fr. vaginant].
vaginantei
VAGINÁNT, -Ă adj. (Despre plante) La care porțiunea inferioară a frunzei învăluie ramul sau tulpina ca frunzele gramineelor. [< fr. vaginant].
vaginantele
VAGINÁNT, -Ă adj. (Despre plante) La care porțiunea inferioară a frunzei învăluie ramul sau tulpina ca frunzele gramineelor. [< fr. vaginant].
vaginantelor
VAGINÁNT, -Ă adj. (Despre plante) La care porțiunea inferioară a frunzei învăluie ramul sau tulpina ca frunzele gramineelor. [< fr. vaginant].
vaginantul
VAGINÁNT, -Ă adj. (Despre plante) La care porțiunea inferioară a frunzei învăluie ramul sau tulpina ca frunzele gramineelor. [< fr. vaginant].
vaginantului
VAGINÁNT, -Ă adj. (Despre plante) La care porțiunea inferioară a frunzei învăluie ramul sau tulpina ca frunzele gramineelor. [< fr. vaginant].
vaginanți
VAGINÁNT, -Ă adj. (Despre plante) La care porțiunea inferioară a frunzei învăluie ramul sau tulpina ca frunzele gramineelor. [< fr. vaginant].
vaginanții
VAGINÁNT, -Ă adj. (Despre plante) La care porțiunea inferioară a frunzei învăluie ramul sau tulpina ca frunzele gramineelor. [< fr. vaginant].
vaginanților
VAGINÁNT, -Ă adj. (Despre plante) La care porțiunea inferioară a frunzei învăluie ramul sau tulpina ca frunzele gramineelor. [< fr. vaginant].
vaginata
PĂIÚȘ, păiușe, s. n. 1. Diminutiv al lui pai; păișor, păiuț (1). 2. (Pop.) Nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. [Pl. și: păiușuri] – Pai + suf. -uș. DOOM
păiúș (reg.) s. n., pl. păiúșe/păiúșuri
vaginatum
SCHINDÚC s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe-verzui, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepară un fel de rachiu. (Conioselinum vaginatum). – Et. nec.
vagine
VAGÍN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina. DOOM
vagín (organ) s. n., pl. vagíne / vagínuri
vagine
VAGÍNĂ s.f. (Biol.) Teacă; (spec.) Teaca frunzelor gramineelor. [< lat. vagina]. DOOM
vagínă (teacă Ia frunză) s. f., g.-d. art. vagínei; pl. vagíne
vaginei
VAGÍNĂ s.f. (Biol.) Teacă; (spec.) Teaca frunzelor gramineelor. [< lat. vagina]. DOOM
vagínă (teacă Ia frunză) s. f., g.-d. art. vagínei; pl. vagíne
vaginele
VAGÍN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina. DOOM
vagín (organ) s. n., pl. vagíne / vagínuri
vaginele
VAGÍNĂ s.f. (Biol.) Teacă; (spec.) Teaca frunzelor gramineelor. [< lat. vagina]. DOOM
vagínă (teacă Ia frunză) s. f., g.-d. art. vagínei; pl. vagíne
vaginelor
VAGÍN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina. DOOM
vagín (organ) s. n., pl. vagíne / vagínuri
vaginelor
VAGÍNĂ s.f. (Biol.) Teacă; (spec.) Teaca frunzelor gramineelor. [< lat. vagina]. DOOM
vagínă (teacă Ia frunză) s. f., g.-d. art. vagínei; pl. vagíne
vaginism
VAGINÍSM s. n. Contracție spasmodică dureroasă a mușchiului constrictor vaginal. – Din fr. vaginisme. DOOM
vaginísm s. n.
vaginismul
VAGINÍSM s. n. Contracție spasmodică dureroasă a mușchiului constrictor vaginal. – Din fr. vaginisme. DOOM
vaginísm s. n.
vaginismului
VAGINÍSM s. n. Contracție spasmodică dureroasă a mușchiului constrictor vaginal. – Din fr. vaginisme. DOOM
vaginísm s. n.
vaginita
VAGINÍTĂ, vaginite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a vaginului. – Din fr. vaginite. DOOM
vaginítă s. f., g.-d. art. vaginítei; pl. vaginíte
vaginite
VAGINÍTĂ, vaginite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a vaginului. – Din fr. vaginite. DOOM
vaginítă s. f., g.-d. art. vaginítei; pl. vaginíte
vaginitei
VAGINÍTĂ, vaginite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a vaginului. – Din fr. vaginite. DOOM
vaginítă s. f., g.-d. art. vaginítei; pl. vaginíte
vaginitele
VAGINÍTĂ, vaginite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a vaginului. – Din fr. vaginite. DOOM
vaginítă s. f., g.-d. art. vaginítei; pl. vaginíte
vaginitelor
VAGINÍTĂ, vaginite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a vaginului. – Din fr. vaginite. DOOM
vaginítă s. f., g.-d. art. vaginítei; pl. vaginíte
vaginoragia
VAGINORAGÍE s.f. Hemoragie vaginală. [Gen. -iei. / < fr. vaginorragie, cf. lat. vagina – vagin, gr. rhegnynai – a curge].
vaginoragie
VAGINORAGÍE s.f. Hemoragie vaginală. [Gen. -iei. / < fr. vaginorragie, cf. lat. vagina – vagin, gr. rhegnynai – a curge].
vaginoragiei
VAGINORAGÍE s.f. Hemoragie vaginală. [Gen. -iei. / < fr. vaginorragie, cf. lat. vagina – vagin, gr. rhegnynai – a curge].
vaginoragii
VAGINORAGÍE s.f. Hemoragie vaginală. [Gen. -iei. / < fr. vaginorragie, cf. lat. vagina – vagin, gr. rhegnynai – a curge].
vaginoscopia
VAGINOSCOPÍE, vaginoscopii, s. f. (Med.) Examinare endoscopică a cavității vaginale. – Din fr. vaginoscopie.
vaginoscopie
VAGINOSCOPÍE, vaginoscopii, s. f. (Med.) Examinare endoscopică a cavității vaginale. – Din fr. vaginoscopie.
vaginoscopiei
VAGINOSCOPÍE, vaginoscopii, s. f. (Med.) Examinare endoscopică a cavității vaginale. – Din fr. vaginoscopie.
vaginoscopii
VAGINOSCOPÍE, vaginoscopii, s. f. (Med.) Examinare endoscopică a cavității vaginale. – Din fr. vaginoscopie.
vaginoscopiile
VAGINOSCOPÍE, vaginoscopii, s. f. (Med.) Examinare endoscopică a cavității vaginale. – Din fr. vaginoscopie.
vaginoscopiilor
VAGINOSCOPÍE, vaginoscopii, s. f. (Med.) Examinare endoscopică a cavității vaginale. – Din fr. vaginoscopie.
vaginul
VAGÍN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina. DOOM
vagín (organ) s. n., pl. vagíne / vagínuri
vaginula
VAGINÚLĂ s.f. Corolă a compozeelor, în formă de tub. [< fr. vaginule]. DOOM
vaginúlă s. f., g.-d. art. vaginúlei; pl. vaginúle
vaginule
VAGINÚLĂ s.f. Corolă a compozeelor, în formă de tub. [< fr. vaginule]. DOOM
vaginúlă s. f., g.-d. art. vaginúlei; pl. vaginúle
vaginulei
VAGINÚLĂ s.f. Corolă a compozeelor, în formă de tub. [< fr. vaginule]. DOOM
vaginúlă s. f., g.-d. art. vaginúlei; pl. vaginúle
vaginulele
VAGINÚLĂ s.f. Corolă a compozeelor, în formă de tub. [< fr. vaginule]. DOOM
vaginúlă s. f., g.-d. art. vaginúlei; pl. vaginúle
vaginulelor
VAGINÚLĂ s.f. Corolă a compozeelor, în formă de tub. [< fr. vaginule]. DOOM
vaginúlă s. f., g.-d. art. vaginúlei; pl. vaginúle
vaginului
VAGÍN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina. DOOM
vagín (organ) s. n., pl. vagíne / vagínuri
vagmistre
VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii; persoană care avea acest grad. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister. DOOM
vagmístru (înv.) s. m., art. vagmístrul; pl. vagmíștri, art. vagmíștrii
vagmistru
VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii; persoană care avea acest grad. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister. DOOM
vagmístru (înv.) s. m., art. vagmístrul; pl. vagmíștri, art. vagmíștrii
vagmistrul
VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii; persoană care avea acest grad. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister. DOOM
vagmístru (înv.) s. m., art. vagmístrul; pl. vagmíștri, art. vagmíștrii
vagmistrule
VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii; persoană care avea acest grad. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister. DOOM
vagmístru (înv.) s. m., art. vagmístrul; pl. vagmíștri, art. vagmíștrii
vagmistrului
VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii; persoană care avea acest grad. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister. DOOM
vagmístru (înv.) s. m., art. vagmístrul; pl. vagmíștri, art. vagmíștrii
vagmiștri
VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii; persoană care avea acest grad. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister. DOOM
vagmístru (înv.) s. m., art. vagmístrul; pl. vagmíștri, art. vagmíștrii
vagmiștrii
VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii; persoană care avea acest grad. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister. DOOM
vagmístru (înv.) s. m., art. vagmístrul; pl. vagmíștri, art. vagmíștrii
vagmiștrilor
VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii; persoană care avea acest grad. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister. DOOM
vagmístru (înv.) s. m., art. vagmístrul; pl. vagmíștri, art. vagmíștrii
vagneri
CĂRBÚNE, cărbuni, s. m. I. 1. Rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogățirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie. ♦ Cărbune brun = cărbune de culoare brun-închis, compact, sticlos, casant. Cărbune activ = cărbune cu structură poroasă și cu mare capacitate de reținere prin adsorbție a gazelor, a vaporilor etc. Cărbune animal = material obținut prin calcinarea oaselor animale și folosit ca adsorbant pentru gaze și pentru substanțe colorante, ca dezinfectant stomacal, adsorbant intestinal etc. ♦ Cărbune alb = denumire dată cursurilor de apă cu căderi utilizabile pentru producerea de energie. 2. Material combustibil de culoare neagră, ușor și sfărâmicios, rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului, folosit în siderurgie, drept combustibil etc.; mangal. ◊ Expr. A se face cărbune = (despre alimente) a se arde. A sta (ca) pe cărbuni (aprinși) = a fi foarte nerăbdător. 3. Creion negru obținut dintr-un lemn de esență foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schițe etc. II. 1. (Med.) Antrax. 2. (Zool.; în sintagma) Cărbune enfizematos = boală infecțioasă acută a rumegătoarelor, în special a bovinelor, provocată de bacteria Clostridium chauvoei și care se manifestă prin apariția în mușchi a unor tumori infiltrate cu gaze. 3. (La plante) Tăciune. 4. (Bot.; reg.; la pl.) Plantă erbacee cu frunze ovale la bază, lanceolate mai sus și flori negre-violacee (Phyteuma spiciforma); spinuță (1). – Lat. carbo, -onis.
vagoane
VAGÓN, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine servind la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se înșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată. 2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. – Din fr. wagon. DOOM
vagón s. n., pl. vagoáne
vagoanele
VAGÓN, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine servind la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se înșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată. 2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. – Din fr. wagon. DOOM
vagón s. n., pl. vagoáne
vagoanelor
VAGÓN, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine servind la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se înșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată. 2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. – Din fr. wagon. DOOM
vagón s. n., pl. vagoáne
vagomimetic
VAGOMIMÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) A cărei acțiune imită pe aceea a nervului vag. [< fr. vagomimétique].
vagomimetica
VAGOMIMÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) A cărei acțiune imită pe aceea a nervului vag. [< fr. vagomimétique].
vagomimetice
VAGOMIMÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) A cărei acțiune imită pe aceea a nervului vag. [< fr. vagomimétique].
vagomimeticei
VAGOMIMÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) A cărei acțiune imită pe aceea a nervului vag. [< fr. vagomimétique].
vagomimeticele
VAGOMIMÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) A cărei acțiune imită pe aceea a nervului vag. [< fr. vagomimétique].
vagomimeticelor
VAGOMIMÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) A cărei acțiune imită pe aceea a nervului vag. [< fr. vagomimétique].
vagomimetici
VAGOMIMÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) A cărei acțiune imită pe aceea a nervului vag. [< fr. vagomimétique].
vagomimeticii
VAGOMIMÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) A cărei acțiune imită pe aceea a nervului vag. [< fr. vagomimétique].
vagomimeticilor
VAGOMIMÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) A cărei acțiune imită pe aceea a nervului vag. [< fr. vagomimétique].
vagomimeticul
VAGOMIMÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) A cărei acțiune imită pe aceea a nervului vag. [< fr. vagomimétique].
vagomimeticului
VAGOMIMÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) A cărei acțiune imită pe aceea a nervului vag. [< fr. vagomimétique].
vagon
VAGÓN, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine servind la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se înșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată. 2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. – Din fr. wagon. DOOM
vagón s. n., pl. vagoáne
vagonet
VAGONÉT, vagonete, s. n. Vagon (1) de dimensiuni mici, care circulă pe șine cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale la lucrări forestiere și de terasament, în fabrici, în mine, pe șantiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu. – Din fr. wagonnet. DOOM
vagonét s. n., pl. vagonéte
vagonetaj
VAGONETÁJ s. n. (Rar) Transport cu ajutorul vagonetelor. – Vagonet + suf. -aj (după fr. wagonnage). DOOM
vagonetáj (rar) s. n.
vagonetar
VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar. DOOM
vagonetár s. m., pl. vagonetári
vagonetare
VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar. DOOM
vagonetár s. m., pl. vagonetári
vagonetari
VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar. DOOM
vagonetár s. m., pl. vagonetári
vagonetarii
VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar. DOOM
vagonetár s. m., pl. vagonetári
vagonetarilor
VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar. DOOM
vagonetár s. m., pl. vagonetári
vagonetarul
VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar. DOOM
vagonetár s. m., pl. vagonetári
vagonetarule
VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar. DOOM
vagonetár s. m., pl. vagonetári
vagonetarului
VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar. DOOM
vagonetár s. m., pl. vagonetári
vagonete
VAGONÉT, vagonete, s. n. Vagon (1) de dimensiuni mici, care circulă pe șine cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale la lucrări forestiere și de terasament, în fabrici, în mine, pe șantiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu. – Din fr. wagonnet. DOOM
vagonét s. n., pl. vagonéte
vagonetele
VAGONÉT, vagonete, s. n. Vagon (1) de dimensiuni mici, care circulă pe șine cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale la lucrări forestiere și de terasament, în fabrici, în mine, pe șantiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu. – Din fr. wagonnet. DOOM
vagonét s. n., pl. vagonéte
vagonetelor
VAGONÉT, vagonete, s. n. Vagon (1) de dimensiuni mici, care circulă pe șine cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale la lucrări forestiere și de terasament, în fabrici, în mine, pe șantiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu. – Din fr. wagonnet. DOOM
vagonét s. n., pl. vagonéte
vagonetul
VAGONÉT, vagonete, s. n. Vagon (1) de dimensiuni mici, care circulă pe șine cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale la lucrări forestiere și de terasament, în fabrici, în mine, pe șantiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu. – Din fr. wagonnet. DOOM
vagonét s. n., pl. vagonéte
vagonetului
VAGONÉT, vagonete, s. n. Vagon (1) de dimensiuni mici, care circulă pe șine cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale la lucrări forestiere și de terasament, în fabrici, în mine, pe șantiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu. – Din fr. wagonnet. DOOM
vagonét s. n., pl. vagonéte
vagonetă
VAGONÉT, vagonete, s. n. Vagon (1) de dimensiuni mici, care circulă pe șine cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale la lucrări forestiere și de terasament, în fabrici, în mine, pe șantiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu. – Din fr. wagonnet. DOOM
vagonét s. n., pl. vagonéte
vagonul
VAGÓN, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine servind la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se înșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată. 2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. – Din fr. wagon. DOOM
vagón s. n., pl. vagoáne
vagonului
VAGÓN, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine servind la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se înșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată. 2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. – Din fr. wagon. DOOM
vagón s. n., pl. vagoáne
vagotomia
VAGOTOMÍE, vagotomii, s. f. Secționare chirurgicală a nervului vag, practicată în tratamentul unor ulcere. – Din fr. vagotomie. DOOM
vagotomíe (secționare chirurgicală) s. f., art. vagotomía, g.-d. art. vagotomíei; pl. vagotomíi, art. vagotomíile
vagotomic
VAGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la vagotomie. [< fr. vagotomique].
vagotomica
VAGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la vagotomie. [< fr. vagotomique].
vagotomice
VAGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la vagotomie. [< fr. vagotomique].
vagotomicei
VAGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la vagotomie. [< fr. vagotomique].
vagotomicele
VAGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la vagotomie. [< fr. vagotomique].
vagotomicelor
VAGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la vagotomie. [< fr. vagotomique].
vagotomici
VAGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la vagotomie. [< fr. vagotomique].
vagotomicii
VAGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la vagotomie. [< fr. vagotomique].
vagotomicilor
VAGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la vagotomie. [< fr. vagotomique].
vagotomicul
VAGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la vagotomie. [< fr. vagotomique].
vagotomicului
VAGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la vagotomie. [< fr. vagotomique].
vagotomie
VAGOTOMÍE, vagotomii, s. f. Secționare chirurgicală a nervului vag, practicată în tratamentul unor ulcere. – Din fr. vagotomie. DOOM
vagotomíe (secționare chirurgicală) s. f., art. vagotomía, g.-d. art. vagotomíei; pl. vagotomíi, art. vagotomíile
vagotomiei
VAGOTOMÍE, vagotomii, s. f. Secționare chirurgicală a nervului vag, practicată în tratamentul unor ulcere. – Din fr. vagotomie. DOOM
vagotomíe (secționare chirurgicală) s. f., art. vagotomía, g.-d. art. vagotomíei; pl. vagotomíi, art. vagotomíile
vagotomii
VAGOTOMÍE, vagotomii, s. f. Secționare chirurgicală a nervului vag, practicată în tratamentul unor ulcere. – Din fr. vagotomie. DOOM
vagotomíe (secționare chirurgicală) s. f., art. vagotomía, g.-d. art. vagotomíei; pl. vagotomíi, art. vagotomíile
vagotomiile
VAGOTOMÍE, vagotomii, s. f. Secționare chirurgicală a nervului vag, practicată în tratamentul unor ulcere. – Din fr. vagotomie. DOOM
vagotomíe (secționare chirurgicală) s. f., art. vagotomía, g.-d. art. vagotomíei; pl. vagotomíi, art. vagotomíile
vagotomiilor
VAGOTOMÍE, vagotomii, s. f. Secționare chirurgicală a nervului vag, practicată în tratamentul unor ulcere. – Din fr. vagotomie. DOOM
vagotomíe (secționare chirurgicală) s. f., art. vagotomía, g.-d. art. vagotomíei; pl. vagotomíi, art. vagotomíile
vagotonia
VAGOTONÍE, vagotonii, s. f. (Med.) Dezechilibru al funcționării sistemului nervos vegetativ parasimpatic. – Din fr. vagotonie. DOOM
vagotoníe (anomalie) s. f., art. vagotonía, g.-d. art. vagotoníi, art. vagotoníei; pl. vagotoníi, art. vagotoníile
vagotonie
VAGOTONÍE, vagotonii, s. f. (Med.) Dezechilibru al funcționării sistemului nervos vegetativ parasimpatic. – Din fr. vagotonie. DOOM
vagotoníe (anomalie) s. f., art. vagotonía, g.-d. art. vagotoníi, art. vagotoníei; pl. vagotoníi, art. vagotoníile
vagotoniei
VAGOTONÍE, vagotonii, s. f. (Med.) Dezechilibru al funcționării sistemului nervos vegetativ parasimpatic. – Din fr. vagotonie. DOOM
vagotoníe (anomalie) s. f., art. vagotonía, g.-d. art. vagotoníi, art. vagotoníei; pl. vagotoníi, art. vagotoníile
vagotonii
VAGOTONÍE, vagotonii, s. f. (Med.) Dezechilibru al funcționării sistemului nervos vegetativ parasimpatic. – Din fr. vagotonie. DOOM
vagotoníe (anomalie) s. f., art. vagotonía, g.-d. art. vagotoníi, art. vagotoníei; pl. vagotoníi, art. vagotoníile
vagotoniile
VAGOTONÍE, vagotonii, s. f. (Med.) Dezechilibru al funcționării sistemului nervos vegetativ parasimpatic. – Din fr. vagotonie. DOOM
vagotoníe (anomalie) s. f., art. vagotonía, g.-d. art. vagotoníi, art. vagotoníei; pl. vagotoníi, art. vagotoníile
vagotoniilor
VAGOTONÍE, vagotonii, s. f. (Med.) Dezechilibru al funcționării sistemului nervos vegetativ parasimpatic. – Din fr. vagotonie. DOOM
vagotoníe (anomalie) s. f., art. vagotonía, g.-d. art. vagotoníi, art. vagotoníei; pl. vagotoníi, art. vagotoníile
vagotonin
VAGOTONÍN s. n. Principiu hormonal care se găsește în secrețiunea internă a pancreasului (alături de insulina și de alți hormoni).
vagotonina
VAGOTONÍN s. n. Principiu hormonal care se găsește în secrețiunea internă a pancreasului (alături de insulina și de alți hormoni).
vagotonine
VAGOTONÍN s. n. Principiu hormonal care se găsește în secrețiunea internă a pancreasului (alături de insulina și de alți hormoni).
vagotoninei
VAGOTONÍN s. n. Principiu hormonal care se găsește în secrețiunea internă a pancreasului (alături de insulina și de alți hormoni).
vague
NOUVELLE VAGUE loc.s. Denumire dată unei grupe de cineaști francezi, ale căror filme se caracterizează prin anarhism și nonconformism de suprafață. [Pron. nuvel vag. / < fr. nouvelle-vague – noul val].
vagul
VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus. DOOM
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi .
vagulația
VAGULÁȚIE s.f. (Jur.) Somație în dreptul roman făcută unui martor de către persoana care îl citează pentru mărturie. [Gen. -iei. / < lat. vagulatio, fr. vagulation].
vagulație
VAGULÁȚIE s.f. (Jur.) Somație în dreptul roman făcută unui martor de către persoana care îl citează pentru mărturie. [Gen. -iei. / < lat. vagulatio, fr. vagulation].
vagulației
VAGULÁȚIE s.f. (Jur.) Somație în dreptul roman făcută unui martor de către persoana care îl citează pentru mărturie. [Gen. -iei. / < lat. vagulatio, fr. vagulation].
vagulații
VAGULÁȚIE s.f. (Jur.) Somație în dreptul roman făcută unui martor de către persoana care îl citează pentru mărturie. [Gen. -iei. / < lat. vagulatio, fr. vagulation].
vagului
VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus. DOOM
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi .
vah
VAH interj. (Înv.) Ah! vai! – Cf. tc. vah, ngr. váh. DOOM
vah (înv.) interj.
vai
VAI interj. Cuvânt care exteriorizează sentimente (intense) de: a) durere, suferință, deprimare, deznădejde; b) compătimire, milă, regret, necaz, ciudă; c) bucurie, plăcere, admirație, entuziasm; d) nerăbdare; e) surpriză. Loc. adj. și adv. (Substantivat) Ca vai de lume = (care se află) într-o stare foarte rea, în ultimul grad; (care este) foarte rău, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tânguire, plânset, strigăt jalnic; p. ext. suferința, durere. Expr. A fi vai (și amar) de... = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație grea, jalnică. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia. – Cf. lat. vae. DOOM
vai interj.
vaicăr
VÁICĂR, vaicăre, s. n. (Reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tânguire. – Din văicări (derivat regresiv). DOOM
váicăr (reg.) s. n., pl. váicăre
vaicăre
VÁICĂR, vaicăre, s. n. (Reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tânguire. – Din văicări (derivat regresiv). DOOM
váicăr (reg.) s. n., pl. váicăre
vaicărele
VÁICĂR, vaicăre, s. n. (Reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tânguire. – Din văicări (derivat regresiv). DOOM
váicăr (reg.) s. n., pl. váicăre
vaicărelor
VÁICĂR, vaicăre, s. n. (Reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tânguire. – Din văicări (derivat regresiv). DOOM
váicăr (reg.) s. n., pl. váicăre
vaicărul
VÁICĂR, vaicăre, s. n. (Reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tânguire. – Din văicări (derivat regresiv). DOOM
váicăr (reg.) s. n., pl. váicăre
vaicărului
VÁICĂR, vaicăre, s. n. (Reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tânguire. – Din văicări (derivat regresiv). DOOM
váicăr (reg.) s. n., pl. váicăre
vaier
VÁIER, vaiere, s. n. Tânguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. – Din văiera (derivat regresiv). DOOM
váier s. n., pl. váiere
vaiere
VÁIER, vaiere, s. n. Tânguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. – Din văiera (derivat regresiv). DOOM
váier s. n., pl. váiere
vaierele
VÁIER, vaiere, s. n. Tânguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. – Din văiera (derivat regresiv). DOOM
váier s. n., pl. váiere
vaierelor
VÁIER, vaiere, s. n. Tânguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. – Din văiera (derivat regresiv). DOOM
váier s. n., pl. váiere
vaierul
VÁIER, vaiere, s. n. Tânguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. – Din văiera (derivat regresiv). DOOM
váier s. n., pl. váiere
vaierului
VÁIER, vaiere, s. n. Tânguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. – Din văiera (derivat regresiv). DOOM
váier s. n., pl. váiere
vaiet
VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv). DOOM
váiet s. n., pl. váiete
vaiete
VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv). DOOM
váiet s. n., pl. váiete
vaietele
VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv). DOOM
váiet s. n., pl. váiete
vaietelor
VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv). DOOM
váiet s. n., pl. váiete
vaietul
VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv). DOOM
váiet s. n., pl. váiete
vaietului
VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv). DOOM
váiet s. n., pl. váiete
vait
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
vaite
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
vaită
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
vaitău
vaitắu (-táie), s. n. – Vas cu care morarul separă uiumul. Sb. vajda „beneficiu”, cf. faidă.
vaiți
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. DOOM
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm
vajnic
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi. DOOM
vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice
vajnica
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi. DOOM
vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice
vajnice
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi. DOOM
vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice
vajnicei
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi. DOOM
vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice
vajnicele
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi. DOOM
vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice
vajnicelor
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi. DOOM
vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice
vajnici
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi. DOOM
vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice
vajnicii
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi. DOOM
vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice
vajnicilor
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi. DOOM
vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice
vajnicul
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi. DOOM
vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice
vajnicului
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi. DOOM
vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice
val
VAL1, valuri, s. n. I. 1. Undă formată la suprafața oceanelor, a mărilor și a lacurilor prin mișcarea oscilatorie a maselor de apă datorită vântului, mai rar, unui cutremur; talaz. ◊ Loc. adv. Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu grămada. ◊ Expr. Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere. Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 2. P. anal. Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val. 3. Fig. (Înv. și pop.) încercare grea; neplăcere, necaz. II. 1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă. ◊ Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat. 2. (Tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit. 3. (Reg.) Tăvălug. 4. (Pop.) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână. 5. (În sintagma) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul2 de crucea căruței. – Din sl. valŭ. DOOM
val s. n., pl. váluri
val
VAL2, valuri, s. n. Meterez de pământ care servea în antichitate ca fortificație militară. – Din lat. vallum. Cf. germ. Wall, it. vallo. DOOM
val s. n., pl. váluri
valabil
VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable. DOOM
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
valabila
VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable. DOOM
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
valabile
VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable. DOOM
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
valabilei
VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable. DOOM
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
valabilele
VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable. DOOM
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
valabilelor
VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable. DOOM
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
valabili
VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable. DOOM
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
valabilii
VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable. DOOM
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
valabililor
VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable. DOOM
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
valabilitate
VALABILITÁTE s. f. Calitatea sau starea a ceea ce este valabil. – Valabil + suf. -itate. DOOM
valabilitáte s. f., g.-d. art. valabilitắții
valabiliza
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizai
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizam
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizare
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizară
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizarăm
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizarăți
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizase
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizasem
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizaseră
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizaserăm
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizaserăți
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizaseși
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizaseți
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizat
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizat
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizata
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizate
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizatei
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizatele
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizatelor
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizatul
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizatului
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizau
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizași
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizați
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizați
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizații
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizaților
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizează
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizez
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizeze
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizezi
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizând
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilizînd
VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser].
valabilul
VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable. DOOM
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
valabilului
VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable. DOOM
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
valada
VALÁDĂ, valade, s. f. (Mar.) Concavitate a malului unui fluviu. – Din it. vallata.
valade
VALÁDĂ, valade, s. f. (Mar.) Concavitate a malului unui fluviu. – Din it. vallata.
valadei
VALÁDĂ, valade, s. f. (Mar.) Concavitate a malului unui fluviu. – Din it. vallata.
valadele
VALÁDĂ, valade, s. f. (Mar.) Concavitate a malului unui fluviu. – Din it. vallata.
valadelor
VALÁDĂ, valade, s. f. (Mar.) Concavitate a malului unui fluviu. – Din it. vallata.
valah
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valah
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valaha
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valaha
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahe
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahe
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahei
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahei
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahele
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahele
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahelor
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahelor
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahi
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahi
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahii
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahii
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahilor
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahilor
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahul
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahul
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahului
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valahului
VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. DOOM
valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe
valan
valán (-ni), s. m. – Stejar. Ngr., βάλανος (Tiktin). Sec. XVII, împrumut literar al lui Dosoftei, probabil fără circulație.
valanginian
VALANGINIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. valanginien, cf. Valangin – localitate în Elveția]. DOOM
valanginián2 (-ni-an) s. n.
valanginiana
VALANGINIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. valanginien, cf. Valangin – localitate în Elveția]. DOOM
valanginián2 (-ni-an) s. n.
valanginianul
VALANGINIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. valanginien, cf. Valangin – localitate în Elveția]. DOOM
valanginián2 (-ni-an) s. n.
valanginianului
VALANGINIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. valanginien, cf. Valangin – localitate în Elveția]. DOOM
valanginián2 (-ni-an) s. n.
valanginiene
VALANGINIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. valanginien, cf. Valangin – localitate în Elveția]. DOOM
valanginián2 (-ni-an) s. n.
valanginienei
VALANGINIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. valanginien, cf. Valangin – localitate în Elveția]. DOOM
valanginián2 (-ni-an) s. n.
valanginienele
VALANGINIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. valanginien, cf. Valangin – localitate în Elveția]. DOOM
valanginián2 (-ni-an) s. n.
valanginienelor
VALANGINIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. valanginien, cf. Valangin – localitate în Elveția]. DOOM
valanginián2 (-ni-an) s. n.
valanginieni
VALANGINIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. valanginien, cf. Valangin – localitate în Elveția]. DOOM
valanginián2 (-ni-an) s. n.
valanginienii
VALANGINIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. valanginien, cf. Valangin – localitate în Elveția]. DOOM
valanginián2 (-ni-an) s. n.
valanginienilor
VALANGINIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. valanginien, cf. Valangin – localitate în Elveția]. DOOM
valanginián2 (-ni-an) s. n.
valchiră
WALKÍRIE, walkirii, s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Mesagera lui Odin care hotăra soarta războaielor și a combatanților, potrivit voinței zeilor. – Din fr. Walkyrie. DOOM
walkírie (-ri-e) s. f., art. walkíria (-ri-a), g.-d. art. walkíriei; pl. walkírii, art. walkíriile (-ri-i-)
valdrap
VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap. DOOM
valtráp s. n. pl. valtrápuri
vale
VÁLE, văi, s. f. 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar. ◊ (Bis.) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul. Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis. DOOM
vále s. f., art. válea, g.-d. art. văíi; pl. văi
valea
VÁLE, văi, s. f. 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar. ◊ (Bis.) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul. Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis. DOOM
vále s. f., art. válea, g.-d. art. văíi; pl. văi
valecula
VALECÚLĂ s.f. (Anat., bot.) Depresiune ușoară pe suprafața unui organ; spațiul cuprins între două ridicături sau dungi. [< fr. valécule].
valecule
VALECÚLĂ s.f. (Anat., bot.) Depresiune ușoară pe suprafața unui organ; spațiul cuprins între două ridicături sau dungi. [< fr. valécule].
valeculei
VALECÚLĂ s.f. (Anat., bot.) Depresiune ușoară pe suprafața unui organ; spațiul cuprins între două ridicături sau dungi. [< fr. valécule].
valeculele
VALECÚLĂ s.f. (Anat., bot.) Depresiune ușoară pe suprafața unui organ; spațiul cuprins între două ridicături sau dungi. [< fr. valécule].
valeculelor
VALECÚLĂ s.f. (Anat., bot.) Depresiune ușoară pe suprafața unui organ; spațiul cuprins între două ridicături sau dungi. [< fr. valécule].
valencia
Valencia! interj. v. valea!
valent
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
valenta
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
valente
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
valentei
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
valentele
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
valentelor
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
valentul
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
valentului
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
valența
VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Număr egal cu numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau al unui radical. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence. DOOM
valénță s. f., g.-d. art. valénței; pl. valénțe
valențe
VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Număr egal cu numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau al unui radical. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence. DOOM
valénță s. f., g.-d. art. valénței; pl. valénțe
valenței
VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Număr egal cu numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau al unui radical. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence. DOOM
valénță s. f., g.-d. art. valénței; pl. valénțe
valențele
VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Număr egal cu numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau al unui radical. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence. DOOM
valénță s. f., g.-d. art. valénței; pl. valénțe
valențelor
VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Număr egal cu numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau al unui radical. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence. DOOM
valénță s. f., g.-d. art. valénței; pl. valénțe
valenți
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
valenții
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
valenților
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
valeriana
ODOLEÁN, odoleni, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori mari, trandafirii sau albe (Valeriana), dintre care una servește la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietăți sedative; valeriană (Valeriana officinalis). [Var.: odoleánă s. f., hodoleán s. m.] – Din ucr. odoljan.
valeriana
VALERIÁNĂ, valeriane, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valériane. DOOM
valeriánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. valeriánei; pl. valeriáne
valerianacee
VALERIANACÉE, valerianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, având ca tip valeriana; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -n-a-] – Din fr. valérianacée. DOOM
valerianacée (-ri-a-) s. f., art. valerianacéea, g.-d. art. valerianacéei; pl. valerianacée
valerianaceea
VALERIANACÉE, valerianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, având ca tip valeriana; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -n-a-] – Din fr. valérianacée. DOOM
valerianacée (-ri-a-) s. f., art. valerianacéea, g.-d. art. valerianacéei; pl. valerianacée
valerianaceei
VALERIANACÉE, valerianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, având ca tip valeriana; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -n-a-] – Din fr. valérianacée. DOOM
valerianacée (-ri-a-) s. f., art. valerianacéea, g.-d. art. valerianacéei; pl. valerianacée
valerianaceele
VALERIANACÉE, valerianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, având ca tip valeriana; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -n-a-] – Din fr. valérianacée. DOOM
valerianacée (-ri-a-) s. f., art. valerianacéea, g.-d. art. valerianacéei; pl. valerianacée
valerianaceelor
VALERIANACÉE, valerianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, având ca tip valeriana; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -n-a-] – Din fr. valérianacée. DOOM
valerianacée (-ri-a-) s. f., art. valerianacéea, g.-d. art. valerianacéei; pl. valerianacée
valeriane
VALERIÁNĂ, valeriane, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valériane. DOOM
valeriánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. valeriánei; pl. valeriáne
valerianei
VALERIÁNĂ, valeriane, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valériane. DOOM
valeriánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. valeriánei; pl. valeriáne
valerianele
VALERIÁNĂ, valeriane, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valériane. DOOM
valeriánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. valeriánei; pl. valeriáne
valerianella
FETÍCĂ s. f. 1. (Pop. și fam.) Fetiță. 2. Plantă erbacee cu flori mici, albe-albăstrui, ale cărei frunze, de formă ovală, sunt consumate ca salată (Valerianella olitoria). – Fată + suf. -ică.
valerianelor
VALERIÁNĂ, valeriane, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valériane. DOOM
valeriánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. valeriánei; pl. valeriáne
valerianic
VALERIÁNIC adj. (În sintagma) Acid valerianic = lichid incolor, uleios, cu miros neplăcut, solubil în apă, eter și alcool, extras din valeriană și întrebuințat ca medicament antispasmodic și sedativ. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valerianique. DOOM
valeriánic (-ri-a-) adj. m., pl. valeriánici
valerianici
VALERIÁNIC adj. (În sintagma) Acid valerianic = lichid incolor, uleios, cu miros neplăcut, solubil în apă, eter și alcool, extras din valeriană și întrebuințat ca medicament antispasmodic și sedativ. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valerianique. DOOM
valeriánic (-ri-a-) adj. m., pl. valeriánici
valerianicii
VALERIÁNIC adj. (În sintagma) Acid valerianic = lichid incolor, uleios, cu miros neplăcut, solubil în apă, eter și alcool, extras din valeriană și întrebuințat ca medicament antispasmodic și sedativ. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valerianique. DOOM
valeriánic (-ri-a-) adj. m., pl. valeriánici
valerianicilor
VALERIÁNIC adj. (În sintagma) Acid valerianic = lichid incolor, uleios, cu miros neplăcut, solubil în apă, eter și alcool, extras din valeriană și întrebuințat ca medicament antispasmodic și sedativ. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valerianique. DOOM
valeriánic (-ri-a-) adj. m., pl. valeriánici
valerianicul
VALERIÁNIC adj. (În sintagma) Acid valerianic = lichid incolor, uleios, cu miros neplăcut, solubil în apă, eter și alcool, extras din valeriană și întrebuințat ca medicament antispasmodic și sedativ. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valerianique. DOOM
valeriánic (-ri-a-) adj. m., pl. valeriánici
valerianicului
VALERIÁNIC adj. (În sintagma) Acid valerianic = lichid incolor, uleios, cu miros neplăcut, solubil în apă, eter și alcool, extras din valeriană și întrebuințat ca medicament antispasmodic și sedativ. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valerianique. DOOM
valeriánic (-ri-a-) adj. m., pl. valeriánici
valeriene
VALERIÁNĂ, valeriane, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valériane. DOOM
valeriánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. valeriánei; pl. valeriáne
valerienei
VALERIÁNĂ, valeriane, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valériane. DOOM
valeriánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. valeriánei; pl. valeriáne
valerienele
VALERIÁNĂ, valeriane, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valériane. DOOM
valeriánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. valeriánei; pl. valeriáne
valerienelor
VALERIÁNĂ, valeriane, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valériane. DOOM
valeriánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. valeriánei; pl. valeriáne
valet
VALÉT, valeți, s. m. 1. Persoană care se află în serviciul personal al cuiva; fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet. DOOM
valét s. m., pl. valéți
valetudinar
VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire].
valetudinara
VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire].
valetudinare
VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire].
valetudinarei
VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire].
valetudinarele
VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire].
valetudinarelor
VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire].
valetudinari
VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire].
valetudinarii
VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire].
valetudinarilor
VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire].
valetudinariu
VALETUDINÁRIU s.n. Infirmerie într-o mare casă romană. ♦ Spital al unei tabere romane. [pron. -riu. / < lat. valetudinarium].
valetudinariul
VALETUDINÁRIU s.n. Infirmerie într-o mare casă romană. ♦ Spital al unei tabere romane. [pron. -riu. / < lat. valetudinarium].
valetudinariului
VALETUDINÁRIU s.n. Infirmerie într-o mare casă romană. ♦ Spital al unei tabere romane. [pron. -riu. / < lat. valetudinarium].
valetudinarul
VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire].
valetudinarului
VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire].
valetul
VALÉT, valeți, s. m. 1. Persoană care se află în serviciul personal al cuiva; fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet. DOOM
valét s. m., pl. valéți
valetului
VALÉT, valeți, s. m. 1. Persoană care se află în serviciul personal al cuiva; fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet. DOOM
valét s. m., pl. valéți
valeu
VĂLÉU interj. (Pop.) Vai! aoleu! [Var.: văleléu, valéu, interj.] – Cf. vai, aoleu. DOOM
văléu / văleléu (pop.) interj.
valex
VÁLEX s. n. (Chim.) Extract de valonee. – Din lat., fr. valex. DOOM
válex s. n.
valexul
VÁLEX s. n. (Chim.) Extract de valonee. – Din lat., fr. valex. DOOM
válex s. n.
valexului
VÁLEX s. n. (Chim.) Extract de valonee. – Din lat., fr. valex. DOOM
válex s. n.
valeți
VALÉT, valeți, s. m. 1. Persoană care se află în serviciul personal al cuiva; fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet. DOOM
valét s. m., pl. valéți
valeții
VALÉT, valeți, s. m. 1. Persoană care se află în serviciul personal al cuiva; fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet. DOOM
valét s. m., pl. valéți
valeților
VALÉT, valeți, s. m. 1. Persoană care se află în serviciul personal al cuiva; fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet. DOOM
valét s. m., pl. valéți
valgus
VÁLGUS s. n. (Med.) Deviație a piciorului în afară. – Din fr. valgus. DOOM
válgus s. n.
valgusul
VÁLGUS s. n. (Med.) Deviație a piciorului în afară. – Din fr. valgus. DOOM
válgus s. n.
valgusului
VÁLGUS s. n. (Med.) Deviație a piciorului în afară. – Din fr. valgus. DOOM
válgus s. n.
valid
VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate); p. gener. sănătos. 2. (Despre o acțiune, un act, un contract) Care îndeplinește condițiile cerute de lege; valabil. – Din fr. valide. DOOM
valíd adj. m., pl. valízi; f. valídă, pl. valíde
valida
VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate); p. gener. sănătos. 2. (Despre o acțiune, un act, un contract) Care îndeplinește condițiile cerute de lege; valabil. – Din fr. valide. DOOM
valíd adj. m., pl. valízi; f. valídă, pl. valíde
valida
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validai
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validam
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validare
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validare
VALIDÁRE, validări, s. f. Acțiunea de a valida. – V. valida. DOOM
validáre s. f., g.-d. art. validắrii; pl. validắri
validarea
VALIDÁRE, validări, s. f. Acțiunea de a valida. – V. valida. DOOM
validáre s. f., g.-d. art. validắrii; pl. validắri
validară
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validarăm
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validarăți
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validase
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validasem
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validaseră
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validaserăm
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validaserăți
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validaseși
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validaseți
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validat
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validau
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validași
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validați
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
valide
VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate); p. gener. sănătos. 2. (Despre o acțiune, un act, un contract) Care îndeplinește condițiile cerute de lege; valabil. – Din fr. valide. DOOM
valíd adj. m., pl. valízi; f. valídă, pl. valíde
validea
valideá (-ále), s. f. – Sultana mamă. Tc. (arab.) validé (Șeineanu, III, 127).
validează
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validei
VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate); p. gener. sănătos. 2. (Despre o acțiune, un act, un contract) Care îndeplinește condițiile cerute de lege; valabil. – Din fr. valide. DOOM
valíd adj. m., pl. valízi; f. valídă, pl. valíde
validele
VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate); p. gener. sănătos. 2. (Despre o acțiune, un act, un contract) Care îndeplinește condițiile cerute de lege; valabil. – Din fr. valide. DOOM
valíd adj. m., pl. valízi; f. valídă, pl. valíde
validelor
VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate); p. gener. sănătos. 2. (Despre o acțiune, un act, un contract) Care îndeplinește condițiile cerute de lege; valabil. – Din fr. valide. DOOM
valíd adj. m., pl. valízi; f. valídă, pl. valíde
validez
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
valideze
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validezi
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validitare
VALIDITÁRE, validitări, s. f. (Rar) Validare; confirmare, dovedire. Poate să ceară o validitare foarte anevoioasă pentru alții. GHEREA, ST. CR. II 15.
validitate
VALIDITÁTE s. f. Calitatea de a fi valid; situația, starea celui valid. – Din fr. validite, lat. validitas, -atis. DOOM
validitáte s. f., g.-d. art. validitắții
validitatea
VALIDITÁTE s. f. Calitatea de a fi valid; situația, starea celui valid. – Din fr. validite, lat. validitas, -atis. DOOM
validitáte s. f., g.-d. art. validitắții
validități
VALIDITÁTE s. f. Calitatea de a fi valid; situația, starea celui valid. – Din fr. validite, lat. validitas, -atis. DOOM
validitáte s. f., g.-d. art. validitắții
validității
VALIDITÁTE s. f. Calitatea de a fi valid; situația, starea celui valid. – Din fr. validite, lat. validitas, -atis. DOOM
validitáte s. f., g.-d. art. validitắții
validul
VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate); p. gener. sănătos. 2. (Despre o acțiune, un act, un contract) Care îndeplinește condițiile cerute de lege; valabil. – Din fr. valide. DOOM
valíd adj. m., pl. valízi; f. valídă, pl. valíde
validului
VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate); p. gener. sănătos. 2. (Despre o acțiune, un act, un contract) Care îndeplinește condițiile cerute de lege; valabil. – Din fr. valide. DOOM
valíd adj. m., pl. valízi; f. valídă, pl. valíde
validând
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validînd
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider. DOOM
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză
validări
VALIDÁRE, validări, s. f. Acțiunea de a valida. – V. valida. DOOM
validáre s. f., g.-d. art. validắrii; pl. validắri
validării
VALIDÁRE, validări, s. f. Acțiunea de a valida. – V. valida. DOOM
validáre s. f., g.-d. art. validắrii; pl. validắri
validările
VALIDÁRE, validări, s. f. Acțiunea de a valida. – V. valida. DOOM
validáre s. f., g.-d. art. validắrii; pl. validắri
validărilor
VALIDÁRE, validări, s. f. Acțiunea de a valida. – V. valida. DOOM
validáre s. f., g.-d. art. validắrii; pl. validắri
valii
VALÍU, valii, s. m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din tc. vali. DOOM
váliu s. m., art. valíul; pl. valíi, art. valíii (-li-ii)
valiii
VALÍU, valii, s. m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din tc. vali. DOOM
váliu s. m., art. valíul; pl. valíi, art. valíii (-li-ii)
valiilor
VALÍU, valii, s. m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din tc. vali. DOOM
váliu s. m., art. valíul; pl. valíi, art. valíii (-li-ii)
valina
VALÍNĂ s. f. Aminoacid prezent în proteinele naturale, având un rol esențial în coordonarea sistemului nervos central. – Din fr. valine. DOOM
valínă s. f., g.-d. art. valínei
valine
VALÍNĂ s. f. Aminoacid prezent în proteinele naturale, având un rol esențial în coordonarea sistemului nervos central. – Din fr. valine. DOOM
valínă s. f., g.-d. art. valínei
valinei
VALÍNĂ s. f. Aminoacid prezent în proteinele naturale, având un rol esențial în coordonarea sistemului nervos central. – Din fr. valine. DOOM
valínă s. f., g.-d. art. valínei
valiu
VALÍU, valii, s. m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din tc. vali. DOOM
váliu s. m., art. valíul; pl. valíi, art. valíii (-li-ii)
valiul
VALÍU, valii, s. m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din tc. vali. DOOM
váliu s. m., art. valíul; pl. valíi, art. valíii (-li-ii)
valiule
VALÍU, valii, s. m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din tc. vali. DOOM
váliu s. m., art. valíul; pl. valíi, art. valíii (-li-ii)
valiului
VALÍU, valii, s. m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din tc. vali. DOOM
váliu s. m., art. valíul; pl. valíi, art. valíii (-li-ii)
valiza
VALÍZĂ, valize, s. f. Geamantan; geantă (mare, de bagaje). ◊ Valiză diplomatică = geamantan, geantă etc. cu care se transportă acte diplomatice în altă țară (și al căror conținut este scutit de controlul vamal). – Din fr. valise. DOOM
valíză s. f., g.-d. art. valízei; pl. valíze
valize
VALÍZĂ, valize, s. f. Geamantan; geantă (mare, de bagaje). ◊ Valiză diplomatică = geamantan, geantă etc. cu care se transportă acte diplomatice în altă țară (și al căror conținut este scutit de controlul vamal). – Din fr. valise. DOOM
valíză s. f., g.-d. art. valízei; pl. valíze
valizei
VALÍZĂ, valize, s. f. Geamantan; geantă (mare, de bagaje). ◊ Valiză diplomatică = geamantan, geantă etc. cu care se transportă acte diplomatice în altă țară (și al căror conținut este scutit de controlul vamal). – Din fr. valise. DOOM
valíză s. f., g.-d. art. valízei; pl. valíze
valizele
VALÍZĂ, valize, s. f. Geamantan; geantă (mare, de bagaje). ◊ Valiză diplomatică = geamantan, geantă etc. cu care se transportă acte diplomatice în altă țară (și al căror conținut este scutit de controlul vamal). – Din fr. valise. DOOM
valíză s. f., g.-d. art. valízei; pl. valíze
valizelor
VALÍZĂ, valize, s. f. Geamantan; geantă (mare, de bagaje). ◊ Valiză diplomatică = geamantan, geantă etc. cu care se transportă acte diplomatice în altă țară (și al căror conținut este scutit de controlul vamal). – Din fr. valise. DOOM
valíză s. f., g.-d. art. valízei; pl. valíze
valizi
VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate); p. gener. sănătos. 2. (Despre o acțiune, un act, un contract) Care îndeplinește condițiile cerute de lege; valabil. – Din fr. valide. DOOM
valíd adj. m., pl. valízi; f. valídă, pl. valíde
valizii
VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate); p. gener. sănătos. 2. (Despre o acțiune, un act, un contract) Care îndeplinește condițiile cerute de lege; valabil. – Din fr. valide. DOOM
valíd adj. m., pl. valízi; f. valídă, pl. valíde
valizilor
VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate); p. gener. sănătos. 2. (Despre o acțiune, un act, un contract) Care îndeplinește condițiile cerute de lege; valabil. – Din fr. valide. DOOM
valíd adj. m., pl. valízi; f. valídă, pl. valíde
valkirie
WALKÍRIE, walkirii, s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Mesagera lui Odin care hotăra soarta războaielor și a combatanților, potrivit voinței zeilor. – Din fr. Walkyrie. DOOM
walkírie (-ri-e) s. f., art. walkíria (-ri-a), g.-d. art. walkíriei; pl. walkírii, art. walkíriile (-ri-i-)
valmeș
VÁLMEȘ adv. (Înv.) De-a valma. – Valmă + suf. -eș. DOOM
válmeș (înv.) adv.
valmă
VÁLMĂ, vălmi, s. f. (Pop.) Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = (care este) laolaltă; amestecat (în dezordine); claie peste grămadă. ◊ Expr. A da valma = a da buzna, a se repezi, a da năvală. – Cf. rus., ucr. valom [= valit'] „a veni buluc, a se îmbulzi”. DOOM
válma (pop.; în expr.) s. f. art.
valoare
VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Scară de valori = ierarhie a valorilor. Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Consumul de factori de producție necesar pentru obținerea de bunuri economice și servicii. ◊ Valoare de întrebuințare = capacitatea unui bun economic (materiale, servicii, informații) de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri economice. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerț, Fin.) Exprimare în bani a prețului unei mărfi sau al unei acțiuni, al unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de piață) = prețul fixat pe piață la o anumită dată; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau -) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris. DOOM
valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl. valóri
valoarea
VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Scară de valori = ierarhie a valorilor. Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Consumul de factori de producție necesar pentru obținerea de bunuri economice și servicii. ◊ Valoare de întrebuințare = capacitatea unui bun economic (materiale, servicii, informații) de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri economice. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerț, Fin.) Exprimare în bani a prețului unei mărfi sau al unei acțiuni, al unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de piață) = prețul fixat pe piață la o anumită dată; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau -) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris. DOOM
valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl. valóri
valon
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valon
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valona
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valona
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valone
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valone
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonee
VALONÉE, valonee, s. f. Cupa ghindei unor specii de stejar. – Din fr. vallonee.
valoneea
VALONÉE, valonee, s. f. Cupa ghindei unor specii de stejar. – Din fr. vallonee.
valoneei
VALONÉE, valonee, s. f. Cupa ghindei unor specii de stejar. – Din fr. vallonee.
valoneele
VALONÉE, valonee, s. f. Cupa ghindei unor specii de stejar. – Din fr. vallonee.
valoneelor
VALONÉE, valonee, s. f. Cupa ghindei unor specii de stejar. – Din fr. vallonee.
valonei
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonei
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonele
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonele
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonelor
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonelor
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valoni
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valoni
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonii
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonii
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonilor
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonilor
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonul
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonul
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonului
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valonului
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone. DOOM
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei
valopal
VALOPÁL s.n. Extract tanant obținut din ghinda unor specii de stejar. [Nume comercial].
valora
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorai
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valoram
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorare
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorare
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare.
valorară
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorarăm
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorarăți
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorase
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorasem
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valoraseră
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valoraserăm
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valoraserăți
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valoraseși
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valoraseți
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorat
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorau
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorași
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorați
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorația
VALORÁȚIE, valorații, s. f. Procedeu artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (II 6). – Valora + suf. -ție (după fr. valorisation). DOOM
valoráție (-ți-e) s. f., art. valoráția (-ți-a), g.-d. art. valoráției; pl. valoráții, art. valoráțiile (-ți-i-)
valorație
VALORÁȚIE, valorații, s. f. Procedeu artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (II 6). – Valora + suf. -ție (după fr. valorisation). DOOM
valoráție (-ți-e) s. f., art. valoráția (-ți-a), g.-d. art. valoráției; pl. valoráții, art. valoráțiile (-ți-i-)
valorației
VALORÁȚIE, valorații, s. f. Procedeu artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (II 6). – Valora + suf. -ție (după fr. valorisation). DOOM
valoráție (-ți-e) s. f., art. valoráția (-ți-a), g.-d. art. valoráției; pl. valoráții, art. valoráțiile (-ți-i-)
valorații
VALORÁȚIE, valorații, s. f. Procedeu artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (II 6). – Valora + suf. -ție (după fr. valorisation). DOOM
valoráție (-ți-e) s. f., art. valoráția (-ți-a), g.-d. art. valoráției; pl. valoráții, art. valoráțiile (-ți-i-)
valorațiile
VALORÁȚIE, valorații, s. f. Procedeu artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (II 6). – Valora + suf. -ție (după fr. valorisation). DOOM
valoráție (-ți-e) s. f., art. valoráția (-ți-a), g.-d. art. valoráției; pl. valoráții, art. valoráțiile (-ți-i-)
valorațiilor
VALORÁȚIE, valorații, s. f. Procedeu artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (II 6). – Valora + suf. -ție (după fr. valorisation). DOOM
valoráție (-ți-e) s. f., art. valoráția (-ți-a), g.-d. art. valoráției; pl. valoráții, art. valoráțiile (-ți-i-)
valorează
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorem
AD VALÓREM loc. adv. (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. – Loc. lat. DOOM
ad valórem (lat.) loc. adj., loc. adv.; abr. a.v. / ad val.
valorez
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valoreze
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorezi
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valori
VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Scară de valori = ierarhie a valorilor. Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Consumul de factori de producție necesar pentru obținerea de bunuri economice și servicii. ◊ Valoare de întrebuințare = capacitatea unui bun economic (materiale, servicii, informații) de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri economice. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerț, Fin.) Exprimare în bani a prețului unei mărfi sau al unei acțiuni, al unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de piață) = prețul fixat pe piață la o anumită dată; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau -) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris. DOOM
valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl. valóri
valoric
VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. – Valoare + suf. -ic. DOOM
valóric adj. m., pl. valórici; f. valórică, pl. valórice
valorica
VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. – Valoare + suf. -ic. DOOM
valóric adj. m., pl. valórici; f. valórică, pl. valórice
valorice
VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. – Valoare + suf. -ic. DOOM
valóric adj. m., pl. valórici; f. valórică, pl. valórice
valoricei
VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. – Valoare + suf. -ic. DOOM
valóric adj. m., pl. valórici; f. valórică, pl. valórice
valoricele
VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. – Valoare + suf. -ic. DOOM
valóric adj. m., pl. valórici; f. valórică, pl. valórice
valoricelor
VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. – Valoare + suf. -ic. DOOM
valóric adj. m., pl. valórici; f. valórică, pl. valórice
valorici
VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. – Valoare + suf. -ic. DOOM
valóric adj. m., pl. valórici; f. valórică, pl. valórice
valoricii
VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. – Valoare + suf. -ic. DOOM
valóric adj. m., pl. valórici; f. valórică, pl. valórice
valoricilor
VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. – Valoare + suf. -ic. DOOM
valóric adj. m., pl. valórici; f. valórică, pl. valórice
valoricul
VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. – Valoare + suf. -ic. DOOM
valóric adj. m., pl. valórici; f. valórică, pl. valórice
valoricului
VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. – Valoare + suf. -ic. DOOM
valóric adj. m., pl. valórici; f. valórică, pl. valórice
valorific
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorifica
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificai
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificam
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificare
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificare
VALORIFICÁRE, valorificări, s. f. Acțiunea de a valorifica. – V. valorifica. DOOM
valorificáre s. f., g.-d. art. valorificắrii; pl. valorificắri
valorificarea
VALORIFICÁRE, valorificări, s. f. Acțiunea de a valorifica. – V. valorifica. DOOM
valorificáre s. f., g.-d. art. valorificắrii; pl. valorificắri
valorificară
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificarăm
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificarăți
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificase
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificasem
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificaseră
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificaserăm
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificaserăți
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificaseși
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificaseți
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificat
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificat
VALORIFICÁT, -Ă, valorificați, -te, adj. Care este pus în valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maximă; a cărui valoare este pusă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (în procesul de producție) cât mai rațional, cât mai rentabil etc. – V. valorifica.
valorificata
VALORIFICÁT, -Ă, valorificați, -te, adj. Care este pus în valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maximă; a cărui valoare este pusă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (în procesul de producție) cât mai rațional, cât mai rentabil etc. – V. valorifica.
valorificate
VALORIFICÁT, -Ă, valorificați, -te, adj. Care este pus în valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maximă; a cărui valoare este pusă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (în procesul de producție) cât mai rațional, cât mai rentabil etc. – V. valorifica.
valorificatei
VALORIFICÁT, -Ă, valorificați, -te, adj. Care este pus în valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maximă; a cărui valoare este pusă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (în procesul de producție) cât mai rațional, cât mai rentabil etc. – V. valorifica.
valorificatele
VALORIFICÁT, -Ă, valorificați, -te, adj. Care este pus în valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maximă; a cărui valoare este pusă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (în procesul de producție) cât mai rațional, cât mai rentabil etc. – V. valorifica.
valorificatelor
VALORIFICÁT, -Ă, valorificați, -te, adj. Care este pus în valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maximă; a cărui valoare este pusă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (în procesul de producție) cât mai rațional, cât mai rentabil etc. – V. valorifica.
valorificatul
VALORIFICÁT, -Ă, valorificați, -te, adj. Care este pus în valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maximă; a cărui valoare este pusă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (în procesul de producție) cât mai rațional, cât mai rentabil etc. – V. valorifica.
valorificatului
VALORIFICÁT, -Ă, valorificați, -te, adj. Care este pus în valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maximă; a cărui valoare este pusă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (în procesul de producție) cât mai rațional, cât mai rentabil etc. – V. valorifica.
valorificau
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificași
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificați
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificați
VALORIFICÁT, -Ă, valorificați, -te, adj. Care este pus în valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maximă; a cărui valoare este pusă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (în procesul de producție) cât mai rațional, cât mai rentabil etc. – V. valorifica.
valorificații
VALORIFICÁT, -Ă, valorificați, -te, adj. Care este pus în valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maximă; a cărui valoare este pusă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (în procesul de producție) cât mai rațional, cât mai rentabil etc. – V. valorifica.
valorificaților
VALORIFICÁT, -Ă, valorificați, -te, adj. Care este pus în valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maximă; a cărui valoare este pusă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (în procesul de producție) cât mai rațional, cât mai rentabil etc. – V. valorifica.
valorifice
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorifici
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificând
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificînd
VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. DOOM
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificări
VALORIFICÁRE, valorificări, s. f. Acțiunea de a valorifica. – V. valorifica. DOOM
valorificáre s. f., g.-d. art. valorificắrii; pl. valorificắri
valorificării
VALORIFICÁRE, valorificări, s. f. Acțiunea de a valorifica. – V. valorifica. DOOM
valorificáre s. f., g.-d. art. valorificắrii; pl. valorificắri
valorificările
VALORIFICÁRE, valorificări, s. f. Acțiunea de a valorifica. – V. valorifica. DOOM
valorificáre s. f., g.-d. art. valorificắrii; pl. valorificắri
valorificărilor
VALORIFICÁRE, valorificări, s. f. Acțiunea de a valorifica. – V. valorifica. DOOM
valorificáre s. f., g.-d. art. valorificắrii; pl. valorificắri
valorii
VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Scară de valori = ierarhie a valorilor. Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Consumul de factori de producție necesar pentru obținerea de bunuri economice și servicii. ◊ Valoare de întrebuințare = capacitatea unui bun economic (materiale, servicii, informații) de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri economice. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerț, Fin.) Exprimare în bani a prețului unei mărfi sau al unei acțiuni, al unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de piață) = prețul fixat pe piață la o anumită dată; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau -) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris. DOOM
valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl. valóri
valorile
VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Scară de valori = ierarhie a valorilor. Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Consumul de factori de producție necesar pentru obținerea de bunuri economice și servicii. ◊ Valoare de întrebuințare = capacitatea unui bun economic (materiale, servicii, informații) de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri economice. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerț, Fin.) Exprimare în bani a prețului unei mărfi sau al unei acțiuni, al unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de piață) = prețul fixat pe piață la o anumită dată; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau -) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris. DOOM
valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl. valóri
valorilor
VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Scară de valori = ierarhie a valorilor. Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Consumul de factori de producție necesar pentru obținerea de bunuri economice și servicii. ◊ Valoare de întrebuințare = capacitatea unui bun economic (materiale, servicii, informații) de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri economice. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerț, Fin.) Exprimare în bani a prețului unei mărfi sau al unei acțiuni, al unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de piață) = prețul fixat pe piață la o anumită dată; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau -) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris. DOOM
valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl. valóri
valoriza
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizai
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizam
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizare
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizare
VALORIZÁRE, valorizări, s. f. Acțiunea de a valoriza. – V. valoriza.
valorizarea
VALORIZÁRE, valorizări, s. f. Acțiunea de a valoriza. – V. valoriza.
valorizară
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizarăm
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizarăți
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizase
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizasem
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizaseră
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizaserăm
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizaserăți
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizaseși
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizaseți
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizat
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizat
VALORIZÁT, -Ă, valorizați, -te, adj. Valorificat. – V. valoriza.
valorizau
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizași
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizați
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizează
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizez
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizeze
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizezi
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizând
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizînd
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. A valorifica. 2. (Fil.) A conferi sau a recunoaște o valoare; a formula judecăți de valoare. – Din fr. valoriser. DOOM
valorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorizeáză
valorizări
VALORIZÁRE, valorizări, s. f. Acțiunea de a valoriza. – V. valoriza.
valorizării
VALORIZÁRE, valorizări, s. f. Acțiunea de a valoriza. – V. valoriza.
valorizările
VALORIZÁRE, valorizări, s. f. Acțiunea de a valoriza. – V. valoriza.
valorizărilor
VALORIZÁRE, valorizări, s. f. Acțiunea de a valoriza. – V. valoriza.
valoroasa
VALORÓS, -OÁSĂ, valoroși, -oase, adj. Care are valoare, calități, merite (deosebite). – Din fr. valeureux. DOOM
valorós adj. m., pl. valoróși; f. valoroásă, pl. valoroáse
valoroase
VALORÓS, -OÁSĂ, valoroși, -oase, adj. Care are valoare, calități, merite (deosebite). – Din fr. valeureux. DOOM
valorós adj. m., pl. valoróși; f. valoroásă, pl. valoroáse
valoroasei
VALORÓS, -OÁSĂ, valoroși, -oase, adj. Care are valoare, calități, merite (deosebite). – Din fr. valeureux. DOOM
valorós adj. m., pl. valoróși; f. valoroásă, pl. valoroáse
valoroasele
VALORÓS, -OÁSĂ, valoroși, -oase, adj. Care are valoare, calități, merite (deosebite). – Din fr. valeureux. DOOM
valorós adj. m., pl. valoróși; f. valoroásă, pl. valoroáse
valoroaselor
VALORÓS, -OÁSĂ, valoroși, -oase, adj. Care are valoare, calități, merite (deosebite). – Din fr. valeureux. DOOM
valorós adj. m., pl. valoróși; f. valoroásă, pl. valoroáse
valoros
VALORÓS, -OÁSĂ, valoroși, -oase, adj. Care are valoare, calități, merite (deosebite). – Din fr. valeureux. DOOM
valorós adj. m., pl. valoróși; f. valoroásă, pl. valoroáse
valorosul
VALORÓS, -OÁSĂ, valoroși, -oase, adj. Care are valoare, calități, merite (deosebite). – Din fr. valeureux. DOOM
valorós adj. m., pl. valoróși; f. valoroásă, pl. valoroáse
valorosului
VALORÓS, -OÁSĂ, valoroși, -oase, adj. Care are valoare, calități, merite (deosebite). – Din fr. valeureux. DOOM
valorós adj. m., pl. valoróși; f. valoroásă, pl. valoroáse
valoroși
VALORÓS, -OÁSĂ, valoroși, -oase, adj. Care are valoare, calități, merite (deosebite). – Din fr. valeureux. DOOM
valorós adj. m., pl. valoróși; f. valoroásă, pl. valoroáse
valoroșii
VALORÓS, -OÁSĂ, valoroși, -oase, adj. Care are valoare, calități, merite (deosebite). – Din fr. valeureux. DOOM
valorós adj. m., pl. valoróși; f. valoroásă, pl. valoroáse
valoroșilor
VALORÓS, -OÁSĂ, valoroși, -oase, adj. Care are valoare, calități, merite (deosebite). – Din fr. valeureux. DOOM
valorós adj. m., pl. valoróși; f. valoroásă, pl. valoroáse
valorând
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valorînd
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare. DOOM
valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză
valoră
VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Scară de valori = ierarhie a valorilor. Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Consumul de factori de producție necesar pentru obținerea de bunuri economice și servicii. ◊ Valoare de întrebuințare = capacitatea unui bun economic (materiale, servicii, informații) de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri economice. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerț, Fin.) Exprimare în bani a prețului unei mărfi sau al unei acțiuni, al unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de piață) = prețul fixat pe piață la o anumită dată; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau -) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris. DOOM
valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl. valóri
vals
VALȚ2 s. n. v. vals. DOOM
vals (dans, melodie) s. n., pl. válsuri
valsa
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsai
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsam
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsare
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsare
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser.
valsară
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsarăm
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsarăți
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsase
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsasem
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsaseră
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsaserăm
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsaserăți
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsaseși
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsaseți
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsat
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsatoare
VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. DOOM
valsatoáre s. f., g.-d. art. valsatoárei; pl. valsatoáre
valsatoarea
VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. DOOM
valsatoáre s. f., g.-d. art. valsatoárei; pl. valsatoáre
valsatoarei
VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. DOOM
valsatoáre s. f., g.-d. art. valsatoárei; pl. valsatoáre
valsatoarele
VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. DOOM
valsatoáre s. f., g.-d. art. valsatoárei; pl. valsatoáre
valsatoarelor
VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. DOOM
valsatoáre s. f., g.-d. art. valsatoárei; pl. valsatoáre
valsatoareo
VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. DOOM
valsatoáre s. f., g.-d. art. valsatoárei; pl. valsatoáre
valsator
VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. DOOM
valsatór s. m., pl. valsatóri
valsatori
VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. DOOM
valsatór s. m., pl. valsatóri
valsatorii
VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. DOOM
valsatór s. m., pl. valsatóri
valsatorilor
VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. DOOM
valsatór s. m., pl. valsatóri
valsatorul
VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. DOOM
valsatór s. m., pl. valsatóri
valsatorule
VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. DOOM
valsatór s. m., pl. valsatóri
valsatorului
VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. DOOM
valsatór s. m., pl. valsatóri
valsau
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsași
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsați
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsează
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsez
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valseze
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsezi
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsul
VALȚ2 s. n. v. vals. DOOM
vals (dans, melodie) s. n., pl. válsuri
valsului
VALȚ2 s. n. v. vals. DOOM
vals (dans, melodie) s. n., pl. válsuri
valsuri
VALȚ2 s. n. v. vals. DOOM
vals (dans, melodie) s. n., pl. válsuri
valsurile
VALȚ2 s. n. v. vals. DOOM
vals (dans, melodie) s. n., pl. válsuri
valsurilor
VALȚ2 s. n. v. vals. DOOM
vals (dans, melodie) s. n., pl. válsuri
valsând
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valsînd
VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser. DOOM
valsá (a ~) vb., ind. prez. 3 valseáză
valtrap
VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap. DOOM
valtráp s. n. pl. valtrápuri
valtrapul
VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap. DOOM
valtráp s. n. pl. valtrápuri
valtrapului
VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap. DOOM
valtráp s. n. pl. valtrápuri
valtrapuri
VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap. DOOM
valtráp s. n. pl. valtrápuri
valtrapurile
VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap. DOOM
valtráp s. n. pl. valtrápuri
valtrapurilor
VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap. DOOM
valtráp s. n. pl. valtrápuri
valul
VAL1, valuri, s. n. I. 1. Undă formată la suprafața oceanelor, a mărilor și a lacurilor prin mișcarea oscilatorie a maselor de apă datorită vântului, mai rar, unui cutremur; talaz. ◊ Loc. adv. Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu grămada. ◊ Expr. Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere. Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 2. P. anal. Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val. 3. Fig. (Înv. și pop.) încercare grea; neplăcere, necaz. II. 1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă. ◊ Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat. 2. (Tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit. 3. (Reg.) Tăvălug. 4. (Pop.) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână. 5. (În sintagma) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul2 de crucea căruței. – Din sl. valŭ. DOOM
val s. n., pl. váluri
valul
VAL2, valuri, s. n. Meterez de pământ care servea în antichitate ca fortificație militară. – Din lat. vallum. Cf. germ. Wall, it. vallo. DOOM
val s. n., pl. váluri
valului
VAL1, valuri, s. n. I. 1. Undă formată la suprafața oceanelor, a mărilor și a lacurilor prin mișcarea oscilatorie a maselor de apă datorită vântului, mai rar, unui cutremur; talaz. ◊ Loc. adv. Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu grămada. ◊ Expr. Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere. Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 2. P. anal. Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val. 3. Fig. (Înv. și pop.) încercare grea; neplăcere, necaz. II. 1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă. ◊ Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat. 2. (Tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit. 3. (Reg.) Tăvălug. 4. (Pop.) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână. 5. (În sintagma) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul2 de crucea căruței. – Din sl. valŭ. DOOM
val s. n., pl. váluri
valului
VAL2, valuri, s. n. Meterez de pământ care servea în antichitate ca fortificație militară. – Din lat. vallum. Cf. germ. Wall, it. vallo. DOOM
val s. n., pl. váluri
valuri
VAL1, valuri, s. n. I. 1. Undă formată la suprafața oceanelor, a mărilor și a lacurilor prin mișcarea oscilatorie a maselor de apă datorită vântului, mai rar, unui cutremur; talaz. ◊ Loc. adv. Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu grămada. ◊ Expr. Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere. Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 2. P. anal. Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val. 3. Fig. (Înv. și pop.) încercare grea; neplăcere, necaz. II. 1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă. ◊ Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat. 2. (Tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit. 3. (Reg.) Tăvălug. 4. (Pop.) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână. 5. (În sintagma) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul2 de crucea căruței. – Din sl. valŭ. DOOM
val s. n., pl. váluri
valuri
VAL2, valuri, s. n. Meterez de pământ care servea în antichitate ca fortificație militară. – Din lat. vallum. Cf. germ. Wall, it. vallo. DOOM
val s. n., pl. váluri
valurile
VAL1, valuri, s. n. I. 1. Undă formată la suprafața oceanelor, a mărilor și a lacurilor prin mișcarea oscilatorie a maselor de apă datorită vântului, mai rar, unui cutremur; talaz. ◊ Loc. adv. Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu grămada. ◊ Expr. Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere. Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 2. P. anal. Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val. 3. Fig. (Înv. și pop.) încercare grea; neplăcere, necaz. II. 1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă. ◊ Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat. 2. (Tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit. 3. (Reg.) Tăvălug. 4. (Pop.) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână. 5. (În sintagma) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul2 de crucea căruței. – Din sl. valŭ. DOOM
val s. n., pl. váluri
valurile
VAL2, valuri, s. n. Meterez de pământ care servea în antichitate ca fortificație militară. – Din lat. vallum. Cf. germ. Wall, it. vallo. DOOM
val s. n., pl. váluri
valurilor
VAL1, valuri, s. n. I. 1. Undă formată la suprafața oceanelor, a mărilor și a lacurilor prin mișcarea oscilatorie a maselor de apă datorită vântului, mai rar, unui cutremur; talaz. ◊ Loc. adv. Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu grămada. ◊ Expr. Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere. Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 2. P. anal. Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val. 3. Fig. (Înv. și pop.) încercare grea; neplăcere, necaz. II. 1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă. ◊ Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat. 2. (Tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit. 3. (Reg.) Tăvălug. 4. (Pop.) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână. 5. (În sintagma) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul2 de crucea căruței. – Din sl. valŭ. DOOM
val s. n., pl. váluri
valurilor
VAL2, valuri, s. n. Meterez de pământ care servea în antichitate ca fortificație militară. – Din lat. vallum. Cf. germ. Wall, it. vallo. DOOM
val s. n., pl. váluri
valuta
VALÚTĂ, valute, s. f. Monedă, alta decât moneda națională. ◊ Valută forte = valută care are acoperire în aur și care este acceptată ca mijloc de plată de mai multe țări. – Din it. valuta. DOOM
valútă s. f., g.-d. art. valútei; pl. valúte
valutar
VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. DOOM
valutár adj. m., pl. valutári; f. valutáră, pl. valutáre
valutara
VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. DOOM
valutár adj. m., pl. valutári; f. valutáră, pl. valutáre
valutare
VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. DOOM
valutár adj. m., pl. valutári; f. valutáră, pl. valutáre
valutarei
VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. DOOM
valutár adj. m., pl. valutári; f. valutáră, pl. valutáre
valutarele
VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. DOOM
valutár adj. m., pl. valutári; f. valutáră, pl. valutáre
valutarelor
VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. DOOM
valutár adj. m., pl. valutári; f. valutáră, pl. valutáre
valutari
VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. DOOM
valutár adj. m., pl. valutári; f. valutáră, pl. valutáre
valutarii
VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. DOOM
valutár adj. m., pl. valutári; f. valutáră, pl. valutáre
valutarilor
VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. DOOM
valutár adj. m., pl. valutári; f. valutáră, pl. valutáre
valutarul
VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. DOOM
valutár adj. m., pl. valutári; f. valutáră, pl. valutáre
valutarului
VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. DOOM
valutár adj. m., pl. valutári; f. valutáră, pl. valutáre
valute
VALÚTĂ, valute, s. f. Monedă, alta decât moneda națională. ◊ Valută forte = valută care are acoperire în aur și care este acceptată ca mijloc de plată de mai multe țări. – Din it. valuta. DOOM
valútă s. f., g.-d. art. valútei; pl. valúte
valutei
VALÚTĂ, valute, s. f. Monedă, alta decât moneda națională. ◊ Valută forte = valută care are acoperire în aur și care este acceptată ca mijloc de plată de mai multe țări. – Din it. valuta. DOOM
valútă s. f., g.-d. art. valútei; pl. valúte
valutele
VALÚTĂ, valute, s. f. Monedă, alta decât moneda națională. ◊ Valută forte = valută care are acoperire în aur și care este acceptată ca mijloc de plată de mai multe țări. – Din it. valuta. DOOM
valútă s. f., g.-d. art. valútei; pl. valúte
valutelor
VALÚTĂ, valute, s. f. Monedă, alta decât moneda națională. ◊ Valută forte = valută care are acoperire în aur și care este acceptată ca mijloc de plată de mai multe țări. – Din it. valuta. DOOM
valútă s. f., g.-d. art. valútei; pl. valúte
valutist
valutist, valutiști s. m. 1. persoană care se ocupă cu schimburi valutare în scopul obținerii de profituri ilicite. 2. persoană care acordă împrumuturi în valută cu dobânzi exagerat de mari.
valutista
valutist, valutiști s. m. 1. persoană care se ocupă cu schimburi valutare în scopul obținerii de profituri ilicite. 2. persoană care acordă împrumuturi în valută cu dobânzi exagerat de mari.
valutiste
valutist, valutiști s. m. 1. persoană care se ocupă cu schimburi valutare în scopul obținerii de profituri ilicite. 2. persoană care acordă împrumuturi în valută cu dobânzi exagerat de mari.
valutistei
valutist, valutiști s. m. 1. persoană care se ocupă cu schimburi valutare în scopul obținerii de profituri ilicite. 2. persoană care acordă împrumuturi în valută cu dobânzi exagerat de mari.
valutistele
valutist, valutiști s. m. 1. persoană care se ocupă cu schimburi valutare în scopul obținerii de profituri ilicite. 2. persoană care acordă împrumuturi în valută cu dobânzi exagerat de mari.
valutistelor
valutist, valutiști s. m. 1. persoană care se ocupă cu schimburi valutare în scopul obținerii de profituri ilicite. 2. persoană care acordă împrumuturi în valută cu dobânzi exagerat de mari.
valutistul
valutist, valutiști s. m. 1. persoană care se ocupă cu schimburi valutare în scopul obținerii de profituri ilicite. 2. persoană care acordă împrumuturi în valută cu dobânzi exagerat de mari.
valutistului
valutist, valutiști s. m. 1. persoană care se ocupă cu schimburi valutare în scopul obținerii de profituri ilicite. 2. persoană care acordă împrumuturi în valută cu dobânzi exagerat de mari.
valutiști
valutist, valutiști s. m. 1. persoană care se ocupă cu schimburi valutare în scopul obținerii de profituri ilicite. 2. persoană care acordă împrumuturi în valută cu dobânzi exagerat de mari.
valutiștii
valutist, valutiști s. m. 1. persoană care se ocupă cu schimburi valutare în scopul obținerii de profituri ilicite. 2. persoană care acordă împrumuturi în valută cu dobânzi exagerat de mari.
valutiștilor
valutist, valutiști s. m. 1. persoană care se ocupă cu schimburi valutare în scopul obținerii de profituri ilicite. 2. persoană care acordă împrumuturi în valută cu dobânzi exagerat de mari.
valva
VÁLVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițând căderea semințelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva. DOOM
válvă (piesă, parte a unei scoici) s. f., g.-d. art. válvei; pl. válve
valvar
VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparține valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire. DOOM
valvár adj. m., pl. valvári; f. valváră, pl. valváre
valvara
VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparține valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire. DOOM
valvár adj. m., pl. valvári; f. valváră, pl. valváre
valvare
VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparține valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire. DOOM
valvár adj. m., pl. valvári; f. valváră, pl. valváre
valvarei
VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparține valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire. DOOM
valvár adj. m., pl. valvári; f. valváră, pl. valváre
valvarele
VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparține valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire. DOOM
valvár adj. m., pl. valvári; f. valváră, pl. valváre
valvarelor
VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparține valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire. DOOM
valvár adj. m., pl. valvári; f. valváră, pl. valváre
valvari
VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparține valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire. DOOM
valvár adj. m., pl. valvári; f. valváră, pl. valváre
valvarii
VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparține valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire. DOOM
valvár adj. m., pl. valvári; f. valváră, pl. valváre
valvarilor
VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparține valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire. DOOM
valvár adj. m., pl. valvári; f. valváră, pl. valváre
valvarul
VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparține valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire. DOOM
valvár adj. m., pl. valvári; f. valváră, pl. valváre
valvarului
VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparține valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire. DOOM
valvár adj. m., pl. valvári; f. valváră, pl. valváre
valve
VÁLVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițând căderea semințelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva. DOOM
válvă (piesă, parte a unei scoici) s. f., g.-d. art. válvei; pl. válve
valvei
VÁLVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițând căderea semințelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva. DOOM
válvă (piesă, parte a unei scoici) s. f., g.-d. art. válvei; pl. válve
valvele
VÁLVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițând căderea semințelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva. DOOM
válvă (piesă, parte a unei scoici) s. f., g.-d. art. válvei; pl. válve
valvelor
VÁLVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițând căderea semințelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva. DOOM
válvă (piesă, parte a unei scoici) s. f., g.-d. art. válvei; pl. válve
valvolina
VALVOLÍNĂ, valvoline, s. f. Ulei mineral vâscos obținut prin distilarea unor țițeiuri și folosit ca lubrifiant la unele angrenaje închise. – Din germ. Valvolin[öl]. DOOM
valvolínă s. f., g.-d. art. valvolínei; pl. valvolíne
valvoline
VALVOLÍNĂ, valvoline, s. f. Ulei mineral vâscos obținut prin distilarea unor țițeiuri și folosit ca lubrifiant la unele angrenaje închise. – Din germ. Valvolin[öl]. DOOM
valvolínă s. f., g.-d. art. valvolínei; pl. valvolíne
valvolinei
VALVOLÍNĂ, valvoline, s. f. Ulei mineral vâscos obținut prin distilarea unor țițeiuri și folosit ca lubrifiant la unele angrenaje închise. – Din germ. Valvolin[öl]. DOOM
valvolínă s. f., g.-d. art. valvolínei; pl. valvolíne
valvolinele
VALVOLÍNĂ, valvoline, s. f. Ulei mineral vâscos obținut prin distilarea unor țițeiuri și folosit ca lubrifiant la unele angrenaje închise. – Din germ. Valvolin[öl]. DOOM
valvolínă s. f., g.-d. art. valvolínei; pl. valvolíne
valvolinelor
VALVOLÍNĂ, valvoline, s. f. Ulei mineral vâscos obținut prin distilarea unor țițeiuri și folosit ca lubrifiant la unele angrenaje închise. – Din germ. Valvolin[öl]. DOOM
valvolínă s. f., g.-d. art. valvolínei; pl. valvolíne
valvula
VÁLVULĂ, valvule, s. f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subțire, elastică, cu o margine liberă, situată pe pereții interni ai inimii sau ai vaselor și care are rol în dinamica circulației sangvine. [Acc. și: valvúlă] – Din fr. valvule, lat. valvula. DOOM
válvulă s. f., g.-d. art. válvulei; pl. válvule
valvular
VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire. DOOM
valvulár adj. m., pl. valvulári; f. valvuláră, pl. valvuláre
valvulara
VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire. DOOM
valvulár adj. m., pl. valvulári; f. valvuláră, pl. valvuláre
valvulare
VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire. DOOM
valvulár adj. m., pl. valvulári; f. valvuláră, pl. valvuláre
valvularei
VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire. DOOM
valvulár adj. m., pl. valvulári; f. valvuláră, pl. valvuláre
valvularele
VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire. DOOM
valvulár adj. m., pl. valvulári; f. valvuláră, pl. valvuláre
valvularelor
VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire. DOOM
valvulár adj. m., pl. valvulári; f. valvuláră, pl. valvuláre
valvulari
VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire. DOOM
valvulár adj. m., pl. valvulári; f. valvuláră, pl. valvuláre
valvularii
VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire. DOOM
valvulár adj. m., pl. valvulári; f. valvuláră, pl. valvuláre
valvularilor
VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire. DOOM
valvulár adj. m., pl. valvulári; f. valvuláră, pl. valvuláre
valvularul
VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire. DOOM
valvulár adj. m., pl. valvulári; f. valvuláră, pl. valvuláre
valvularului
VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire. DOOM
valvulár adj. m., pl. valvulári; f. valvuláră, pl. valvuláre
valvule
VÁLVULĂ, valvule, s. f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subțire, elastică, cu o margine liberă, situată pe pereții interni ai inimii sau ai vaselor și care are rol în dinamica circulației sangvine. [Acc. și: valvúlă] – Din fr. valvule, lat. valvula. DOOM
válvulă s. f., g.-d. art. válvulei; pl. válvule
valvulectomia
VALVULECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție operatorie a unei valvule cardiace, în caz de stenoză. [Gen. -iei. / < fr. valvulectomie, cf. lat. valvula – valvulă, gr. ektome – excizie].
valvulectomie
VALVULECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție operatorie a unei valvule cardiace, în caz de stenoză. [Gen. -iei. / < fr. valvulectomie, cf. lat. valvula – valvulă, gr. ektome – excizie].
valvulectomiei
VALVULECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție operatorie a unei valvule cardiace, în caz de stenoză. [Gen. -iei. / < fr. valvulectomie, cf. lat. valvula – valvulă, gr. ektome – excizie].
valvulectomii
VALVULECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție operatorie a unei valvule cardiace, în caz de stenoză. [Gen. -iei. / < fr. valvulectomie, cf. lat. valvula – valvulă, gr. ektome – excizie].
valvulectomiile
VALVULECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție operatorie a unei valvule cardiace, în caz de stenoză. [Gen. -iei. / < fr. valvulectomie, cf. lat. valvula – valvulă, gr. ektome – excizie].
valvulectomiilor
VALVULECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție operatorie a unei valvule cardiace, în caz de stenoză. [Gen. -iei. / < fr. valvulectomie, cf. lat. valvula – valvulă, gr. ektome – excizie].
valvulei
VÁLVULĂ, valvule, s. f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subțire, elastică, cu o margine liberă, situată pe pereții interni ai inimii sau ai vaselor și care are rol în dinamica circulației sangvine. [Acc. și: valvúlă] – Din fr. valvule, lat. valvula. DOOM
válvulă s. f., g.-d. art. válvulei; pl. válvule
valvulele
VÁLVULĂ, valvule, s. f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subțire, elastică, cu o margine liberă, situată pe pereții interni ai inimii sau ai vaselor și care are rol în dinamica circulației sangvine. [Acc. și: valvúlă] – Din fr. valvule, lat. valvula. DOOM
válvulă s. f., g.-d. art. válvulei; pl. válvule
valvulelor
VÁLVULĂ, valvule, s. f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subțire, elastică, cu o margine liberă, situată pe pereții interni ai inimii sau ai vaselor și care are rol în dinamica circulației sangvine. [Acc. și: valvúlă] – Din fr. valvule, lat. valvula. DOOM
válvulă s. f., g.-d. art. válvulei; pl. válvule
valvulita
VALVULÍTĂ, valvulite, s. f. (Med.) Inflamație a valvulelor inimii. – Din fr. valvulite.
valvulite
VALVULÍTĂ, valvulite, s. f. (Med.) Inflamație a valvulelor inimii. – Din fr. valvulite.
valvulitei
VALVULÍTĂ, valvulite, s. f. (Med.) Inflamație a valvulelor inimii. – Din fr. valvulite.
valvulitele
VALVULÍTĂ, valvulite, s. f. (Med.) Inflamație a valvulelor inimii. – Din fr. valvulite.
valvulitelor
VALVULÍTĂ, valvulite, s. f. (Med.) Inflamație a valvulelor inimii. – Din fr. valvulite.
valvulopatia
VALVULOPATÍE, valvulopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile valvulare. – Din fr. valvulopathie.
valvulopatie
VALVULOPATÍE, valvulopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile valvulare. – Din fr. valvulopathie.
valvulopatiei
VALVULOPATÍE, valvulopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile valvulare. – Din fr. valvulopathie.
valvulopatii
VALVULOPATÍE, valvulopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile valvulare. – Din fr. valvulopathie.
valvulopatiile
VALVULOPATÍE, valvulopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile valvulare. – Din fr. valvulopathie.
valvulopatiilor
VALVULOPATÍE, valvulopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile valvulare. – Din fr. valvulopathie.
valvuloplastia
VALVULOPLASTÍE s.f. (Med.) Reparație chirurgicală a unei valvule cardiace anormale. [Gen. -iei. / < fr. valvuloplastie, cf. lat. valvula – valvulă, gr. plassein – a forma].
valvuloplastie
VALVULOPLASTÍE s.f. (Med.) Reparație chirurgicală a unei valvule cardiace anormale. [Gen. -iei. / < fr. valvuloplastie, cf. lat. valvula – valvulă, gr. plassein – a forma].
valvuloplastiei
VALVULOPLASTÍE s.f. (Med.) Reparație chirurgicală a unei valvule cardiace anormale. [Gen. -iei. / < fr. valvuloplastie, cf. lat. valvula – valvulă, gr. plassein – a forma].
valvuloplastii
VALVULOPLASTÍE s.f. (Med.) Reparație chirurgicală a unei valvule cardiace anormale. [Gen. -iei. / < fr. valvuloplastie, cf. lat. valvula – valvulă, gr. plassein – a forma].
valvuloplastiile
VALVULOPLASTÍE s.f. (Med.) Reparație chirurgicală a unei valvule cardiace anormale. [Gen. -iei. / < fr. valvuloplastie, cf. lat. valvula – valvulă, gr. plassein – a forma].
valvuloplastiilor
VALVULOPLASTÍE s.f. (Med.) Reparație chirurgicală a unei valvule cardiace anormale. [Gen. -iei. / < fr. valvuloplastie, cf. lat. valvula – valvulă, gr. plassein – a forma].
valvulotomia
VALVULOTOMÍE, valvulotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei valvule cardiace. – Din fr. valvulotomie. DOOM
valvulotomíe s. f., art. valvulotomía, g.-d. valvulotomíi, art. valvulotomíei; pl. valvulotomíi, art. valvulotomíile
valvulotomie
VALVULOTOMÍE, valvulotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei valvule cardiace. – Din fr. valvulotomie. DOOM
valvulotomíe s. f., art. valvulotomía, g.-d. valvulotomíi, art. valvulotomíei; pl. valvulotomíi, art. valvulotomíile
valvulotomiei
VALVULOTOMÍE, valvulotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei valvule cardiace. – Din fr. valvulotomie. DOOM
valvulotomíe s. f., art. valvulotomía, g.-d. valvulotomíi, art. valvulotomíei; pl. valvulotomíi, art. valvulotomíile
valvulotomii
VALVULOTOMÍE, valvulotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei valvule cardiace. – Din fr. valvulotomie. DOOM
valvulotomíe s. f., art. valvulotomía, g.-d. valvulotomíi, art. valvulotomíei; pl. valvulotomíi, art. valvulotomíile
valvulotomiile
VALVULOTOMÍE, valvulotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei valvule cardiace. – Din fr. valvulotomie. DOOM
valvulotomíe s. f., art. valvulotomía, g.-d. valvulotomíi, art. valvulotomíei; pl. valvulotomíi, art. valvulotomíile
valvulotomiilor
VALVULOTOMÍE, valvulotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei valvule cardiace. – Din fr. valvulotomie. DOOM
valvulotomíe s. f., art. valvulotomía, g.-d. valvulotomíi, art. valvulotomíei; pl. valvulotomíi, art. valvulotomíile
valvârtej
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. DOOM
valvârtéj1 adv.
valvârtej
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. DOOM
valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri
valvârteji
VALVÎRTEJÍ, valvîrtejesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se duce repede, de-a rostogolul. [Cocoșul] dete în sfîrșit din aripi, mișcă din picioare și o răzni la fugă, valvîrtejindu-se de vale. MACEDONSKI, O. III 62.
valvârtejire
VALVÎRTEJÍ, valvîrtejesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se duce repede, de-a rostogolul. [Cocoșul] dete în sfîrșit din aripi, mișcă din picioare și o răzni la fugă, valvîrtejindu-se de vale. MACEDONSKI, O. III 62.
valvârtejul
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. DOOM
valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri
valvârtejului
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. DOOM
valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri
valvârtejuri
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. DOOM
valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri
valvârtejurile
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. DOOM
valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri
valvârtejurilor
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. DOOM
valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri
valvîrtej
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. DOOM
valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri
valvîrtejul
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. DOOM
valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri
valvîrtejului
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. DOOM
valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri
valvîrtejuri
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. DOOM
valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri
valvîrtejurile
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. DOOM
valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri
valvîrtejurilor
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. DOOM
valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri
valău
VĂLẮU, vălaie, s. n. (Regional) 1. Jgheab din care se scurge apa dintr-o fîntînă sau din care se adapă vitele. 2. Jgheab de lemn ușor înclinat și alimentat cu apă printr-un canal de lemn, servind ca dispozitiv primitiv pentru concentrarea minereurilor aurifere, după ce acestea au fost sfărîmate în șteampuri. – Variante: hălău, valău s. n.
valț
VALȚ2 s. n. v. vals. DOOM
vals (dans, melodie) s. n., pl. válsuri
valț
VALȚ1, valțuri, s. n. Mașină sau instalație al cărei organ principal este constituit dintr-o pereche de cilindri care se rotesc în sensuri contrare, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. – Din germ. Walze. DOOM
valț (mașină, cilindru) s. n., pl. válțuri
valțul
VALȚ2 s. n. v. vals. DOOM
vals (dans, melodie) s. n., pl. válsuri
valțul
VALȚ1, valțuri, s. n. Mașină sau instalație al cărei organ principal este constituit dintr-o pereche de cilindri care se rotesc în sensuri contrare, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. – Din germ. Walze. DOOM
valț (mașină, cilindru) s. n., pl. válțuri
valțului
VALȚ2 s. n. v. vals. DOOM
vals (dans, melodie) s. n., pl. válsuri
valțului
VALȚ1, valțuri, s. n. Mașină sau instalație al cărei organ principal este constituit dintr-o pereche de cilindri care se rotesc în sensuri contrare, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. – Din germ. Walze. DOOM
valț (mașină, cilindru) s. n., pl. válțuri
valțuri
VALȚ2 s. n. v. vals. DOOM
vals (dans, melodie) s. n., pl. válsuri
valțuri
VALȚ1, valțuri, s. n. Mașină sau instalație al cărei organ principal este constituit dintr-o pereche de cilindri care se rotesc în sensuri contrare, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. – Din germ. Walze. DOOM
valț (mașină, cilindru) s. n., pl. válțuri
valțurile
VALȚ2 s. n. v. vals. DOOM
vals (dans, melodie) s. n., pl. válsuri
valțurile
VALȚ1, valțuri, s. n. Mașină sau instalație al cărei organ principal este constituit dintr-o pereche de cilindri care se rotesc în sensuri contrare, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. – Din germ. Walze. DOOM
valț (mașină, cilindru) s. n., pl. válțuri
valțurilor
VALȚ2 s. n. v. vals. DOOM
vals (dans, melodie) s. n., pl. válsuri
valțurilor
VALȚ1, valțuri, s. n. Mașină sau instalație al cărei organ principal este constituit dintr-o pereche de cilindri care se rotesc în sensuri contrare, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. – Din germ. Walze. DOOM
valț (mașină, cilindru) s. n., pl. válțuri
vama
VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Autoritate de stat învestită cu aplicarea reglementărilor vamale, respectiv cu exercitarea controlului asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a altor bunuri, în vederea identificării și stabilirii drepturilor vamale cuvenite statului; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. A pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) pe care trebuie să le străbată sufletul după moarte, pentru a ajunge purificat în împărăția cerului. ♦ Taxă pe care trebuie să o plătească sufletul după moarte, la trecerea sa prin fiecare dintre aceste popasuri. – Din magh. vám. DOOM
vámă s. 1, g.-d. art. vắmii; pl. vămi
vamal
VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc sau se aplică la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între două sau mai multe state privind suprimarea frontierelor vamale dintre ele, stabilirea unui singur teritoriu vamal și unificarea tarifelor și legislației vamale. – Vamă + suf. -al. DOOM
vamál adj. m., pl. vamáli; f. vamálă, pl. vamále
vamala
VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc sau se aplică la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între două sau mai multe state privind suprimarea frontierelor vamale dintre ele, stabilirea unui singur teritoriu vamal și unificarea tarifelor și legislației vamale. – Vamă + suf. -al. DOOM
vamál adj. m., pl. vamáli; f. vamálă, pl. vamále
vamale
VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc sau se aplică la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între două sau mai multe state privind suprimarea frontierelor vamale dintre ele, stabilirea unui singur teritoriu vamal și unificarea tarifelor și legislației vamale. – Vamă + suf. -al. DOOM
vamál adj. m., pl. vamáli; f. vamálă, pl. vamále
vamalei
VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc sau se aplică la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între două sau mai multe state privind suprimarea frontierelor vamale dintre ele, stabilirea unui singur teritoriu vamal și unificarea tarifelor și legislației vamale. – Vamă + suf. -al. DOOM
vamál adj. m., pl. vamáli; f. vamálă, pl. vamále
vamalele
VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc sau se aplică la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între două sau mai multe state privind suprimarea frontierelor vamale dintre ele, stabilirea unui singur teritoriu vamal și unificarea tarifelor și legislației vamale. – Vamă + suf. -al. DOOM
vamál adj. m., pl. vamáli; f. vamálă, pl. vamále
vamalelor
VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc sau se aplică la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între două sau mai multe state privind suprimarea frontierelor vamale dintre ele, stabilirea unui singur teritoriu vamal și unificarea tarifelor și legislației vamale. – Vamă + suf. -al. DOOM
vamál adj. m., pl. vamáli; f. vamálă, pl. vamále
vamali
VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc sau se aplică la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între două sau mai multe state privind suprimarea frontierelor vamale dintre ele, stabilirea unui singur teritoriu vamal și unificarea tarifelor și legislației vamale. – Vamă + suf. -al. DOOM
vamál adj. m., pl. vamáli; f. vamálă, pl. vamále
vamalii
VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc sau se aplică la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între două sau mai multe state privind suprimarea frontierelor vamale dintre ele, stabilirea unui singur teritoriu vamal și unificarea tarifelor și legislației vamale. – Vamă + suf. -al. DOOM
vamál adj. m., pl. vamáli; f. vamálă, pl. vamále
vamalilor
VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc sau se aplică la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între două sau mai multe state privind suprimarea frontierelor vamale dintre ele, stabilirea unui singur teritoriu vamal și unificarea tarifelor și legislației vamale. – Vamă + suf. -al. DOOM
vamál adj. m., pl. vamáli; f. vamálă, pl. vamále
vamalul
VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc sau se aplică la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între două sau mai multe state privind suprimarea frontierelor vamale dintre ele, stabilirea unui singur teritoriu vamal și unificarea tarifelor și legislației vamale. – Vamă + suf. -al. DOOM
vamál adj. m., pl. vamáli; f. vamálă, pl. vamále
vamalului
VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc sau se aplică la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între două sau mai multe state privind suprimarea frontierelor vamale dintre ele, stabilirea unui singur teritoriu vamal și unificarea tarifelor și legislației vamale. – Vamă + suf. -al. DOOM
vamál adj. m., pl. vamáli; f. vamálă, pl. vamále
vameș
VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din Principatele Române) Dregător care avea funcția de a încasa veniturile vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos. DOOM
vámeș s. m. pl. vámeși
vameșe
VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din Principatele Române) Dregător care avea funcția de a încasa veniturile vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos. DOOM
vámeș s. m. pl. vámeși
vameși
VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din Principatele Române) Dregător care avea funcția de a încasa veniturile vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos. DOOM
vámeș s. m. pl. vámeși
vameșii
VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din Principatele Române) Dregător care avea funcția de a încasa veniturile vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos. DOOM
vámeș s. m. pl. vámeși
vameșilor
VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din Principatele Române) Dregător care avea funcția de a încasa veniturile vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos. DOOM
vámeș s. m. pl. vámeși
vameșul
VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din Principatele Române) Dregător care avea funcția de a încasa veniturile vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos. DOOM
vámeș s. m. pl. vámeși
vameșule
VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din Principatele Române) Dregător care avea funcția de a încasa veniturile vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos. DOOM
vámeș s. m. pl. vámeși
vameșului
VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din Principatele Române) Dregător care avea funcția de a încasa veniturile vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos. DOOM
vámeș s. m. pl. vámeși
vamp
VAMP s.f. v. vampă.
vampa
VÁMPĂ, vampe, s. f. Actriță de cinema care interpretează roluri de femeie fatală. ♦ Tip de femeie fatală și irezistibilă. – Din fr. vamp. DOOM
vámpă s. f., g.-d. art. vámpei; pl. vámpe
vampe
VÁMPĂ, vampe, s. f. Actriță de cinema care interpretează roluri de femeie fatală. ♦ Tip de femeie fatală și irezistibilă. – Din fr. vamp. DOOM
vámpă s. f., g.-d. art. vámpei; pl. vámpe
vampei
VÁMPĂ, vampe, s. f. Actriță de cinema care interpretează roluri de femeie fatală. ♦ Tip de femeie fatală și irezistibilă. – Din fr. vamp. DOOM
vámpă s. f., g.-d. art. vámpei; pl. vámpe
vampele
VÁMPĂ, vampe, s. f. Actriță de cinema care interpretează roluri de femeie fatală. ♦ Tip de femeie fatală și irezistibilă. – Din fr. vamp. DOOM
vámpă s. f., g.-d. art. vámpei; pl. vámpe
vampelor
VÁMPĂ, vampe, s. f. Actriță de cinema care interpretează roluri de femeie fatală. ♦ Tip de femeie fatală și irezistibilă. – Din fr. vamp. DOOM
vámpă s. f., g.-d. art. vámpei; pl. vámpe
vampir
VAMPÍR, vampiri, s. m. 1. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud și în America Centrală și care se hrănesc cu sângele păsărilor și mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). 2. (În folclor și superstiții) Omul mort care, în virtutea unui blestem, părăsește noaptea mormântul și suge sângele oamenilor adormiți. ♦ Fig. Persoană care asuprește crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. – Din fr. vampire, germ. Vampir. DOOM
vampír s. m., pl. vampíri
vampire
VAMPÍR, vampiri, s. m. 1. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud și în America Centrală și care se hrănesc cu sângele păsărilor și mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). 2. (În folclor și superstiții) Omul mort care, în virtutea unui blestem, părăsește noaptea mormântul și suge sângele oamenilor adormiți. ♦ Fig. Persoană care asuprește crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. – Din fr. vampire, germ. Vampir. DOOM
vampír s. m., pl. vampíri
vampiri
VAMPÍR, vampiri, s. m. 1. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud și în America Centrală și care se hrănesc cu sângele păsărilor și mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). 2. (În folclor și superstiții) Omul mort care, în virtutea unui blestem, părăsește noaptea mormântul și suge sângele oamenilor adormiți. ♦ Fig. Persoană care asuprește crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. – Din fr. vampire, germ. Vampir. DOOM
vampír s. m., pl. vampíri
vampiric
VAMPÍRIC, -Ă, vampirici, -ce, adj. De vampir; p. ext. oribil, îngrozitor. – Din fr. vampirique. DOOM
vampíric adj. m., pl. vampírici; f. vampírică, pl. vampírice
vampirica
VAMPÍRIC, -Ă, vampirici, -ce, adj. De vampir; p. ext. oribil, îngrozitor. – Din fr. vampirique. DOOM
vampíric adj. m., pl. vampírici; f. vampírică, pl. vampírice
vampirice
VAMPÍRIC, -Ă, vampirici, -ce, adj. De vampir; p. ext. oribil, îngrozitor. – Din fr. vampirique. DOOM
vampíric adj. m., pl. vampírici; f. vampírică, pl. vampírice
vampiricei
VAMPÍRIC, -Ă, vampirici, -ce, adj. De vampir; p. ext. oribil, îngrozitor. – Din fr. vampirique. DOOM
vampíric adj. m., pl. vampírici; f. vampírică, pl. vampírice
vampiricele
VAMPÍRIC, -Ă, vampirici, -ce, adj. De vampir; p. ext. oribil, îngrozitor. – Din fr. vampirique. DOOM
vampíric adj. m., pl. vampírici; f. vampírică, pl. vampírice
vampiricelor
VAMPÍRIC, -Ă, vampirici, -ce, adj. De vampir; p. ext. oribil, îngrozitor. – Din fr. vampirique. DOOM
vampíric adj. m., pl. vampírici; f. vampírică, pl. vampírice
vampirici
VAMPÍRIC, -Ă, vampirici, -ce, adj. De vampir; p. ext. oribil, îngrozitor. – Din fr. vampirique. DOOM
vampíric adj. m., pl. vampírici; f. vampírică, pl. vampírice
vampiricii
VAMPÍRIC, -Ă, vampirici, -ce, adj. De vampir; p. ext. oribil, îngrozitor. – Din fr. vampirique. DOOM
vampíric adj. m., pl. vampírici; f. vampírică, pl. vampírice
vampiricilor
VAMPÍRIC, -Ă, vampirici, -ce, adj. De vampir; p. ext. oribil, îngrozitor. – Din fr. vampirique. DOOM
vampíric adj. m., pl. vampírici; f. vampírică, pl. vampírice
vampiricul
VAMPÍRIC, -Ă, vampirici, -ce, adj. De vampir; p. ext. oribil, îngrozitor. – Din fr. vampirique. DOOM
vampíric adj. m., pl. vampírici; f. vampírică, pl. vampírice
vampiricului
VAMPÍRIC, -Ă, vampirici, -ce, adj. De vampir; p. ext. oribil, îngrozitor. – Din fr. vampirique. DOOM
vampíric adj. m., pl. vampírici; f. vampírică, pl. vampírice
vampirii
VAMPÍR, vampiri, s. m. 1. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud și în America Centrală și care se hrănesc cu sângele păsărilor și mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). 2. (În folclor și superstiții) Omul mort care, în virtutea unui blestem, părăsește noaptea mormântul și suge sângele oamenilor adormiți. ♦ Fig. Persoană care asuprește crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. – Din fr. vampire, germ. Vampir. DOOM
vampír s. m., pl. vampíri
vampirilor
VAMPÍR, vampiri, s. m. 1. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud și în America Centrală și care se hrănesc cu sângele păsărilor și mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). 2. (În folclor și superstiții) Omul mort care, în virtutea unui blestem, părăsește noaptea mormântul și suge sângele oamenilor adormiți. ♦ Fig. Persoană care asuprește crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. – Din fr. vampire, germ. Vampir. DOOM
vampír s. m., pl. vampíri
vampirism
VAMPIRÍSM s. n. Credință în existența vampirilor. – Din fr. vampirisme, engl. vampirism. DOOM
vampirísm s. n.
vampirismul
VAMPIRÍSM s. n. Credință în existența vampirilor. – Din fr. vampirisme, engl. vampirism. DOOM
vampirísm s. n.
vampirismului
VAMPIRÍSM s. n. Credință în existența vampirilor. – Din fr. vampirisme, engl. vampirism. DOOM
vampirísm s. n.
vampirul
VAMPÍR, vampiri, s. m. 1. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud și în America Centrală și care se hrănesc cu sângele păsărilor și mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). 2. (În folclor și superstiții) Omul mort care, în virtutea unui blestem, părăsește noaptea mormântul și suge sângele oamenilor adormiți. ♦ Fig. Persoană care asuprește crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. – Din fr. vampire, germ. Vampir. DOOM
vampír s. m., pl. vampíri
vampirule
VAMPÍR, vampiri, s. m. 1. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud și în America Centrală și care se hrănesc cu sângele păsărilor și mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). 2. (În folclor și superstiții) Omul mort care, în virtutea unui blestem, părăsește noaptea mormântul și suge sângele oamenilor adormiți. ♦ Fig. Persoană care asuprește crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. – Din fr. vampire, germ. Vampir. DOOM
vampír s. m., pl. vampíri
vampirului
VAMPÍR, vampiri, s. m. 1. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud și în America Centrală și care se hrănesc cu sângele păsărilor și mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). 2. (În folclor și superstiții) Omul mort care, în virtutea unui blestem, părăsește noaptea mormântul și suge sângele oamenilor adormiți. ♦ Fig. Persoană care asuprește crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. – Din fr. vampire, germ. Vampir. DOOM
vampír s. m., pl. vampíri
van
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. DOOM
în van loc. adv.
van
VAN s.n. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. [< fr., engl. van].
vana
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. DOOM
în van loc. adv.
vana
VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid. – Din germ. Wanne. DOOM
vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. váne
vanadat
VANADÁT s.m. Sare a acidului vanadic. [< fr. vanadate].
vanadatul
VANADÁT s.m. Sare a acidului vanadic. [< fr. vanadate].
vanadatului
VANADÁT s.m. Sare a acidului vanadic. [< fr. vanadate].
vanadați
VANADÁT s.m. Sare a acidului vanadic. [< fr. vanadate].
vanadații
VANADÁT s.m. Sare a acidului vanadic. [< fr. vanadate].
vanadaților
VANADÁT s.m. Sare a acidului vanadic. [< fr. vanadate].
vanadic
VANÁDIC adj.m. Acid vanadic = acid derivat din vanadiu. [< fr. vanadique].
vanadici
VANÁDIC adj.m. Acid vanadic = acid derivat din vanadiu. [< fr. vanadique].
vanadicii
VANÁDIC adj.m. Acid vanadic = acid derivat din vanadiu. [< fr. vanadique].
vanadicilor
VANÁDIC adj.m. Acid vanadic = acid derivat din vanadiu. [< fr. vanadique].
vanadicul
VANÁDIC adj.m. Acid vanadic = acid derivat din vanadiu. [< fr. vanadique].
vanadicului
VANÁDIC adj.m. Acid vanadic = acid derivat din vanadiu. [< fr. vanadique].
vanadifer
VANADIFÉR, -Ă adj. Care conține vanadiu. [< fr. vanadifère].
vanadifera
VANADIFÉR, -Ă adj. Care conține vanadiu. [< fr. vanadifère].
vanadifere
VANADIFÉR, -Ă adj. Care conține vanadiu. [< fr. vanadifère].
vanadiferei
VANADIFÉR, -Ă adj. Care conține vanadiu. [< fr. vanadifère].
vanadiferele
VANADIFÉR, -Ă adj. Care conține vanadiu. [< fr. vanadifère].
vanadiferelor
VANADIFÉR, -Ă adj. Care conține vanadiu. [< fr. vanadifère].
vanadiferi
VANADIFÉR, -Ă adj. Care conține vanadiu. [< fr. vanadifère].
vanadiferii
VANADIFÉR, -Ă adj. Care conține vanadiu. [< fr. vanadifère].
vanadiferilor
VANADIFÉR, -Ă adj. Care conține vanadiu. [< fr. vanadifère].
vanadiferul
VANADIFÉR, -Ă adj. Care conține vanadiu. [< fr. vanadifère].
vanadiferului
VANADIFÉR, -Ă adj. Care conține vanadiu. [< fr. vanadifère].
vanadinit
VANADINÍT s. n. Minereu de vanadiu combinat cu plumb și cu clor. – Din fr. vanadinite. DOOM
vanadinít s. n. ~
vanadinitul
VANADINÍT s. n. Minereu de vanadiu combinat cu plumb și cu clor. – Din fr. vanadinite. DOOM
vanadinít s. n. ~
vanadinitului
VANADINÍT s. n. Minereu de vanadiu combinat cu plumb și cu clor. – Din fr. vanadinite. DOOM
vanadinít s. n. ~
vanadiu
VANÁDIU s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium. DOOM
vanádiu [diu pron. dĭu] s. n., art. vanádiul; simb. V
vanadiul
VANÁDIU s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium. DOOM
vanádiu [diu pron. dĭu] s. n., art. vanádiul; simb. V
vanadiului
VANÁDIU s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium. DOOM
vanádiu [diu pron. dĭu] s. n., art. vanádiul; simb. V
vanda
VÁNDA s.f. Specie de orhidee din India și Oceania. [< fr. vanda].
vandabil
VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable. DOOM
vandábil adj. m., pl. vandábili; f. vandábilă, pl. vandábile
vandabila
VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable. DOOM
vandábil adj. m., pl. vandábili; f. vandábilă, pl. vandábile
vandabile
VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable. DOOM
vandábil adj. m., pl. vandábili; f. vandábilă, pl. vandábile
vandabilei
VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable. DOOM
vandábil adj. m., pl. vandábili; f. vandábilă, pl. vandábile
vandabilele
VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable. DOOM
vandábil adj. m., pl. vandábili; f. vandábilă, pl. vandábile
vandabilelor
VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable. DOOM
vandábil adj. m., pl. vandábili; f. vandábilă, pl. vandábile
vandabili
VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable. DOOM
vandábil adj. m., pl. vandábili; f. vandábilă, pl. vandábile
vandabilii
VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable. DOOM
vandábil adj. m., pl. vandábili; f. vandábilă, pl. vandábile
vandabililor
VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable. DOOM
vandábil adj. m., pl. vandábili; f. vandábilă, pl. vandábile
vandabilitate
VANDABILITÁTE s. f. însușirea de a se vinde (ușor). – Vandabil + suf. -itate. Cf. engl. vandability. DOOM
vandabilitate s. f., g.-d. art. vandabilității
vandabilitatea
VANDABILITÁTE s. f. însușirea de a se vinde (ușor). – Vandabil + suf. -itate. Cf. engl. vandability. DOOM
vandabilitate s. f., g.-d. art. vandabilității
vandabilități
VANDABILITÁTE s. f. însușirea de a se vinde (ușor). – Vandabil + suf. -itate. Cf. engl. vandability. DOOM
vandabilitate s. f., g.-d. art. vandabilității
vandabilității
VANDABILITÁTE s. f. însușirea de a se vinde (ușor). – Vandabil + suf. -itate. Cf. engl. vandability. DOOM
vandabilitate s. f., g.-d. art. vandabilității
vandabilul
VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable. DOOM
vandábil adj. m., pl. vandábili; f. vandábilă, pl. vandábile
vandabilului
VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable. DOOM
vandábil adj. m., pl. vandábili; f. vandábilă, pl. vandábile
vandal
VANDÁL, -Ă, vandali, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în sec. V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. 2. Fig. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale. DOOM
vandál adj. m., s. m., pl. vandáli; adj. f., s. f. vandálă, pl. vandále
vandal
VANDÁL, -Ă, vandali, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în sec. V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. 2. Fig. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale. DOOM
vandál adj. m., s. m., pl. vandáli; adj. f., s. f. vandálă, pl. vandále
vandale
VANDÁL, -Ă, vandali, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în sec. V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. 2. Fig. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale. DOOM
vandál adj. m., s. m., pl. vandáli; adj. f., s. f. vandálă, pl. vandále
vandali
VANDÁL, -Ă, vandali, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în sec. V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. 2. Fig. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale. DOOM
vandál adj. m., s. m., pl. vandáli; adj. f., s. f. vandálă, pl. vandále
vandalic
VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.
vandalica
VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.
vandalice
VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.
vandalicei
VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.
vandalicele
VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.
vandalicelor
VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.
vandalici
VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.
vandalicii
VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.
vandalicilor
VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.
vandalicul
VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.
vandalicului
VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.
vandalii
VANDÁL, -Ă, vandali, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în sec. V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. 2. Fig. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale. DOOM
vandál adj. m., s. m., pl. vandáli; adj. f., s. f. vandálă, pl. vandále
vandalilor
VANDÁL, -Ă, vandali, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în sec. V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. 2. Fig. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale. DOOM
vandál adj. m., s. m., pl. vandáli; adj. f., s. f. vandálă, pl. vandále
vandalism
VANDALÍSM, (2) vandalisme, s. n. 1. Distrugere a unor opere de artă, a unor edificii publice etc. 2. Faptă de vandalism (1). – Din fr. vandalisme. DOOM
vandalísm s. n., (fapte) pl. vandalísme
vandalisme
VANDALÍSM, (2) vandalisme, s. n. 1. Distrugere a unor opere de artă, a unor edificii publice etc. 2. Faptă de vandalism (1). – Din fr. vandalisme. DOOM
vandalísm s. n., (fapte) pl. vandalísme
vandalismele
VANDALÍSM, (2) vandalisme, s. n. 1. Distrugere a unor opere de artă, a unor edificii publice etc. 2. Faptă de vandalism (1). – Din fr. vandalisme. DOOM
vandalísm s. n., (fapte) pl. vandalísme
vandalismelor
VANDALÍSM, (2) vandalisme, s. n. 1. Distrugere a unor opere de artă, a unor edificii publice etc. 2. Faptă de vandalism (1). – Din fr. vandalisme. DOOM
vandalísm s. n., (fapte) pl. vandalísme
vandalismul
VANDALÍSM, (2) vandalisme, s. n. 1. Distrugere a unor opere de artă, a unor edificii publice etc. 2. Faptă de vandalism (1). – Din fr. vandalisme. DOOM
vandalísm s. n., (fapte) pl. vandalísme
vandalismului
VANDALÍSM, (2) vandalisme, s. n. 1. Distrugere a unor opere de artă, a unor edificii publice etc. 2. Faptă de vandalism (1). – Din fr. vandalisme. DOOM
vandalísm s. n., (fapte) pl. vandalísme
vandalul
VANDÁL, -Ă, vandali, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în sec. V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. 2. Fig. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale. DOOM
vandál adj. m., s. m., pl. vandáli; adj. f., s. f. vandálă, pl. vandále
vandalule
VANDÁL, -Ă, vandali, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în sec. V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. 2. Fig. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale. DOOM
vandál adj. m., s. m., pl. vandáli; adj. f., s. f. vandálă, pl. vandále
vandalului
VANDÁL, -Ă, vandali, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în sec. V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. 2. Fig. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale. DOOM
vandál adj. m., s. m., pl. vandáli; adj. f., s. f. vandálă, pl. vandále
vande
VÁNDA s.f. Specie de orhidee din India și Oceania. [< fr. vanda].
vandee
VANDÉE s.f. Focar de rebeliuni contrarevoluționare în timpul războaielor civile. [Pron. -de-e. / < Vendée – ținut în Franța].
vandeea
VANDÉE s.f. Focar de rebeliuni contrarevoluționare în timpul războaielor civile. [Pron. -de-e. / < Vendée – ținut în Franța].
vandeei
VANDÉE s.f. Focar de rebeliuni contrarevoluționare în timpul războaielor civile. [Pron. -de-e. / < Vendée – ținut în Franța].
vandeele
VANDÉE s.f. Focar de rebeliuni contrarevoluționare în timpul războaielor civile. [Pron. -de-e. / < Vendée – ținut în Franța].
vandeelor
VANDÉE s.f. Focar de rebeliuni contrarevoluționare în timpul războaielor civile. [Pron. -de-e. / < Vendée – ținut în Franța].
vandei
VÁNDA s.f. Specie de orhidee din India și Oceania. [< fr. vanda].
vandele
VÁNDA s.f. Specie de orhidee din India și Oceania. [< fr. vanda].
vandelor
VÁNDA s.f. Specie de orhidee din India și Oceania. [< fr. vanda].
vandrug
VANDRÚG, vandrugi, s. m. Lemn rotund, lung de 3-4 m și despicat în două, folosit la susținerea pereților unei mine. [Accentuat și vándrug] – Din germ. Wanddruck. Cf. drug. DOOM
vandrúg s. m., pl. vandrúgi
vandrălău
vandrălắu (-ắi), s. m. – Haimana, golan. – Var. vandraș, vandroc(aș). Mag. vándor(ló), cf. Candrea; dar probabil apropiat fonetic de handrălău. În Trans. și Banat.
vane
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. DOOM
în van loc. adv.
vane
VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid. – Din germ. Wanne. DOOM
vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. váne
vanei
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. DOOM
în van loc. adv.
vanei
VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid. – Din germ. Wanne. DOOM
vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. váne
vanele
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. DOOM
în van loc. adv.
vanele
VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid. – Din germ. Wanne. DOOM
vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. váne
vanelor
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. DOOM
în van loc. adv.
vanelor
VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid. – Din germ. Wanne. DOOM
vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. váne
vang
VANG, vanguri, s. n. (Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din germ. Wange. DOOM
vang s. n., pl. vánguri
vanghelie
EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. 1. Vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire, mesajul sau conținutul acesteia cuprins în predica și învățătura lui Isus Hristos. 2. Tradiția orală a predicii lui Isus; istoria vieții pământene a Fiului lui Dumnezeu întrupat; predica și învățătura lui Isus spuse în primele patru cărți ale Noului Testament, atribuite celor patru evangheliști, fiecare cuprinzând Evanghelia (1) în întregime, dar prezentată într-un mod propriu autorului. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din această carte, care se citesc în timpul serviciului divin. [Var.: (pop.) vanghélie s. f.] – Din sl. evangelije. DOOM
evanghélie (-li-e) s. f., art. evanghélia (-li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl. evanghélii, art. evanghéliile (-li-i-)
vanghelist
EVANGHELÍST, evangheliști, s. m. 1. (În Noul Testament) Propovăduitor al Evangheliei, activitatea sa fiind asociată funcției sacerdotale. 2. Fiecare dintre cei patru autori care au consemnat Evanghelia lui Hristos: Matei, Marcu, Luca și Ioan. [Var.: (pop.) vanghelíst s. m.] – Din sl. evangelistŭ. DOOM
evanghelíst s. m., pl. evanghelíști
vangul
VANG, vanguri, s. n. (Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din germ. Wange. DOOM
vang s. n., pl. vánguri
vangului
VANG, vanguri, s. n. (Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din germ. Wange. DOOM
vang s. n., pl. vánguri
vanguri
VANG, vanguri, s. n. (Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din germ. Wange. DOOM
vang s. n., pl. vánguri
vangurile
VANG, vanguri, s. n. (Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din germ. Wange. DOOM
vang s. n., pl. vánguri
vangurilor
VANG, vanguri, s. n. (Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din germ. Wange. DOOM
vang s. n., pl. vánguri
vangă
vángă (-vắngi), s. f. – Bronz, corpul clopotului. Germ. Wange „față, obraz”.
vani
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. DOOM
în van loc. adv.
vanii
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. DOOM
în van loc. adv.
vanilat
VANILÁT, -Ă, vanilați, -te, adj. Aromat, parfumat cu vanilie. – Din fr. vanille. DOOM
vanilát adj. m., pl. vaniláți; f. vanilátă, pl. vaniláte
vanilata
VANILÁT, -Ă, vanilați, -te, adj. Aromat, parfumat cu vanilie. – Din fr. vanille. DOOM
vanilát adj. m., pl. vaniláți; f. vanilátă, pl. vaniláte
vanilate
VANILÁT, -Ă, vanilați, -te, adj. Aromat, parfumat cu vanilie. – Din fr. vanille. DOOM
vanilát adj. m., pl. vaniláți; f. vanilátă, pl. vaniláte
vanilatei
VANILÁT, -Ă, vanilați, -te, adj. Aromat, parfumat cu vanilie. – Din fr. vanille. DOOM
vanilát adj. m., pl. vaniláți; f. vanilátă, pl. vaniláte
vanilatele
VANILÁT, -Ă, vanilați, -te, adj. Aromat, parfumat cu vanilie. – Din fr. vanille. DOOM
vanilát adj. m., pl. vaniláți; f. vanilátă, pl. vaniláte
vanilatelor
VANILÁT, -Ă, vanilați, -te, adj. Aromat, parfumat cu vanilie. – Din fr. vanille. DOOM
vanilát adj. m., pl. vaniláți; f. vanilátă, pl. vaniláte
vanilatul
VANILÁT, -Ă, vanilați, -te, adj. Aromat, parfumat cu vanilie. – Din fr. vanille. DOOM
vanilát adj. m., pl. vaniláți; f. vanilátă, pl. vaniláte
vanilatului
VANILÁT, -Ă, vanilați, -te, adj. Aromat, parfumat cu vanilie. – Din fr. vanille. DOOM
vanilát adj. m., pl. vaniláți; f. vanilátă, pl. vaniláte
vanilați
VANILÁT, -Ă, vanilați, -te, adj. Aromat, parfumat cu vanilie. – Din fr. vanille. DOOM
vanilát adj. m., pl. vaniláți; f. vanilátă, pl. vaniláte
vanilații
VANILÁT, -Ă, vanilați, -te, adj. Aromat, parfumat cu vanilie. – Din fr. vanille. DOOM
vanilát adj. m., pl. vaniláți; f. vanilátă, pl. vaniláte
vanilaților
VANILÁT, -Ă, vanilați, -te, adj. Aromat, parfumat cu vanilie. – Din fr. vanille. DOOM
vanilát adj. m., pl. vaniláți; f. vanilátă, pl. vaniláte
vanilia
VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilia planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanílli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille. DOOM
vanílie (-li-e; s. f., art. vanília (-li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. vaníliile (-li-i-)
vanilie
VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilia planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanílli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille. DOOM
vanílie (-li-e; s. f., art. vanília (-li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. vaníliile (-li-i-)
vaniliei
VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilia planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanílli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille. DOOM
vanílie (-li-e; s. f., art. vanília (-li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. vaníliile (-li-i-)
vanilii
VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilia planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanílli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille. DOOM
vanílie (-li-e; s. f., art. vanília (-li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. vaníliile (-li-i-)
vaniliile
VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilia planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanílli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille. DOOM
vanílie (-li-e; s. f., art. vanília (-li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. vaníliile (-li-i-)
vaniliilor
VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilia planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanílli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille. DOOM
vanílie (-li-e; s. f., art. vanília (-li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. vaníliile (-li-i-)
vanilina
VANILÍNĂ s. f. Substanță organică foarte aromată care se extrage din fructul de vanilie (1) sau care se obține pe cale sintetică, folosită în alimentație și în parfumerie. – Din fr. vanilline. DOOM
vanilínă s. f., g.-d. art. vanilínei
vaniline
VANILÍNĂ s. f. Substanță organică foarte aromată care se extrage din fructul de vanilie (1) sau care se obține pe cale sintetică, folosită în alimentație și în parfumerie. – Din fr. vanilline. DOOM
vanilínă s. f., g.-d. art. vanilínei
vanilinei
VANILÍNĂ s. f. Substanță organică foarte aromată care se extrage din fructul de vanilie (1) sau care se obține pe cale sintetică, folosită în alimentație și în parfumerie. – Din fr. vanilline. DOOM
vanilínă s. f., g.-d. art. vanilínei
vanilism
VANILÍSM s.n. (Med.) Intoxicație prin ingerarea de preparate în care intră vanilia. [< fr. vanillisme].
vanilismul
VANILÍSM s.n. (Med.) Intoxicație prin ingerarea de preparate în care intră vanilia. [< fr. vanillisme].
vanilismului
VANILÍSM s.n. (Med.) Intoxicație prin ingerarea de preparate în care intră vanilia. [< fr. vanillisme].
vanilocvii
VANILÓCVIU s.n. (Liv.) Discurs lipsit de conținut și de concluzii; vorbărie goală. [Pron. -viu. / cf. it. vaniloquio, lat.t. vaniloquium].
vanilocviile
VANILÓCVIU s.n. (Liv.) Discurs lipsit de conținut și de concluzii; vorbărie goală. [Pron. -viu. / cf. it. vaniloquio, lat.t. vaniloquium].
vanilocviilor
VANILÓCVIU s.n. (Liv.) Discurs lipsit de conținut și de concluzii; vorbărie goală. [Pron. -viu. / cf. it. vaniloquio, lat.t. vaniloquium].
vanilocviu
VANILÓCVIU s.n. (Liv.) Discurs lipsit de conținut și de concluzii; vorbărie goală. [Pron. -viu. / cf. it. vaniloquio, lat.t. vaniloquium].
vanilocviul
VANILÓCVIU s.n. (Liv.) Discurs lipsit de conținut și de concluzii; vorbărie goală. [Pron. -viu. / cf. it. vaniloquio, lat.t. vaniloquium].
vanilocviului
VANILÓCVIU s.n. (Liv.) Discurs lipsit de conținut și de concluzii; vorbărie goală. [Pron. -viu. / cf. it. vaniloquio, lat.t. vaniloquium].
vanilor
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. DOOM
în van loc. adv.
vanisare
VANISÁRE, vanisări, s. f. (Text.) Procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite. – După fr. vanisage. DOOM
vanisáre s. f., g.-d. art. vanisắrii; pl. vanisắri
vanisarea
VANISÁRE, vanisări, s. f. (Text.) Procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite. – După fr. vanisage. DOOM
vanisáre s. f., g.-d. art. vanisắrii; pl. vanisắri
vanisat
VANISÁT, -Ă adj. (Text.; despre fire) Amestecat cu lână, mătase sau fire sintetice. [< fr. vanisé].
vanisări
VANISÁRE, vanisări, s. f. (Text.) Procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite. – După fr. vanisage. DOOM
vanisáre s. f., g.-d. art. vanisắrii; pl. vanisắri
vanisării
VANISÁRE, vanisări, s. f. (Text.) Procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite. – După fr. vanisage. DOOM
vanisáre s. f., g.-d. art. vanisắrii; pl. vanisắri
vanisările
VANISÁRE, vanisări, s. f. (Text.) Procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite. – După fr. vanisage. DOOM
vanisáre s. f., g.-d. art. vanisắrii; pl. vanisắri
vanisărilor
VANISÁRE, vanisări, s. f. (Text.) Procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite. – După fr. vanisage. DOOM
vanisáre s. f., g.-d. art. vanisắrii; pl. vanisắri
vanitate
VANITÁTE, (2) vanități, s. f. 1. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare. 2. (La pl.) deșertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanité, lat. vanitas, -atis. DOOM
vanitáte s. f., g.-d. art. vanitắții; (lucruri zadarnice) pl. vanitắți
vanitatea
VANITÁTE, (2) vanități, s. f. 1. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare. 2. (La pl.) deșertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanité, lat. vanitas, -atis. DOOM
vanitáte s. f., g.-d. art. vanitắții; (lucruri zadarnice) pl. vanitắți
vanitoasa
VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. DOOM
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase
vanitoase
VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. DOOM
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase
vanitoasei
VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. DOOM
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase
vanitoasele
VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. DOOM
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase
vanitoaselor
VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. DOOM
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase
vanitos
VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. DOOM
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase
vanitosul
VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. DOOM
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase
vanitosului
VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. DOOM
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase
vanitoși
VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. DOOM
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase
vanitoșii
VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. DOOM
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase
vanitoșilor
VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. DOOM
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase
vanități
VANITÁTE, (2) vanități, s. f. 1. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare. 2. (La pl.) deșertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanité, lat. vanitas, -atis. DOOM
vanitáte s. f., g.-d. art. vanitắții; (lucruri zadarnice) pl. vanitắți
vanității
VANITÁTE, (2) vanități, s. f. 1. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare. 2. (La pl.) deșertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanité, lat. vanitas, -atis. DOOM
vanitáte s. f., g.-d. art. vanitắții; (lucruri zadarnice) pl. vanitắți
vanitățile
VANITÁTE, (2) vanități, s. f. 1. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare. 2. (La pl.) deșertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanité, lat. vanitas, -atis. DOOM
vanitáte s. f., g.-d. art. vanitắții; (lucruri zadarnice) pl. vanitắți
vanităților
VANITÁTE, (2) vanități, s. f. 1. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare. 2. (La pl.) deșertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanité, lat. vanitas, -atis. DOOM
vanitáte s. f., g.-d. art. vanitắții; (lucruri zadarnice) pl. vanitắți
vanterie
VANTERÍE s.f. (Franțuzism) Laudă exagerată. ♦ Laudă de sine. [Gen. -iei. / < fr. vanterie].
vantură
VANTÚRĂ, vanturi, s. f. (Constr.) Grindă la acoperișul unei case. – Cf. germ. Wanten.
vanul
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. DOOM
în van loc. adv.
vanului
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. DOOM
în van loc. adv.
vapel
VAPÉL, vapeluri, s. n. (învechit) Găteală, podoabă a unei rochii; falbala. [ Mama Sanda] le învăța cusături de vapeluri. GHICA, la TDRG.
vapoare
VAPÓR, vapoare, s. n. Navă pusă în mișcare de un motor propriu. ♦ Navă propulsată de o mașină cu aburi. – Din ngr. vapori. DOOM
vapór (navă) s. n., pl. vapoáre
vapoarele
VAPÓR, vapoare, s. n. Navă pusă în mișcare de un motor propriu. ♦ Navă propulsată de o mașină cu aburi. – Din ngr. vapori. DOOM
vapór (navă) s. n., pl. vapoáre
vapoarelor
VAPÓR, vapoare, s. n. Navă pusă în mișcare de un motor propriu. ♦ Navă propulsată de o mașină cu aburi. – Din ngr. vapori. DOOM
vapór (navă) s. n., pl. vapoáre
vapor
VAPÓR, vapoare, s. n. Navă pusă în mișcare de un motor propriu. ♦ Navă propulsată de o mașină cu aburi. – Din ngr. vapori. DOOM
vapór (navă) s. n., pl. vapoáre
vapor
VAPÓRI s. m. pl. Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură mai joasă decât temperatura ei critică. – Din fr. vapeur, lat. vapor. DOOM
vapóri (aburi) s. m. pl.
vaporaș
VAPORÁȘ, vaporașe, s. n. Diminutiv al lui vapor. – Vapor + suf. -aș. DOOM
vaporáș s. n. pl. vaporáșe
vaporașe
VAPORÁȘ, vaporașe, s. n. Diminutiv al lui vapor. – Vapor + suf. -aș. DOOM
vaporáș s. n. pl. vaporáșe
vaporașele
VAPORÁȘ, vaporașe, s. n. Diminutiv al lui vapor. – Vapor + suf. -aș. DOOM
vaporáș s. n. pl. vaporáșe
vaporașelor
VAPORÁȘ, vaporașe, s. n. Diminutiv al lui vapor. – Vapor + suf. -aș. DOOM
vaporáș s. n. pl. vaporáșe
vaporașul
VAPORÁȘ, vaporașe, s. n. Diminutiv al lui vapor. – Vapor + suf. -aș. DOOM
vaporáș s. n. pl. vaporáșe
vaporașului
VAPORÁȘ, vaporașe, s. n. Diminutiv al lui vapor. – Vapor + suf. -aș. DOOM
vaporáș s. n. pl. vaporáșe
vaporean
VAPOREÁN, vaporeni, s. m. Navigator care staționează puțin timp într-un port, fără a avea domiciliul stabil în acesta. ♦ (Fam.) Marinar. – Vapor + suf. -ean.
vaporeanul
VAPOREÁN, vaporeni, s. m. Navigator care staționează puțin timp într-un port, fără a avea domiciliul stabil în acesta. ♦ (Fam.) Marinar. – Vapor + suf. -ean.
vaporeanule
VAPOREÁN, vaporeni, s. m. Navigator care staționează puțin timp într-un port, fără a avea domiciliul stabil în acesta. ♦ (Fam.) Marinar. – Vapor + suf. -ean.
vaporeanului
VAPOREÁN, vaporeni, s. m. Navigator care staționează puțin timp într-un port, fără a avea domiciliul stabil în acesta. ♦ (Fam.) Marinar. – Vapor + suf. -ean.
vaporene
VAPOREÁN, vaporeni, s. m. Navigator care staționează puțin timp într-un port, fără a avea domiciliul stabil în acesta. ♦ (Fam.) Marinar. – Vapor + suf. -ean.
vaporeni
VAPOREÁN, vaporeni, s. m. Navigator care staționează puțin timp într-un port, fără a avea domiciliul stabil în acesta. ♦ (Fam.) Marinar. – Vapor + suf. -ean.
vaporenii
VAPOREÁN, vaporeni, s. m. Navigator care staționează puțin timp într-un port, fără a avea domiciliul stabil în acesta. ♦ (Fam.) Marinar. – Vapor + suf. -ean.
vaporenilor
VAPOREÁN, vaporeni, s. m. Navigator care staționează puțin timp într-un port, fără a avea domiciliul stabil în acesta. ♦ (Fam.) Marinar. – Vapor + suf. -ean.
vapori
VAPÓRI s. m. pl. Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură mai joasă decât temperatura ei critică. – Din fr. vapeur, lat. vapor. DOOM
vapóri (aburi) s. m. pl.
vaporile
VAPÓRI s. m. pl. Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură mai joasă decât temperatura ei critică. – Din fr. vapeur, lat. vapor. DOOM
vapóri (aburi) s. m. pl.
vaporiza
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizai
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizam
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizare
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizare
VAPORIZÁRE, vaporizări, s. f. Faptul de a se vaporiza; evaporare. – V. vaporiza. DOOM
vaporizáre s. f., g.-d. art. vaporizắrii; pl. vaporizắri
vaporizarea
VAPORIZÁRE, vaporizări, s. f. Faptul de a se vaporiza; evaporare. – V. vaporiza. DOOM
vaporizáre s. f., g.-d. art. vaporizắrii; pl. vaporizắri
vaporizară
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizarăm
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizarăți
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizase
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizasem
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizaseră
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizaserăm
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizaserăți
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizaseși
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizaseți
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizat
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizatoare
VAPORIZATÓR, vaporizatoare, s. n. 1. Aparat care produce vaporizarea unui lichid. 2. Spec. (Rar) Pulverizator. – Din fr. vaporisateur. DOOM
vaporizatór s. n., pl. vaporizatoáre
vaporizatoarele
VAPORIZATÓR, vaporizatoare, s. n. 1. Aparat care produce vaporizarea unui lichid. 2. Spec. (Rar) Pulverizator. – Din fr. vaporisateur. DOOM
vaporizatór s. n., pl. vaporizatoáre
vaporizatoarelor
VAPORIZATÓR, vaporizatoare, s. n. 1. Aparat care produce vaporizarea unui lichid. 2. Spec. (Rar) Pulverizator. – Din fr. vaporisateur. DOOM
vaporizatór s. n., pl. vaporizatoáre
vaporizator
VAPORIZATÓR, vaporizatoare, s. n. 1. Aparat care produce vaporizarea unui lichid. 2. Spec. (Rar) Pulverizator. – Din fr. vaporisateur. DOOM
vaporizatór s. n., pl. vaporizatoáre
vaporizatorul
VAPORIZATÓR, vaporizatoare, s. n. 1. Aparat care produce vaporizarea unui lichid. 2. Spec. (Rar) Pulverizator. – Din fr. vaporisateur. DOOM
vaporizatór s. n., pl. vaporizatoáre
vaporizatorului
VAPORIZATÓR, vaporizatoare, s. n. 1. Aparat care produce vaporizarea unui lichid. 2. Spec. (Rar) Pulverizator. – Din fr. vaporisateur. DOOM
vaporizatór s. n., pl. vaporizatoáre
vaporizau
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizași
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizați
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizația
VAPORIZÁȚIE, vaporizații, s. f. (Fiz.; rar) Vaporizare. – Din fr. vaporisation. DOOM
vaporizáție (rar) (-ți-e; s. f., art. vaporizáția (-ți-a), g.-d. vaporizáții, art. vaporizáției; pl. vaporizáții, art. vaporizáțiile
vaporizație
VAPORIZÁȚIE, vaporizații, s. f. (Fiz.; rar) Vaporizare. – Din fr. vaporisation. DOOM
vaporizáție (rar) (-ți-e; s. f., art. vaporizáția (-ți-a), g.-d. vaporizáții, art. vaporizáției; pl. vaporizáții, art. vaporizáțiile
vaporizației
VAPORIZÁȚIE, vaporizații, s. f. (Fiz.; rar) Vaporizare. – Din fr. vaporisation. DOOM
vaporizáție (rar) (-ți-e; s. f., art. vaporizáția (-ți-a), g.-d. vaporizáții, art. vaporizáției; pl. vaporizáții, art. vaporizáțiile
vaporizații
VAPORIZÁȚIE, vaporizații, s. f. (Fiz.; rar) Vaporizare. – Din fr. vaporisation. DOOM
vaporizáție (rar) (-ți-e; s. f., art. vaporizáția (-ți-a), g.-d. vaporizáții, art. vaporizáției; pl. vaporizáții, art. vaporizáțiile
vaporizațiile
VAPORIZÁȚIE, vaporizații, s. f. (Fiz.; rar) Vaporizare. – Din fr. vaporisation. DOOM
vaporizáție (rar) (-ți-e; s. f., art. vaporizáția (-ți-a), g.-d. vaporizáții, art. vaporizáției; pl. vaporizáții, art. vaporizáțiile
vaporizațiilor
VAPORIZÁȚIE, vaporizații, s. f. (Fiz.; rar) Vaporizare. – Din fr. vaporisation. DOOM
vaporizáție (rar) (-ți-e; s. f., art. vaporizáția (-ți-a), g.-d. vaporizáții, art. vaporizáției; pl. vaporizáții, art. vaporizáțiile
vaporizează
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizez
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizeze
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizezi
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizând
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizînd
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser. DOOM
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
vaporizări
VAPORIZÁRE, vaporizări, s. f. Faptul de a se vaporiza; evaporare. – V. vaporiza. DOOM
vaporizáre s. f., g.-d. art. vaporizắrii; pl. vaporizắri
vaporizării
VAPORIZÁRE, vaporizări, s. f. Faptul de a se vaporiza; evaporare. – V. vaporiza. DOOM
vaporizáre s. f., g.-d. art. vaporizắrii; pl. vaporizắri
vaporizările
VAPORIZÁRE, vaporizări, s. f. Faptul de a se vaporiza; evaporare. – V. vaporiza. DOOM
vaporizáre s. f., g.-d. art. vaporizắrii; pl. vaporizắri
vaporizărilor
VAPORIZÁRE, vaporizări, s. f. Faptul de a se vaporiza; evaporare. – V. vaporiza. DOOM
vaporizáre s. f., g.-d. art. vaporizắrii; pl. vaporizắri
vaporoasa
VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoși, -oase, adj. Asemănător (prin finețe) cu vaporii; subțire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. – Din fr. vaporeux, lat. vaporosus. DOOM
vaporós adj. m., pl. vaporóși; f. vaporoásă, pl. vaporoáse
vaporoase
VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoși, -oase, adj. Asemănător (prin finețe) cu vaporii; subțire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. – Din fr. vaporeux, lat. vaporosus. DOOM
vaporós adj. m., pl. vaporóși; f. vaporoásă, pl. vaporoáse
vaporoasei
VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoși, -oase, adj. Asemănător (prin finețe) cu vaporii; subțire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. – Din fr. vaporeux, lat. vaporosus. DOOM
vaporós adj. m., pl. vaporóși; f. vaporoásă, pl. vaporoáse
vaporoasele
VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoși, -oase, adj. Asemănător (prin finețe) cu vaporii; subțire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. – Din fr. vaporeux, lat. vaporosus. DOOM
vaporós adj. m., pl. vaporóși; f. vaporoásă, pl. vaporoáse
vaporoaselor
VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoși, -oase, adj. Asemănător (prin finețe) cu vaporii; subțire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. – Din fr. vaporeux, lat. vaporosus. DOOM
vaporós adj. m., pl. vaporóși; f. vaporoásă, pl. vaporoáse
vaporos
VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoși, -oase, adj. Asemănător (prin finețe) cu vaporii; subțire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. – Din fr. vaporeux, lat. vaporosus. DOOM
vaporós adj. m., pl. vaporóși; f. vaporoásă, pl. vaporoáse
vaporosul
VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoși, -oase, adj. Asemănător (prin finețe) cu vaporii; subțire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. – Din fr. vaporeux, lat. vaporosus. DOOM
vaporós adj. m., pl. vaporóși; f. vaporoásă, pl. vaporoáse
vaporosului
VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoși, -oase, adj. Asemănător (prin finețe) cu vaporii; subțire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. – Din fr. vaporeux, lat. vaporosus. DOOM
vaporós adj. m., pl. vaporóși; f. vaporoásă, pl. vaporoáse
vaporozitate
VAPOROZITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este vaporos. – Vaporos + suf. -itate.
vaporozitatea
VAPOROZITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este vaporos. – Vaporos + suf. -itate.
vaporozități
VAPOROZITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este vaporos. – Vaporos + suf. -itate.
vaporozității
VAPOROZITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este vaporos. – Vaporos + suf. -itate.
vaporoși
VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoși, -oase, adj. Asemănător (prin finețe) cu vaporii; subțire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. – Din fr. vaporeux, lat. vaporosus. DOOM
vaporós adj. m., pl. vaporóși; f. vaporoásă, pl. vaporoáse
vaporoșii
VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoși, -oase, adj. Asemănător (prin finețe) cu vaporii; subțire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. – Din fr. vaporeux, lat. vaporosus. DOOM
vaporós adj. m., pl. vaporóși; f. vaporoásă, pl. vaporoáse
vaporoșilor
VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoși, -oase, adj. Asemănător (prin finețe) cu vaporii; subțire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. – Din fr. vaporeux, lat. vaporosus. DOOM
vaporós adj. m., pl. vaporóși; f. vaporoásă, pl. vaporoáse
vaporul
VAPÓR, vapoare, s. n. Navă pusă în mișcare de un motor propriu. ♦ Navă propulsată de o mașină cu aburi. – Din ngr. vapori. DOOM
vapór (navă) s. n., pl. vapoáre
vaporului
VAPÓR, vapoare, s. n. Navă pusă în mișcare de un motor propriu. ♦ Navă propulsată de o mașină cu aburi. – Din ngr. vapori. DOOM
vapór (navă) s. n., pl. vapoáre
vapoterapia
VAPOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu vapori sau apă fin pulverizată. [Gen. -iei. / < fr. vapothérapie, cf. lat. vapor – abur, gr. therapeia – tratament].
vapoterapie
VAPOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu vapori sau apă fin pulverizată. [Gen. -iei. / < fr. vapothérapie, cf. lat. vapor – abur, gr. therapeia – tratament].
vapoterapiei
VAPOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu vapori sau apă fin pulverizată. [Gen. -iei. / < fr. vapothérapie, cf. lat. vapor – abur, gr. therapeia – tratament].
vapoterapii
VAPOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu vapori sau apă fin pulverizată. [Gen. -iei. / < fr. vapothérapie, cf. lat. vapor – abur, gr. therapeia – tratament].
vapotroane
VAPOTRÓN, vapotroane, s. n. Tub electronic de mare putere pentru stații de radioemisie, a cărui răcire se face cu apă. – Din fr. vapotron.
vapotroanele
VAPOTRÓN, vapotroane, s. n. Tub electronic de mare putere pentru stații de radioemisie, a cărui răcire se face cu apă. – Din fr. vapotron.
vapotroanelor
VAPOTRÓN, vapotroane, s. n. Tub electronic de mare putere pentru stații de radioemisie, a cărui răcire se face cu apă. – Din fr. vapotron.
vapotron
VAPOTRÓN, vapotroane, s. n. Tub electronic de mare putere pentru stații de radioemisie, a cărui răcire se face cu apă. – Din fr. vapotron.
vapotronul
VAPOTRÓN, vapotroane, s. n. Tub electronic de mare putere pentru stații de radioemisie, a cărui răcire se face cu apă. – Din fr. vapotron.
vapotronului
VAPOTRÓN, vapotroane, s. n. Tub electronic de mare putere pentru stații de radioemisie, a cărui răcire se face cu apă. – Din fr. vapotron.
var
VAR1, (2) varuri, s. n. 1. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereților caselor. 2. Sortiment de var (1). – Din sl. varŭ.
var
VAR2, vari, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var. DOOM
var2 (material) s. n., (sorturi) pl. váruri
vara
PIERDE-VÁRĂ s. m. invar. Om care-și pierde timpul fără folos, stă degeaba, nu e bun de nimic; leneș. Scoală, scoală, pierde-vară! Toate plugurile ară, Numai tu șezi în cămară! MARIAN, S. 46. Prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16. Și s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară. EMINESCU, O. I 157. DOOM
piérde-váră s. m. și f., g.-d. lui piérde-váră; pl. piérde-váră
vara
VÁRĂ, veri, s. f. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. ♦ Loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic. ◊ Loc. adv. La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (Pop.) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) în cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – Lat. vera (=ver „primăvară”). DOOM
váră1 (anotimp) s. f., g.-d. art. vérii; pl. veri
vara
VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera. DOOM
váră2 (rudă) s. f., g.-d. art. vérei; pl. vére
varactoare
VARACTÓR, varactoare, s. n. (Electron.) Diodă semiconductoare utilizată drept condensator, a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control; varicap. – Din engl., fr. varactor.
varactoarele
VARACTÓR, varactoare, s. n. (Electron.) Diodă semiconductoare utilizată drept condensator, a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control; varicap. – Din engl., fr. varactor.
varactoarelor
VARACTÓR, varactoare, s. n. (Electron.) Diodă semiconductoare utilizată drept condensator, a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control; varicap. – Din engl., fr. varactor.
varactor
VARACTÓR, varactoare, s. n. (Electron.) Diodă semiconductoare utilizată drept condensator, a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control; varicap. – Din engl., fr. varactor.
varactorul
VARACTÓR, varactoare, s. n. (Electron.) Diodă semiconductoare utilizată drept condensator, a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control; varicap. – Din engl., fr. varactor.
varactorului
VARACTÓR, varactoare, s. n. (Electron.) Diodă semiconductoare utilizată drept condensator, a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control; varicap. – Din engl., fr. varactor.
varan
VARÁN s.m. Reptilă sauriană carnivoră, care trăiește în Africa, Asia și Australia. [< fr. varan].
varanga
VARÁNGĂ s.f. (Mar.) Grindă transversală a fundului unei nave. [< fr. varangue].
varange
VARÁNGĂ s.f. (Mar.) Grindă transversală a fundului unei nave. [< fr. varangue].
varangei
VARÁNGĂ s.f. (Mar.) Grindă transversală a fundului unei nave. [< fr. varangue].
varangele
VARÁNGĂ s.f. (Mar.) Grindă transversală a fundului unei nave. [< fr. varangue].
varangelor
VARÁNGĂ s.f. (Mar.) Grindă transversală a fundului unei nave. [< fr. varangue].
varani
VARÁN s.m. Reptilă sauriană carnivoră, care trăiește în Africa, Asia și Australia. [< fr. varan].
varanii
VARÁN s.m. Reptilă sauriană carnivoră, care trăiește în Africa, Asia și Australia. [< fr. varan].
varanilor
VARÁN s.m. Reptilă sauriană carnivoră, care trăiește în Africa, Asia și Australia. [< fr. varan].
varant
varánt (-turi), s. n. – Punct de primire a mărfurilor comerciale la bursă. Fr. (engl.) warrant.
varant
WARÁNT, warante, s. n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri în păstrarea unui magazin general, constituind titlu de proprietate asupra mărfurilor și folosind ca hârtie de valoare și la obținerea de credit pe gaj. – Din fr., engl. warrant. DOOM
waránt s. n., pl. waránte
varante
WARÁNT, warante, s. n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri în păstrarea unui magazin general, constituind titlu de proprietate asupra mărfurilor și folosind ca hârtie de valoare și la obținerea de credit pe gaj. – Din fr., engl. warrant. DOOM
waránt s. n., pl. waránte
varantele
WARÁNT, warante, s. n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri în păstrarea unui magazin general, constituind titlu de proprietate asupra mărfurilor și folosind ca hârtie de valoare și la obținerea de credit pe gaj. – Din fr., engl. warrant. DOOM
waránt s. n., pl. waránte
varantelor
WARÁNT, warante, s. n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri în păstrarea unui magazin general, constituind titlu de proprietate asupra mărfurilor și folosind ca hârtie de valoare și la obținerea de credit pe gaj. – Din fr., engl. warrant. DOOM
waránt s. n., pl. waránte
varantul
varánt (-turi), s. n. – Punct de primire a mărfurilor comerciale la bursă. Fr. (engl.) warrant.
varantul
WARÁNT, warante, s. n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri în păstrarea unui magazin general, constituind titlu de proprietate asupra mărfurilor și folosind ca hârtie de valoare și la obținerea de credit pe gaj. – Din fr., engl. warrant. DOOM
waránt s. n., pl. waránte
varantului
varánt (-turi), s. n. – Punct de primire a mărfurilor comerciale la bursă. Fr. (engl.) warrant.
varantului
WARÁNT, warante, s. n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri în păstrarea unui magazin general, constituind titlu de proprietate asupra mărfurilor și folosind ca hârtie de valoare și la obținerea de credit pe gaj. – Din fr., engl. warrant. DOOM
waránt s. n., pl. waránte
varanturi
varánt (-turi), s. n. – Punct de primire a mărfurilor comerciale la bursă. Fr. (engl.) warrant.
varanturi
WARÁNT, warante, s. n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri în păstrarea unui magazin general, constituind titlu de proprietate asupra mărfurilor și folosind ca hârtie de valoare și la obținerea de credit pe gaj. – Din fr., engl. warrant. DOOM
waránt s. n., pl. waránte
varanturile
varánt (-turi), s. n. – Punct de primire a mărfurilor comerciale la bursă. Fr. (engl.) warrant.
varanturile
WARÁNT, warante, s. n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri în păstrarea unui magazin general, constituind titlu de proprietate asupra mărfurilor și folosind ca hârtie de valoare și la obținerea de credit pe gaj. – Din fr., engl. warrant. DOOM
waránt s. n., pl. waránte
varanturilor
varánt (-turi), s. n. – Punct de primire a mărfurilor comerciale la bursă. Fr. (engl.) warrant.
varanturilor
WARÁNT, warante, s. n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri în păstrarea unui magazin general, constituind titlu de proprietate asupra mărfurilor și folosind ca hârtie de valoare și la obținerea de credit pe gaj. – Din fr., engl. warrant. DOOM
waránt s. n., pl. waránte
varanul
VARÁN s.m. Reptilă sauriană carnivoră, care trăiește în Africa, Asia și Australia. [< fr. varan].
varanului
VARÁN s.m. Reptilă sauriană carnivoră, care trăiește în Africa, Asia și Australia. [< fr. varan].
varcă
vîrcă (-ci), s. f. – 1. Cucui, umflătură. – 2. Nervură, dungă. Sb. vrka „cucui”. Considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9) obscur sau necunoscut (Tiktin; Philippide, II, 741) sau legat de sl. vrŭvĭ „coardă” (Cihac, II, 457), bg. vrăvko „coardă” (Conev 65), fără să se ia în considerație că sensul 2 este secundar și din cauza lipsei primului sens din dicționare, deși este certificat de numeroase dovezi: cf. (țînțarii) i-au scos vîrci preste tot trupul (Dosoftei); vîrci de nouri (Iorga).
varda
VÁRTA interj. v. varda. DOOM
várda (înv.) interj.
vardist
VARDÍST s. m. v. gardist. DOOM
gardíst s. m., pl. gardíști
varec
VARÉC s. n. Numele unor alge brune marine azvârlite de valuri pe țărm, care servesc ca îngrășământ pentru pământurile nisipoase, ca materie primă pentru fabricarea sodei, iodului etc. – Din fr. varech. DOOM
varéc (algă) s. n.
vareg
VARÉG, varegi, s. m. Nume sub care erau cunoscuți normanzii de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi. – Din fr. Varegues. DOOM
varég (nume etnic) s. m., pl. varégi (-regi)
varegi
VARÉG, varegi, s. m. Nume sub care erau cunoscuți normanzii de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi. – Din fr. Varegues. DOOM
varég (nume etnic) s. m., pl. varégi (-regi)
varegii
VARÉG, varegi, s. m. Nume sub care erau cunoscuți normanzii de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi. – Din fr. Varegues. DOOM
varég (nume etnic) s. m., pl. varégi (-regi)
varegilor
VARÉG, varegi, s. m. Nume sub care erau cunoscuți normanzii de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi. – Din fr. Varegues. DOOM
varég (nume etnic) s. m., pl. varégi (-regi)
varegul
VARÉG, varegi, s. m. Nume sub care erau cunoscuți normanzii de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi. – Din fr. Varegues. DOOM
varég (nume etnic) s. m., pl. varégi (-regi)
varegului
VARÉG, varegi, s. m. Nume sub care erau cunoscuți normanzii de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi. – Din fr. Varegues. DOOM
varég (nume etnic) s. m., pl. varégi (-regi)
varga
VÁRGĂ, (I) vergi, (II) vărgi, s. f. I. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă, tăiată de obicei dintr-o ramură dreaptă de arbore. ◊ Expr. (Adesea adverbial) A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rău, aspru, crunt. ♦ (La pl.) Mănunchi de bețe tăiate egal, cu care se aplicau în trecut pedepse corporale. ♦ Lovitură aplicată cuiva cu varga (I 1); urma lăsată pe corp de o astfel de lovitură. ♦ Băț de undiță. ♦ Vergea cu care se încărcau în trecut puștile și cu care se curăța țeava puștii. ♦ Baghetă. ♦ Vergea subțire de metal. 2. Compus: (Bot.) varga-ciobanului = a) plantă erbacee cu tulpina și ramurile țepoase, cu flori liliachi, dispuse în capitule (Dipsacus silvester); b) scăiuș; vargă-de-aur = splinuță (Solidago virgaurea). II. (Pop.) Dungă (în special la o țesătură). – Lat. virga. DOOM
várgă1 (nuia) s. f., g.-d. art. vérgii; pl. vergi
vargheno
VARGHEÑO s.n. (Liv.) Dulăpior cu sertare în care se țineau diferite acte, giuvaeruri, medalii etc., bogat împodobit cu incrustații de materiale de diverse culori. [Pron. varghénio. / < sp. vargueño].
varghenoul
VARGHEÑO s.n. (Liv.) Dulăpior cu sertare în care se țineau diferite acte, giuvaeruri, medalii etc., bogat împodobit cu incrustații de materiale de diverse culori. [Pron. varghénio. / < sp. vargueño].
varghenoului
VARGHEÑO s.n. (Liv.) Dulăpior cu sertare în care se țineau diferite acte, giuvaeruri, medalii etc., bogat împodobit cu incrustații de materiale de diverse culori. [Pron. varghénio. / < sp. vargueño].
varghenouri
VARGHEÑO s.n. (Liv.) Dulăpior cu sertare în care se țineau diferite acte, giuvaeruri, medalii etc., bogat împodobit cu incrustații de materiale de diverse culori. [Pron. varghénio. / < sp. vargueño].
varghenourile
VARGHEÑO s.n. (Liv.) Dulăpior cu sertare în care se țineau diferite acte, giuvaeruri, medalii etc., bogat împodobit cu incrustații de materiale de diverse culori. [Pron. varghénio. / < sp. vargueño].
varghenourilor
VARGHEÑO s.n. (Liv.) Dulăpior cu sertare în care se țineau diferite acte, giuvaeruri, medalii etc., bogat împodobit cu incrustații de materiale de diverse culori. [Pron. varghénio. / < sp. vargueño].
vargă
VÁRGĂ, (I) vergi, (II) vărgi, s. f. I. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă, tăiată de obicei dintr-o ramură dreaptă de arbore. ◊ Expr. (Adesea adverbial) A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rău, aspru, crunt. ♦ (La pl.) Mănunchi de bețe tăiate egal, cu care se aplicau în trecut pedepse corporale. ♦ Lovitură aplicată cuiva cu varga (I 1); urma lăsată pe corp de o astfel de lovitură. ♦ Băț de undiță. ♦ Vergea cu care se încărcau în trecut puștile și cu care se curăța țeava puștii. ♦ Baghetă. ♦ Vergea subțire de metal. 2. Compus: (Bot.) varga-ciobanului = a) plantă erbacee cu tulpina și ramurile țepoase, cu flori liliachi, dispuse în capitule (Dipsacus silvester); b) scăiuș; vargă-de-aur = splinuță (Solidago virgaurea). II. (Pop.) Dungă (în special la o țesătură). – Lat. virga. DOOM
várgă2 (dungă) (pop.) s. f., g.-d. art. vắrgii; pl. vắrgi
varh
VAR-ÓRĂ, vari-ore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh. – Scris și: varóră] – Din fr. varheure. DOOM
var-óră s. m., g.-d. art. várului-óră; pl. vari-óră
vari
VAR2, vari, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var. DOOM
var2 (material) s. n., (sorturi) pl. váruri
varia
VÁRIA1 s. n. pl. 1. Culegere bibliografică de scrieri diferite. 2. Rubrică într-o publicație periodică, care cuprinde articole, note și informații mărunte și cu conținut variat. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat. DOOM
vária1 (lat.) (-ri-a) s. n. pl.
varia
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
varia
VÁRIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. – Din lat. varius. DOOM
váriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii
variabil
VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis. DOOM
variábil (-ri-a-) adj. m., pl. variábili; f. variábilă, pl. variábile
variabila
VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis. DOOM
variábil (-ri-a-) adj. m., pl. variábili; f. variábilă, pl. variábile
variabile
VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis. DOOM
variábil (-ri-a-) adj. m., pl. variábili; f. variábilă, pl. variábile
variabilei
VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis. DOOM
variábil (-ri-a-) adj. m., pl. variábili; f. variábilă, pl. variábile
variabilele
VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis. DOOM
variábil (-ri-a-) adj. m., pl. variábili; f. variábilă, pl. variábile
variabilelor
VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis. DOOM
variábil (-ri-a-) adj. m., pl. variábili; f. variábilă, pl. variábile
variabili
VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis. DOOM
variábil (-ri-a-) adj. m., pl. variábili; f. variábilă, pl. variábile
variabilii
VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis. DOOM
variábil (-ri-a-) adj. m., pl. variábili; f. variábilă, pl. variábile
variabililor
VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis. DOOM
variábil (-ri-a-) adj. m., pl. variábili; f. variábilă, pl. variábile
variabilitate
VARIABILITÁTE, variabilități, s. f. Însușirea unui lucru, a unui fenomen etc. de a varia, de a lua forme și aspecte diferite. ♦ Spec. (Biol.) Proprietate a ființelor vii de a-și schimba, sub influența mediului și a eredității, însușirile morfologice, fiziologice, biochimice etc. ♦ Spec. (Mat.) Proprietate pe care o are o cantitate, o mărime sau o funcție algebrică de a lua succesiv o infinitate de valori diferite. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variabilite. DOOM
variabilitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variabilitắții; pl. variabilitắți
variabilitatea
VARIABILITÁTE, variabilități, s. f. Însușirea unui lucru, a unui fenomen etc. de a varia, de a lua forme și aspecte diferite. ♦ Spec. (Biol.) Proprietate a ființelor vii de a-și schimba, sub influența mediului și a eredității, însușirile morfologice, fiziologice, biochimice etc. ♦ Spec. (Mat.) Proprietate pe care o are o cantitate, o mărime sau o funcție algebrică de a lua succesiv o infinitate de valori diferite. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variabilite. DOOM
variabilitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variabilitắții; pl. variabilitắți
variabilități
VARIABILITÁTE, variabilități, s. f. Însușirea unui lucru, a unui fenomen etc. de a varia, de a lua forme și aspecte diferite. ♦ Spec. (Biol.) Proprietate a ființelor vii de a-și schimba, sub influența mediului și a eredității, însușirile morfologice, fiziologice, biochimice etc. ♦ Spec. (Mat.) Proprietate pe care o are o cantitate, o mărime sau o funcție algebrică de a lua succesiv o infinitate de valori diferite. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variabilite. DOOM
variabilitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variabilitắții; pl. variabilitắți
variabilității
VARIABILITÁTE, variabilități, s. f. Însușirea unui lucru, a unui fenomen etc. de a varia, de a lua forme și aspecte diferite. ♦ Spec. (Biol.) Proprietate a ființelor vii de a-și schimba, sub influența mediului și a eredității, însușirile morfologice, fiziologice, biochimice etc. ♦ Spec. (Mat.) Proprietate pe care o are o cantitate, o mărime sau o funcție algebrică de a lua succesiv o infinitate de valori diferite. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variabilite. DOOM
variabilitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variabilitắții; pl. variabilitắți
variabilitățile
VARIABILITÁTE, variabilități, s. f. Însușirea unui lucru, a unui fenomen etc. de a varia, de a lua forme și aspecte diferite. ♦ Spec. (Biol.) Proprietate a ființelor vii de a-și schimba, sub influența mediului și a eredității, însușirile morfologice, fiziologice, biochimice etc. ♦ Spec. (Mat.) Proprietate pe care o are o cantitate, o mărime sau o funcție algebrică de a lua succesiv o infinitate de valori diferite. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variabilite. DOOM
variabilitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variabilitắții; pl. variabilitắți
variabilităților
VARIABILITÁTE, variabilități, s. f. Însușirea unui lucru, a unui fenomen etc. de a varia, de a lua forme și aspecte diferite. ♦ Spec. (Biol.) Proprietate a ființelor vii de a-și schimba, sub influența mediului și a eredității, însușirile morfologice, fiziologice, biochimice etc. ♦ Spec. (Mat.) Proprietate pe care o are o cantitate, o mărime sau o funcție algebrică de a lua succesiv o infinitate de valori diferite. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variabilite. DOOM
variabilitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variabilitắții; pl. variabilitắți
variabilul
VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis. DOOM
variábil (-ri-a-) adj. m., pl. variábili; f. variábilă, pl. variábile
variabilului
VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis. DOOM
variábil (-ri-a-) adj. m., pl. variábili; f. variábilă, pl. variábile
variabilă
VARIÁBILĂ, variabile, s. f. (Mat.) Cantitate care ia succesiv diferite valori în cursul unui calcul. DOOM
variábilă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variábilei; pl. variábile
variac
VARIÁC, variace, s. n. Transformator electric folosit pentru reglarea tensiunii de ieșire. [Pr.: -ri-ac] – Din engl. variac.
variace
VARIÁC, variace, s. n. Transformator electric folosit pentru reglarea tensiunii de ieșire. [Pr.: -ri-ac] – Din engl. variac.
variacele
VARIÁC, variace, s. n. Transformator electric folosit pentru reglarea tensiunii de ieșire. [Pr.: -ri-ac] – Din engl. variac.
variacelor
VARIÁC, variace, s. n. Transformator electric folosit pentru reglarea tensiunii de ieșire. [Pr.: -ri-ac] – Din engl. variac.
variacul
VARIÁC, variace, s. n. Transformator electric folosit pentru reglarea tensiunii de ieșire. [Pr.: -ri-ac] – Din engl. variac.
variacului
VARIÁC, variace, s. n. Transformator electric folosit pentru reglarea tensiunii de ieșire. [Pr.: -ri-ac] – Din engl. variac.
variai
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variam
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
varianta
VARIÁNTĂ, variante, s. f. 1. Aspect diferit față de forma considerată ca bază sau ca formă tipică a unui lucru, a unei acțiuni etc. ♦ Spec. (Lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element. 2. Drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante. DOOM
variántă (numărul factorilor de echilibru) (-ri-an-) s. f. g.-d. art. variántei
variante
VARIÁNTĂ, variante, s. f. 1. Aspect diferit față de forma considerată ca bază sau ca formă tipică a unui lucru, a unei acțiuni etc. ♦ Spec. (Lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element. 2. Drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante. DOOM
variántă (numărul factorilor de echilibru) (-ri-an-) s. f. g.-d. art. variántei
variantei
VARIÁNTĂ, variante, s. f. 1. Aspect diferit față de forma considerată ca bază sau ca formă tipică a unui lucru, a unei acțiuni etc. ♦ Spec. (Lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element. 2. Drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante. DOOM
variántă (numărul factorilor de echilibru) (-ri-an-) s. f. g.-d. art. variántei
variantele
VARIÁNTĂ, variante, s. f. 1. Aspect diferit față de forma considerată ca bază sau ca formă tipică a unui lucru, a unei acțiuni etc. ♦ Spec. (Lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element. 2. Drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante. DOOM
variántă (numărul factorilor de echilibru) (-ri-an-) s. f. g.-d. art. variántei
variantelor
VARIÁNTĂ, variante, s. f. 1. Aspect diferit față de forma considerată ca bază sau ca formă tipică a unui lucru, a unei acțiuni etc. ♦ Spec. (Lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element. 2. Drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante. DOOM
variántă (numărul factorilor de echilibru) (-ri-an-) s. f. g.-d. art. variántei
varianța
VARIÁNȚĂ s. f. 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze ale sistemului să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variance.
varianțe
VARIÁNȚĂ s. f. 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze ale sistemului să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variance.
varianței
VARIÁNȚĂ s. f. 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze ale sistemului să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variance.
varianțele
VARIÁNȚĂ s. f. 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze ale sistemului să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variance.
varianțelor
VARIÁNȚĂ s. f. 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze ale sistemului să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variance.
variară
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variarăm
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variarăți
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variase
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variasem
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variaseră
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variaserăm
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variaserăți
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variaseși
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variaseți
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variat
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variat
VARIÁT, -Ă, variați, -te, adj. Care variază, care este divers sau conține elemente diverse; variu. [Pr.: -ri-at] – V. varia.
variata
VARIÁT, -Ă, variați, -te, adj. Care variază, care este divers sau conține elemente diverse; variu. [Pr.: -ri-at] – V. varia.
variate
VARIÁT, -Ă, variați, -te, adj. Care variază, care este divers sau conține elemente diverse; variu. [Pr.: -ri-at] – V. varia.
variatei
VARIÁT, -Ă, variați, -te, adj. Care variază, care este divers sau conține elemente diverse; variu. [Pr.: -ri-at] – V. varia.
variatele
VARIÁT, -Ă, variați, -te, adj. Care variază, care este divers sau conține elemente diverse; variu. [Pr.: -ri-at] – V. varia.
variatelor
VARIÁT, -Ă, variați, -te, adj. Care variază, care este divers sau conține elemente diverse; variu. [Pr.: -ri-at] – V. varia.
variatoare
VARIATÓR, variatoare, s. n. Mecanism sau dispozitiv schimbător de viteză cu variație continuă, care permite transmiterea mișcării de la un arbore motor la arborele principal al unei mașini. [Pr.: -ri-a-] – Din rus. variator [skorosti], fr. variateur [de vitesse]. DOOM
variatór (-ri-a-) s. n., pl. variatoáre
variatoarele
VARIATÓR, variatoare, s. n. Mecanism sau dispozitiv schimbător de viteză cu variație continuă, care permite transmiterea mișcării de la un arbore motor la arborele principal al unei mașini. [Pr.: -ri-a-] – Din rus. variator [skorosti], fr. variateur [de vitesse]. DOOM
variatór (-ri-a-) s. n., pl. variatoáre
variatoarelor
VARIATÓR, variatoare, s. n. Mecanism sau dispozitiv schimbător de viteză cu variație continuă, care permite transmiterea mișcării de la un arbore motor la arborele principal al unei mașini. [Pr.: -ri-a-] – Din rus. variator [skorosti], fr. variateur [de vitesse]. DOOM
variatór (-ri-a-) s. n., pl. variatoáre
variator
VARIATÓR, variatoare, s. n. Mecanism sau dispozitiv schimbător de viteză cu variație continuă, care permite transmiterea mișcării de la un arbore motor la arborele principal al unei mașini. [Pr.: -ri-a-] – Din rus. variator [skorosti], fr. variateur [de vitesse]. DOOM
variatór (-ri-a-) s. n., pl. variatoáre
variatorul
VARIATÓR, variatoare, s. n. Mecanism sau dispozitiv schimbător de viteză cu variație continuă, care permite transmiterea mișcării de la un arbore motor la arborele principal al unei mașini. [Pr.: -ri-a-] – Din rus. variator [skorosti], fr. variateur [de vitesse]. DOOM
variatór (-ri-a-) s. n., pl. variatoáre
variatorului
VARIATÓR, variatoare, s. n. Mecanism sau dispozitiv schimbător de viteză cu variație continuă, care permite transmiterea mișcării de la un arbore motor la arborele principal al unei mașini. [Pr.: -ri-a-] – Din rus. variator [skorosti], fr. variateur [de vitesse]. DOOM
variatór (-ri-a-) s. n., pl. variatoáre
variatul
VARIÁT, -Ă, variați, -te, adj. Care variază, care este divers sau conține elemente diverse; variu. [Pr.: -ri-at] – V. varia.
variatului
VARIÁT, -Ă, variați, -te, adj. Care variază, care este divers sau conține elemente diverse; variu. [Pr.: -ri-at] – V. varia.
variau
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variază
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variași
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variați
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variați
VARIÁT, -Ă, variați, -te, adj. Care variază, care este divers sau conține elemente diverse; variu. [Pr.: -ri-at] – V. varia.
variația
VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. – Var.: variațiúne s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis. DOOM
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni
variație
VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. – Var.: variațiúne s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis. DOOM
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni
variației
VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. – Var.: variațiúne s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis. DOOM
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni
variații
VARIÁT, -Ă, variați, -te, adj. Care variază, care este divers sau conține elemente diverse; variu. [Pr.: -ri-at] – V. varia.
variații
VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. – Var.: variațiúne s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis. DOOM
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni
variațiile
VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. – Var.: variațiúne s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis. DOOM
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni
variațiilor
VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. – Var.: variațiúne s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis. DOOM
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni
variaților
VARIÁT, -Ă, variați, -te, adj. Care variază, care este divers sau conține elemente diverse; variu. [Pr.: -ri-at] – V. varia.
variațional
VARIAȚIONÁL, -Ă, variaționali, -e, adj. Referitor la variație. [Pr.: -ri-a-ți-o-] – Din fr. variationnel, engl. variational.
variaționala
VARIAȚIONÁL, -Ă, variaționali, -e, adj. Referitor la variație. [Pr.: -ri-a-ți-o-] – Din fr. variationnel, engl. variational.
variaționale
VARIAȚIONÁL, -Ă, variaționali, -e, adj. Referitor la variație. [Pr.: -ri-a-ți-o-] – Din fr. variationnel, engl. variational.
variaționalei
VARIAȚIONÁL, -Ă, variaționali, -e, adj. Referitor la variație. [Pr.: -ri-a-ți-o-] – Din fr. variationnel, engl. variational.
variaționalele
VARIAȚIONÁL, -Ă, variaționali, -e, adj. Referitor la variație. [Pr.: -ri-a-ți-o-] – Din fr. variationnel, engl. variational.
variaționalelor
VARIAȚIONÁL, -Ă, variaționali, -e, adj. Referitor la variație. [Pr.: -ri-a-ți-o-] – Din fr. variationnel, engl. variational.
variaționali
VARIAȚIONÁL, -Ă, variaționali, -e, adj. Referitor la variație. [Pr.: -ri-a-ți-o-] – Din fr. variationnel, engl. variational.
variaționalii
VARIAȚIONÁL, -Ă, variaționali, -e, adj. Referitor la variație. [Pr.: -ri-a-ți-o-] – Din fr. variationnel, engl. variational.
variaționalilor
VARIAȚIONÁL, -Ă, variaționali, -e, adj. Referitor la variație. [Pr.: -ri-a-ți-o-] – Din fr. variationnel, engl. variational.
variaționalul
VARIAȚIONÁL, -Ă, variaționali, -e, adj. Referitor la variație. [Pr.: -ri-a-ți-o-] – Din fr. variationnel, engl. variational.
variaționalului
VARIAȚIONÁL, -Ă, variaționali, -e, adj. Referitor la variație. [Pr.: -ri-a-ți-o-] – Din fr. variationnel, engl. variational.
variațiune
VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. – Var.: variațiúne s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis. DOOM
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni
variațiunea
VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. – Var.: variațiúne s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis. DOOM
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni
variațiuni
VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. – Var.: variațiúne s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis. DOOM
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni
variațiunii
VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. – Var.: variațiúne s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis. DOOM
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni
variațiunile
VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. – Var.: variațiúne s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis. DOOM
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni
variațiunilor
VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. – Var.: variațiúne s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis. DOOM
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni
varicap
VARICÁP, varicape, s. n. (Electron.) Varactor. – Din fr. varicap.
varicape
VARICÁP, varicape, s. n. (Electron.) Varactor. – Din fr. varicap.
varicapele
VARICÁP, varicape, s. n. (Electron.) Varactor. – Din fr. varicap.
varicapelor
VARICÁP, varicape, s. n. (Electron.) Varactor. – Din fr. varicap.
varicapul
VARICÁP, varicape, s. n. (Electron.) Varactor. – Din fr. varicap.
varicapului
VARICÁP, varicape, s. n. (Electron.) Varactor. – Din fr. varicap.
varice
VARÍCE s. f. pl. Dilatație venoasă permanentă și neregulată, mai frecventă la membrele inferioare, produsă de pierderea elasticității pereților venelor. – Din fr. varice, lat. varix, -ricis. DOOM
varíce s. f. pl.
varicea
VARÍCE s. f. pl. Dilatație venoasă permanentă și neregulată, mai frecventă la membrele inferioare, produsă de pierderea elasticității pereților venelor. – Din fr. varice, lat. varix, -ricis. DOOM
varíce s. f. pl.
varicei
VARÍCE s. f. pl. Dilatație venoasă permanentă și neregulată, mai frecventă la membrele inferioare, produsă de pierderea elasticității pereților venelor. – Din fr. varice, lat. varix, -ricis. DOOM
varíce s. f. pl.
varicela
VARICÉLĂ, (2) varicele, s. f. 1. Boală virotică proprie copilăriei, foarte contagioasă, caracterizată prin apariția pe piele a unor bășicuțe care, spre deosebire de variolă, nu evoluează spre stadiul de pustule; vărsat de vânt. 2. (La pl.) Cazuri de varicelă (1). – Din fr. varicelle. DOOM
varicélă s. f., g.-d. art. varicélei; (cazuri) pl. varicéle
varicele
VARÍCE s. f. pl. Dilatație venoasă permanentă și neregulată, mai frecventă la membrele inferioare, produsă de pierderea elasticității pereților venelor. – Din fr. varice, lat. varix, -ricis. DOOM
varíce s. f. pl.
varicele
VARICÉLĂ, (2) varicele, s. f. 1. Boală virotică proprie copilăriei, foarte contagioasă, caracterizată prin apariția pe piele a unor bășicuțe care, spre deosebire de variolă, nu evoluează spre stadiul de pustule; vărsat de vânt. 2. (La pl.) Cazuri de varicelă (1). – Din fr. varicelle. DOOM
varicélă s. f., g.-d. art. varicélei; (cazuri) pl. varicéle
varicelei
VARICÉLĂ, (2) varicele, s. f. 1. Boală virotică proprie copilăriei, foarte contagioasă, caracterizată prin apariția pe piele a unor bășicuțe care, spre deosebire de variolă, nu evoluează spre stadiul de pustule; vărsat de vânt. 2. (La pl.) Cazuri de varicelă (1). – Din fr. varicelle. DOOM
varicélă s. f., g.-d. art. varicélei; (cazuri) pl. varicéle
varicelele
VARICÉLĂ, (2) varicele, s. f. 1. Boală virotică proprie copilăriei, foarte contagioasă, caracterizată prin apariția pe piele a unor bășicuțe care, spre deosebire de variolă, nu evoluează spre stadiul de pustule; vărsat de vânt. 2. (La pl.) Cazuri de varicelă (1). – Din fr. varicelle. DOOM
varicélă s. f., g.-d. art. varicélei; (cazuri) pl. varicéle
varicelelor
VARICÉLĂ, (2) varicele, s. f. 1. Boală virotică proprie copilăriei, foarte contagioasă, caracterizată prin apariția pe piele a unor bășicuțe care, spre deosebire de variolă, nu evoluează spre stadiul de pustule; vărsat de vânt. 2. (La pl.) Cazuri de varicelă (1). – Din fr. varicelle. DOOM
varicélă s. f., g.-d. art. varicélei; (cazuri) pl. varicéle
variceliform
VARICELIFÓRM, -Ă adj. Care seamănă cu varicela. [< fr. varicelliforme].
variceliforma
VARICELIFÓRM, -Ă adj. Care seamănă cu varicela. [< fr. varicelliforme].
variceliforme
VARICELIFÓRM, -Ă adj. Care seamănă cu varicela. [< fr. varicelliforme].
variceliformei
VARICELIFÓRM, -Ă adj. Care seamănă cu varicela. [< fr. varicelliforme].
variceliformele
VARICELIFÓRM, -Ă adj. Care seamănă cu varicela. [< fr. varicelliforme].
variceliformelor
VARICELIFÓRM, -Ă adj. Care seamănă cu varicela. [< fr. varicelliforme].
variceliformi
VARICELIFÓRM, -Ă adj. Care seamănă cu varicela. [< fr. varicelliforme].
variceliformii
VARICELIFÓRM, -Ă adj. Care seamănă cu varicela. [< fr. varicelliforme].
variceliformilor
VARICELIFÓRM, -Ă adj. Care seamănă cu varicela. [< fr. varicelliforme].
variceliformul
VARICELIFÓRM, -Ă adj. Care seamănă cu varicela. [< fr. varicelliforme].
variceliformului
VARICELIFÓRM, -Ă adj. Care seamănă cu varicela. [< fr. varicelliforme].
varicelor
VARÍCE s. f. pl. Dilatație venoasă permanentă și neregulată, mai frecventă la membrele inferioare, produsă de pierderea elasticității pereților venelor. – Din fr. varice, lat. varix, -ricis. DOOM
varíce s. f. pl.
varico
VARICO- v. varice [în DN].
varicoasa
VARICÓS, -OÁSĂ, varicoși, -oase, adj. Cu varice; provocat de varice. – Din fr. variqueux, lat. varicosus. DOOM
varicós adj. m., pl. varicóși; f. varicoásă, pl. varicoáse
varicoase
VARICÓS, -OÁSĂ, varicoși, -oase, adj. Cu varice; provocat de varice. – Din fr. variqueux, lat. varicosus. DOOM
varicós adj. m., pl. varicóși; f. varicoásă, pl. varicoáse
varicoasei
VARICÓS, -OÁSĂ, varicoși, -oase, adj. Cu varice; provocat de varice. – Din fr. variqueux, lat. varicosus. DOOM
varicós adj. m., pl. varicóși; f. varicoásă, pl. varicoáse
varicoasele
VARICÓS, -OÁSĂ, varicoși, -oase, adj. Cu varice; provocat de varice. – Din fr. variqueux, lat. varicosus. DOOM
varicós adj. m., pl. varicóși; f. varicoásă, pl. varicoáse
varicoaselor
VARICÓS, -OÁSĂ, varicoși, -oase, adj. Cu varice; provocat de varice. – Din fr. variqueux, lat. varicosus. DOOM
varicós adj. m., pl. varicóși; f. varicoásă, pl. varicoáse
varicocel
VARICOCÉL, (2) varicocele, s. n. 1. Tumoare formată prin dilatarea venelor cordonului spermatic, ale scrotului sau a venelor tuboovariene. 2. (La pl.) Cazuri de varicocelă (1). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. varicocele. DOOM
varicocél s. n., (cazuri) pl. varicocéle
varicocele
VARICOCÉL, (2) varicocele, s. n. 1. Tumoare formată prin dilatarea venelor cordonului spermatic, ale scrotului sau a venelor tuboovariene. 2. (La pl.) Cazuri de varicocelă (1). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. varicocele. DOOM
varicocél s. n., (cazuri) pl. varicocéle
varicocelele
VARICOCÉL, (2) varicocele, s. n. 1. Tumoare formată prin dilatarea venelor cordonului spermatic, ale scrotului sau a venelor tuboovariene. 2. (La pl.) Cazuri de varicocelă (1). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. varicocele. DOOM
varicocél s. n., (cazuri) pl. varicocéle
varicocelelor
VARICOCÉL, (2) varicocele, s. n. 1. Tumoare formată prin dilatarea venelor cordonului spermatic, ale scrotului sau a venelor tuboovariene. 2. (La pl.) Cazuri de varicocelă (1). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. varicocele. DOOM
varicocél s. n., (cazuri) pl. varicocéle
varicocelul
VARICOCÉL, (2) varicocele, s. n. 1. Tumoare formată prin dilatarea venelor cordonului spermatic, ale scrotului sau a venelor tuboovariene. 2. (La pl.) Cazuri de varicocelă (1). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. varicocele. DOOM
varicocél s. n., (cazuri) pl. varicocéle
varicocelului
VARICOCÉL, (2) varicocele, s. n. 1. Tumoare formată prin dilatarea venelor cordonului spermatic, ale scrotului sau a venelor tuboovariene. 2. (La pl.) Cazuri de varicocelă (1). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. varicocele. DOOM
varicocél s. n., (cazuri) pl. varicocéle
varicoflebita
VARICOFLEBÍTĂ s.f. (Med.) Infecție latentă într-o venă varicoasă. [< fr. varicophlébite].
varicoflebite
VARICOFLEBÍTĂ s.f. (Med.) Infecție latentă într-o venă varicoasă. [< fr. varicophlébite].
varicoflebitei
VARICOFLEBÍTĂ s.f. (Med.) Infecție latentă într-o venă varicoasă. [< fr. varicophlébite].
varicografia
VARICOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a unei vene varicoase. [Gen. -iei. / < fr. varicographie].
varicografie
VARICOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a unei vene varicoase. [Gen. -iei. / < fr. varicographie].
varicografiei
VARICOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a unei vene varicoase. [Gen. -iei. / < fr. varicographie].
varicografii
VARICOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a unei vene varicoase. [Gen. -iei. / < fr. varicographie].
varicografiile
VARICOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a unei vene varicoase. [Gen. -iei. / < fr. varicographie].
varicografiilor
VARICOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a unei vene varicoase. [Gen. -iei. / < fr. varicographie].
varicos
VARICÓS, -OÁSĂ, varicoși, -oase, adj. Cu varice; provocat de varice. – Din fr. variqueux, lat. varicosus. DOOM
varicós adj. m., pl. varicóși; f. varicoásă, pl. varicoáse
varicosul
VARICÓS, -OÁSĂ, varicoși, -oase, adj. Cu varice; provocat de varice. – Din fr. variqueux, lat. varicosus. DOOM
varicós adj. m., pl. varicóși; f. varicoásă, pl. varicoáse
varicosului
VARICÓS, -OÁSĂ, varicoși, -oase, adj. Cu varice; provocat de varice. – Din fr. variqueux, lat. varicosus. DOOM
varicós adj. m., pl. varicóși; f. varicoásă, pl. varicoáse
varicoși
VARICÓS, -OÁSĂ, varicoși, -oase, adj. Cu varice; provocat de varice. – Din fr. variqueux, lat. varicosus. DOOM
varicós adj. m., pl. varicóși; f. varicoásă, pl. varicoáse
varicoșii
VARICÓS, -OÁSĂ, varicoși, -oase, adj. Cu varice; provocat de varice. – Din fr. variqueux, lat. varicosus. DOOM
varicós adj. m., pl. varicóși; f. varicoásă, pl. varicoáse
varicoșilor
VARICÓS, -OÁSĂ, varicoși, -oase, adj. Cu varice; provocat de varice. – Din fr. variqueux, lat. varicosus. DOOM
varicós adj. m., pl. varicóși; f. varicoásă, pl. varicoáse
varie
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
varie
VÁRIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. – Din lat. varius. DOOM
váriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii
variegatus
ȘOFRÁN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran.
variei
VÁRIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. – Din lat. varius. DOOM
váriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii
variem
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variere
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variere
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3.Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare.
varietate
VARIETÁTE, varietăți, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. variete, lat. varietas, -atis. DOOM
varietáte (-ri-e-) s. f., g.-d. art. varietắții; pl. varietắți
varietatea
VARIETÁTE, varietăți, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. variete, lat. varietas, -atis. DOOM
varietáte (-ri-e-) s. f., g.-d. art. varietắții; pl. varietắți
variete
VARIETÉU, varieteuri, s. n. Spectacol teatral de gen ușor, în repertoriul căruia intră piese simple, recreative, scheciuri, cuplete, dansuri, cântece, acrobații, jonglerii etc. [Pr.: -ri-e-. – Var.: varieté s. n.] – Din fr. variété. DOOM
varietéu (-ri-e-) s. n., art. varietéul; pl. varietéuri
varieteu
VARIETÉU, varieteuri, s. n. Spectacol teatral de gen ușor, în repertoriul căruia intră piese simple, recreative, scheciuri, cuplete, dansuri, cântece, acrobații, jonglerii etc. [Pr.: -ri-e-. – Var.: varieté s. n.] – Din fr. variété. DOOM
varietéu (-ri-e-) s. n., art. varietéul; pl. varietéuri
varieteul
VARIETÉU, varieteuri, s. n. Spectacol teatral de gen ușor, în repertoriul căruia intră piese simple, recreative, scheciuri, cuplete, dansuri, cântece, acrobații, jonglerii etc. [Pr.: -ri-e-. – Var.: varieté s. n.] – Din fr. variété. DOOM
varietéu (-ri-e-) s. n., art. varietéul; pl. varietéuri
varieteului
VARIETÉU, varieteuri, s. n. Spectacol teatral de gen ușor, în repertoriul căruia intră piese simple, recreative, scheciuri, cuplete, dansuri, cântece, acrobații, jonglerii etc. [Pr.: -ri-e-. – Var.: varieté s. n.] – Din fr. variété. DOOM
varietéu (-ri-e-) s. n., art. varietéul; pl. varietéuri
varieteuri
VARIETÉU, varieteuri, s. n. Spectacol teatral de gen ușor, în repertoriul căruia intră piese simple, recreative, scheciuri, cuplete, dansuri, cântece, acrobații, jonglerii etc. [Pr.: -ri-e-. – Var.: varieté s. n.] – Din fr. variété. DOOM
varietéu (-ri-e-) s. n., art. varietéul; pl. varietéuri
varieteurile
VARIETÉU, varieteuri, s. n. Spectacol teatral de gen ușor, în repertoriul căruia intră piese simple, recreative, scheciuri, cuplete, dansuri, cântece, acrobații, jonglerii etc. [Pr.: -ri-e-. – Var.: varieté s. n.] – Din fr. variété. DOOM
varietéu (-ri-e-) s. n., art. varietéul; pl. varietéuri
varieteurilor
VARIETÉU, varieteuri, s. n. Spectacol teatral de gen ușor, în repertoriul căruia intră piese simple, recreative, scheciuri, cuplete, dansuri, cântece, acrobații, jonglerii etc. [Pr.: -ri-e-. – Var.: varieté s. n.] – Din fr. variété. DOOM
varietéu (-ri-e-) s. n., art. varietéul; pl. varietéuri
varietăți
VARIETÁTE, varietăți, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. variete, lat. varietas, -atis. DOOM
varietáte (-ri-e-) s. f., g.-d. art. varietắții; pl. varietắți
varietății
VARIETÁTE, varietăți, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. variete, lat. varietas, -atis. DOOM
varietáte (-ri-e-) s. f., g.-d. art. varietắții; pl. varietắți
varietățile
VARIETÁTE, varietăți, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. variete, lat. varietas, -atis. DOOM
varietáte (-ri-e-) s. f., g.-d. art. varietắții; pl. varietắți
varietăților
VARIETÁTE, varietăți, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. variete, lat. varietas, -atis. DOOM
varietáte (-ri-e-) s. f., g.-d. art. varietắții; pl. varietắți
variez
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
varieze
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
variezi
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
varii
VAR2, vari, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var. DOOM
var2 (material) s. n., (sorturi) pl. váruri
varii
VÁRIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. – Din lat. varius. DOOM
váriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii
variii
VÁRIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. – Din lat. varius. DOOM
váriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii
variile
VÁRIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. – Din lat. varius. DOOM
váriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii
variilor
VÁRIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. – Din lat. varius. DOOM
váriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii
variind
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. DOOM
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind)
varilor
VAR2, vari, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var. DOOM
var2 (material) s. n., (sorturi) pl. váruri
variola
VARIÓLĂ, variole, s. f. Infecție virotică umană foarte gravă, caracterizată printr-o erupție cutanată generalizată, care apare și pe mucoase și care lasă cicatrice desfigurante; vărsat1. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variole. DOOM
variólă (-ri-o-) s. f., g.-d. art. variólei; pl. varióle
variole
VARIÓLĂ, variole, s. f. Infecție virotică umană foarte gravă, caracterizată printr-o erupție cutanată generalizată, care apare și pe mucoase și care lasă cicatrice desfigurante; vărsat1. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variole. DOOM
variólă (-ri-o-) s. f., g.-d. art. variólei; pl. varióle
variolei
VARIÓLĂ, variole, s. f. Infecție virotică umană foarte gravă, caracterizată printr-o erupție cutanată generalizată, care apare și pe mucoase și care lasă cicatrice desfigurante; vărsat1. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variole. DOOM
variólă (-ri-o-) s. f., g.-d. art. variólei; pl. varióle
variolele
VARIÓLĂ, variole, s. f. Infecție virotică umană foarte gravă, caracterizată printr-o erupție cutanată generalizată, care apare și pe mucoase și care lasă cicatrice desfigurante; vărsat1. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variole. DOOM
variólă (-ri-o-) s. f., g.-d. art. variólei; pl. varióle
variolelor
VARIÓLĂ, variole, s. f. Infecție virotică umană foarte gravă, caracterizată printr-o erupție cutanată generalizată, care apare și pe mucoase și care lasă cicatrice desfigurante; vărsat1. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variole. DOOM
variólă (-ri-o-) s. f., g.-d. art. variólei; pl. varióle
variolic
VARIÓLIC, -Ă, variolici, -ce, adj. Al variolei, privitor la variolă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variolique. DOOM
variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice
variolica
VARIÓLIC, -Ă, variolici, -ce, adj. Al variolei, privitor la variolă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variolique. DOOM
variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice
variolice
VARIÓLIC, -Ă, variolici, -ce, adj. Al variolei, privitor la variolă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variolique. DOOM
variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice
variolicei
VARIÓLIC, -Ă, variolici, -ce, adj. Al variolei, privitor la variolă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variolique. DOOM
variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice
variolicele
VARIÓLIC, -Ă, variolici, -ce, adj. Al variolei, privitor la variolă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variolique. DOOM
variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice
variolicelor
VARIÓLIC, -Ă, variolici, -ce, adj. Al variolei, privitor la variolă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variolique. DOOM
variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice
variolici
VARIÓLIC, -Ă, variolici, -ce, adj. Al variolei, privitor la variolă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variolique. DOOM
variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice
variolicii
VARIÓLIC, -Ă, variolici, -ce, adj. Al variolei, privitor la variolă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variolique. DOOM
variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice
variolicilor
VARIÓLIC, -Ă, variolici, -ce, adj. Al variolei, privitor la variolă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variolique. DOOM
variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice
variolicul
VARIÓLIC, -Ă, variolici, -ce, adj. Al variolei, privitor la variolă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variolique. DOOM
variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice
variolicului
VARIÓLIC, -Ă, variolici, -ce, adj. Al variolei, privitor la variolă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variolique. DOOM
variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice
varioliform
VARIOLIFÓRM, -Ă adj. Cu aspect de variolă. [Pron. -ri-o- / < fr. varioliforme].
varioliforma
VARIOLIFÓRM, -Ă adj. Cu aspect de variolă. [Pron. -ri-o- / < fr. varioliforme].
varioliforme
VARIOLIFÓRM, -Ă adj. Cu aspect de variolă. [Pron. -ri-o- / < fr. varioliforme].
varioliformei
VARIOLIFÓRM, -Ă adj. Cu aspect de variolă. [Pron. -ri-o- / < fr. varioliforme].
varioliformele
VARIOLIFÓRM, -Ă adj. Cu aspect de variolă. [Pron. -ri-o- / < fr. varioliforme].
varioliformelor
VARIOLIFÓRM, -Ă adj. Cu aspect de variolă. [Pron. -ri-o- / < fr. varioliforme].
varioliformi
VARIOLIFÓRM, -Ă adj. Cu aspect de variolă. [Pron. -ri-o- / < fr. varioliforme].
varioliformii
VARIOLIFÓRM, -Ă adj. Cu aspect de variolă. [Pron. -ri-o- / < fr. varioliforme].
varioliformilor
VARIOLIFÓRM, -Ă adj. Cu aspect de variolă. [Pron. -ri-o- / < fr. varioliforme].
varioliformul
VARIOLIFÓRM, -Ă adj. Cu aspect de variolă. [Pron. -ri-o- / < fr. varioliforme].
varioliformului
VARIOLIFÓRM, -Ă adj. Cu aspect de variolă. [Pron. -ri-o- / < fr. varioliforme].
variolit
VARIOLÍT s.n. Rocă bazaltică sau andezitică, conținând feldspat cu structură radiară. [Pron. -ri-o-. / < fr. variolite].
variolitul
VARIOLÍT s.n. Rocă bazaltică sau andezitică, conținând feldspat cu structură radiară. [Pron. -ri-o-. / < fr. variolite].
variolitului
VARIOLÍT s.n. Rocă bazaltică sau andezitică, conținând feldspat cu structură radiară. [Pron. -ri-o-. / < fr. variolite].
variolizare
VARIOLIZÁRE s.f. (Med.) Metodă de imunizare în variolă, folosită în trecut, constând în inocularea unui virus spre a provoca o formă benignă care să preîntâmpine o formă mai gravă de variolă. [Pron. -ri-o-. / după fr. variolisation].
variolizarea
VARIOLIZÁRE s.f. (Med.) Metodă de imunizare în variolă, folosită în trecut, constând în inocularea unui virus spre a provoca o formă benignă care să preîntâmpine o formă mai gravă de variolă. [Pron. -ri-o-. / după fr. variolisation].
variolizări
VARIOLIZÁRE s.f. (Med.) Metodă de imunizare în variolă, folosită în trecut, constând în inocularea unui virus spre a provoca o formă benignă care să preîntâmpine o formă mai gravă de variolă. [Pron. -ri-o-. / după fr. variolisation].
variolizării
VARIOLIZÁRE s.f. (Med.) Metodă de imunizare în variolă, folosită în trecut, constând în inocularea unui virus spre a provoca o formă benignă care să preîntâmpine o formă mai gravă de variolă. [Pron. -ri-o-. / după fr. variolisation].
varioloasa
VARIOLÓS, -OÁSĂ adj. De natura variolei; cu variolă. [Pron. -ri-o-. / < fr. varioleux].
varioloase
VARIOLÓS, -OÁSĂ adj. De natura variolei; cu variolă. [Pron. -ri-o-. / < fr. varioleux].
varioloasei
VARIOLÓS, -OÁSĂ adj. De natura variolei; cu variolă. [Pron. -ri-o-. / < fr. varioleux].
varioloasele
VARIOLÓS, -OÁSĂ adj. De natura variolei; cu variolă. [Pron. -ri-o-. / < fr. varioleux].
varioloaselor
VARIOLÓS, -OÁSĂ adj. De natura variolei; cu variolă. [Pron. -ri-o-. / < fr. varioleux].
varioloid
VARIOLOÍD s.n. Formă ușoară de variolă. [Pron. -ri-o-lo-id. / < fr. varioloïde].
varioloida
VARIOLOÍD s.n. Formă ușoară de variolă. [Pron. -ri-o-lo-id. / < fr. varioloïde].
varioloide
VARIOLOÍD s.n. Formă ușoară de variolă. [Pron. -ri-o-lo-id. / < fr. varioloïde].
varioloidei
VARIOLOÍD s.n. Formă ușoară de variolă. [Pron. -ri-o-lo-id. / < fr. varioloïde].
varioloidele
VARIOLOÍD s.n. Formă ușoară de variolă. [Pron. -ri-o-lo-id. / < fr. varioloïde].
varioloidelor
VARIOLOÍD s.n. Formă ușoară de variolă. [Pron. -ri-o-lo-id. / < fr. varioloïde].
varioloidul
VARIOLOÍD s.n. Formă ușoară de variolă. [Pron. -ri-o-lo-id. / < fr. varioloïde].
varioloidului
VARIOLOÍD s.n. Formă ușoară de variolă. [Pron. -ri-o-lo-id. / < fr. varioloïde].
varioloizi
VARIOLOÍD s.n. Formă ușoară de variolă. [Pron. -ri-o-lo-id. / < fr. varioloïde].
varioloizii
VARIOLOÍD s.n. Formă ușoară de variolă. [Pron. -ri-o-lo-id. / < fr. varioloïde].
varioloizilor
VARIOLOÍD s.n. Formă ușoară de variolă. [Pron. -ri-o-lo-id. / < fr. varioloïde].
variolos
VARIOLÓS, -OÁSĂ adj. De natura variolei; cu variolă. [Pron. -ri-o-. / < fr. varioleux].
variolosul
VARIOLÓS, -OÁSĂ adj. De natura variolei; cu variolă. [Pron. -ri-o-. / < fr. varioleux].
variolosului
VARIOLÓS, -OÁSĂ adj. De natura variolei; cu variolă. [Pron. -ri-o-. / < fr. varioleux].
varioloși
VARIOLÓS, -OÁSĂ adj. De natura variolei; cu variolă. [Pron. -ri-o-. / < fr. varioleux].
varioloșii
VARIOLÓS, -OÁSĂ adj. De natura variolei; cu variolă. [Pron. -ri-o-. / < fr. varioleux].
varioloșilor
VARIOLÓS, -OÁSĂ adj. De natura variolei; cu variolă. [Pron. -ri-o-. / < fr. varioleux].
variometre
VARIOMÉTRU, variometre, s. n. 1. (Elt.) Dispozitiv cu inductanță variabilă care servește la reglarea fină a inductanței unui circuit. 2. Instrument care măsoară viteza de urcare și de coborâre a unui aparat de zbor. [Pr.: -n-o-] – Din fr. variomètre. DOOM
variométru (-ri-o-me-tru) s. n., art. variométrul; pl. variométre
variometrele
VARIOMÉTRU, variometre, s. n. 1. (Elt.) Dispozitiv cu inductanță variabilă care servește la reglarea fină a inductanței unui circuit. 2. Instrument care măsoară viteza de urcare și de coborâre a unui aparat de zbor. [Pr.: -n-o-] – Din fr. variomètre. DOOM
variométru (-ri-o-me-tru) s. n., art. variométrul; pl. variométre
variometrelor
VARIOMÉTRU, variometre, s. n. 1. (Elt.) Dispozitiv cu inductanță variabilă care servește la reglarea fină a inductanței unui circuit. 2. Instrument care măsoară viteza de urcare și de coborâre a unui aparat de zbor. [Pr.: -n-o-] – Din fr. variomètre. DOOM
variométru (-ri-o-me-tru) s. n., art. variométrul; pl. variométre
variometru
VARIOMÉTRU, variometre, s. n. 1. (Elt.) Dispozitiv cu inductanță variabilă care servește la reglarea fină a inductanței unui circuit. 2. Instrument care măsoară viteza de urcare și de coborâre a unui aparat de zbor. [Pr.: -n-o-] – Din fr. variomètre. DOOM
variométru (-ri-o-me-tru) s. n., art. variométrul; pl. variométre
variometrul
VARIOMÉTRU, variometre, s. n. 1. (Elt.) Dispozitiv cu inductanță variabilă care servește la reglarea fină a inductanței unui circuit. 2. Instrument care măsoară viteza de urcare și de coborâre a unui aparat de zbor. [Pr.: -n-o-] – Din fr. variomètre. DOOM
variométru (-ri-o-me-tru) s. n., art. variométrul; pl. variométre
variometrului
VARIOMÉTRU, variometre, s. n. 1. (Elt.) Dispozitiv cu inductanță variabilă care servește la reglarea fină a inductanței unui circuit. 2. Instrument care măsoară viteza de urcare și de coborâre a unui aparat de zbor. [Pr.: -n-o-] – Din fr. variomètre. DOOM
variométru (-ri-o-me-tru) s. n., art. variométrul; pl. variométre
varistoare
VARISTÓR, varistoare, s. n. Dispozitiv (rezistor) a cărui rezistență depinde de valoarea tensiunii aplicate la bornele lui. – Din fr. varistor. DOOM
varistór s. n., pl. varistoáre
varistoarele
VARISTÓR, varistoare, s. n. Dispozitiv (rezistor) a cărui rezistență depinde de valoarea tensiunii aplicate la bornele lui. – Din fr. varistor. DOOM
varistór s. n., pl. varistoáre
varistoarelor
VARISTÓR, varistoare, s. n. Dispozitiv (rezistor) a cărui rezistență depinde de valoarea tensiunii aplicate la bornele lui. – Din fr. varistor. DOOM
varistór s. n., pl. varistoáre
varistor
VARISTÓR, varistoare, s. n. Dispozitiv (rezistor) a cărui rezistență depinde de valoarea tensiunii aplicate la bornele lui. – Din fr. varistor. DOOM
varistór s. n., pl. varistoáre
varistorul
VARISTÓR, varistoare, s. n. Dispozitiv (rezistor) a cărui rezistență depinde de valoarea tensiunii aplicate la bornele lui. – Din fr. varistor. DOOM
varistór s. n., pl. varistoáre
varistorului
VARISTÓR, varistoare, s. n. Dispozitiv (rezistor) a cărui rezistență depinde de valoarea tensiunii aplicate la bornele lui. – Din fr. varistor. DOOM
varistór s. n., pl. varistoáre
variu
VÁRIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. – Din lat. varius. DOOM
váriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii
variul
VÁRIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. – Din lat. varius. DOOM
váriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii
variului
VÁRIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. – Din lat. varius. DOOM
váriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii
varmeghie
varméghie (-ii), s. f. – Provincie, comitat, în vechiul regat al Ungariei. – Var. varmedie. Mag. vármegye (Tiktin; Pop, Dacor., VIII, 64). În Trans.
varmetre
VARMÉTRU, varmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea puterii electrice reactive în rețelele de curent alternativ. – Din fr. varmètre, engl. varmeter. DOOM
varmétru (-me-tru) s. n., art. varmétrul; pl. varmétre
varmetrele
VARMÉTRU, varmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea puterii electrice reactive în rețelele de curent alternativ. – Din fr. varmètre, engl. varmeter. DOOM
varmétru (-me-tru) s. n., art. varmétrul; pl. varmétre
varmetrelor
VARMÉTRU, varmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea puterii electrice reactive în rețelele de curent alternativ. – Din fr. varmètre, engl. varmeter. DOOM
varmétru (-me-tru) s. n., art. varmétrul; pl. varmétre
varmetru
VARMÉTRU, varmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea puterii electrice reactive în rețelele de curent alternativ. – Din fr. varmètre, engl. varmeter. DOOM
varmétru (-me-tru) s. n., art. varmétrul; pl. varmétre
varmetrul
VARMÉTRU, varmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea puterii electrice reactive în rețelele de curent alternativ. – Din fr. varmètre, engl. varmeter. DOOM
varmétru (-me-tru) s. n., art. varmétrul; pl. varmétre
varmetrului
VARMÉTRU, varmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea puterii electrice reactive în rețelele de curent alternativ. – Din fr. varmètre, engl. varmeter. DOOM
varmétru (-me-tru) s. n., art. varmétrul; pl. varmétre
varnița
VÁRNIȚĂ, varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., sb. varnica. DOOM
várniță s. f., g.-d. art. várniței; pl. várnițe
varnițe
VÁRNIȚĂ, varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., sb. varnica. DOOM
várniță s. f., g.-d. art. várniței; pl. várnițe
varniței
VÁRNIȚĂ, varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., sb. varnica. DOOM
várniță s. f., g.-d. art. várniței; pl. várnițe
varnițele
VÁRNIȚĂ, varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., sb. varnica. DOOM
várniță s. f., g.-d. art. várniței; pl. várnițe
varnițelor
VÁRNIȚĂ, varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., sb. varnica. DOOM
várniță s. f., g.-d. art. várniței; pl. várnițe
varniți
VÁRNIȚĂ, varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., sb. varnica. DOOM
várniță s. f., g.-d. art. várniței; pl. várnițe
varniții
VÁRNIȚĂ, varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., sb. varnica. DOOM
várniță s. f., g.-d. art. várniței; pl. várnițe
varnițile
VÁRNIȚĂ, varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., sb. varnica. DOOM
várniță s. f., g.-d. art. várniței; pl. várnițe
varniților
VÁRNIȚĂ, varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., sb. varnica. DOOM
várniță s. f., g.-d. art. várniței; pl. várnițe
varo
VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera. DOOM
váră2 (rudă) s. f., g.-d. art. vérei; pl. vére
varometru
VAROMÉTRU, varometre, s. n. Contor electric pentru măsurarea în varore a energiei electrice reactive. – Din fr. varheuremètre.
varora
VAR-ÓRĂ, vari-ore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh. – Scris și: varóră] – Din fr. varheure. DOOM
var-óră s. m., g.-d. art. várului-óră; pl. vari-óră
varore
VAR-ÓRĂ, vari-ore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh. – Scris și: varóră] – Din fr. varheure. DOOM
var-óră s. m., g.-d. art. várului-óră; pl. vari-óră
varorei
VAR-ÓRĂ, vari-ore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh. – Scris și: varóră] – Din fr. varheure. DOOM
var-óră s. m., g.-d. art. várului-óră; pl. vari-óră
varorele
VAR-ÓRĂ, vari-ore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh. – Scris și: varóră] – Din fr. varheure. DOOM
var-óră s. m., g.-d. art. várului-óră; pl. vari-óră
varorelor
VAR-ÓRĂ, vari-ore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh. – Scris și: varóră] – Din fr. varheure. DOOM
var-óră s. m., g.-d. art. várului-óră; pl. vari-óră
varormetre
VARORMÉTRU s.n. (Fiz.) Contor de energie reactivă gradat în varore. [Var. (după alte surse) varometru. / < fr. varheuremètre].
varormetrele
VARORMÉTRU s.n. (Fiz.) Contor de energie reactivă gradat în varore. [Var. (după alte surse) varometru. / < fr. varheuremètre].
varormetrelor
VARORMÉTRU s.n. (Fiz.) Contor de energie reactivă gradat în varore. [Var. (după alte surse) varometru. / < fr. varheuremètre].
varormetru
VARORMÉTRU s.n. (Fiz.) Contor de energie reactivă gradat în varore. [Var. (după alte surse) varometru. / < fr. varheuremètre].
varormetrul
VARORMÉTRU s.n. (Fiz.) Contor de energie reactivă gradat în varore. [Var. (după alte surse) varometru. / < fr. varheuremètre].
varormetrului
VARORMÉTRU s.n. (Fiz.) Contor de energie reactivă gradat în varore. [Var. (după alte surse) varometru. / < fr. varheuremètre].
varoș
varóș s. n. – Suburbie, mahala. Tc. varoș (Tiktin), cf. sb. varoš. Sec. XVIII, înv.
vars
VARSECÚNDĂ, varsecunde, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură pentru energia reactivă. [Abr.: vars] – Din fr. varseconde.
varsecunda
VARSECÚNDĂ, varsecunde, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură pentru energia reactivă. [Abr.: vars] – Din fr. varseconde.
varsecunde
VARSECÚNDĂ, varsecunde, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură pentru energia reactivă. [Abr.: vars] – Din fr. varseconde.
varsecundei
VARSECÚNDĂ, varsecunde, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură pentru energia reactivă. [Abr.: vars] – Din fr. varseconde.
varsecundele
VARSECÚNDĂ, varsecunde, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură pentru energia reactivă. [Abr.: vars] – Din fr. varseconde.
varsecundelor
VARSECÚNDĂ, varsecunde, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură pentru energia reactivă. [Abr.: vars] – Din fr. varseconde.
varsă
VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare. DOOM
vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse
varta
VÁRTA interj. v. varda. DOOM
várda (înv.) interj.
vartă
vártă (vắrți), s. f. – 1. Pază, gardă, custodie. – 2. Închisoare, temniță. Germ. Warte, prin intermediul pol. warta (Cihac, II, 538; Miklosich, Slaw. Elem., 16). Sec. XVII, în Mold., înv. Este dubletul lui vardà, s. f. (gardă), din mag. varda, varta (Gáldi, Dict., 168), cf. bg. varda „gheretă”; și a lui varda, interj. (atenție, păzea), din ngr. βαρδα (Candrea). – Der. vardist (var. vardian), s. m. (paznic), cf. g(v)ardist.
varul
VAR1, (2) varuri, s. n. 1. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereților caselor. 2. Sortiment de var (1). – Din sl. varŭ.
varul
VAR2, vari, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var. DOOM
var2 (material) s. n., (sorturi) pl. váruri
varului
VAR1, (2) varuri, s. n. 1. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereților caselor. 2. Sortiment de var (1). – Din sl. varŭ.
varului
VAR2, vari, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var. DOOM
var2 (material) s. n., (sorturi) pl. váruri
varuri
VAR1, (2) varuri, s. n. 1. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereților caselor. 2. Sortiment de var (1). – Din sl. varŭ.
varurile
VAR1, (2) varuri, s. n. 1. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereților caselor. 2. Sortiment de var (1). – Din sl. varŭ.
varurilor
VAR1, (2) varuri, s. n. 1. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereților caselor. 2. Sortiment de var (1). – Din sl. varŭ.
varus
VÁRUS s. n. (Med.) Deviație a piciorului către înăuntru. – Din fr. varus. DOOM
várus s. n.
varusul
VÁRUS s. n. (Med.) Deviație a piciorului către înăuntru. – Din fr. varus. DOOM
várus s. n.
varusului
VÁRUS s. n. (Med.) Deviație a piciorului către înăuntru. – Din fr. varus. DOOM
várus s. n.
varva
VÁRVĂ, varve, s. f. (Geol.) Depozit stratificat de argile din lacurile glaciare din cuatenar, care se prezintă ca niște benzi albicioase sau cenușii-închise. – Din fr. varve. DOOM
várvă (depozit de argile) s. f., g.-d. art. várvei; pl. várve
varvalâc
VARVARÍC s. m. (Regional, în expr.) Mustață (sau mustăți) în (sau de) varvaric = mustăți lungi și răsucite. Și mustăți de varvaric Cum stă bine la voinic. ALECSANDRI, P. P. 209. – Variantă: varvalîc (PĂSCULESCU, L. P. 273) s. m.
varvar
VARVÁR, -Ă, varvari, -e, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Barbar (1). Ați rîvnit la viața de fiare a unor varvari cum ne numiți voi. C. PETRESCU, R. DR. 10. ◊ (Adjectival) Ocărîndu-se și hiritisindu-se în cea mai varvară harababură de graiuri și de seminții. C. PETRESCU, A. R. 9. – Accentuat și: várvar.
varvaria
VĂRVĂRÍE s. f. v. varvarie.
varvaric
VARVARÍC s. m. (Regional, în expr.) Mustață (sau mustăți) în (sau de) varvaric = mustăți lungi și răsucite. Și mustăți de varvaric Cum stă bine la voinic. ALECSANDRI, P. P. 209. – Variantă: varvalîc (PĂSCULESCU, L. P. 273) s. m.
varvarie
VĂRVĂRÍE s. f. v. varvarie.
varvariei
VĂRVĂRÍE s. f. v. varvarie.
varvarii
VĂRVĂRÍE s. f. v. varvarie.
varvariile
VĂRVĂRÍE s. f. v. varvarie.
varvariilor
VĂRVĂRÍE s. f. v. varvarie.
varve
VÁRVĂ, varve, s. f. (Geol.) Depozit stratificat de argile din lacurile glaciare din cuatenar, care se prezintă ca niște benzi albicioase sau cenușii-închise. – Din fr. varve. DOOM
várvă (depozit de argile) s. f., g.-d. art. várvei; pl. várve
varvei
VÁRVĂ, varve, s. f. (Geol.) Depozit stratificat de argile din lacurile glaciare din cuatenar, care se prezintă ca niște benzi albicioase sau cenușii-închise. – Din fr. varve. DOOM
várvă (depozit de argile) s. f., g.-d. art. várvei; pl. várve
varvele
VÁRVĂ, varve, s. f. (Geol.) Depozit stratificat de argile din lacurile glaciare din cuatenar, care se prezintă ca niște benzi albicioase sau cenușii-închise. – Din fr. varve. DOOM
várvă (depozit de argile) s. f., g.-d. art. várvei; pl. várve
varvelor
VÁRVĂ, varve, s. f. (Geol.) Depozit stratificat de argile din lacurile glaciare din cuatenar, care se prezintă ca niște benzi albicioase sau cenușii-închise. – Din fr. varve. DOOM
várvă (depozit de argile) s. f., g.-d. art. várvei; pl. várve
varza
VÁRZĂ, verze, s. f. Plantă legumicolă bienală din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase și ondulate, care se învelesc unele pe altele formând o căpățână compactă, folosită în alimentație (Brassica oleracea); p. ext. mâncare preparată din frunzele acestei plante. ◊ Varză de Bruxelles = varietate de varză cu tulpina înaltă, cu căpățâna mică, de la care se consumă mugurii formați la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varză creață = varietate de varză cu frunzele încrețite și cu căpățâna afănată (Brassica oleracea sabanda). Varză roșie = varietate de varză cu frunzele roșii-violete, care se consumă ca salată (Brassica oleracea rubara). ◊ Expr. (Fam.) A face o varză = a încurca lucrurile, a nu face nicio ispravă. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varză = (mai ales despre cărți și caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrențui. – Lat. vir(i)dia „verdețuri”. DOOM
várză s. f., g.-d. art. vérzei; pl. vérze
vas
VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ◊ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mâncării. 2. Vehicul pentru transportul pe apă al călătorilor și al mărfurilor; navă. 3. Fiecare dintre formațiile tubulare închise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. ♦ Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante. – Lat. vasum. DOOM
vas s. n., pl. váse
vasal
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasal
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasala
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasala
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasale
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasale
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalei
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalei
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalele
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalele
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalelor
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalelor
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasali
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasali
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalii
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalii
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalilor
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalilor
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalitate
VASALITÁTE s. f. 1. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii clasei dominante, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce; calitatea de vasal. 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta, cu păstrarea autonomiei. – Din fr. vassalité. DOOM
vasalitáte s. f., g.-d. art. vasalitắții
vasalitatea
VASALITÁTE s. f. 1. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii clasei dominante, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce; calitatea de vasal. 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta, cu păstrarea autonomiei. – Din fr. vassalité. DOOM
vasalitáte s. f., g.-d. art. vasalitắții
vasalități
VASALITÁTE s. f. 1. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii clasei dominante, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce; calitatea de vasal. 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta, cu păstrarea autonomiei. – Din fr. vassalité. DOOM
vasalitáte s. f., g.-d. art. vasalitắții
vasalității
VASALITÁTE s. f. 1. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii clasei dominante, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce; calitatea de vasal. 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta, cu păstrarea autonomiei. – Din fr. vassalité. DOOM
vasalitáte s. f., g.-d. art. vasalitắții
vasalul
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalul
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalului
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasalului
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. DOOM
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasca
VÁSCĂ, vasce, s. f. (Arhit.) Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ (în parcuri, în piețe publice etc.). – Din it. vasca, fr. vasque. DOOM
váscă s. f., g.-d. art. váscei; pl. vásce
vasce
VÁSCĂ, vasce, s. f. (Arhit.) Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ (în parcuri, în piețe publice etc.). – Din it. vasca, fr. vasque. DOOM
váscă s. f., g.-d. art. váscei; pl. vásce
vascei
VÁSCĂ, vasce, s. f. (Arhit.) Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ (în parcuri, în piețe publice etc.). – Din it. vasca, fr. vasque. DOOM
váscă s. f., g.-d. art. váscei; pl. vásce
vascele
VÁSCĂ, vasce, s. f. (Arhit.) Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ (în parcuri, în piețe publice etc.). – Din it. vasca, fr. vasque. DOOM
váscă s. f., g.-d. art. váscei; pl. vásce
vascelor
VÁSCĂ, vasce, s. f. (Arhit.) Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ (în parcuri, în piețe publice etc.). – Din it. vasca, fr. vasque. DOOM
váscă s. f., g.-d. art. váscei; pl. vásce
vascris
vascrís (-suri), s. n. – Paști. Sb. vaskrs. În Munt., numai în înjurături. Este dubletul lui voscreană, s. f. (imn liturgic de înviere), înv. din sl. vŭskrŭsenije.
vascular
VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparține vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor și vaselor capilare ale unui organism. Țesut vascular = țesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezența în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire. DOOM
vasculár adj. m., pl. vasculári; f. vasculáră, pl. vasculáre
vasculara
VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparține vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor și vaselor capilare ale unui organism. Țesut vascular = țesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezența în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire. DOOM
vasculár adj. m., pl. vasculári; f. vasculáră, pl. vasculáre
vasculare
VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparține vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor și vaselor capilare ale unui organism. Țesut vascular = țesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezența în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire. DOOM
vasculár adj. m., pl. vasculári; f. vasculáră, pl. vasculáre
vascularei
VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparține vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor și vaselor capilare ale unui organism. Țesut vascular = țesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezența în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire. DOOM
vasculár adj. m., pl. vasculári; f. vasculáră, pl. vasculáre
vascularele
VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparține vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor și vaselor capilare ale unui organism. Țesut vascular = țesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezența în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire. DOOM
vasculár adj. m., pl. vasculári; f. vasculáră, pl. vasculáre
vascularelor
VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparține vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor și vaselor capilare ale unui organism. Țesut vascular = țesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezența în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire. DOOM
vasculár adj. m., pl. vasculári; f. vasculáră, pl. vasculáre
vasculari
VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparține vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor și vaselor capilare ale unui organism. Țesut vascular = țesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezența în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire. DOOM
vasculár adj. m., pl. vasculári; f. vasculáră, pl. vasculáre
vascularii
VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparține vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor și vaselor capilare ale unui organism. Țesut vascular = țesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezența în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire. DOOM
vasculár adj. m., pl. vasculári; f. vasculáră, pl. vasculáre
vascularilor
VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparține vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor și vaselor capilare ale unui organism. Țesut vascular = țesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezența în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire. DOOM
vasculár adj. m., pl. vasculári; f. vasculáră, pl. vasculáre
vascularita
VASCULARÍTĂ s.f. Angeită. [< fr. vascularite].
vascularitate
VASCULARITÁTE s.f. (Anat.) Dispoziție, așezare a vaselor sanguine. [Cf. fr. vascularité].
vascularitatea
VASCULARITÁTE s.f. (Anat.) Dispoziție, așezare a vaselor sanguine. [Cf. fr. vascularité].
vascularite
VASCULARÍTĂ s.f. Angeită. [< fr. vascularite].
vascularitei
VASCULARÍTĂ s.f. Angeită. [< fr. vascularite].
vascularități
VASCULARITÁTE s.f. (Anat.) Dispoziție, așezare a vaselor sanguine. [Cf. fr. vascularité].
vascularității
VASCULARITÁTE s.f. (Anat.) Dispoziție, așezare a vaselor sanguine. [Cf. fr. vascularité].
vasculariza
VASCULARIZÁ, pers. 3 vascularizează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sânge) A străbate un țesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.
vascularizare
VASCULARIZÁ, pers. 3 vascularizează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sânge) A străbate un țesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.
vascularizare
VASCULARIZÁRE s. f. Acțiunea de a vasculariza și rezultatul ei. – V. vasculariza.
vascularizarea
VASCULARIZÁRE s. f. Acțiunea de a vasculariza și rezultatul ei. – V. vasculariza.
vascularizară
VASCULARIZÁ, pers. 3 vascularizează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sânge) A străbate un țesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.
vascularizase
VASCULARIZÁ, pers. 3 vascularizează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sânge) A străbate un țesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.
vascularizaseră
VASCULARIZÁ, pers. 3 vascularizează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sânge) A străbate un țesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.
vascularizat
VASCULARIZÁ, pers. 3 vascularizează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sânge) A străbate un țesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.
vascularizat
VASCULARIZÁT, -Ă, vascularizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe) Care conține vase sangvine, care este bogat în vase sangvine – Din fr. vascularisé. DOOM
vascularizát adj. m., pl. vascularizáți; f. vascularizátă, pl. vascularizáte
vascularizata
VASCULARIZÁT, -Ă, vascularizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe) Care conține vase sangvine, care este bogat în vase sangvine – Din fr. vascularisé. DOOM
vascularizát adj. m., pl. vascularizáți; f. vascularizátă, pl. vascularizáte
vascularizate
VASCULARIZÁT, -Ă, vascularizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe) Care conține vase sangvine, care este bogat în vase sangvine – Din fr. vascularisé. DOOM
vascularizát adj. m., pl. vascularizáți; f. vascularizátă, pl. vascularizáte
vascularizatei
VASCULARIZÁT, -Ă, vascularizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe) Care conține vase sangvine, care este bogat în vase sangvine – Din fr. vascularisé. DOOM
vascularizát adj. m., pl. vascularizáți; f. vascularizátă, pl. vascularizáte
vascularizatele
VASCULARIZÁT, -Ă, vascularizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe) Care conține vase sangvine, care este bogat în vase sangvine – Din fr. vascularisé. DOOM
vascularizát adj. m., pl. vascularizáți; f. vascularizátă, pl. vascularizáte
vascularizatelor
VASCULARIZÁT, -Ă, vascularizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe) Care conține vase sangvine, care este bogat în vase sangvine – Din fr. vascularisé. DOOM
vascularizát adj. m., pl. vascularizáți; f. vascularizátă, pl. vascularizáte
vascularizatul
VASCULARIZÁT, -Ă, vascularizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe) Care conține vase sangvine, care este bogat în vase sangvine – Din fr. vascularisé. DOOM
vascularizát adj. m., pl. vascularizáți; f. vascularizátă, pl. vascularizáte
vascularizatului
VASCULARIZÁT, -Ă, vascularizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe) Care conține vase sangvine, care este bogat în vase sangvine – Din fr. vascularisé. DOOM
vascularizát adj. m., pl. vascularizáți; f. vascularizátă, pl. vascularizáte
vascularizau
VASCULARIZÁ, pers. 3 vascularizează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sânge) A străbate un țesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.
vascularizați
VASCULARIZÁT, -Ă, vascularizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe) Care conține vase sangvine, care este bogat în vase sangvine – Din fr. vascularisé. DOOM
vascularizát adj. m., pl. vascularizáți; f. vascularizátă, pl. vascularizáte
vascularizația
VASCULARIZÁȚIE s. f. Proces de formare a unor vase noi de sânge în țesuturile sau organele unui organism. ♦ Totalitatea vaselor sangvine și limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. ♦ Mod de așezare a vaselor într-un țesut, într-un organ, într-un organism. – Din fr. vascularisation. DOOM
vascularizáție (-ți-e; s. f., art. vascularizáția (-ți-a), g.-d. vascularizáții, art. vascularizáției
vascularizație
VASCULARIZÁȚIE s. f. Proces de formare a unor vase noi de sânge în țesuturile sau organele unui organism. ♦ Totalitatea vaselor sangvine și limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. ♦ Mod de așezare a vaselor într-un țesut, într-un organ, într-un organism. – Din fr. vascularisation. DOOM
vascularizáție (-ți-e; s. f., art. vascularizáția (-ți-a), g.-d. vascularizáții, art. vascularizáției
vascularizației
VASCULARIZÁȚIE s. f. Proces de formare a unor vase noi de sânge în țesuturile sau organele unui organism. ♦ Totalitatea vaselor sangvine și limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. ♦ Mod de așezare a vaselor într-un țesut, într-un organ, într-un organism. – Din fr. vascularisation. DOOM
vascularizáție (-ți-e; s. f., art. vascularizáția (-ți-a), g.-d. vascularizáții, art. vascularizáției
vascularizații
VASCULARIZÁT, -Ă, vascularizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe) Care conține vase sangvine, care este bogat în vase sangvine – Din fr. vascularisé. DOOM
vascularizát adj. m., pl. vascularizáți; f. vascularizátă, pl. vascularizáte
vascularizații
VASCULARIZÁȚIE s. f. Proces de formare a unor vase noi de sânge în țesuturile sau organele unui organism. ♦ Totalitatea vaselor sangvine și limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. ♦ Mod de așezare a vaselor într-un țesut, într-un organ, într-un organism. – Din fr. vascularisation. DOOM
vascularizáție (-ți-e; s. f., art. vascularizáția (-ți-a), g.-d. vascularizáții, art. vascularizáției
vascularizațiile
VASCULARIZÁȚIE s. f. Proces de formare a unor vase noi de sânge în țesuturile sau organele unui organism. ♦ Totalitatea vaselor sangvine și limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. ♦ Mod de așezare a vaselor într-un țesut, într-un organ, într-un organism. – Din fr. vascularisation. DOOM
vascularizáție (-ți-e; s. f., art. vascularizáția (-ți-a), g.-d. vascularizáții, art. vascularizáției
vascularizațiilor
VASCULARIZÁȚIE s. f. Proces de formare a unor vase noi de sânge în țesuturile sau organele unui organism. ♦ Totalitatea vaselor sangvine și limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. ♦ Mod de așezare a vaselor într-un țesut, într-un organ, într-un organism. – Din fr. vascularisation. DOOM
vascularizáție (-ți-e; s. f., art. vascularizáția (-ți-a), g.-d. vascularizáții, art. vascularizáției
vascularizaților
VASCULARIZÁT, -Ă, vascularizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe) Care conține vase sangvine, care este bogat în vase sangvine – Din fr. vascularisé. DOOM
vascularizát adj. m., pl. vascularizáți; f. vascularizátă, pl. vascularizáte
vascularizează
VASCULARIZÁ, pers. 3 vascularizează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sânge) A străbate un țesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.
vascularizeze
VASCULARIZÁ, pers. 3 vascularizează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sânge) A străbate un țesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.
vascularizând
VASCULARIZÁ, pers. 3 vascularizează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sânge) A străbate un țesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.
vascularizînd
VASCULARIZÁ, pers. 3 vascularizează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sânge) A străbate un țesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.
vascularizări
VASCULARIZÁRE s. f. Acțiunea de a vasculariza și rezultatul ei. – V. vasculariza.
vascularizării
VASCULARIZÁRE s. f. Acțiunea de a vasculariza și rezultatul ei. – V. vasculariza.
vascularizările
VASCULARIZÁRE s. f. Acțiunea de a vasculariza și rezultatul ei. – V. vasculariza.
vascularizărilor
VASCULARIZÁRE s. f. Acțiunea de a vasculariza și rezultatul ei. – V. vasculariza.
vascularul
VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparține vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor și vaselor capilare ale unui organism. Țesut vascular = țesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezența în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire. DOOM
vasculár adj. m., pl. vasculári; f. vasculáră, pl. vasculáre
vascularului
VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparține vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor și vaselor capilare ale unui organism. Țesut vascular = țesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezența în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire. DOOM
vasculár adj. m., pl. vasculári; f. vasculáră, pl. vasculáre
vase
VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ◊ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mâncării. 2. Vehicul pentru transportul pe apă al călătorilor și al mărfurilor; navă. 3. Fiecare dintre formațiile tubulare închise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. ♦ Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante. – Lat. vasum. DOOM
vas s. n., pl. váse
vasectomia
VASECTOMÍE, vasectomii, s. f. (Med.) Rezecție a canalelor deferente (prin care spermatozoizii ajung din testicule în uretră). – Din it. vasectomie. DOOM
vasectomíe (va-sec- / vas-ec-), art. vasectomía, g.-d. art. vasectomíei; pl. vasectomíi, art. vasectomíile
vasectomie
VASECTOMÍE, vasectomii, s. f. (Med.) Rezecție a canalelor deferente (prin care spermatozoizii ajung din testicule în uretră). – Din it. vasectomie. DOOM
vasectomíe (va-sec- / vas-ec-), art. vasectomía, g.-d. art. vasectomíei; pl. vasectomíi, art. vasectomíile
vasectomiei
VASECTOMÍE, vasectomii, s. f. (Med.) Rezecție a canalelor deferente (prin care spermatozoizii ajung din testicule în uretră). – Din it. vasectomie. DOOM
vasectomíe (va-sec- / vas-ec-), art. vasectomía, g.-d. art. vasectomíei; pl. vasectomíi, art. vasectomíile
vasectomii
VASECTOMÍE, vasectomii, s. f. (Med.) Rezecție a canalelor deferente (prin care spermatozoizii ajung din testicule în uretră). – Din it. vasectomie. DOOM
vasectomíe (va-sec- / vas-ec-), art. vasectomía, g.-d. art. vasectomíei; pl. vasectomíi, art. vasectomíile
vasectomiile
VASECTOMÍE, vasectomii, s. f. (Med.) Rezecție a canalelor deferente (prin care spermatozoizii ajung din testicule în uretră). – Din it. vasectomie. DOOM
vasectomíe (va-sec- / vas-ec-), art. vasectomía, g.-d. art. vasectomíei; pl. vasectomíi, art. vasectomíile
vasectomiilor
VASECTOMÍE, vasectomii, s. f. (Med.) Rezecție a canalelor deferente (prin care spermatozoizii ajung din testicule în uretră). – Din it. vasectomie. DOOM
vasectomíe (va-sec- / vas-ec-), art. vasectomía, g.-d. art. vasectomíei; pl. vasectomíi, art. vasectomíile
vasel
VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello. DOOM
vasél (înv.) s. n., pl. vaséle
vasele
VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ◊ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mâncării. 2. Vehicul pentru transportul pe apă al călătorilor și al mărfurilor; navă. 3. Fiecare dintre formațiile tubulare închise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. ♦ Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante. – Lat. vasum. DOOM
vas s. n., pl. váse
vasele
VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello. DOOM
vasél (înv.) s. n., pl. vaséle
vaselele
VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello. DOOM
vasél (înv.) s. n., pl. vaséle
vaselelor
VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello. DOOM
vasél (înv.) s. n., pl. vaséle
vaselina
VASELÍNĂ, vaseline, s. f. Substanță vâscoasă obținută prin rafinarea fracțiunilor grele de la distilarea țițeiului ori prin amestecarea cu parafină a unor uleiuri minerale, folosită ca unsoare pentru pielărie, ca lubrifiant etc. sau (în stare pură) ca unguent în farmacie și în cosmetică. – Din fr. vaseline. DOOM
vaselínă s. f., g.-d. art. vaselínei; pl. vaselíne
vaseline
VASELÍNĂ, vaseline, s. f. Substanță vâscoasă obținută prin rafinarea fracțiunilor grele de la distilarea țițeiului ori prin amestecarea cu parafină a unor uleiuri minerale, folosită ca unsoare pentru pielărie, ca lubrifiant etc. sau (în stare pură) ca unguent în farmacie și în cosmetică. – Din fr. vaseline. DOOM
vaselínă s. f., g.-d. art. vaselínei; pl. vaselíne
vaselinei
VASELÍNĂ, vaseline, s. f. Substanță vâscoasă obținută prin rafinarea fracțiunilor grele de la distilarea țițeiului ori prin amestecarea cu parafină a unor uleiuri minerale, folosită ca unsoare pentru pielărie, ca lubrifiant etc. sau (în stare pură) ca unguent în farmacie și în cosmetică. – Din fr. vaseline. DOOM
vaselínă s. f., g.-d. art. vaselínei; pl. vaselíne
vaselinele
VASELÍNĂ, vaseline, s. f. Substanță vâscoasă obținută prin rafinarea fracțiunilor grele de la distilarea țițeiului ori prin amestecarea cu parafină a unor uleiuri minerale, folosită ca unsoare pentru pielărie, ca lubrifiant etc. sau (în stare pură) ca unguent în farmacie și în cosmetică. – Din fr. vaseline. DOOM
vaselínă s. f., g.-d. art. vaselínei; pl. vaselíne
vaselinelor
VASELÍNĂ, vaseline, s. f. Substanță vâscoasă obținută prin rafinarea fracțiunilor grele de la distilarea țițeiului ori prin amestecarea cu parafină a unor uleiuri minerale, folosită ca unsoare pentru pielărie, ca lubrifiant etc. sau (în stare pură) ca unguent în farmacie și în cosmetică. – Din fr. vaseline. DOOM
vaselínă s. f., g.-d. art. vaselínei; pl. vaselíne
vaselor
VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ◊ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mâncării. 2. Vehicul pentru transportul pe apă al călătorilor și al mărfurilor; navă. 3. Fiecare dintre formațiile tubulare închise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. ♦ Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante. – Lat. vasum. DOOM
vas s. n., pl. váse
vaselul
VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello. DOOM
vasél (înv.) s. n., pl. vaséle
vaselului
VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello. DOOM
vasél (înv.) s. n., pl. vaséle
vasilca
VASÍLCĂ, vasilci, s. f. Cap de porc împodobit cu flori și cu panglici, purtat pe o tavă de către flăcăii care colindă în ajunul Anului Nou; p. ext. numele colindului care se cântă cu acest prilej. – Cf. n. pr. Vasile. DOOM
vasílcă s. [., g.-d. art. vasílcii; pl. vasílci
vasilci
VASÍLCĂ, vasilci, s. f. Cap de porc împodobit cu flori și cu panglici, purtat pe o tavă de către flăcăii care colindă în ajunul Anului Nou; p. ext. numele colindului care se cântă cu acest prilej. – Cf. n. pr. Vasile. DOOM
vasílcă s. [., g.-d. art. vasílcii; pl. vasílci
vasilcii
VASÍLCĂ, vasilci, s. f. Cap de porc împodobit cu flori și cu panglici, purtat pe o tavă de către flăcăii care colindă în ajunul Anului Nou; p. ext. numele colindului care se cântă cu acest prilej. – Cf. n. pr. Vasile. DOOM
vasílcă s. [., g.-d. art. vasílcii; pl. vasílci
vasilcile
VASÍLCĂ, vasilci, s. f. Cap de porc împodobit cu flori și cu panglici, purtat pe o tavă de către flăcăii care colindă în ajunul Anului Nou; p. ext. numele colindului care se cântă cu acest prilej. – Cf. n. pr. Vasile. DOOM
vasílcă s. [., g.-d. art. vasílcii; pl. vasílci
vasilcilor
VASÍLCĂ, vasilci, s. f. Cap de porc împodobit cu flori și cu panglici, purtat pe o tavă de către flăcăii care colindă în ajunul Anului Nou; p. ext. numele colindului care se cântă cu acest prilej. – Cf. n. pr. Vasile. DOOM
vasílcă s. [., g.-d. art. vasílcii; pl. vasílci
vasile
Vasile s. m. – Nume propriu. – Var. înv. Vasilie, Sîn-Văsii. Gr. Bασίλειος, parțial prin intermediul sl. Vasilije. Der. Vasilca, s. f. (obicei folcloric în noaptea de ajun al Anului Nou, care precedă sărbătoarea Sf. Vasile, care constă în a plimba un cap de porc ornat cu panglici și flori; Arg., căpățînă); vasilache, s. m. (paiață, teatru de păpuși și personajul principal al lui); vasilicale, s. f. pl. (zicale) din mgr. βασιλιϰά; vasilisc, s. m. (animal din basme), din mgr. βασιλίσϰος (Murnu 60).
vasilicale
BAZILICÁLE s. f. pl. v. vasilicale. DOOM
!vasilicále / bazilicále (înv.) s. f. pl.
vasilică
Vasilică s. pr. denumire generică dată mielului care, în ajunul Anului Nou, potrivit uneri tradiții populare, îi aduce noroc celui ce îl atinge.
vasilină
VASELÍNĂ, vaseline, s. f. Substanță vâscoasă obținută prin rafinarea fracțiunilor grele de la distilarea țițeiului ori prin amestecarea cu parafină a unor uleiuri minerale, folosită ca unsoare pentru pielărie, ca lubrifiant etc. sau (în stare pură) ca unguent în farmacie și în cosmetică. – Din fr. vaseline. DOOM
vaselínă s. f., g.-d. art. vaselínei; pl. vaselíne
vasilisc
VASILÍSC, vasiliști, s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasilískos. DOOM
vasilísc s. m., pl. vasilíști
vasiliscul
VASILÍSC, vasiliști, s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasilískos. DOOM
vasilísc s. m., pl. vasilíști
vasiliscului
VASILÍSC, vasiliști, s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasilískos. DOOM
vasilísc s. m., pl. vasilíști
vasiliști
VASILÍSC, vasiliști, s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasilískos. DOOM
vasilísc s. m., pl. vasilíști
vasiliștii
VASILÍSC, vasiliști, s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasilískos. DOOM
vasilísc s. m., pl. vasilíști
vasiliștilor
VASILÍSC, vasiliști, s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasilískos. DOOM
vasilísc s. m., pl. vasilíști
vasistas
VASISTÁS s.n. (Constr.) Ferestruică, ochi (într-o fereastră mai mare, într-o ușă). [Pl. -se, -suri. / < fr. vasistas]. DOOM
vasistás (înv.) s. n., pl. vasistáse / vasistásuri
vasistasul
VASISTÁS s.n. (Constr.) Ferestruică, ochi (într-o fereastră mai mare, într-o ușă). [Pl. -se, -suri. / < fr. vasistas]. DOOM
vasistás (înv.) s. n., pl. vasistáse / vasistásuri
vasistasului
VASISTÁS s.n. (Constr.) Ferestruică, ochi (într-o fereastră mai mare, într-o ușă). [Pl. -se, -suri. / < fr. vasistas]. DOOM
vasistás (înv.) s. n., pl. vasistáse / vasistásuri
vasistasuri
VASISTÁS s.n. (Constr.) Ferestruică, ochi (într-o fereastră mai mare, într-o ușă). [Pl. -se, -suri. / < fr. vasistas]. DOOM
vasistás (înv.) s. n., pl. vasistáse / vasistásuri
vasistasurile
VASISTÁS s.n. (Constr.) Ferestruică, ochi (într-o fereastră mai mare, într-o ușă). [Pl. -se, -suri. / < fr. vasistas]. DOOM
vasistás (înv.) s. n., pl. vasistáse / vasistásuri
vasistasurilor
VASISTÁS s.n. (Constr.) Ferestruică, ochi (într-o fereastră mai mare, într-o ușă). [Pl. -se, -suri. / < fr. vasistas]. DOOM
vasistás (înv.) s. n., pl. vasistáse / vasistásuri
vasluian
VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Vaslui. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Vaslui ori vasluienilor (1), referitor la municipiul sau la județul Vaslui ori la vasluieni. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.
vasluian
VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Vaslui. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Vaslui ori vasluienilor (1), referitor la municipiul sau la județul Vaslui ori la vasluieni. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.
vasluiana
VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Vaslui. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Vaslui ori vasluienilor (1), referitor la municipiul sau la județul Vaslui ori la vasluieni. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.
vasluianca
VASLUIÁNCĂ, vasluience, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Vaslui. – Vasluian + suf. -că.
vasluianco
VASLUIÁNCĂ, vasluience, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Vaslui. – Vasluian + suf. -că.
vasluianul
VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Vaslui. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Vaslui ori vasluienilor (1), referitor la municipiul sau la județul Vaslui ori la vasluieni. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.
vasluianului
VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Vaslui. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Vaslui ori vasluienilor (1), referitor la municipiul sau la județul Vaslui ori la vasluieni. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.
vasluience
VASLUIÁNCĂ, vasluience, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Vaslui. – Vasluian + suf. -că.
vasluiencei
VASLUIÁNCĂ, vasluience, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Vaslui. – Vasluian + suf. -că.
vasluiencele
VASLUIÁNCĂ, vasluience, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Vaslui. – Vasluian + suf. -că.
vasluiencelor
VASLUIÁNCĂ, vasluience, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Vaslui. – Vasluian + suf. -că.
vasluiene
VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Vaslui. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Vaslui ori vasluienilor (1), referitor la municipiul sau la județul Vaslui ori la vasluieni. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.
vasluienei
VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Vaslui. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Vaslui ori vasluienilor (1), referitor la municipiul sau la județul Vaslui ori la vasluieni. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.
vasluienele
VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Vaslui. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Vaslui ori vasluienilor (1), referitor la municipiul sau la județul Vaslui ori la vasluieni. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.
vasluienelor
VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Vaslui. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Vaslui ori vasluienilor (1), referitor la municipiul sau la județul Vaslui ori la vasluieni. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.
vasluieni
VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Vaslui. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Vaslui ori vasluienilor (1), referitor la municipiul sau la județul Vaslui ori la vasluieni. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.
vasluienii
VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Vaslui. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Vaslui ori vasluienilor (1), referitor la municipiul sau la județul Vaslui ori la vasluieni. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.
vasluienilor
VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Vaslui. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Vaslui ori vasluienilor (1), referitor la municipiul sau la județul Vaslui ori la vasluieni. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.
vaso
VAS- v. vaso-.
vasoconstrictoare
VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricție. – Din fr. vaso-constricteur. DOOM
vasoconstrictór adj. m., pl. vasoconstrictóri; f. sg. și pl. vasoconstrictoáre
vasoconstrictoarea
VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricție. – Din fr. vaso-constricteur. DOOM
vasoconstrictór adj. m., pl. vasoconstrictóri; f. sg. și pl. vasoconstrictoáre
vasoconstrictoarei
VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricție. – Din fr. vaso-constricteur. DOOM
vasoconstrictór adj. m., pl. vasoconstrictóri; f. sg. și pl. vasoconstrictoáre
vasoconstrictoarele
VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricție. – Din fr. vaso-constricteur. DOOM
vasoconstrictór adj. m., pl. vasoconstrictóri; f. sg. și pl. vasoconstrictoáre
vasoconstrictoarelor
VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricție. – Din fr. vaso-constricteur. DOOM
vasoconstrictór adj. m., pl. vasoconstrictóri; f. sg. și pl. vasoconstrictoáre
vasoconstrictor
VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricție. – Din fr. vaso-constricteur. DOOM
vasoconstrictór adj. m., pl. vasoconstrictóri; f. sg. și pl. vasoconstrictoáre
vasoconstrictor
VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Medicament) care provoacă vasoconstricție. [< fr. vaso-constricteur].
vasoconstrictori
VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricție. – Din fr. vaso-constricteur. DOOM
vasoconstrictór adj. m., pl. vasoconstrictóri; f. sg. și pl. vasoconstrictoáre
vasoconstrictorii
VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricție. – Din fr. vaso-constricteur. DOOM
vasoconstrictór adj. m., pl. vasoconstrictóri; f. sg. și pl. vasoconstrictoáre
vasoconstrictorilor
VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricție. – Din fr. vaso-constricteur. DOOM
vasoconstrictór adj. m., pl. vasoconstrictóri; f. sg. și pl. vasoconstrictoáre
vasoconstrictorul
VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricție. – Din fr. vaso-constricteur. DOOM
vasoconstrictór adj. m., pl. vasoconstrictóri; f. sg. și pl. vasoconstrictoáre
vasoconstrictorului
VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricție. – Din fr. vaso-constricteur. DOOM
vasoconstrictór adj. m., pl. vasoconstrictóri; f. sg. și pl. vasoconstrictoáre
vasoconstricția
VASOCONSTRÍCȚIE, vasoconstricții, s. f. Micșorare a diametrului vaselor sangvine prin contracția fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sânge). – Din fr. vaso-constriction. DOOM
vasoconstrícție (-ți-e) s. f., art. vasoconstrícția (-ți-a), g.-d. art. vasoconstrícției; pl. vasoconstrícții, art. vasoconstrícțiile (-ți-i-)
vasoconstricție
VASOCONSTRÍCȚIE, vasoconstricții, s. f. Micșorare a diametrului vaselor sangvine prin contracția fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sânge). – Din fr. vaso-constriction. DOOM
vasoconstrícție (-ți-e) s. f., art. vasoconstrícția (-ți-a), g.-d. art. vasoconstrícției; pl. vasoconstrícții, art. vasoconstrícțiile (-ți-i-)
vasoconstricției
VASOCONSTRÍCȚIE, vasoconstricții, s. f. Micșorare a diametrului vaselor sangvine prin contracția fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sânge). – Din fr. vaso-constriction. DOOM
vasoconstrícție (-ți-e) s. f., art. vasoconstrícția (-ți-a), g.-d. art. vasoconstrícției; pl. vasoconstrícții, art. vasoconstrícțiile (-ți-i-)
vasoconstricții
VASOCONSTRÍCȚIE, vasoconstricții, s. f. Micșorare a diametrului vaselor sangvine prin contracția fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sânge). – Din fr. vaso-constriction. DOOM
vasoconstrícție (-ți-e) s. f., art. vasoconstrícția (-ți-a), g.-d. art. vasoconstrícției; pl. vasoconstrícții, art. vasoconstrícțiile (-ți-i-)
vasoconstricțiile
VASOCONSTRÍCȚIE, vasoconstricții, s. f. Micșorare a diametrului vaselor sangvine prin contracția fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sânge). – Din fr. vaso-constriction. DOOM
vasoconstrícție (-ți-e) s. f., art. vasoconstrícția (-ți-a), g.-d. art. vasoconstrícției; pl. vasoconstrícții, art. vasoconstrícțiile (-ți-i-)
vasoconstricțiilor
VASOCONSTRÍCȚIE, vasoconstricții, s. f. Micșorare a diametrului vaselor sangvine prin contracția fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sânge). – Din fr. vaso-constriction. DOOM
vasoconstrícție (-ți-e) s. f., art. vasoconstrícția (-ți-a), g.-d. art. vasoconstrícției; pl. vasoconstrícții, art. vasoconstrícțiile (-ți-i-)
vasoconstricțiune
VASOCONSTRÍCȚIE, vasoconstricții, s. f. Micșorare a diametrului vaselor sangvine prin contracția fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sânge). – Din fr. vaso-constriction. DOOM
vasoconstrícție (-ți-e) s. f., art. vasoconstrícția (-ți-a), g.-d. art. vasoconstrícției; pl. vasoconstrícții, art. vasoconstrícțiile (-ți-i-)
vasodilatare
VASODILATÁRE, vasodilatări, s. f. Vasodilatație. – Din vasodilatație. DOOM
vasodilatáre (rar) s. f., g.-d. art. vasodilatắrii; pl. vasodilatắri
vasodilatarea
VASODILATÁRE, vasodilatări, s. f. Vasodilatație. – Din vasodilatație. DOOM
vasodilatáre (rar) s. f., g.-d. art. vasodilatắrii; pl. vasodilatắri
vasodilatatoare
VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur. DOOM
vasodilatatór adj. m., pl. vasodilatatóri; f. sg. și pl. vasodilalatoáre
vasodilatatoarea
VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur. DOOM
vasodilatatór adj. m., pl. vasodilatatóri; f. sg. și pl. vasodilalatoáre
vasodilatatoarei
VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur. DOOM
vasodilatatór adj. m., pl. vasodilatatóri; f. sg. și pl. vasodilalatoáre
vasodilatatoarele
VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur. DOOM
vasodilatatór adj. m., pl. vasodilatatóri; f. sg. și pl. vasodilalatoáre
vasodilatatoarelor
VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur. DOOM
vasodilatatór adj. m., pl. vasodilatatóri; f. sg. și pl. vasodilalatoáre
vasodilatator
VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur. DOOM
vasodilatatór adj. m., pl. vasodilatatóri; f. sg. și pl. vasodilalatoáre
vasodilatator
VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur.
vasodilatatori
VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur. DOOM
vasodilatatór adj. m., pl. vasodilatatóri; f. sg. și pl. vasodilalatoáre
vasodilatatorii
VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur. DOOM
vasodilatatór adj. m., pl. vasodilatatóri; f. sg. și pl. vasodilalatoáre
vasodilatatorilor
VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur. DOOM
vasodilatatór adj. m., pl. vasodilatatóri; f. sg. și pl. vasodilalatoáre
vasodilatatorul
VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur. DOOM
vasodilatatór adj. m., pl. vasodilatatóri; f. sg. și pl. vasodilalatoáre
vasodilatatorului
VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur. DOOM
vasodilatatór adj. m., pl. vasodilatatóri; f. sg. și pl. vasodilalatoáre
vasodilatația
VASODILATÁȚIE, vasodilatații, s. f. Mărire a diametrului vaselor sangvine prin relaxarea fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat sporirea afluxului de sânge); vasodilatare. – Din fr. vaso-dilatation. DOOM
vasodilatáție (-ți-e; s. f., art. vasodilatáția (-ți-a), g.-d. art. vasodilatáției; pl. vasodilatáții, art. vasodilatáțiile (-ți-i-)
vasodilatație
VASODILATÁȚIE, vasodilatații, s. f. Mărire a diametrului vaselor sangvine prin relaxarea fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat sporirea afluxului de sânge); vasodilatare. – Din fr. vaso-dilatation. DOOM
vasodilatáție (-ți-e; s. f., art. vasodilatáția (-ți-a), g.-d. art. vasodilatáției; pl. vasodilatáții, art. vasodilatáțiile (-ți-i-)
vasodilatației
VASODILATÁȚIE, vasodilatații, s. f. Mărire a diametrului vaselor sangvine prin relaxarea fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat sporirea afluxului de sânge); vasodilatare. – Din fr. vaso-dilatation. DOOM
vasodilatáție (-ți-e; s. f., art. vasodilatáția (-ți-a), g.-d. art. vasodilatáției; pl. vasodilatáții, art. vasodilatáțiile (-ți-i-)
vasodilatații
VASODILATÁȚIE, vasodilatații, s. f. Mărire a diametrului vaselor sangvine prin relaxarea fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat sporirea afluxului de sânge); vasodilatare. – Din fr. vaso-dilatation. DOOM
vasodilatáție (-ți-e; s. f., art. vasodilatáția (-ți-a), g.-d. art. vasodilatáției; pl. vasodilatáții, art. vasodilatáțiile (-ți-i-)
vasodilatațiile
VASODILATÁȚIE, vasodilatații, s. f. Mărire a diametrului vaselor sangvine prin relaxarea fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat sporirea afluxului de sânge); vasodilatare. – Din fr. vaso-dilatation. DOOM
vasodilatáție (-ți-e; s. f., art. vasodilatáția (-ți-a), g.-d. art. vasodilatáției; pl. vasodilatáții, art. vasodilatáțiile (-ți-i-)
vasodilatațiilor
VASODILATÁȚIE, vasodilatații, s. f. Mărire a diametrului vaselor sangvine prin relaxarea fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat sporirea afluxului de sânge); vasodilatare. – Din fr. vaso-dilatation. DOOM
vasodilatáție (-ți-e; s. f., art. vasodilatáția (-ți-a), g.-d. art. vasodilatáției; pl. vasodilatáții, art. vasodilatáțiile (-ți-i-)
vasodilatațiune
VASODILATÁȚIE, vasodilatații, s. f. Mărire a diametrului vaselor sangvine prin relaxarea fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat sporirea afluxului de sânge); vasodilatare. – Din fr. vaso-dilatation. DOOM
vasodilatáție (-ți-e; s. f., art. vasodilatáția (-ți-a), g.-d. art. vasodilatáției; pl. vasodilatáții, art. vasodilatáțiile (-ți-i-)
vasodilatări
VASODILATÁRE, vasodilatări, s. f. Vasodilatație. – Din vasodilatație. DOOM
vasodilatáre (rar) s. f., g.-d. art. vasodilatắrii; pl. vasodilatắri
vasodilatării
VASODILATÁRE, vasodilatări, s. f. Vasodilatație. – Din vasodilatație. DOOM
vasodilatáre (rar) s. f., g.-d. art. vasodilatắrii; pl. vasodilatắri
vasodilatările
VASODILATÁRE, vasodilatări, s. f. Vasodilatație. – Din vasodilatație. DOOM
vasodilatáre (rar) s. f., g.-d. art. vasodilatắrii; pl. vasodilatắri
vasodilatărilor
VASODILATÁRE, vasodilatări, s. f. Vasodilatație. – Din vasodilatație. DOOM
vasodilatáre (rar) s. f., g.-d. art. vasodilatắrii; pl. vasodilatắri
vasografia
VASOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a aparatului circulator cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. vasographie].
vasografie
VASOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a aparatului circulator cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. vasographie].
vasografiei
VASOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a aparatului circulator cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. vasographie].
vasografii
VASOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a aparatului circulator cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. vasographie].
vasografiile
VASOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a aparatului circulator cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. vasographie].
vasografiilor
VASOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a aparatului circulator cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. vasographie].
vasomotoare
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur. DOOM
vasomotór adj. m., pl. vasomotóri; f. sg. și pl. vasomotoáre
vasomotoarea
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur. DOOM
vasomotór adj. m., pl. vasomotóri; f. sg. și pl. vasomotoáre
vasomotoarei
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur. DOOM
vasomotór adj. m., pl. vasomotóri; f. sg. și pl. vasomotoáre
vasomotoarele
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur. DOOM
vasomotór adj. m., pl. vasomotóri; f. sg. și pl. vasomotoáre
vasomotoarelor
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur. DOOM
vasomotór adj. m., pl. vasomotóri; f. sg. și pl. vasomotoáre
vasomotor
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur. DOOM
vasomotór adj. m., pl. vasomotóri; f. sg. și pl. vasomotoáre
vasomotori
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur. DOOM
vasomotór adj. m., pl. vasomotóri; f. sg. și pl. vasomotoáre
vasomotorii
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur. DOOM
vasomotór adj. m., pl. vasomotóri; f. sg. și pl. vasomotoáre
vasomotorilor
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur. DOOM
vasomotór adj. m., pl. vasomotóri; f. sg. și pl. vasomotoáre
vasomotoriu
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur. DOOM
vasomotór adj. m., pl. vasomotóri; f. sg. și pl. vasomotoáre
vasomotorul
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur. DOOM
vasomotór adj. m., pl. vasomotóri; f. sg. și pl. vasomotoáre
vasomotorului
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur. DOOM
vasomotór adj. m., pl. vasomotóri; f. sg. și pl. vasomotoáre
vasomotricitate
VASOMOTRICITÁTE s.f. Însușirea de a determina modificări vasomotorii. [Cf. fr. vasomotricité].
vasomotricitatea
VASOMOTRICITÁTE s.f. Însușirea de a determina modificări vasomotorii. [Cf. fr. vasomotricité].
vasomotricități
VASOMOTRICITÁTE s.f. Însușirea de a determina modificări vasomotorii. [Cf. fr. vasomotricité].
vasomotricității
VASOMOTRICITÁTE s.f. Însușirea de a determina modificări vasomotorii. [Cf. fr. vasomotricité].
vasoplegia
VASOPLEGÍE s.f. (Med.) Vasodilatație generalizată. [Gen. -iei. / < fr. vasoplégie].
vasoplegie
VASOPLEGÍE s.f. (Med.) Vasodilatație generalizată. [Gen. -iei. / < fr. vasoplégie].
vasoplegiei
VASOPLEGÍE s.f. (Med.) Vasodilatație generalizată. [Gen. -iei. / < fr. vasoplégie].
vasoplegii
VASOPLEGÍE s.f. (Med.) Vasodilatație generalizată. [Gen. -iei. / < fr. vasoplégie].
vasopresina
VASOPRESÍNĂ s. f. (Fiziol.) Hormon cu acțiune vasoconstrictoare și antidiuretică secretat de hipofiza posterioară. – Din fr. vasopressine. DOOM
vasopresínă (-so-pre-) s. f., g.-d. art. vasopresínei
vasopresine
VASOPRESÍNĂ s. f. (Fiziol.) Hormon cu acțiune vasoconstrictoare și antidiuretică secretat de hipofiza posterioară. – Din fr. vasopressine. DOOM
vasopresínă (-so-pre-) s. f., g.-d. art. vasopresínei
vasopresinei
VASOPRESÍNĂ s. f. (Fiziol.) Hormon cu acțiune vasoconstrictoare și antidiuretică secretat de hipofiza posterioară. – Din fr. vasopressine. DOOM
vasopresínă (-so-pre-) s. f., g.-d. art. vasopresínei
vasotomia
VASOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a vaselor deferente. [Gen. -iei. / < fr. vasotomie, cf. lat. vas – canal, gr. tome – tăiere].
vasotomie
VASOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a vaselor deferente. [Gen. -iei. / < fr. vasotomie, cf. lat. vas – canal, gr. tome – tăiere].
vasotomiei
VASOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a vaselor deferente. [Gen. -iei. / < fr. vasotomie, cf. lat. vas – canal, gr. tome – tăiere].
vasotomii
VASOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a vaselor deferente. [Gen. -iei. / < fr. vasotomie, cf. lat. vas – canal, gr. tome – tăiere].
vasotomiile
VASOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a vaselor deferente. [Gen. -iei. / < fr. vasotomie, cf. lat. vas – canal, gr. tome – tăiere].
vasotomiilor
VASOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a vaselor deferente. [Gen. -iei. / < fr. vasotomie, cf. lat. vas – canal, gr. tome – tăiere].
vast
VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus. DOOM
vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste
vasta
VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus. DOOM
vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste
vastangiu
vastangiu, vastangii s. m. (intl.) hoț de buzunare.
vaste
VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus. DOOM
vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste
vastei
VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus. DOOM
vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste
vastele
VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus. DOOM
vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste
vastelor
VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus. DOOM
vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste
vastitate
VASTITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este vast; întindere mare, imensitate; complexitate. – Din fr. vastite, lat. vastitas, -atis. DOOM
vastitáte s. f., g.-d. art. vastitắții
vastitatea
VASTITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este vast; întindere mare, imensitate; complexitate. – Din fr. vastite, lat. vastitas, -atis. DOOM
vastitáte s. f., g.-d. art. vastitắții
vastități
VASTITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este vast; întindere mare, imensitate; complexitate. – Din fr. vastite, lat. vastitas, -atis. DOOM
vastitáte s. f., g.-d. art. vastitắții
vastității
VASTITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este vast; întindere mare, imensitate; complexitate. – Din fr. vastite, lat. vastitas, -atis. DOOM
vastitáte s. f., g.-d. art. vastitắții
vastranos
vastranós (-și), s. m. – Chefal (Mugil chelo). Ngr., dar nu am găsit cuvîntul potrivit.
vastul
VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus. DOOM
vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste
vastului
VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus. DOOM
vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste
vasul
VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ◊ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mâncării. 2. Vehicul pentru transportul pe apă al călătorilor și al mărfurilor; navă. 3. Fiecare dintre formațiile tubulare închise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. ♦ Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante. – Lat. vasum. DOOM
vas s. n., pl. váse
vasului
VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ◊ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mâncării. 2. Vehicul pentru transportul pe apă al călătorilor și al mărfurilor; navă. 3. Fiecare dintre formațiile tubulare închise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. ♦ Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante. – Lat. vasum. DOOM
vas s. n., pl. váse
vata
VÁTĂ s. f. Material format din fibre elastice de bumbac scurte și subțiri care se întrepătrund și formează o masă compactă albă, folosit pentru pansamente, în diferite procese tehnice etc. ◊ Vată de hârtie = produs similar vatei obținut din celuloza de lemn, care se folosește în medicină, în locul vatei de bumbac, sau la ambalaj. Vată de zahăr = produs alimentar dulce, pufos, asemănător cu vata, care se obține, prin centrifugare, dintr-o soluție de zahăr; se vinde în comerț înfășurat pe bețișoare de lemn. Vată de zgură = material obținut din zgura topită, lăsată să curgă încet în apă, utilizat ca izolant termic și acustic. Vată de sticlă = masă de fibre scurte de sticlă împâslite, folosită ca izolant termic și acustic. – Din germ. Watte. DOOM
vátă s. f., g.-d. art. vátei
vatala
VĂTÁLĂ, vătale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: vatálă s. f.] – Din bg. vatala. DOOM
vătálă s. f., g.-d. art. vătálei; pl. vătále
vatale
VĂTÁLĂ, vătale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: vatálă s. f.] – Din bg. vatala. DOOM
vătálă s. f., g.-d. art. vătálei; pl. vătále
vatalei
VĂTÁLĂ, vătale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: vatálă s. f.] – Din bg. vatala. DOOM
vătálă s. f., g.-d. art. vătálei; pl. vătále
vatalele
VĂTÁLĂ, vătale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: vatálă s. f.] – Din bg. vatala. DOOM
vătálă s. f., g.-d. art. vătálei; pl. vătále
vatalelor
VĂTÁLĂ, vătale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: vatálă s. f.] – Din bg. vatala. DOOM
vătálă s. f., g.-d. art. vătálei; pl. vătále
vate
VÁTĂ s. f. Material format din fibre elastice de bumbac scurte și subțiri care se întrepătrund și formează o masă compactă albă, folosit pentru pansamente, în diferite procese tehnice etc. ◊ Vată de hârtie = produs similar vatei obținut din celuloza de lemn, care se folosește în medicină, în locul vatei de bumbac, sau la ambalaj. Vată de zahăr = produs alimentar dulce, pufos, asemănător cu vata, care se obține, prin centrifugare, dintr-o soluție de zahăr; se vinde în comerț înfășurat pe bețișoare de lemn. Vată de zgură = material obținut din zgura topită, lăsată să curgă încet în apă, utilizat ca izolant termic și acustic. Vată de sticlă = masă de fibre scurte de sticlă împâslite, folosită ca izolant termic și acustic. – Din germ. Watte. DOOM
vátă s. f., g.-d. art. vátei
vatei
VÁTĂ s. f. Material format din fibre elastice de bumbac scurte și subțiri care se întrepătrund și formează o masă compactă albă, folosit pentru pansamente, în diferite procese tehnice etc. ◊ Vată de hârtie = produs similar vatei obținut din celuloza de lemn, care se folosește în medicină, în locul vatei de bumbac, sau la ambalaj. Vată de zahăr = produs alimentar dulce, pufos, asemănător cu vata, care se obține, prin centrifugare, dintr-o soluție de zahăr; se vinde în comerț înfășurat pe bețișoare de lemn. Vată de zgură = material obținut din zgura topită, lăsată să curgă încet în apă, utilizat ca izolant termic și acustic. Vată de sticlă = masă de fibre scurte de sticlă împâslite, folosită ca izolant termic și acustic. – Din germ. Watte. DOOM
vátă s. f., g.-d. art. vátei
vatelina
VATELÍNĂ, vateline, s. f. Material textil din bumbac scămoșat, care se introduce între stofa și căptușeala unei haine, pentru a face haina mai călduroasă. – Din germ. Wattelin. DOOM
vatelínă s. f., g.-d. art. vatelínei; pl. vatelíne
vateline
VATELÍNĂ, vateline, s. f. Material textil din bumbac scămoșat, care se introduce între stofa și căptușeala unei haine, pentru a face haina mai călduroasă. – Din germ. Wattelin. DOOM
vatelínă s. f., g.-d. art. vatelínei; pl. vatelíne
vatelinei
VATELÍNĂ, vateline, s. f. Material textil din bumbac scămoșat, care se introduce între stofa și căptușeala unei haine, pentru a face haina mai călduroasă. – Din germ. Wattelin. DOOM
vatelínă s. f., g.-d. art. vatelínei; pl. vatelíne
vatelinele
VATELÍNĂ, vateline, s. f. Material textil din bumbac scămoșat, care se introduce între stofa și căptușeala unei haine, pentru a face haina mai călduroasă. – Din germ. Wattelin. DOOM
vatelínă s. f., g.-d. art. vatelínei; pl. vatelíne
vatelinelor
VATELÍNĂ, vateline, s. f. Material textil din bumbac scămoșat, care se introduce între stofa și căptușeala unei haine, pentru a face haina mai călduroasă. – Din germ. Wattelin. DOOM
vatelínă s. f., g.-d. art. vatelínei; pl. vatelíne
vates
VÁTES s.m. (Ant.) Profet, ghicitor la romani. ♦ (Astăzi; rar) Poet inspirat, cântăreț. [< lat. vates].
vatesul
VÁTES s.m. (Ant.) Profet, ghicitor la romani. ♦ (Astăzi; rar) Poet inspirat, cântăreț. [< lat. vates].
vatesului
VÁTES s.m. (Ant.) Profet, ghicitor la romani. ♦ (Astăzi; rar) Poet inspirat, cântăreț. [< lat. vates].
vateși
VÁTES s.m. (Ant.) Profet, ghicitor la romani. ♦ (Astăzi; rar) Poet inspirat, cântăreț. [< lat. vates].
vateșii
VÁTES s.m. (Ant.) Profet, ghicitor la romani. ♦ (Astăzi; rar) Poet inspirat, cântăreț. [< lat. vates].
vateșilor
VÁTES s.m. (Ant.) Profet, ghicitor la romani. ♦ (Astăzi; rar) Poet inspirat, cântăreț. [< lat. vates].
vaticina
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinai
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinam
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinant
VATICINÁNT, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de prezicere; profetic; vaticinar. [Cf. fr. vaticinant].
vaticinanta
VATICINÁNT, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de prezicere; profetic; vaticinar. [Cf. fr. vaticinant].
vaticinante
VATICINÁNT, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de prezicere; profetic; vaticinar. [Cf. fr. vaticinant].
vaticinantei
VATICINÁNT, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de prezicere; profetic; vaticinar. [Cf. fr. vaticinant].
vaticinantele
VATICINÁNT, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de prezicere; profetic; vaticinar. [Cf. fr. vaticinant].
vaticinantelor
VATICINÁNT, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de prezicere; profetic; vaticinar. [Cf. fr. vaticinant].
vaticinantul
VATICINÁNT, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de prezicere; profetic; vaticinar. [Cf. fr. vaticinant].
vaticinantului
VATICINÁNT, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de prezicere; profetic; vaticinar. [Cf. fr. vaticinant].
vaticinanți
VATICINÁNT, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de prezicere; profetic; vaticinar. [Cf. fr. vaticinant].
vaticinanții
VATICINÁNT, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de prezicere; profetic; vaticinar. [Cf. fr. vaticinant].
vaticinanților
VATICINÁNT, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de prezicere; profetic; vaticinar. [Cf. fr. vaticinant].
vaticinar
VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.
vaticinara
VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.
vaticinare
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinare
VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.
vaticinare
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinarea
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinarei
VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.
vaticinarele
VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.
vaticinarelor
VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.
vaticinari
VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.
vaticinarii
VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.
vaticinarilor
VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.
vaticinarul
VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.
vaticinarului
VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.
vaticinară
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinarăm
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinarăți
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinase
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinasem
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinaseră
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinaserăm
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinaserăți
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinaseși
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinaseți
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinat
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinat
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinata
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinate
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinatei
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinatele
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinatelor
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinator
VATICINATÓR s.m. Prezicător, ghicitor; șarlatan. [< lat. vaticinator, fr. vaticinateur].
vaticinatori
VATICINATÓR s.m. Prezicător, ghicitor; șarlatan. [< lat. vaticinator, fr. vaticinateur].
vaticinatorii
VATICINATÓR s.m. Prezicător, ghicitor; șarlatan. [< lat. vaticinator, fr. vaticinateur].
vaticinatorilor
VATICINATÓR s.m. Prezicător, ghicitor; șarlatan. [< lat. vaticinator, fr. vaticinateur].
vaticinatorul
VATICINATÓR s.m. Prezicător, ghicitor; șarlatan. [< lat. vaticinator, fr. vaticinateur].
vaticinatorului
VATICINATÓR s.m. Prezicător, ghicitor; șarlatan. [< lat. vaticinator, fr. vaticinateur].
vaticinatul
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinatului
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinau
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinași
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinați
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinați
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinația
VATICINÁȚIE s.f. Pretinsă prezicere a viitorului; profeție, oracol; vaticiniu. [Gen. -iei, var. vaticinațiune s.f. / < fr. vaticination, lat. vaticinatio].
vaticinație
VATICINÁȚIE s.f. Pretinsă prezicere a viitorului; profeție, oracol; vaticiniu. [Gen. -iei, var. vaticinațiune s.f. / < fr. vaticination, lat. vaticinatio].
vaticinației
VATICINÁȚIE s.f. Pretinsă prezicere a viitorului; profeție, oracol; vaticiniu. [Gen. -iei, var. vaticinațiune s.f. / < fr. vaticination, lat. vaticinatio].
vaticinații
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinații
VATICINÁȚIE s.f. Pretinsă prezicere a viitorului; profeție, oracol; vaticiniu. [Gen. -iei, var. vaticinațiune s.f. / < fr. vaticination, lat. vaticinatio].
vaticinațiile
VATICINÁȚIE s.f. Pretinsă prezicere a viitorului; profeție, oracol; vaticiniu. [Gen. -iei, var. vaticinațiune s.f. / < fr. vaticination, lat. vaticinatio].
vaticinațiilor
VATICINÁȚIE s.f. Pretinsă prezicere a viitorului; profeție, oracol; vaticiniu. [Gen. -iei, var. vaticinațiune s.f. / < fr. vaticination, lat. vaticinatio].
vaticinaților
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinațiune
VATICINAȚIÚNE s.f. v. vaticinație.
vaticinează
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinez
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticineze
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinezi
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinii
VATICÍNIU s.n. Vaticinație. [Pron. -niu. / < lat. vaticinium]. DOOM
vaticíniu (livr.) [niu pron. nĭu] s. n., art. vaticíniul; pl. vaticínii
vaticiniile
VATICÍNIU s.n. Vaticinație. [Pron. -niu. / < lat. vaticinium]. DOOM
vaticíniu (livr.) [niu pron. nĭu] s. n., art. vaticíniul; pl. vaticínii
vaticiniilor
VATICÍNIU s.n. Vaticinație. [Pron. -niu. / < lat. vaticinium]. DOOM
vaticíniu (livr.) [niu pron. nĭu] s. n., art. vaticíniul; pl. vaticínii
vaticiniu
VATICÍNIU s.n. Vaticinație. [Pron. -niu. / < lat. vaticinium]. DOOM
vaticíniu (livr.) [niu pron. nĭu] s. n., art. vaticíniul; pl. vaticínii
vaticiniul
VATICÍNIU s.n. Vaticinație. [Pron. -niu. / < lat. vaticinium]. DOOM
vaticíniu (livr.) [niu pron. nĭu] s. n., art. vaticíniul; pl. vaticínii
vaticiniului
VATICÍNIU s.n. Vaticinație. [Pron. -niu. / < lat. vaticinium]. DOOM
vaticíniu (livr.) [niu pron. nĭu] s. n., art. vaticíniul; pl. vaticínii
vaticinând
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinînd
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinări
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinării
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinările
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vaticinărilor
VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
vatir
VATÍR, (2) vatiruri, s. n. 1. Țesătură de bumbac, de in sau de cânepă, foarte apretată, folosită pentru întăriri la haine (bărbătești). 2. Sortiment de vatir (1). – Din germ. Wattier[leinen]. DOOM
vatír (țesătură de bumbac, in sau cânepă) s. n., (sorturi) pl. vatíruri
vatirul
VATÍR, (2) vatiruri, s. n. 1. Țesătură de bumbac, de in sau de cânepă, foarte apretată, folosită pentru întăriri la haine (bărbătești). 2. Sortiment de vatir (1). – Din germ. Wattier[leinen]. DOOM
vatír (țesătură de bumbac, in sau cânepă) s. n., (sorturi) pl. vatíruri
vatirului
VATÍR, (2) vatiruri, s. n. 1. Țesătură de bumbac, de in sau de cânepă, foarte apretată, folosită pentru întăriri la haine (bărbătești). 2. Sortiment de vatir (1). – Din germ. Wattier[leinen]. DOOM
vatír (țesătură de bumbac, in sau cânepă) s. n., (sorturi) pl. vatíruri
vatiruri
VATÍR, (2) vatiruri, s. n. 1. Țesătură de bumbac, de in sau de cânepă, foarte apretată, folosită pentru întăriri la haine (bărbătești). 2. Sortiment de vatir (1). – Din germ. Wattier[leinen]. DOOM
vatír (țesătură de bumbac, in sau cânepă) s. n., (sorturi) pl. vatíruri
vatirurile
VATÍR, (2) vatiruri, s. n. 1. Țesătură de bumbac, de in sau de cânepă, foarte apretată, folosită pentru întăriri la haine (bărbătești). 2. Sortiment de vatir (1). – Din germ. Wattier[leinen]. DOOM
vatír (țesătură de bumbac, in sau cânepă) s. n., (sorturi) pl. vatíruri
vatirurilor
VATÍR, (2) vatiruri, s. n. 1. Țesătură de bumbac, de in sau de cânepă, foarte apretată, folosită pentru întăriri la haine (bărbătești). 2. Sortiment de vatir (1). – Din germ. Wattier[leinen]. DOOM
vatír (țesătură de bumbac, in sau cânepă) s. n., (sorturi) pl. vatíruri
vatman
VATMÁN, vatmani, s. m. Persoană care conduce un tramvai. [Acc. și: vátman] – Din fr. wattman. DOOM
vatmán s. m., pl. vatmáni
vatmane
VATMÁN, vatmani, s. m. Persoană care conduce un tramvai. [Acc. și: vátman] – Din fr. wattman. DOOM
vatmán s. m., pl. vatmáni
vatmani
VATMÁN, vatmani, s. m. Persoană care conduce un tramvai. [Acc. și: vátman] – Din fr. wattman. DOOM
vatmán s. m., pl. vatmáni
vatmanii
VATMÁN, vatmani, s. m. Persoană care conduce un tramvai. [Acc. și: vátman] – Din fr. wattman. DOOM
vatmán s. m., pl. vatmáni
vatmanilor
VATMÁN, vatmani, s. m. Persoană care conduce un tramvai. [Acc. și: vátman] – Din fr. wattman. DOOM
vatmán s. m., pl. vatmáni
vatmanul
VATMÁN, vatmani, s. m. Persoană care conduce un tramvai. [Acc. și: vátman] – Din fr. wattman. DOOM
vatmán s. m., pl. vatmáni
vatmanule
VATMÁN, vatmani, s. m. Persoană care conduce un tramvai. [Acc. și: vátman] – Din fr. wattman. DOOM
vatmán s. m., pl. vatmáni
vatmanului
VATMÁN, vatmani, s. m. Persoană care conduce un tramvai. [Acc. și: vátman] – Din fr. wattman. DOOM
vatmán s. m., pl. vatmáni
vatos
VÁTOS, vatoși, s. m. Pește de mare, asemănător cu calcanul, cu corpul rombic acoperit cu plăci osoase prevăzute cu câte un spin; vulpe-de-mare (Raja clavata). – Et. nec. DOOM
vátos s. m., pl. vátoși
vatosul
VÁTOS, vatoși, s. m. Pește de mare, asemănător cu calcanul, cu corpul rombic acoperit cu plăci osoase prevăzute cu câte un spin; vulpe-de-mare (Raja clavata). – Et. nec. DOOM
vátos s. m., pl. vátoși
vatosului
VÁTOS, vatoși, s. m. Pește de mare, asemănător cu calcanul, cu corpul rombic acoperit cu plăci osoase prevăzute cu câte un spin; vulpe-de-mare (Raja clavata). – Et. nec. DOOM
vátos s. m., pl. vátoși
vatoși
VÁTOS, vatoși, s. m. Pește de mare, asemănător cu calcanul, cu corpul rombic acoperit cu plăci osoase prevăzute cu câte un spin; vulpe-de-mare (Raja clavata). – Et. nec. DOOM
vátos s. m., pl. vátoși
vatoșii
VÁTOS, vatoși, s. m. Pește de mare, asemănător cu calcanul, cu corpul rombic acoperit cu plăci osoase prevăzute cu câte un spin; vulpe-de-mare (Raja clavata). – Et. nec. DOOM
vátos s. m., pl. vátoși
vatoșilor
VÁTOS, vatoși, s. m. Pește de mare, asemănător cu calcanul, cu corpul rombic acoperit cu plăci osoase prevăzute cu câte un spin; vulpe-de-mare (Raja clavata). – Et. nec. DOOM
vátos s. m., pl. vátoși
vatra
VÁTRĂ, vetre, s. f. 1. Partea cuptorului unde se face focul; (în vechile case țărănești) suprafață plană care prelungește cuptorul în afară și pe care se poate sta sau dormi. ◊ Expr. A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată. A rămâne cu sluta în vatră = a nu-și putea mărita fata. A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi. A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit și supărător al cuiva. ♦ Parte a forjei în care se depozitează și unde arde combustibilul; partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se așază materialele care trebuie încălzite sau topite. 2. Locuință, cămin, casă (părintească). Loc. adj. De vatră = care și-a făcut gospodărie și s-a statornicit într-un loc. ♦ Loc de baștină, de origine. ◊ Expr. (Ieșit din uz) A lăsa (un ostaș) la vatră = a elibera (un ostaș) după terminarea stagiului militar. ♦ Cuib al unui animal sălbatic, cu puii în el. 3. Locul principal, central al unei așezări, al unei instalații etc.; locul pe care s-a clădit ceva, pe care se construiește sau unde se așază ceva. ◊ Vatra satului = suprafața de teren pe care se găsesc casele și construcțiile anexe gospodărești. 4. (Pop.) Porțiune de pământ, pe un câmp, care se deosebește de restul locului printr-o vegetație diferită sau prin absența vegetației. – Cf. alb. vatrë. DOOM
vátră (va-tră) s. f., g.-d. art. vétrei; pl. vétre
vatăm
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vatăme
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vatămi
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vatămă
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare. DOOM
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme
vavilonic
VAVILÓNIC, -Ă, vavilonici, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Confuz, încurcat, zgomotos. Îndată îl hăpăi să-l înghită, vavilonica larmă a răscrucilor de lumi. PETRESCU, A. R. 7.
vavilonie
VAVILONÍE s. f. v. babilonie. DOOM
babiloníe s. f., art. babilonía, g.-d. art. babiloníei; pl. babiloníi, art. babiloníile
vavilonie
VAVILONÍE, vavilonii, s. f. (Învechit și arhaizant) Babilonie. Nu l-ai zărit cumva dumneata vreodată prin vavilonia Bucureștilor? C. PETRESCU, O. P. I 264.
vaza
VÁZĂ1 s. f. 1. Considerație, stimă, prestigiu, reputație. ◊ Loc. adj. De vază = de frunte, marcant, cunoscut, vestit. Cu vază = cu trecere, cu prestigiu, important. 2. (Rar) Vedere, văz. – Din vedea (derivat regresiv). DOOM
váză1 (considerație) s. f., g.-d. art. vázei
vaza
VÁZĂ2, vaze, s. f. Vas de flori. – Din fr. vase. DOOM
váză2 (vas) s. f., g.-d. art. vázei; pl. váze
vaze
VÁZĂ1 s. f. 1. Considerație, stimă, prestigiu, reputație. ◊ Loc. adj. De vază = de frunte, marcant, cunoscut, vestit. Cu vază = cu trecere, cu prestigiu, important. 2. (Rar) Vedere, văz. – Din vedea (derivat regresiv). DOOM
váză1 (considerație) s. f., g.-d. art. vázei
vaze
VÁZĂ2, vaze, s. f. Vas de flori. – Din fr. vase. DOOM
váză2 (vas) s. f., g.-d. art. vázei; pl. váze
vazei
VÁZĂ1 s. f. 1. Considerație, stimă, prestigiu, reputație. ◊ Loc. adj. De vază = de frunte, marcant, cunoscut, vestit. Cu vază = cu trecere, cu prestigiu, important. 2. (Rar) Vedere, văz. – Din vedea (derivat regresiv). DOOM
váză1 (considerație) s. f., g.-d. art. vázei
vazei
VÁZĂ2, vaze, s. f. Vas de flori. – Din fr. vase. DOOM
váză2 (vas) s. f., g.-d. art. vázei; pl. váze
vazele
VÁZĂ1 s. f. 1. Considerație, stimă, prestigiu, reputație. ◊ Loc. adj. De vază = de frunte, marcant, cunoscut, vestit. Cu vază = cu trecere, cu prestigiu, important. 2. (Rar) Vedere, văz. – Din vedea (derivat regresiv). DOOM
váză1 (considerație) s. f., g.-d. art. vázei
vazele
VÁZĂ2, vaze, s. f. Vas de flori. – Din fr. vase. DOOM
váză2 (vas) s. f., g.-d. art. vázei; pl. váze
vazelor
VÁZĂ1 s. f. 1. Considerație, stimă, prestigiu, reputație. ◊ Loc. adj. De vază = de frunte, marcant, cunoscut, vestit. Cu vază = cu trecere, cu prestigiu, important. 2. (Rar) Vedere, văz. – Din vedea (derivat regresiv). DOOM
váză1 (considerație) s. f., g.-d. art. vázei
vazelor
VÁZĂ2, vaze, s. f. Vas de flori. – Din fr. vase. DOOM
váză2 (vas) s. f., g.-d. art. vázei; pl. váze
vază
VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc. adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a căuta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se găsi într-o anumită situație. 5. Tranz. și refl. recipr. A (se) întâlni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Să ne vedem sănătoși (sau cu bine)! formulă de salut la despărțire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grijă, a îngriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A căpăta, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-și da seama, a remarca, a constata, a observa. Expr. Ce să vezi? sau ce să vadă? formulă prin care se exprimă mirarea față de ceva neașteptat. ♦ A lua în considerație; a considera, a socoti. Expr. A fi bine văzut = a fi apreciat pentru calitățile sale (profesionale). 2. Tranz. A înțelege, a pricepe. ♦ A-și imagina, a-și închipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A părea, a se arăta. ◊ Expr. Se vede că... sau se vede treaba (ori lucrul) că... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grijă să... Vezi de te silește..., că, uite, avem oaspeți. ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva asupra celor ce urmează. – Lat. videre. DOOM
vedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văd, 1 pl. vedém, 2 pl. vedéți, perf. s. 1 sg. văzúi; conj. prez. 3 să vádă; ger. văzấnd; part. văzút
vașeta
VAȘÉTĂ, vașete, s. f. Piele de taurine tăbăcită vegetal. – Din fr. vachette. DOOM
vașétă s. f., g.-d. art. vașétei; pl. vașéte
vașete
VAȘÉTĂ, vașete, s. f. Piele de taurine tăbăcită vegetal. – Din fr. vachette. DOOM
vașétă s. f., g.-d. art. vașétei; pl. vașéte
vașetei
VAȘÉTĂ, vașete, s. f. Piele de taurine tăbăcită vegetal. – Din fr. vachette. DOOM
vașétă s. f., g.-d. art. vașétei; pl. vașéte
vașetele
VAȘÉTĂ, vașete, s. f. Piele de taurine tăbăcită vegetal. – Din fr. vachette. DOOM
vașétă s. f., g.-d. art. vașétei; pl. vașéte
vașetelor
VAȘÉTĂ, vașete, s. f. Piele de taurine tăbăcită vegetal. – Din fr. vachette. DOOM
vașétă s. f., g.-d. art. vașétei; pl. vașéte
vașniță
VÁȘNIȚĂ, vașnițe, s. f. (Regional) Coteț pentru porci.
vaști
VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus. DOOM
vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste
vaștii
VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus. DOOM
vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste
vaștilor
VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus. DOOM
vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste