uș
UȘ interj. Cuvânt cu care se alungă păsările. – Onomatopee. DOOM
uș interj.
ușa
ÚȘĂ, uși, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, la un vehicul, la o mobilă, pentru a permite intrarea (și ieșirea); ansamblu format dintr-un cadru fix de care se prinde o tăblie mobilă de lemn sau de metal care închide sau deschide această deschizătură; p. restr. tăblia din acest ansamblu. ◊ Ușă domnească (sau împărătească) sau ușa raiului = intrarea principală a altarului. ◊ Loc. adv. La ușă = foarte aproape. ◊ Loc. prep. La ușa... = în imediata apropiere (a...). ◊ Expr. A(-și) deschide (larg sau amândouă) ușile = a lăsa intrarea liberă; a primi cu bucurie pe cineva în casă. A lăsa (pe cineva) după ușă = a nesocoti (pe cineva), a nu da (cuiva) nici o atenție. A sta după ușă = a fi nebăgat în seamă; a sta deoparte, izolat. A bate la ușă = (despre termene, evenimente etc.) a fi foarte aproape, a fi iminent. 2. Fig. Casă, locuință. ◊ Expr. (A bate, a cere, a crește etc.) pe la ușile oamenilor = (a munci) pe la alții, (a trăi) din mila altora. A umbla din ușă-n ușă = a cerși. – Lat. *ustia (pl., devenit sg., al lui *ustium = ostium). DOOM
úșă s. f., art. úșa, g.-d. art. úșii; pl. uși
ușar
UȘÉR s. m. v. ușar. – Ușă + suf. -ar. DOOM
!ușár (dregător) s. m., pl. ușári
ușarnic
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnic
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnica
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnica
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnice
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnice
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicei
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicei
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicele
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicele
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicelor
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicelor
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnici
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnici
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicii
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicii
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicilor
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicilor
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicul
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicul
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicului
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușarnicului
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic. DOOM
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușchea
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușcheai
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușcheală
UȘCHEÁLĂ s. f. (Arg.) 1. Hoinăreală. 2. Plecare precipitată, pe neașteptate dintr-un loc. – Ușchi + suf. -eală.
ușcheam
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchească
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușcheau
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușcheați
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchesc
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchește
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchești
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchi
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchii
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchim
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchind
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchior
UȘÓR1, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: usciór, ușciór s. m.] – Lat. osteolum. DOOM
ușór2 s. m., pl. ușóri
ușchire
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchire
UȘCHÍRE, ușchiri, s. f. Acțiunea de a se ușchi. – V. ușchi.
ușchiră
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchirăm
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchirăți
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchise
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchisem
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchiseră
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchiserăm
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchiserăți
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchiseși
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchiseți
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchit
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchit
UȘCHÍT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.
ușchita
UȘCHÍT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.
ușchite
UȘCHÍT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.
ușchitei
UȘCHÍT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.
ușchitele
UȘCHÍT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.
ușchitelor
UȘCHÍT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.
ușchitul
UȘCHÍT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.
ușchitului
UȘCHÍT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.
ușchiși
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchiți
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
ușchiți
UȘCHÍT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.
ușchiții
UȘCHÍT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.
ușchiților
UȘCHÍT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.
ușcioare
UȘCIOÁRĂ, ușcioare, s. f. (Rar) Ușiță. [Var.: uscioáră s. f.] – Ușiță + suf. -ioară. DOOM
ușcioáră (rar) s. f., g.-d. art. ușcioárei; pl. ușcioáre
ușcioarei
UȘCIOÁRĂ, ușcioare, s. f. (Rar) Ușiță. [Var.: uscioáră s. f.] – Ușiță + suf. -ioară. DOOM
ușcioáră (rar) s. f., g.-d. art. ușcioárei; pl. ușcioáre
ușcioarele
UȘCIOÁRĂ, ușcioare, s. f. (Rar) Ușiță. [Var.: uscioáră s. f.] – Ușiță + suf. -ioară. DOOM
ușcioáră (rar) s. f., g.-d. art. ușcioárei; pl. ușcioáre
ușcioarelor
UȘCIOÁRĂ, ușcioare, s. f. (Rar) Ușiță. [Var.: uscioáră s. f.] – Ușiță + suf. -ioară. DOOM
ușcioáră (rar) s. f., g.-d. art. ușcioárei; pl. ușcioáre
ușer
UȘÉR s. m. v. ușar. – Ușă + suf. -ar. DOOM
!ușár (dregător) s. m., pl. ușári
ușeri
UȘÉR s. m. v. ușar. – Ușă + suf. -ar. DOOM
!ușár (dregător) s. m., pl. ușári
ușerii
UȘÉR s. m. v. ușar. – Ușă + suf. -ar. DOOM
!ușár (dregător) s. m., pl. ușári
ușerilor
UȘÉR s. m. v. ușar. – Ușă + suf. -ar. DOOM
!ușár (dregător) s. m., pl. ușári
ușerul
UȘÉR s. m. v. ușar. – Ușă + suf. -ar. DOOM
!ușár (dregător) s. m., pl. ușári
ușerului
UȘÉR s. m. v. ușar. – Ușă + suf. -ar. DOOM
!ușár (dregător) s. m., pl. ușári
uși
ÚȘĂ, uși, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, la un vehicul, la o mobilă, pentru a permite intrarea (și ieșirea); ansamblu format dintr-un cadru fix de care se prinde o tăblie mobilă de lemn sau de metal care închide sau deschide această deschizătură; p. restr. tăblia din acest ansamblu. ◊ Ușă domnească (sau împărătească) sau ușa raiului = intrarea principală a altarului. ◊ Loc. adv. La ușă = foarte aproape. ◊ Loc. prep. La ușa... = în imediata apropiere (a...). ◊ Expr. A(-și) deschide (larg sau amândouă) ușile = a lăsa intrarea liberă; a primi cu bucurie pe cineva în casă. A lăsa (pe cineva) după ușă = a nesocoti (pe cineva), a nu da (cuiva) nici o atenție. A sta după ușă = a fi nebăgat în seamă; a sta deoparte, izolat. A bate la ușă = (despre termene, evenimente etc.) a fi foarte aproape, a fi iminent. 2. Fig. Casă, locuință. ◊ Expr. (A bate, a cere, a crește etc.) pe la ușile oamenilor = (a munci) pe la alții, (a trăi) din mila altora. A umbla din ușă-n ușă = a cerși. – Lat. *ustia (pl., devenit sg., al lui *ustium = ostium). DOOM
úșă s. f., art. úșa, g.-d. art. úșii; pl. uși
ușier
UȘIÉR, ușieri, s. m. Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [Pr.: -și-er] – Ușă + suf. -ier (după fr. huissier). DOOM
ușiér (om de serviciu) (-și-er) s. m., pl. ușiéri
ușieri
UȘIÉR, ușieri, s. m. Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [Pr.: -și-er] – Ușă + suf. -ier (după fr. huissier). DOOM
ușiér (om de serviciu) (-și-er) s. m., pl. ușiéri
ușierii
UȘIÉR, ușieri, s. m. Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [Pr.: -și-er] – Ușă + suf. -ier (după fr. huissier). DOOM
ușiér (om de serviciu) (-și-er) s. m., pl. ușiéri
ușierilor
UȘIÉR, ușieri, s. m. Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [Pr.: -și-er] – Ușă + suf. -ier (după fr. huissier). DOOM
ușiér (om de serviciu) (-și-er) s. m., pl. ușiéri
ușierul
UȘIÉR, ușieri, s. m. Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [Pr.: -și-er] – Ușă + suf. -ier (după fr. huissier). DOOM
ușiér (om de serviciu) (-și-er) s. m., pl. ușiéri
ușierului
UȘIÉR, ușieri, s. m. Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [Pr.: -și-er] – Ușă + suf. -ier (după fr. huissier). DOOM
ușiér (om de serviciu) (-și-er) s. m., pl. ușiéri
ușii
ÚȘĂ, uși, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, la un vehicul, la o mobilă, pentru a permite intrarea (și ieșirea); ansamblu format dintr-un cadru fix de care se prinde o tăblie mobilă de lemn sau de metal care închide sau deschide această deschizătură; p. restr. tăblia din acest ansamblu. ◊ Ușă domnească (sau împărătească) sau ușa raiului = intrarea principală a altarului. ◊ Loc. adv. La ușă = foarte aproape. ◊ Loc. prep. La ușa... = în imediata apropiere (a...). ◊ Expr. A(-și) deschide (larg sau amândouă) ușile = a lăsa intrarea liberă; a primi cu bucurie pe cineva în casă. A lăsa (pe cineva) după ușă = a nesocoti (pe cineva), a nu da (cuiva) nici o atenție. A sta după ușă = a fi nebăgat în seamă; a sta deoparte, izolat. A bate la ușă = (despre termene, evenimente etc.) a fi foarte aproape, a fi iminent. 2. Fig. Casă, locuință. ◊ Expr. (A bate, a cere, a crește etc.) pe la ușile oamenilor = (a munci) pe la alții, (a trăi) din mila altora. A umbla din ușă-n ușă = a cerși. – Lat. *ustia (pl., devenit sg., al lui *ustium = ostium). DOOM
úșă s. f., art. úșa, g.-d. art. úșii; pl. uși
ușile
ÚȘĂ, uși, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, la un vehicul, la o mobilă, pentru a permite intrarea (și ieșirea); ansamblu format dintr-un cadru fix de care se prinde o tăblie mobilă de lemn sau de metal care închide sau deschide această deschizătură; p. restr. tăblia din acest ansamblu. ◊ Ușă domnească (sau împărătească) sau ușa raiului = intrarea principală a altarului. ◊ Loc. adv. La ușă = foarte aproape. ◊ Loc. prep. La ușa... = în imediata apropiere (a...). ◊ Expr. A(-și) deschide (larg sau amândouă) ușile = a lăsa intrarea liberă; a primi cu bucurie pe cineva în casă. A lăsa (pe cineva) după ușă = a nesocoti (pe cineva), a nu da (cuiva) nici o atenție. A sta după ușă = a fi nebăgat în seamă; a sta deoparte, izolat. A bate la ușă = (despre termene, evenimente etc.) a fi foarte aproape, a fi iminent. 2. Fig. Casă, locuință. ◊ Expr. (A bate, a cere, a crește etc.) pe la ușile oamenilor = (a munci) pe la alții, (a trăi) din mila altora. A umbla din ușă-n ușă = a cerși. – Lat. *ustia (pl., devenit sg., al lui *ustium = ostium). DOOM
úșă s. f., art. úșa, g.-d. art. úșii; pl. uși
ușilor
ÚȘĂ, uși, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, la un vehicul, la o mobilă, pentru a permite intrarea (și ieșirea); ansamblu format dintr-un cadru fix de care se prinde o tăblie mobilă de lemn sau de metal care închide sau deschide această deschizătură; p. restr. tăblia din acest ansamblu. ◊ Ușă domnească (sau împărătească) sau ușa raiului = intrarea principală a altarului. ◊ Loc. adv. La ușă = foarte aproape. ◊ Loc. prep. La ușa... = în imediata apropiere (a...). ◊ Expr. A(-și) deschide (larg sau amândouă) ușile = a lăsa intrarea liberă; a primi cu bucurie pe cineva în casă. A lăsa (pe cineva) după ușă = a nesocoti (pe cineva), a nu da (cuiva) nici o atenție. A sta după ușă = a fi nebăgat în seamă; a sta deoparte, izolat. A bate la ușă = (despre termene, evenimente etc.) a fi foarte aproape, a fi iminent. 2. Fig. Casă, locuință. ◊ Expr. (A bate, a cere, a crește etc.) pe la ușile oamenilor = (a munci) pe la alții, (a trăi) din mila altora. A umbla din ușă-n ușă = a cerși. – Lat. *ustia (pl., devenit sg., al lui *ustium = ostium). DOOM
úșă s. f., art. úșa, g.-d. art. úșii; pl. uși
ușița
UȘÍȚĂ, ușițe, s. f. Diminutiv al lui ușă; ușuliță, ușuță, ușcioară. – Ușă + suf. -iță. DOOM
ușíță s. f., g.-d. art. ușíței; pl. ușíțe
ușițe
UȘÍȚĂ, ușițe, s. f. Diminutiv al lui ușă; ușuliță, ușuță, ușcioară. – Ușă + suf. -iță. DOOM
ușíță s. f., g.-d. art. ușíței; pl. ușíțe
ușiței
UȘÍȚĂ, ușițe, s. f. Diminutiv al lui ușă; ușuliță, ușuță, ușcioară. – Ușă + suf. -iță. DOOM
ușíță s. f., g.-d. art. ușíței; pl. ușíțe
ușițele
UȘÍȚĂ, ușițe, s. f. Diminutiv al lui ușă; ușuliță, ușuță, ușcioară. – Ușă + suf. -iță. DOOM
ușíță s. f., g.-d. art. ușíței; pl. ușíțe
ușițelor
UȘÍȚĂ, ușițe, s. f. Diminutiv al lui ușă; ușuliță, ușuță, ușcioară. – Ușă + suf. -iță. DOOM
ușíță s. f., g.-d. art. ușíței; pl. ușíțe
ușoara
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2. DOOM
ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre
ușoare
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2. DOOM
ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre
ușoarei
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2. DOOM
ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre
ușoarele
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2. DOOM
ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre
ușoarelor
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2. DOOM
ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre
ușor
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2. DOOM
ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre
ușor
UȘÓR1, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: usciór, ușciór s. m.] – Lat. osteolum. DOOM
ușór2 s. m., pl. ușóri
ușori
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2. DOOM
ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre
ușorii
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2. DOOM
ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre
ușorilor
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2. DOOM
ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre
ușorul
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2. DOOM
ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre
ușorului
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2. DOOM
ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre
uște
USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ◊ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face pe cineva să cheltuiască mult; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare. DOOM
uscá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. usúc, 2 sg. usúci, 3 usúcă, 1 pl. uscắm; conj. prez. 3 să usúce
uști
USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ◊ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face pe cineva să cheltuiască mult; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare. DOOM
uscá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. usúc, 2 sg. usúci, 3 usúcă, 1 pl. uscắm; conj. prez. 3 să usúce
uștior
UȘÓR1, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: usciór, ușciór s. m.] – Lat. osteolum. DOOM
ușór2 s. m., pl. ușóri
ușui
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuia
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiai
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiam
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiască
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiau
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiați
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiesc
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiește
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiești
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuii
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuim
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuind
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuire
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuire
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui.
ușuiră
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuirăm
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuirăți
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuise
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuisem
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiseră
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiserăm
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiserăți
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiseși
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiseți
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuit
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuit
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui.
ușuiși
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușuiți
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. DOOM
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă
ușulița
UȘULÍȚĂ, ușulițe, s. f. (Pop.) Ușiță. – Ușă + suf. -uliță. DOOM
ușulíță (pop.) s. f., g.-d. art. ușulíței; pl. ușulíțe
ușulițe
UȘULÍȚĂ, ușulițe, s. f. (Pop.) Ușiță. – Ușă + suf. -uliță. DOOM
ușulíță (pop.) s. f., g.-d. art. ușulíței; pl. ușulíțe
ușuliței
UȘULÍȚĂ, ușulițe, s. f. (Pop.) Ușiță. – Ușă + suf. -uliță. DOOM
ușulíță (pop.) s. f., g.-d. art. ușulíței; pl. ușulíțe
ușulițele
UȘULÍȚĂ, ușulițe, s. f. (Pop.) Ușiță. – Ușă + suf. -uliță. DOOM
ușulíță (pop.) s. f., g.-d. art. ușulíței; pl. ușulíțe
ușulițelor
UȘULÍȚĂ, ușulițe, s. f. (Pop.) Ușiță. – Ușă + suf. -uliță. DOOM
ușulíță (pop.) s. f., g.-d. art. ușulíței; pl. ușulíțe
ușur
ușúr (-ruri), s. n. – 1. (Înv.) Contribuție în cereale a tătarilor care erau supuși Moldovei. – 2. (Mold.) Uium. Tc. (arab.) üșür „dijmă” (Șeineanu, III, 127), cf. ngr. οὐσούρι, sb. ušur.
ușura
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurai
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușuram
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurare
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurare
UȘURÁRE, ușurări, s. f. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu ușurare = împăcat sufletește, mulțumit. – V. ușura. DOOM
ușuráre s. f., g.-d. art. ușurắrii; pl. ușurắri
ușurarea
UȘURÁRE, ușurări, s. f. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu ușurare = împăcat sufletește, mulțumit. – V. ușura. DOOM
ușuráre s. f., g.-d. art. ușurắrii; pl. ușurắri
ușurară
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurarăm
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurarăți
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurase
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurasem
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușuraseră
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușuraserăm
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușuraserăți
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușuraseși
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușuraseți
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurat
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurat
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura.
ușurata
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura.
ușurate
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura.
ușuratei
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura.
ușuratele
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura.
ușuratelor
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura.
ușuratic
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic. DOOM
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice
ușuratica
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic. DOOM
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice
ușuratice
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic. DOOM
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice
ușuraticei
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic. DOOM
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice
ușuraticele
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic. DOOM
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice
ușuraticelor
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic. DOOM
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice
ușuratici
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic. DOOM
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice
ușuraticii
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic. DOOM
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice
ușuraticilor
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic. DOOM
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice
ușuraticul
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic. DOOM
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice
ușuraticului
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic. DOOM
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice
ușuratul
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura.
ușuratului
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura.
ușurau
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurași
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurați
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurați
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura.
ușurații
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura.
ușuraților
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura.
ușure
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2. DOOM
ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre
ușurea
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică. DOOM
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle
ușureaua
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică. DOOM
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle
ușurează
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurei
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică. DOOM
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle
ușureii
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică. DOOM
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle
ușureilor
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică. DOOM
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle
ușurel
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică. DOOM
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle
ușurele
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică. DOOM
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle
ușurelei
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică. DOOM
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle
ușurelele
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică. DOOM
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle
ușurelelor
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică. DOOM
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle
ușurelul
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică. DOOM
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle
ușurelului
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică. DOOM
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle
ușurez
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușureze
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurezi
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurica
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică. DOOM
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle
ușurime
UȘURÍME s. f. (Rar) Ușurință. – Ușor2 + suf. -ime. DOOM
ușuríme (rar) s. f., g.-d. art. ușurímii
ușurimea
UȘURÍME s. f. (Rar) Ușurință. – Ușor2 + suf. -ime. DOOM
ușuríme (rar) s. f., g.-d. art. ușurímii
ușurimi
UȘURÍME s. f. (Rar) Ușurință. – Ușor2 + suf. -ime. DOOM
ușuríme (rar) s. f., g.-d. art. ușurímii
ușurimii
UȘURÍME s. f. (Rar) Ușurință. – Ușor2 + suf. -ime. DOOM
ușuríme (rar) s. f., g.-d. art. ușurímii
ușurința
UȘURÍNȚĂ, (2) ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. ◊ Loc. adv. Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (Înv.) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor2 + suf. -ință. DOOM
ușurínță s. f., g.-d. art. ușurínței; (manifestări) pl. ușurínțe
ușurințe
UȘURÍNȚĂ, (2) ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. ◊ Loc. adv. Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (Înv.) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor2 + suf. -ință. DOOM
ușurínță s. f., g.-d. art. ușurínței; (manifestări) pl. ușurínțe
ușurinței
UȘURÍNȚĂ, (2) ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. ◊ Loc. adv. Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (Înv.) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor2 + suf. -ință. DOOM
ușurínță s. f., g.-d. art. ușurínței; (manifestări) pl. ușurínțe
ușurințele
UȘURÍNȚĂ, (2) ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. ◊ Loc. adv. Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (Înv.) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor2 + suf. -ință. DOOM
ușurínță s. f., g.-d. art. ușurínței; (manifestări) pl. ușurínțe
ușurințelor
UȘURÍNȚĂ, (2) ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. ◊ Loc. adv. Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (Înv.) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor2 + suf. -ință. DOOM
ușurínță s. f., g.-d. art. ușurínței; (manifestări) pl. ușurínțe
ușurând
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurînd
UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. DOOM
ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză
ușurări
UȘURÁRE, ușurări, s. f. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu ușurare = împăcat sufletește, mulțumit. – V. ușura. DOOM
ușuráre s. f., g.-d. art. ușurắrii; pl. ușurắri
ușurării
UȘURÁRE, ușurări, s. f. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu ușurare = împăcat sufletește, mulțumit. – V. ușura. DOOM
ușuráre s. f., g.-d. art. ușurắrii; pl. ușurắri
ușurările
UȘURÁRE, ușurări, s. f. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu ușurare = împăcat sufletește, mulțumit. – V. ușura. DOOM
ușuráre s. f., g.-d. art. ușurắrii; pl. ușurắri
ușurărilor
UȘURÁRE, ușurări, s. f. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu ușurare = împăcat sufletește, mulțumit. – V. ușura. DOOM
ușuráre s. f., g.-d. art. ușurắrii; pl. ușurắri
ușurătate
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătáte (rar) s. f., g.-d. art. ușurătắții
ușurătatea
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătáte (rar) s. f., g.-d. art. ușurătắții
ușurătoare
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
ușurătoarea
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
ușurătoarei
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
ușurătoarele
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
ușurătoarelor
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
ușurător
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
ușurători
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
ușurătorii
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
ușurătorilor
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
ușurătorul
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
ușurătorului
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
ușurătăți
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătáte (rar) s. f., g.-d. art. ușurătắții
ușurătății
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. DOOM
ușurătáte (rar) s. f., g.-d. art. ușurătắții
ușuța
UȘÚȚĂ, ușuțe, s. f. (Reg.) Ușiță. – Ușă + suf. -uță. DOOM
ușúță (reg.) s. f., g.-d. art. ușúței; pl. ușúțe
ușuțe
UȘÚȚĂ, ușuțe, s. f. (Reg.) Ușiță. – Ușă + suf. -uță. DOOM
ușúță (reg.) s. f., g.-d. art. ușúței; pl. ușúțe
ușuței
UȘÚȚĂ, ușuțe, s. f. (Reg.) Ușiță. – Ușă + suf. -uță. DOOM
ușúță (reg.) s. f., g.-d. art. ușúței; pl. ușúțe
ușuțele
UȘÚȚĂ, ușuțe, s. f. (Reg.) Ușiță. – Ușă + suf. -uță. DOOM
ușúță (reg.) s. f., g.-d. art. ușúței; pl. ușúțe
ușuțelor
UȘÚȚĂ, ușuțe, s. f. (Reg.) Ușiță. – Ușă + suf. -uță. DOOM
ușúță (reg.) s. f., g.-d. art. ușúței; pl. ușúțe