uța
HÚȚA interj. (Adesea repetat) Cuvânt care însoțește datul în leagăn, în scrânciob etc. ◊ Expr. A (se) da huța (sau de-a huța) = a (se) legăna, a (se) balansa. [Var.: úța interj.] – Formație onomatopeică. DOOM
húța/húța-húța interj.
uțupan
uțupan, uțupani s. m. 1. naiv, credul. 2. prost, nepriceput.