uz
UZ, uzuri, s. n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ◊ Expr. Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (Înv.) Comportare, manieră. – Din lat. usus, it. uso. DOOM
uz s. n., pl. úzuri
uza
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzabil
UZÁBIL, -Ă adj. Care se uzează (ușor). [Cf. it. usabile].
uzabila
UZÁBIL, -Ă adj. Care se uzează (ușor). [Cf. it. usabile].
uzabile
UZÁBIL, -Ă adj. Care se uzează (ușor). [Cf. it. usabile].
uzabilei
UZÁBIL, -Ă adj. Care se uzează (ușor). [Cf. it. usabile].
uzabilele
UZÁBIL, -Ă adj. Care se uzează (ușor). [Cf. it. usabile].
uzabilelor
UZÁBIL, -Ă adj. Care se uzează (ușor). [Cf. it. usabile].
uzabili
UZÁBIL, -Ă adj. Care se uzează (ușor). [Cf. it. usabile].
uzabilii
UZÁBIL, -Ă adj. Care se uzează (ușor). [Cf. it. usabile].
uzabililor
UZÁBIL, -Ă adj. Care se uzează (ușor). [Cf. it. usabile].
uzabilul
UZÁBIL, -Ă adj. Care se uzează (ușor). [Cf. it. usabile].
uzabilului
UZÁBIL, -Ă adj. Care se uzează (ușor). [Cf. it. usabile].
uzagiu
UZÁGIU s. n. v. uzaj.
uzai
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzaj
UZÁJ s.n. 1. Uzură. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță (2). [Pl. -juri, -je. / < fr. usage].
uzaj
UZÁJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din fr. usage. DOOM
uzáj s. n., pl. uzájuri
uzaje
UZÁJ s.n. 1. Uzură. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță (2). [Pl. -juri, -je. / < fr. usage].
uzajele
UZÁJ s.n. 1. Uzură. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță (2). [Pl. -juri, -je. / < fr. usage].
uzajelor
UZÁJ s.n. 1. Uzură. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță (2). [Pl. -juri, -je. / < fr. usage].
uzajul
UZÁJ s.n. 1. Uzură. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță (2). [Pl. -juri, -je. / < fr. usage].
uzajul
UZÁJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din fr. usage. DOOM
uzáj s. n., pl. uzájuri
uzajului
UZÁJ s.n. 1. Uzură. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță (2). [Pl. -juri, -je. / < fr. usage].
uzajului
UZÁJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din fr. usage. DOOM
uzáj s. n., pl. uzájuri
uzajuri
UZÁJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din fr. usage. DOOM
uzáj s. n., pl. uzájuri
uzajurile
UZÁJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din fr. usage. DOOM
uzáj s. n., pl. uzájuri
uzajurilor
UZÁJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din fr. usage. DOOM
uzáj s. n., pl. uzájuri
uzam
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzanța
UZÁNȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza. DOOM
uzánță s. f., g.-d. art. uzánței; pl. uzánțe
uzanțe
UZÁNȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza. DOOM
uzánță s. f., g.-d. art. uzánței; pl. uzánțe
uzanței
UZÁNȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza. DOOM
uzánță s. f., g.-d. art. uzánței; pl. uzánțe
uzanțele
UZÁNȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza. DOOM
uzánță s. f., g.-d. art. uzánței; pl. uzánțe
uzanțelor
UZÁNȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza. DOOM
uzánță s. f., g.-d. art. uzánței; pl. uzánțe
uzare
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzare
UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de a (se) uza. – V. uza. DOOM
uzáre s. f., g.-d. art. uzắrii; pl. uzắri
uzarea
UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de a (se) uza. – V. uza. DOOM
uzáre s. f., g.-d. art. uzắrii; pl. uzắri
uzară
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzarăm
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzarăți
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzase
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzasem
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzaseră
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzaserăm
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzaserăți
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzaseși
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzaseți
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzat
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzat
UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.
uzata
UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.
uzate
UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.
uzatei
UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.
uzatele
UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.
uzatelor
UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.
uzatul
UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.
uzatului
UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.
uzau
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzași
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzați
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzați
UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.
uzații
UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.
uzaților
UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.
uzbec
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbec
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbeca
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbeca
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbece
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbece
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbece
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecei
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecei
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecele
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecele
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecelor
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecelor
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbeci
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbeci
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecii
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecii
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecilor
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecilor
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbeco
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbeco
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecul
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecul
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecule
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecule
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecului
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzbecului
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. DOOM
uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei
uzează
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzez
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzeze
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzezi
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzi
UD, -Ă, (1) uzi, -de, adj., (2) uduri, s. n. 1. Adj. Plin, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S. n. Urină. Bășica udului. – Lat. udus. DOOM
ud1 adj. m., pl. uzi; f. údă, pl. úde
uzi
UDÁ, ud, vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă ori cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (1), a umezi (2). ◊ Expr. A-și uda gura = a bea puțin, pentru a-și potoli setea. A uda prânzul (sau bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A străbate un ținut (pe care îl alimentează cu apă). 3. Refl. (Mai ales despre sugari) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). – Lat. udare. DOOM
udá (a ~) vb., ind. prez. 3 údă
uzi
UZI s. m. pl. Popor migrator de neam turcic. – Cf. engl. u d i. DOOM
uzi s. m. pl.
uzii
UD, -Ă, (1) uzi, -de, adj., (2) uduri, s. n. 1. Adj. Plin, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S. n. Urină. Bășica udului. – Lat. udus. DOOM
ud1 adj. m., pl. uzi; f. údă, pl. úde
uzii
UZI s. m. pl. Popor migrator de neam turcic. – Cf. engl. u d i. DOOM
uzi s. m. pl.
uzilor
UD, -Ă, (1) uzi, -de, adj., (2) uduri, s. n. 1. Adj. Plin, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S. n. Urină. Bășica udului. – Lat. udus. DOOM
ud1 adj. m., pl. uzi; f. údă, pl. úde
uzilor
UZI s. m. pl. Popor migrator de neam turcic. – Cf. engl. u d i. DOOM
uzi s. m. pl.
uzina
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzina
UZÍNĂ, uzine, s. f. 1. Întreprindere industrială de mari proporții dotată cu mașini, agregate, instalații etc. în care se produc utilaje, semifabricate sau materii prime pentru alte industrii. 2. Instalație producătoare de energie electrică, termică sau de alimentare cu apă a unei așezări, a unei zone, a unei locuințe. 3. (În sintagma) Uzina verde = natura, vegetația privite ca sursă de energie și hrană. – Din fr. usine. DOOM
uzínă s. f., g.-d. art. uzinei; pl. uzíne
uzinabil
UZINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi lucrat într-o uzină. [Cf. fr. usinable]. DOOM
uzinábil adj. m., pl. uzinábili; f. uzinábilă, pl. uzinábile
uzinabila
UZINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi lucrat într-o uzină. [Cf. fr. usinable]. DOOM
uzinábil adj. m., pl. uzinábili; f. uzinábilă, pl. uzinábile
uzinabile
UZINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi lucrat într-o uzină. [Cf. fr. usinable]. DOOM
uzinábil adj. m., pl. uzinábili; f. uzinábilă, pl. uzinábile
uzinabilei
UZINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi lucrat într-o uzină. [Cf. fr. usinable]. DOOM
uzinábil adj. m., pl. uzinábili; f. uzinábilă, pl. uzinábile
uzinabilele
UZINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi lucrat într-o uzină. [Cf. fr. usinable]. DOOM
uzinábil adj. m., pl. uzinábili; f. uzinábilă, pl. uzinábile
uzinabilelor
UZINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi lucrat într-o uzină. [Cf. fr. usinable]. DOOM
uzinábil adj. m., pl. uzinábili; f. uzinábilă, pl. uzinábile
uzinabili
UZINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi lucrat într-o uzină. [Cf. fr. usinable]. DOOM
uzinábil adj. m., pl. uzinábili; f. uzinábilă, pl. uzinábile
uzinabilii
UZINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi lucrat într-o uzină. [Cf. fr. usinable]. DOOM
uzinábil adj. m., pl. uzinábili; f. uzinábilă, pl. uzinábile
uzinabililor
UZINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi lucrat într-o uzină. [Cf. fr. usinable]. DOOM
uzinábil adj. m., pl. uzinábili; f. uzinábilă, pl. uzinábile
uzinabilul
UZINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi lucrat într-o uzină. [Cf. fr. usinable]. DOOM
uzinábil adj. m., pl. uzinábili; f. uzinábilă, pl. uzinábile
uzinabilului
UZINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi lucrat într-o uzină. [Cf. fr. usinable]. DOOM
uzinábil adj. m., pl. uzinábili; f. uzinábilă, pl. uzinábile
uzinai
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinaj
UZINÁJ s. n. Uzinare. – Din fr. usinage. DOOM
uzináj s. n.
uzinajul
UZINÁJ s. n. Uzinare. – Din fr. usinage. DOOM
uzináj s. n.
uzinajului
UZINÁJ s. n. Uzinare. – Din fr. usinage. DOOM
uzináj s. n.
uzinal
UZINÁL, -Ă, uzinali, -e, adj. De uzină, al uzinei. – Din fr. usinal. DOOM
uzinál adj. m., pl. uzináli; f. uzinálă, pl. uzinále
uzinala
UZINÁL, -Ă, uzinali, -e, adj. De uzină, al uzinei. – Din fr. usinal. DOOM
uzinál adj. m., pl. uzináli; f. uzinálă, pl. uzinále
uzinale
UZINÁL, -Ă, uzinali, -e, adj. De uzină, al uzinei. – Din fr. usinal. DOOM
uzinál adj. m., pl. uzináli; f. uzinálă, pl. uzinále
uzinalei
UZINÁL, -Ă, uzinali, -e, adj. De uzină, al uzinei. – Din fr. usinal. DOOM
uzinál adj. m., pl. uzináli; f. uzinálă, pl. uzinále
uzinalele
UZINÁL, -Ă, uzinali, -e, adj. De uzină, al uzinei. – Din fr. usinal. DOOM
uzinál adj. m., pl. uzináli; f. uzinálă, pl. uzinále
uzinalelor
UZINÁL, -Ă, uzinali, -e, adj. De uzină, al uzinei. – Din fr. usinal. DOOM
uzinál adj. m., pl. uzináli; f. uzinálă, pl. uzinále
uzinali
UZINÁL, -Ă, uzinali, -e, adj. De uzină, al uzinei. – Din fr. usinal. DOOM
uzinál adj. m., pl. uzináli; f. uzinálă, pl. uzinále
uzinalii
UZINÁL, -Ă, uzinali, -e, adj. De uzină, al uzinei. – Din fr. usinal. DOOM
uzinál adj. m., pl. uzináli; f. uzinálă, pl. uzinále
uzinalilor
UZINÁL, -Ă, uzinali, -e, adj. De uzină, al uzinei. – Din fr. usinal. DOOM
uzinál adj. m., pl. uzináli; f. uzinálă, pl. uzinále
uzinalul
UZINÁL, -Ă, uzinali, -e, adj. De uzină, al uzinei. – Din fr. usinal. DOOM
uzinál adj. m., pl. uzináli; f. uzinálă, pl. uzinále
uzinalului
UZINÁL, -Ă, uzinali, -e, adj. De uzină, al uzinei. – Din fr. usinal. DOOM
uzinál adj. m., pl. uzináli; f. uzinálă, pl. uzinále
uzinam
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinare
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinare
UZINÁRE s. f. Prelucrare a unui material cu ajutorul mașinilor-unelte; uzinaj. – După fr. usinage. DOOM
uzináre s. f., g.-d. art. uzinắrii
uzinarea
UZINÁRE s. f. Prelucrare a unui material cu ajutorul mașinilor-unelte; uzinaj. – După fr. usinage. DOOM
uzináre s. f., g.-d. art. uzinắrii
uzinară
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinarăm
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinarăți
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinase
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinasem
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinaseră
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinaserăm
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinaserăți
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinaseși
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinaseți
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinat
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinat
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinau
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinași
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinați
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzine
UZÍNĂ, uzine, s. f. 1. Întreprindere industrială de mari proporții dotată cu mașini, agregate, instalații etc. în care se produc utilaje, semifabricate sau materii prime pentru alte industrii. 2. Instalație producătoare de energie electrică, termică sau de alimentare cu apă a unei așezări, a unei zone, a unei locuințe. 3. (În sintagma) Uzina verde = natura, vegetația privite ca sursă de energie și hrană. – Din fr. usine. DOOM
uzínă s. f., g.-d. art. uzinei; pl. uzíne
uzinează
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinei
UZÍNĂ, uzine, s. f. 1. Întreprindere industrială de mari proporții dotată cu mașini, agregate, instalații etc. în care se produc utilaje, semifabricate sau materii prime pentru alte industrii. 2. Instalație producătoare de energie electrică, termică sau de alimentare cu apă a unei așezări, a unei zone, a unei locuințe. 3. (În sintagma) Uzina verde = natura, vegetația privite ca sursă de energie și hrană. – Din fr. usine. DOOM
uzínă s. f., g.-d. art. uzinei; pl. uzíne
uzinele
UZÍNĂ, uzine, s. f. 1. Întreprindere industrială de mari proporții dotată cu mașini, agregate, instalații etc. în care se produc utilaje, semifabricate sau materii prime pentru alte industrii. 2. Instalație producătoare de energie electrică, termică sau de alimentare cu apă a unei așezări, a unei zone, a unei locuințe. 3. (În sintagma) Uzina verde = natura, vegetația privite ca sursă de energie și hrană. – Din fr. usine. DOOM
uzínă s. f., g.-d. art. uzinei; pl. uzíne
uzinelor
UZÍNĂ, uzine, s. f. 1. Întreprindere industrială de mari proporții dotată cu mașini, agregate, instalații etc. în care se produc utilaje, semifabricate sau materii prime pentru alte industrii. 2. Instalație producătoare de energie electrică, termică sau de alimentare cu apă a unei așezări, a unei zone, a unei locuințe. 3. (În sintagma) Uzina verde = natura, vegetația privite ca sursă de energie și hrană. – Din fr. usine. DOOM
uzínă s. f., g.-d. art. uzinei; pl. uzíne
uzinez
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzineze
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinezi
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinând
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinînd
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. DOOM
uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză
uzinări
UZINÁRE s. f. Prelucrare a unui material cu ajutorul mașinilor-unelte; uzinaj. – După fr. usinage. DOOM
uzináre s. f., g.-d. art. uzinắrii
uzinării
UZINÁRE s. f. Prelucrare a unui material cu ajutorul mașinilor-unelte; uzinaj. – După fr. usinage. DOOM
uzináre s. f., g.-d. art. uzinắrii
uzinările
UZINÁRE s. f. Prelucrare a unui material cu ajutorul mașinilor-unelte; uzinaj. – După fr. usinage. DOOM
uzináre s. f., g.-d. art. uzinắrii
uzinărilor
UZINÁRE s. f. Prelucrare a unui material cu ajutorul mașinilor-unelte; uzinaj. – După fr. usinage. DOOM
uzináre s. f., g.-d. art. uzinắrii
uzita
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitabil
UZITÁBIL, -Ă, uzitabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuințat în mod curent. – Uzita + suf. -bil.
uzitabila
UZITÁBIL, -Ă, uzitabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuințat în mod curent. – Uzita + suf. -bil.
uzitabile
UZITÁBIL, -Ă, uzitabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuințat în mod curent. – Uzita + suf. -bil.
uzitabilei
UZITÁBIL, -Ă, uzitabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuințat în mod curent. – Uzita + suf. -bil.
uzitabilele
UZITÁBIL, -Ă, uzitabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuințat în mod curent. – Uzita + suf. -bil.
uzitabilelor
UZITÁBIL, -Ă, uzitabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuințat în mod curent. – Uzita + suf. -bil.
uzitabili
UZITÁBIL, -Ă, uzitabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuințat în mod curent. – Uzita + suf. -bil.
uzitabilii
UZITÁBIL, -Ă, uzitabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuințat în mod curent. – Uzita + suf. -bil.
uzitabililor
UZITÁBIL, -Ă, uzitabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuințat în mod curent. – Uzita + suf. -bil.
uzitabilul
UZITÁBIL, -Ă, uzitabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuințat în mod curent. – Uzita + suf. -bil.
uzitabilului
UZITÁBIL, -Ă, uzitabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuințat în mod curent. – Uzita + suf. -bil.
uzitai
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitam
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitare
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitare
UZITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) uzita. [< uzita].
uzitară
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitarăm
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitarăți
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitase
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitasem
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitaseră
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitaserăm
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitaserăți
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitaseși
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitaseți
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitat
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitat
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
uzitata
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
uzitate
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
uzitatei
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
uzitatele
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
uzitatelor
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
uzitatul
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
uzitatului
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
uzitau
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitași
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitați
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitați
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
uzitații
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
uzitaților
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
uzitează
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitez
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uziteze
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitezi
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitând
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzitînd
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). DOOM
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză
uzual
UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis. DOOM
uzuál (-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále
uzuala
UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis. DOOM
uzuál (-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále
uzuale
UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis. DOOM
uzuál (-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále
uzualei
UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis. DOOM
uzuál (-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále
uzualele
UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis. DOOM
uzuál (-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále
uzualelor
UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis. DOOM
uzuál (-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále
uzuali
UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis. DOOM
uzuál (-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále
uzualii
UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis. DOOM
uzuál (-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále
uzualilor
UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis. DOOM
uzuál (-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále
uzualul
UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis. DOOM
uzuál (-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále
uzualului
UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis. DOOM
uzuál (-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále
uzucapiune
UZUCAPIÚNE s. f. (Jur.) Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumită vreme. [Pr.: -pi-u-] – Din fr. usucapion. DOOM
uzucapiúne (-pi-u-) s. f., g.-d. art. uzucapiúnii
uzucapiunea
UZUCAPIÚNE s. f. (Jur.) Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumită vreme. [Pr.: -pi-u-] – Din fr. usucapion. DOOM
uzucapiúne (-pi-u-) s. f., g.-d. art. uzucapiúnii
uzucapiuni
UZUCAPIÚNE s. f. (Jur.) Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumită vreme. [Pr.: -pi-u-] – Din fr. usucapion. DOOM
uzucapiúne (-pi-u-) s. f., g.-d. art. uzucapiúnii
uzucapiunii
UZUCAPIÚNE s. f. (Jur.) Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumită vreme. [Pr.: -pi-u-] – Din fr. usucapion. DOOM
uzucapiúne (-pi-u-) s. f., g.-d. art. uzucapiúnii
uzufruct
UZUFRÚCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. usufructus. Cf. fr. usufruit. DOOM
uzufrúct (-zu-fruct) s. n.
uzufructe
UZUFRÚCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. usufructus. Cf. fr. usufruit. DOOM
uzufrúct (-zu-fruct) s. n.
uzufructele
UZUFRÚCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. usufructus. Cf. fr. usufruit. DOOM
uzufrúct (-zu-fruct) s. n.
uzufructelor
UZUFRÚCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. usufructus. Cf. fr. usufruit. DOOM
uzufrúct (-zu-fruct) s. n.
uzufructuar
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier. DOOM
uzufructuáră (-zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
uzufructuara
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier. DOOM
uzufructuáră (-zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
uzufructuare
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier. DOOM
uzufructuáră (-zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
uzufructuarei
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier. DOOM
uzufructuáră (-zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
uzufructuarele
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier. DOOM
uzufructuáră (-zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
uzufructuarelor
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier. DOOM
uzufructuáră (-zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
uzufructuari
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier. DOOM
uzufructuáră (-zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
uzufructuarii
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier. DOOM
uzufructuáră (-zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
uzufructuarilor
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier. DOOM
uzufructuáră (-zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
uzufructuarul
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier. DOOM
uzufructuáră (-zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
uzufructuarului
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier. DOOM
uzufructuáră (-zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
uzufructul
UZUFRÚCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. usufructus. Cf. fr. usufruit. DOOM
uzufrúct (-zu-fruct) s. n.
uzufructului
UZUFRÚCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. usufructus. Cf. fr. usufruit. DOOM
uzufrúct (-zu-fruct) s. n.
uzul
UZ, uzuri, s. n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ◊ Expr. Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (Înv.) Comportare, manieră. – Din lat. usus, it. uso. DOOM
uz s. n., pl. úzuri
uzului
UZ, uzuri, s. n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ◊ Expr. Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (Înv.) Comportare, manieră. – Din lat. usus, it. uso. DOOM
uz s. n., pl. úzuri
uzura
UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 22. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure. DOOM
uzúră2 (camătă, corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzúrii; pl. uzúri
uzurar
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurar
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurara
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurara
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurare
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurare
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarei
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarei
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarele
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarele
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarelor
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarelor
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurari
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurari
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarii
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarii
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarilor
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarilor
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarul
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarul
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarului
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzurarului
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius. DOOM
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre
uzuri
UZ, uzuri, s. n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ◊ Expr. Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (Înv.) Comportare, manieră. – Din lat. usus, it. uso. DOOM
uz s. n., pl. úzuri
uzuri
UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 22. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure. DOOM
uzúră2 (camătă, corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzúrii; pl. uzúri
uzurii
UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 22. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure. DOOM
uzúră2 (camătă, corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzúrii; pl. uzúri
uzurile
UZ, uzuri, s. n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ◊ Expr. Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (Înv.) Comportare, manieră. – Din lat. usus, it. uso. DOOM
uz s. n., pl. úzuri
uzurile
UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 22. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure. DOOM
uzúră2 (camătă, corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzúrii; pl. uzúri
uzurilor
UZ, uzuri, s. n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ◊ Expr. Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (Înv.) Comportare, manieră. – Din lat. usus, it. uso. DOOM
uz s. n., pl. úzuri
uzurilor
UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 22. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure. DOOM
uzúră2 (camătă, corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzúrii; pl. uzúri
uzurp
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpa
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpai
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpam
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpare
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpare
UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa. DOOM
uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpắrii; pl. uzurpắri
uzurparea
UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa. DOOM
uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpắrii; pl. uzurpắri
uzurpară
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurparăm
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurparăți
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpase
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpasem
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpaseră
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpaserăm
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpaserăți
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpaseși
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpaseți
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpat
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpat
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.
uzurpata
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.
uzurpate
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.
uzurpatei
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.
uzurpatele
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.
uzurpatelor
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.
uzurpatoare
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. DOOM
uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
uzurpatoarea
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. DOOM
uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
uzurpatoarei
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. DOOM
uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
uzurpatoarele
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. DOOM
uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
uzurpatoarelor
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. DOOM
uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
uzurpator
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. DOOM
uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
uzurpatori
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. DOOM
uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
uzurpatorii
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. DOOM
uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
uzurpatorilor
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. DOOM
uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
uzurpatorul
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. DOOM
uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
uzurpatorului
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. DOOM
uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
uzurpatul
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.
uzurpatului
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.
uzurpau
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpași
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpați
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpați
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.
uzurpații
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.
uzurpaților
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.
uzurpațiune
UZURPAȚIÚNE, uzurpațiuni, s. f. (Înv.) Uzurpare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. usurpation, lat. usurpatio, -onis. DOOM
uzurpațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. uzurpațiúnii; pl. uzurpațiúni
uzurpațiunea
UZURPAȚIÚNE, uzurpațiuni, s. f. (Înv.) Uzurpare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. usurpation, lat. usurpatio, -onis. DOOM
uzurpațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. uzurpațiúnii; pl. uzurpațiúni
uzurpațiuni
UZURPAȚIÚNE, uzurpațiuni, s. f. (Înv.) Uzurpare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. usurpation, lat. usurpatio, -onis. DOOM
uzurpațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. uzurpațiúnii; pl. uzurpațiúni
uzurpațiunii
UZURPAȚIÚNE, uzurpațiuni, s. f. (Înv.) Uzurpare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. usurpation, lat. usurpatio, -onis. DOOM
uzurpațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. uzurpațiúnii; pl. uzurpațiúni
uzurpațiunile
UZURPAȚIÚNE, uzurpațiuni, s. f. (Înv.) Uzurpare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. usurpation, lat. usurpatio, -onis. DOOM
uzurpațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. uzurpațiúnii; pl. uzurpațiúni
uzurpațiunilor
UZURPAȚIÚNE, uzurpațiuni, s. f. (Înv.) Uzurpare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. usurpation, lat. usurpatio, -onis. DOOM
uzurpațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. uzurpațiúnii; pl. uzurpațiúni
uzurpe
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpi
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpând
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpînd
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. DOOM
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă
uzurpări
UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa. DOOM
uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpắrii; pl. uzurpắri
uzurpării
UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa. DOOM
uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpắrii; pl. uzurpắri
uzurpările
UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa. DOOM
uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpắrii; pl. uzurpắri
uzurpărilor
UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa. DOOM
uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpắrii; pl. uzurpắri
uzând
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzînd
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user. DOOM
uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză
uzări
UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de a (se) uza. – V. uza. DOOM
uzáre s. f., g.-d. art. uzắrii; pl. uzắri
uzării
UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de a (se) uza. – V. uza. DOOM
uzáre s. f., g.-d. art. uzắrii; pl. uzắri
uzările
UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de a (se) uza. – V. uza. DOOM
uzáre s. f., g.-d. art. uzắrii; pl. uzắri
uzărilor
UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de a (se) uza. – V. uza. DOOM
uzáre s. f., g.-d. art. uzắrii; pl. uzắri