ut
UT s. m. (Înv.) Denumire a notei do. – Din germ. Ut, fr. ut. DOOM
ut (înv.) s. m., pl. ut
uter
ÚTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. utérus. DOOM
úter s. n., pl. útere
uteralgia
UTERALGÍE s.f. (Med.) Nume generic pentru durerile uterului. [Gen. -iei. / < fr. utéralgie].
uteralgie
UTERALGÍE s.f. (Med.) Nume generic pentru durerile uterului. [Gen. -iei. / < fr. utéralgie].
uteralgiei
UTERALGÍE s.f. (Med.) Nume generic pentru durerile uterului. [Gen. -iei. / < fr. utéralgie].
uteralgii
UTERALGÍE s.f. (Med.) Nume generic pentru durerile uterului. [Gen. -iei. / < fr. utéralgie].
uteralgiile
UTERALGÍE s.f. (Med.) Nume generic pentru durerile uterului. [Gen. -iei. / < fr. utéralgie].
uteralgiilor
UTERALGÍE s.f. (Med.) Nume generic pentru durerile uterului. [Gen. -iei. / < fr. utéralgie].
utere
ÚTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. utérus. DOOM
úter s. n., pl. útere
uterele
ÚTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. utérus. DOOM
úter s. n., pl. útere
uterelor
ÚTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. utérus. DOOM
úter s. n., pl. útere
uterin
UTERÍN, -Ă, uterini, -e, adj. Care ține de uter, privitor la uter. ♦ Frați uterini = frați născuți din aceeași mamă, dar din tați diferiți. – Din fr. utérin. DOOM
uterín adj. m., pl. uteríni; f. uterínă, pl. uteríne
uterina
UTERÍN, -Ă, uterini, -e, adj. Care ține de uter, privitor la uter. ♦ Frați uterini = frați născuți din aceeași mamă, dar din tați diferiți. – Din fr. utérin. DOOM
uterín adj. m., pl. uteríni; f. uterínă, pl. uteríne
uterine
UTERÍN, -Ă, uterini, -e, adj. Care ține de uter, privitor la uter. ♦ Frați uterini = frați născuți din aceeași mamă, dar din tați diferiți. – Din fr. utérin. DOOM
uterín adj. m., pl. uteríni; f. uterínă, pl. uteríne
uterinei
UTERÍN, -Ă, uterini, -e, adj. Care ține de uter, privitor la uter. ♦ Frați uterini = frați născuți din aceeași mamă, dar din tați diferiți. – Din fr. utérin. DOOM
uterín adj. m., pl. uteríni; f. uterínă, pl. uteríne
uterinele
UTERÍN, -Ă, uterini, -e, adj. Care ține de uter, privitor la uter. ♦ Frați uterini = frați născuți din aceeași mamă, dar din tați diferiți. – Din fr. utérin. DOOM
uterín adj. m., pl. uteríni; f. uterínă, pl. uteríne
uterinelor
UTERÍN, -Ă, uterini, -e, adj. Care ține de uter, privitor la uter. ♦ Frați uterini = frați născuți din aceeași mamă, dar din tați diferiți. – Din fr. utérin. DOOM
uterín adj. m., pl. uteríni; f. uterínă, pl. uteríne
uterini
UTERÍN, -Ă, uterini, -e, adj. Care ține de uter, privitor la uter. ♦ Frați uterini = frați născuți din aceeași mamă, dar din tați diferiți. – Din fr. utérin. DOOM
uterín adj. m., pl. uteríni; f. uterínă, pl. uteríne
uterinii
UTERÍN, -Ă, uterini, -e, adj. Care ține de uter, privitor la uter. ♦ Frați uterini = frați născuți din aceeași mamă, dar din tați diferiți. – Din fr. utérin. DOOM
uterín adj. m., pl. uteríni; f. uterínă, pl. uteríne
uterinilor
UTERÍN, -Ă, uterini, -e, adj. Care ține de uter, privitor la uter. ♦ Frați uterini = frați născuți din aceeași mamă, dar din tați diferiți. – Din fr. utérin. DOOM
uterín adj. m., pl. uteríni; f. uterínă, pl. uteríne
uterinul
UTERÍN, -Ă, uterini, -e, adj. Care ține de uter, privitor la uter. ♦ Frați uterini = frați născuți din aceeași mamă, dar din tați diferiți. – Din fr. utérin. DOOM
uterín adj. m., pl. uteríni; f. uterínă, pl. uteríne
uterinului
UTERÍN, -Ă, uterini, -e, adj. Care ține de uter, privitor la uter. ♦ Frați uterini = frați născuți din aceeași mamă, dar din tați diferiți. – Din fr. utérin. DOOM
uterín adj. m., pl. uteríni; f. uterínă, pl. uteríne
uteromanie
UTEROMANÍE s.f. (Rar) Nimfomanie. [Gen. -iei. / < fr. utéromanie].
uteroscopia
UTEROSCOPÍE s.f. Examinare a cavității uterine cu ajutorul unui endoscop special. [Gen. -iei. / < fr. utéroscopie].
uteroscopie
UTEROSCOPÍE s.f. Examinare a cavității uterine cu ajutorul unui endoscop special. [Gen. -iei. / < fr. utéroscopie].
uteroscopiei
UTEROSCOPÍE s.f. Examinare a cavității uterine cu ajutorul unui endoscop special. [Gen. -iei. / < fr. utéroscopie].
uteroscopii
UTEROSCOPÍE s.f. Examinare a cavității uterine cu ajutorul unui endoscop special. [Gen. -iei. / < fr. utéroscopie].
uteroscopiile
UTEROSCOPÍE s.f. Examinare a cavității uterine cu ajutorul unui endoscop special. [Gen. -iei. / < fr. utéroscopie].
uteroscopiilor
UTEROSCOPÍE s.f. Examinare a cavității uterine cu ajutorul unui endoscop special. [Gen. -iei. / < fr. utéroscopie].
uterul
ÚTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. utérus. DOOM
úter s. n., pl. útere
uterului
ÚTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. utérus. DOOM
úter s. n., pl. útere
uti
uti interj. – Servește pentru a chema puii de rață. – Var. utiu, uti-uti. Sl. uti „rață” (Tiktin; Pușcariu, Dacor., I, 79).
util
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis. DOOM
utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle
utila
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis. DOOM
utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle
utila
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilai
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilaj
UTILÁJ, utilaje, s. n. Totalitatea uneltelor, aparatelor, mașinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un laborator etc. – Din fr. outillage. DOOM
utiláj s. n., pl. utiláje
utilaje
UTILÁJ, utilaje, s. n. Totalitatea uneltelor, aparatelor, mașinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un laborator etc. – Din fr. outillage. DOOM
utiláj s. n., pl. utiláje
utilajele
UTILÁJ, utilaje, s. n. Totalitatea uneltelor, aparatelor, mașinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un laborator etc. – Din fr. outillage. DOOM
utiláj s. n., pl. utiláje
utilajelor
UTILÁJ, utilaje, s. n. Totalitatea uneltelor, aparatelor, mașinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un laborator etc. – Din fr. outillage. DOOM
utiláj s. n., pl. utiláje
utilajul
UTILÁJ, utilaje, s. n. Totalitatea uneltelor, aparatelor, mașinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un laborator etc. – Din fr. outillage. DOOM
utiláj s. n., pl. utiláje
utilajului
UTILÁJ, utilaje, s. n. Totalitatea uneltelor, aparatelor, mașinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un laborator etc. – Din fr. outillage. DOOM
utiláj s. n., pl. utiláje
utilam
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilare
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilare
UTILÁRE, utilări, s. f. Acțiunea de a utila. – V. utila. DOOM
utiláre s. f., g.-d. art. utilắrii; pl. utilắri
utilarea
UTILÁRE, utilări, s. f. Acțiunea de a utila. – V. utila. DOOM
utiláre s. f., g.-d. art. utilắrii; pl. utilắri
utilară
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilarăm
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilarăți
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilase
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilasem
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilaseră
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilaserăm
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilaserăți
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilaseși
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilaseți
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilat
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilat
UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.
utilata
UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.
utilate
UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.
utilatei
UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.
utilatele
UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.
utilatelor
UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.
utilatul
UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.
utilatului
UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.
utilau
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilași
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilați
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilați
UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.
utilații
UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.
utilaților
UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.
utile
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis. DOOM
utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle
utilează
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilei
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis. DOOM
utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle
utilele
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis. DOOM
utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle
utilelor
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis. DOOM
utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle
utilez
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utileze
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilezi
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utili
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis. DOOM
utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle
utilii
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis. DOOM
utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle
utililor
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis. DOOM
utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle
utilitar
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire. DOOM
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre
utilitara
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire. DOOM
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre
utilitare
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire. DOOM
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre
utilitarei
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire. DOOM
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre
utilitarele
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire. DOOM
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre
utilitarelor
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire. DOOM
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre
utilitari
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire. DOOM
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre
utilitarii
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire. DOOM
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre
utilitarilor
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire. DOOM
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre
utilitarism
UTILITARÍSM s. n. 1. Spirit utilitar. 2. Doctrină care plasează valoarea supremă în utilitate, aceasta putând fi de diferite feluri. ♦ Concepție care explică morala prin utilitate. – Din fr. utilitarisme. DOOM
utilitarísm s. n.
utilitarismul
UTILITARÍSM s. n. 1. Spirit utilitar. 2. Doctrină care plasează valoarea supremă în utilitate, aceasta putând fi de diferite feluri. ♦ Concepție care explică morala prin utilitate. – Din fr. utilitarisme. DOOM
utilitarísm s. n.
utilitarismului
UTILITARÍSM s. n. 1. Spirit utilitar. 2. Doctrină care plasează valoarea supremă în utilitate, aceasta putând fi de diferite feluri. ♦ Concepție care explică morala prin utilitate. – Din fr. utilitarisme. DOOM
utilitarísm s. n.
utilitarist
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitarist
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitarista
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitarista
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitariste
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitariste
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitaristei
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitaristei
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitaristele
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitaristele
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitaristelor
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitaristelor
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitaristul
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitaristul
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitaristului
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitaristului
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitariști
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitariști
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitariștii
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitariștii
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitariștilor
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitariștilor
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste. DOOM
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste
utilitarul
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire. DOOM
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre
utilitarului
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire. DOOM
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre
utilitate
UTILITÁTE, utilități, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ (Ec. pol.) Capacitatea unui bun material sau serviciu de a satisface o necesitate prin folosirea în procesul de producție sau în consumul personal. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. 2. (La pl.) Servicii (energie electrică și termică, canalizare, apă și gaze, telefon) de care beneficiază o unitate economică, de obicei productivă. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis. DOOM
utilitáte s. f., g.-d. art. utilitắții; (dotări) pl. utilitắți
utilitatea
UTILITÁTE, utilități, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ (Ec. pol.) Capacitatea unui bun material sau serviciu de a satisface o necesitate prin folosirea în procesul de producție sau în consumul personal. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. 2. (La pl.) Servicii (energie electrică și termică, canalizare, apă și gaze, telefon) de care beneficiază o unitate economică, de obicei productivă. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis. DOOM
utilitáte s. f., g.-d. art. utilitắții; (dotări) pl. utilitắți
utilități
UTILITÁTE, utilități, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ (Ec. pol.) Capacitatea unui bun material sau serviciu de a satisface o necesitate prin folosirea în procesul de producție sau în consumul personal. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. 2. (La pl.) Servicii (energie electrică și termică, canalizare, apă și gaze, telefon) de care beneficiază o unitate economică, de obicei productivă. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis. DOOM
utilitáte s. f., g.-d. art. utilitắții; (dotări) pl. utilitắți
utilității
UTILITÁTE, utilități, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ (Ec. pol.) Capacitatea unui bun material sau serviciu de a satisface o necesitate prin folosirea în procesul de producție sau în consumul personal. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. 2. (La pl.) Servicii (energie electrică și termică, canalizare, apă și gaze, telefon) de care beneficiază o unitate economică, de obicei productivă. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis. DOOM
utilitáte s. f., g.-d. art. utilitắții; (dotări) pl. utilitắți
utilitățile
UTILITÁTE, utilități, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ (Ec. pol.) Capacitatea unui bun material sau serviciu de a satisface o necesitate prin folosirea în procesul de producție sau în consumul personal. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. 2. (La pl.) Servicii (energie electrică și termică, canalizare, apă și gaze, telefon) de care beneficiază o unitate economică, de obicei productivă. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis. DOOM
utilitáte s. f., g.-d. art. utilitắții; (dotări) pl. utilitắți
utilităților
UTILITÁTE, utilități, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ (Ec. pol.) Capacitatea unui bun material sau serviciu de a satisface o necesitate prin folosirea în procesul de producție sau în consumul personal. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. 2. (La pl.) Servicii (energie electrică și termică, canalizare, apă și gaze, telefon) de care beneficiază o unitate economică, de obicei productivă. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis. DOOM
utilitáte s. f., g.-d. art. utilitắții; (dotări) pl. utilitắți
utiliza
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizabil
UTILIZÁBIL, -Ă, utilizabili, -e, adj. Care poate fi utilizat; de care te poți folosi. – Din fr. utilisable. DOOM
utilizábil adj. m., pl. utilizábili; f. utilizábilă, pl. utilizábile
utilizabila
UTILIZÁBIL, -Ă, utilizabili, -e, adj. Care poate fi utilizat; de care te poți folosi. – Din fr. utilisable. DOOM
utilizábil adj. m., pl. utilizábili; f. utilizábilă, pl. utilizábile
utilizabile
UTILIZÁBIL, -Ă, utilizabili, -e, adj. Care poate fi utilizat; de care te poți folosi. – Din fr. utilisable. DOOM
utilizábil adj. m., pl. utilizábili; f. utilizábilă, pl. utilizábile
utilizabilei
UTILIZÁBIL, -Ă, utilizabili, -e, adj. Care poate fi utilizat; de care te poți folosi. – Din fr. utilisable. DOOM
utilizábil adj. m., pl. utilizábili; f. utilizábilă, pl. utilizábile
utilizabilele
UTILIZÁBIL, -Ă, utilizabili, -e, adj. Care poate fi utilizat; de care te poți folosi. – Din fr. utilisable. DOOM
utilizábil adj. m., pl. utilizábili; f. utilizábilă, pl. utilizábile
utilizabilelor
UTILIZÁBIL, -Ă, utilizabili, -e, adj. Care poate fi utilizat; de care te poți folosi. – Din fr. utilisable. DOOM
utilizábil adj. m., pl. utilizábili; f. utilizábilă, pl. utilizábile
utilizabili
UTILIZÁBIL, -Ă, utilizabili, -e, adj. Care poate fi utilizat; de care te poți folosi. – Din fr. utilisable. DOOM
utilizábil adj. m., pl. utilizábili; f. utilizábilă, pl. utilizábile
utilizabilii
UTILIZÁBIL, -Ă, utilizabili, -e, adj. Care poate fi utilizat; de care te poți folosi. – Din fr. utilisable. DOOM
utilizábil adj. m., pl. utilizábili; f. utilizábilă, pl. utilizábile
utilizabililor
UTILIZÁBIL, -Ă, utilizabili, -e, adj. Care poate fi utilizat; de care te poți folosi. – Din fr. utilisable. DOOM
utilizábil adj. m., pl. utilizábili; f. utilizábilă, pl. utilizábile
utilizabilul
UTILIZÁBIL, -Ă, utilizabili, -e, adj. Care poate fi utilizat; de care te poți folosi. – Din fr. utilisable. DOOM
utilizábil adj. m., pl. utilizábili; f. utilizábilă, pl. utilizábile
utilizabilului
UTILIZÁBIL, -Ă, utilizabili, -e, adj. Care poate fi utilizat; de care te poți folosi. – Din fr. utilisable. DOOM
utilizábil adj. m., pl. utilizábili; f. utilizábilă, pl. utilizábile
utilizai
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizam
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizare
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizare
UTILIZÁRE, utilizări, s. f. Faptul de a utiliza. – V. utiliza. DOOM
utilizáre s. f., g.-d. art. utilizắrii; pl. utilizắri
utilizarea
UTILIZÁRE, utilizări, s. f. Faptul de a utiliza. – V. utiliza. DOOM
utilizáre s. f., g.-d. art. utilizắrii; pl. utilizắri
utilizară
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizarăm
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizarăți
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizase
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizasem
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizaseră
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizaserăm
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizaserăți
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizaseși
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizaseți
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizat
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizat
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser
utilizau
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizași
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizați
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizează
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizez
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizeze
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizezi
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizând
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizînd
UTILIZÁ, utilizez, vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser. DOOM
utilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 utilizeáză
utilizări
UTILIZÁRE, utilizări, s. f. Faptul de a utiliza. – V. utiliza. DOOM
utilizáre s. f., g.-d. art. utilizắrii; pl. utilizắri
utilizării
UTILIZÁRE, utilizări, s. f. Faptul de a utiliza. – V. utiliza. DOOM
utilizáre s. f., g.-d. art. utilizắrii; pl. utilizắri
utilizările
UTILIZÁRE, utilizări, s. f. Faptul de a utiliza. – V. utiliza. DOOM
utilizáre s. f., g.-d. art. utilizắrii; pl. utilizắri
utilizărilor
UTILIZÁRE, utilizări, s. f. Faptul de a utiliza. – V. utiliza. DOOM
utilizáre s. f., g.-d. art. utilizắrii; pl. utilizắri
utilul
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis. DOOM
utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle
utilului
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis. DOOM
utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle
utilând
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilînd
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller. DOOM
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză
utilări
UTILÁRE, utilări, s. f. Acțiunea de a utila. – V. utila. DOOM
utiláre s. f., g.-d. art. utilắrii; pl. utilắri
utilării
UTILÁRE, utilări, s. f. Acțiunea de a utila. – V. utila. DOOM
utiláre s. f., g.-d. art. utilắrii; pl. utilắri
utilările
UTILÁRE, utilări, s. f. Acțiunea de a utila. – V. utila. DOOM
utiláre s. f., g.-d. art. utilắrii; pl. utilắri
utilărilor
UTILÁRE, utilări, s. f. Acțiunea de a utila. – V. utila. DOOM
utiláre s. f., g.-d. art. utilắrii; pl. utilắri
utopia
UTOPÍE, utopii, s. f. 1. Loc sau stare de viață proiectate în viitor, întruchipând modelul unei ordini social-politice și religioase ideale. 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie. DOOM
utopíe s. f., art. utopía, g.-d. art. utopíei; pl. utopíi, art. utopíile
utopic
UTÓPIC, -Ă, utopici, -ce, adj. Care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopist, iluzoriu, himeric. – Din fr. utopique. DOOM
utópic adj. m., pl. utópici; f. utópică, pl. utópice
utopica
UTÓPIC, -Ă, utopici, -ce, adj. Care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopist, iluzoriu, himeric. – Din fr. utopique. DOOM
utópic adj. m., pl. utópici; f. utópică, pl. utópice
utopice
UTÓPIC, -Ă, utopici, -ce, adj. Care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopist, iluzoriu, himeric. – Din fr. utopique. DOOM
utópic adj. m., pl. utópici; f. utópică, pl. utópice
utopicei
UTÓPIC, -Ă, utopici, -ce, adj. Care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopist, iluzoriu, himeric. – Din fr. utopique. DOOM
utópic adj. m., pl. utópici; f. utópică, pl. utópice
utopicele
UTÓPIC, -Ă, utopici, -ce, adj. Care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopist, iluzoriu, himeric. – Din fr. utopique. DOOM
utópic adj. m., pl. utópici; f. utópică, pl. utópice
utopicelor
UTÓPIC, -Ă, utopici, -ce, adj. Care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopist, iluzoriu, himeric. – Din fr. utopique. DOOM
utópic adj. m., pl. utópici; f. utópică, pl. utópice
utopici
UTÓPIC, -Ă, utopici, -ce, adj. Care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopist, iluzoriu, himeric. – Din fr. utopique. DOOM
utópic adj. m., pl. utópici; f. utópică, pl. utópice
utopicii
UTÓPIC, -Ă, utopici, -ce, adj. Care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopist, iluzoriu, himeric. – Din fr. utopique. DOOM
utópic adj. m., pl. utópici; f. utópică, pl. utópice
utopicilor
UTÓPIC, -Ă, utopici, -ce, adj. Care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopist, iluzoriu, himeric. – Din fr. utopique. DOOM
utópic adj. m., pl. utópici; f. utópică, pl. utópice
utopicul
UTÓPIC, -Ă, utopici, -ce, adj. Care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopist, iluzoriu, himeric. – Din fr. utopique. DOOM
utópic adj. m., pl. utópici; f. utópică, pl. utópice
utopicului
UTÓPIC, -Ă, utopici, -ce, adj. Care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopist, iluzoriu, himeric. – Din fr. utopique. DOOM
utópic adj. m., pl. utópici; f. utópică, pl. utópice
utopie
UTOPÍE, utopii, s. f. 1. Loc sau stare de viață proiectate în viitor, întruchipând modelul unei ordini social-politice și religioase ideale. 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie. DOOM
utopíe s. f., art. utopía, g.-d. art. utopíei; pl. utopíi, art. utopíile
utopiei
UTOPÍE, utopii, s. f. 1. Loc sau stare de viață proiectate în viitor, întruchipând modelul unei ordini social-politice și religioase ideale. 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie. DOOM
utopíe s. f., art. utopía, g.-d. art. utopíei; pl. utopíi, art. utopíile
utopii
UTOPÍE, utopii, s. f. 1. Loc sau stare de viață proiectate în viitor, întruchipând modelul unei ordini social-politice și religioase ideale. 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie. DOOM
utopíe s. f., art. utopía, g.-d. art. utopíei; pl. utopíi, art. utopíile
utopiile
UTOPÍE, utopii, s. f. 1. Loc sau stare de viață proiectate în viitor, întruchipând modelul unei ordini social-politice și religioase ideale. 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie. DOOM
utopíe s. f., art. utopía, g.-d. art. utopíei; pl. utopíi, art. utopíile
utopiilor
UTOPÍE, utopii, s. f. 1. Loc sau stare de viață proiectate în viitor, întruchipând modelul unei ordini social-politice și religioase ideale. 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie. DOOM
utopíe s. f., art. utopía, g.-d. art. utopíei; pl. utopíi, art. utopíile
utopism
UTOPÍSM s. n. (Rar) Credință în realizarea unei societăți perfecte și criticare a societății actuale în lumina unor utopii; credință în idealuri utopice, irealizabile. – Utop[ie] + suf. -ism. DOOM
utopísm (rar) s. n.
utopismul
UTOPÍSM s. n. (Rar) Credință în realizarea unei societăți perfecte și criticare a societății actuale în lumina unor utopii; credință în idealuri utopice, irealizabile. – Utop[ie] + suf. -ism. DOOM
utopísm (rar) s. n.
utopismului
UTOPÍSM s. n. (Rar) Credință în realizarea unei societăți perfecte și criticare a societății actuale în lumina unor utopii; credință în idealuri utopice, irealizabile. – Utop[ie] + suf. -ism. DOOM
utopísm (rar) s. n.
utopist
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopist
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopista
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopista
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopiste
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopiste
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopistei
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopistei
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopistele
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopistele
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopistelor
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopistelor
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopistul
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopistul
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopistului
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopistului
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopiști
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopiști
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopiștii
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopiștii
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopiștilor
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utopiștilor
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste. DOOM
utopíst adj. m., s. m., pl. utopíști; adj. f., s. f. utopístă, pl. utopíste
utre
útre (-re), s. f. – Burduf. Lat. utrem. Nu pare să fie cuvînt moștenit, ci împrumut literar: îl întîlnim numai la Murnu.
utrene
UTRÉNIE, utrenii, s. f. (În biserica ortodoxă; și în forma utrină) Slujbă religioasă care se oficiază dimineața, înainte de liturghie, sau seara, la privegheri și la denii. Răsună toaca de utrină În pacea unei nopți tîrzii. GOGA, C. P. 110. Părintele Iovinadie... răspunde cu rugăciuni singuratice ceasului tîrziu de utrenie. HOGAȘ, H. 57. Cînd toca de utrină, ea era în picioare înaintea tuturora. VLAHUȚĂ, N. 139. Părintele se duse la biserica cea închinată spre pămînt, ca să citească utrenia. SLAVICI, N. I 17. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață; aproape de ora la care se oficiază utrenia. Trebuie să plecăm mîne pe la utrine. CONTEMPORANUL, VII 294. – Variante: (învechit) utréne (CONTEMPORANUL, VIIII 10), utrínă, utrine, s. f.
utrenia
UTRÉNIE, utrenii, s. f. Slujbă religioasă care se oficiază în Biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. [Var.: (reg.) utrínă s. f.] – Din sl. utrĩnja. DOOM
utrénie (u-tre-ni-e) s. f., art. utrénia (-ni-a), g.-d. art. utréniei; pl. utrénii, art. utréniile (-ni-i-)
utrenie
UTRÉNIE, utrenii, s. f. Slujbă religioasă care se oficiază în Biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. [Var.: (reg.) utrínă s. f.] – Din sl. utrĩnja. DOOM
utrénie (u-tre-ni-e) s. f., art. utrénia (-ni-a), g.-d. art. utréniei; pl. utrénii, art. utréniile (-ni-i-)
utreniei
UTRÉNIE, utrenii, s. f. Slujbă religioasă care se oficiază în Biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. [Var.: (reg.) utrínă s. f.] – Din sl. utrĩnja. DOOM
utrénie (u-tre-ni-e) s. f., art. utrénia (-ni-a), g.-d. art. utréniei; pl. utrénii, art. utréniile (-ni-i-)
utrenii
UTRÉNIE, utrenii, s. f. Slujbă religioasă care se oficiază în Biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. [Var.: (reg.) utrínă s. f.] – Din sl. utrĩnja. DOOM
utrénie (u-tre-ni-e) s. f., art. utrénia (-ni-a), g.-d. art. utréniei; pl. utrénii, art. utréniile (-ni-i-)
utreniile
UTRÉNIE, utrenii, s. f. Slujbă religioasă care se oficiază în Biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. [Var.: (reg.) utrínă s. f.] – Din sl. utrĩnja. DOOM
utrénie (u-tre-ni-e) s. f., art. utrénia (-ni-a), g.-d. art. utréniei; pl. utrénii, art. utréniile (-ni-i-)
utreniilor
UTRÉNIE, utrenii, s. f. Slujbă religioasă care se oficiază în Biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. [Var.: (reg.) utrínă s. f.] – Din sl. utrĩnja. DOOM
utrénie (u-tre-ni-e) s. f., art. utrénia (-ni-a), g.-d. art. utréniei; pl. utrénii, art. utréniile (-ni-i-)
utricul
UTRÍCUL s.n. v. utriculă.
utricula
UTRÍCULĂ s.f. 1. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ♦ Învelișul fructului, alcătuit din concreșterea bracteelor. 2. Formație anatomică în formă de sac. ♦ Una dintre cele două părți care compun cavitatea urechii numită vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus]. DOOM
!utrículă (u-tri-) s. n., pl. utrícule
utricular
UTRICULÁR, -Ă adj. (Liv.) În formă de utriculă, de sac. [Cf. fr. utriculaire].
utriculara
UTRICULÁR, -Ă adj. (Liv.) În formă de utriculă, de sac. [Cf. fr. utriculaire].
utriculare
UTRICULÁR, -Ă adj. (Liv.) În formă de utriculă, de sac. [Cf. fr. utriculaire].
utricularei
UTRICULÁR, -Ă adj. (Liv.) În formă de utriculă, de sac. [Cf. fr. utriculaire].
utricularele
UTRICULÁR, -Ă adj. (Liv.) În formă de utriculă, de sac. [Cf. fr. utriculaire].
utricularelor
UTRICULÁR, -Ă adj. (Liv.) În formă de utriculă, de sac. [Cf. fr. utriculaire].
utriculari
UTRICULÁR, -Ă adj. (Liv.) În formă de utriculă, de sac. [Cf. fr. utriculaire].
utricularii
UTRICULÁR, -Ă adj. (Liv.) În formă de utriculă, de sac. [Cf. fr. utriculaire].
utricularilor
UTRICULÁR, -Ă adj. (Liv.) În formă de utriculă, de sac. [Cf. fr. utriculaire].
utricularul
UTRICULÁR, -Ă adj. (Liv.) În formă de utriculă, de sac. [Cf. fr. utriculaire].
utricularului
UTRICULÁR, -Ă adj. (Liv.) În formă de utriculă, de sac. [Cf. fr. utriculaire].
utricule
UTRÍCULĂ s.f. 1. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ♦ Învelișul fructului, alcătuit din concreșterea bracteelor. 2. Formație anatomică în formă de sac. ♦ Una dintre cele două părți care compun cavitatea urechii numită vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus]. DOOM
!utrículă (u-tri-) s. n., pl. utrícule
utriculei
UTRÍCULĂ s.f. 1. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ♦ Învelișul fructului, alcătuit din concreșterea bracteelor. 2. Formație anatomică în formă de sac. ♦ Una dintre cele două părți care compun cavitatea urechii numită vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus]. DOOM
!utrículă (u-tri-) s. n., pl. utrícule
utriculele
UTRÍCULĂ s.f. 1. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ♦ Învelișul fructului, alcătuit din concreșterea bracteelor. 2. Formație anatomică în formă de sac. ♦ Una dintre cele două părți care compun cavitatea urechii numită vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus]. DOOM
!utrículă (u-tri-) s. n., pl. utrícule
utriculelor
UTRÍCULĂ s.f. 1. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ♦ Învelișul fructului, alcătuit din concreșterea bracteelor. 2. Formație anatomică în formă de sac. ♦ Una dintre cele două părți care compun cavitatea urechii numită vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus]. DOOM
!utrículă (u-tri-) s. n., pl. utrícule
utriculă
UTRÍCUL s.n. v. utriculă.
utrină
UTRÉNIE, utrenii, s. f. Slujbă religioasă care se oficiază în Biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. [Var.: (reg.) utrínă s. f.] – Din sl. utrĩnja. DOOM
utrénie (u-tre-ni-e) s. f., art. utrénia (-ni-a), g.-d. art. utréniei; pl. utrénii, art. utréniile (-ni-i-)
utălui
utăluí (-uésc, -ít), vb. – A urî. Mag. utálni (Tiktin). Sec. XVI, înv.