un
O5 adj. nehot. v. un2. DOOM
!díntr-un prep. + adj./art./num.
un
O4 num. nehot. v. un. DOOM
!díntr-un prep. + adj./art./num.
un
O3 art. nehot. V. un. DOOM
!díntr-un prep. + adj./art./num.
una
O4 num. nehot. v. un. DOOM
!díntr-un prep. + adj./art./num.
una
ÚNUL, ÚNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale. ◊ Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând. ◊ Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una. DOOM
*nici únul conjcț. + pr. (~, nici altul)
unanim
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. DOOM
unaním adj. m., pl. unaními; f. unanímă, pl. unaníme
unanima
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. DOOM
unaním adj. m., pl. unaními; f. unanímă, pl. unaníme
unanime
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. DOOM
unaním adj. m., pl. unaními; f. unanímă, pl. unaníme
unanimei
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. DOOM
unaním adj. m., pl. unaními; f. unanímă, pl. unaníme
unanimele
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. DOOM
unaním adj. m., pl. unaními; f. unanímă, pl. unaníme
unanimelor
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. DOOM
unaním adj. m., pl. unaními; f. unanímă, pl. unaníme
unanimi
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. DOOM
unaním adj. m., pl. unaními; f. unanímă, pl. unaníme
unanimii
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. DOOM
unaním adj. m., pl. unaními; f. unanímă, pl. unaníme
unanimilor
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. DOOM
unaním adj. m., pl. unaními; f. unanímă, pl. unaníme
unanimism
UNANIMÍSM s.n. Mișcare literară din Franța de la începutul sec. XX, care își propunea să exprime în mod global diversitatea de sentimente și de impresii a unor largi grupuri umane. [< fr. unanimisme].
unanimismul
UNANIMÍSM s.n. Mișcare literară din Franța de la începutul sec. XX, care își propunea să exprime în mod global diversitatea de sentimente și de impresii a unor largi grupuri umane. [< fr. unanimisme].
unanimismului
UNANIMÍSM s.n. Mișcare literară din Franța de la începutul sec. XX, care își propunea să exprime în mod global diversitatea de sentimente și de impresii a unor largi grupuri umane. [< fr. unanimisme].
unanimist
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimist
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimista
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimiste
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimistei
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimistele
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimistelor
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimistul
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimistul
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimistului
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimistului
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimitate
UNANIMITÁTE s. f. Unitate de opinii, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină cu privire la o idee, la un vot etc. ◊ Loc. adv. În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor; fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. ♦ (Jur.) Regulă potrivit căreia hotărârile unui organ colegial sau ale unei organizații internaționale nu se pot lua decât cu votul sau cu aprobarea tuturor membrilor. – Din fr. unanimité, lat. unanimitas, -atis. DOOM
unanimitáte s. f., g.-d. art. unanimitắții
unanimitatea
UNANIMITÁTE s. f. Unitate de opinii, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină cu privire la o idee, la un vot etc. ◊ Loc. adv. În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor; fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. ♦ (Jur.) Regulă potrivit căreia hotărârile unui organ colegial sau ale unei organizații internaționale nu se pot lua decât cu votul sau cu aprobarea tuturor membrilor. – Din fr. unanimité, lat. unanimitas, -atis. DOOM
unanimitáte s. f., g.-d. art. unanimitắții
unanimități
UNANIMITÁTE s. f. Unitate de opinii, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină cu privire la o idee, la un vot etc. ◊ Loc. adv. În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor; fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. ♦ (Jur.) Regulă potrivit căreia hotărârile unui organ colegial sau ale unei organizații internaționale nu se pot lua decât cu votul sau cu aprobarea tuturor membrilor. – Din fr. unanimité, lat. unanimitas, -atis. DOOM
unanimitáte s. f., g.-d. art. unanimitắții
unanimității
UNANIMITÁTE s. f. Unitate de opinii, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină cu privire la o idee, la un vot etc. ◊ Loc. adv. În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor; fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. ♦ (Jur.) Regulă potrivit căreia hotărârile unui organ colegial sau ale unei organizații internaționale nu se pot lua decât cu votul sau cu aprobarea tuturor membrilor. – Din fr. unanimité, lat. unanimitas, -atis. DOOM
unanimitáte s. f., g.-d. art. unanimitắții
unanimiști
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimiști
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimiștii
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimiștii
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimiștilor
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimiștilor
UNANIMÍST, -Ă adj. Referitor la unanimism. // s.m. și f. Adept al unanimismului. [< fr. unanimiste].
unanimul
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. DOOM
unaním adj. m., pl. unaními; f. unanímă, pl. unaníme
unanimului
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. DOOM
unaním adj. m., pl. unaními; f. unanímă, pl. unaníme
uncheș
UNCHIÁȘ, unchiași, s. m. 1. (Pop.) Om bătrân; moș, moșneag. 2. (Reg.) Unchi (1). [Var.: (reg.) unchéș s. m.] – Unchi + suf. -aș. DOOM
unchiáș (pop.) (-chiaș) s. m., pl. unchiáși
uncheșel
UNCHEȘÉL, uncheșei, s. m. Diminutiv al lui unchiaș. Văzui pe marginea unei gîrliți un uncheșel mic. GORJAN, H. II 61. Mătuși, mătușelelor, Uncheși, uncheșeilor. ȘEZ. IV 191. Miluiți-mă, măiculiță, Că mă bate uncheșelul Tot cu toiegelul. TEODORESCU, P. P. 132.
unchi
UNCHI, unchi, s. m. 1. Bărbat considerat în raport cu copiii fraților și surorilor sale, în raport cu copiii fraților și surorilor soției sale sau în raport cu copiii verilor și verișoarelor sale; termen cu care se adresează acestui bărbat nepoții; grad de rudenie astfel stabilit; unchiaș. 2. Termen de respect cu care o persoană mai tânără se adresează unui bărbat mai în vârstă. – Lat. avunculus. DOOM
unchi s. m., pl. unchi, art. únchii
unchiaș
UNCHIÁȘ, unchiași, s. m. 1. (Pop.) Om bătrân; moș, moșneag. 2. (Reg.) Unchi (1). [Var.: (reg.) unchéș s. m.] – Unchi + suf. -aș. DOOM
unchiáș (pop.) (-chiaș) s. m., pl. unchiáși
unchiași
UNCHIÁȘ, unchiași, s. m. 1. (Pop.) Om bătrân; moș, moșneag. 2. (Reg.) Unchi (1). [Var.: (reg.) unchéș s. m.] – Unchi + suf. -aș. DOOM
unchiáș (pop.) (-chiaș) s. m., pl. unchiáși
unchiașii
UNCHIÁȘ, unchiași, s. m. 1. (Pop.) Om bătrân; moș, moșneag. 2. (Reg.) Unchi (1). [Var.: (reg.) unchéș s. m.] – Unchi + suf. -aș. DOOM
unchiáș (pop.) (-chiaș) s. m., pl. unchiáși
unchiașilor
UNCHIÁȘ, unchiași, s. m. 1. (Pop.) Om bătrân; moș, moșneag. 2. (Reg.) Unchi (1). [Var.: (reg.) unchéș s. m.] – Unchi + suf. -aș. DOOM
unchiáș (pop.) (-chiaș) s. m., pl. unchiáși
unchiașul
UNCHIÁȘ, unchiași, s. m. 1. (Pop.) Om bătrân; moș, moșneag. 2. (Reg.) Unchi (1). [Var.: (reg.) unchéș s. m.] – Unchi + suf. -aș. DOOM
unchiáș (pop.) (-chiaș) s. m., pl. unchiáși
unchiașului
UNCHIÁȘ, unchiași, s. m. 1. (Pop.) Om bătrân; moș, moșneag. 2. (Reg.) Unchi (1). [Var.: (reg.) unchéș s. m.] – Unchi + suf. -aș. DOOM
unchiáș (pop.) (-chiaș) s. m., pl. unchiáși
unchii
UNCHI, unchi, s. m. 1. Bărbat considerat în raport cu copiii fraților și surorilor sale, în raport cu copiii fraților și surorilor soției sale sau în raport cu copiii verilor și verișoarelor sale; termen cu care se adresează acestui bărbat nepoții; grad de rudenie astfel stabilit; unchiaș. 2. Termen de respect cu care o persoană mai tânără se adresează unui bărbat mai în vârstă. – Lat. avunculus. DOOM
unchi s. m., pl. unchi, art. únchii
unchilor
UNCHI, unchi, s. m. 1. Bărbat considerat în raport cu copiii fraților și surorilor sale, în raport cu copiii fraților și surorilor soției sale sau în raport cu copiii verilor și verișoarelor sale; termen cu care se adresează acestui bărbat nepoții; grad de rudenie astfel stabilit; unchiaș. 2. Termen de respect cu care o persoană mai tânără se adresează unui bărbat mai în vârstă. – Lat. avunculus. DOOM
unchi s. m., pl. unchi, art. únchii
unchiul
UNCHI, unchi, s. m. 1. Bărbat considerat în raport cu copiii fraților și surorilor sale, în raport cu copiii fraților și surorilor soției sale sau în raport cu copiii verilor și verișoarelor sale; termen cu care se adresează acestui bărbat nepoții; grad de rudenie astfel stabilit; unchiaș. 2. Termen de respect cu care o persoană mai tânără se adresează unui bărbat mai în vârstă. – Lat. avunculus. DOOM
unchi s. m., pl. unchi, art. únchii
unchiului
UNCHI, unchi, s. m. 1. Bărbat considerat în raport cu copiii fraților și surorilor sale, în raport cu copiii fraților și surorilor soției sale sau în raport cu copiii verilor și verișoarelor sale; termen cu care se adresează acestui bărbat nepoții; grad de rudenie astfel stabilit; unchiaș. 2. Termen de respect cu care o persoană mai tânără se adresează unui bărbat mai în vârstă. – Lat. avunculus. DOOM
unchi s. m., pl. unchi, art. únchii
unchișor
UNCHIȘÓR, unchișori, s. m. Diminutiv al lui unchi. – Unchi + suf. -ișor. DOOM
unchișór s. m., pl. unchișóri
unchișori
UNCHIȘÓR, unchișori, s. m. Diminutiv al lui unchi. – Unchi + suf. -ișor. DOOM
unchișór s. m., pl. unchișóri
unchișorii
UNCHIȘÓR, unchișori, s. m. Diminutiv al lui unchi. – Unchi + suf. -ișor. DOOM
unchișór s. m., pl. unchișóri
unchișorilor
UNCHIȘÓR, unchișori, s. m. Diminutiv al lui unchi. – Unchi + suf. -ișor. DOOM
unchișór s. m., pl. unchișóri
unchișorul
UNCHIȘÓR, unchișori, s. m. Diminutiv al lui unchi. – Unchi + suf. -ișor. DOOM
unchișór s. m., pl. unchișóri
unchișorului
UNCHIȘÓR, unchișori, s. m. Diminutiv al lui unchi. – Unchi + suf. -ișor. DOOM
unchișór s. m., pl. unchișóri
uncia
ÍRBIS, irbiși, s. m. Mamifer carnivor din familia felinelor, asemănător cu pantera; leopardul zăpezilor (Panthera uncia). – Din germ. Irbis.
uncia
ÚNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în țările anglo-saxone), a cărei valoare a variat între circa 28 și 35 de grame. – Din lat. uncia. DOOM
úncie (-ci-e) s. f., art. úncia (-ci-a), g.-d. art. únciei; pl. úncii, art. únciile (-ci-i-)
uncial
UNCIÁL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial. DOOM
!unciál adj. m.; f. unciálă, pl. unciále
unciala
UNCIÁL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial. DOOM
!unciál adj. m.; f. unciálă, pl. unciále
unciale
UNCIÁL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial. DOOM
!unciál adj. m.; f. unciálă, pl. unciále
uncialei
UNCIÁL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial. DOOM
!unciál adj. m.; f. unciálă, pl. unciále
uncialele
UNCIÁL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial. DOOM
!unciál adj. m.; f. unciálă, pl. unciále
uncialelor
UNCIÁL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial. DOOM
!unciál adj. m.; f. unciálă, pl. unciále
unciali
UNCIÁL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial. DOOM
!unciál adj. m.; f. unciálă, pl. unciále
uncialii
UNCIÁL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial. DOOM
!unciál adj. m.; f. unciálă, pl. unciále
uncialilor
UNCIÁL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial. DOOM
!unciál adj. m.; f. unciálă, pl. unciále
uncialul
UNCIÁL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial. DOOM
!unciál adj. m.; f. unciálă, pl. unciále
uncialului
UNCIÁL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial. DOOM
!unciál adj. m.; f. unciálă, pl. unciále
uncială
UNCIÁLĂ, unciale, s. f. (Mai ales la pl.) Litere majuscule care derivă din literele romane capitale (deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor) și care au fost folosite în inscripții și manuscrise (din secolul al III-lea pînă în al VI-lea). DOOM
unciálă s. f., g.-d. art. unciálei; pl. unciále
uncie
ÚNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în țările anglo-saxone), a cărei valoare a variat între circa 28 și 35 de grame. – Din lat. uncia. DOOM
úncie (-ci-e) s. f., art. úncia (-ci-a), g.-d. art. únciei; pl. úncii, art. únciile (-ci-i-)
unciei
ÚNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în țările anglo-saxone), a cărei valoare a variat între circa 28 și 35 de grame. – Din lat. uncia. DOOM
úncie (-ci-e) s. f., art. úncia (-ci-a), g.-d. art. únciei; pl. úncii, art. únciile (-ci-i-)
unciform
UNCIFÓRM, -Ă adj. În formă de cârlig, de gheară. [< fr. unciforme].
unciforma
UNCIFÓRM, -Ă adj. În formă de cârlig, de gheară. [< fr. unciforme].
unciforme
UNCIFÓRM, -Ă adj. În formă de cârlig, de gheară. [< fr. unciforme].
unciformei
UNCIFÓRM, -Ă adj. În formă de cârlig, de gheară. [< fr. unciforme].
unciformele
UNCIFÓRM, -Ă adj. În formă de cârlig, de gheară. [< fr. unciforme].
unciformelor
UNCIFÓRM, -Ă adj. În formă de cârlig, de gheară. [< fr. unciforme].
unciformi
UNCIFÓRM, -Ă adj. În formă de cârlig, de gheară. [< fr. unciforme].
unciformii
UNCIFÓRM, -Ă adj. În formă de cârlig, de gheară. [< fr. unciforme].
unciformilor
UNCIFÓRM, -Ă adj. În formă de cârlig, de gheară. [< fr. unciforme].
unciformul
UNCIFÓRM, -Ă adj. În formă de cârlig, de gheară. [< fr. unciforme].
unciformului
UNCIFÓRM, -Ă adj. În formă de cârlig, de gheară. [< fr. unciforme].
uncii
ÚNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în țările anglo-saxone), a cărei valoare a variat între circa 28 și 35 de grame. – Din lat. uncia. DOOM
úncie (-ci-e) s. f., art. úncia (-ci-a), g.-d. art. únciei; pl. úncii, art. únciile (-ci-i-)
unciile
ÚNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în țările anglo-saxone), a cărei valoare a variat între circa 28 și 35 de grame. – Din lat. uncia. DOOM
úncie (-ci-e) s. f., art. úncia (-ci-a), g.-d. art. únciei; pl. úncii, art. únciile (-ci-i-)
unciilor
ÚNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în țările anglo-saxone), a cărei valoare a variat între circa 28 și 35 de grame. – Din lat. uncia. DOOM
úncie (-ci-e) s. f., art. úncia (-ci-a), g.-d. art. únciei; pl. úncii, art. únciile (-ci-i-)
uncinat
UNCINÁT, -Ă adj. Prevăzut cu un cârlig, recurbat la vârf. [< fr. unciné, lat. uncinatus].
uncinata
UNCINÁT, -Ă adj. Prevăzut cu un cârlig, recurbat la vârf. [< fr. unciné, lat. uncinatus].
uncinate
UNCINÁT, -Ă adj. Prevăzut cu un cârlig, recurbat la vârf. [< fr. unciné, lat. uncinatus].
uncinatei
UNCINÁT, -Ă adj. Prevăzut cu un cârlig, recurbat la vârf. [< fr. unciné, lat. uncinatus].
uncinatele
UNCINÁT, -Ă adj. Prevăzut cu un cârlig, recurbat la vârf. [< fr. unciné, lat. uncinatus].
uncinatelor
UNCINÁT, -Ă adj. Prevăzut cu un cârlig, recurbat la vârf. [< fr. unciné, lat. uncinatus].
uncinatul
UNCINÁT, -Ă adj. Prevăzut cu un cârlig, recurbat la vârf. [< fr. unciné, lat. uncinatus].
uncinatului
UNCINÁT, -Ă adj. Prevăzut cu un cârlig, recurbat la vârf. [< fr. unciné, lat. uncinatus].
uncinați
UNCINÁT, -Ă adj. Prevăzut cu un cârlig, recurbat la vârf. [< fr. unciné, lat. uncinatus].
uncinații
UNCINÁT, -Ă adj. Prevăzut cu un cârlig, recurbat la vârf. [< fr. unciné, lat. uncinatus].
uncinaților
UNCINÁT, -Ă adj. Prevăzut cu un cârlig, recurbat la vârf. [< fr. unciné, lat. uncinatus].
uncrop
UNCRÓP, uncropuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Apă clocotită. 2. Băutură alcoolică fierbinte care se servește la ospățul de la casa mirelui a doua zi după cununie; ospățul și datinile obișnuite în această zi. – Din sl. unkropŭ. DOOM
uncróp (înv., reg.) s. n., pl. uncrópuri
uncropeala
UNCROPEÁLĂ s. f. (Rar) Senzație de căldură, de moleșeală, de toropeală. – Uncrop + suf. -eală. DOOM
uncropeálă (rar) s. f., g.-d. art. uncropélii
uncropel
UNCROPÉL, uncropele, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui uncrop; apă călduță. – Uncrop + suf. -el. DOOM
uncropél (reg.) s. n.
uncropele
UNCROPÉL, uncropele, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui uncrop; apă călduță. – Uncrop + suf. -el. DOOM
uncropél (reg.) s. n.
uncropelele
UNCROPÉL, uncropele, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui uncrop; apă călduță. – Uncrop + suf. -el. DOOM
uncropél (reg.) s. n.
uncropelelor
UNCROPÉL, uncropele, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui uncrop; apă călduță. – Uncrop + suf. -el. DOOM
uncropél (reg.) s. n.
uncropeli
UNCROPEÁLĂ s. f. (Rar) Senzație de căldură, de moleșeală, de toropeală. – Uncrop + suf. -eală. DOOM
uncropeálă (rar) s. f., g.-d. art. uncropélii
uncropelii
UNCROPEÁLĂ s. f. (Rar) Senzație de căldură, de moleșeală, de toropeală. – Uncrop + suf. -eală. DOOM
uncropeálă (rar) s. f., g.-d. art. uncropélii
uncropelile
UNCROPEÁLĂ s. f. (Rar) Senzație de căldură, de moleșeală, de toropeală. – Uncrop + suf. -eală. DOOM
uncropeálă (rar) s. f., g.-d. art. uncropélii
uncropelilor
UNCROPEÁLĂ s. f. (Rar) Senzație de căldură, de moleșeală, de toropeală. – Uncrop + suf. -eală. DOOM
uncropeálă (rar) s. f., g.-d. art. uncropélii
uncropelul
UNCROPÉL, uncropele, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui uncrop; apă călduță. – Uncrop + suf. -el. DOOM
uncropél (reg.) s. n.
uncropelului
UNCROPÉL, uncropele, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui uncrop; apă călduță. – Uncrop + suf. -el. DOOM
uncropél (reg.) s. n.
uncropul
UNCRÓP, uncropuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Apă clocotită. 2. Băutură alcoolică fierbinte care se servește la ospățul de la casa mirelui a doua zi după cununie; ospățul și datinile obișnuite în această zi. – Din sl. unkropŭ. DOOM
uncróp (înv., reg.) s. n., pl. uncrópuri
uncropului
UNCRÓP, uncropuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Apă clocotită. 2. Băutură alcoolică fierbinte care se servește la ospățul de la casa mirelui a doua zi după cununie; ospățul și datinile obișnuite în această zi. – Din sl. unkropŭ. DOOM
uncróp (înv., reg.) s. n., pl. uncrópuri
uncropuri
UNCRÓP, uncropuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Apă clocotită. 2. Băutură alcoolică fierbinte care se servește la ospățul de la casa mirelui a doua zi după cununie; ospățul și datinile obișnuite în această zi. – Din sl. unkropŭ. DOOM
uncróp (înv., reg.) s. n., pl. uncrópuri
uncropurile
UNCRÓP, uncropuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Apă clocotită. 2. Băutură alcoolică fierbinte care se servește la ospățul de la casa mirelui a doua zi după cununie; ospățul și datinile obișnuite în această zi. – Din sl. unkropŭ. DOOM
uncróp (înv., reg.) s. n., pl. uncrópuri
uncropurilor
UNCRÓP, uncropuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Apă clocotită. 2. Băutură alcoolică fierbinte care se servește la ospățul de la casa mirelui a doua zi după cununie; ospățul și datinile obișnuite în această zi. – Din sl. unkropŭ. DOOM
uncróp (înv., reg.) s. n., pl. uncrópuri
unda
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
unda
ÚNDĂ, unde, s. f. I. 1. Cantitate dintr-o masă de apă care face o mișcare ritmică ușoară de ridicare și coborâre formând ondulații la suprafața apei; p. ext. apă (curgătoare sau stătătoare). ♦ Șuvoi, torent. ♦ Ploaie, ninsoare etc. care cade în rafale. 2. Masă de aer care se mișcă ușor; p. ext. aer, văzduh. 3. Mișcare de vibrație (ușoară); zgomot (ușor). II. (Fiz.) Propagare din aproape în aproape a unei oscilații, cu viteză finită și printr-o variație spațială. ◊ Lungime de undă = distanța dintre două puncte succesive ale unei unde, în care oscilația are aceeași fază. Undă seismică = undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ, de-a lungul căreia cutremurul se propagă în interiorul și la suprafața pământului. Undă de șoc = undă seismică de mare intensitate. Undă electromagnetică = câmp electromagnetic variabil care se propagă în urma interacțiunilor dintre variațiile câmpului electric și ale celui magnetic. (În radiofonie) Undă scurtă = undă electromagnetică cu o lungime medie de 0,50 m. Undă mijlocie = undă electromagnetică cu o lungime de 200-600 m. Undă lungă = undă electromagnetică cu o lungime de 700-2.000 m. Undă verde = procedeu folosit pentru asigurarea fluenței maxime a traficului auto pe arterele de circulație din orașe, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor. – Lat. unda (pentru sensul II, după fr. onde). DOOM
úndă s. f., g.-d. art. úndei; pl. únde
undai
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undam
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undametre
UNDAMÉTRU, undametre, s. n. Aparat pentru măsurarea frecvențelor oscilațiilor electromagnetice. – Din fr. ondemetre (după undă). DOOM
undamétru (-me-tru) s. n., art. undamétrul; pl. undamétre
undametrele
UNDAMÉTRU, undametre, s. n. Aparat pentru măsurarea frecvențelor oscilațiilor electromagnetice. – Din fr. ondemetre (după undă). DOOM
undamétru (-me-tru) s. n., art. undamétrul; pl. undamétre
undametrelor
UNDAMÉTRU, undametre, s. n. Aparat pentru măsurarea frecvențelor oscilațiilor electromagnetice. – Din fr. ondemetre (după undă). DOOM
undamétru (-me-tru) s. n., art. undamétrul; pl. undamétre
undametru
UNDAMÉTRU, undametre, s. n. Aparat pentru măsurarea frecvențelor oscilațiilor electromagnetice. – Din fr. ondemetre (după undă). DOOM
undamétru (-me-tru) s. n., art. undamétrul; pl. undamétre
undametrul
UNDAMÉTRU, undametre, s. n. Aparat pentru măsurarea frecvențelor oscilațiilor electromagnetice. – Din fr. ondemetre (după undă). DOOM
undamétru (-me-tru) s. n., art. undamétrul; pl. undamétre
undametrului
UNDAMÉTRU, undametre, s. n. Aparat pentru măsurarea frecvențelor oscilațiilor electromagnetice. – Din fr. ondemetre (după undă). DOOM
undamétru (-me-tru) s. n., art. undamétrul; pl. undamétre
undare
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undare
UNDÁ, undez, vb. I. 1. Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undate.
undară
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undarăm
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undarăți
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undase
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undasem
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undaseră
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undaserăm
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undaserăți
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undaseși
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undaseți
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undat
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undat
UNDÁ, undez, vb. I. 1. Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undate.
undau
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undași
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undați
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undația
UNDÁȚIE s.f. (Liv.) Mișcare ondulatorie. ♦ (Geol.) Mișcare tectonică verticală a scoarței Pământului; undulație. [Cf. germ. Undation, it. ondazione].
undație
UNDÁȚIE s.f. (Liv.) Mișcare ondulatorie. ♦ (Geol.) Mișcare tectonică verticală a scoarței Pământului; undulație. [Cf. germ. Undation, it. ondazione].
undației
UNDÁȚIE s.f. (Liv.) Mișcare ondulatorie. ♦ (Geol.) Mișcare tectonică verticală a scoarței Pământului; undulație. [Cf. germ. Undation, it. ondazione].
undații
UNDÁȚIE s.f. (Liv.) Mișcare ondulatorie. ♦ (Geol.) Mișcare tectonică verticală a scoarței Pământului; undulație. [Cf. germ. Undation, it. ondazione].
undațiile
UNDÁȚIE s.f. (Liv.) Mișcare ondulatorie. ♦ (Geol.) Mișcare tectonică verticală a scoarței Pământului; undulație. [Cf. germ. Undation, it. ondazione].
undațiilor
UNDÁȚIE s.f. (Liv.) Mișcare ondulatorie. ♦ (Geol.) Mișcare tectonică verticală a scoarței Pământului; undulație. [Cf. germ. Undation, it. ondazione].
unde
ÚNDĂ, unde, s. f. I. 1. Cantitate dintr-o masă de apă care face o mișcare ritmică ușoară de ridicare și coborâre formând ondulații la suprafața apei; p. ext. apă (curgătoare sau stătătoare). ♦ Șuvoi, torent. ♦ Ploaie, ninsoare etc. care cade în rafale. 2. Masă de aer care se mișcă ușor; p. ext. aer, văzduh. 3. Mișcare de vibrație (ușoară); zgomot (ușor). II. (Fiz.) Propagare din aproape în aproape a unei oscilații, cu viteză finită și printr-o variație spațială. ◊ Lungime de undă = distanța dintre două puncte succesive ale unei unde, în care oscilația are aceeași fază. Undă seismică = undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ, de-a lungul căreia cutremurul se propagă în interiorul și la suprafața pământului. Undă de șoc = undă seismică de mare intensitate. Undă electromagnetică = câmp electromagnetic variabil care se propagă în urma interacțiunilor dintre variațiile câmpului electric și ale celui magnetic. (În radiofonie) Undă scurtă = undă electromagnetică cu o lungime medie de 0,50 m. Undă mijlocie = undă electromagnetică cu o lungime de 200-600 m. Undă lungă = undă electromagnetică cu o lungime de 700-2.000 m. Undă verde = procedeu folosit pentru asigurarea fluenței maxime a traficului auto pe arterele de circulație din orașe, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor. – Lat. unda (pentru sensul II, după fr. onde). DOOM
úndă s. f., g.-d. art. úndei; pl. únde
unde
ÚNDE adv., conj. I. Adv. 1. (Interogativ) În ce loc? în care parte? Unde este? ♦ (Precedat de prep. „de”) De la cine? din ce loc? De unde știți voi? ♦ La ce? la cine? Unde te gândești? ♦ (În loc. adv.) Unde și unde = din loc în loc, ici și colo. ♦ (În expr.) A (nu) avea de unde = a (nu) fi în stare, a (nu) avea posibilitatea să... Ia, dacă ai de unde, se spune pentru a arăta că ceva lipsește, nu se găsește. 2. Deodată, numai ce. 3. (Exprimă o negație) Unde se mai gândeau ele la copilărie? ◊ Expr. De unde (și) până unde? = cum și în ce fel? în ce împrejurări? în ce chip? (Da) de unde! = imposibil! cu neputință! II. Conj. 1. (Introduce o propoziție circumstanțială de loc) În locul în care, încotro. Să se ducă unde știe. ◊ (Cu nuanță temporală) Să-ți dau două mere, unde te oprești să le mănânci? 2. (Introduce o propoziție atributivă) În care. E un punct însă unde drumul nostru se bifurcă. 3. (Introduce o propoziție completivă) Știe unde este parcul. 4. (Pop.; introduce o propoziție circumstanțială de timp) Când, în momentul în care. 5. (Pop.; introduce o propoziție circumstanțială de cauză) Pentru că, din cauză că, deoarece. 6. (Precedat de prep. „de”, introduce o propoziție concesivă) Cu toate că, deși. A adus 10 cărți, de unde făgăduise 12. 7. (Condițional; în expr.) De unde nu = dacă nu, în cazul când. – Lat. unde. DOOM
únde adv., conjcț.
undea
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undea
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undeai
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undeai
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undeam
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undeam
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undească
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undească
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undeau
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undeau
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undează
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undeați
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undeați
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undei
ÚNDĂ, unde, s. f. I. 1. Cantitate dintr-o masă de apă care face o mișcare ritmică ușoară de ridicare și coborâre formând ondulații la suprafața apei; p. ext. apă (curgătoare sau stătătoare). ♦ Șuvoi, torent. ♦ Ploaie, ninsoare etc. care cade în rafale. 2. Masă de aer care se mișcă ușor; p. ext. aer, văzduh. 3. Mișcare de vibrație (ușoară); zgomot (ușor). II. (Fiz.) Propagare din aproape în aproape a unei oscilații, cu viteză finită și printr-o variație spațială. ◊ Lungime de undă = distanța dintre două puncte succesive ale unei unde, în care oscilația are aceeași fază. Undă seismică = undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ, de-a lungul căreia cutremurul se propagă în interiorul și la suprafața pământului. Undă de șoc = undă seismică de mare intensitate. Undă electromagnetică = câmp electromagnetic variabil care se propagă în urma interacțiunilor dintre variațiile câmpului electric și ale celui magnetic. (În radiofonie) Undă scurtă = undă electromagnetică cu o lungime medie de 0,50 m. Undă mijlocie = undă electromagnetică cu o lungime de 200-600 m. Undă lungă = undă electromagnetică cu o lungime de 700-2.000 m. Undă verde = procedeu folosit pentru asigurarea fluenței maxime a traficului auto pe arterele de circulație din orașe, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor. – Lat. unda (pentru sensul II, după fr. onde). DOOM
úndă s. f., g.-d. art. úndei; pl. únde
undele
ÚNDĂ, unde, s. f. I. 1. Cantitate dintr-o masă de apă care face o mișcare ritmică ușoară de ridicare și coborâre formând ondulații la suprafața apei; p. ext. apă (curgătoare sau stătătoare). ♦ Șuvoi, torent. ♦ Ploaie, ninsoare etc. care cade în rafale. 2. Masă de aer care se mișcă ușor; p. ext. aer, văzduh. 3. Mișcare de vibrație (ușoară); zgomot (ușor). II. (Fiz.) Propagare din aproape în aproape a unei oscilații, cu viteză finită și printr-o variație spațială. ◊ Lungime de undă = distanța dintre două puncte succesive ale unei unde, în care oscilația are aceeași fază. Undă seismică = undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ, de-a lungul căreia cutremurul se propagă în interiorul și la suprafața pământului. Undă de șoc = undă seismică de mare intensitate. Undă electromagnetică = câmp electromagnetic variabil care se propagă în urma interacțiunilor dintre variațiile câmpului electric și ale celui magnetic. (În radiofonie) Undă scurtă = undă electromagnetică cu o lungime medie de 0,50 m. Undă mijlocie = undă electromagnetică cu o lungime de 200-600 m. Undă lungă = undă electromagnetică cu o lungime de 700-2.000 m. Undă verde = procedeu folosit pentru asigurarea fluenței maxime a traficului auto pe arterele de circulație din orașe, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor. – Lat. unda (pentru sensul II, după fr. onde). DOOM
úndă s. f., g.-d. art. úndei; pl. únde
undelemn
UNTDELÉMN s. n. Ulei comestibil extras din măsline; p. gener. orice ulei vegetal comestibil. ◊ Expr. A ieși deasupra ca untdelemnul = a birui, a învinge; a se confirma, a se adeveri. [Var.: undelémn s. n.] – Unt + de + lemn (după sl. drĕvĕno maslo). DOOM
untdelémn (unt-de-) s. n.
undelemniu
UNTDELEMNÍU, -ÍE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbenă a) untdelemnului; gălbui. [Var.: undelemníu, -íe adj.] – Untdelemn + suf. -iu. DOOM
untdelemníu (unt-de-) adj. m., f. untdelemníe; pl. m. și f. untdelemníi
undelor
ÚNDĂ, unde, s. f. I. 1. Cantitate dintr-o masă de apă care face o mișcare ritmică ușoară de ridicare și coborâre formând ondulații la suprafața apei; p. ext. apă (curgătoare sau stătătoare). ♦ Șuvoi, torent. ♦ Ploaie, ninsoare etc. care cade în rafale. 2. Masă de aer care se mișcă ușor; p. ext. aer, văzduh. 3. Mișcare de vibrație (ușoară); zgomot (ușor). II. (Fiz.) Propagare din aproape în aproape a unei oscilații, cu viteză finită și printr-o variație spațială. ◊ Lungime de undă = distanța dintre două puncte succesive ale unei unde, în care oscilația are aceeași fază. Undă seismică = undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ, de-a lungul căreia cutremurul se propagă în interiorul și la suprafața pământului. Undă de șoc = undă seismică de mare intensitate. Undă electromagnetică = câmp electromagnetic variabil care se propagă în urma interacțiunilor dintre variațiile câmpului electric și ale celui magnetic. (În radiofonie) Undă scurtă = undă electromagnetică cu o lungime medie de 0,50 m. Undă mijlocie = undă electromagnetică cu o lungime de 200-600 m. Undă lungă = undă electromagnetică cu o lungime de 700-2.000 m. Undă verde = procedeu folosit pentru asigurarea fluenței maxime a traficului auto pe arterele de circulație din orașe, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor. – Lat. unda (pentru sensul II, după fr. onde). DOOM
úndă s. f., g.-d. art. úndei; pl. únde
underground
UNDERGROUND adj. invar. Realizat în afara circuitului obișnuit al difuzării și comercializării. ♦ (Substantivat) Mișcare artistică de avangardă, realizată în acest fel. [Pr.: ándărgraund] – Cuv. engl. DOOM
underground (angl.) [pron. ándărgraund] adj. invar.
undesc
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undesc
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undeva
UNDEVÁ adv. Într-un loc oarecare, într-o direcție oarecare, la o persoană oarecare. ♦ (Precedat de prep. „de”) De la cineva, de la o persoană oarecare, dintr-un anumit loc. ♦ (Precedat de prep. „pe”) Printr-un loc oarecare, într-un anumit loc. – Unde + va. DOOM
undevá adv.
undez
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undeze
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undezi
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undește
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undește
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undești
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undești
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undi
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undi
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undii
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undii
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undim
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undim
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undind
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undind
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undină
UNDÍNĂ s.f. v. ondină.
undire
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undire
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undire
UNDÍRE, undiri, s. f. (Rar) Faptul de a undi1; undit. – V. undi1. DOOM
undíre (rar) s. f., g.-d. art. undírii; pl. undíri
undirea
UNDÍRE, undiri, s. f. (Rar) Faptul de a undi1; undit. – V. undi1. DOOM
undíre (rar) s. f., g.-d. art. undírii; pl. undíri
undiri
UNDÍRE, undiri, s. f. (Rar) Faptul de a undi1; undit. – V. undi1. DOOM
undíre (rar) s. f., g.-d. art. undírii; pl. undíri
undirii
UNDÍRE, undiri, s. f. (Rar) Faptul de a undi1; undit. – V. undi1. DOOM
undíre (rar) s. f., g.-d. art. undírii; pl. undíri
undirile
UNDÍRE, undiri, s. f. (Rar) Faptul de a undi1; undit. – V. undi1. DOOM
undíre (rar) s. f., g.-d. art. undírii; pl. undíri
undirilor
UNDÍRE, undiri, s. f. (Rar) Faptul de a undi1; undit. – V. undi1. DOOM
undíre (rar) s. f., g.-d. art. undírii; pl. undíri
undiră
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undiră
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undirăm
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undirăm
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undirăți
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undirăți
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undise
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undise
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undisem
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undisem
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undiseră
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undiseră
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undiserăm
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undiserăm
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undiserăți
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undiserăți
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undiseși
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undiseși
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undiseți
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undiseți
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undit
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undit
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undit
UNDÍT s. n. (Rar) Undire. – V. undi1. DOOM
undít (rar) s. n.
undita
UNDÍT s. n. (Rar) Undire. – V. undi1. DOOM
undít (rar) s. n.
undite
UNDÍT s. n. (Rar) Undire. – V. undi1. DOOM
undít (rar) s. n.
unditei
UNDÍT s. n. (Rar) Undire. – V. undi1. DOOM
undít (rar) s. n.
unditele
UNDÍT s. n. (Rar) Undire. – V. undi1. DOOM
undít (rar) s. n.
unditelor
UNDÍT s. n. (Rar) Undire. – V. undi1. DOOM
undít (rar) s. n.
unditul
UNDÍT s. n. (Rar) Undire. – V. undi1. DOOM
undít (rar) s. n.
unditului
UNDÍT s. n. (Rar) Undire. – V. undi1. DOOM
undít (rar) s. n.
undiși
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undiși
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undișoară
UNDIȘOÁRĂ, undișoare, s. f. Diminutiv al lui undiță. Undișoara lui își ia Și ca și pînă acuma pleacă la mare cu ea. PANN, P. V. III 129.
undița
ÚNDIȚĂ, undițe, s. f. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă flexibilă de care este legată o sfoară, un fir de material plastic etc., având la capăt un cârlig ascuțit și îndoit, în care se pune momeala pentru a prinde peștele; p. restr. cârligul acestei unelte. – Din sl. ondica. DOOM
úndiță s. f., g.-d. art. úndiței; pl. úndițe
undițar
UNDIȚÁR, undițari, s. m. (Rar) Pescar cu undița. – Undiță + suf. -ar. DOOM
undițár (rar) s. m., pl. undițári
undițari
UNDIȚÁR, undițari, s. m. (Rar) Pescar cu undița. – Undiță + suf. -ar. DOOM
undițár (rar) s. m., pl. undițári
undițarii
UNDIȚÁR, undițari, s. m. (Rar) Pescar cu undița. – Undiță + suf. -ar. DOOM
undițár (rar) s. m., pl. undițári
undițarilor
UNDIȚÁR, undițari, s. m. (Rar) Pescar cu undița. – Undiță + suf. -ar. DOOM
undițár (rar) s. m., pl. undițári
undițarul
UNDIȚÁR, undițari, s. m. (Rar) Pescar cu undița. – Undiță + suf. -ar. DOOM
undițár (rar) s. m., pl. undițári
undițarului
UNDIȚÁR, undițari, s. m. (Rar) Pescar cu undița. – Undiță + suf. -ar. DOOM
undițár (rar) s. m., pl. undițári
undițe
ÚNDIȚĂ, undițe, s. f. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă flexibilă de care este legată o sfoară, un fir de material plastic etc., având la capăt un cârlig ascuțit și îndoit, în care se pune momeala pentru a prinde peștele; p. restr. cârligul acestei unelte. – Din sl. ondica. DOOM
úndiță s. f., g.-d. art. úndiței; pl. úndițe
undiței
ÚNDIȚĂ, undițe, s. f. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă flexibilă de care este legată o sfoară, un fir de material plastic etc., având la capăt un cârlig ascuțit și îndoit, în care se pune momeala pentru a prinde peștele; p. restr. cârligul acestei unelte. – Din sl. ondica. DOOM
úndiță s. f., g.-d. art. úndiței; pl. úndițe
undițele
ÚNDIȚĂ, undițe, s. f. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă flexibilă de care este legată o sfoară, un fir de material plastic etc., având la capăt un cârlig ascuțit și îndoit, în care se pune momeala pentru a prinde peștele; p. restr. cârligul acestei unelte. – Din sl. ondica. DOOM
úndiță s. f., g.-d. art. úndiței; pl. úndițe
undițelor
ÚNDIȚĂ, undițe, s. f. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă flexibilă de care este legată o sfoară, un fir de material plastic etc., având la capăt un cârlig ascuțit și îndoit, în care se pune momeala pentru a prinde peștele; p. restr. cârligul acestei unelte. – Din sl. ondica. DOOM
úndiță s. f., g.-d. art. úndiței; pl. úndițe
undiți
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undiți
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. DOOM
undí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 să undeáscă
undiți
UNDÍT s. n. (Rar) Undire. – V. undi1. DOOM
undít (rar) s. n.
undiții
UNDÍT s. n. (Rar) Undire. – V. undi1. DOOM
undít (rar) s. n.
undiților
UNDÍT s. n. (Rar) Undire. – V. undi1. DOOM
undít (rar) s. n.
undoi
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
undoia
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
undoiare
UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare (sau iluzia unei mișcări) în valuri. Asfințitul aprinde focurile sale rubinii în unduirile fluviului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2816. ◊ (Prin analogie) Ochii cătau departe peste unduirile domoale ale întinderii de pămînt. V. ROM. august-septembrie 1952, 208. Pe trotuarul încă bolovănit cu unduiri de gheață, aluneca mereu cînd pe un picior, cînd pe celălalt. CAMIL PETRESCU, N. 28. ◊ Fig. Obrajii gingaș modelați aveau unduiri de crin. CAMIL PETRESCU, O. I 515. ♦ Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet. [Glasul] a căpătat pe urmă o unduire tristă. PAS, Z. I 78. – Variante: undoiáre (EMINESCU, O. I 141), undoíre (SADOVEANU, P. S. 207), unduiére (C. PETRESCU, Î. II 96) s. f.
undoiere
UNDOIÁ vb. I v. undui.
undoiet
UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. Care are (sau dă iluzia că are) valuri; unduios. Împrejur era cîmpia unduită, cu cline prelungi, vărgate de arături și miriști. DUMITRIU, N. 223. Am ajuns, șopti Mieluț, arătîndu-i prin ceață platoul unduit. id. V. L. 86. ♦ (Despre sunete) Modulat, mlădios. Hagi Curti reia, cu o voce unduită, mult prelungită. CAMIL PETRESCU, O. II 256. – Variantă: undoiét, -ă (EMINESCU, N. 64) adj.
undoios
UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux). DOOM
unduiós adj. m., pl. unduióși; f. unduioásă, pl. unduioáse
undoire
UNDOÍ vb. IV v. undui.
undos
UNDÓS, -OÁSĂ, undoși, -oase, adj. (Învechit) Cu unde; ondulat, unduios. Ochii ei asupră-i cad pătrunzători, Cad ca două raze, dulci și călduroase, Mîna ei atinge coamele-i undoase. BOLINTINEANU, O. 41. Zefirul dulce cu-a sa suflare Încă îți suflă părul undos. HELIADE, O. I 79.
undrea
ANDREÁ, andrele, s. f. Ac lung și gros pentru tricotatul manual; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: (reg.) undreá s. f.] – Et. nec. DOOM
andreá s. f., art. andreáua, g.-d. art. andrélei; pl. andréle, art. andrélele
undui
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduia
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiai
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiam
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiască
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiau
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiați
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiere
UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare (sau iluzia unei mișcări) în valuri. Asfințitul aprinde focurile sale rubinii în unduirile fluviului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2816. ◊ (Prin analogie) Ochii cătau departe peste unduirile domoale ale întinderii de pămînt. V. ROM. august-septembrie 1952, 208. Pe trotuarul încă bolovănit cu unduiri de gheață, aluneca mereu cînd pe un picior, cînd pe celălalt. CAMIL PETRESCU, N. 28. ◊ Fig. Obrajii gingaș modelați aveau unduiri de crin. CAMIL PETRESCU, O. I 515. ♦ Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet. [Glasul] a căpătat pe urmă o unduire tristă. PAS, Z. I 78. – Variante: undoiáre (EMINESCU, O. I 141), undoíre (SADOVEANU, P. S. 207), unduiére (C. PETRESCU, Î. II 96) s. f.
unduiesc
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiește
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiești
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduii
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduim
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduind
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduioasa
UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux). DOOM
unduiós adj. m., pl. unduióși; f. unduioásă, pl. unduioáse
unduioase
UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux). DOOM
unduiós adj. m., pl. unduióși; f. unduioásă, pl. unduioáse
unduioasei
UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux). DOOM
unduiós adj. m., pl. unduióși; f. unduioásă, pl. unduioáse
unduioasele
UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux). DOOM
unduiós adj. m., pl. unduióși; f. unduioásă, pl. unduioáse
unduioaselor
UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux). DOOM
unduiós adj. m., pl. unduióși; f. unduioásă, pl. unduioáse
unduios
UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux). DOOM
unduiós adj. m., pl. unduióși; f. unduioásă, pl. unduioáse
unduiosul
UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux). DOOM
unduiós adj. m., pl. unduióși; f. unduioásă, pl. unduioáse
unduiosului
UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux). DOOM
unduiós adj. m., pl. unduióși; f. unduioásă, pl. unduioáse
unduioși
UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux). DOOM
unduiós adj. m., pl. unduióși; f. unduioásă, pl. unduioáse
unduioșii
UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux). DOOM
unduiós adj. m., pl. unduióși; f. unduioásă, pl. unduioáse
unduioșilor
UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux). DOOM
unduiós adj. m., pl. unduióși; f. unduioásă, pl. unduioáse
unduire
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduire
UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui. DOOM
unduíre s. f., g.-d. art. unduírii; pl. unduíri
unduirea
UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui. DOOM
unduíre s. f., g.-d. art. unduírii; pl. unduíri
unduiri
UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui. DOOM
unduíre s. f., g.-d. art. unduírii; pl. unduíri
unduirii
UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui. DOOM
unduíre s. f., g.-d. art. unduírii; pl. unduíri
unduirile
UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui. DOOM
unduíre s. f., g.-d. art. unduírii; pl. unduíri
unduirilor
UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui. DOOM
unduíre s. f., g.-d. art. unduírii; pl. unduíri
unduiră
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduirăm
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduirăți
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduise
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduisem
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiseră
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiserăm
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiserăți
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiseși
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiseți
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduit
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduit
UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.
unduita
UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.
unduite
UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.
unduitei
UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.
unduitele
UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.
unduitelor
UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.
unduitul
UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.
unduitului
UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.
unduiși
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiți
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). DOOM
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă
unduiți
UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.
unduiții
UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.
unduiților
UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.
undula
ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca undele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații. 3. Tranz. A face cârlionți; a bucla, a încreți părul. ◊ Refl. S-a ondulat singură. [Var.: (pop.) undulá vb. I] – Din fr. onduler. DOOM
ondulá (a ~) vb., ind. prez. 3 onduleáză
undulare
ONDULÁRE, ondulări, s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei; unduire; șerpuire. ♦ Încrețire a părului; buclare, ondulație. [Var.: (pop.) unduláre s. f.] – V. ondula. DOOM
onduláre s. f., g.-d. art. ondulắrii; pl. ondulắri
undulat
UNDULÁ vb. I v. ondula.
undulație
UNDULÁȚIE s.f. Undație. [< germ. Undulation].
undulos
ONDULÓS, -OÁSĂ, onduloși, -oase, adj. (Înv.) Ondulat. [Var.: undulós, -oásă adj.] – Din fr. onduleux. DOOM
ondulós (înv.) adj. m., pl. ondulóși; f. onduloásă, pl. onduloáse
undând
UNDÁ, undez, vb. I. 1. (Rar) Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undare. DOOM
undá (a ~) (a produce unde) (rar) vb., ind. prez. 3 undeáză
undără
úndără (-re), s. f. – Bilet de o sută de lei. Germ. hundert (Vasiliu, GS, VII, 128). Arg.
unea
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
uneai
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unealta
UNEÁLTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.; p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le]. DOOM
mașínă-uneáltă s. f., g.-d. art. mașínii-unélte; pl. mașíni-unélte
uneam
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unească
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
uneau
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
uneați
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unei
O5 adj. nehot. v. un2. DOOM
!díntr-un prep. + adj./art./num.
unei
O4 num. nehot. v. un. DOOM
!díntr-un prep. + adj./art./num.
uneia
ÚNUL, ÚNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale. ◊ Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând. ◊ Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una. DOOM
*nici únul conjcț. + pr. (~, nici altul)
unele
O5 adj. nehot. v. un2. DOOM
!díntr-un prep. + adj./art./num.
unele
ÚNUL, ÚNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale. ◊ Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând. ◊ Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una. DOOM
*nici únul conjcț. + pr. (~, nici altul)
unelte
UNEÁLTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.; p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le]. DOOM
mașínă-uneáltă s. f., g.-d. art. mașínii-unélte; pl. mașíni-unélte
uneltea
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
unelteai
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
unelteam
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltească
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
unelteau
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
unelteați
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltei
UNEÁLTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.; p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le]. DOOM
mașínă-uneáltă s. f., g.-d. art. mașínii-unélte; pl. mașíni-unélte
uneltele
UNEÁLTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.; p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le]. DOOM
mașínă-uneáltă s. f., g.-d. art. mașínii-unélte; pl. mașíni-unélte
uneltelor
UNEÁLTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.; p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le]. DOOM
mașínă-uneáltă s. f., g.-d. art. mașínii-unélte; pl. mașíni-unélte
uneltesc
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltește
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltești
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
unelti
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltii
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltim
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltind
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltioară
UNELTIOÁRĂ, uneltioare, s. f. (Neobișnuit) Diminutiv al lui unealtă (1). Își găsește uneltioară Să-i taie de unghișoară. PANN, P. V. III 24.
uneltire
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltire
UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. ♦ (Jur.) Aranjament fraudulos prin care se creează condiții favorabile săvârșirii unei infracțiuni. – V. unelti. DOOM
uneltíre s. f., g.-d. art. uneltírii; pl. uneltíri
uneltirea
UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. ♦ (Jur.) Aranjament fraudulos prin care se creează condiții favorabile săvârșirii unei infracțiuni. – V. unelti. DOOM
uneltíre s. f., g.-d. art. uneltírii; pl. uneltíri
uneltiri
UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. ♦ (Jur.) Aranjament fraudulos prin care se creează condiții favorabile săvârșirii unei infracțiuni. – V. unelti. DOOM
uneltíre s. f., g.-d. art. uneltírii; pl. uneltíri
uneltirii
UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. ♦ (Jur.) Aranjament fraudulos prin care se creează condiții favorabile săvârșirii unei infracțiuni. – V. unelti. DOOM
uneltíre s. f., g.-d. art. uneltírii; pl. uneltíri
uneltirile
UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. ♦ (Jur.) Aranjament fraudulos prin care se creează condiții favorabile săvârșirii unei infracțiuni. – V. unelti. DOOM
uneltíre s. f., g.-d. art. uneltírii; pl. uneltíri
uneltirilor
UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. ♦ (Jur.) Aranjament fraudulos prin care se creează condiții favorabile săvârșirii unei infracțiuni. – V. unelti. DOOM
uneltíre s. f., g.-d. art. uneltírii; pl. uneltíri
uneltiră
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltirăm
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltirăți
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltise
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltisem
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltiseră
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltiserăm
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltiserăți
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltiseși
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltiseți
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltit
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltit
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă.
uneltitoare
UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor. DOOM
uneltitoáre s. f., g.-d. art. uneltitoárei; pl. uneltitoáre
uneltitoarea
UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor. DOOM
uneltitoáre s. f., g.-d. art. uneltitoárei; pl. uneltitoáre
uneltitoarei
UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor. DOOM
uneltitoáre s. f., g.-d. art. uneltitoárei; pl. uneltitoáre
uneltitoarele
UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor. DOOM
uneltitoáre s. f., g.-d. art. uneltitoárei; pl. uneltitoáre
uneltitoarelor
UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor. DOOM
uneltitoáre s. f., g.-d. art. uneltitoárei; pl. uneltitoáre
uneltitor
UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor. DOOM
uneltitoáre s. f., g.-d. art. uneltitoárei; pl. uneltitoáre
uneltitori
UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor. DOOM
uneltitoáre s. f., g.-d. art. uneltitoárei; pl. uneltitoáre
uneltitorii
UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor. DOOM
uneltitoáre s. f., g.-d. art. uneltitoárei; pl. uneltitoáre
uneltitorilor
UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor. DOOM
uneltitoáre s. f., g.-d. art. uneltitoárei; pl. uneltitoáre
uneltitorul
UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor. DOOM
uneltitoáre s. f., g.-d. art. uneltitoárei; pl. uneltitoáre
uneltitorului
UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor. DOOM
uneltitoáre s. f., g.-d. art. uneltitoárei; pl. uneltitoáre
uneltiși
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneltiți
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. DOOM
uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă
uneori
UNEÓRI adv. Din când în când; câteodată. [Pr.: -ne-ori] – Une + ori. DOOM
uneóri (-ne-ori) adv.
unesc
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unește
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unești
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
ung
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungar
AÚSTRO-UNGÁR, -Ă, austro-ungari, -e, adj. Care aparținea sau se referea la Austro-Ungaria. – De la n. pr. Austro-Ungaria. DOOM
aústro-ungár (a-us-) adj. m., pl. aústro-ungári; f. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre
ungar
UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. – Din germ. Ungar. DOOM
ungár adj. m., pl. ungári; f. ungáră, pl. ungáre
ungara
AÚSTRO-UNGÁR, -Ă, austro-ungari, -e, adj. Care aparținea sau se referea la Austro-Ungaria. – De la n. pr. Austro-Ungaria. DOOM
aústro-ungár (a-us-) adj. m., pl. aústro-ungári; f. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre
ungara
UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. – Din germ. Ungar. DOOM
ungár adj. m., pl. ungári; f. ungáră, pl. ungáre
ungare
AÚSTRO-UNGÁR, -Ă, austro-ungari, -e, adj. Care aparținea sau se referea la Austro-Ungaria. – De la n. pr. Austro-Ungaria. DOOM
aústro-ungár (a-us-) adj. m., pl. aústro-ungári; f. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre
ungare
UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. – Din germ. Ungar. DOOM
ungár adj. m., pl. ungári; f. ungáră, pl. ungáre
ungarei
AÚSTRO-UNGÁR, -Ă, austro-ungari, -e, adj. Care aparținea sau se referea la Austro-Ungaria. – De la n. pr. Austro-Ungaria. DOOM
aústro-ungár (a-us-) adj. m., pl. aústro-ungári; f. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre
ungarei
UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. – Din germ. Ungar. DOOM
ungár adj. m., pl. ungári; f. ungáră, pl. ungáre
ungarele
AÚSTRO-UNGÁR, -Ă, austro-ungari, -e, adj. Care aparținea sau se referea la Austro-Ungaria. – De la n. pr. Austro-Ungaria. DOOM
aústro-ungár (a-us-) adj. m., pl. aústro-ungári; f. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre
ungarele
UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. – Din germ. Ungar. DOOM
ungár adj. m., pl. ungári; f. ungáră, pl. ungáre
ungarelor
AÚSTRO-UNGÁR, -Ă, austro-ungari, -e, adj. Care aparținea sau se referea la Austro-Ungaria. – De la n. pr. Austro-Ungaria. DOOM
aústro-ungár (a-us-) adj. m., pl. aústro-ungári; f. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre
ungarelor
UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. – Din germ. Ungar. DOOM
ungár adj. m., pl. ungári; f. ungáră, pl. ungáre
ungari
AÚSTRO-UNGÁR, -Ă, austro-ungari, -e, adj. Care aparținea sau se referea la Austro-Ungaria. – De la n. pr. Austro-Ungaria. DOOM
aústro-ungár (a-us-) adj. m., pl. aústro-ungári; f. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre
ungari
UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. – Din germ. Ungar. DOOM
ungár adj. m., pl. ungári; f. ungáră, pl. ungáre
ungarii
AÚSTRO-UNGÁR, -Ă, austro-ungari, -e, adj. Care aparținea sau se referea la Austro-Ungaria. – De la n. pr. Austro-Ungaria. DOOM
aústro-ungár (a-us-) adj. m., pl. aústro-ungári; f. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre
ungarii
UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. – Din germ. Ungar. DOOM
ungár adj. m., pl. ungári; f. ungáră, pl. ungáre
ungarilor
AÚSTRO-UNGÁR, -Ă, austro-ungari, -e, adj. Care aparținea sau se referea la Austro-Ungaria. – De la n. pr. Austro-Ungaria. DOOM
aústro-ungár (a-us-) adj. m., pl. aústro-ungári; f. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre
ungarilor
UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. – Din germ. Ungar. DOOM
ungár adj. m., pl. ungári; f. ungáră, pl. ungáre
ungarul
AÚSTRO-UNGÁR, -Ă, austro-ungari, -e, adj. Care aparținea sau se referea la Austro-Ungaria. – De la n. pr. Austro-Ungaria. DOOM
aústro-ungár (a-us-) adj. m., pl. aústro-ungári; f. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre
ungarul
UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. – Din germ. Ungar. DOOM
ungár adj. m., pl. ungári; f. ungáră, pl. ungáre
ungarului
AÚSTRO-UNGÁR, -Ă, austro-ungari, -e, adj. Care aparținea sau se referea la Austro-Ungaria. – De la n. pr. Austro-Ungaria. DOOM
aústro-ungár (a-us-) adj. m., pl. aústro-ungári; f. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre
ungarului
UNGÁR, -Ă, ungari, -e, adj. Maghiar. – Din germ. Ungar. DOOM
ungár adj. m., pl. ungári; f. ungáră, pl. ungáre
unge
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungea
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungeai
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungeam
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungeau
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungeați
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungem
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungere
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungere
ÚNGERE, ungeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) unge și rezultatul ei. 2. Operație de introducere a unui lubrifiant (ulei, vaselină etc.) între două suprafețe aflate în contact și în mișcare relativă, pentru a asigura o peliculă continuă de lubrifiant între ele și a reduce frecarea. 3. (Bis.) Act cultic care indică taina miruirii și care se săvârșește imediat după botez. – V. unge. DOOM
úngere s. f., g.-d. art. úngerii; pl. úngeri
ungerea
ÚNGERE, ungeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) unge și rezultatul ei. 2. Operație de introducere a unui lubrifiant (ulei, vaselină etc.) între două suprafețe aflate în contact și în mișcare relativă, pentru a asigura o peliculă continuă de lubrifiant între ele și a reduce frecarea. 3. (Bis.) Act cultic care indică taina miruirii și care se săvârșește imediat după botez. – V. unge. DOOM
úngere s. f., g.-d. art. úngerii; pl. úngeri
ungeri
ÚNGERE, ungeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) unge și rezultatul ei. 2. Operație de introducere a unui lubrifiant (ulei, vaselină etc.) între două suprafețe aflate în contact și în mișcare relativă, pentru a asigura o peliculă continuă de lubrifiant între ele și a reduce frecarea. 3. (Bis.) Act cultic care indică taina miruirii și care se săvârșește imediat după botez. – V. unge. DOOM
úngere s. f., g.-d. art. úngerii; pl. úngeri
ungerii
ÚNGERE, ungeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) unge și rezultatul ei. 2. Operație de introducere a unui lubrifiant (ulei, vaselină etc.) între două suprafețe aflate în contact și în mișcare relativă, pentru a asigura o peliculă continuă de lubrifiant între ele și a reduce frecarea. 3. (Bis.) Act cultic care indică taina miruirii și care se săvârșește imediat după botez. – V. unge. DOOM
úngere s. f., g.-d. art. úngerii; pl. úngeri
ungerile
ÚNGERE, ungeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) unge și rezultatul ei. 2. Operație de introducere a unui lubrifiant (ulei, vaselină etc.) între două suprafețe aflate în contact și în mișcare relativă, pentru a asigura o peliculă continuă de lubrifiant între ele și a reduce frecarea. 3. (Bis.) Act cultic care indică taina miruirii și care se săvârșește imediat după botez. – V. unge. DOOM
úngere s. f., g.-d. art. úngerii; pl. úngeri
ungerilor
ÚNGERE, ungeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) unge și rezultatul ei. 2. Operație de introducere a unui lubrifiant (ulei, vaselină etc.) între două suprafețe aflate în contact și în mișcare relativă, pentru a asigura o peliculă continuă de lubrifiant între ele și a reduce frecarea. 3. (Bis.) Act cultic care indică taina miruirii și care se săvârșește imediat după botez. – V. unge. DOOM
úngere s. f., g.-d. art. úngerii; pl. úngeri
ungeți
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungher
UNGHÉR, unghere, s. n. 1. Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite a doi pereți alăturați; colț. ♦ Loc retras, ascuns; cotlon. 2. (Pop.) Dulap triunghiular care se așază pe colț. – Lat. *anglarius (= angularius). DOOM
unghér (pop.) s. n., pl. unghére
unghere
UNGHÉR, unghere, s. n. 1. Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite a doi pereți alăturați; colț. ♦ Loc retras, ascuns; cotlon. 2. (Pop.) Dulap triunghiular care se așază pe colț. – Lat. *anglarius (= angularius). DOOM
unghér (pop.) s. n., pl. unghére
ungherele
UNGHÉR, unghere, s. n. 1. Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite a doi pereți alăturați; colț. ♦ Loc retras, ascuns; cotlon. 2. (Pop.) Dulap triunghiular care se așază pe colț. – Lat. *anglarius (= angularius). DOOM
unghér (pop.) s. n., pl. unghére
ungherelor
UNGHÉR, unghere, s. n. 1. Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite a doi pereți alăturați; colț. ♦ Loc retras, ascuns; cotlon. 2. (Pop.) Dulap triunghiular care se așază pe colț. – Lat. *anglarius (= angularius). DOOM
unghér (pop.) s. n., pl. unghére
ungherul
UNGHÉR, unghere, s. n. 1. Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite a doi pereți alăturați; colț. ♦ Loc retras, ascuns; cotlon. 2. (Pop.) Dulap triunghiular care se așază pe colț. – Lat. *anglarius (= angularius). DOOM
unghér (pop.) s. n., pl. unghére
ungherului
UNGHÉR, unghere, s. n. 1. Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite a doi pereți alăturați; colț. ♦ Loc retras, ascuns; cotlon. 2. (Pop.) Dulap triunghiular care se așază pe colț. – Lat. *anglarius (= angularius). DOOM
unghér (pop.) s. n., pl. unghére
ungheț
UNGHÉȚ, unghețe, s. n. (Popular) Ungher. Foaie verde de răchită, Ce stai, lele, îngrămădită... Grămădită într-un ungheț, De frica unui județ ! MAT. FOLK. 1441.
unghi
UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colț, ungher (I). ◊ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în (sau prin, din) toate părțile. 3. Fig. Punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus). DOOM
unghi s. n., pl. únghiuri
unghia
ÚNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ◊ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva, să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile = a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula). DOOM
!únghia-gắii/únghia-găínii (plantă) (-ghi-a-) s. f., g.-d. art. únghiei-gắii/únghiei-găínii
unghiat
UNGHIÁT, -Ă, unghiați, -te, adj. (Despre animale) Cu unghii. – Din unghie + suf. -at.
unghie
ÚNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ◊ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva, să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile = a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula). DOOM
!únghia-gắii/únghia-găínii (plantă) (-ghi-a-) s. f., g.-d. art. únghiei-gắii/únghiei-găínii
unghiei
ÚNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ◊ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva, să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile = a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula). DOOM
!únghia-gắii/únghia-găínii (plantă) (-ghi-a-) s. f., g.-d. art. únghiei-gắii/únghiei-găínii
unghii
ÚNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ◊ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva, să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile = a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula). DOOM
!únghia-gắii/únghia-găínii (plantă) (-ghi-a-) s. f., g.-d. art. únghiei-gắii/únghiei-găínii
unghiile
ÚNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ◊ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva, să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile = a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula). DOOM
!únghia-gắii/únghia-găínii (plantă) (-ghi-a-) s. f., g.-d. art. únghiei-gắii/únghiei-găínii
unghiilor
ÚNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ◊ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva, să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile = a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula). DOOM
!únghia-gắii/únghia-găínii (plantă) (-ghi-a-) s. f., g.-d. art. únghiei-gắii/únghiei-găínii
unghinal
UNGHINÁL, -Ă, unghinali, -e, adj. (Zool.) Care aparține unghiei, privitor la unghie. – Din fr. unguinal. DOOM
unghinál adj. m., pl. unghináli; f. unghinálă, pl. unghinále
unghinala
UNGHINÁL, -Ă, unghinali, -e, adj. (Zool.) Care aparține unghiei, privitor la unghie. – Din fr. unguinal. DOOM
unghinál adj. m., pl. unghináli; f. unghinálă, pl. unghinále
unghinale
UNGHINÁL, -Ă, unghinali, -e, adj. (Zool.) Care aparține unghiei, privitor la unghie. – Din fr. unguinal. DOOM
unghinál adj. m., pl. unghináli; f. unghinálă, pl. unghinále
unghinalei
UNGHINÁL, -Ă, unghinali, -e, adj. (Zool.) Care aparține unghiei, privitor la unghie. – Din fr. unguinal. DOOM
unghinál adj. m., pl. unghináli; f. unghinálă, pl. unghinále
unghinalele
UNGHINÁL, -Ă, unghinali, -e, adj. (Zool.) Care aparține unghiei, privitor la unghie. – Din fr. unguinal. DOOM
unghinál adj. m., pl. unghináli; f. unghinálă, pl. unghinále
unghinalelor
UNGHINÁL, -Ă, unghinali, -e, adj. (Zool.) Care aparține unghiei, privitor la unghie. – Din fr. unguinal. DOOM
unghinál adj. m., pl. unghináli; f. unghinálă, pl. unghinále
unghinali
UNGHINÁL, -Ă, unghinali, -e, adj. (Zool.) Care aparține unghiei, privitor la unghie. – Din fr. unguinal. DOOM
unghinál adj. m., pl. unghináli; f. unghinálă, pl. unghinále
unghinalii
UNGHINÁL, -Ă, unghinali, -e, adj. (Zool.) Care aparține unghiei, privitor la unghie. – Din fr. unguinal. DOOM
unghinál adj. m., pl. unghináli; f. unghinálă, pl. unghinále
unghinalilor
UNGHINÁL, -Ă, unghinali, -e, adj. (Zool.) Care aparține unghiei, privitor la unghie. – Din fr. unguinal. DOOM
unghinál adj. m., pl. unghináli; f. unghinálă, pl. unghinále
unghinalul
UNGHINÁL, -Ă, unghinali, -e, adj. (Zool.) Care aparține unghiei, privitor la unghie. – Din fr. unguinal. DOOM
unghinál adj. m., pl. unghináli; f. unghinálă, pl. unghinále
unghinalului
UNGHINÁL, -Ă, unghinali, -e, adj. (Zool.) Care aparține unghiei, privitor la unghie. – Din fr. unguinal. DOOM
unghinál adj. m., pl. unghináli; f. unghinálă, pl. unghinále
unghioara
UNGHIOÁRĂ, unghioare, s. f. Unghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Unghie + suf. -ioară. DOOM
unghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. unghioárei; pl. unghioáre
unghioare
UNGHIOÁRĂ, unghioare, s. f. Unghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Unghie + suf. -ioară. DOOM
unghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. unghioárei; pl. unghioáre
unghioarei
UNGHIOÁRĂ, unghioare, s. f. Unghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Unghie + suf. -ioară. DOOM
unghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. unghioárei; pl. unghioáre
unghioarele
UNGHIOÁRĂ, unghioare, s. f. Unghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Unghie + suf. -ioară. DOOM
unghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. unghioárei; pl. unghioáre
unghioarelor
UNGHIOÁRĂ, unghioare, s. f. Unghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Unghie + suf. -ioară. DOOM
unghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. unghioárei; pl. unghioáre
unghiul
UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colț, ungher (I). ◊ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în (sau prin, din) toate părțile. 3. Fig. Punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus). DOOM
unghi s. n., pl. únghiuri
unghiular
UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire). DOOM
unghiulár (-ghiu-) adj. m., pl. unghiulári; f. unghiuláră, pl. unghiuláre
unghiulara
UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire). DOOM
unghiulár (-ghiu-) adj. m., pl. unghiulári; f. unghiuláră, pl. unghiuláre
unghiulare
UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire). DOOM
unghiulár (-ghiu-) adj. m., pl. unghiulári; f. unghiuláră, pl. unghiuláre
unghiularei
UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire). DOOM
unghiulár (-ghiu-) adj. m., pl. unghiulári; f. unghiuláră, pl. unghiuláre
unghiularele
UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire). DOOM
unghiulár (-ghiu-) adj. m., pl. unghiulári; f. unghiuláră, pl. unghiuláre
unghiularelor
UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire). DOOM
unghiulár (-ghiu-) adj. m., pl. unghiulári; f. unghiuláră, pl. unghiuláre
unghiulari
UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire). DOOM
unghiulár (-ghiu-) adj. m., pl. unghiulári; f. unghiuláră, pl. unghiuláre
unghiularii
UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire). DOOM
unghiulár (-ghiu-) adj. m., pl. unghiulári; f. unghiuláră, pl. unghiuláre
unghiularilor
UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire). DOOM
unghiulár (-ghiu-) adj. m., pl. unghiulári; f. unghiuláră, pl. unghiuláre
unghiularul
UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire). DOOM
unghiulár (-ghiu-) adj. m., pl. unghiulári; f. unghiuláră, pl. unghiuláre
unghiularului
UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire). DOOM
unghiulár (-ghiu-) adj. m., pl. unghiulári; f. unghiuláră, pl. unghiuláre
unghiulația
UNGHIULÁȚIE, unghiulații, s. f. 1. (Fot.) Unghi de cuprindere al unui obiectiv fotografic; apertură (2). 2. (Cin.) Operație prin care se. stabilesc locul și obiectivele aparatului pentru filmarea unei secvențe. [Pr.: un-ghiu-] – După fr. angulation, it. angolazione.
unghiulație
UNGHIULÁȚIE, unghiulații, s. f. 1. (Fot.) Unghi de cuprindere al unui obiectiv fotografic; apertură (2). 2. (Cin.) Operație prin care se. stabilesc locul și obiectivele aparatului pentru filmarea unei secvențe. [Pr.: un-ghiu-] – După fr. angulation, it. angolazione.
unghiulației
UNGHIULÁȚIE, unghiulații, s. f. 1. (Fot.) Unghi de cuprindere al unui obiectiv fotografic; apertură (2). 2. (Cin.) Operație prin care se. stabilesc locul și obiectivele aparatului pentru filmarea unei secvențe. [Pr.: un-ghiu-] – După fr. angulation, it. angolazione.
unghiulații
UNGHIULÁȚIE, unghiulații, s. f. 1. (Fot.) Unghi de cuprindere al unui obiectiv fotografic; apertură (2). 2. (Cin.) Operație prin care se. stabilesc locul și obiectivele aparatului pentru filmarea unei secvențe. [Pr.: un-ghiu-] – După fr. angulation, it. angolazione.
unghiulațiile
UNGHIULÁȚIE, unghiulații, s. f. 1. (Fot.) Unghi de cuprindere al unui obiectiv fotografic; apertură (2). 2. (Cin.) Operație prin care se. stabilesc locul și obiectivele aparatului pentru filmarea unei secvențe. [Pr.: un-ghiu-] – După fr. angulation, it. angolazione.
unghiulațiilor
UNGHIULÁȚIE, unghiulații, s. f. 1. (Fot.) Unghi de cuprindere al unui obiectiv fotografic; apertură (2). 2. (Cin.) Operație prin care se. stabilesc locul și obiectivele aparatului pentru filmarea unei secvențe. [Pr.: un-ghiu-] – După fr. angulation, it. angolazione.
unghiului
UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colț, ungher (I). ◊ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în (sau prin, din) toate părțile. 3. Fig. Punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus). DOOM
unghi s. n., pl. únghiuri
unghiuri
UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colț, ungher (I). ◊ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în (sau prin, din) toate părțile. 3. Fig. Punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus). DOOM
unghi s. n., pl. únghiuri
unghiurile
UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colț, ungher (I). ◊ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în (sau prin, din) toate părțile. 3. Fig. Punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus). DOOM
unghi s. n., pl. únghiuri
unghiurilor
UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colț, ungher (I). ◊ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în (sau prin, din) toate părțile. 3. Fig. Punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus). DOOM
unghi s. n., pl. únghiuri
unghiuța
UNGHIÚȚĂ, unghiuțe, s. f. Diminutiv al lui unghie; unghioară, unghișoară. [Pr.: -ghi-u-] – Unghie + suf. -uță. DOOM
unghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. unghiúței; pl. unghiúțe
unghiuțe
UNGHIÚȚĂ, unghiuțe, s. f. Diminutiv al lui unghie; unghioară, unghișoară. [Pr.: -ghi-u-] – Unghie + suf. -uță. DOOM
unghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. unghiúței; pl. unghiúțe
unghiuței
UNGHIÚȚĂ, unghiuțe, s. f. Diminutiv al lui unghie; unghioară, unghișoară. [Pr.: -ghi-u-] – Unghie + suf. -uță. DOOM
unghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. unghiúței; pl. unghiúțe
unghiuțele
UNGHIÚȚĂ, unghiuțe, s. f. Diminutiv al lui unghie; unghioară, unghișoară. [Pr.: -ghi-u-] – Unghie + suf. -uță. DOOM
unghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. unghiúței; pl. unghiúțe
unghiuțelor
UNGHIÚȚĂ, unghiuțe, s. f. Diminutiv al lui unghie; unghioară, unghișoară. [Pr.: -ghi-u-] – Unghie + suf. -uță. DOOM
unghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. unghiúței; pl. unghiúțe
unghișoara
UNGHIȘOÁRĂ, unghișoare, s. f. Unghiuță. – Unghie + suf. -ișoară. DOOM
unghișoáră s. f., g.-d. art. unghișoárei; pl. unghișoáre
unghișoare
UNGHIȘOÁRĂ, unghișoare, s. f. Unghiuță. – Unghie + suf. -ișoară. DOOM
unghișoáră s. f., g.-d. art. unghișoárei; pl. unghișoáre
unghișoarei
UNGHIȘOÁRĂ, unghișoare, s. f. Unghiuță. – Unghie + suf. -ișoară. DOOM
unghișoáră s. f., g.-d. art. unghișoárei; pl. unghișoáre
unghișoarele
UNGHIȘOÁRĂ, unghișoare, s. f. Unghiuță. – Unghie + suf. -ișoară. DOOM
unghișoáră s. f., g.-d. art. unghișoárei; pl. unghișoáre
unghișoarelor
UNGHIȘOÁRĂ, unghișoare, s. f. Unghiuță. – Unghie + suf. -ișoară. DOOM
unghișoáră s. f., g.-d. art. unghișoárei; pl. unghișoáre
ungi
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungual
UNGUÁL, -Ă adj. v. ungveal.
unguent
UNGUÉNT, unguente, s. n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă (de uns). [Pr.: un-gu-ent] – Din lat. unguentum. DOOM
!unguént (-gu-ent) s. n., pl. unguénte
unguente
UNGUÉNT, unguente, s. n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă (de uns). [Pr.: un-gu-ent] – Din lat. unguentum. DOOM
!unguént (-gu-ent) s. n., pl. unguénte
unguentele
UNGUÉNT, unguente, s. n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă (de uns). [Pr.: un-gu-ent] – Din lat. unguentum. DOOM
!unguént (-gu-ent) s. n., pl. unguénte
unguentelor
UNGUÉNT, unguente, s. n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă (de uns). [Pr.: un-gu-ent] – Din lat. unguentum. DOOM
!unguént (-gu-ent) s. n., pl. unguénte
unguentul
UNGUÉNT, unguente, s. n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă (de uns). [Pr.: un-gu-ent] – Din lat. unguentum. DOOM
!unguént (-gu-ent) s. n., pl. unguénte
unguentului
UNGUÉNT, unguente, s. n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă (de uns). [Pr.: un-gu-ent] – Din lat. unguentum. DOOM
!unguént (-gu-ent) s. n., pl. unguénte
unguis
ÚNGUIS s.n. v. ungvis.
ungulat
UNGULÁT, ungulate, s. n. (Zool.) Copitat. – Din lat. ungulata, fr. ongulés.
unguli
UNGULI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unghie”, „prevăzut cu unghii”. [< it. unguli-, fr. onguli-, cf. lat. ungula].
unguligrad
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligrad
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligrada
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligrada
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligrade
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligrade
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligradei
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligradei
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligradele
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligradele
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligradelor
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligradelor
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligradul
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligradul
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligradului
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligradului
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligrazi
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligrazi
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligrazii
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligrazii
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligrazilor
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
unguligrazilor
UNGULIGRÁD, -Ă, unguligrazi, -de, adj., s. m. și f. (Mamifer) care are vârful degetelor protejat de copită. – Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
ungur
ÚNGUR, unguri, s. m. Maghiar. – Din sl. ongrinŭ. DOOM
úngur s. m., pl. únguri
unguraș
UNGURÁȘ, ungurași, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui ungur. 2. Plantă erbacee medicinală și meliferă cu tulpina păroasă, cu frunze aproape rotunde și cu flori albe (Marrubium vulgare). – Ungur + suf. -aș. DOOM
unguráș (fam.) s. m., pl. unguráși
ungurași
UNGURÁȘ, ungurași, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui ungur. 2. Plantă erbacee medicinală și meliferă cu tulpina păroasă, cu frunze aproape rotunde și cu flori albe (Marrubium vulgare). – Ungur + suf. -aș. DOOM
unguráș (fam.) s. m., pl. unguráși
ungurașii
UNGURÁȘ, ungurași, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui ungur. 2. Plantă erbacee medicinală și meliferă cu tulpina păroasă, cu frunze aproape rotunde și cu flori albe (Marrubium vulgare). – Ungur + suf. -aș. DOOM
unguráș (fam.) s. m., pl. unguráși
ungurașilor
UNGURÁȘ, ungurași, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui ungur. 2. Plantă erbacee medicinală și meliferă cu tulpina păroasă, cu frunze aproape rotunde și cu flori albe (Marrubium vulgare). – Ungur + suf. -aș. DOOM
unguráș (fam.) s. m., pl. unguráși
ungurașul
UNGURÁȘ, ungurași, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui ungur. 2. Plantă erbacee medicinală și meliferă cu tulpina păroasă, cu frunze aproape rotunde și cu flori albe (Marrubium vulgare). – Ungur + suf. -aș. DOOM
unguráș (fam.) s. m., pl. unguráși
ungurașului
UNGURÁȘ, ungurași, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui ungur. 2. Plantă erbacee medicinală și meliferă cu tulpina păroasă, cu frunze aproape rotunde și cu flori albe (Marrubium vulgare). – Ungur + suf. -aș. DOOM
unguráș (fam.) s. m., pl. unguráși
ungure
ÚNGUR, unguri, s. m. Maghiar. – Din sl. ongrinŭ. DOOM
úngur s. m., pl. únguri
ungurean
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungurean
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungureana
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungureanca
UNGUREÁNCĂ, ungurence, s. f. Femeie aparținând neamului ungurenilor (1). – Ungurean + suf. -că. DOOM
ungureáncă s. f., g.-d. art. unguréncei; pl. ungurénce
ungureanul
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungureanul
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungureanului
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungureanului
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungureasca
UNGURÉSC, -EÁSCĂ, ungurești, adj., s. f. 1. Adj. Maghiar. 2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Ungur + suf. -esc. DOOM
ungurésc adj. m., f. ungureáscă; pl. m. și f. unguréști
ungurence
UNGUREÁNCĂ, ungurence, s. f. Femeie aparținând neamului ungurenilor (1). – Ungurean + suf. -că. DOOM
ungureáncă s. f., g.-d. art. unguréncei; pl. ungurénce
ungurencei
UNGUREÁNCĂ, ungurence, s. f. Femeie aparținând neamului ungurenilor (1). – Ungurean + suf. -că. DOOM
ungureáncă s. f., g.-d. art. unguréncei; pl. ungurénce
ungurencele
UNGUREÁNCĂ, ungurence, s. f. Femeie aparținând neamului ungurenilor (1). – Ungurean + suf. -că. DOOM
ungureáncă s. f., g.-d. art. unguréncei; pl. ungurénce
ungurencelor
UNGUREÁNCĂ, ungurence, s. f. Femeie aparținând neamului ungurenilor (1). – Ungurean + suf. -că. DOOM
ungureáncă s. f., g.-d. art. unguréncei; pl. ungurénce
ungurene
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungurenei
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungurenele
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungurenelor
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungureni
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungureni
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungurenii
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungurenii
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungurenilor
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungurenilor
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. DOOM
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
unguresc
UNGURÉSC, -EÁSCĂ, ungurești, adj., s. f. 1. Adj. Maghiar. 2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Ungur + suf. -esc. DOOM
ungurésc adj. m., f. ungureáscă; pl. m. și f. unguréști
ungurescul
UNGURÉSC, -EÁSCĂ, ungurești, adj., s. f. 1. Adj. Maghiar. 2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Ungur + suf. -esc. DOOM
ungurésc adj. m., f. ungureáscă; pl. m. și f. unguréști
ungurescului
UNGURÉSC, -EÁSCĂ, ungurești, adj., s. f. 1. Adj. Maghiar. 2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Ungur + suf. -esc. DOOM
ungurésc adj. m., f. ungureáscă; pl. m. și f. unguréști
ungurește
UNGURÉȘTE adv. În felul maghiarilor, ca maghiarii; în limba maghiară. – Ungur + suf. -ește. DOOM
unguréște adv.
ungurești
UNGURÉSC, -EÁSCĂ, ungurești, adj., s. f. 1. Adj. Maghiar. 2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Ungur + suf. -esc. DOOM
ungurésc adj. m., f. ungureáscă; pl. m. și f. unguréști
ungureștii
UNGURÉSC, -EÁSCĂ, ungurești, adj., s. f. 1. Adj. Maghiar. 2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Ungur + suf. -esc. DOOM
ungurésc adj. m., f. ungureáscă; pl. m. și f. unguréști
ungureștile
UNGURÉSC, -EÁSCĂ, ungurești, adj., s. f. 1. Adj. Maghiar. 2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Ungur + suf. -esc. DOOM
ungurésc adj. m., f. ungureáscă; pl. m. și f. unguréști
ungureștilor
UNGURÉSC, -EÁSCĂ, ungurești, adj., s. f. 1. Adj. Maghiar. 2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Ungur + suf. -esc. DOOM
ungurésc adj. m., f. ungureáscă; pl. m. și f. unguréști
unguri
ÚNGUR, unguri, s. m. Maghiar. – Din sl. ongrinŭ. DOOM
úngur s. m., pl. únguri
ungurii
ÚNGUR, unguri, s. m. Maghiar. – Din sl. ongrinŭ. DOOM
úngur s. m., pl. únguri
ungurilor
ÚNGUR, unguri, s. m. Maghiar. – Din sl. ongrinŭ. DOOM
úngur s. m., pl. únguri
ungurime
UNGURÍME s. f. Mulțime de maghiari; totalitatea maghiarilor; ținut locuit de maghiari (în Transilvania). – Ungur + suf. -ime. DOOM
unguríme s. f., g.-d. art. ungurímii
ungurimea
UNGURÍME s. f. Mulțime de maghiari; totalitatea maghiarilor; ținut locuit de maghiari (în Transilvania). – Ungur + suf. -ime. DOOM
unguríme s. f., g.-d. art. ungurímii
ungurimi
UNGURÍME s. f. Mulțime de maghiari; totalitatea maghiarilor; ținut locuit de maghiari (în Transilvania). – Ungur + suf. -ime. DOOM
unguríme s. f., g.-d. art. ungurímii
ungurimii
UNGURÍME s. f. Mulțime de maghiari; totalitatea maghiarilor; ținut locuit de maghiari (în Transilvania). – Ungur + suf. -ime. DOOM
unguríme s. f., g.-d. art. ungurímii
ungurism
UNGURÍSM, ungurisme, s. n. (Rar) Maghiarism. – Ungur + suf. -ism. DOOM
ungurísm (rar) s. n., pl. ungurísme
ungurisme
UNGURÍSM, ungurisme, s. n. (Rar) Maghiarism. – Ungur + suf. -ism. DOOM
ungurísm (rar) s. n., pl. ungurísme
ungurismele
UNGURÍSM, ungurisme, s. n. (Rar) Maghiarism. – Ungur + suf. -ism. DOOM
ungurísm (rar) s. n., pl. ungurísme
ungurismelor
UNGURÍSM, ungurisme, s. n. (Rar) Maghiarism. – Ungur + suf. -ism. DOOM
ungurísm (rar) s. n., pl. ungurísme
ungurismul
UNGURÍSM, ungurisme, s. n. (Rar) Maghiarism. – Ungur + suf. -ism. DOOM
ungurísm (rar) s. n., pl. ungurísme
ungurismului
UNGURÍSM, ungurisme, s. n. (Rar) Maghiarism. – Ungur + suf. -ism. DOOM
ungurísm (rar) s. n., pl. ungurísme
unguroaica
UNGUROÁICĂ, unguroaice, s. f. Femeie maghiară. – Ungur + suf. -oaică. DOOM
unguroáică s. f., g.-d. art. unguroáicei; pl. unguroáice
unguroaice
UNGUROÁICĂ, unguroaice, s. f. Femeie maghiară. – Ungur + suf. -oaică. DOOM
unguroáică s. f., g.-d. art. unguroáicei; pl. unguroáice
unguroaicei
UNGUROÁICĂ, unguroaice, s. f. Femeie maghiară. – Ungur + suf. -oaică. DOOM
unguroáică s. f., g.-d. art. unguroáicei; pl. unguroáice
unguroaicele
UNGUROÁICĂ, unguroaice, s. f. Femeie maghiară. – Ungur + suf. -oaică. DOOM
unguroáică s. f., g.-d. art. unguroáicei; pl. unguroáice
unguroaicelor
UNGUROÁICĂ, unguroaice, s. f. Femeie maghiară. – Ungur + suf. -oaică. DOOM
unguroáică s. f., g.-d. art. unguroáicei; pl. unguroáice
unguroaico
UNGUROÁICĂ, unguroaice, s. f. Femeie maghiară. – Ungur + suf. -oaică. DOOM
unguroáică s. f., g.-d. art. unguroáicei; pl. unguroáice
ungurul
ÚNGUR, unguri, s. m. Maghiar. – Din sl. ongrinŭ. DOOM
úngur s. m., pl. únguri
ungurule
ÚNGUR, unguri, s. m. Maghiar. – Din sl. ongrinŭ. DOOM
úngur s. m., pl. únguri
ungurului
ÚNGUR, unguri, s. m. Maghiar. – Din sl. ongrinŭ. DOOM
úngur s. m., pl. únguri
ungveal
UNGVEÁL, -Ă adj. Referitor la unghie. [Pron. -ve-al, var. ungual, -ă adj. / cf. fr. unguéal, it. ungueale].
ungveala
UNGVEÁL, -Ă adj. Referitor la unghie. [Pron. -ve-al, var. ungual, -ă adj. / cf. fr. unguéal, it. ungueale].
ungveale
UNGVEÁL, -Ă adj. Referitor la unghie. [Pron. -ve-al, var. ungual, -ă adj. / cf. fr. unguéal, it. ungueale].
ungvealei
UNGVEÁL, -Ă adj. Referitor la unghie. [Pron. -ve-al, var. ungual, -ă adj. / cf. fr. unguéal, it. ungueale].
ungvealele
UNGVEÁL, -Ă adj. Referitor la unghie. [Pron. -ve-al, var. ungual, -ă adj. / cf. fr. unguéal, it. ungueale].
ungvealelor
UNGVEÁL, -Ă adj. Referitor la unghie. [Pron. -ve-al, var. ungual, -ă adj. / cf. fr. unguéal, it. ungueale].
ungveali
UNGVEÁL, -Ă adj. Referitor la unghie. [Pron. -ve-al, var. ungual, -ă adj. / cf. fr. unguéal, it. ungueale].
ungvealii
UNGVEÁL, -Ă adj. Referitor la unghie. [Pron. -ve-al, var. ungual, -ă adj. / cf. fr. unguéal, it. ungueale].
ungvealilor
UNGVEÁL, -Ă adj. Referitor la unghie. [Pron. -ve-al, var. ungual, -ă adj. / cf. fr. unguéal, it. ungueale].
ungvealul
UNGVEÁL, -Ă adj. Referitor la unghie. [Pron. -ve-al, var. ungual, -ă adj. / cf. fr. unguéal, it. ungueale].
ungvealului
UNGVEÁL, -Ă adj. Referitor la unghie. [Pron. -ve-al, var. ungual, -ă adj. / cf. fr. unguéal, it. ungueale].
ungvent
UNGVÉNT s.n. v. unguent.
ungvicula
UNGVÍCULĂ s.f. (Bot.) Partea inferioară a petalelor, care se îngustează și este acoperită de caliciu. [Cf. lat. unguiculus – unghie mică].
ungvicule
UNGVÍCULĂ s.f. (Bot.) Partea inferioară a petalelor, care se îngustează și este acoperită de caliciu. [Cf. lat. unguiculus – unghie mică].
ungviculei
UNGVÍCULĂ s.f. (Bot.) Partea inferioară a petalelor, care se îngustează și este acoperită de caliciu. [Cf. lat. unguiculus – unghie mică].
ungviculele
UNGVÍCULĂ s.f. (Bot.) Partea inferioară a petalelor, care se îngustează și este acoperită de caliciu. [Cf. lat. unguiculus – unghie mică].
ungviculelor
UNGVÍCULĂ s.f. (Bot.) Partea inferioară a petalelor, care se îngustează și este acoperită de caliciu. [Cf. lat. unguiculus – unghie mică].
ungvis
ÚNGVIS s.n. (Anat.) Mic os în formă de unghie, situat pe partea internă a orbitei. [Var. unguis s.n. / < fr. unguis – unghie]
ungvisul
ÚNGVIS s.n. (Anat.) Mic os în formă de unghie, situat pe partea internă a orbitei. [Var. unguis s.n. / < fr. unguis – unghie]
ungvisului
ÚNGVIS s.n. (Anat.) Mic os în formă de unghie, situat pe partea internă a orbitei. [Var. unguis s.n. / < fr. unguis – unghie]
ungvisuri
ÚNGVIS s.n. (Anat.) Mic os în formă de unghie, situat pe partea internă a orbitei. [Var. unguis s.n. / < fr. unguis – unghie]
ungvisurile
ÚNGVIS s.n. (Anat.) Mic os în formă de unghie, situat pe partea internă a orbitei. [Var. unguis s.n. / < fr. unguis – unghie]
ungvisurilor
ÚNGVIS s.n. (Anat.) Mic os în formă de unghie, situat pe partea internă a orbitei. [Var. unguis s.n. / < fr. unguis – unghie]
ungând
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungînd
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungă
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
ungătoare
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. DOOM
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre
ungătoarea
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. DOOM
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre
ungătoarei
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. DOOM
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre
ungătoarele
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. DOOM
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre
ungătoarelor
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. DOOM
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre
ungător
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. DOOM
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre
ungători
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. DOOM
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre
ungătorii
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. DOOM
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre
ungătorilor
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. DOOM
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre
ungătorul
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. DOOM
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre
ungătorului
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. DOOM
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre
uni
UNÍ2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üní] – Din fr. uni. DOOM
uní1 (fr.) [u pron. ü] adj. invar.
uni
UNI1- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uní-.
uni
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
uniacși
UNIÁX, uniaxe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pr.: -ni-acs] – Din fr. uniaxe. DOOM
!uniáx (cristal ~) (-ni-ax) adj. m.; pl. f. uniáxe
uniacșii
UNIÁX, uniaxe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pr.: -ni-acs] – Din fr. uniaxe. DOOM
!uniáx (cristal ~) (-ni-ax) adj. m.; pl. f. uniáxe
uniacșilor
UNIÁX, uniaxe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pr.: -ni-acs] – Din fr. uniaxe. DOOM
!uniáx (cristal ~) (-ni-ax) adj. m.; pl. f. uniáxe
uniarticulat
UNIARTICULÁT, -Ă, uniarticulați, -te, adj. Care are numai o singură articulație. [Pr.: -ni-ar-] – Din fr. uniarticulé. DOOM
uniarticulát (-ni-ar-) adj. m., pl. uniarticuláți; f. uniarticulátă, pl. uniarticuláte
uniarticulata
UNIARTICULÁT, -Ă, uniarticulați, -te, adj. Care are numai o singură articulație. [Pr.: -ni-ar-] – Din fr. uniarticulé. DOOM
uniarticulát (-ni-ar-) adj. m., pl. uniarticuláți; f. uniarticulátă, pl. uniarticuláte
uniarticulate
UNIARTICULÁT, -Ă, uniarticulați, -te, adj. Care are numai o singură articulație. [Pr.: -ni-ar-] – Din fr. uniarticulé. DOOM
uniarticulát (-ni-ar-) adj. m., pl. uniarticuláți; f. uniarticulátă, pl. uniarticuláte
uniarticulatei
UNIARTICULÁT, -Ă, uniarticulați, -te, adj. Care are numai o singură articulație. [Pr.: -ni-ar-] – Din fr. uniarticulé. DOOM
uniarticulát (-ni-ar-) adj. m., pl. uniarticuláți; f. uniarticulátă, pl. uniarticuláte
uniarticulatele
UNIARTICULÁT, -Ă, uniarticulați, -te, adj. Care are numai o singură articulație. [Pr.: -ni-ar-] – Din fr. uniarticulé. DOOM
uniarticulát (-ni-ar-) adj. m., pl. uniarticuláți; f. uniarticulátă, pl. uniarticuláte
uniarticulatelor
UNIARTICULÁT, -Ă, uniarticulați, -te, adj. Care are numai o singură articulație. [Pr.: -ni-ar-] – Din fr. uniarticulé. DOOM
uniarticulát (-ni-ar-) adj. m., pl. uniarticuláți; f. uniarticulátă, pl. uniarticuláte
uniarticulatul
UNIARTICULÁT, -Ă, uniarticulați, -te, adj. Care are numai o singură articulație. [Pr.: -ni-ar-] – Din fr. uniarticulé. DOOM
uniarticulát (-ni-ar-) adj. m., pl. uniarticuláți; f. uniarticulátă, pl. uniarticuláte
uniarticulatului
UNIARTICULÁT, -Ă, uniarticulați, -te, adj. Care are numai o singură articulație. [Pr.: -ni-ar-] – Din fr. uniarticulé. DOOM
uniarticulát (-ni-ar-) adj. m., pl. uniarticuláți; f. uniarticulátă, pl. uniarticuláte
uniarticulați
UNIARTICULÁT, -Ă, uniarticulați, -te, adj. Care are numai o singură articulație. [Pr.: -ni-ar-] – Din fr. uniarticulé. DOOM
uniarticulát (-ni-ar-) adj. m., pl. uniarticuláți; f. uniarticulátă, pl. uniarticuláte
uniarticulații
UNIARTICULÁT, -Ă, uniarticulați, -te, adj. Care are numai o singură articulație. [Pr.: -ni-ar-] – Din fr. uniarticulé. DOOM
uniarticulát (-ni-ar-) adj. m., pl. uniarticuláți; f. uniarticulátă, pl. uniarticuláte
uniarticulaților
UNIARTICULÁT, -Ă, uniarticulați, -te, adj. Care are numai o singură articulație. [Pr.: -ni-ar-] – Din fr. uniarticulé. DOOM
uniarticulát (-ni-ar-) adj. m., pl. uniarticuláți; f. uniarticulátă, pl. uniarticuláte
uniat
UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate. DOOM
!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte
uniata
UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate. DOOM
!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte
uniate
UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate. DOOM
!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte
uniatei
UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate. DOOM
!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte
uniatele
UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate. DOOM
!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte
uniatelor
UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate. DOOM
!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte
uniatism
UNIATÍSM s.n. (Bis.) Formulă folosită de biserica romano-catolică, după marea schismă din 1054, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice și a unei autonomii față de Vatican; uniație. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. uniatisme, it. uniatismo].
uniatismul
UNIATÍSM s.n. (Bis.) Formulă folosită de biserica romano-catolică, după marea schismă din 1054, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice și a unei autonomii față de Vatican; uniație. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. uniatisme, it. uniatismo].
uniatismului
UNIATÍSM s.n. (Bis.) Formulă folosită de biserica romano-catolică, după marea schismă din 1054, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice și a unei autonomii față de Vatican; uniație. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. uniatisme, it. uniatismo].
uniatul
UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate. DOOM
!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte
uniatului
UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate. DOOM
!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte
uniax
UNIÁX, uniaxe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pr.: -ni-acs] – Din fr. uniaxe. DOOM
!uniáx (cristal ~) (-ni-ax) adj. m.; pl. f. uniáxe
uniaxa
UNIÁX, uniaxe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pr.: -ni-acs] – Din fr. uniaxe. DOOM
!uniáx (cristal ~) (-ni-ax) adj. m.; pl. f. uniáxe
uniaxe
UNIÁX, uniaxe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pr.: -ni-acs] – Din fr. uniaxe. DOOM
!uniáx (cristal ~) (-ni-ax) adj. m.; pl. f. uniáxe
uniaxei
UNIÁX, uniaxe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pr.: -ni-acs] – Din fr. uniaxe. DOOM
!uniáx (cristal ~) (-ni-ax) adj. m.; pl. f. uniáxe
uniaxele
UNIÁX, uniaxe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pr.: -ni-acs] – Din fr. uniaxe. DOOM
!uniáx (cristal ~) (-ni-ax) adj. m.; pl. f. uniáxe
uniaxelor
UNIÁX, uniaxe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pr.: -ni-acs] – Din fr. uniaxe. DOOM
!uniáx (cristal ~) (-ni-ax) adj. m.; pl. f. uniáxe
uniaxul
UNIÁX, uniaxe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pr.: -ni-acs] – Din fr. uniaxe. DOOM
!uniáx (cristal ~) (-ni-ax) adj. m.; pl. f. uniáxe
uniaxului
UNIÁX, uniaxe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pr.: -ni-acs] – Din fr. uniaxe. DOOM
!uniáx (cristal ~) (-ni-ax) adj. m.; pl. f. uniáxe
uniați
UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate. DOOM
!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte
uniație
UNIÁȚIE s.f. (Bis.) Uniatism. [Pron. -ni-a-, gen. -iei. / < rus. uniiațiia].
uniații
UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate. DOOM
!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte
uniaților
UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate. DOOM
!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte
unic
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. DOOM
únic adj. m., pl. únici; f. únică, pl. únice
unic
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique.
unica
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. DOOM
únic adj. m., pl. únici; f. únică, pl. únice
unicameral
UNICAMERÁL, -Ă, unicamerali, -e, adj. (în sintagma) Sistem unicameral = sistem parlamentar în care parlamentul (organul legislativ al statului) este constituit dintr-o singură adunare reprezentativă (cameră). – Uni1- + cameră. DOOM
unicamerál adj. m., pl. unicameráli; f. unicamerálă, pl. unicamerále
unicamerala
UNICAMERÁL, -Ă, unicamerali, -e, adj. (în sintagma) Sistem unicameral = sistem parlamentar în care parlamentul (organul legislativ al statului) este constituit dintr-o singură adunare reprezentativă (cameră). – Uni1- + cameră. DOOM
unicamerál adj. m., pl. unicameráli; f. unicamerálă, pl. unicamerále
unicamerale
UNICAMERÁL, -Ă, unicamerali, -e, adj. (în sintagma) Sistem unicameral = sistem parlamentar în care parlamentul (organul legislativ al statului) este constituit dintr-o singură adunare reprezentativă (cameră). – Uni1- + cameră. DOOM
unicamerál adj. m., pl. unicameráli; f. unicamerálă, pl. unicamerále
unicameralei
UNICAMERÁL, -Ă, unicamerali, -e, adj. (în sintagma) Sistem unicameral = sistem parlamentar în care parlamentul (organul legislativ al statului) este constituit dintr-o singură adunare reprezentativă (cameră). – Uni1- + cameră. DOOM
unicamerál adj. m., pl. unicameráli; f. unicamerálă, pl. unicamerále
unicameralele
UNICAMERÁL, -Ă, unicamerali, -e, adj. (în sintagma) Sistem unicameral = sistem parlamentar în care parlamentul (organul legislativ al statului) este constituit dintr-o singură adunare reprezentativă (cameră). – Uni1- + cameră. DOOM
unicamerál adj. m., pl. unicameráli; f. unicamerálă, pl. unicamerále
unicameralelor
UNICAMERÁL, -Ă, unicamerali, -e, adj. (în sintagma) Sistem unicameral = sistem parlamentar în care parlamentul (organul legislativ al statului) este constituit dintr-o singură adunare reprezentativă (cameră). – Uni1- + cameră. DOOM
unicamerál adj. m., pl. unicameráli; f. unicamerálă, pl. unicamerále
unicamerali
UNICAMERÁL, -Ă, unicamerali, -e, adj. (în sintagma) Sistem unicameral = sistem parlamentar în care parlamentul (organul legislativ al statului) este constituit dintr-o singură adunare reprezentativă (cameră). – Uni1- + cameră. DOOM
unicamerál adj. m., pl. unicameráli; f. unicamerálă, pl. unicamerále
unicameralii
UNICAMERÁL, -Ă, unicamerali, -e, adj. (în sintagma) Sistem unicameral = sistem parlamentar în care parlamentul (organul legislativ al statului) este constituit dintr-o singură adunare reprezentativă (cameră). – Uni1- + cameră. DOOM
unicamerál adj. m., pl. unicameráli; f. unicamerálă, pl. unicamerále
unicameralilor
UNICAMERÁL, -Ă, unicamerali, -e, adj. (în sintagma) Sistem unicameral = sistem parlamentar în care parlamentul (organul legislativ al statului) este constituit dintr-o singură adunare reprezentativă (cameră). – Uni1- + cameră. DOOM
unicamerál adj. m., pl. unicameráli; f. unicamerálă, pl. unicamerále
unicameralul
UNICAMERÁL, -Ă, unicamerali, -e, adj. (în sintagma) Sistem unicameral = sistem parlamentar în care parlamentul (organul legislativ al statului) este constituit dintr-o singură adunare reprezentativă (cameră). – Uni1- + cameră. DOOM
unicamerál adj. m., pl. unicameráli; f. unicamerálă, pl. unicamerále
unicameralului
UNICAMERÁL, -Ă, unicamerali, -e, adj. (în sintagma) Sistem unicameral = sistem parlamentar în care parlamentul (organul legislativ al statului) este constituit dintr-o singură adunare reprezentativă (cameră). – Uni1- + cameră. DOOM
unicamerál adj. m., pl. unicameráli; f. unicamerálă, pl. unicamerále
unicapsular
UNICAPSULÁR, -Ă, unicapsulari, -e, adj. (Despre fructe) Care constă dintr-o singură capsulă; (despre plante) al cărui fruct e format dintr-o singură capsulă. – Din fr. unicapsulaire. DOOM
unicapsulár adj. m., pl. unicapsulári; f. unicapsuláră, pl. unicapsuláre
unicapsulara
UNICAPSULÁR, -Ă, unicapsulari, -e, adj. (Despre fructe) Care constă dintr-o singură capsulă; (despre plante) al cărui fruct e format dintr-o singură capsulă. – Din fr. unicapsulaire. DOOM
unicapsulár adj. m., pl. unicapsulári; f. unicapsuláră, pl. unicapsuláre
unicapsulare
UNICAPSULÁR, -Ă, unicapsulari, -e, adj. (Despre fructe) Care constă dintr-o singură capsulă; (despre plante) al cărui fruct e format dintr-o singură capsulă. – Din fr. unicapsulaire. DOOM
unicapsulár adj. m., pl. unicapsulári; f. unicapsuláră, pl. unicapsuláre
unicapsularei
UNICAPSULÁR, -Ă, unicapsulari, -e, adj. (Despre fructe) Care constă dintr-o singură capsulă; (despre plante) al cărui fruct e format dintr-o singură capsulă. – Din fr. unicapsulaire. DOOM
unicapsulár adj. m., pl. unicapsulári; f. unicapsuláră, pl. unicapsuláre
unicapsularele
UNICAPSULÁR, -Ă, unicapsulari, -e, adj. (Despre fructe) Care constă dintr-o singură capsulă; (despre plante) al cărui fruct e format dintr-o singură capsulă. – Din fr. unicapsulaire. DOOM
unicapsulár adj. m., pl. unicapsulári; f. unicapsuláră, pl. unicapsuláre
unicapsularelor
UNICAPSULÁR, -Ă, unicapsulari, -e, adj. (Despre fructe) Care constă dintr-o singură capsulă; (despre plante) al cărui fruct e format dintr-o singură capsulă. – Din fr. unicapsulaire. DOOM
unicapsulár adj. m., pl. unicapsulári; f. unicapsuláră, pl. unicapsuláre
unicapsulari
UNICAPSULÁR, -Ă, unicapsulari, -e, adj. (Despre fructe) Care constă dintr-o singură capsulă; (despre plante) al cărui fruct e format dintr-o singură capsulă. – Din fr. unicapsulaire. DOOM
unicapsulár adj. m., pl. unicapsulári; f. unicapsuláră, pl. unicapsuláre
unicapsularii
UNICAPSULÁR, -Ă, unicapsulari, -e, adj. (Despre fructe) Care constă dintr-o singură capsulă; (despre plante) al cărui fruct e format dintr-o singură capsulă. – Din fr. unicapsulaire. DOOM
unicapsulár adj. m., pl. unicapsulári; f. unicapsuláră, pl. unicapsuláre
unicapsularilor
UNICAPSULÁR, -Ă, unicapsulari, -e, adj. (Despre fructe) Care constă dintr-o singură capsulă; (despre plante) al cărui fruct e format dintr-o singură capsulă. – Din fr. unicapsulaire. DOOM
unicapsulár adj. m., pl. unicapsulári; f. unicapsuláră, pl. unicapsuláre
unicapsularul
UNICAPSULÁR, -Ă, unicapsulari, -e, adj. (Despre fructe) Care constă dintr-o singură capsulă; (despre plante) al cărui fruct e format dintr-o singură capsulă. – Din fr. unicapsulaire. DOOM
unicapsulár adj. m., pl. unicapsulári; f. unicapsuláră, pl. unicapsuláre
unicapsularului
UNICAPSULÁR, -Ă, unicapsulari, -e, adj. (Despre fructe) Care constă dintr-o singură capsulă; (despre plante) al cărui fruct e format dintr-o singură capsulă. – Din fr. unicapsulaire. DOOM
unicapsulár adj. m., pl. unicapsulári; f. unicapsuláră, pl. unicapsuláre
unicarpelar
UNICARPELÁR, -Ă, unicarpelari, -e, adj. (Bot.; despre fructe sau ovare) Care are o singură carpelă. – Uni1- + carpelă + suf. -ar. DOOM
unicarpelár adj. m., pl. unicarpelári; f. unicarpeláră, pl. unicarpeláre
unicarpelara
UNICARPELÁR, -Ă, unicarpelari, -e, adj. (Bot.; despre fructe sau ovare) Care are o singură carpelă. – Uni1- + carpelă + suf. -ar. DOOM
unicarpelár adj. m., pl. unicarpelári; f. unicarpeláră, pl. unicarpeláre
unicarpelare
UNICARPELÁR, -Ă, unicarpelari, -e, adj. (Bot.; despre fructe sau ovare) Care are o singură carpelă. – Uni1- + carpelă + suf. -ar. DOOM
unicarpelár adj. m., pl. unicarpelári; f. unicarpeláră, pl. unicarpeláre
unicarpelarei
UNICARPELÁR, -Ă, unicarpelari, -e, adj. (Bot.; despre fructe sau ovare) Care are o singură carpelă. – Uni1- + carpelă + suf. -ar. DOOM
unicarpelár adj. m., pl. unicarpelári; f. unicarpeláră, pl. unicarpeláre
unicarpelarele
UNICARPELÁR, -Ă, unicarpelari, -e, adj. (Bot.; despre fructe sau ovare) Care are o singură carpelă. – Uni1- + carpelă + suf. -ar. DOOM
unicarpelár adj. m., pl. unicarpelári; f. unicarpeláră, pl. unicarpeláre
unicarpelarelor
UNICARPELÁR, -Ă, unicarpelari, -e, adj. (Bot.; despre fructe sau ovare) Care are o singură carpelă. – Uni1- + carpelă + suf. -ar. DOOM
unicarpelár adj. m., pl. unicarpelári; f. unicarpeláră, pl. unicarpeláre
unicarpelari
UNICARPELÁR, -Ă, unicarpelari, -e, adj. (Bot.; despre fructe sau ovare) Care are o singură carpelă. – Uni1- + carpelă + suf. -ar. DOOM
unicarpelár adj. m., pl. unicarpelári; f. unicarpeláră, pl. unicarpeláre
unicarpelarii
UNICARPELÁR, -Ă, unicarpelari, -e, adj. (Bot.; despre fructe sau ovare) Care are o singură carpelă. – Uni1- + carpelă + suf. -ar. DOOM
unicarpelár adj. m., pl. unicarpelári; f. unicarpeláră, pl. unicarpeláre
unicarpelarilor
UNICARPELÁR, -Ă, unicarpelari, -e, adj. (Bot.; despre fructe sau ovare) Care are o singură carpelă. – Uni1- + carpelă + suf. -ar. DOOM
unicarpelár adj. m., pl. unicarpelári; f. unicarpeláră, pl. unicarpeláre
unicarpelarul
UNICARPELÁR, -Ă, unicarpelari, -e, adj. (Bot.; despre fructe sau ovare) Care are o singură carpelă. – Uni1- + carpelă + suf. -ar. DOOM
unicarpelár adj. m., pl. unicarpelári; f. unicarpeláră, pl. unicarpeláre
unicarpelarului
UNICARPELÁR, -Ă, unicarpelari, -e, adj. (Bot.; despre fructe sau ovare) Care are o singură carpelă. – Uni1- + carpelă + suf. -ar. DOOM
unicarpelár adj. m., pl. unicarpelári; f. unicarpeláră, pl. unicarpeláre
unicat
UNICÁT, unicate, s. n. 1. Exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect. 2. Înscris constatator care se întocmește într-un singur exemplar. – Din germ. Unikat. DOOM
unicát s. n., pl. unicáte
unicate
UNICÁT, unicate, s. n. 1. Exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect. 2. Înscris constatator care se întocmește într-un singur exemplar. – Din germ. Unikat. DOOM
unicát s. n., pl. unicáte
unicatele
UNICÁT, unicate, s. n. 1. Exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect. 2. Înscris constatator care se întocmește într-un singur exemplar. – Din germ. Unikat. DOOM
unicát s. n., pl. unicáte
unicatelor
UNICÁT, unicate, s. n. 1. Exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect. 2. Înscris constatator care se întocmește într-un singur exemplar. – Din germ. Unikat. DOOM
unicát s. n., pl. unicáte
unicatul
UNICÁT, unicate, s. n. 1. Exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect. 2. Înscris constatator care se întocmește într-un singur exemplar. – Din germ. Unikat. DOOM
unicát s. n., pl. unicáte
unicatului
UNICÁT, unicate, s. n. 1. Exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect. 2. Înscris constatator care se întocmește într-un singur exemplar. – Din germ. Unikat. DOOM
unicát s. n., pl. unicáte
unice
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. DOOM
únic adj. m., pl. únici; f. únică, pl. únice
unicei
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. DOOM
únic adj. m., pl. únici; f. únică, pl. únice
unicel
UNICÉL, -ÍCĂ, unicei, -le, s. m. și f. (Popular, urmat de un adjectiv posesiv) Termen de alintare pentru o persoană dragă. Măiculița... vedea unicelul său... Întins rece, fără viață. La TDRG. Na !.. trageți încalte brazda peste unicelul meu. ALECSANDRI, T. 1441.
unicele
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. DOOM
únic adj. m., pl. únici; f. únică, pl. únice
unicelor
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. DOOM
únic adj. m., pl. únici; f. únică, pl. únice
unicelular
UNICELULÁR, -Ă, unicelulari, -e, adj. Care este format dintr-o singură celulă; monocelular. – Din fr. unicellulaire. DOOM
unicelulár adj. m., pl. unicelulári; f. uniceluláră, pl. uniceluláre
unicelulara
UNICELULÁR, -Ă, unicelulari, -e, adj. Care este format dintr-o singură celulă; monocelular. – Din fr. unicellulaire. DOOM
unicelulár adj. m., pl. unicelulári; f. uniceluláră, pl. uniceluláre
unicelulare
UNICELULÁR, -Ă, unicelulari, -e, adj. Care este format dintr-o singură celulă; monocelular. – Din fr. unicellulaire. DOOM
unicelulár adj. m., pl. unicelulári; f. uniceluláră, pl. uniceluláre
unicelularei
UNICELULÁR, -Ă, unicelulari, -e, adj. Care este format dintr-o singură celulă; monocelular. – Din fr. unicellulaire. DOOM
unicelulár adj. m., pl. unicelulári; f. uniceluláră, pl. uniceluláre
unicelularele
UNICELULÁR, -Ă, unicelulari, -e, adj. Care este format dintr-o singură celulă; monocelular. – Din fr. unicellulaire. DOOM
unicelulár adj. m., pl. unicelulári; f. uniceluláră, pl. uniceluláre
unicelularelor
UNICELULÁR, -Ă, unicelulari, -e, adj. Care este format dintr-o singură celulă; monocelular. – Din fr. unicellulaire. DOOM
unicelulár adj. m., pl. unicelulári; f. uniceluláră, pl. uniceluláre
unicelulari
UNICELULÁR, -Ă, unicelulari, -e, adj. Care este format dintr-o singură celulă; monocelular. – Din fr. unicellulaire. DOOM
unicelulár adj. m., pl. unicelulári; f. uniceluláră, pl. uniceluláre
unicelularii
UNICELULÁR, -Ă, unicelulari, -e, adj. Care este format dintr-o singură celulă; monocelular. – Din fr. unicellulaire. DOOM
unicelulár adj. m., pl. unicelulári; f. uniceluláră, pl. uniceluláre
unicelularilor
UNICELULÁR, -Ă, unicelulari, -e, adj. Care este format dintr-o singură celulă; monocelular. – Din fr. unicellulaire. DOOM
unicelulár adj. m., pl. unicelulári; f. uniceluláră, pl. uniceluláre
unicelularul
UNICELULÁR, -Ă, unicelulari, -e, adj. Care este format dintr-o singură celulă; monocelular. – Din fr. unicellulaire. DOOM
unicelulár adj. m., pl. unicelulári; f. uniceluláră, pl. uniceluláre
unicelularului
UNICELULÁR, -Ă, unicelulari, -e, adj. Care este format dintr-o singură celulă; monocelular. – Din fr. unicellulaire. DOOM
unicelulár adj. m., pl. unicelulári; f. uniceluláră, pl. uniceluláre
unici
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. DOOM
únic adj. m., pl. únici; f. únică, pl. únice
unicii
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. DOOM
únic adj. m., pl. únici; f. únică, pl. únice
unicilor
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. DOOM
únic adj. m., pl. únici; f. únică, pl. únice
unicitate
UNICITÁTE s. f. Însușirea de a fi unic. – Din fr. unicité, it. unicità. DOOM
unicitáte s. f., g.-d. art. unicitắții
unicitatea
UNICITÁTE s. f. Însușirea de a fi unic. – Din fr. unicité, it. unicità. DOOM
unicitáte s. f., g.-d. art. unicitắții
unicități
UNICITÁTE s. f. Însușirea de a fi unic. – Din fr. unicité, it. unicità. DOOM
unicitáte s. f., g.-d. art. unicitắții
unicității
UNICITÁTE s. f. Însușirea de a fi unic. – Din fr. unicité, it. unicità. DOOM
unicitáte s. f., g.-d. art. unicitắții
unicolor
UNICOLÓR, -Ă, unicolori, -e, adj. Care are o singură culoare; uni2. – Din fr. unicolore. DOOM
unicolór adj. m., pl. unicolóri; f. unicolóră, pl. unicolóre
unicolora
UNICOLÓR, -Ă, unicolori, -e, adj. Care are o singură culoare; uni2. – Din fr. unicolore. DOOM
unicolór adj. m., pl. unicolóri; f. unicolóră, pl. unicolóre
unicolore
UNICOLÓR, -Ă, unicolori, -e, adj. Care are o singură culoare; uni2. – Din fr. unicolore. DOOM
unicolór adj. m., pl. unicolóri; f. unicolóră, pl. unicolóre
unicolorei
UNICOLÓR, -Ă, unicolori, -e, adj. Care are o singură culoare; uni2. – Din fr. unicolore. DOOM
unicolór adj. m., pl. unicolóri; f. unicolóră, pl. unicolóre
unicolorele
UNICOLÓR, -Ă, unicolori, -e, adj. Care are o singură culoare; uni2. – Din fr. unicolore. DOOM
unicolór adj. m., pl. unicolóri; f. unicolóră, pl. unicolóre
unicolorelor
UNICOLÓR, -Ă, unicolori, -e, adj. Care are o singură culoare; uni2. – Din fr. unicolore. DOOM
unicolór adj. m., pl. unicolóri; f. unicolóră, pl. unicolóre
unicolori
UNICOLÓR, -Ă, unicolori, -e, adj. Care are o singură culoare; uni2. – Din fr. unicolore. DOOM
unicolór adj. m., pl. unicolóri; f. unicolóră, pl. unicolóre
unicolorii
UNICOLÓR, -Ă, unicolori, -e, adj. Care are o singură culoare; uni2. – Din fr. unicolore. DOOM
unicolór adj. m., pl. unicolóri; f. unicolóră, pl. unicolóre
unicolorilor
UNICOLÓR, -Ă, unicolori, -e, adj. Care are o singură culoare; uni2. – Din fr. unicolore. DOOM
unicolór adj. m., pl. unicolóri; f. unicolóră, pl. unicolóre
unicolorul
UNICOLÓR, -Ă, unicolori, -e, adj. Care are o singură culoare; uni2. – Din fr. unicolore. DOOM
unicolór adj. m., pl. unicolóri; f. unicolóră, pl. unicolóre
unicolorului
UNICOLÓR, -Ă, unicolori, -e, adj. Care are o singură culoare; uni2. – Din fr. unicolore. DOOM
unicolór adj. m., pl. unicolóri; f. unicolóră, pl. unicolóre
unicord
UNICÓRD, -Ă, unicorzi, -de, adj. Care are câte o coardă pentru fiecare notă. Instrument muzical unicord. – Din fr. unicorde. DOOM
unicórd adj. m., pl. unicórzi; f. unicórdă, pl. unicórde
unicorda
UNICÓRD, -Ă, unicorzi, -de, adj. Care are câte o coardă pentru fiecare notă. Instrument muzical unicord. – Din fr. unicorde. DOOM
unicórd adj. m., pl. unicórzi; f. unicórdă, pl. unicórde
unicorde
UNICÓRD, -Ă, unicorzi, -de, adj. Care are câte o coardă pentru fiecare notă. Instrument muzical unicord. – Din fr. unicorde. DOOM
unicórd adj. m., pl. unicórzi; f. unicórdă, pl. unicórde
unicordei
UNICÓRD, -Ă, unicorzi, -de, adj. Care are câte o coardă pentru fiecare notă. Instrument muzical unicord. – Din fr. unicorde. DOOM
unicórd adj. m., pl. unicórzi; f. unicórdă, pl. unicórde
unicordele
UNICÓRD, -Ă, unicorzi, -de, adj. Care are câte o coardă pentru fiecare notă. Instrument muzical unicord. – Din fr. unicorde. DOOM
unicórd adj. m., pl. unicórzi; f. unicórdă, pl. unicórde
unicordelor
UNICÓRD, -Ă, unicorzi, -de, adj. Care are câte o coardă pentru fiecare notă. Instrument muzical unicord. – Din fr. unicorde. DOOM
unicórd adj. m., pl. unicórzi; f. unicórdă, pl. unicórde
unicordul
UNICÓRD, -Ă, unicorzi, -de, adj. Care are câte o coardă pentru fiecare notă. Instrument muzical unicord. – Din fr. unicorde. DOOM
unicórd adj. m., pl. unicórzi; f. unicórdă, pl. unicórde
unicordului
UNICÓRD, -Ă, unicorzi, -de, adj. Care are câte o coardă pentru fiecare notă. Instrument muzical unicord. – Din fr. unicorde. DOOM
unicórd adj. m., pl. unicórzi; f. unicórdă, pl. unicórde
unicorn
UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (Zool.) Care are numai un corn. ♦ (Substantivat, m.; în basme) Inorog. – Din fr. unicorne. DOOM
unicórn adj. m., pl. unicórni; f. unicórnă, pl. unicórne
unicorna
UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (Zool.) Care are numai un corn. ♦ (Substantivat, m.; în basme) Inorog. – Din fr. unicorne. DOOM
unicórn adj. m., pl. unicórni; f. unicórnă, pl. unicórne
unicorne
UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (Zool.) Care are numai un corn. ♦ (Substantivat, m.; în basme) Inorog. – Din fr. unicorne. DOOM
unicórn adj. m., pl. unicórni; f. unicórnă, pl. unicórne
unicornei
UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (Zool.) Care are numai un corn. ♦ (Substantivat, m.; în basme) Inorog. – Din fr. unicorne. DOOM
unicórn adj. m., pl. unicórni; f. unicórnă, pl. unicórne
unicornele
UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (Zool.) Care are numai un corn. ♦ (Substantivat, m.; în basme) Inorog. – Din fr. unicorne. DOOM
unicórn adj. m., pl. unicórni; f. unicórnă, pl. unicórne
unicornelor
UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (Zool.) Care are numai un corn. ♦ (Substantivat, m.; în basme) Inorog. – Din fr. unicorne. DOOM
unicórn adj. m., pl. unicórni; f. unicórnă, pl. unicórne
unicorni
UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (Zool.) Care are numai un corn. ♦ (Substantivat, m.; în basme) Inorog. – Din fr. unicorne. DOOM
unicórn adj. m., pl. unicórni; f. unicórnă, pl. unicórne
unicornii
UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (Zool.) Care are numai un corn. ♦ (Substantivat, m.; în basme) Inorog. – Din fr. unicorne. DOOM
unicórn adj. m., pl. unicórni; f. unicórnă, pl. unicórne
unicornilor
UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (Zool.) Care are numai un corn. ♦ (Substantivat, m.; în basme) Inorog. – Din fr. unicorne. DOOM
unicórn adj. m., pl. unicórni; f. unicórnă, pl. unicórne
unicornul
UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (Zool.) Care are numai un corn. ♦ (Substantivat, m.; în basme) Inorog. – Din fr. unicorne. DOOM
unicórn adj. m., pl. unicórni; f. unicórnă, pl. unicórne
unicornului
UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (Zool.) Care are numai un corn. ♦ (Substantivat, m.; în basme) Inorog. – Din fr. unicorne. DOOM
unicórn adj. m., pl. unicórni; f. unicórnă, pl. unicórne
unicorzi
UNICÓRD, -Ă, unicorzi, -de, adj. Care are câte o coardă pentru fiecare notă. Instrument muzical unicord. – Din fr. unicorde. DOOM
unicórd adj. m., pl. unicórzi; f. unicórdă, pl. unicórde
unicorzii
UNICÓRD, -Ă, unicorzi, -de, adj. Care are câte o coardă pentru fiecare notă. Instrument muzical unicord. – Din fr. unicorde. DOOM
unicórd adj. m., pl. unicórzi; f. unicórdă, pl. unicórde
unicorzilor
UNICÓRD, -Ă, unicorzi, -de, adj. Care are câte o coardă pentru fiecare notă. Instrument muzical unicord. – Din fr. unicorde. DOOM
unicórd adj. m., pl. unicórzi; f. unicórdă, pl. unicórde
unicotiledonat
UNICOTILEDONÁT, -Ă adj. (Rar) Monocotiledonat. [Cf. fr. unicotiledoné].
unicotiledonata
UNICOTILEDONÁT, -Ă adj. (Rar) Monocotiledonat. [Cf. fr. unicotiledoné].
unicotiledonate
UNICOTILEDONÁT, -Ă adj. (Rar) Monocotiledonat. [Cf. fr. unicotiledoné].
unicotiledonatei
UNICOTILEDONÁT, -Ă adj. (Rar) Monocotiledonat. [Cf. fr. unicotiledoné].
unicotiledonatele
UNICOTILEDONÁT, -Ă adj. (Rar) Monocotiledonat. [Cf. fr. unicotiledoné].
unicotiledonatelor
UNICOTILEDONÁT, -Ă adj. (Rar) Monocotiledonat. [Cf. fr. unicotiledoné].
unicotiledonatul
UNICOTILEDONÁT, -Ă adj. (Rar) Monocotiledonat. [Cf. fr. unicotiledoné].
unicotiledonatului
UNICOTILEDONÁT, -Ă adj. (Rar) Monocotiledonat. [Cf. fr. unicotiledoné].
unicotiledonați
UNICOTILEDONÁT, -Ă adj. (Rar) Monocotiledonat. [Cf. fr. unicotiledoné].
unicotiledonații
UNICOTILEDONÁT, -Ă adj. (Rar) Monocotiledonat. [Cf. fr. unicotiledoné].
unicotiledonaților
UNICOTILEDONÁT, -Ă adj. (Rar) Monocotiledonat. [Cf. fr. unicotiledoné].
unicul
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. DOOM
únic adj. m., pl. únici; f. únică, pl. únice
unicului
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. DOOM
únic adj. m., pl. únici; f. únică, pl. únice
unicuspid
UNICUSPÍD, unicuspizi, -de, adj. (Despre organe vegetale sau formații anatomice) Cu un singur vârf. – Din fr. unicuspidé, engl. unicuspid.
unicuspida
UNICUSPÍD, unicuspizi, -de, adj. (Despre organe vegetale sau formații anatomice) Cu un singur vârf. – Din fr. unicuspidé, engl. unicuspid.
unicuspide
UNICUSPÍD, unicuspizi, -de, adj. (Despre organe vegetale sau formații anatomice) Cu un singur vârf. – Din fr. unicuspidé, engl. unicuspid.
unicuspidei
UNICUSPÍD, unicuspizi, -de, adj. (Despre organe vegetale sau formații anatomice) Cu un singur vârf. – Din fr. unicuspidé, engl. unicuspid.
unicuspidele
UNICUSPÍD, unicuspizi, -de, adj. (Despre organe vegetale sau formații anatomice) Cu un singur vârf. – Din fr. unicuspidé, engl. unicuspid.
unicuspidelor
UNICUSPÍD, unicuspizi, -de, adj. (Despre organe vegetale sau formații anatomice) Cu un singur vârf. – Din fr. unicuspidé, engl. unicuspid.
unicuspidul
UNICUSPÍD, unicuspizi, -de, adj. (Despre organe vegetale sau formații anatomice) Cu un singur vârf. – Din fr. unicuspidé, engl. unicuspid.
unicuspidului
UNICUSPÍD, unicuspizi, -de, adj. (Despre organe vegetale sau formații anatomice) Cu un singur vârf. – Din fr. unicuspidé, engl. unicuspid.
unicuspizi
UNICUSPÍD, unicuspizi, -de, adj. (Despre organe vegetale sau formații anatomice) Cu un singur vârf. – Din fr. unicuspidé, engl. unicuspid.
unicuspizii
UNICUSPÍD, unicuspizi, -de, adj. (Despre organe vegetale sau formații anatomice) Cu un singur vârf. – Din fr. unicuspidé, engl. unicuspid.
unicuspizilor
UNICUSPÍD, unicuspizi, -de, adj. (Despre organe vegetale sau formații anatomice) Cu un singur vârf. – Din fr. unicuspidé, engl. unicuspid.
unidimensiona
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionai
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensional
UNIDIMENSIONÁL, -Ă, unidimensionali, -e, adj. Cu o singură dimensiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. unidimensionnel, engl. unidimensional. DOOM
*unidimensionál (-si-o-) adj. m., pl. unidimensionáli; f. unidimensionálă, pl. unidimensionále
unidimensionala
UNIDIMENSIONÁL, -Ă, unidimensionali, -e, adj. Cu o singură dimensiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. unidimensionnel, engl. unidimensional. DOOM
*unidimensionál (-si-o-) adj. m., pl. unidimensionáli; f. unidimensionálă, pl. unidimensionále
unidimensionale
UNIDIMENSIONÁL, -Ă, unidimensionali, -e, adj. Cu o singură dimensiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. unidimensionnel, engl. unidimensional. DOOM
*unidimensionál (-si-o-) adj. m., pl. unidimensionáli; f. unidimensionálă, pl. unidimensionále
unidimensionalei
UNIDIMENSIONÁL, -Ă, unidimensionali, -e, adj. Cu o singură dimensiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. unidimensionnel, engl. unidimensional. DOOM
*unidimensionál (-si-o-) adj. m., pl. unidimensionáli; f. unidimensionálă, pl. unidimensionále
unidimensionalele
UNIDIMENSIONÁL, -Ă, unidimensionali, -e, adj. Cu o singură dimensiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. unidimensionnel, engl. unidimensional. DOOM
*unidimensionál (-si-o-) adj. m., pl. unidimensionáli; f. unidimensionálă, pl. unidimensionále
unidimensionalelor
UNIDIMENSIONÁL, -Ă, unidimensionali, -e, adj. Cu o singură dimensiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. unidimensionnel, engl. unidimensional. DOOM
*unidimensionál (-si-o-) adj. m., pl. unidimensionáli; f. unidimensionálă, pl. unidimensionále
unidimensionali
UNIDIMENSIONÁL, -Ă, unidimensionali, -e, adj. Cu o singură dimensiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. unidimensionnel, engl. unidimensional. DOOM
*unidimensionál (-si-o-) adj. m., pl. unidimensionáli; f. unidimensionálă, pl. unidimensionále
unidimensionalii
UNIDIMENSIONÁL, -Ă, unidimensionali, -e, adj. Cu o singură dimensiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. unidimensionnel, engl. unidimensional. DOOM
*unidimensionál (-si-o-) adj. m., pl. unidimensionáli; f. unidimensionálă, pl. unidimensionále
unidimensionalilor
UNIDIMENSIONÁL, -Ă, unidimensionali, -e, adj. Cu o singură dimensiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. unidimensionnel, engl. unidimensional. DOOM
*unidimensionál (-si-o-) adj. m., pl. unidimensionáli; f. unidimensionálă, pl. unidimensionále
unidimensionalitate
UNIDIMENSIONALITÁTE s. f. Însușirea de a fi unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Din engl. unidimensionality.
unidimensionalitatea
UNIDIMENSIONALITÁTE s. f. Însușirea de a fi unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Din engl. unidimensionality.
unidimensionalități
UNIDIMENSIONALITÁTE s. f. Însușirea de a fi unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Din engl. unidimensionality.
unidimensionalității
UNIDIMENSIONALITÁTE s. f. Însușirea de a fi unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Din engl. unidimensionality.
unidimensionalul
UNIDIMENSIONÁL, -Ă, unidimensionali, -e, adj. Cu o singură dimensiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. unidimensionnel, engl. unidimensional. DOOM
*unidimensionál (-si-o-) adj. m., pl. unidimensionáli; f. unidimensionálă, pl. unidimensionále
unidimensionalului
UNIDIMENSIONÁL, -Ă, unidimensionali, -e, adj. Cu o singură dimensiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. unidimensionnel, engl. unidimensional. DOOM
*unidimensionál (-si-o-) adj. m., pl. unidimensionáli; f. unidimensionálă, pl. unidimensionále
unidimensionam
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionare
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionare
UNIDIMENSIONÁRE, unidimensionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a unidimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. unidimensiona.
unidimensionarea
UNIDIMENSIONÁRE, unidimensionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a unidimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. unidimensiona.
unidimensionară
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionarăm
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionarăți
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionase
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionasem
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionaseră
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionaserăm
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionaserăți
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionaseși
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionaseți
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionat
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionat
UNIDIMENSIONÁT, -Ă, unidimensionați, -te, adj. (Rar) Care are o singură dimensiune; unidimensional. [Pr.: -si-o-] – V. unidimensiona.
unidimensionau
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionași
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionați
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionează
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionez
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensioneze
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionezi
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionând
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionînd
UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni1- + dimensiona.
unidimensionări
UNIDIMENSIONÁRE, unidimensionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a unidimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. unidimensiona.
unidimensionării
UNIDIMENSIONÁRE, unidimensionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a unidimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. unidimensiona.
unidimensionările
UNIDIMENSIONÁRE, unidimensionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a unidimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. unidimensiona.
unidimensionărilor
UNIDIMENSIONÁRE, unidimensionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a unidimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. unidimensiona.
unidirecțional
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel. DOOM
unidirecționál (-ți-o-) adj. m., pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționále
unidirecționala
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel. DOOM
unidirecționál (-ți-o-) adj. m., pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționále
unidirecționale
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel. DOOM
unidirecționál (-ți-o-) adj. m., pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționále
unidirecționalei
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel. DOOM
unidirecționál (-ți-o-) adj. m., pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționále
unidirecționalele
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel. DOOM
unidirecționál (-ți-o-) adj. m., pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționále
unidirecționalelor
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel. DOOM
unidirecționál (-ți-o-) adj. m., pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționále
unidirecționali
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel. DOOM
unidirecționál (-ți-o-) adj. m., pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționále
unidirecționalii
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel. DOOM
unidirecționál (-ți-o-) adj. m., pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționále
unidirecționalilor
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel. DOOM
unidirecționál (-ți-o-) adj. m., pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționále
unidirecționalul
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel. DOOM
unidirecționál (-ți-o-) adj. m., pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționále
unidirecționalului
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel. DOOM
unidirecționál (-ți-o-) adj. m., pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționále
uniembrionar
UNIEMBRIONÁR, -Ă, uniembrionari, -e, adj. Care are un singur embrion. [Pr.: -ni-em-bri-o-] – După fr. uniembryonné. DOOM
uniembrionár (-ni-em-bri-o-) adj. m., pl. uniembrionári; f. uniembrionáră, pl. uniembrionáre
uniembrionara
UNIEMBRIONÁR, -Ă, uniembrionari, -e, adj. Care are un singur embrion. [Pr.: -ni-em-bri-o-] – După fr. uniembryonné. DOOM
uniembrionár (-ni-em-bri-o-) adj. m., pl. uniembrionári; f. uniembrionáră, pl. uniembrionáre
uniembrionare
UNIEMBRIONÁR, -Ă, uniembrionari, -e, adj. Care are un singur embrion. [Pr.: -ni-em-bri-o-] – După fr. uniembryonné. DOOM
uniembrionár (-ni-em-bri-o-) adj. m., pl. uniembrionári; f. uniembrionáră, pl. uniembrionáre
uniembrionarei
UNIEMBRIONÁR, -Ă, uniembrionari, -e, adj. Care are un singur embrion. [Pr.: -ni-em-bri-o-] – După fr. uniembryonné. DOOM
uniembrionár (-ni-em-bri-o-) adj. m., pl. uniembrionári; f. uniembrionáră, pl. uniembrionáre
uniembrionarele
UNIEMBRIONÁR, -Ă, uniembrionari, -e, adj. Care are un singur embrion. [Pr.: -ni-em-bri-o-] – După fr. uniembryonné. DOOM
uniembrionár (-ni-em-bri-o-) adj. m., pl. uniembrionári; f. uniembrionáră, pl. uniembrionáre
uniembrionarelor
UNIEMBRIONÁR, -Ă, uniembrionari, -e, adj. Care are un singur embrion. [Pr.: -ni-em-bri-o-] – După fr. uniembryonné. DOOM
uniembrionár (-ni-em-bri-o-) adj. m., pl. uniembrionári; f. uniembrionáră, pl. uniembrionáre
uniembrionari
UNIEMBRIONÁR, -Ă, uniembrionari, -e, adj. Care are un singur embrion. [Pr.: -ni-em-bri-o-] – După fr. uniembryonné. DOOM
uniembrionár (-ni-em-bri-o-) adj. m., pl. uniembrionári; f. uniembrionáră, pl. uniembrionáre
uniembrionarii
UNIEMBRIONÁR, -Ă, uniembrionari, -e, adj. Care are un singur embrion. [Pr.: -ni-em-bri-o-] – După fr. uniembryonné. DOOM
uniembrionár (-ni-em-bri-o-) adj. m., pl. uniembrionári; f. uniembrionáră, pl. uniembrionáre
uniembrionarilor
UNIEMBRIONÁR, -Ă, uniembrionari, -e, adj. Care are un singur embrion. [Pr.: -ni-em-bri-o-] – După fr. uniembryonné. DOOM
uniembrionár (-ni-em-bri-o-) adj. m., pl. uniembrionári; f. uniembrionáră, pl. uniembrionáre
uniembrionarul
UNIEMBRIONÁR, -Ă, uniembrionari, -e, adj. Care are un singur embrion. [Pr.: -ni-em-bri-o-] – După fr. uniembryonné. DOOM
uniembrionár (-ni-em-bri-o-) adj. m., pl. uniembrionári; f. uniembrionáră, pl. uniembrionáre
uniembrionarului
UNIEMBRIONÁR, -Ă, uniembrionari, -e, adj. Care are un singur embrion. [Pr.: -ni-em-bri-o-] – După fr. uniembryonné. DOOM
uniembrionár (-ni-em-bri-o-) adj. m., pl. uniembrionári; f. uniembrionáră, pl. uniembrionáre
unifamilial
UNIFAMILIÁL, -Ă, unifamiliali, -e, adj. Făcut pentru o singură familie. [Pr.: -li-al] – Uni1- + familial. DOOM
unifamiliál (-li-al) adj. m., pl. unifamiliáli; f. unifamiliálă, pl. unifamiliále
unifamiliala
UNIFAMILIÁL, -Ă, unifamiliali, -e, adj. Făcut pentru o singură familie. [Pr.: -li-al] – Uni1- + familial. DOOM
unifamiliál (-li-al) adj. m., pl. unifamiliáli; f. unifamiliálă, pl. unifamiliále
unifamiliale
UNIFAMILIÁL, -Ă, unifamiliali, -e, adj. Făcut pentru o singură familie. [Pr.: -li-al] – Uni1- + familial. DOOM
unifamiliál (-li-al) adj. m., pl. unifamiliáli; f. unifamiliálă, pl. unifamiliále
unifamilialei
UNIFAMILIÁL, -Ă, unifamiliali, -e, adj. Făcut pentru o singură familie. [Pr.: -li-al] – Uni1- + familial. DOOM
unifamiliál (-li-al) adj. m., pl. unifamiliáli; f. unifamiliálă, pl. unifamiliále
unifamilialele
UNIFAMILIÁL, -Ă, unifamiliali, -e, adj. Făcut pentru o singură familie. [Pr.: -li-al] – Uni1- + familial. DOOM
unifamiliál (-li-al) adj. m., pl. unifamiliáli; f. unifamiliálă, pl. unifamiliále
unifamilialelor
UNIFAMILIÁL, -Ă, unifamiliali, -e, adj. Făcut pentru o singură familie. [Pr.: -li-al] – Uni1- + familial. DOOM
unifamiliál (-li-al) adj. m., pl. unifamiliáli; f. unifamiliálă, pl. unifamiliále
unifamiliali
UNIFAMILIÁL, -Ă, unifamiliali, -e, adj. Făcut pentru o singură familie. [Pr.: -li-al] – Uni1- + familial. DOOM
unifamiliál (-li-al) adj. m., pl. unifamiliáli; f. unifamiliálă, pl. unifamiliále
unifamilialii
UNIFAMILIÁL, -Ă, unifamiliali, -e, adj. Făcut pentru o singură familie. [Pr.: -li-al] – Uni1- + familial. DOOM
unifamiliál (-li-al) adj. m., pl. unifamiliáli; f. unifamiliálă, pl. unifamiliále
unifamilialilor
UNIFAMILIÁL, -Ă, unifamiliali, -e, adj. Făcut pentru o singură familie. [Pr.: -li-al] – Uni1- + familial. DOOM
unifamiliál (-li-al) adj. m., pl. unifamiliáli; f. unifamiliálă, pl. unifamiliále
unifamilialul
UNIFAMILIÁL, -Ă, unifamiliali, -e, adj. Făcut pentru o singură familie. [Pr.: -li-al] – Uni1- + familial. DOOM
unifamiliál (-li-al) adj. m., pl. unifamiliáli; f. unifamiliálă, pl. unifamiliále
unifamilialului
UNIFAMILIÁL, -Ă, unifamiliali, -e, adj. Făcut pentru o singură familie. [Pr.: -li-al] – Uni1- + familial. DOOM
unifamiliál (-li-al) adj. m., pl. unifamiliáli; f. unifamiliálă, pl. unifamiliále
unific
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unifica
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificai
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificam
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificare
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificare
UNIFICÁRE, unificări, s. f. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. – V. unifica. DOOM
unificáre s. f., g.-d. art. unificắrii; pl. unificắri
unificarea
UNIFICÁRE, unificări, s. f. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. – V. unifica. DOOM
unificáre s. f., g.-d. art. unificắrii; pl. unificắri
unificară
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificarăm
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificarăți
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificase
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificasem
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificaseră
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificaserăm
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificaserăți
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificaseși
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificaseți
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificat
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificat
UNIFICÁT, -Ă, unificați, -te, adj. Îmbinat (cu altceva), împreunat, reunit. ◊ Spital unificat = formă de organizare a unităților spitalicești, prin care se stabilesc legături strînse între circumscripțiile sanitare, policlinici și spitale.
unificatoare
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur. DOOM
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
unificatoarea
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur. DOOM
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
unificatoarei
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur. DOOM
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
unificatoarele
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur. DOOM
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
unificatoarelor
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur. DOOM
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
unificator
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur. DOOM
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
unificatori
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur. DOOM
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
unificatorii
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur. DOOM
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
unificatorilor
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur. DOOM
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
unificatorul
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur. DOOM
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
unificatorului
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur. DOOM
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
unificau
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificași
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificați
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unifice
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unifici
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificând
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificînd
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. DOOM
unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică
unificări
UNIFICÁRE, unificări, s. f. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. – V. unifica. DOOM
unificáre s. f., g.-d. art. unificắrii; pl. unificắri
unificării
UNIFICÁRE, unificări, s. f. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. – V. unifica. DOOM
unificáre s. f., g.-d. art. unificắrii; pl. unificắri
unificările
UNIFICÁRE, unificări, s. f. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. – V. unifica. DOOM
unificáre s. f., g.-d. art. unificắrii; pl. unificắri
unificărilor
UNIFICÁRE, unificări, s. f. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. – V. unifica. DOOM
unificáre s. f., g.-d. art. unificắrii; pl. unificắri
unifilar
UNIFILÁR, -Ă adj. Cu un singur fir. [Cf. fr. unifilaire].
unifilara
UNIFILÁR, -Ă adj. Cu un singur fir. [Cf. fr. unifilaire].
unifilare
UNIFILÁR, -Ă adj. Cu un singur fir. [Cf. fr. unifilaire].
unifilarei
UNIFILÁR, -Ă adj. Cu un singur fir. [Cf. fr. unifilaire].
unifilarele
UNIFILÁR, -Ă adj. Cu un singur fir. [Cf. fr. unifilaire].
unifilarelor
UNIFILÁR, -Ă adj. Cu un singur fir. [Cf. fr. unifilaire].
unifilari
UNIFILÁR, -Ă adj. Cu un singur fir. [Cf. fr. unifilaire].
unifilarii
UNIFILÁR, -Ă adj. Cu un singur fir. [Cf. fr. unifilaire].
unifilarilor
UNIFILÁR, -Ă adj. Cu un singur fir. [Cf. fr. unifilaire].
unifilarul
UNIFILÁR, -Ă adj. Cu un singur fir. [Cf. fr. unifilaire].
unifilarului
UNIFILÁR, -Ă adj. Cu un singur fir. [Cf. fr. unifilaire].
uniflor
UNIFLÓR, -Ă, uniflori, -e, adj. (Despre plante) Care are, care face o singură floare. – Din fr. uniflore. DOOM
uniflór (-ni-flor) adj. m., pl. uniflóri; f. uniflóră, pl. uniflóre
uniflora
UNIFLÓR, -Ă, uniflori, -e, adj. (Despre plante) Care are, care face o singură floare. – Din fr. uniflore. DOOM
uniflór (-ni-flor) adj. m., pl. uniflóri; f. uniflóră, pl. uniflóre
uniflore
UNIFLÓR, -Ă, uniflori, -e, adj. (Despre plante) Care are, care face o singură floare. – Din fr. uniflore. DOOM
uniflór (-ni-flor) adj. m., pl. uniflóri; f. uniflóră, pl. uniflóre
uniflorei
UNIFLÓR, -Ă, uniflori, -e, adj. (Despre plante) Care are, care face o singură floare. – Din fr. uniflore. DOOM
uniflór (-ni-flor) adj. m., pl. uniflóri; f. uniflóră, pl. uniflóre
uniflorele
UNIFLÓR, -Ă, uniflori, -e, adj. (Despre plante) Care are, care face o singură floare. – Din fr. uniflore. DOOM
uniflór (-ni-flor) adj. m., pl. uniflóri; f. uniflóră, pl. uniflóre
uniflorelor
UNIFLÓR, -Ă, uniflori, -e, adj. (Despre plante) Care are, care face o singură floare. – Din fr. uniflore. DOOM
uniflór (-ni-flor) adj. m., pl. uniflóri; f. uniflóră, pl. uniflóre
uniflori
UNIFLÓR, -Ă, uniflori, -e, adj. (Despre plante) Care are, care face o singură floare. – Din fr. uniflore. DOOM
uniflór (-ni-flor) adj. m., pl. uniflóri; f. uniflóră, pl. uniflóre
uniflorii
UNIFLÓR, -Ă, uniflori, -e, adj. (Despre plante) Care are, care face o singură floare. – Din fr. uniflore. DOOM
uniflór (-ni-flor) adj. m., pl. uniflóri; f. uniflóră, pl. uniflóre
uniflorilor
UNIFLÓR, -Ă, uniflori, -e, adj. (Despre plante) Care are, care face o singură floare. – Din fr. uniflore. DOOM
uniflór (-ni-flor) adj. m., pl. uniflóri; f. uniflóră, pl. uniflóre
uniflorul
UNIFLÓR, -Ă, uniflori, -e, adj. (Despre plante) Care are, care face o singură floare. – Din fr. uniflore. DOOM
uniflór (-ni-flor) adj. m., pl. uniflóri; f. uniflóră, pl. uniflóre
uniflorului
UNIFLÓR, -Ă, uniflori, -e, adj. (Despre plante) Care are, care face o singură floare. – Din fr. uniflore. DOOM
uniflór (-ni-flor) adj. m., pl. uniflóri; f. uniflóră, pl. uniflóre
unifoliat
UNIFOLIÁT, -Ă, unifoliați, -te, adj. (Despre plante) Care are o singură frunză. [Pr.: -li-at] – După fr. unifolié. DOOM
unifoliát (-li-at) adj. m., pl. unifoliáți; f. unifoliátă, pl. unifoliáte
unifoliata
UNIFOLIÁT, -Ă, unifoliați, -te, adj. (Despre plante) Care are o singură frunză. [Pr.: -li-at] – După fr. unifolié. DOOM
unifoliát (-li-at) adj. m., pl. unifoliáți; f. unifoliátă, pl. unifoliáte
unifoliate
UNIFOLIÁT, -Ă, unifoliați, -te, adj. (Despre plante) Care are o singură frunză. [Pr.: -li-at] – După fr. unifolié. DOOM
unifoliát (-li-at) adj. m., pl. unifoliáți; f. unifoliátă, pl. unifoliáte
unifoliatei
UNIFOLIÁT, -Ă, unifoliați, -te, adj. (Despre plante) Care are o singură frunză. [Pr.: -li-at] – După fr. unifolié. DOOM
unifoliát (-li-at) adj. m., pl. unifoliáți; f. unifoliátă, pl. unifoliáte
unifoliatele
UNIFOLIÁT, -Ă, unifoliați, -te, adj. (Despre plante) Care are o singură frunză. [Pr.: -li-at] – După fr. unifolié. DOOM
unifoliát (-li-at) adj. m., pl. unifoliáți; f. unifoliátă, pl. unifoliáte
unifoliatelor
UNIFOLIÁT, -Ă, unifoliați, -te, adj. (Despre plante) Care are o singură frunză. [Pr.: -li-at] – După fr. unifolié. DOOM
unifoliát (-li-at) adj. m., pl. unifoliáți; f. unifoliátă, pl. unifoliáte
unifoliatul
UNIFOLIÁT, -Ă, unifoliați, -te, adj. (Despre plante) Care are o singură frunză. [Pr.: -li-at] – După fr. unifolié. DOOM
unifoliát (-li-at) adj. m., pl. unifoliáți; f. unifoliátă, pl. unifoliáte
unifoliatului
UNIFOLIÁT, -Ă, unifoliați, -te, adj. (Despre plante) Care are o singură frunză. [Pr.: -li-at] – După fr. unifolié. DOOM
unifoliát (-li-at) adj. m., pl. unifoliáți; f. unifoliátă, pl. unifoliáte
unifoliați
UNIFOLIÁT, -Ă, unifoliați, -te, adj. (Despre plante) Care are o singură frunză. [Pr.: -li-at] – După fr. unifolié. DOOM
unifoliát (-li-at) adj. m., pl. unifoliáți; f. unifoliátă, pl. unifoliáte
unifoliații
UNIFOLIÁT, -Ă, unifoliați, -te, adj. (Despre plante) Care are o singură frunză. [Pr.: -li-at] – După fr. unifolié. DOOM
unifoliát (-li-at) adj. m., pl. unifoliáți; f. unifoliátă, pl. unifoliáte
unifoliaților
UNIFOLIÁT, -Ă, unifoliați, -te, adj. (Despre plante) Care are o singură frunză. [Pr.: -li-at] – După fr. unifolié. DOOM
unifoliát (-li-at) adj. m., pl. unifoliáți; f. unifoliátă, pl. unifoliáte
uniform
UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e. DOOM
unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. unifórmă, pl. unifórme
uniforma
UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e. DOOM
unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. unifórmă, pl. unifórme
uniforme
UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e. DOOM
unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. unifórmă, pl. unifórme
uniformei
UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e. DOOM
unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. unifórmă, pl. unifórme
uniformele
UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e. DOOM
unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. unifórmă, pl. unifórme
uniformelor
UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e. DOOM
unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. unifórmă, pl. unifórme
uniformi
UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e. DOOM
unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. unifórmă, pl. unifórme
uniformii
UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e. DOOM
unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. unifórmă, pl. unifórme
uniformilor
UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e. DOOM
unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. unifórmă, pl. unifórme
uniformitate
UNIFORMITÁTE s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este uniform. – Din fr. uniformité, lat. uniformitas, -atis. DOOM
uniformitáte s. f., g.-d. art. uniformitắții
uniformitatea
UNIFORMITÁTE s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este uniform. – Din fr. uniformité, lat. uniformitas, -atis. DOOM
uniformitáte s. f., g.-d. art. uniformitắții
uniformități
UNIFORMITÁTE s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este uniform. – Din fr. uniformité, lat. uniformitas, -atis. DOOM
uniformitáte s. f., g.-d. art. uniformitắții
uniformității
UNIFORMITÁTE s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este uniform. – Din fr. uniformité, lat. uniformitas, -atis. DOOM
uniformitáte s. f., g.-d. art. uniformitắții
uniformiza
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizai
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizam
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizare
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizare
UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. – V. uniformiza. DOOM
uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizắrii; pl. uniformizắri
uniformizarea
UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. – V. uniformiza. DOOM
uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizắrii; pl. uniformizắri
uniformizară
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizarăm
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizarăți
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizase
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizasem
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizaseră
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizaserăm
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizaserăți
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizaseși
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizaseți
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizat
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizat
UNIFORMIZÁT, -Ă, uniformizați, -te, adj. Cu caracter uniform. – V. uniformiza.
uniformizata
UNIFORMIZÁT, -Ă, uniformizați, -te, adj. Cu caracter uniform. – V. uniformiza.
uniformizate
UNIFORMIZÁT, -Ă, uniformizați, -te, adj. Cu caracter uniform. – V. uniformiza.
uniformizatei
UNIFORMIZÁT, -Ă, uniformizați, -te, adj. Cu caracter uniform. – V. uniformiza.
uniformizatele
UNIFORMIZÁT, -Ă, uniformizați, -te, adj. Cu caracter uniform. – V. uniformiza.
uniformizatelor
UNIFORMIZÁT, -Ă, uniformizați, -te, adj. Cu caracter uniform. – V. uniformiza.
uniformizatoare
UNIFORMIZATÓR, -OÁRE, uniformizatori, -oare, adj. Care uniformizează. – Uniformiza + suf. -tor.
uniformizatoarea
UNIFORMIZATÓR, -OÁRE, uniformizatori, -oare, adj. Care uniformizează. – Uniformiza + suf. -tor.
uniformizatoarei
UNIFORMIZATÓR, -OÁRE, uniformizatori, -oare, adj. Care uniformizează. – Uniformiza + suf. -tor.
uniformizatoarele
UNIFORMIZATÓR, -OÁRE, uniformizatori, -oare, adj. Care uniformizează. – Uniformiza + suf. -tor.
uniformizatoarelor
UNIFORMIZATÓR, -OÁRE, uniformizatori, -oare, adj. Care uniformizează. – Uniformiza + suf. -tor.
uniformizator
UNIFORMIZATÓR, -OÁRE, uniformizatori, -oare, adj. Care uniformizează. – Uniformiza + suf. -tor.
uniformizatori
UNIFORMIZATÓR, -OÁRE, uniformizatori, -oare, adj. Care uniformizează. – Uniformiza + suf. -tor.
uniformizatorii
UNIFORMIZATÓR, -OÁRE, uniformizatori, -oare, adj. Care uniformizează. – Uniformiza + suf. -tor.
uniformizatorilor
UNIFORMIZATÓR, -OÁRE, uniformizatori, -oare, adj. Care uniformizează. – Uniformiza + suf. -tor.
uniformizatorul
UNIFORMIZATÓR, -OÁRE, uniformizatori, -oare, adj. Care uniformizează. – Uniformiza + suf. -tor.
uniformizatorului
UNIFORMIZATÓR, -OÁRE, uniformizatori, -oare, adj. Care uniformizează. – Uniformiza + suf. -tor.
uniformizatul
UNIFORMIZÁT, -Ă, uniformizați, -te, adj. Cu caracter uniform. – V. uniformiza.
uniformizatului
UNIFORMIZÁT, -Ă, uniformizați, -te, adj. Cu caracter uniform. – V. uniformiza.
uniformizau
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizași
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizați
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizați
UNIFORMIZÁT, -Ă, uniformizați, -te, adj. Cu caracter uniform. – V. uniformiza.
uniformizații
UNIFORMIZÁT, -Ă, uniformizați, -te, adj. Cu caracter uniform. – V. uniformiza.
uniformizaților
UNIFORMIZÁT, -Ă, uniformizați, -te, adj. Cu caracter uniform. – V. uniformiza.
uniformizează
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizez
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizeze
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizezi
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizând
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizînd
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. DOOM
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizări
UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. – V. uniformiza. DOOM
uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizắrii; pl. uniformizắri
uniformizării
UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. – V. uniformiza. DOOM
uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizắrii; pl. uniformizắri
uniformizările
UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. – V. uniformiza. DOOM
uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizắrii; pl. uniformizắri
uniformizărilor
UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. – V. uniformiza. DOOM
uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizắrii; pl. uniformizắri
uniformul
UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e. DOOM
unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. unifórmă, pl. unifórme
uniformului
UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e. DOOM
unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. unifórmă, pl. unifórme
uniformă
UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e. DOOM
unifórmă s. f., g.-d. art. unifórmei; pl. unifórme
unigland
UNIGLÁND, -Ă, uniglande, adj. Care are o singură glandă. – Cf. fr. uniglandé. DOOM
uniglánd (-ni-gland) adj. m.; f. uniglándă, pl. uniglánde
unii
O5 adj. nehot. v. un2. DOOM
!díntr-un prep. + adj./art./num.
unii
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unii
ÚNUL, ÚNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale. ◊ Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând. ◊ Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una. DOOM
*nici únul conjcț. + pr. (~, nici altul)
unilabiat
UNILABIÁT, -Ă, unilabiați, -te, adj. Care are o singură buză. [Pr.: -bi-at] – Din fr. unilabié. DOOM
unilabiát (-bi-at) adj. m., pl. unilabiáți; f. unilabiátă, pl. unilabiáte
unilabiata
UNILABIÁT, -Ă, unilabiați, -te, adj. Care are o singură buză. [Pr.: -bi-at] – Din fr. unilabié. DOOM
unilabiát (-bi-at) adj. m., pl. unilabiáți; f. unilabiátă, pl. unilabiáte
unilabiate
UNILABIÁT, -Ă, unilabiați, -te, adj. Care are o singură buză. [Pr.: -bi-at] – Din fr. unilabié. DOOM
unilabiát (-bi-at) adj. m., pl. unilabiáți; f. unilabiátă, pl. unilabiáte
unilabiatei
UNILABIÁT, -Ă, unilabiați, -te, adj. Care are o singură buză. [Pr.: -bi-at] – Din fr. unilabié. DOOM
unilabiát (-bi-at) adj. m., pl. unilabiáți; f. unilabiátă, pl. unilabiáte
unilabiatele
UNILABIÁT, -Ă, unilabiați, -te, adj. Care are o singură buză. [Pr.: -bi-at] – Din fr. unilabié. DOOM
unilabiát (-bi-at) adj. m., pl. unilabiáți; f. unilabiátă, pl. unilabiáte
unilabiatelor
UNILABIÁT, -Ă, unilabiați, -te, adj. Care are o singură buză. [Pr.: -bi-at] – Din fr. unilabié. DOOM
unilabiát (-bi-at) adj. m., pl. unilabiáți; f. unilabiátă, pl. unilabiáte
unilabiatul
UNILABIÁT, -Ă, unilabiați, -te, adj. Care are o singură buză. [Pr.: -bi-at] – Din fr. unilabié. DOOM
unilabiát (-bi-at) adj. m., pl. unilabiáți; f. unilabiátă, pl. unilabiáte
unilabiatului
UNILABIÁT, -Ă, unilabiați, -te, adj. Care are o singură buză. [Pr.: -bi-at] – Din fr. unilabié. DOOM
unilabiát (-bi-at) adj. m., pl. unilabiáți; f. unilabiátă, pl. unilabiáte
unilabiați
UNILABIÁT, -Ă, unilabiați, -te, adj. Care are o singură buză. [Pr.: -bi-at] – Din fr. unilabié. DOOM
unilabiát (-bi-at) adj. m., pl. unilabiáți; f. unilabiátă, pl. unilabiáte
unilabiații
UNILABIÁT, -Ă, unilabiați, -te, adj. Care are o singură buză. [Pr.: -bi-at] – Din fr. unilabié. DOOM
unilabiát (-bi-at) adj. m., pl. unilabiáți; f. unilabiátă, pl. unilabiáte
unilabiaților
UNILABIÁT, -Ă, unilabiați, -te, adj. Care are o singură buză. [Pr.: -bi-at] – Din fr. unilabié. DOOM
unilabiát (-bi-at) adj. m., pl. unilabiáți; f. unilabiátă, pl. unilabiáte
unilateral
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral. DOOM
unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále
unilaterala
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral. DOOM
unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále
unilaterale
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral. DOOM
unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále
unilateralei
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral. DOOM
unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále
unilateralele
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral. DOOM
unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále
unilateralelor
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral. DOOM
unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále
unilaterali
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral. DOOM
unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále
unilateralii
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral. DOOM
unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále
unilateralilor
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral. DOOM
unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále
unilateralitate
UNILATERALITÁTE s. f. Însușirea, starea a ceea ce este unilateral. – Unilateral + suf. -itate. DOOM
unilateralitáte s. f., g.-d. art. unilateralitắții
unilateralitatea
UNILATERALITÁTE s. f. Însușirea, starea a ceea ce este unilateral. – Unilateral + suf. -itate. DOOM
unilateralitáte s. f., g.-d. art. unilateralitắții
unilateralități
UNILATERALITÁTE s. f. Însușirea, starea a ceea ce este unilateral. – Unilateral + suf. -itate. DOOM
unilateralitáte s. f., g.-d. art. unilateralitắții
unilateralității
UNILATERALITÁTE s. f. Însușirea, starea a ceea ce este unilateral. – Unilateral + suf. -itate. DOOM
unilateralitáte s. f., g.-d. art. unilateralitắții
unilateralul
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral. DOOM
unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále
unilateralului
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral. DOOM
unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále
unilingv
UNILÍNGV, -Ă, unilingvi, -e, adj. Scris într-o singură limbă. ♦ Care vorbește o singură limbă. – Din fr. unilingue. DOOM
!unilíngv adj. m., pl. unilíngvi; f. unilíngvă (-ling-vă), pl. unilíngve
unilingva
UNILÍNGV, -Ă, unilingvi, -e, adj. Scris într-o singură limbă. ♦ Care vorbește o singură limbă. – Din fr. unilingue. DOOM
!unilíngv adj. m., pl. unilíngvi; f. unilíngvă (-ling-vă), pl. unilíngve
unilingve
UNILÍNGV, -Ă, unilingvi, -e, adj. Scris într-o singură limbă. ♦ Care vorbește o singură limbă. – Din fr. unilingue. DOOM
!unilíngv adj. m., pl. unilíngvi; f. unilíngvă (-ling-vă), pl. unilíngve
unilingvei
UNILÍNGV, -Ă, unilingvi, -e, adj. Scris într-o singură limbă. ♦ Care vorbește o singură limbă. – Din fr. unilingue. DOOM
!unilíngv adj. m., pl. unilíngvi; f. unilíngvă (-ling-vă), pl. unilíngve
unilingvele
UNILÍNGV, -Ă, unilingvi, -e, adj. Scris într-o singură limbă. ♦ Care vorbește o singură limbă. – Din fr. unilingue. DOOM
!unilíngv adj. m., pl. unilíngvi; f. unilíngvă (-ling-vă), pl. unilíngve
unilingvelor
UNILÍNGV, -Ă, unilingvi, -e, adj. Scris într-o singură limbă. ♦ Care vorbește o singură limbă. – Din fr. unilingue. DOOM
!unilíngv adj. m., pl. unilíngvi; f. unilíngvă (-ling-vă), pl. unilíngve
unilingvi
UNILÍNGV, -Ă, unilingvi, -e, adj. Scris într-o singură limbă. ♦ Care vorbește o singură limbă. – Din fr. unilingue. DOOM
!unilíngv adj. m., pl. unilíngvi; f. unilíngvă (-ling-vă), pl. unilíngve
unilingvii
UNILÍNGV, -Ă, unilingvi, -e, adj. Scris într-o singură limbă. ♦ Care vorbește o singură limbă. – Din fr. unilingue. DOOM
!unilíngv adj. m., pl. unilíngvi; f. unilíngvă (-ling-vă), pl. unilíngve
unilingvilor
UNILÍNGV, -Ă, unilingvi, -e, adj. Scris într-o singură limbă. ♦ Care vorbește o singură limbă. – Din fr. unilingue. DOOM
!unilíngv adj. m., pl. unilíngvi; f. unilíngvă (-ling-vă), pl. unilíngve
unilingvul
UNILÍNGV, -Ă, unilingvi, -e, adj. Scris într-o singură limbă. ♦ Care vorbește o singură limbă. – Din fr. unilingue. DOOM
!unilíngv adj. m., pl. unilíngvi; f. unilíngvă (-ling-vă), pl. unilíngve
unilingvului
UNILÍNGV, -Ă, unilingvi, -e, adj. Scris într-o singură limbă. ♦ Care vorbește o singură limbă. – Din fr. unilingue. DOOM
!unilíngv adj. m., pl. unilíngvi; f. unilíngvă (-ling-vă), pl. unilíngve
unilobat
UNILOBÁT, -Ă, unilobați, -te, adj. Care are un singur lob. – Din fr. unilobé. DOOM
unilobát adj. m., pl. unilobáți; f. unilobátă, pl. unilobáte
unilobata
UNILOBÁT, -Ă, unilobați, -te, adj. Care are un singur lob. – Din fr. unilobé. DOOM
unilobát adj. m., pl. unilobáți; f. unilobátă, pl. unilobáte
unilobate
UNILOBÁT, -Ă, unilobați, -te, adj. Care are un singur lob. – Din fr. unilobé. DOOM
unilobát adj. m., pl. unilobáți; f. unilobátă, pl. unilobáte
unilobatei
UNILOBÁT, -Ă, unilobați, -te, adj. Care are un singur lob. – Din fr. unilobé. DOOM
unilobát adj. m., pl. unilobáți; f. unilobátă, pl. unilobáte
unilobatele
UNILOBÁT, -Ă, unilobați, -te, adj. Care are un singur lob. – Din fr. unilobé. DOOM
unilobát adj. m., pl. unilobáți; f. unilobátă, pl. unilobáte
unilobatelor
UNILOBÁT, -Ă, unilobați, -te, adj. Care are un singur lob. – Din fr. unilobé. DOOM
unilobát adj. m., pl. unilobáți; f. unilobátă, pl. unilobáte
unilobatul
UNILOBÁT, -Ă, unilobați, -te, adj. Care are un singur lob. – Din fr. unilobé. DOOM
unilobát adj. m., pl. unilobáți; f. unilobátă, pl. unilobáte
unilobatului
UNILOBÁT, -Ă, unilobați, -te, adj. Care are un singur lob. – Din fr. unilobé. DOOM
unilobát adj. m., pl. unilobáți; f. unilobátă, pl. unilobáte
unilobați
UNILOBÁT, -Ă, unilobați, -te, adj. Care are un singur lob. – Din fr. unilobé. DOOM
unilobát adj. m., pl. unilobáți; f. unilobátă, pl. unilobáte
unilobații
UNILOBÁT, -Ă, unilobați, -te, adj. Care are un singur lob. – Din fr. unilobé. DOOM
unilobát adj. m., pl. unilobáți; f. unilobátă, pl. unilobáte
unilobaților
UNILOBÁT, -Ă, unilobați, -te, adj. Care are un singur lob. – Din fr. unilobé. DOOM
unilobát adj. m., pl. unilobáți; f. unilobátă, pl. unilobáte
unilocular
UNILOCULÁR, -Ă, uniloculari, -e, adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Cu o singură lojă. – Din fr. uniloculaire.
uniloculara
UNILOCULÁR, -Ă, uniloculari, -e, adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Cu o singură lojă. – Din fr. uniloculaire.
uniloculare
UNILOCULÁR, -Ă, uniloculari, -e, adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Cu o singură lojă. – Din fr. uniloculaire.
unilocularei
UNILOCULÁR, -Ă, uniloculari, -e, adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Cu o singură lojă. – Din fr. uniloculaire.
unilocularele
UNILOCULÁR, -Ă, uniloculari, -e, adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Cu o singură lojă. – Din fr. uniloculaire.
unilocularelor
UNILOCULÁR, -Ă, uniloculari, -e, adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Cu o singură lojă. – Din fr. uniloculaire.
uniloculari
UNILOCULÁR, -Ă, uniloculari, -e, adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Cu o singură lojă. – Din fr. uniloculaire.
unilocularii
UNILOCULÁR, -Ă, uniloculari, -e, adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Cu o singură lojă. – Din fr. uniloculaire.
unilocularilor
UNILOCULÁR, -Ă, uniloculari, -e, adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Cu o singură lojă. – Din fr. uniloculaire.
unilocularul
UNILOCULÁR, -Ă, uniloculari, -e, adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Cu o singură lojă. – Din fr. uniloculaire.
unilocularului
UNILOCULÁR, -Ă, uniloculari, -e, adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Cu o singură lojă. – Din fr. uniloculaire.
unim
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unime
UNÍME, unimi, s. f. (Înv.) 1. Cantitate abstractă considerată ca cifră elementară și care servește la formarea unui număr compus din mai multe cifre; (în sistemul zecimal) fiecare dintre cifrele de la 1 la 9; unitate. 2. Notă muzicală întreagă. – Un + suf. -ime. DOOM
uníme (înv.) s. f., g.-d. art. unímii; pl. uními
unimea
UNÍME, unimi, s. f. (Înv.) 1. Cantitate abstractă considerată ca cifră elementară și care servește la formarea unui număr compus din mai multe cifre; (în sistemul zecimal) fiecare dintre cifrele de la 1 la 9; unitate. 2. Notă muzicală întreagă. – Un + suf. -ime. DOOM
uníme (înv.) s. f., g.-d. art. unímii; pl. uními
unimi
UNÍME, unimi, s. f. (Înv.) 1. Cantitate abstractă considerată ca cifră elementară și care servește la formarea unui număr compus din mai multe cifre; (în sistemul zecimal) fiecare dintre cifrele de la 1 la 9; unitate. 2. Notă muzicală întreagă. – Un + suf. -ime. DOOM
uníme (înv.) s. f., g.-d. art. unímii; pl. uními
unimii
UNÍME, unimi, s. f. (Înv.) 1. Cantitate abstractă considerată ca cifră elementară și care servește la formarea unui număr compus din mai multe cifre; (în sistemul zecimal) fiecare dintre cifrele de la 1 la 9; unitate. 2. Notă muzicală întreagă. – Un + suf. -ime. DOOM
uníme (înv.) s. f., g.-d. art. unímii; pl. uními
unimile
UNÍME, unimi, s. f. (Înv.) 1. Cantitate abstractă considerată ca cifră elementară și care servește la formarea unui număr compus din mai multe cifre; (în sistemul zecimal) fiecare dintre cifrele de la 1 la 9; unitate. 2. Notă muzicală întreagă. – Un + suf. -ime. DOOM
uníme (înv.) s. f., g.-d. art. unímii; pl. uními
unimilor
UNÍME, unimi, s. f. (Înv.) 1. Cantitate abstractă considerată ca cifră elementară și care servește la formarea unui număr compus din mai multe cifre; (în sistemul zecimal) fiecare dintre cifrele de la 1 la 9; unitate. 2. Notă muzicală întreagă. – Un + suf. -ime. DOOM
uníme (înv.) s. f., g.-d. art. unímii; pl. uními
uninațional
UNINAȚIONÁL, -Ă, uninaționali, -e, adj. (Despre state) A cărui populație aparține în întregime aceleiași naționalități. [Pr.: -ți-o-] – Uni1- + național. DOOM
uninaționál (-ți-o-) adj. m., pl. uninaționáli; f. uninaționálă, pl. uninaționále
uninaționala
UNINAȚIONÁL, -Ă, uninaționali, -e, adj. (Despre state) A cărui populație aparține în întregime aceleiași naționalități. [Pr.: -ți-o-] – Uni1- + național. DOOM
uninaționál (-ți-o-) adj. m., pl. uninaționáli; f. uninaționálă, pl. uninaționále
uninaționale
UNINAȚIONÁL, -Ă, uninaționali, -e, adj. (Despre state) A cărui populație aparține în întregime aceleiași naționalități. [Pr.: -ți-o-] – Uni1- + național. DOOM
uninaționál (-ți-o-) adj. m., pl. uninaționáli; f. uninaționálă, pl. uninaționále
uninaționalei
UNINAȚIONÁL, -Ă, uninaționali, -e, adj. (Despre state) A cărui populație aparține în întregime aceleiași naționalități. [Pr.: -ți-o-] – Uni1- + național. DOOM
uninaționál (-ți-o-) adj. m., pl. uninaționáli; f. uninaționálă, pl. uninaționále
uninaționalele
UNINAȚIONÁL, -Ă, uninaționali, -e, adj. (Despre state) A cărui populație aparține în întregime aceleiași naționalități. [Pr.: -ți-o-] – Uni1- + național. DOOM
uninaționál (-ți-o-) adj. m., pl. uninaționáli; f. uninaționálă, pl. uninaționále
uninaționalelor
UNINAȚIONÁL, -Ă, uninaționali, -e, adj. (Despre state) A cărui populație aparține în întregime aceleiași naționalități. [Pr.: -ți-o-] – Uni1- + național. DOOM
uninaționál (-ți-o-) adj. m., pl. uninaționáli; f. uninaționálă, pl. uninaționále
uninaționali
UNINAȚIONÁL, -Ă, uninaționali, -e, adj. (Despre state) A cărui populație aparține în întregime aceleiași naționalități. [Pr.: -ți-o-] – Uni1- + național. DOOM
uninaționál (-ți-o-) adj. m., pl. uninaționáli; f. uninaționálă, pl. uninaționále
uninaționalii
UNINAȚIONÁL, -Ă, uninaționali, -e, adj. (Despre state) A cărui populație aparține în întregime aceleiași naționalități. [Pr.: -ți-o-] – Uni1- + național. DOOM
uninaționál (-ți-o-) adj. m., pl. uninaționáli; f. uninaționálă, pl. uninaționále
uninaționalilor
UNINAȚIONÁL, -Ă, uninaționali, -e, adj. (Despre state) A cărui populație aparține în întregime aceleiași naționalități. [Pr.: -ți-o-] – Uni1- + național. DOOM
uninaționál (-ți-o-) adj. m., pl. uninaționáli; f. uninaționálă, pl. uninaționále
uninaționalul
UNINAȚIONÁL, -Ă, uninaționali, -e, adj. (Despre state) A cărui populație aparține în întregime aceleiași naționalități. [Pr.: -ți-o-] – Uni1- + național. DOOM
uninaționál (-ți-o-) adj. m., pl. uninaționáli; f. uninaționálă, pl. uninaționále
uninaționalului
UNINAȚIONÁL, -Ă, uninaționali, -e, adj. (Despre state) A cărui populație aparține în întregime aceleiași naționalități. [Pr.: -ți-o-] – Uni1- + național. DOOM
uninaționál (-ți-o-) adj. m., pl. uninaționáli; f. uninaționálă, pl. uninaționále
unind
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
uninea
UNINEÁ, uninele, s. f. (Regional) Nume popular dat unei păsări migratoare, cu pene pestrițe și aripi scurte. Unineaua e așa de mare ca un ou de curcă sau ceva și mai mare, e la făptură rotundă, capul și picioarele foarte mici. MARIAN, O. I 436.
uninerviat
UNINERVIÁT, -Ă adj. (Bot.) Care are o singură nervură. [Pron. -vi-at. / După fr. uninervé, it. uninervio].
uninominal
UNINOMINÁL, -Ă, uninominali, -e, adj. Care conține sau indică un singur nume. Vot uninominal. – Din fr. uninominal. DOOM
uninominál adj. m., pl. uninomináli; f. uninominálă, pl. uninominále
uninominala
UNINOMINÁL, -Ă, uninominali, -e, adj. Care conține sau indică un singur nume. Vot uninominal. – Din fr. uninominal. DOOM
uninominál adj. m., pl. uninomináli; f. uninominálă, pl. uninominále
uninominale
UNINOMINÁL, -Ă, uninominali, -e, adj. Care conține sau indică un singur nume. Vot uninominal. – Din fr. uninominal. DOOM
uninominál adj. m., pl. uninomináli; f. uninominálă, pl. uninominále
uninominalei
UNINOMINÁL, -Ă, uninominali, -e, adj. Care conține sau indică un singur nume. Vot uninominal. – Din fr. uninominal. DOOM
uninominál adj. m., pl. uninomináli; f. uninominálă, pl. uninominále
uninominalele
UNINOMINÁL, -Ă, uninominali, -e, adj. Care conține sau indică un singur nume. Vot uninominal. – Din fr. uninominal. DOOM
uninominál adj. m., pl. uninomináli; f. uninominálă, pl. uninominále
uninominalelor
UNINOMINÁL, -Ă, uninominali, -e, adj. Care conține sau indică un singur nume. Vot uninominal. – Din fr. uninominal. DOOM
uninominál adj. m., pl. uninomináli; f. uninominálă, pl. uninominále
uninominali
UNINOMINÁL, -Ă, uninominali, -e, adj. Care conține sau indică un singur nume. Vot uninominal. – Din fr. uninominal. DOOM
uninominál adj. m., pl. uninomináli; f. uninominálă, pl. uninominále
uninominalii
UNINOMINÁL, -Ă, uninominali, -e, adj. Care conține sau indică un singur nume. Vot uninominal. – Din fr. uninominal. DOOM
uninominál adj. m., pl. uninomináli; f. uninominálă, pl. uninominále
uninominalilor
UNINOMINÁL, -Ă, uninominali, -e, adj. Care conține sau indică un singur nume. Vot uninominal. – Din fr. uninominal. DOOM
uninominál adj. m., pl. uninomináli; f. uninominálă, pl. uninominále
uninominalul
UNINOMINÁL, -Ă, uninominali, -e, adj. Care conține sau indică un singur nume. Vot uninominal. – Din fr. uninominal. DOOM
uninominál adj. m., pl. uninomináli; f. uninominálă, pl. uninominále
uninominalului
UNINOMINÁL, -Ă, uninominali, -e, adj. Care conține sau indică un singur nume. Vot uninominal. – Din fr. uninominal. DOOM
uninominál adj. m., pl. uninomináli; f. uninominálă, pl. uninominále
uniocular
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.
unioculara
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.
unioculare
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.
uniocularei
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.
uniocularele
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.
uniocularelor
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.
unioculari
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.
uniocularii
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.
uniocularilor
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.
uniocularul
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.
uniocularului
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.
unional
UNIONÁL, -Ă, unionali, -e, adj. Care aparține unei uniuni, privitor la o uniune, care alcătuiește o uniune. [Pr.: -ni-o-] – Uniune + suf. -al. DOOM
unionál (-ni-o-) adj. m., pl. unionáli; f. unionálă, pl. unionále
unionala
UNIONÁL, -Ă, unionali, -e, adj. Care aparține unei uniuni, privitor la o uniune, care alcătuiește o uniune. [Pr.: -ni-o-] – Uniune + suf. -al. DOOM
unionál (-ni-o-) adj. m., pl. unionáli; f. unionálă, pl. unionále
unionale
UNIONÁL, -Ă, unionali, -e, adj. Care aparține unei uniuni, privitor la o uniune, care alcătuiește o uniune. [Pr.: -ni-o-] – Uniune + suf. -al. DOOM
unionál (-ni-o-) adj. m., pl. unionáli; f. unionálă, pl. unionále
unionalei
UNIONÁL, -Ă, unionali, -e, adj. Care aparține unei uniuni, privitor la o uniune, care alcătuiește o uniune. [Pr.: -ni-o-] – Uniune + suf. -al. DOOM
unionál (-ni-o-) adj. m., pl. unionáli; f. unionálă, pl. unionále
unionalele
UNIONÁL, -Ă, unionali, -e, adj. Care aparține unei uniuni, privitor la o uniune, care alcătuiește o uniune. [Pr.: -ni-o-] – Uniune + suf. -al. DOOM
unionál (-ni-o-) adj. m., pl. unionáli; f. unionálă, pl. unionále
unionalelor
UNIONÁL, -Ă, unionali, -e, adj. Care aparține unei uniuni, privitor la o uniune, care alcătuiește o uniune. [Pr.: -ni-o-] – Uniune + suf. -al. DOOM
unionál (-ni-o-) adj. m., pl. unionáli; f. unionálă, pl. unionále
unionali
UNIONÁL, -Ă, unionali, -e, adj. Care aparține unei uniuni, privitor la o uniune, care alcătuiește o uniune. [Pr.: -ni-o-] – Uniune + suf. -al. DOOM
unionál (-ni-o-) adj. m., pl. unionáli; f. unionálă, pl. unionále
unionalii
UNIONÁL, -Ă, unionali, -e, adj. Care aparține unei uniuni, privitor la o uniune, care alcătuiește o uniune. [Pr.: -ni-o-] – Uniune + suf. -al. DOOM
unionál (-ni-o-) adj. m., pl. unionáli; f. unionálă, pl. unionále
unionalilor
UNIONÁL, -Ă, unionali, -e, adj. Care aparține unei uniuni, privitor la o uniune, care alcătuiește o uniune. [Pr.: -ni-o-] – Uniune + suf. -al. DOOM
unionál (-ni-o-) adj. m., pl. unionáli; f. unionálă, pl. unionále
unionalul
UNIONÁL, -Ă, unionali, -e, adj. Care aparține unei uniuni, privitor la o uniune, care alcătuiește o uniune. [Pr.: -ni-o-] – Uniune + suf. -al. DOOM
unionál (-ni-o-) adj. m., pl. unionáli; f. unionálă, pl. unionále
unionalului
UNIONÁL, -Ă, unionali, -e, adj. Care aparține unei uniuni, privitor la o uniune, care alcătuiește o uniune. [Pr.: -ni-o-] – Uniune + suf. -al. DOOM
unionál (-ni-o-) adj. m., pl. unionáli; f. unionálă, pl. unionále
unionism
UNIONÍSM s. n. Tendința de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unionisme. DOOM
unionísm (-ni-o) s. n.
unionismul
UNIONÍSM s. n. Tendința de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unionisme. DOOM
unionísm (-ni-o) s. n.
unionismului
UNIONÍSM s. n. Tendința de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unionisme. DOOM
unionísm (-ni-o) s. n.
unionist
UNIONÍST, -Ă, unioniști, -ste, adj. Care susține și propagă ideea de unire (a unor provincii într-un singur stat). ♦ (Substantivat) Susținător al Unirii Principatelor Române (înainte de 1859). [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioniste. DOOM
unioníst1 (-ni-o-) adj. m., pl. unioníști; f. unionístă, pl. unioníste
unionista
UNIONÍST, -Ă, unioniști, -ste, adj. Care susține și propagă ideea de unire (a unor provincii într-un singur stat). ♦ (Substantivat) Susținător al Unirii Principatelor Române (înainte de 1859). [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioniste. DOOM
unioníst1 (-ni-o-) adj. m., pl. unioníști; f. unionístă, pl. unioníste
unioniste
UNIONÍST, -Ă, unioniști, -ste, adj. Care susține și propagă ideea de unire (a unor provincii într-un singur stat). ♦ (Substantivat) Susținător al Unirii Principatelor Române (înainte de 1859). [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioniste. DOOM
unioníst1 (-ni-o-) adj. m., pl. unioníști; f. unionístă, pl. unioníste
unionistei
UNIONÍST, -Ă, unioniști, -ste, adj. Care susține și propagă ideea de unire (a unor provincii într-un singur stat). ♦ (Substantivat) Susținător al Unirii Principatelor Române (înainte de 1859). [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioniste. DOOM
unioníst1 (-ni-o-) adj. m., pl. unioníști; f. unionístă, pl. unioníste
unionistele
UNIONÍST, -Ă, unioniști, -ste, adj. Care susține și propagă ideea de unire (a unor provincii într-un singur stat). ♦ (Substantivat) Susținător al Unirii Principatelor Române (înainte de 1859). [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioniste. DOOM
unioníst1 (-ni-o-) adj. m., pl. unioníști; f. unionístă, pl. unioníste
unionistelor
UNIONÍST, -Ă, unioniști, -ste, adj. Care susține și propagă ideea de unire (a unor provincii într-un singur stat). ♦ (Substantivat) Susținător al Unirii Principatelor Române (înainte de 1859). [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioniste. DOOM
unioníst1 (-ni-o-) adj. m., pl. unioníști; f. unionístă, pl. unioníste
unionistul
UNIONÍST, -Ă, unioniști, -ste, adj. Care susține și propagă ideea de unire (a unor provincii într-un singur stat). ♦ (Substantivat) Susținător al Unirii Principatelor Române (înainte de 1859). [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioniste. DOOM
unioníst1 (-ni-o-) adj. m., pl. unioníști; f. unionístă, pl. unioníste
unionistului
UNIONÍST, -Ă, unioniști, -ste, adj. Care susține și propagă ideea de unire (a unor provincii într-un singur stat). ♦ (Substantivat) Susținător al Unirii Principatelor Române (înainte de 1859). [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioniste. DOOM
unioníst1 (-ni-o-) adj. m., pl. unioníști; f. unionístă, pl. unioníste
unioniști
UNIONÍST, -Ă, unioniști, -ste, adj. Care susține și propagă ideea de unire (a unor provincii într-un singur stat). ♦ (Substantivat) Susținător al Unirii Principatelor Române (înainte de 1859). [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioniste. DOOM
unioníst1 (-ni-o-) adj. m., pl. unioníști; f. unionístă, pl. unioníste
unioniștii
UNIONÍST, -Ă, unioniști, -ste, adj. Care susține și propagă ideea de unire (a unor provincii într-un singur stat). ♦ (Substantivat) Susținător al Unirii Principatelor Române (înainte de 1859). [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioniste. DOOM
unioníst1 (-ni-o-) adj. m., pl. unioníști; f. unionístă, pl. unioníste
unioniștilor
UNIONÍST, -Ă, unioniști, -ste, adj. Care susține și propagă ideea de unire (a unor provincii într-un singur stat). ♦ (Substantivat) Susținător al Unirii Principatelor Române (înainte de 1859). [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioniste. DOOM
unioníst1 (-ni-o-) adj. m., pl. unioníști; f. unionístă, pl. unioníste
uniovulat
UNIOVULÁT, -Ă, uniovulați, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] – După fr. uni-ovulé.
uniovulata
UNIOVULÁT, -Ă, uniovulați, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] – După fr. uni-ovulé.
uniovulate
UNIOVULÁT, -Ă, uniovulați, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] – După fr. uni-ovulé.
uniovulatei
UNIOVULÁT, -Ă, uniovulați, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] – După fr. uni-ovulé.
uniovulatele
UNIOVULÁT, -Ă, uniovulați, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] – După fr. uni-ovulé.
uniovulatelor
UNIOVULÁT, -Ă, uniovulați, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] – După fr. uni-ovulé.
uniovulatul
UNIOVULÁT, -Ă, uniovulați, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] – După fr. uni-ovulé.
uniovulatului
UNIOVULÁT, -Ă, uniovulați, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] – După fr. uni-ovulé.
uniovulați
UNIOVULÁT, -Ă, uniovulați, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] – După fr. uni-ovulé.
uniovulații
UNIOVULÁT, -Ă, uniovulați, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] – După fr. uni-ovulé.
uniovulaților
UNIOVULÁT, -Ă, uniovulați, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] – După fr. uni-ovulé.
unipar
UNIPÁR, -Ă, unipari, -e, adj. (Despre animale mamifere) Care naște în mod obișnuit un singur pui. – Din fr. unipare. DOOM
unipár adj. m., pl. unipári; f. unipáră, pl. unipáre
unipara
UNIPÁR, -Ă, unipari, -e, adj. (Despre animale mamifere) Care naște în mod obișnuit un singur pui. – Din fr. unipare. DOOM
unipár adj. m., pl. unipári; f. unipáră, pl. unipáre
unipare
UNIPÁR, -Ă, unipari, -e, adj. (Despre animale mamifere) Care naște în mod obișnuit un singur pui. – Din fr. unipare. DOOM
unipár adj. m., pl. unipári; f. unipáră, pl. unipáre
uniparei
UNIPÁR, -Ă, unipari, -e, adj. (Despre animale mamifere) Care naște în mod obișnuit un singur pui. – Din fr. unipare. DOOM
unipár adj. m., pl. unipári; f. unipáră, pl. unipáre
uniparele
UNIPÁR, -Ă, unipari, -e, adj. (Despre animale mamifere) Care naște în mod obișnuit un singur pui. – Din fr. unipare. DOOM
unipár adj. m., pl. unipári; f. unipáră, pl. unipáre
uniparelor
UNIPÁR, -Ă, unipari, -e, adj. (Despre animale mamifere) Care naște în mod obișnuit un singur pui. – Din fr. unipare. DOOM
unipár adj. m., pl. unipári; f. unipáră, pl. unipáre
unipari
UNIPÁR, -Ă, unipari, -e, adj. (Despre animale mamifere) Care naște în mod obișnuit un singur pui. – Din fr. unipare. DOOM
unipár adj. m., pl. unipári; f. unipáră, pl. unipáre
uniparii
UNIPÁR, -Ă, unipari, -e, adj. (Despre animale mamifere) Care naște în mod obișnuit un singur pui. – Din fr. unipare. DOOM
unipár adj. m., pl. unipári; f. unipáră, pl. unipáre
uniparilor
UNIPÁR, -Ă, unipari, -e, adj. (Despre animale mamifere) Care naște în mod obișnuit un singur pui. – Din fr. unipare. DOOM
unipár adj. m., pl. unipári; f. unipáră, pl. unipáre
uniparipenat
UNIPARIPENÁT, -Ă, uniparipenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Care are foliolele dispuse de-a lungul unui pețiol comun. – Din fr. uniparipenné. DOOM
uniparipenát adj. m., pl. uniparipenáți; f. uniparipenátă, pl. uniparipenáte
uniparipenata
UNIPARIPENÁT, -Ă, uniparipenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Care are foliolele dispuse de-a lungul unui pețiol comun. – Din fr. uniparipenné. DOOM
uniparipenát adj. m., pl. uniparipenáți; f. uniparipenátă, pl. uniparipenáte
uniparipenate
UNIPARIPENÁT, -Ă, uniparipenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Care are foliolele dispuse de-a lungul unui pețiol comun. – Din fr. uniparipenné. DOOM
uniparipenát adj. m., pl. uniparipenáți; f. uniparipenátă, pl. uniparipenáte
uniparipenatei
UNIPARIPENÁT, -Ă, uniparipenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Care are foliolele dispuse de-a lungul unui pețiol comun. – Din fr. uniparipenné. DOOM
uniparipenát adj. m., pl. uniparipenáți; f. uniparipenátă, pl. uniparipenáte
uniparipenatele
UNIPARIPENÁT, -Ă, uniparipenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Care are foliolele dispuse de-a lungul unui pețiol comun. – Din fr. uniparipenné. DOOM
uniparipenát adj. m., pl. uniparipenáți; f. uniparipenátă, pl. uniparipenáte
uniparipenatelor
UNIPARIPENÁT, -Ă, uniparipenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Care are foliolele dispuse de-a lungul unui pețiol comun. – Din fr. uniparipenné. DOOM
uniparipenát adj. m., pl. uniparipenáți; f. uniparipenátă, pl. uniparipenáte
uniparipenatul
UNIPARIPENÁT, -Ă, uniparipenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Care are foliolele dispuse de-a lungul unui pețiol comun. – Din fr. uniparipenné. DOOM
uniparipenát adj. m., pl. uniparipenáți; f. uniparipenátă, pl. uniparipenáte
uniparipenatului
UNIPARIPENÁT, -Ă, uniparipenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Care are foliolele dispuse de-a lungul unui pețiol comun. – Din fr. uniparipenné. DOOM
uniparipenát adj. m., pl. uniparipenáți; f. uniparipenátă, pl. uniparipenáte
uniparipenați
UNIPARIPENÁT, -Ă, uniparipenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Care are foliolele dispuse de-a lungul unui pețiol comun. – Din fr. uniparipenné. DOOM
uniparipenát adj. m., pl. uniparipenáți; f. uniparipenátă, pl. uniparipenáte
uniparipenații
UNIPARIPENÁT, -Ă, uniparipenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Care are foliolele dispuse de-a lungul unui pețiol comun. – Din fr. uniparipenné. DOOM
uniparipenát adj. m., pl. uniparipenáți; f. uniparipenátă, pl. uniparipenáte
uniparipenaților
UNIPARIPENÁT, -Ă, uniparipenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Care are foliolele dispuse de-a lungul unui pețiol comun. – Din fr. uniparipenné. DOOM
uniparipenát adj. m., pl. uniparipenáți; f. uniparipenátă, pl. uniparipenáte
uniparul
UNIPÁR, -Ă, unipari, -e, adj. (Despre animale mamifere) Care naște în mod obișnuit un singur pui. – Din fr. unipare. DOOM
unipár adj. m., pl. unipári; f. unipáră, pl. unipáre
uniparului
UNIPÁR, -Ă, unipari, -e, adj. (Despre animale mamifere) Care naște în mod obișnuit un singur pui. – Din fr. unipare. DOOM
unipár adj. m., pl. unipári; f. unipáră, pl. unipáre
unipersonal
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel. DOOM
unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále
unipersonala
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel. DOOM
unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále
unipersonale
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel. DOOM
unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále
unipersonalei
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel. DOOM
unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále
unipersonalele
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel. DOOM
unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále
unipersonalelor
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel. DOOM
unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále
unipersonali
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel. DOOM
unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále
unipersonalii
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel. DOOM
unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále
unipersonalilor
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel. DOOM
unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále
unipersonalul
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel. DOOM
unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále
unipersonalului
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel. DOOM
unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále
unipetal
UNIPETÁL, -Ă, unipetali, -e, adj. (Despre flori) Care are o singură petală. – Din fr. unipétale. DOOM
unipetál adj. m., pl. unipetáli; f. unipetálă, pl. unipetále
unipetala
UNIPETÁL, -Ă, unipetali, -e, adj. (Despre flori) Care are o singură petală. – Din fr. unipétale. DOOM
unipetál adj. m., pl. unipetáli; f. unipetálă, pl. unipetále
unipetale
UNIPETÁL, -Ă, unipetali, -e, adj. (Despre flori) Care are o singură petală. – Din fr. unipétale. DOOM
unipetál adj. m., pl. unipetáli; f. unipetálă, pl. unipetále
unipetalei
UNIPETÁL, -Ă, unipetali, -e, adj. (Despre flori) Care are o singură petală. – Din fr. unipétale. DOOM
unipetál adj. m., pl. unipetáli; f. unipetálă, pl. unipetále
unipetalele
UNIPETÁL, -Ă, unipetali, -e, adj. (Despre flori) Care are o singură petală. – Din fr. unipétale. DOOM
unipetál adj. m., pl. unipetáli; f. unipetálă, pl. unipetále
unipetalelor
UNIPETÁL, -Ă, unipetali, -e, adj. (Despre flori) Care are o singură petală. – Din fr. unipétale. DOOM
unipetál adj. m., pl. unipetáli; f. unipetálă, pl. unipetále
unipetali
UNIPETÁL, -Ă, unipetali, -e, adj. (Despre flori) Care are o singură petală. – Din fr. unipétale. DOOM
unipetál adj. m., pl. unipetáli; f. unipetálă, pl. unipetále
unipetalii
UNIPETÁL, -Ă, unipetali, -e, adj. (Despre flori) Care are o singură petală. – Din fr. unipétale. DOOM
unipetál adj. m., pl. unipetáli; f. unipetálă, pl. unipetále
unipetalilor
UNIPETÁL, -Ă, unipetali, -e, adj. (Despre flori) Care are o singură petală. – Din fr. unipétale. DOOM
unipetál adj. m., pl. unipetáli; f. unipetálă, pl. unipetále
unipetalul
UNIPETÁL, -Ă, unipetali, -e, adj. (Despre flori) Care are o singură petală. – Din fr. unipétale. DOOM
unipetál adj. m., pl. unipetáli; f. unipetálă, pl. unipetále
unipetalului
UNIPETÁL, -Ă, unipetali, -e, adj. (Despre flori) Care are o singură petală. – Din fr. unipétale. DOOM
unipetál adj. m., pl. unipetáli; f. unipetálă, pl. unipetále
unipolar
UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. DOOM
unipolár adj. m., pl. unipolári; f. unipoláră, pl. unipoláre
unipolara
UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. DOOM
unipolár adj. m., pl. unipolári; f. unipoláră, pl. unipoláre
unipolare
UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. DOOM
unipolár adj. m., pl. unipolári; f. unipoláră, pl. unipoláre
unipolarei
UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. DOOM
unipolár adj. m., pl. unipolári; f. unipoláră, pl. unipoláre
unipolarele
UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. DOOM
unipolár adj. m., pl. unipolári; f. unipoláră, pl. unipoláre
unipolarelor
UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. DOOM
unipolár adj. m., pl. unipolári; f. unipoláră, pl. unipoláre
unipolari
UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. DOOM
unipolár adj. m., pl. unipolári; f. unipoláră, pl. unipoláre
unipolarii
UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. DOOM
unipolár adj. m., pl. unipolári; f. unipoláră, pl. unipoláre
unipolarilor
UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. DOOM
unipolár adj. m., pl. unipolári; f. unipoláră, pl. unipoláre
unipolarul
UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. DOOM
unipolár adj. m., pl. unipolári; f. unipoláră, pl. unipoláre
unipolarului
UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. DOOM
unipolár adj. m., pl. unipolári; f. unipoláră, pl. unipoláre
unire
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unire
UNÍRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni3 și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni3. DOOM
uníre s. f., g.-d. art. unírii; pl. uníri
unirea
UNÍRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni3 și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni3. DOOM
uníre s. f., g.-d. art. unírii; pl. uníri
uniri
UNÍRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni3 și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni3. DOOM
uníre s. f., g.-d. art. unírii; pl. uníri
unirii
UNÍRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni3 și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni3. DOOM
uníre s. f., g.-d. art. unírii; pl. uníri
unirile
UNÍRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni3 și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni3. DOOM
uníre s. f., g.-d. art. unírii; pl. uníri
unirilor
UNÍRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni3 și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni3. DOOM
uníre s. f., g.-d. art. unírii; pl. uníri
uniră
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unirăm
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unirăți
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unise
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unisem
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
uniseriat
UNISERIÁT, -Ă adj. (Bot.) Care se găsește, este așezat pe același rând. [Pron. -ri-at. / cf. fr. unisérié].
uniseră
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
uniserăm
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
uniserăți
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unisex
UNISÉX adj. invar. (Despre vestimentație, pieptănătură etc.) Destinat deopotrivă femeii și bărbatului. – Din fr. unisexe. DOOM
uniséx adj. invar.
unisexualitate
UNISEXUALITÁTE s. f. Starea, calitatea unei flori sau plante care are un singur sex. [Pr.: -xu-a-] – Din fr. unisexualité. DOOM
unisexualitáte (-xu-a-) s. f., g.-d. art. unisexualitắții
unisexuat
UNISEXUÁT, -Ă, unisexuați, -te, adj. (Despre flori; p. ext. despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex. [Pr.: -xu-at] – Din fr. unisexué. DOOM
unisexuát (-xu-at) adj. m., pl. unisexuáți; f. unisexuátă, pl. unisexuáte
unisexuata
UNISEXUÁT, -Ă, unisexuați, -te, adj. (Despre flori; p. ext. despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex. [Pr.: -xu-at] – Din fr. unisexué. DOOM
unisexuát (-xu-at) adj. m., pl. unisexuáți; f. unisexuátă, pl. unisexuáte
unisexuate
UNISEXUÁT, -Ă, unisexuați, -te, adj. (Despre flori; p. ext. despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex. [Pr.: -xu-at] – Din fr. unisexué. DOOM
unisexuát (-xu-at) adj. m., pl. unisexuáți; f. unisexuátă, pl. unisexuáte
unisexuatei
UNISEXUÁT, -Ă, unisexuați, -te, adj. (Despre flori; p. ext. despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex. [Pr.: -xu-at] – Din fr. unisexué. DOOM
unisexuát (-xu-at) adj. m., pl. unisexuáți; f. unisexuátă, pl. unisexuáte
unisexuatele
UNISEXUÁT, -Ă, unisexuați, -te, adj. (Despre flori; p. ext. despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex. [Pr.: -xu-at] – Din fr. unisexué. DOOM
unisexuát (-xu-at) adj. m., pl. unisexuáți; f. unisexuátă, pl. unisexuáte
unisexuatelor
UNISEXUÁT, -Ă, unisexuați, -te, adj. (Despre flori; p. ext. despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex. [Pr.: -xu-at] – Din fr. unisexué. DOOM
unisexuát (-xu-at) adj. m., pl. unisexuáți; f. unisexuátă, pl. unisexuáte
unisexuatul
UNISEXUÁT, -Ă, unisexuați, -te, adj. (Despre flori; p. ext. despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex. [Pr.: -xu-at] – Din fr. unisexué. DOOM
unisexuát (-xu-at) adj. m., pl. unisexuáți; f. unisexuátă, pl. unisexuáte
unisexuatului
UNISEXUÁT, -Ă, unisexuați, -te, adj. (Despre flori; p. ext. despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex. [Pr.: -xu-at] – Din fr. unisexué. DOOM
unisexuát (-xu-at) adj. m., pl. unisexuáți; f. unisexuátă, pl. unisexuáte
unisexuați
UNISEXUÁT, -Ă, unisexuați, -te, adj. (Despre flori; p. ext. despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex. [Pr.: -xu-at] – Din fr. unisexué. DOOM
unisexuát (-xu-at) adj. m., pl. unisexuáți; f. unisexuátă, pl. unisexuáte
unisexuații
UNISEXUÁT, -Ă, unisexuați, -te, adj. (Despre flori; p. ext. despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex. [Pr.: -xu-at] – Din fr. unisexué. DOOM
unisexuát (-xu-at) adj. m., pl. unisexuáți; f. unisexuátă, pl. unisexuáte
unisexuaților
UNISEXUÁT, -Ă, unisexuați, -te, adj. (Despre flori; p. ext. despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex. [Pr.: -xu-at] – Din fr. unisexué. DOOM
unisexuát (-xu-at) adj. m., pl. unisexuáți; f. unisexuátă, pl. unisexuáte
uniseși
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
uniseți
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unisilab
UNISILÁB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilabic. – Din lat. unisyllabus. DOOM
unisiláb (rar) adj. m., pl. unisilábi; f. unisilábă, pl. unisilábe
unisilaba
UNISILÁB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilabic. – Din lat. unisyllabus. DOOM
unisiláb (rar) adj. m., pl. unisilábi; f. unisilábă, pl. unisilábe
unisilabe
UNISILÁB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilabic. – Din lat. unisyllabus. DOOM
unisiláb (rar) adj. m., pl. unisilábi; f. unisilábă, pl. unisilábe
unisilabei
UNISILÁB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilabic. – Din lat. unisyllabus. DOOM
unisiláb (rar) adj. m., pl. unisilábi; f. unisilábă, pl. unisilábe
unisilabele
UNISILÁB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilabic. – Din lat. unisyllabus. DOOM
unisiláb (rar) adj. m., pl. unisilábi; f. unisilábă, pl. unisilábe
unisilabelor
UNISILÁB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilabic. – Din lat. unisyllabus. DOOM
unisiláb (rar) adj. m., pl. unisilábi; f. unisilábă, pl. unisilábe
unisilabi
UNISILÁB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilabic. – Din lat. unisyllabus. DOOM
unisiláb (rar) adj. m., pl. unisilábi; f. unisilábă, pl. unisilábe
unisilabic
UNISILÁBIC, -Ă, unisilabici, -ce, adj. (Rar) Monosilabic. – Uni1- + silabic. DOOM
unisilábic (rar) adj. m., pl. unisilábici; f. unisilábică, pl. unisilábice
unisilabica
UNISILÁBIC, -Ă, unisilabici, -ce, adj. (Rar) Monosilabic. – Uni1- + silabic. DOOM
unisilábic (rar) adj. m., pl. unisilábici; f. unisilábică, pl. unisilábice
unisilabice
UNISILÁBIC, -Ă, unisilabici, -ce, adj. (Rar) Monosilabic. – Uni1- + silabic. DOOM
unisilábic (rar) adj. m., pl. unisilábici; f. unisilábică, pl. unisilábice
unisilabicei
UNISILÁBIC, -Ă, unisilabici, -ce, adj. (Rar) Monosilabic. – Uni1- + silabic. DOOM
unisilábic (rar) adj. m., pl. unisilábici; f. unisilábică, pl. unisilábice
unisilabicele
UNISILÁBIC, -Ă, unisilabici, -ce, adj. (Rar) Monosilabic. – Uni1- + silabic. DOOM
unisilábic (rar) adj. m., pl. unisilábici; f. unisilábică, pl. unisilábice
unisilabicelor
UNISILÁBIC, -Ă, unisilabici, -ce, adj. (Rar) Monosilabic. – Uni1- + silabic. DOOM
unisilábic (rar) adj. m., pl. unisilábici; f. unisilábică, pl. unisilábice
unisilabici
UNISILÁBIC, -Ă, unisilabici, -ce, adj. (Rar) Monosilabic. – Uni1- + silabic. DOOM
unisilábic (rar) adj. m., pl. unisilábici; f. unisilábică, pl. unisilábice
unisilabicii
UNISILÁBIC, -Ă, unisilabici, -ce, adj. (Rar) Monosilabic. – Uni1- + silabic. DOOM
unisilábic (rar) adj. m., pl. unisilábici; f. unisilábică, pl. unisilábice
unisilabicilor
UNISILÁBIC, -Ă, unisilabici, -ce, adj. (Rar) Monosilabic. – Uni1- + silabic. DOOM
unisilábic (rar) adj. m., pl. unisilábici; f. unisilábică, pl. unisilábice
unisilabicul
UNISILÁBIC, -Ă, unisilabici, -ce, adj. (Rar) Monosilabic. – Uni1- + silabic. DOOM
unisilábic (rar) adj. m., pl. unisilábici; f. unisilábică, pl. unisilábice
unisilabicului
UNISILÁBIC, -Ă, unisilabici, -ce, adj. (Rar) Monosilabic. – Uni1- + silabic. DOOM
unisilábic (rar) adj. m., pl. unisilábici; f. unisilábică, pl. unisilábice
unisilabii
UNISILÁB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilabic. – Din lat. unisyllabus. DOOM
unisiláb (rar) adj. m., pl. unisilábi; f. unisilábă, pl. unisilábe
unisilabilor
UNISILÁB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilabic. – Din lat. unisyllabus. DOOM
unisiláb (rar) adj. m., pl. unisilábi; f. unisilábă, pl. unisilábe
unisilabul
UNISILÁB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilabic. – Din lat. unisyllabus. DOOM
unisiláb (rar) adj. m., pl. unisilábi; f. unisilábă, pl. unisilábe
unisilabului
UNISILÁB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilabic. – Din lat. unisyllabus. DOOM
unisiláb (rar) adj. m., pl. unisilábi; f. unisilábă, pl. unisilábe
unison
UNISÓN s. n. Executare de către un grup vocal sau instrumental a unei melodii la aceeași înălțime. ♦ Fig. Acord deplin, comuniune de idei, de sentimente, de interese. – Din fr. unisson, lat. unisonus. DOOM
unisón s. n.
unisonanța
UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance. DOOM
unisonánță s. f., g.-d. art. unisonánței; pl. unisonánțe
unisonanțe
UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance. DOOM
unisonánță s. f., g.-d. art. unisonánței; pl. unisonánțe
unisonanței
UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance. DOOM
unisonánță s. f., g.-d. art. unisonánței; pl. unisonánțe
unisonanțele
UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance. DOOM
unisonánță s. f., g.-d. art. unisonánței; pl. unisonánțe
unisonanțelor
UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance. DOOM
unisonánță s. f., g.-d. art. unisonánței; pl. unisonánțe
unisonul
UNISÓN s. n. Executare de către un grup vocal sau instrumental a unei melodii la aceeași înălțime. ♦ Fig. Acord deplin, comuniune de idei, de sentimente, de interese. – Din fr. unisson, lat. unisonus. DOOM
unisón s. n.
unisonului
UNISÓN s. n. Executare de către un grup vocal sau instrumental a unei melodii la aceeași înălțime. ♦ Fig. Acord deplin, comuniune de idei, de sentimente, de interese. – Din fr. unisson, lat. unisonus. DOOM
unisón s. n.
unit
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
unit
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3. DOOM
*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte
unita
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3. DOOM
*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte
unitar
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. DOOM
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre
unitara
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. DOOM
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre
unitare
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. DOOM
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre
unitarei
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. DOOM
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre
unitarele
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. DOOM
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre
unitarelor
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. DOOM
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre
unitari
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. DOOM
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre
unitarian
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarian
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitariana
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitariana
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarianism
UNITARIANÍSM s. n. Doctrină care susține unitatea lui Dumnezeu și respinge învățătura despre Treime. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. unitarianisme, engl. unitarianism.
unitarianismul
UNITARIANÍSM s. n. Doctrină care susține unitatea lui Dumnezeu și respinge învățătura despre Treime. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. unitarianisme, engl. unitarianism.
unitarianismului
UNITARIANÍSM s. n. Doctrină care susține unitatea lui Dumnezeu și respinge învățătura despre Treime. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. unitarianisme, engl. unitarianism.
unitarianul
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarianul
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarianului
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarianului
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitariene
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitariene
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarienei
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarienei
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarienele
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarienele
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarienelor
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarienelor
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarieni
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarieni
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarienii
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarienii
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarienilor
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarienilor
UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien. DOOM
unitarián (-ri-an) adj. m., pl. unitariéni (-ri-eni); f. unitariánă, pl. unitariéne
unitarietate
UNITARIETÁTE s.f. (Liv.) Calitatea a ceea ce este unitar. [Pron. -ri-e-. / cf. it. unitarietà].
unitarietatea
UNITARIETÁTE s.f. (Liv.) Calitatea a ceea ce este unitar. [Pron. -ri-e-. / cf. it. unitarietà].
unitarietăți
UNITARIETÁTE s.f. (Liv.) Calitatea a ceea ce este unitar. [Pron. -ri-e-. / cf. it. unitarietà].
unitarietății
UNITARIETÁTE s.f. (Liv.) Calitatea a ceea ce este unitar. [Pron. -ri-e-. / cf. it. unitarietà].
unitarii
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. DOOM
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre
unitarilor
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. DOOM
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre
unitarism
UNITARÍSM s.n. Doctrină creștină reformată, apărută în sec. XVI în diferite țări europene, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu; unitarianism. [Cf. it. unitarismo, fr. unitarisme].
unitarismul
UNITARÍSM s.n. Doctrină creștină reformată, apărută în sec. XVI în diferite țări europene, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu; unitarianism. [Cf. it. unitarismo, fr. unitarisme].
unitarismului
UNITARÍSM s.n. Doctrină creștină reformată, apărută în sec. XVI în diferite țări europene, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu; unitarianism. [Cf. it. unitarismo, fr. unitarisme].
unitarist
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitarist
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitarista
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitarista
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitariste
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitariste
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitaristei
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitaristei
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitaristele
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitaristele
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitaristelor
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitaristelor
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitaristul
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitaristul
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitaristului
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitaristului
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitariști
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitariști
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitariștii
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitariștii
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitariștilor
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitariștilor
UNITARÍST, -Ă adj., s.m. și f. Unitarian. [Cf. it. unitarista, germ. Unitarist].
unitarul
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. DOOM
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre
unitarului
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. DOOM
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre
unitate
UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ◊ (În sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. (Ec.; în sintagma) Unitate economică = entitate care, conform legii, este obligată să conducă contabilitate proprie. 5. (Mil.) Subdiviziune organizatorică permanentă, administrativă, de instrucție și de educație din forțele armate. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis. DOOM
unitáte s. f., g.-d. art. unitắții; pl. unitắți
unitatea
UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ◊ (În sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. (Ec.; în sintagma) Unitate economică = entitate care, conform legii, este obligată să conducă contabilitate proprie. 5. (Mil.) Subdiviziune organizatorică permanentă, administrativă, de instrucție și de educație din forțele armate. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis. DOOM
unitáte s. f., g.-d. art. unitắții; pl. unitắți
unite
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3. DOOM
*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte
unitei
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3. DOOM
*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte
unitele
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3. DOOM
*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte
unitelor
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3. DOOM
*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte
unitul
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3. DOOM
*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte
unitului
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3. DOOM
*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte
unități
UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ◊ (În sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. (Ec.; în sintagma) Unitate economică = entitate care, conform legii, este obligată să conducă contabilitate proprie. 5. (Mil.) Subdiviziune organizatorică permanentă, administrativă, de instrucție și de educație din forțele armate. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis. DOOM
unitáte s. f., g.-d. art. unitắții; pl. unitắți
unității
UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ◊ (În sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. (Ec.; în sintagma) Unitate economică = entitate care, conform legii, este obligată să conducă contabilitate proprie. 5. (Mil.) Subdiviziune organizatorică permanentă, administrativă, de instrucție și de educație din forțele armate. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis. DOOM
unitáte s. f., g.-d. art. unitắții; pl. unitắți
unitățile
UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ◊ (În sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. (Ec.; în sintagma) Unitate economică = entitate care, conform legii, este obligată să conducă contabilitate proprie. 5. (Mil.) Subdiviziune organizatorică permanentă, administrativă, de instrucție și de educație din forțele armate. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis. DOOM
unitáte s. f., g.-d. art. unitắții; pl. unitắți
unităților
UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ◊ (În sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. (Ec.; în sintagma) Unitate economică = entitate care, conform legii, este obligată să conducă contabilitate proprie. 5. (Mil.) Subdiviziune organizatorică permanentă, administrativă, de instrucție și de educație din forțele armate. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis. DOOM
unitáte s. f., g.-d. art. unitắții; pl. unitắți
uniul
UNÍ2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üní] – Din fr. uni. DOOM
uní1 (fr.) [u pron. ü] adj. invar.
uniului
UNÍ2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üní] – Din fr. uni. DOOM
uní1 (fr.) [u pron. ü] adj. invar.
uniune
UNIÚNE, uniuni, s. f. 1. Organizație constituită prin asocierea mai multor unități economice, fundații, sindicate, partide politice etc. 2. Nume generic pentru diverse organizații politice, economice, obștești etc. ◊ Uniunea Europeană = organizație internațională care integrează economic un număr de 27 de țări din Europa. 3. Unire a unor provincii sau state într-un singur stat; p. ext. stat astfel rezultat. [Pr.: -ni-u-] – Din lat. unio, -onis, fr. union. DOOM
uniúne (-ni-u-) s. f., g.-d. art. uniúnii; pl. uniúni
uniunea
UNIÚNE, uniuni, s. f. 1. Organizație constituită prin asocierea mai multor unități economice, fundații, sindicate, partide politice etc. 2. Nume generic pentru diverse organizații politice, economice, obștești etc. ◊ Uniunea Europeană = organizație internațională care integrează economic un număr de 27 de țări din Europa. 3. Unire a unor provincii sau state într-un singur stat; p. ext. stat astfel rezultat. [Pr.: -ni-u-] – Din lat. unio, -onis, fr. union. DOOM
uniúne (-ni-u-) s. f., g.-d. art. uniúnii; pl. uniúni
uniuni
UNIÚNE, uniuni, s. f. 1. Organizație constituită prin asocierea mai multor unități economice, fundații, sindicate, partide politice etc. 2. Nume generic pentru diverse organizații politice, economice, obștești etc. ◊ Uniunea Europeană = organizație internațională care integrează economic un număr de 27 de țări din Europa. 3. Unire a unor provincii sau state într-un singur stat; p. ext. stat astfel rezultat. [Pr.: -ni-u-] – Din lat. unio, -onis, fr. union. DOOM
uniúne (-ni-u-) s. f., g.-d. art. uniúnii; pl. uniúni
uniunii
UNIÚNE, uniuni, s. f. 1. Organizație constituită prin asocierea mai multor unități economice, fundații, sindicate, partide politice etc. 2. Nume generic pentru diverse organizații politice, economice, obștești etc. ◊ Uniunea Europeană = organizație internațională care integrează economic un număr de 27 de țări din Europa. 3. Unire a unor provincii sau state într-un singur stat; p. ext. stat astfel rezultat. [Pr.: -ni-u-] – Din lat. unio, -onis, fr. union. DOOM
uniúne (-ni-u-) s. f., g.-d. art. uniúnii; pl. uniúni
uniunile
UNIÚNE, uniuni, s. f. 1. Organizație constituită prin asocierea mai multor unități economice, fundații, sindicate, partide politice etc. 2. Nume generic pentru diverse organizații politice, economice, obștești etc. ◊ Uniunea Europeană = organizație internațională care integrează economic un număr de 27 de țări din Europa. 3. Unire a unor provincii sau state într-un singur stat; p. ext. stat astfel rezultat. [Pr.: -ni-u-] – Din lat. unio, -onis, fr. union. DOOM
uniúne (-ni-u-) s. f., g.-d. art. uniúnii; pl. uniúni
uniunilor
UNIÚNE, uniuni, s. f. 1. Organizație constituită prin asocierea mai multor unități economice, fundații, sindicate, partide politice etc. 2. Nume generic pentru diverse organizații politice, economice, obștești etc. ◊ Uniunea Europeană = organizație internațională care integrează economic un număr de 27 de țări din Europa. 3. Unire a unor provincii sau state într-un singur stat; p. ext. stat astfel rezultat. [Pr.: -ni-u-] – Din lat. unio, -onis, fr. union. DOOM
uniúne (-ni-u-) s. f., g.-d. art. uniúnii; pl. uniúni
univalent
UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.
univalenta
UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.
univalente
UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.
univalentei
UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.
univalentele
UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.
univalentelor
UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.
univalentul
UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.
univalentului
UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.
univalenți
UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.
univalenții
UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.
univalenților
UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.
univalv
UNIVÁLV, -Ă, univalvi, -e, adj. Care are o singură valvă. – Din fr. univalve. DOOM
univálv adj. m., pl. univálvi; f. univálvă, pl. univálve
univalva
UNIVÁLV, -Ă, univalvi, -e, adj. Care are o singură valvă. – Din fr. univalve. DOOM
univálv adj. m., pl. univálvi; f. univálvă, pl. univálve
univalve
UNIVÁLV, -Ă, univalvi, -e, adj. Care are o singură valvă. – Din fr. univalve. DOOM
univálv adj. m., pl. univálvi; f. univálvă, pl. univálve
univalvei
UNIVÁLV, -Ă, univalvi, -e, adj. Care are o singură valvă. – Din fr. univalve. DOOM
univálv adj. m., pl. univálvi; f. univálvă, pl. univálve
univalvele
UNIVÁLV, -Ă, univalvi, -e, adj. Care are o singură valvă. – Din fr. univalve. DOOM
univálv adj. m., pl. univálvi; f. univálvă, pl. univálve
univalvelor
UNIVÁLV, -Ă, univalvi, -e, adj. Care are o singură valvă. – Din fr. univalve. DOOM
univálv adj. m., pl. univálvi; f. univálvă, pl. univálve
univalvi
UNIVÁLV, -Ă, univalvi, -e, adj. Care are o singură valvă. – Din fr. univalve. DOOM
univálv adj. m., pl. univálvi; f. univálvă, pl. univálve
univalvii
UNIVÁLV, -Ă, univalvi, -e, adj. Care are o singură valvă. – Din fr. univalve. DOOM
univálv adj. m., pl. univálvi; f. univálvă, pl. univálve
univalvilor
UNIVÁLV, -Ă, univalvi, -e, adj. Care are o singură valvă. – Din fr. univalve. DOOM
univálv adj. m., pl. univálvi; f. univálvă, pl. univálve
univalvul
UNIVÁLV, -Ă, univalvi, -e, adj. Care are o singură valvă. – Din fr. univalve. DOOM
univálv adj. m., pl. univálvi; f. univálvă, pl. univálve
univalvului
UNIVÁLV, -Ă, univalvi, -e, adj. Care are o singură valvă. – Din fr. univalve. DOOM
univálv adj. m., pl. univálvi; f. univálvă, pl. univálve
univers
UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există, exceptând, pentru cei credincioși, pe Dumnezeu creatorul. 2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele. 3. Globul pământesc; partea populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe ei); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva; domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum. DOOM
univérs s. n., pl. univérsuri
universal
UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică intre universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis. DOOM
universál adj. m., pl. universáli; f. universálă, pl. universále
universala
UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică intre universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis. DOOM
universál adj. m., pl. universáli; f. universálă, pl. universále
universale
UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică intre universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis. DOOM
universál adj. m., pl. universáli; f. universálă, pl. universále
universalei
UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică intre universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis. DOOM
universál adj. m., pl. universáli; f. universálă, pl. universále
universalele
UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică intre universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis. DOOM
universál adj. m., pl. universáli; f. universálă, pl. universále
universalelor
UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică intre universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis. DOOM
universál adj. m., pl. universáli; f. universálă, pl. universále
universali
UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică intre universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis. DOOM
universál adj. m., pl. universáli; f. universálă, pl. universále
universalii
UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică intre universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis. DOOM
universál adj. m., pl. universáli; f. universálă, pl. universále
universalii
UNIVERSÁLII s. f. pl. Denumire dată noțiunilor generale în filosofia scolastică. ◊ Disputa (sau cearta) universaliilor = dispută în jurul naturii noțiunilor generale care a determinat divizarea scolasticii în trei curente: realismul, nominalismul și conceptualismul. – Din lat. universalia. DOOM
universálii (-lii) s. f. pl., art. universáliile (-li-i-)
universaliile
UNIVERSÁLII s. f. pl. Denumire dată noțiunilor generale în filosofia scolastică. ◊ Disputa (sau cearta) universaliilor = dispută în jurul naturii noțiunilor generale care a determinat divizarea scolasticii în trei curente: realismul, nominalismul și conceptualismul. – Din lat. universalia. DOOM
universálii (-lii) s. f. pl., art. universáliile (-li-i-)
universaliilor
UNIVERSÁLII s. f. pl. Denumire dată noțiunilor generale în filosofia scolastică. ◊ Disputa (sau cearta) universaliilor = dispută în jurul naturii noțiunilor generale care a determinat divizarea scolasticii în trei curente: realismul, nominalismul și conceptualismul. – Din lat. universalia. DOOM
universálii (-lii) s. f. pl., art. universáliile (-li-i-)
universalilor
UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică intre universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis. DOOM
universál adj. m., pl. universáli; f. universálă, pl. universále
universalism
UNIVERSALÍSM s. n. (Rar) Universalitate. – Din fr. universalisme. DOOM
universalísm (rar) s. n.
universalismul
UNIVERSALÍSM s. n. (Rar) Universalitate. – Din fr. universalisme. DOOM
universalísm (rar) s. n.
universalismului
UNIVERSALÍSM s. n. (Rar) Universalitate. – Din fr. universalisme. DOOM
universalísm (rar) s. n.
universalist
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalist
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalista
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalista
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universaliste
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universaliste
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalistei
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalistei
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalistele
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalistele
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalistelor
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalistelor
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalistul
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalistul
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalistului
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalistului
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalitate
UNIVERSALITÁTE s. f. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; universalism. 2. Totalitate, generalitate. – Din fr. universalité, lat. universalitas, -atis. DOOM
universalitáte s. f., g.-d. art. universalitắții
universalitatea
UNIVERSALITÁTE s. f. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; universalism. 2. Totalitate, generalitate. – Din fr. universalité, lat. universalitas, -atis. DOOM
universalitáte s. f., g.-d. art. universalitắții
universalități
UNIVERSALITÁTE s. f. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; universalism. 2. Totalitate, generalitate. – Din fr. universalité, lat. universalitas, -atis. DOOM
universalitáte s. f., g.-d. art. universalitắții
universalității
UNIVERSALITÁTE s. f. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; universalism. 2. Totalitate, generalitate. – Din fr. universalité, lat. universalitas, -atis. DOOM
universalitáte s. f., g.-d. art. universalitắții
universaliza
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizai
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizam
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizare
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizare
UNIVERSALIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a universaliza și rezultatul ei. [< universaliza].
universalizară
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizarăm
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizarăți
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizase
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizasem
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizaseră
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizaserăm
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizaserăți
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizaseși
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizaseți
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizat
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizat
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser.
universalizau
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizași
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizați
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizează
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizez
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizeze
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizezi
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizând
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universalizînd
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. DOOM
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză
universaliști
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universaliști
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universaliștii
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universaliștii
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universaliștilor
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universaliștilor
UNIVERSALÍST, -Ă, universaliști, -ste, adj. Referitor la universalism. – Din fr. universaliste.
universalul
UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică intre universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis. DOOM
universál adj. m., pl. universáli; f. universálă, pl. universále
universalului
UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică intre universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis. DOOM
universál adj. m., pl. universáli; f. universálă, pl. universále
universiada
UNIVERSIÁDĂ, universiade, s. f. (Ieșit din uz) Competiție sportivă internațională cu caracter complex la care participa tineretul din universități. [Pr.: -si-a-] – Univers[itate] + suf. -iadă (după olimpiadă). DOOM
universiádă (-si-a-) s. f., g.-d. art. universiádei; pl. universiáde
universiade
UNIVERSIÁDĂ, universiade, s. f. (Ieșit din uz) Competiție sportivă internațională cu caracter complex la care participa tineretul din universități. [Pr.: -si-a-] – Univers[itate] + suf. -iadă (după olimpiadă). DOOM
universiádă (-si-a-) s. f., g.-d. art. universiádei; pl. universiáde
universiadei
UNIVERSIÁDĂ, universiade, s. f. (Ieșit din uz) Competiție sportivă internațională cu caracter complex la care participa tineretul din universități. [Pr.: -si-a-] – Univers[itate] + suf. -iadă (după olimpiadă). DOOM
universiádă (-si-a-) s. f., g.-d. art. universiádei; pl. universiáde
universiadele
UNIVERSIÁDĂ, universiade, s. f. (Ieșit din uz) Competiție sportivă internațională cu caracter complex la care participa tineretul din universități. [Pr.: -si-a-] – Univers[itate] + suf. -iadă (după olimpiadă). DOOM
universiádă (-si-a-) s. f., g.-d. art. universiádei; pl. universiáde
universiadelor
UNIVERSIÁDĂ, universiade, s. f. (Ieșit din uz) Competiție sportivă internațională cu caracter complex la care participa tineretul din universități. [Pr.: -si-a-] – Univers[itate] + suf. -iadă (după olimpiadă). DOOM
universiádă (-si-a-) s. f., g.-d. art. universiádei; pl. universiáde
universitar
UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire. DOOM
!universitár adj. m., s. m., pl. universitári; adj. f., s. f. universitáră, pl. universitáre
universitara
UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire. DOOM
!universitár adj. m., s. m., pl. universitári; adj. f., s. f. universitáră, pl. universitáre
universitare
UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire. DOOM
!universitár adj. m., s. m., pl. universitári; adj. f., s. f. universitáră, pl. universitáre
universitarei
UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire. DOOM
!universitár adj. m., s. m., pl. universitári; adj. f., s. f. universitáră, pl. universitáre
universitarele
UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire. DOOM
!universitár adj. m., s. m., pl. universitári; adj. f., s. f. universitáră, pl. universitáre
universitarelor
UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire. DOOM
!universitár adj. m., s. m., pl. universitári; adj. f., s. f. universitáră, pl. universitáre
universitari
UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire. DOOM
!universitár adj. m., s. m., pl. universitári; adj. f., s. f. universitáră, pl. universitáre
universitarii
UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire. DOOM
!universitár adj. m., s. m., pl. universitári; adj. f., s. f. universitáră, pl. universitáre
universitarilor
UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire. DOOM
!universitár adj. m., s. m., pl. universitári; adj. f., s. f. universitáră, pl. universitáre
universitarul
UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire. DOOM
!universitár adj. m., s. m., pl. universitári; adj. f., s. f. universitáră, pl. universitáre
universitarului
UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire. DOOM
!universitár adj. m., s. m., pl. universitári; adj. f., s. f. universitáră, pl. universitáre
universitate
UNIVERSITÁTE, universități, s. f. Instituție de învățământ superior cu mai multe facultăți și secții, organizată pe facultăți și secții, care pregătește specialiști în științele tehnice economice, umanistice și ale naturii. ◊ (Ieșit din uz) Universitate de partid = școală superioară în care se preda ca disciplină de bază marxism-leninismul. Universitate populară = instituție pentru educația adulților, având ca formă principală de activitate cicluri de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor instituții. – Din fr. université, lat. universitas, -atis. DOOM
universitáte s. f., g.-d. art. universitắții; pl. universitắți
universitatea
UNIVERSITÁTE, universități, s. f. Instituție de învățământ superior cu mai multe facultăți și secții, organizată pe facultăți și secții, care pregătește specialiști în științele tehnice economice, umanistice și ale naturii. ◊ (Ieșit din uz) Universitate de partid = școală superioară în care se preda ca disciplină de bază marxism-leninismul. Universitate populară = instituție pentru educația adulților, având ca formă principală de activitate cicluri de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor instituții. – Din fr. université, lat. universitas, -atis. DOOM
universitáte s. f., g.-d. art. universitắții; pl. universitắți
universități
UNIVERSITÁTE, universități, s. f. Instituție de învățământ superior cu mai multe facultăți și secții, organizată pe facultăți și secții, care pregătește specialiști în științele tehnice economice, umanistice și ale naturii. ◊ (Ieșit din uz) Universitate de partid = școală superioară în care se preda ca disciplină de bază marxism-leninismul. Universitate populară = instituție pentru educația adulților, având ca formă principală de activitate cicluri de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor instituții. – Din fr. université, lat. universitas, -atis. DOOM
universitáte s. f., g.-d. art. universitắții; pl. universitắți
universității
UNIVERSITÁTE, universități, s. f. Instituție de învățământ superior cu mai multe facultăți și secții, organizată pe facultăți și secții, care pregătește specialiști în științele tehnice economice, umanistice și ale naturii. ◊ (Ieșit din uz) Universitate de partid = școală superioară în care se preda ca disciplină de bază marxism-leninismul. Universitate populară = instituție pentru educația adulților, având ca formă principală de activitate cicluri de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor instituții. – Din fr. université, lat. universitas, -atis. DOOM
universitáte s. f., g.-d. art. universitắții; pl. universitắți
universitățile
UNIVERSITÁTE, universități, s. f. Instituție de învățământ superior cu mai multe facultăți și secții, organizată pe facultăți și secții, care pregătește specialiști în științele tehnice economice, umanistice și ale naturii. ◊ (Ieșit din uz) Universitate de partid = școală superioară în care se preda ca disciplină de bază marxism-leninismul. Universitate populară = instituție pentru educația adulților, având ca formă principală de activitate cicluri de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor instituții. – Din fr. université, lat. universitas, -atis. DOOM
universitáte s. f., g.-d. art. universitắții; pl. universitắți
universităților
UNIVERSITÁTE, universități, s. f. Instituție de învățământ superior cu mai multe facultăți și secții, organizată pe facultăți și secții, care pregătește specialiști în științele tehnice economice, umanistice și ale naturii. ◊ (Ieșit din uz) Universitate de partid = școală superioară în care se preda ca disciplină de bază marxism-leninismul. Universitate populară = instituție pentru educația adulților, având ca formă principală de activitate cicluri de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor instituții. – Din fr. université, lat. universitas, -atis. DOOM
universitáte s. f., g.-d. art. universitắții; pl. universitắți
universul
UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există, exceptând, pentru cei credincioși, pe Dumnezeu creatorul. 2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele. 3. Globul pământesc; partea populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe ei); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva; domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum. DOOM
univérs s. n., pl. univérsuri
universului
UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există, exceptând, pentru cei credincioși, pe Dumnezeu creatorul. 2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele. 3. Globul pământesc; partea populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe ei); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva; domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum. DOOM
univérs s. n., pl. univérsuri
universuri
UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există, exceptând, pentru cei credincioși, pe Dumnezeu creatorul. 2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele. 3. Globul pământesc; partea populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe ei); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva; domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum. DOOM
univérs s. n., pl. univérsuri
universurile
UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există, exceptând, pentru cei credincioși, pe Dumnezeu creatorul. 2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele. 3. Globul pământesc; partea populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe ei); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva; domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum. DOOM
univérs s. n., pl. univérsuri
universurilor
UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există, exceptând, pentru cei credincioși, pe Dumnezeu creatorul. 2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele. 3. Globul pământesc; partea populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe ei); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva; domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum. DOOM
univérs s. n., pl. univérsuri
univitelin
UNIVITELÍN, -Ă, univitelini, -e, adj. (Biol.; despre gemeni) Care provine dintr-un singur ou. – Din fr. univitellin.
univitelina
UNIVITELÍN, -Ă, univitelini, -e, adj. (Biol.; despre gemeni) Care provine dintr-un singur ou. – Din fr. univitellin.
univiteline
UNIVITELÍN, -Ă, univitelini, -e, adj. (Biol.; despre gemeni) Care provine dintr-un singur ou. – Din fr. univitellin.
univitelinei
UNIVITELÍN, -Ă, univitelini, -e, adj. (Biol.; despre gemeni) Care provine dintr-un singur ou. – Din fr. univitellin.
univitelinele
UNIVITELÍN, -Ă, univitelini, -e, adj. (Biol.; despre gemeni) Care provine dintr-un singur ou. – Din fr. univitellin.
univitelinelor
UNIVITELÍN, -Ă, univitelini, -e, adj. (Biol.; despre gemeni) Care provine dintr-un singur ou. – Din fr. univitellin.
univitelini
UNIVITELÍN, -Ă, univitelini, -e, adj. (Biol.; despre gemeni) Care provine dintr-un singur ou. – Din fr. univitellin.
univitelinii
UNIVITELÍN, -Ă, univitelini, -e, adj. (Biol.; despre gemeni) Care provine dintr-un singur ou. – Din fr. univitellin.
univitelinilor
UNIVITELÍN, -Ă, univitelini, -e, adj. (Biol.; despre gemeni) Care provine dintr-un singur ou. – Din fr. univitellin.
univitelinul
UNIVITELÍN, -Ă, univitelini, -e, adj. (Biol.; despre gemeni) Care provine dintr-un singur ou. – Din fr. univitellin.
univitelinului
UNIVITELÍN, -Ă, univitelini, -e, adj. (Biol.; despre gemeni) Care provine dintr-un singur ou. – Din fr. univitellin.
univoc
UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în orice context. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. DOOM
univóc adj. m., pl. univóci; f. univócă, pl. univóce
univoca
UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în orice context. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. DOOM
univóc adj. m., pl. univóci; f. univócă, pl. univóce
univoce
UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în orice context. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. DOOM
univóc adj. m., pl. univóci; f. univócă, pl. univóce
univocei
UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în orice context. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. DOOM
univóc adj. m., pl. univóci; f. univócă, pl. univóce
univocele
UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în orice context. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. DOOM
univóc adj. m., pl. univóci; f. univócă, pl. univóce
univocelor
UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în orice context. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. DOOM
univóc adj. m., pl. univóci; f. univócă, pl. univóce
univoci
UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în orice context. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. DOOM
univóc adj. m., pl. univóci; f. univócă, pl. univóce
univocii
UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în orice context. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. DOOM
univóc adj. m., pl. univóci; f. univócă, pl. univóce
univocilor
UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în orice context. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. DOOM
univóc adj. m., pl. univóci; f. univócă, pl. univóce
univocitate
UNIVOCITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este univoc. – Din fr. univocité. DOOM
*univocitáte s. f., g.-d. art. univocitắții
univocitatea
UNIVOCITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este univoc. – Din fr. univocité. DOOM
*univocitáte s. f., g.-d. art. univocitắții
univocități
UNIVOCITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este univoc. – Din fr. univocité. DOOM
*univocitáte s. f., g.-d. art. univocitắții
univocității
UNIVOCITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este univoc. – Din fr. univocité. DOOM
*univocitáte s. f., g.-d. art. univocitắții
univocul
UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în orice context. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. DOOM
univóc adj. m., pl. univóci; f. univócă, pl. univóce
univocului
UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în orice context. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. DOOM
univóc adj. m., pl. univóci; f. univócă, pl. univóce
uniși
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
uniți
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). DOOM
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
uniți
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3. DOOM
*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte
uniții
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3. DOOM
*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte
uniților
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3. DOOM
*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte
unor
O5 adj. nehot. v. un2. DOOM
!díntr-un prep. + adj./art./num.
unora
ÚNUL, ÚNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale. ◊ Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând. ◊ Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una. DOOM
*nici únul conjcț. + pr. (~, nici altul)
uns
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
uns
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
uns
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unsa
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unse
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
unse
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unsei
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
unsei
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unsele
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unselor
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unseră
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
unserăm
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
unserăți
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
unsese
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
unsesem
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
unseseră
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
unseserăm
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
unseserăți
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
unseseși
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
unseseți
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
unseși
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. DOOM
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
unsoare
UNSOÁRE, unsori, s. f. 1. Substanță grasă, uleioasă (de origine animală sau vegetală) cu care se unge ceva sau cineva sau care servește la gătit. 2. Faptul de a unge. – Uns + suf. -oare. DOOM
unsoáre s. f., g.-d. art. unsórii; pl. unsóri
unsoarea
UNSOÁRE, unsori, s. f. 1. Substanță grasă, uleioasă (de origine animală sau vegetală) cu care se unge ceva sau cineva sau care servește la gătit. 2. Faptul de a unge. – Uns + suf. -oare. DOOM
unsoáre s. f., g.-d. art. unsórii; pl. unsóri
unsori
UNSOÁRE, unsori, s. f. 1. Substanță grasă, uleioasă (de origine animală sau vegetală) cu care se unge ceva sau cineva sau care servește la gătit. 2. Faptul de a unge. – Uns + suf. -oare. DOOM
unsoáre s. f., g.-d. art. unsórii; pl. unsóri
unsorii
UNSOÁRE, unsori, s. f. 1. Substanță grasă, uleioasă (de origine animală sau vegetală) cu care se unge ceva sau cineva sau care servește la gătit. 2. Faptul de a unge. – Uns + suf. -oare. DOOM
unsoáre s. f., g.-d. art. unsórii; pl. unsóri
unsorile
UNSOÁRE, unsori, s. f. 1. Substanță grasă, uleioasă (de origine animală sau vegetală) cu care se unge ceva sau cineva sau care servește la gătit. 2. Faptul de a unge. – Uns + suf. -oare. DOOM
unsoáre s. f., g.-d. art. unsórii; pl. unsóri
unsorilor
UNSOÁRE, unsori, s. f. 1. Substanță grasă, uleioasă (de origine animală sau vegetală) cu care se unge ceva sau cineva sau care servește la gătit. 2. Faptul de a unge. – Uns + suf. -oare. DOOM
unsoáre s. f., g.-d. art. unsórii; pl. unsóri
unsprece
ÚNSPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între 10 și 12 și care se indică prin cifrele 11 sau XI. ◊ (Adjectival) Are unsprezece ani. (Eliptic, indicând ora, ziua etc.) Azi suntem în unsprezece. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un unsprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul unsprezece. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De unsprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte unsprezece părți. – Un + spre + zece. DOOM
únsprezece num.; 11/XI
unsprecelea
ÚNSPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află între al zecelea și al doisprezecelea. ◊ Expr. În ceasul al unsprezecelea = aproape de clipa în care nu mai e nimic de făcut; târziu. – Unsprezece + le + a. DOOM
únsprezecelea (al ~) num. m., f. a únsprezecea; al XI-lea/al 11-lea, a XI-a/a 11-a
unsprezece
ÚNSPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între 10 și 12 și care se indică prin cifrele 11 sau XI. ◊ (Adjectival) Are unsprezece ani. (Eliptic, indicând ora, ziua etc.) Azi suntem în unsprezece. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un unsprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul unsprezece. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De unsprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte unsprezece părți. – Un + spre + zece. DOOM
únsprezece num.; 11/XI
unsprezecelea
ÚNSPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află între al zecelea și al doisprezecelea. ◊ Expr. În ceasul al unsprezecelea = aproape de clipa în care nu mai e nimic de făcut; târziu. – Unsprezece + le + a. DOOM
únsprezecelea (al ~) num. m., f. a únsprezecea; al XI-lea/al 11-lea, a XI-a/a 11-a
unsul
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unsul
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unsului
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unsului
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unsuroasa
UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. – Unsoare + suf. -os. DOOM
unsurós adj. m., pl. unsuróși; f. unsuroásă, pl. unsuroáse
unsuroase
UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. – Unsoare + suf. -os. DOOM
unsurós adj. m., pl. unsuróși; f. unsuroásă, pl. unsuroáse
unsuroasei
UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. – Unsoare + suf. -os. DOOM
unsurós adj. m., pl. unsuróși; f. unsuroásă, pl. unsuroáse
unsuroasele
UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. – Unsoare + suf. -os. DOOM
unsurós adj. m., pl. unsuróși; f. unsuroásă, pl. unsuroáse
unsuroaselor
UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. – Unsoare + suf. -os. DOOM
unsurós adj. m., pl. unsuróși; f. unsuroásă, pl. unsuroáse
unsuros
UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. – Unsoare + suf. -os. DOOM
unsurós adj. m., pl. unsuróși; f. unsuroásă, pl. unsuroáse
unsurosul
UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. – Unsoare + suf. -os. DOOM
unsurós adj. m., pl. unsuróși; f. unsuroásă, pl. unsuroáse
unsurosului
UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. – Unsoare + suf. -os. DOOM
unsurós adj. m., pl. unsuróși; f. unsuroásă, pl. unsuroáse
unsuroși
UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. – Unsoare + suf. -os. DOOM
unsurós adj. m., pl. unsuróși; f. unsuroásă, pl. unsuroáse
unsuroșii
UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. – Unsoare + suf. -os. DOOM
unsurós adj. m., pl. unsuróși; f. unsuroásă, pl. unsuroáse
unsuroșilor
UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. – Unsoare + suf. -os. DOOM
unsurós adj. m., pl. unsuróși; f. unsuroásă, pl. unsuroáse
unt
UNT s. n. 1. Grăsime naturală, solidă, extrasă din lapte și folosită ca aliment. ◊ Unt vegetal = grăsime solidă extrasă din semințe sau din miezul fructelor unor plante tropicale. ◊ Loc. adv. Ca untul = fără efort, ușor. ◊ Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlăgui. A-l bate (pe cineva) de-i iese (sau să-i iasă) untul = a-l bate tare, rău (pe cineva). ♦ (Urmat de determinări care indică proveniența) Grăsime solidă extrasă din semințele, miezul etc. unor fructe (tropicale). Unt de cacao. 2. Compus: untul-vacii = plantă erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate și cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii; untișor (Orchis morio). – Lat. unctum. DOOM
unt s. n.
untar
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar. DOOM
untár1 (persoană) (rar) s. m., pl. untári
untar
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar.
untare
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar.
untarele
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar.
untarelor
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar.
untari
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar. DOOM
untár1 (persoană) (rar) s. m., pl. untári
untarii
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar. DOOM
untár1 (persoană) (rar) s. m., pl. untári
untarilor
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar. DOOM
untár1 (persoană) (rar) s. m., pl. untári
untarul
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar. DOOM
untár1 (persoană) (rar) s. m., pl. untári
untarul
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar.
untarului
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar. DOOM
untár1 (persoană) (rar) s. m., pl. untári
untarului
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar.
untdelemn
UNTDELÉMN s. n. Ulei comestibil extras din măsline; p. gener. orice ulei vegetal comestibil. ◊ Expr. A ieși deasupra ca untdelemnul = a birui, a învinge; a se confirma, a se adeveri. [Var.: undelémn s. n.] – Unt + de + lemn (după sl. drĕvĕno maslo). DOOM
untdelémn (unt-de-) s. n.
untdelemnia
UNTDELEMNÍU, -ÍE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbenă a) untdelemnului; gălbui. [Var.: undelemníu, -íe adj.] – Untdelemn + suf. -iu. DOOM
untdelemníu (unt-de-) adj. m., f. untdelemníe; pl. m. și f. untdelemníi
untdelemnie
UNTDELEMNÍU, -ÍE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbenă a) untdelemnului; gălbui. [Var.: undelemníu, -íe adj.] – Untdelemn + suf. -iu. DOOM
untdelemníu (unt-de-) adj. m., f. untdelemníe; pl. m. și f. untdelemníi
untdelemniei
UNTDELEMNÍU, -ÍE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbenă a) untdelemnului; gălbui. [Var.: undelemníu, -íe adj.] – Untdelemn + suf. -iu. DOOM
untdelemníu (unt-de-) adj. m., f. untdelemníe; pl. m. și f. untdelemníi
untdelemnii
UNTDELEMNÍU, -ÍE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbenă a) untdelemnului; gălbui. [Var.: undelemníu, -íe adj.] – Untdelemn + suf. -iu. DOOM
untdelemníu (unt-de-) adj. m., f. untdelemníe; pl. m. și f. untdelemníi
untdelemniii
UNTDELEMNÍU, -ÍE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbenă a) untdelemnului; gălbui. [Var.: undelemníu, -íe adj.] – Untdelemn + suf. -iu. DOOM
untdelemníu (unt-de-) adj. m., f. untdelemníe; pl. m. și f. untdelemníi
untdelemniile
UNTDELEMNÍU, -ÍE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbenă a) untdelemnului; gălbui. [Var.: undelemníu, -íe adj.] – Untdelemn + suf. -iu. DOOM
untdelemníu (unt-de-) adj. m., f. untdelemníe; pl. m. și f. untdelemníi
untdelemniilor
UNTDELEMNÍU, -ÍE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbenă a) untdelemnului; gălbui. [Var.: undelemníu, -íe adj.] – Untdelemn + suf. -iu. DOOM
untdelemníu (unt-de-) adj. m., f. untdelemníe; pl. m. și f. untdelemníi
untdelemniu
UNTDELEMNÍU, -ÍE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbenă a) untdelemnului; gălbui. [Var.: undelemníu, -íe adj.] – Untdelemn + suf. -iu. DOOM
untdelemníu (unt-de-) adj. m., f. untdelemníe; pl. m. și f. untdelemníi
untdelemniul
UNTDELEMNÍU, -ÍE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbenă a) untdelemnului; gălbui. [Var.: undelemníu, -íe adj.] – Untdelemn + suf. -iu. DOOM
untdelemníu (unt-de-) adj. m., f. untdelemníe; pl. m. și f. untdelemníi
untdelemniului
UNTDELEMNÍU, -ÍE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbenă a) untdelemnului; gălbui. [Var.: undelemníu, -íe adj.] – Untdelemn + suf. -iu. DOOM
untdelemníu (unt-de-) adj. m., f. untdelemníe; pl. m. și f. untdelemníi
untdelemnul
UNTDELÉMN s. n. Ulei comestibil extras din măsline; p. gener. orice ulei vegetal comestibil. ◊ Expr. A ieși deasupra ca untdelemnul = a birui, a învinge; a se confirma, a se adeveri. [Var.: undelémn s. n.] – Unt + de + lemn (după sl. drĕvĕno maslo). DOOM
untdelémn (unt-de-) s. n.
untdelemnului
UNTDELÉMN s. n. Ulei comestibil extras din măsline; p. gener. orice ulei vegetal comestibil. ◊ Expr. A ieși deasupra ca untdelemnul = a birui, a învinge; a se confirma, a se adeveri. [Var.: undelémn s. n.] – Unt + de + lemn (după sl. drĕvĕno maslo). DOOM
untdelémn (unt-de-) s. n.
untiera
UNTIÉRĂ, untiere, s. f. Vas în care se ține și se servește untul. [Pr.: -ti-e-] – Unt + suf. -ieră. DOOM
untiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. untiérei; pl. untiére
untiere
UNTIÉRĂ, untiere, s. f. Vas în care se ține și se servește untul. [Pr.: -ti-e-] – Unt + suf. -ieră. DOOM
untiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. untiérei; pl. untiére
untierei
UNTIÉRĂ, untiere, s. f. Vas în care se ține și se servește untul. [Pr.: -ti-e-] – Unt + suf. -ieră. DOOM
untiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. untiérei; pl. untiére
untierele
UNTIÉRĂ, untiere, s. f. Vas în care se ține și se servește untul. [Pr.: -ti-e-] – Unt + suf. -ieră. DOOM
untiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. untiérei; pl. untiére
untierelor
UNTIÉRĂ, untiere, s. f. Vas în care se ține și se servește untul. [Pr.: -ti-e-] – Unt + suf. -ieră. DOOM
untiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. untiérei; pl. untiére
untișor
UNTIȘÓR, untișori, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu flori galben-aurii, cu frunzele în formă de inimă, groase și lucioase, care se consumă ca salată; grâușor, sălățea (Ranunculus ficaria). 2. (Reg.) Untul-vacii. – Unt + suf. -ișor. DOOM
untișór s. m., pl. untișóri
untișori
UNTIȘÓR, untișori, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu flori galben-aurii, cu frunzele în formă de inimă, groase și lucioase, care se consumă ca salată; grâușor, sălățea (Ranunculus ficaria). 2. (Reg.) Untul-vacii. – Unt + suf. -ișor. DOOM
untișór s. m., pl. untișóri
untișorii
UNTIȘÓR, untișori, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu flori galben-aurii, cu frunzele în formă de inimă, groase și lucioase, care se consumă ca salată; grâușor, sălățea (Ranunculus ficaria). 2. (Reg.) Untul-vacii. – Unt + suf. -ișor. DOOM
untișór s. m., pl. untișóri
untișorilor
UNTIȘÓR, untișori, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu flori galben-aurii, cu frunzele în formă de inimă, groase și lucioase, care se consumă ca salată; grâușor, sălățea (Ranunculus ficaria). 2. (Reg.) Untul-vacii. – Unt + suf. -ișor. DOOM
untișór s. m., pl. untișóri
untișorul
UNTIȘÓR, untișori, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu flori galben-aurii, cu frunzele în formă de inimă, groase și lucioase, care se consumă ca salată; grâușor, sălățea (Ranunculus ficaria). 2. (Reg.) Untul-vacii. – Unt + suf. -ișor. DOOM
untișór s. m., pl. untișóri
untișorului
UNTIȘÓR, untișori, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu flori galben-aurii, cu frunzele în formă de inimă, groase și lucioase, care se consumă ca salată; grâușor, sălățea (Ranunculus ficaria). 2. (Reg.) Untul-vacii. – Unt + suf. -ișor. DOOM
untișór s. m., pl. untișóri
untoasa
UNTÓS, -OÁSĂ, untoși, -oase, adj. Care conține mult unt; care are aspect de unt, ca untul; gras. – Unt + suf. -os. DOOM
untós adj. m., pl. untóși; f. untoásă, pl. untoáse
untoase
UNTÓS, -OÁSĂ, untoși, -oase, adj. Care conține mult unt; care are aspect de unt, ca untul; gras. – Unt + suf. -os. DOOM
untós adj. m., pl. untóși; f. untoásă, pl. untoáse
untoasei
UNTÓS, -OÁSĂ, untoși, -oase, adj. Care conține mult unt; care are aspect de unt, ca untul; gras. – Unt + suf. -os. DOOM
untós adj. m., pl. untóși; f. untoásă, pl. untoáse
untoasele
UNTÓS, -OÁSĂ, untoși, -oase, adj. Care conține mult unt; care are aspect de unt, ca untul; gras. – Unt + suf. -os. DOOM
untós adj. m., pl. untóși; f. untoásă, pl. untoáse
untoaselor
UNTÓS, -OÁSĂ, untoși, -oase, adj. Care conține mult unt; care are aspect de unt, ca untul; gras. – Unt + suf. -os. DOOM
untós adj. m., pl. untóși; f. untoásă, pl. untoáse
untos
UNTÓS, -OÁSĂ, untoși, -oase, adj. Care conține mult unt; care are aspect de unt, ca untul; gras. – Unt + suf. -os. DOOM
untós adj. m., pl. untóși; f. untoásă, pl. untoáse
untosul
UNTÓS, -OÁSĂ, untoși, -oase, adj. Care conține mult unt; care are aspect de unt, ca untul; gras. – Unt + suf. -os. DOOM
untós adj. m., pl. untóși; f. untoásă, pl. untoáse
untosului
UNTÓS, -OÁSĂ, untoși, -oase, adj. Care conține mult unt; care are aspect de unt, ca untul; gras. – Unt + suf. -os. DOOM
untós adj. m., pl. untóși; f. untoásă, pl. untoáse
untoși
UNTÓS, -OÁSĂ, untoși, -oase, adj. Care conține mult unt; care are aspect de unt, ca untul; gras. – Unt + suf. -os. DOOM
untós adj. m., pl. untóși; f. untoásă, pl. untoáse
untoșii
UNTÓS, -OÁSĂ, untoși, -oase, adj. Care conține mult unt; care are aspect de unt, ca untul; gras. – Unt + suf. -os. DOOM
untós adj. m., pl. untóși; f. untoásă, pl. untoáse
untoșilor
UNTÓS, -OÁSĂ, untoși, -oase, adj. Care conține mult unt; care are aspect de unt, ca untul; gras. – Unt + suf. -os. DOOM
untós adj. m., pl. untóși; f. untoásă, pl. untoáse
untura
UNTÚRĂ, unturi, s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc. ◊ Untură de pește = ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești (Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc. ♦ (Reg.) Osânză (de porc). – Lat. unctura. DOOM
untúră s. f., g.-d. art. untúrii; (sorturi) pl. untúri
unturi
UNTÚRĂ, unturi, s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc. ◊ Untură de pește = ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești (Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc. ♦ (Reg.) Osânză (de porc). – Lat. unctura. DOOM
untúră s. f., g.-d. art. untúrii; (sorturi) pl. untúri
unturii
UNTÚRĂ, unturi, s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc. ◊ Untură de pește = ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești (Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc. ♦ (Reg.) Osânză (de porc). – Lat. unctura. DOOM
untúră s. f., g.-d. art. untúrii; (sorturi) pl. untúri
unturile
UNTÚRĂ, unturi, s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc. ◊ Untură de pește = ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești (Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc. ♦ (Reg.) Osânză (de porc). – Lat. unctura. DOOM
untúră s. f., g.-d. art. untúrii; (sorturi) pl. untúri
unturilor
UNTÚRĂ, unturi, s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc. ◊ Untură de pește = ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești (Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc. ♦ (Reg.) Osânză (de porc). – Lat. unctura. DOOM
untúră s. f., g.-d. art. untúrii; (sorturi) pl. untúri
unturoasa
UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. – Untură + suf. -os. DOOM
unturós (înv.; reg.) adj. m., pl. unturóși; f. unturoásă, pl. unturoáse
unturoase
UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. – Untură + suf. -os. DOOM
unturós (înv.; reg.) adj. m., pl. unturóși; f. unturoásă, pl. unturoáse
unturoasei
UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. – Untură + suf. -os. DOOM
unturós (înv.; reg.) adj. m., pl. unturóși; f. unturoásă, pl. unturoáse
unturoasele
UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. – Untură + suf. -os. DOOM
unturós (înv.; reg.) adj. m., pl. unturóși; f. unturoásă, pl. unturoáse
unturoaselor
UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. – Untură + suf. -os. DOOM
unturós (înv.; reg.) adj. m., pl. unturóși; f. unturoásă, pl. unturoáse
unturos
UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. – Untură + suf. -os. DOOM
unturós (înv.; reg.) adj. m., pl. unturóși; f. unturoásă, pl. unturoáse
unturosul
UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. – Untură + suf. -os. DOOM
unturós (înv.; reg.) adj. m., pl. unturóși; f. unturoásă, pl. unturoáse
unturosului
UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. – Untură + suf. -os. DOOM
unturós (înv.; reg.) adj. m., pl. unturóși; f. unturoásă, pl. unturoáse
unturoși
UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. – Untură + suf. -os. DOOM
unturós (înv.; reg.) adj. m., pl. unturóși; f. unturoásă, pl. unturoáse
unturoșii
UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. – Untură + suf. -os. DOOM
unturós (înv.; reg.) adj. m., pl. unturóși; f. unturoásă, pl. unturoáse
unturoșilor
UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. – Untură + suf. -os. DOOM
unturós (înv.; reg.) adj. m., pl. unturóși; f. unturoásă, pl. unturoáse
unu
ÚNU, ÚNA num. card. (Când precedă un substantiv are forma un, o; când ține locul unui substantiv are forma unul, una) 1. (Adesea substantivat) Primul număr din seria numerelor naturale, care reprezintă unitatea și se indică prin cifrele 1 și I. ◊ (În corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație) Vei petrece o zi sau două. ◊ Loc. adj. Tot unul și unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite. ◊ Loc. adv. (Fam.) De unul singur = izolat; individual; fără însoțitor. Până la unul = toți, în unanimitate. (Sudat; cu formă feminină și valoare neutră) Întruna sau tot întruna = mereu. Expr. (Pop.) A merge una = a merge alături, nedespărțiți. A fi (sau a face pe cineva) una cu cineva ori cu ceva = a fi (sau a face să fie) la fel cu altul; a egaliza, a uniformiza. A o ține una (și bună) = a nu ceda, a fi perseverent, a se încăpățâna în susținerea unei păreri. ◊ (Adjectival) Are un an. (Eliptic, indicând ora, ziua etc.) Acum e unu. (Substantivat, m.) Scrie un unu. (Cu valoare de num. ord.) Prim, întâi. Tomul unu. ♦ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv corespunzător) Venea numai câte unul să mă vadă. ◊ Loc. adv. Câte unul-unul sau unul câte unul = succesiv, pe rând. ◊ (În corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație) Mai trăsese câte-o dușcă-două de rachiu. 2. (Adjectival) Singur, unic. ◊ (Folosit pentru întărirea pronumelui personal) Eu unul mă duc să deschid ușa. 3. (Adjectival) Același, identic. Suntem la un gând amândoi. 4. (Precedat de o negație sau în propoziții negative) Nimeni. [Gen.-dat. unuia, uneia sau (când are forma un, o) unui, unei] – Lat. unus, -a. DOOM
úna num. v. únu1
unui
O5 adj. nehot. v. un2. DOOM
!díntr-un prep. + adj./art./num.
unui
O4 num. nehot. v. un. DOOM
!díntr-un prep. + adj./art./num.
unuia
ÚNUL, ÚNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale. ◊ Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând. ◊ Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una. DOOM
*nici únul conjcț. + pr. (~, nici altul)
unul
ÚNUL, ÚNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale. ◊ Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând. ◊ Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una. DOOM
*nici únul conjcț. + pr. (~, nici altul)
unulea
ÚNULEA, ÚNA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; în numerale ordinale compuse, indicând unitatea care urmează după zeci, sute, mii etc.; de obicei adjectival) A treizeci și una pagină. – Unu + le + a. DOOM
douăzéci și únulea (al ~) num. m., f. a douăzéci și úna; al XXI-lea/al 21-lea, a XXI-a/a 21-a
unși
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unși
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unșii
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unșii
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unșilor
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unșilor
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. DOOM
uns (înv.) s. m., pl. unși
unșpe
ÚNSPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între 10 și 12 și care se indică prin cifrele 11 sau XI. ◊ (Adjectival) Are unsprezece ani. (Eliptic, indicând ora, ziua etc.) Azi suntem în unsprezece. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un unsprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul unsprezece. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De unsprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte unsprezece părți. – Un + spre + zece. DOOM
únsprezece num.; 11/XI
unșpelea
ÚNSPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află între al zecelea și al doisprezecelea. ◊ Expr. În ceasul al unsprezecelea = aproape de clipa în care nu mai e nimic de făcut; târziu. – Unsprezece + le + a. DOOM
únsprezecelea (al ~) num. m., f. a únsprezecea; al XI-lea/al 11-lea, a XI-a/a 11-a