ulaj
ULÁJ s.n. (mar.) Spațiu lăsat liber în tancurile unei nave petroliere după încărcare pentru a se asigura loc de expansiune mărfii, care își mărește volumul când se navighează prin regiuni calde; (p. ext.) spațiu gol al unei cisterne, al unui tanc de combustibil sau de apă ori al unui butoi. [< engl., fr. ullage].
ulaje
ULÁJ s.n. (mar.) Spațiu lăsat liber în tancurile unei nave petroliere după încărcare pentru a se asigura loc de expansiune mărfii, care își mărește volumul când se navighează prin regiuni calde; (p. ext.) spațiu gol al unei cisterne, al unui tanc de combustibil sau de apă ori al unui butoi. [< engl., fr. ullage].
ulajele
ULÁJ s.n. (mar.) Spațiu lăsat liber în tancurile unei nave petroliere după încărcare pentru a se asigura loc de expansiune mărfii, care își mărește volumul când se navighează prin regiuni calde; (p. ext.) spațiu gol al unei cisterne, al unui tanc de combustibil sau de apă ori al unui butoi. [< engl., fr. ullage].
ulajelor
ULÁJ s.n. (mar.) Spațiu lăsat liber în tancurile unei nave petroliere după încărcare pentru a se asigura loc de expansiune mărfii, care își mărește volumul când se navighează prin regiuni calde; (p. ext.) spațiu gol al unei cisterne, al unui tanc de combustibil sau de apă ori al unui butoi. [< engl., fr. ullage].
ulajul
ULÁJ s.n. (mar.) Spațiu lăsat liber în tancurile unei nave petroliere după încărcare pentru a se asigura loc de expansiune mărfii, care își mărește volumul când se navighează prin regiuni calde; (p. ext.) spațiu gol al unei cisterne, al unui tanc de combustibil sau de apă ori al unui butoi. [< engl., fr. ullage].
ulajului
ULÁJ s.n. (mar.) Spațiu lăsat liber în tancurile unei nave petroliere după încărcare pentru a se asigura loc de expansiune mărfii, care își mărește volumul când se navighează prin regiuni calde; (p. ext.) spațiu gol al unei cisterne, al unui tanc de combustibil sau de apă ori al unui butoi. [< engl., fr. ullage].
ulama
ulamá (-ále), s. f. – Ciucure, franj. Tc. ulama (Candrea).
ulan
ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. – Din germ: Ulan. DOOM
ulán s. m., pl. uláni
ulancă
ULÁNCĂ, ulănci, s. f. Tunică de ulan. Locotenentul, în ulancă strînsă pe corp și cu guler de blană sură, venea foarte grăbit, aproape alergînd. REBREANU, P. S. 15.
ulani
ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. – Din germ: Ulan. DOOM
ulán s. m., pl. uláni
ulanii
ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. – Din germ: Ulan. DOOM
ulán s. m., pl. uláni
ulanilor
ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. – Din germ: Ulan. DOOM
ulán s. m., pl. uláni
ulanul
ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. – Din germ: Ulan. DOOM
ulán s. m., pl. uláni
ulanului
ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. – Din germ: Ulan. DOOM
ulán s. m., pl. uláni
ulcea
ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț. ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. *ollicella (<olla). DOOM
ulceá/ulcícă s. f., g.-d. art. ulcélei; pl. ulcéle, art. ulcélele
ulceaua
ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț. ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. *ollicella (<olla). DOOM
ulceá/ulcícă s. f., g.-d. art. ulcélei; pl. ulcéle, art. ulcélele
ulcele
ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț. ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. *ollicella (<olla). DOOM
ulceá/ulcícă s. f., g.-d. art. ulcélei; pl. ulcéle, art. ulcélele
ulcelei
ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț. ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. *ollicella (<olla). DOOM
ulceá/ulcícă s. f., g.-d. art. ulcélei; pl. ulcéle, art. ulcélele
ulcelele
ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț. ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. *ollicella (<olla). DOOM
ulceá/ulcícă s. f., g.-d. art. ulcélei; pl. ulcéle, art. ulcélele
ulcelelor
ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț. ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. *ollicella (<olla). DOOM
ulceá/ulcícă s. f., g.-d. art. ulcélei; pl. ulcéle, art. ulcélele
ulcelușa
ULCELÚȘĂ, ulcelușe, s. f. Diminutiv al lui ulcea; ulceluță, ulcicuță. – Ulcea + suf. -ușă. DOOM
ulcelúșă s. f., g.-d. art. ulcelúșei; pl. ulcelúșe
ulcelușe
ULCELÚȘĂ, ulcelușe, s. f. Diminutiv al lui ulcea; ulceluță, ulcicuță. – Ulcea + suf. -ușă. DOOM
ulcelúșă s. f., g.-d. art. ulcelúșei; pl. ulcelúșe
ulcelușei
ULCELÚȘĂ, ulcelușe, s. f. Diminutiv al lui ulcea; ulceluță, ulcicuță. – Ulcea + suf. -ușă. DOOM
ulcelúșă s. f., g.-d. art. ulcelúșei; pl. ulcelúșe
ulcelușele
ULCELÚȘĂ, ulcelușe, s. f. Diminutiv al lui ulcea; ulceluță, ulcicuță. – Ulcea + suf. -ușă. DOOM
ulcelúșă s. f., g.-d. art. ulcelúșei; pl. ulcelúșe
ulcelușelor
ULCELÚȘĂ, ulcelușe, s. f. Diminutiv al lui ulcea; ulceluță, ulcicuță. – Ulcea + suf. -ușă. DOOM
ulcelúșă s. f., g.-d. art. ulcelúșei; pl. ulcelúșe
ulceluța
ULCELÚȚĂ, ulceluțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcea + suf. -uță. DOOM
ulcelúță (rar) s. f., g.-d. art. ulcelúței; pl. ulcelúțe
ulceluțe
ULCELÚȚĂ, ulceluțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcea + suf. -uță. DOOM
ulcelúță (rar) s. f., g.-d. art. ulcelúței; pl. ulcelúțe
ulceluței
ULCELÚȚĂ, ulceluțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcea + suf. -uță. DOOM
ulcelúță (rar) s. f., g.-d. art. ulcelúței; pl. ulcelúțe
ulceluțele
ULCELÚȚĂ, ulceluțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcea + suf. -uță. DOOM
ulcelúță (rar) s. f., g.-d. art. ulcelúței; pl. ulcelúțe
ulceluțelor
ULCELÚȚĂ, ulceluțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcea + suf. -uță. DOOM
ulcelúță (rar) s. f., g.-d. art. ulcelúței; pl. ulcelúțe
ulcer
ÚLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (fără tendință de cicatrizare) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcère, lat. ulcus, -eris. DOOM
úlcer s. n., pl. úlcere
ulcera
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerai
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulceram
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerare
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerare
ULCERÁRE s.f. Faptul de a ulcera; ulcerație. [< ulcera].
ulcerarea
ULCERÁRE s.f. Faptul de a ulcera; ulcerație. [< ulcera].
ulcerară
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerarăm
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerarăți
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerase
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerasem
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulceraseră
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulceraserăm
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulceraserăți
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulceraseși
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulceraseți
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerat
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerat
ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer (1) sau o ulcerație. – V. ulcera.
ulcerata
ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer (1) sau o ulcerație. – V. ulcera.
ulcerate
ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer (1) sau o ulcerație. – V. ulcera.
ulceratei
ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer (1) sau o ulcerație. – V. ulcera.
ulceratele
ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer (1) sau o ulcerație. – V. ulcera.
ulceratelor
ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer (1) sau o ulcerație. – V. ulcera.
ulcerativ
ULCERATÍV, -Ă adj. Care produce ulcerație. [< fr. ulceratif].
ulcerativa
ULCERATÍV, -Ă adj. Care produce ulcerație. [< fr. ulceratif].
ulcerative
ULCERATÍV, -Ă adj. Care produce ulcerație. [< fr. ulceratif].
ulcerativei
ULCERATÍV, -Ă adj. Care produce ulcerație. [< fr. ulceratif].
ulcerativele
ULCERATÍV, -Ă adj. Care produce ulcerație. [< fr. ulceratif].
ulcerativelor
ULCERATÍV, -Ă adj. Care produce ulcerație. [< fr. ulceratif].
ulcerativi
ULCERATÍV, -Ă adj. Care produce ulcerație. [< fr. ulceratif].
ulcerativii
ULCERATÍV, -Ă adj. Care produce ulcerație. [< fr. ulceratif].
ulcerativilor
ULCERATÍV, -Ă adj. Care produce ulcerație. [< fr. ulceratif].
ulcerativul
ULCERATÍV, -Ă adj. Care produce ulcerație. [< fr. ulceratif].
ulcerativului
ULCERATÍV, -Ă adj. Care produce ulcerație. [< fr. ulceratif].
ulceratul
ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer (1) sau o ulcerație. – V. ulcera.
ulceratului
ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer (1) sau o ulcerație. – V. ulcera.
ulcerau
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerași
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerați
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerați
ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer (1) sau o ulcerație. – V. ulcera.
ulcerația
ULCERÁȚIE, ulcerații, s. f. Leziune a pielii sau a unor mucoase; helcoză; spec. ulcer (1). – Din fr. ulcération. DOOM
ulceráție (-ți-e) s. f., art. ulceráția (-ți-a), g.-d. art. ulceráției; pl. ulceráții, art. ulceráțiile (-ți-i-)
ulcerație
ULCERÁȚIE, ulcerații, s. f. Leziune a pielii sau a unor mucoase; helcoză; spec. ulcer (1). – Din fr. ulcération. DOOM
ulceráție (-ți-e) s. f., art. ulceráția (-ți-a), g.-d. art. ulceráției; pl. ulceráții, art. ulceráțiile (-ți-i-)
ulcerației
ULCERÁȚIE, ulcerații, s. f. Leziune a pielii sau a unor mucoase; helcoză; spec. ulcer (1). – Din fr. ulcération. DOOM
ulceráție (-ți-e) s. f., art. ulceráția (-ți-a), g.-d. art. ulceráției; pl. ulceráții, art. ulceráțiile (-ți-i-)
ulcerații
ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer (1) sau o ulcerație. – V. ulcera.
ulcerații
ULCERÁȚIE, ulcerații, s. f. Leziune a pielii sau a unor mucoase; helcoză; spec. ulcer (1). – Din fr. ulcération. DOOM
ulceráție (-ți-e) s. f., art. ulceráția (-ți-a), g.-d. art. ulceráției; pl. ulceráții, art. ulceráțiile (-ți-i-)
ulcerațiile
ULCERÁȚIE, ulcerații, s. f. Leziune a pielii sau a unor mucoase; helcoză; spec. ulcer (1). – Din fr. ulcération. DOOM
ulceráție (-ți-e) s. f., art. ulceráția (-ți-a), g.-d. art. ulceráției; pl. ulceráții, art. ulceráțiile (-ți-i-)
ulcerațiilor
ULCERÁȚIE, ulcerații, s. f. Leziune a pielii sau a unor mucoase; helcoză; spec. ulcer (1). – Din fr. ulcération. DOOM
ulceráție (-ți-e) s. f., art. ulceráția (-ți-a), g.-d. art. ulceráției; pl. ulceráții, art. ulceráțiile (-ți-i-)
ulceraților
ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer (1) sau o ulcerație. – V. ulcera.
ulcerațiune
ULCERAȚIÚNE s. f. v. ulcerație.
ulcere
ÚLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (fără tendință de cicatrizare) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcère, lat. ulcus, -eris. DOOM
úlcer s. n., pl. úlcere
ulcerează
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerele
ÚLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (fără tendință de cicatrizare) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcère, lat. ulcus, -eris. DOOM
úlcer s. n., pl. úlcere
ulcerelor
ÚLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (fără tendință de cicatrizare) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcère, lat. ulcus, -eris. DOOM
úlcer s. n., pl. úlcere
ulcerez
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcereze
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerezi
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulceroasa
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroasa
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroase
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroase
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroasei
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroasei
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroasele
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroasele
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroaselor
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroaselor
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulcerogen
ULCEROGÉN, -Ă, ulcerogeni, -e, adj. (Med.) Care produce ulcer. – Din fr. ulcérogène.
ulcerogena
ULCEROGÉN, -Ă, ulcerogeni, -e, adj. (Med.) Care produce ulcer. – Din fr. ulcérogène.
ulcerogene
ULCEROGÉN, -Ă, ulcerogeni, -e, adj. (Med.) Care produce ulcer. – Din fr. ulcérogène.
ulcerogenei
ULCEROGÉN, -Ă, ulcerogeni, -e, adj. (Med.) Care produce ulcer. – Din fr. ulcérogène.
ulcerogenele
ULCEROGÉN, -Ă, ulcerogeni, -e, adj. (Med.) Care produce ulcer. – Din fr. ulcérogène.
ulcerogenelor
ULCEROGÉN, -Ă, ulcerogeni, -e, adj. (Med.) Care produce ulcer. – Din fr. ulcérogène.
ulcerogeni
ULCEROGÉN, -Ă, ulcerogeni, -e, adj. (Med.) Care produce ulcer. – Din fr. ulcérogène.
ulcerogenii
ULCEROGÉN, -Ă, ulcerogeni, -e, adj. (Med.) Care produce ulcer. – Din fr. ulcérogène.
ulcerogenilor
ULCEROGÉN, -Ă, ulcerogeni, -e, adj. (Med.) Care produce ulcer. – Din fr. ulcérogène.
ulcerogenul
ULCEROGÉN, -Ă, ulcerogeni, -e, adj. (Med.) Care produce ulcer. – Din fr. ulcérogène.
ulcerogenului
ULCEROGÉN, -Ă, ulcerogeni, -e, adj. (Med.) Care produce ulcer. – Din fr. ulcérogène.
ulceroid
ULCEROÍD, -Ă adj. Care seamănă cu un ulcer. [Pron. -ro-id. / < fr. ulcéroïde].
ulceroida
ULCEROÍD, -Ă adj. Care seamănă cu un ulcer. [Pron. -ro-id. / < fr. ulcéroïde].
ulceroide
ULCEROÍD, -Ă adj. Care seamănă cu un ulcer. [Pron. -ro-id. / < fr. ulcéroïde].
ulceroidei
ULCEROÍD, -Ă adj. Care seamănă cu un ulcer. [Pron. -ro-id. / < fr. ulcéroïde].
ulceroidele
ULCEROÍD, -Ă adj. Care seamănă cu un ulcer. [Pron. -ro-id. / < fr. ulcéroïde].
ulceroidelor
ULCEROÍD, -Ă adj. Care seamănă cu un ulcer. [Pron. -ro-id. / < fr. ulcéroïde].
ulceroidul
ULCEROÍD, -Ă adj. Care seamănă cu un ulcer. [Pron. -ro-id. / < fr. ulcéroïde].
ulceroidului
ULCEROÍD, -Ă adj. Care seamănă cu un ulcer. [Pron. -ro-id. / < fr. ulcéroïde].
ulceroizi
ULCEROÍD, -Ă adj. Care seamănă cu un ulcer. [Pron. -ro-id. / < fr. ulcéroïde].
ulceroizii
ULCEROÍD, -Ă adj. Care seamănă cu un ulcer. [Pron. -ro-id. / < fr. ulcéroïde].
ulceroizilor
ULCEROÍD, -Ă adj. Care seamănă cu un ulcer. [Pron. -ro-id. / < fr. ulcéroïde].
ulceros
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceros
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulcerosul
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulcerosul
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulcerosului
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulcerosului
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroși
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroși
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroșii
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroșii
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroșilor
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulceroșilor
ULCERÓS, -OÁSĂ, ulceroși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care prezintă un ulcer (1), referitor la ulcer, provenit dintr-un ulcer. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care are ulcer (1). – Din fr. ulcéreux. DOOM
ulcerós adj. m., s. m., pl. ulceróși; adj. f., s. f. ulceroásă, pl. ulceroáse
ulcerul
ÚLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (fără tendință de cicatrizare) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcère, lat. ulcus, -eris. DOOM
úlcer s. n., pl. úlcere
ulcerului
ÚLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (fără tendință de cicatrizare) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcère, lat. ulcus, -eris. DOOM
úlcer s. n., pl. úlcere
ulcerând
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerînd
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. DOOM
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză
ulcerări
ULCERÁRE s.f. Faptul de a ulcera; ulcerație. [< ulcera].
ulcerării
ULCERÁRE s.f. Faptul de a ulcera; ulcerație. [< ulcera].
ulcerările
ULCERÁRE s.f. Faptul de a ulcera; ulcerație. [< ulcera].
ulcerărilor
ULCERÁRE s.f. Faptul de a ulcera; ulcerație. [< ulcera].
ulcica
ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț. ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. *ollicella (<olla). DOOM
ulceá/ulcícă s. f., g.-d. art. ulcélei; pl. ulcéle, art. ulcélele
ulcicuța
ULCICÚȚĂ, ulcicuțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcică + suf. -uță. DOOM
ulcicúță s. f., g.-d. art. ulcicúței; pl. ulcicúțe
ulcicuțe
ULCICÚȚĂ, ulcicuțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcică + suf. -uță. DOOM
ulcicúță s. f., g.-d. art. ulcicúței; pl. ulcicúțe
ulcicuței
ULCICÚȚĂ, ulcicuțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcică + suf. -uță. DOOM
ulcicúță s. f., g.-d. art. ulcicúței; pl. ulcicúțe
ulcicuțele
ULCICÚȚĂ, ulcicuțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcică + suf. -uță. DOOM
ulcicúță s. f., g.-d. art. ulcicúței; pl. ulcicúțe
ulcicuțelor
ULCICÚȚĂ, ulcicuțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcică + suf. -uță. DOOM
ulcicúță s. f., g.-d. art. ulcicúței; pl. ulcicúțe
ulcică
ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. 1. Oală mică (făcută mai ales din lut). V. cană, ceașcă. Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234. Cumpărau din obor talere de lemn și ulcele de pămînt. PAS, Z. I 170. Niculina aducea o ulcică de lapte fierbinte pentru tatăl său. REBREANU, R. II 60. Expr. A se face (sau a fi) oale și ulcele v. oală. ♦ (În superstiții) Oală în care se prepară băuturi vrăjite, farmece; p. ext. vrajă, farmec, descîntec. Unde-a fi, n-ai grijă... îl aduc eu cu ulcica. ALECSANDRI, T. I 364. ◊ Expr. A-i pune cuiva ulcica sau a-i face cuiva de dragoste cu ulcica = a face farmece pentru a atrage pe cineva, a-l face să se îndrăgostească de cineva, a fermeca pe cineva. Ți-a pus ulcica la polcovnicu ! zice cocoana pufnind de rîs. CARAGIALE, P. 36. Doamne, mulți cuconași zăresc eu aici, cărora le-aș face de dragoste cu ulcica. ALECSANDRI, T. I 104. 2. (Popular) Izolator electric fixat pe stîlpii liniilor aeriene electrice (în special la liniile de telecomunicații). Spărgeam ulcelele de marmoră de la firele telefonice. STANCU, D. 139.
ulcior
ulciór2, -oare, (urcior), s. n. – (med.) Bubă la ochi; afecțiune oftalmologică; bubiță roșie ce se face pe pleoapa ochiului (ALR 1969: h. 45); excrescență la ochi (Memoria 2001). „Se întâmplă de foarte multe ori că pe geana ochiului se face o bubucă lungăreață, și cu încetul se prinde a coace. Atunci trebuie să descântăm de ulcior: „Ulcior săc, te săc, / Din vârf te săc; / Din rădăcină / Te fac fărină” (Bârlea 1924 II: 406). – Din răd. i.-e. *uer-, „loc ridicat (în teren sau pe piele)”, termen autohton (Russu 1981: 410); Lat. hordeolus, după ulcior1, prin atracție paronimică (MDA). DOOM
urciór (vas de lut, infecție la ochi) (-cior) s. n., pl. urcioáre
ulcior
ulciór1, -oare, -oară, (urcior), s. n. – Vas de lut, cu toartă și cu gâtul strâmt și lunguieț, pentru băut apă; ol cu țâță, ol cu ciur. In satele de pe valea Marei se utilizează termenul ol, iar pe valea Izei și Vișeului avem ulcior; „Olul e mai mare (2-4 litri), ulciorul e mai mic (1/2 – 1 1/2 litri)” (Bârsana); „olul are între 1-3 litri, iar ulciorul 1/2 litri” (Rozavlea) (ALR 1971: 311). – Lat. urceolus (MDA). DOOM
urciór (vas de lut, infecție la ochi) (-cior) s. n., pl. urcioáre
ulcioraș
URCIORÁȘ, urciorașe, s. n. (Și în forma ulcioraș) Diminutiv al lui urcior1. Dă o fugă pînă la crîșmă și adă un ulcioraș de rachiu de cel bun. SADOVEANU, O. VIII 192. Vă pun urciorașul acesta cu vin dinainte, gustați oleacă din el. RETEGANUL, P. III 9. – Variantă: ulcioráș s. n.
ulcioruș
URCIORÚȘ2, urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior2. – Urcior2 + suf. -uș. DOOM
urciorúș (rar) (-cio-) s. n., pl. urciorúșe
ulcus
ÚLCUS, ulcuse, s. n. 1. Ulcer (1). 2. Rană, umflătură. – Din lat., fr. ulcus. DOOM
úlcus s. n., pl. úlcuse
ulcuse
ÚLCUS, ulcuse, s. n. 1. Ulcer (1). 2. Rană, umflătură. – Din lat., fr. ulcus. DOOM
úlcus s. n., pl. úlcuse
ulcusele
ÚLCUS, ulcuse, s. n. 1. Ulcer (1). 2. Rană, umflătură. – Din lat., fr. ulcus. DOOM
úlcus s. n., pl. úlcuse
ulcuselor
ÚLCUS, ulcuse, s. n. 1. Ulcer (1). 2. Rană, umflătură. – Din lat., fr. ulcus. DOOM
úlcus s. n., pl. úlcuse
ulcusul
ÚLCUS, ulcuse, s. n. 1. Ulcer (1). 2. Rană, umflătură. – Din lat., fr. ulcus. DOOM
úlcus s. n., pl. úlcuse
ulcusului
ÚLCUS, ulcuse, s. n. 1. Ulcer (1). 2. Rană, umflătură. – Din lat., fr. ulcus. DOOM
úlcus s. n., pl. úlcuse
ulcuță
ULCÚȚĂ s. f. v. olcuță.
ulduc
ULDÚC interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de căderea unui corp în apă.
ulei
ULÉI2, uleiuri, s. n. 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi2, zăitin. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei2. 2. (La pl.) Sorturi de ulei (1). – Din sl. olej.
ulei
ULÉI1, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, folosit pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej. DOOM
uléi1 (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uléiuri
uleia
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiai
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiam
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiară
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiarăm
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiarăți
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiase
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiasem
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiaseră
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiaserăm
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiaserăți
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiaseși
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiaseți
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiat
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiat
ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia.
uleiata
ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia.
uleiate
ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia.
uleiatei
ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia.
uleiatele
ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia.
uleiatelor
ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia.
uleiatul
ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia.
uleiatului
ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia.
uleiau
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiază
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiaș
ULEIÁȘ, uleiașe, s. n. Diminutiv al lui ulei2. După ușă se ducea, Uleiașu că găsea, În mijlocu’ casii-l răsturna Și la galbeni socotea. POP.
uleiași
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiați
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiați
ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia.
uleiații
ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia.
uleiaților
ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia.
uleie
ULÉI1, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, folosit pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej. DOOM
uléi1 (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uléiuri
uleie
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiele
ULÉI1, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, folosit pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej. DOOM
uléi1 (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uléiuri
uleielor
ULÉI1, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, folosit pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej. DOOM
uléi1 (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uléiuri
uleiem
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleier
ULEIÉR, uleieri, s. m. (Reg.) Persoană care se ocupă cu stoarcerea uleiului2 din semințe; proprietar al unei prese de ulei2. [Pr.: -le-ier] – Ulei2 + suf. -ar. DOOM
uleiér (reg.) s. m., pl. uleiéri
uleiere
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiere
ULEIÉRE, uleieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a uleia și rezultatul ei. [Pr.: -le-ie-] – V. uleia. DOOM
uleiére (rar) s. f., g.-d. art. uleiérii; pl. uleiéri
uleierea
ULEIÉRE, uleieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a uleia și rezultatul ei. [Pr.: -le-ie-] – V. uleia. DOOM
uleiére (rar) s. f., g.-d. art. uleiérii; pl. uleiéri
uleieri
ULEIÉR, uleieri, s. m. (Reg.) Persoană care se ocupă cu stoarcerea uleiului2 din semințe; proprietar al unei prese de ulei2. [Pr.: -le-ier] – Ulei2 + suf. -ar. DOOM
uleiér (reg.) s. m., pl. uleiéri
uleieri
ULEIÉRE, uleieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a uleia și rezultatul ei. [Pr.: -le-ie-] – V. uleia. DOOM
uleiére (rar) s. f., g.-d. art. uleiérii; pl. uleiéri
uleierii
ULEIÉR, uleieri, s. m. (Reg.) Persoană care se ocupă cu stoarcerea uleiului2 din semințe; proprietar al unei prese de ulei2. [Pr.: -le-ier] – Ulei2 + suf. -ar. DOOM
uleiér (reg.) s. m., pl. uleiéri
uleierii
ULEIÉRE, uleieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a uleia și rezultatul ei. [Pr.: -le-ie-] – V. uleia. DOOM
uleiére (rar) s. f., g.-d. art. uleiérii; pl. uleiéri
uleierile
ULEIÉRE, uleieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a uleia și rezultatul ei. [Pr.: -le-ie-] – V. uleia. DOOM
uleiére (rar) s. f., g.-d. art. uleiérii; pl. uleiéri
uleierilor
ULEIÉR, uleieri, s. m. (Reg.) Persoană care se ocupă cu stoarcerea uleiului2 din semințe; proprietar al unei prese de ulei2. [Pr.: -le-ier] – Ulei2 + suf. -ar. DOOM
uleiér (reg.) s. m., pl. uleiéri
uleierilor
ULEIÉRE, uleieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a uleia și rezultatul ei. [Pr.: -le-ie-] – V. uleia. DOOM
uleiére (rar) s. f., g.-d. art. uleiérii; pl. uleiéri
uleierul
ULEIÉR, uleieri, s. m. (Reg.) Persoană care se ocupă cu stoarcerea uleiului2 din semințe; proprietar al unei prese de ulei2. [Pr.: -le-ier] – Ulei2 + suf. -ar. DOOM
uleiér (reg.) s. m., pl. uleiéri
uleierului
ULEIÉR, uleieri, s. m. (Reg.) Persoană care se ocupă cu stoarcerea uleiului2 din semințe; proprietar al unei prese de ulei2. [Pr.: -le-ier] – Ulei2 + suf. -ar. DOOM
uleiér (reg.) s. m., pl. uleiéri
uleiez
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleieze
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleiezi
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleind
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. DOOM
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd
uleioasa
ULEIÓS, -OÁSĂ, uleioși, -oase, adj. Care conține ulei2; uns, îmbibat, impregnat cu ulei2; unsuros, gras; oloios.+ Care are un aspect gras, unsuros (ca uleiul2). [Pr.: -le-ios. – Var.: (reg.) oleiós, -oásă adj.] – Ulei2 + suf. -os. DOOM
uleiós adj. m., pl. uleióși; f. uleioásă, pl. uleioáse
uleioase
ULEIÓS, -OÁSĂ, uleioși, -oase, adj. Care conține ulei2; uns, îmbibat, impregnat cu ulei2; unsuros, gras; oloios.+ Care are un aspect gras, unsuros (ca uleiul2). [Pr.: -le-ios. – Var.: (reg.) oleiós, -oásă adj.] – Ulei2 + suf. -os. DOOM
uleiós adj. m., pl. uleióși; f. uleioásă, pl. uleioáse
uleioasei
ULEIÓS, -OÁSĂ, uleioși, -oase, adj. Care conține ulei2; uns, îmbibat, impregnat cu ulei2; unsuros, gras; oloios.+ Care are un aspect gras, unsuros (ca uleiul2). [Pr.: -le-ios. – Var.: (reg.) oleiós, -oásă adj.] – Ulei2 + suf. -os. DOOM
uleiós adj. m., pl. uleióși; f. uleioásă, pl. uleioáse
uleioasele
ULEIÓS, -OÁSĂ, uleioși, -oase, adj. Care conține ulei2; uns, îmbibat, impregnat cu ulei2; unsuros, gras; oloios.+ Care are un aspect gras, unsuros (ca uleiul2). [Pr.: -le-ios. – Var.: (reg.) oleiós, -oásă adj.] – Ulei2 + suf. -os. DOOM
uleiós adj. m., pl. uleióși; f. uleioásă, pl. uleioáse
uleioaselor
ULEIÓS, -OÁSĂ, uleioși, -oase, adj. Care conține ulei2; uns, îmbibat, impregnat cu ulei2; unsuros, gras; oloios.+ Care are un aspect gras, unsuros (ca uleiul2). [Pr.: -le-ios. – Var.: (reg.) oleiós, -oásă adj.] – Ulei2 + suf. -os. DOOM
uleiós adj. m., pl. uleióși; f. uleioásă, pl. uleioáse
uleios
ULEIÓS, -OÁSĂ, uleioși, -oase, adj. Care conține ulei2; uns, îmbibat, impregnat cu ulei2; unsuros, gras; oloios.+ Care are un aspect gras, unsuros (ca uleiul2). [Pr.: -le-ios. – Var.: (reg.) oleiós, -oásă adj.] – Ulei2 + suf. -os. DOOM
uleiós adj. m., pl. uleióși; f. uleioásă, pl. uleioáse
uleiosul
ULEIÓS, -OÁSĂ, uleioși, -oase, adj. Care conține ulei2; uns, îmbibat, impregnat cu ulei2; unsuros, gras; oloios.+ Care are un aspect gras, unsuros (ca uleiul2). [Pr.: -le-ios. – Var.: (reg.) oleiós, -oásă adj.] – Ulei2 + suf. -os. DOOM
uleiós adj. m., pl. uleióși; f. uleioásă, pl. uleioáse
uleiosului
ULEIÓS, -OÁSĂ, uleioși, -oase, adj. Care conține ulei2; uns, îmbibat, impregnat cu ulei2; unsuros, gras; oloios.+ Care are un aspect gras, unsuros (ca uleiul2). [Pr.: -le-ios. – Var.: (reg.) oleiós, -oásă adj.] – Ulei2 + suf. -os. DOOM
uleiós adj. m., pl. uleióși; f. uleioásă, pl. uleioáse
uleioși
ULEIÓS, -OÁSĂ, uleioși, -oase, adj. Care conține ulei2; uns, îmbibat, impregnat cu ulei2; unsuros, gras; oloios.+ Care are un aspect gras, unsuros (ca uleiul2). [Pr.: -le-ios. – Var.: (reg.) oleiós, -oásă adj.] – Ulei2 + suf. -os. DOOM
uleiós adj. m., pl. uleióși; f. uleioásă, pl. uleioáse
uleioșii
ULEIÓS, -OÁSĂ, uleioși, -oase, adj. Care conține ulei2; uns, îmbibat, impregnat cu ulei2; unsuros, gras; oloios.+ Care are un aspect gras, unsuros (ca uleiul2). [Pr.: -le-ios. – Var.: (reg.) oleiós, -oásă adj.] – Ulei2 + suf. -os. DOOM
uleiós adj. m., pl. uleióși; f. uleioásă, pl. uleioáse
uleioșilor
ULEIÓS, -OÁSĂ, uleioși, -oase, adj. Care conține ulei2; uns, îmbibat, impregnat cu ulei2; unsuros, gras; oloios.+ Care are un aspect gras, unsuros (ca uleiul2). [Pr.: -le-ios. – Var.: (reg.) oleiós, -oásă adj.] – Ulei2 + suf. -os. DOOM
uleiós adj. m., pl. uleióși; f. uleioásă, pl. uleioáse
uleiul
ULÉI2, uleiuri, s. n. 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi2, zăitin. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei2. 2. (La pl.) Sorturi de ulei (1). – Din sl. olej.
uleiul
ULÉI1, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, folosit pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej. DOOM
uléi1 (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uléiuri
uleiului
ULÉI2, uleiuri, s. n. 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi2, zăitin. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei2. 2. (La pl.) Sorturi de ulei (1). – Din sl. olej.
uleiului
ULÉI1, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, folosit pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej. DOOM
uléi1 (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uléiuri
uleiuri
ULÉI2, uleiuri, s. n. 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi2, zăitin. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei2. 2. (La pl.) Sorturi de ulei (1). – Din sl. olej.
uleiurile
ULÉI2, uleiuri, s. n. 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi2, zăitin. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei2. 2. (La pl.) Sorturi de ulei (1). – Din sl. olej.
uleiurilor
ULÉI2, uleiuri, s. n. 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi2, zăitin. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei2. 2. (La pl.) Sorturi de ulei (1). – Din sl. olej.
ulema
ULEMÁ, ulemale, s. f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuții de legiuitor). – Din tc. ulema. DOOM
ulemá s. f., art. ulemáua, g.-d. art. ulemálei; pl. ulemále, art. ulemálele
ulemale
ULEMÁ, ulemale, s. f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuții de legiuitor). – Din tc. ulema. DOOM
ulemá s. f., art. ulemáua, g.-d. art. ulemálei; pl. ulemále, art. ulemálele
ulemalei
ULEMÁ, ulemale, s. f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuții de legiuitor). – Din tc. ulema. DOOM
ulemá s. f., art. ulemáua, g.-d. art. ulemálei; pl. ulemále, art. ulemálele
ulemalele
ULEMÁ, ulemale, s. f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuții de legiuitor). – Din tc. ulema. DOOM
ulemá s. f., art. ulemáua, g.-d. art. ulemálei; pl. ulemále, art. ulemálele
ulemalelor
ULEMÁ, ulemale, s. f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuții de legiuitor). – Din tc. ulema. DOOM
ulemá s. f., art. ulemáua, g.-d. art. ulemálei; pl. ulemále, art. ulemálele
ulemaua
ULEMÁ, ulemale, s. f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuții de legiuitor). – Din tc. ulema. DOOM
ulemá s. f., art. ulemáua, g.-d. art. ulemálei; pl. ulemále, art. ulemálele
uleu
ÚLEU s. m. v. uliu.
uli
ÚLIU, ulii, s. m. Nume dat mai multor păsări răpitoare de talie mare, care atacă păsările și unele mamifere mici (Accipiter). S-au răpezit ca ulii pe stîrv, asupra noastră, a săracilor. STANCU, D. 103. Trenul... aleargă... Speriind toți ulii pe cîmpii deșarte. D. BOTEZ, P. O. 95. Uliul rîndunelelor însă, măcar că el dintre toate paserile adunate era cel mai mic... știindu-se că e mai sprinten și mai ghibaci dintre toate, nu voi nicidecum să se supuie hotărîrii obștești. MARIAN, O. I 134. – Variante: (regional) uli, uli (MARIAN, O. I 121, ALECSANDRI, P. III 119, TEODORESCU, P. P. 149), uléu, ulei (DELAVRANCEA, A. 12, id. O. II 164, ALEXANDRESCU, P. A. 122), s. m.
ulicioara
ULICIOÁRĂ, ulicioare, s. f. Diminutiv al lui uliță; hudiță. – Uliță + suf. -ioară. DOOM
ulicioáră s. f., g.-d. art. ulicioárei; pl. ulicioáre
ulicioare
ULICIOÁRĂ, ulicioare, s. f. Diminutiv al lui uliță; hudiță. – Uliță + suf. -ioară. DOOM
ulicioáră s. f., g.-d. art. ulicioárei; pl. ulicioáre
ulicioarei
ULICIOÁRĂ, ulicioare, s. f. Diminutiv al lui uliță; hudiță. – Uliță + suf. -ioară. DOOM
ulicioáră s. f., g.-d. art. ulicioárei; pl. ulicioáre
ulicioarele
ULICIOÁRĂ, ulicioare, s. f. Diminutiv al lui uliță; hudiță. – Uliță + suf. -ioară. DOOM
ulicioáră s. f., g.-d. art. ulicioárei; pl. ulicioáre
ulicioarelor
ULICIOÁRĂ, ulicioare, s. f. Diminutiv al lui uliță; hudiță. – Uliță + suf. -ioară. DOOM
ulicioáră s. f., g.-d. art. ulicioárei; pl. ulicioáre
ulicuță
ULICÚȚĂ, ulicuțe, s. f. (Regional) Ulicioară. La Sibiu, pe ulicuță, Zece care ș-o căruță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 443.
ulieș
ULIÉȘ, ulieși, s. m. Ulișor.
uligaie
ULIGÁIE, uligăi, s. f. (Regional) Uliu; erete.
uliginoasa
ULIGINÓS, -OÁSĂ adj. Care crește sau trăiește în locuri mlăștinoase sau inundate periodic. [< fr. uligineux, cf. lat. uliginosus – mlăștinos].
uliginoase
ULIGINÓS, -OÁSĂ adj. Care crește sau trăiește în locuri mlăștinoase sau inundate periodic. [< fr. uligineux, cf. lat. uliginosus – mlăștinos].
uliginoasei
ULIGINÓS, -OÁSĂ adj. Care crește sau trăiește în locuri mlăștinoase sau inundate periodic. [< fr. uligineux, cf. lat. uliginosus – mlăștinos].
uliginoasele
ULIGINÓS, -OÁSĂ adj. Care crește sau trăiește în locuri mlăștinoase sau inundate periodic. [< fr. uligineux, cf. lat. uliginosus – mlăștinos].
uliginoaselor
ULIGINÓS, -OÁSĂ adj. Care crește sau trăiește în locuri mlăștinoase sau inundate periodic. [< fr. uligineux, cf. lat. uliginosus – mlăștinos].
uliginos
ULIGINÓS, -OÁSĂ adj. Care crește sau trăiește în locuri mlăștinoase sau inundate periodic. [< fr. uligineux, cf. lat. uliginosus – mlăștinos].
uliginosul
ULIGINÓS, -OÁSĂ adj. Care crește sau trăiește în locuri mlăștinoase sau inundate periodic. [< fr. uligineux, cf. lat. uliginosus – mlăștinos].
uliginosului
ULIGINÓS, -OÁSĂ adj. Care crește sau trăiește în locuri mlăștinoase sau inundate periodic. [< fr. uligineux, cf. lat. uliginosus – mlăștinos].
uliginoși
ULIGINÓS, -OÁSĂ adj. Care crește sau trăiește în locuri mlăștinoase sau inundate periodic. [< fr. uligineux, cf. lat. uliginosus – mlăștinos].
uliginoșii
ULIGINÓS, -OÁSĂ adj. Care crește sau trăiește în locuri mlăștinoase sau inundate periodic. [< fr. uligineux, cf. lat. uliginosus – mlăștinos].
uliginoșilor
ULIGINÓS, -OÁSĂ adj. Care crește sau trăiește în locuri mlăștinoase sau inundate periodic. [< fr. uligineux, cf. lat. uliginosus – mlăștinos].
ulii
ÚLIU, ulii, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Compus: Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü. DOOM
úliu [liu pron. liu] s. m., art. úliul; pl. úlii, art. úliii (-li-ii)
uliii
ÚLIU, ulii, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Compus: Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü. DOOM
úliu [liu pron. liu] s. m., art. úliul; pl. úlii, art. úliii (-li-ii)
uliilor
ÚLIU, ulii, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Compus: Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü. DOOM
úliu [liu pron. liu] s. m., art. úliul; pl. úlii, art. úliii (-li-ii)
ulise
Ulise = Ulyxes.
ulisses
Ulyxes (sau Ulysses), denumire latină a celebrului erou grec Odysseus (cunoscut din Iliada, dar mai ales, din Odiseea) care a participat la războiul troian (v. Odysseus).
ulitură
ULITÚRĂ, ulituri, s. f. (Regional) Nume dat unei păsări domestice cînd face stricăciuni, cînd este supărătoare sau cînd cineva vrea să o gonească. Romînii cînd le alungă zic: «hîci, ulitură !» sau «hîci, uliturilor !» MARIAN, O. I 122.
uliu
ÚLIU, ulii, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Compus: Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü. DOOM
úliu [liu pron. liu] s. m., art. úliul; pl. úlii, art. úliii (-li-ii)
uliul
ÚLIU, ulii, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Compus: Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü. DOOM
úliu [liu pron. liu] s. m., art. úliul; pl. úlii, art. úliii (-li-ii)
uliuliu
ULIULIÚ interj. (Pop.) Strigăt care exprimă mirare, admirație etc. – Onomatopee. DOOM
uliuliú (pop.) (-liu-) interj.
uliului
ÚLIU, ulii, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Compus: Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü. DOOM
úliu [liu pron. liu] s. m., art. úliul; pl. úlii, art. úliii (-li-ii)
uliuț
ULIÚȚ, uliuți, s. m. Ulișor, ulieș. Romînii... le numesc în genere uli, iară pre cei mai mici dintre aceștia... uliuți. MARIAN, O. I 121.
ulișor
ULIȘOR, ulișori, s. m. Diminutiv al lui uliu. – Uliu + suf. -șor. DOOM
ulișór s. m., pl. ulișóri
ulișori
ULIȘOR, ulișori, s. m. Diminutiv al lui uliu. – Uliu + suf. -șor. DOOM
ulișór s. m., pl. ulișóri
ulișorii
ULIȘOR, ulișori, s. m. Diminutiv al lui uliu. – Uliu + suf. -șor. DOOM
ulișór s. m., pl. ulișóri
ulișorilor
ULIȘOR, ulișori, s. m. Diminutiv al lui uliu. – Uliu + suf. -șor. DOOM
ulișór s. m., pl. ulișóri
ulișorul
ULIȘOR, ulișori, s. m. Diminutiv al lui uliu. – Uliu + suf. -șor. DOOM
ulișór s. m., pl. ulișóri
ulișorului
ULIȘOR, ulișori, s. m. Diminutiv al lui uliu. – Uliu + suf. -șor. DOOM
ulișór s. m., pl. ulișóri
ulița
ÚLIȚĂ, ulițe, s. f. 1. Drum îngust care străbate un sat (rar un oraș), mărginit de o parte și de alta de case; p. ext. stradă. ◊ Expr. A bate ulițele = a umbla fără rost, haimana; a hoinări. 2. (Colectiv) Oameni care locuiesc în casele de pe o uliță (1). [Pl. și: uliți] – Din sl. ulica. DOOM
úliță s. f., g.-d. art. úliței; pl. úlițe
ulițar
ULIȚÁR, ulițari, s. m. Haimana, pierde-vară. Eu în cap cum să nu-ți sar, Dacă ești un ulițar. MARIAN, S. 4.
ulițarnic
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnic
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnica
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnica
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnice
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnice
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicei
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicei
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicele
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicele
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicelor
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicelor
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnici
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnici
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicii
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicii
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicilor
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicilor
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicul
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicul
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicului
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițarnicului
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. DOOM
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice
ulițe
ÚLIȚĂ, ulițe, s. f. 1. Drum îngust care străbate un sat (rar un oraș), mărginit de o parte și de alta de case; p. ext. stradă. ◊ Expr. A bate ulițele = a umbla fără rost, haimana; a hoinări. 2. (Colectiv) Oameni care locuiesc în casele de pe o uliță (1). [Pl. și: uliți] – Din sl. ulica. DOOM
úliță s. f., g.-d. art. úliței; pl. úlițe
uliței
ÚLIȚĂ, ulițe, s. f. 1. Drum îngust care străbate un sat (rar un oraș), mărginit de o parte și de alta de case; p. ext. stradă. ◊ Expr. A bate ulițele = a umbla fără rost, haimana; a hoinări. 2. (Colectiv) Oameni care locuiesc în casele de pe o uliță (1). [Pl. și: uliți] – Din sl. ulica. DOOM
úliță s. f., g.-d. art. úliței; pl. úlițe
ulițele
ÚLIȚĂ, ulițe, s. f. 1. Drum îngust care străbate un sat (rar un oraș), mărginit de o parte și de alta de case; p. ext. stradă. ◊ Expr. A bate ulițele = a umbla fără rost, haimana; a hoinări. 2. (Colectiv) Oameni care locuiesc în casele de pe o uliță (1). [Pl. și: uliți] – Din sl. ulica. DOOM
úliță s. f., g.-d. art. úliței; pl. úlițe
ulițelor
ÚLIȚĂ, ulițe, s. f. 1. Drum îngust care străbate un sat (rar un oraș), mărginit de o parte și de alta de case; p. ext. stradă. ◊ Expr. A bate ulițele = a umbla fără rost, haimana; a hoinări. 2. (Colectiv) Oameni care locuiesc în casele de pe o uliță (1). [Pl. și: uliți] – Din sl. ulica. DOOM
úliță s. f., g.-d. art. úliței; pl. úlițe
ulm
ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști cu scoarța în general netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne și asimetrice zimțate pe margini, albicioase și cu peri moi pe dos, al căror lemn tare este folosit în rotărie (Ulmus). ◊ Ulm de câmp = arbore înalt, cu scoarță groasă, negricioasă, cu lemn rezistent, greu și elastic, folosit în industria casnică (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore înalt, cu scoarță subțire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Lat. ulmus. DOOM
ulm s. m., pl. ulmi
ulma
ULMÁ, ulm, vb. I. Tranz. A adulmeca. Copoii din bătătură îl ulmară, îl zăriră, îl luară în goană. ODOBESCU, S. III 246. Ogari slobozea, Fata d-o ulma, Urma i-o găsea. PĂSCULESCU, L. P. 181. – Prez. ind. și: ulmez.
ulma
ULMÁ, ulm, vb. I. Tranz. A adulmeca. Copoii din bătătură îl ulmară, îl zăriră, îl luară în goană. ODOBESCU, S. III 246. Ogari slobozea, Fata d-o ulma, Urma i-o găsea. PĂSCULESCU, L. P. 181. – Prez. ind. și: ulmez.
ulmacee
ULMACÉE, ulmacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și de arbuști având ca tip ulmul; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. ulmacée. DOOM
ulmacée s. f., art. ulmacéea, g.-d. art. ulmacéei; pl. ulmacée
ulmaceea
ULMACÉE, ulmacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și de arbuști având ca tip ulmul; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. ulmacée. DOOM
ulmacée s. f., art. ulmacéea, g.-d. art. ulmacéei; pl. ulmacée
ulmaceei
ULMACÉE, ulmacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și de arbuști având ca tip ulmul; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. ulmacée. DOOM
ulmacée s. f., art. ulmacéea, g.-d. art. ulmacéei; pl. ulmacée
ulmaceele
ULMACÉE, ulmacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și de arbuști având ca tip ulmul; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. ulmacée. DOOM
ulmacée s. f., art. ulmacéea, g.-d. art. ulmacéei; pl. ulmacée
ulmaceelor
ULMACÉE, ulmacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și de arbuști având ca tip ulmul; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. ulmacée. DOOM
ulmacée s. f., art. ulmacéea, g.-d. art. ulmacéei; pl. ulmacée
ulmare
ULMÁ, ulm, vb. I. Tranz. (Pop.) A adulmeca; p. ext. a urmări. – Din urma2.
ulmaria
CREȚÚȘCĂ, crețuște, s. f. Plantă erbacee meliferă și medicinală din familia rozaceelor, cu flori dispuse în corimb, folosită la prepararea unui ceai diuretic (Filipendula ulmaria). – Creț + suf. -ușcă.
ulmat
ULMÁ, ulm, vb. I. Tranz. (Pop.) A adulmeca; p. ext. a urmări. – Din urma2.
ulmi
ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști cu scoarța în general netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne și asimetrice zimțate pe margini, albicioase și cu peri moi pe dos, al căror lemn tare este folosit în rotărie (Ulmus). ◊ Ulm de câmp = arbore înalt, cu scoarță groasă, negricioasă, cu lemn rezistent, greu și elastic, folosit în industria casnică (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore înalt, cu scoarță subțire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Lat. ulmus. DOOM
ulm s. m., pl. ulmi
ulmifolia
CUNUNÍȚĂ, cununițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cunună. 2. (Bot.) Ciritel. – Cunună + suf. -iță.
ulmii
ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști cu scoarța în general netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne și asimetrice zimțate pe margini, albicioase și cu peri moi pe dos, al căror lemn tare este folosit în rotărie (Ulmus). ◊ Ulm de câmp = arbore înalt, cu scoarță groasă, negricioasă, cu lemn rezistent, greu și elastic, folosit în industria casnică (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore înalt, cu scoarță subțire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Lat. ulmus. DOOM
ulm s. m., pl. ulmi
ulmilor
ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști cu scoarța în general netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne și asimetrice zimțate pe margini, albicioase și cu peri moi pe dos, al căror lemn tare este folosit în rotărie (Ulmus). ◊ Ulm de câmp = arbore înalt, cu scoarță groasă, negricioasă, cu lemn rezistent, greu și elastic, folosit în industria casnică (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore înalt, cu scoarță subțire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Lat. ulmus. DOOM
ulm s. m., pl. ulmi
ulmul
ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști cu scoarța în general netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne și asimetrice zimțate pe margini, albicioase și cu peri moi pe dos, al căror lemn tare este folosit în rotărie (Ulmus). ◊ Ulm de câmp = arbore înalt, cu scoarță groasă, negricioasă, cu lemn rezistent, greu și elastic, folosit în industria casnică (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore înalt, cu scoarță subțire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Lat. ulmus. DOOM
ulm s. m., pl. ulmi
ulmului
ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști cu scoarța în general netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne și asimetrice zimțate pe margini, albicioase și cu peri moi pe dos, al căror lemn tare este folosit în rotărie (Ulmus). ◊ Ulm de câmp = arbore înalt, cu scoarță groasă, negricioasă, cu lemn rezistent, greu și elastic, folosit în industria casnică (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore înalt, cu scoarță subțire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Lat. ulmus. DOOM
ulm s. m., pl. ulmi
ulmus
VÉLNIȘ, velniși, s. m. Arbore înalt cu scoarța cenușie-brună, cu frunze asimetrice, cu flori verzui sau roșietice dispuse în umbele; vânj (Ulmus levis). – Et. nec.
ulna
ÚLNĂ s.f. Cubitus. [< lat. ulna].
ulnar
ULNÁR, -Ă adj. Al ulnei. [Cf. fr. ulnaire].
ulnara
ULNÁR, -Ă adj. Al ulnei. [Cf. fr. ulnaire].
ulnare
ULNÁR, -Ă adj. Al ulnei. [Cf. fr. ulnaire].
ulnarei
ULNÁR, -Ă adj. Al ulnei. [Cf. fr. ulnaire].
ulnarele
ULNÁR, -Ă adj. Al ulnei. [Cf. fr. ulnaire].
ulnarelor
ULNÁR, -Ă adj. Al ulnei. [Cf. fr. ulnaire].
ulnari
ULNÁR, -Ă adj. Al ulnei. [Cf. fr. ulnaire].
ulnarii
ULNÁR, -Ă adj. Al ulnei. [Cf. fr. ulnaire].
ulnarilor
ULNÁR, -Ă adj. Al ulnei. [Cf. fr. ulnaire].
ulnarul
ULNÁR, -Ă adj. Al ulnei. [Cf. fr. ulnaire].
ulnarului
ULNÁR, -Ă adj. Al ulnei. [Cf. fr. ulnaire].
ulne
ÚLNĂ s.f. Cubitus. [< lat. ulna].
ulnei
ÚLNĂ s.f. Cubitus. [< lat. ulna].
ulnele
ÚLNĂ s.f. Cubitus. [< lat. ulna].
ulnelor
ÚLNĂ s.f. Cubitus. [< lat. ulna].
ulster
ÚLSTER, ulstere, s. n. (Rar) Pardesiu bărbătesc de forma unui halat lung și cu mâneci largi. – Din engl., fr. ulster. DOOM
úlster (rar) s. n., pl. úlstere
ulstere
ÚLSTER, ulstere, s. n. (Rar) Pardesiu bărbătesc de forma unui halat lung și cu mâneci largi. – Din engl., fr. ulster. DOOM
úlster (rar) s. n., pl. úlstere
ulsterele
ÚLSTER, ulstere, s. n. (Rar) Pardesiu bărbătesc de forma unui halat lung și cu mâneci largi. – Din engl., fr. ulster. DOOM
úlster (rar) s. n., pl. úlstere
ulsterelor
ÚLSTER, ulstere, s. n. (Rar) Pardesiu bărbătesc de forma unui halat lung și cu mâneci largi. – Din engl., fr. ulster. DOOM
úlster (rar) s. n., pl. úlstere
ulsterul
ÚLSTER, ulstere, s. n. (Rar) Pardesiu bărbătesc de forma unui halat lung și cu mâneci largi. – Din engl., fr. ulster. DOOM
úlster (rar) s. n., pl. úlstere
ulsterului
ÚLSTER, ulstere, s. n. (Rar) Pardesiu bărbătesc de forma unui halat lung și cu mâneci largi. – Din engl., fr. ulster. DOOM
úlster (rar) s. n., pl. úlstere
ulterioara
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. DOOM
ulteriór (-ri-or) adj. m., pl. ulterióri; f. ulterioáră, pl. ulterioáre
ulterioare
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. DOOM
ulteriór (-ri-or) adj. m., pl. ulterióri; f. ulterioáră, pl. ulterioáre
ulterioarei
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. DOOM
ulteriór (-ri-or) adj. m., pl. ulterióri; f. ulterioáră, pl. ulterioáre
ulterioarele
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. DOOM
ulteriór (-ri-or) adj. m., pl. ulterióri; f. ulterioáră, pl. ulterioáre
ulterioarelor
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. DOOM
ulteriór (-ri-or) adj. m., pl. ulterióri; f. ulterioáră, pl. ulterioáre
ulterior
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. DOOM
ulteriór (-ri-or) adj. m., pl. ulterióri; f. ulterioáră, pl. ulterioáre
ulteriori
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. DOOM
ulteriór (-ri-or) adj. m., pl. ulterióri; f. ulterioáră, pl. ulterioáre
ulteriorii
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. DOOM
ulteriór (-ri-or) adj. m., pl. ulterióri; f. ulterioáră, pl. ulterioáre
ulteriorilor
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. DOOM
ulteriór (-ri-or) adj. m., pl. ulterióri; f. ulterioáră, pl. ulterioáre
ulteriorul
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. DOOM
ulteriór (-ri-or) adj. m., pl. ulterióri; f. ulterioáră, pl. ulterioáre
ulteriorului
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. DOOM
ulteriór (-ri-or) adj. m., pl. ulterióri; f. ulterioáră, pl. ulterioáre
ultim
ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri. – Din lat. ultimus, it. ultimo. DOOM
últim adj. m., pl. últimi; f. últimă, pl. últime, art. últimele
ultima
ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri. – Din lat. ultimus, it. ultimo. DOOM
últim adj. m., pl. últimi; f. últimă, pl. últime, art. últimele
ultimat
ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. ♦ (Jur.) Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor. [Var.: (înv.) ultimát s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum. DOOM
ultimátum s. n., pl. ultimátumuri
ultimativ
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. DOOM
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve
ultimativa
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. DOOM
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve
ultimative
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. DOOM
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve
ultimativei
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. DOOM
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve
ultimativele
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. DOOM
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve
ultimativelor
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. DOOM
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve
ultimativi
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. DOOM
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve
ultimativii
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. DOOM
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve
ultimativilor
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. DOOM
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve
ultimativul
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. DOOM
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve
ultimativului
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. DOOM
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve
ultimatum
ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. ♦ (Jur.) Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor. [Var.: (înv.) ultimát s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum. DOOM
ultimátum s. n., pl. ultimátumuri
ultimatumul
ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. ♦ (Jur.) Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor. [Var.: (înv.) ultimát s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum. DOOM
ultimátum s. n., pl. ultimátumuri
ultimatumului
ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. ♦ (Jur.) Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor. [Var.: (înv.) ultimát s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum. DOOM
ultimátum s. n., pl. ultimátumuri
ultimatumuri
ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. ♦ (Jur.) Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor. [Var.: (înv.) ultimát s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum. DOOM
ultimátum s. n., pl. ultimátumuri
ultimatumurile
ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. ♦ (Jur.) Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor. [Var.: (înv.) ultimát s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum. DOOM
ultimátum s. n., pl. ultimátumuri
ultimatumurilor
ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. ♦ (Jur.) Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor. [Var.: (înv.) ultimát s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum. DOOM
ultimátum s. n., pl. ultimátumuri
ultime
ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri. – Din lat. ultimus, it. ultimo. DOOM
últim adj. m., pl. últimi; f. últimă, pl. últime, art. últimele
ultimei
ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri. – Din lat. ultimus, it. ultimo. DOOM
últim adj. m., pl. últimi; f. últimă, pl. últime, art. últimele
ultimele
ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri. – Din lat. ultimus, it. ultimo. DOOM
últim adj. m., pl. últimi; f. últimă, pl. últime, art. últimele
ultimelor
ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri. – Din lat. ultimus, it. ultimo. DOOM
últim adj. m., pl. últimi; f. últimă, pl. últime, art. últimele
ultimi
ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri. – Din lat. ultimus, it. ultimo. DOOM
últim adj. m., pl. últimi; f. últimă, pl. últime, art. últimele
ultimii
ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri. – Din lat. ultimus, it. ultimo. DOOM
últim adj. m., pl. últimi; f. últimă, pl. últime, art. últimele
ultimilor
ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri. – Din lat. ultimus, it. ultimo. DOOM
últim adj. m., pl. últimi; f. últimă, pl. últime, art. últimele
ultimo
ÚLTIMO adv. (Livr. și fam.) În ultimul rând; în ultimă instanță. – Cuv. lat.
ultimul
ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri. – Din lat. ultimus, it. ultimo. DOOM
últim adj. m., pl. últimi; f. últimă, pl. últime, art. últimele
ultimului
ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri. – Din lat. ultimus, it. ultimo. DOOM
últim adj. m., pl. últimi; f. últimă, pl. últime, art. últimele
ultra
ULTRA2 adj. invar. (Fam.) Grozav. – Din fr. ultra. DOOM
últra (fam.) adj. invar.
ultraacustic
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.
ultraacustica
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.
ultraacustica
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique. DOOM
ultraacústică s. f., g.-d. art. ultraacústicii
ultraacustice
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.
ultraacusticei
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.
ultraacusticele
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.
ultraacusticelor
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.
ultraacustici
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.
ultraacustici
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique. DOOM
ultraacústică s. f., g.-d. art. ultraacústicii
ultraacusticii
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.
ultraacusticii
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique. DOOM
ultraacústică s. f., g.-d. art. ultraacústicii
ultraacusticilor
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.
ultraacusticul
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.
ultraacusticului
ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.
ultrabazic
ULTRABÁZIC, -Ă, ultrabazici, -ce, adj. (Min.; despre roci eruptive) Care este sărac în silice și alcătuit în special din olivină sau din piroxeni. – Din fr. ultrabasique.
ultracentral
ULTRACENTRÁL, -Ă, ultracentrali, -e, adj. În plin centru. – Ultra- + central. DOOM
*ultracentrál adj. m., pl. ultracentráli; f. ultracentrálă, pl. ultracentrále
ultracentrala
ULTRACENTRÁL, -Ă, ultracentrali, -e, adj. În plin centru. – Ultra- + central. DOOM
*ultracentrál adj. m., pl. ultracentráli; f. ultracentrálă, pl. ultracentrále
ultracentrale
ULTRACENTRÁL, -Ă, ultracentrali, -e, adj. În plin centru. – Ultra- + central. DOOM
*ultracentrál adj. m., pl. ultracentráli; f. ultracentrálă, pl. ultracentrále
ultracentralei
ULTRACENTRÁL, -Ă, ultracentrali, -e, adj. În plin centru. – Ultra- + central. DOOM
*ultracentrál adj. m., pl. ultracentráli; f. ultracentrálă, pl. ultracentrále
ultracentralele
ULTRACENTRÁL, -Ă, ultracentrali, -e, adj. În plin centru. – Ultra- + central. DOOM
*ultracentrál adj. m., pl. ultracentráli; f. ultracentrálă, pl. ultracentrále
ultracentralelor
ULTRACENTRÁL, -Ă, ultracentrali, -e, adj. În plin centru. – Ultra- + central. DOOM
*ultracentrál adj. m., pl. ultracentráli; f. ultracentrálă, pl. ultracentrále
ultracentrali
ULTRACENTRÁL, -Ă, ultracentrali, -e, adj. În plin centru. – Ultra- + central. DOOM
*ultracentrál adj. m., pl. ultracentráli; f. ultracentrálă, pl. ultracentrále
ultracentralii
ULTRACENTRÁL, -Ă, ultracentrali, -e, adj. În plin centru. – Ultra- + central. DOOM
*ultracentrál adj. m., pl. ultracentráli; f. ultracentrálă, pl. ultracentrále
ultracentralilor
ULTRACENTRÁL, -Ă, ultracentrali, -e, adj. În plin centru. – Ultra- + central. DOOM
*ultracentrál adj. m., pl. ultracentráli; f. ultracentrálă, pl. ultracentrále
ultracentralul
ULTRACENTRÁL, -Ă, ultracentrali, -e, adj. În plin centru. – Ultra- + central. DOOM
*ultracentrál adj. m., pl. ultracentráli; f. ultracentrálă, pl. ultracentrále
ultracentralului
ULTRACENTRÁL, -Ă, ultracentrali, -e, adj. În plin centru. – Ultra- + central. DOOM
*ultracentrál adj. m., pl. ultracentráli; f. ultracentrálă, pl. ultracentrále
ultracentrifuga
ULTRACENTRIFÚGĂ, ultracentrifuge, s. f. Centrifugă cu turație foarte mare, cu ajutorul căreia se poate realiza separarea prin sedimentare a particulelor coloidale, a unor virusuri etc. – Ultra- + centrifugă (după fr. ultracentrifugeuse). DOOM
ultracentrifúgă s. f., g.-d. art. ultracentrifúgei; pl. ultracentrifúge
ultracentrifuge
ULTRACENTRIFÚGĂ, ultracentrifuge, s. f. Centrifugă cu turație foarte mare, cu ajutorul căreia se poate realiza separarea prin sedimentare a particulelor coloidale, a unor virusuri etc. – Ultra- + centrifugă (după fr. ultracentrifugeuse). DOOM
ultracentrifúgă s. f., g.-d. art. ultracentrifúgei; pl. ultracentrifúge
ultracentrifugei
ULTRACENTRIFÚGĂ, ultracentrifuge, s. f. Centrifugă cu turație foarte mare, cu ajutorul căreia se poate realiza separarea prin sedimentare a particulelor coloidale, a unor virusuri etc. – Ultra- + centrifugă (după fr. ultracentrifugeuse). DOOM
ultracentrifúgă s. f., g.-d. art. ultracentrifúgei; pl. ultracentrifúge
ultracentrifugele
ULTRACENTRIFÚGĂ, ultracentrifuge, s. f. Centrifugă cu turație foarte mare, cu ajutorul căreia se poate realiza separarea prin sedimentare a particulelor coloidale, a unor virusuri etc. – Ultra- + centrifugă (după fr. ultracentrifugeuse). DOOM
ultracentrifúgă s. f., g.-d. art. ultracentrifúgei; pl. ultracentrifúge
ultracentrifugelor
ULTRACENTRIFÚGĂ, ultracentrifuge, s. f. Centrifugă cu turație foarte mare, cu ajutorul căreia se poate realiza separarea prin sedimentare a particulelor coloidale, a unor virusuri etc. – Ultra- + centrifugă (după fr. ultracentrifugeuse). DOOM
ultracentrifúgă s. f., g.-d. art. ultracentrifúgei; pl. ultracentrifúge
ultracolonialist
ULTRACOLONIALÍST s.m. Colonialist care caută să mențină cu orice preț coloniile pe care le posedă. [< ultra- + colonialist].
ultracondensator
ULTRACONDENSATÓR s.n. Condensator de lumină special, cu care sunt dotate ultramicroscoapele. [< ultra- + condensator].
ultracondensoare
ULTRACONDENSÓR, ultracondensoare, s. n. Condensor folosit la ultramicroscoape. – Ultra- + condensor.
ultracondensoarele
ULTRACONDENSÓR, ultracondensoare, s. n. Condensor folosit la ultramicroscoape. – Ultra- + condensor.
ultracondensoarelor
ULTRACONDENSÓR, ultracondensoare, s. n. Condensor folosit la ultramicroscoape. – Ultra- + condensor.
ultracondensor
ULTRACONDENSÓR, ultracondensoare, s. n. Condensor folosit la ultramicroscoape. – Ultra- + condensor.
ultracondensorul
ULTRACONDENSÓR, ultracondensoare, s. n. Condensor folosit la ultramicroscoape. – Ultra- + condensor.
ultracondensorului
ULTRACONDENSÓR, ultracondensoare, s. n. Condensor folosit la ultramicroscoape. – Ultra- + condensor.
ultraconfortabil
ULTRACONFORTÁBIL, -Ă, ultraconfortabili, -e, adj. Foarte confortabil. – Ultra- + confortabil. DOOM
*ultraconfortábil adj. m., pl. ultraconfortábili; f. ultraconfortábilă, pl. ultraconfortábile
ultraconfortabila
ULTRACONFORTÁBIL, -Ă, ultraconfortabili, -e, adj. Foarte confortabil. – Ultra- + confortabil. DOOM
*ultraconfortábil adj. m., pl. ultraconfortábili; f. ultraconfortábilă, pl. ultraconfortábile
ultraconfortabile
ULTRACONFORTÁBIL, -Ă, ultraconfortabili, -e, adj. Foarte confortabil. – Ultra- + confortabil. DOOM
*ultraconfortábil adj. m., pl. ultraconfortábili; f. ultraconfortábilă, pl. ultraconfortábile
ultraconfortabilei
ULTRACONFORTÁBIL, -Ă, ultraconfortabili, -e, adj. Foarte confortabil. – Ultra- + confortabil. DOOM
*ultraconfortábil adj. m., pl. ultraconfortábili; f. ultraconfortábilă, pl. ultraconfortábile
ultraconfortabilele
ULTRACONFORTÁBIL, -Ă, ultraconfortabili, -e, adj. Foarte confortabil. – Ultra- + confortabil. DOOM
*ultraconfortábil adj. m., pl. ultraconfortábili; f. ultraconfortábilă, pl. ultraconfortábile
ultraconfortabilelor
ULTRACONFORTÁBIL, -Ă, ultraconfortabili, -e, adj. Foarte confortabil. – Ultra- + confortabil. DOOM
*ultraconfortábil adj. m., pl. ultraconfortábili; f. ultraconfortábilă, pl. ultraconfortábile
ultraconfortabili
ULTRACONFORTÁBIL, -Ă, ultraconfortabili, -e, adj. Foarte confortabil. – Ultra- + confortabil. DOOM
*ultraconfortábil adj. m., pl. ultraconfortábili; f. ultraconfortábilă, pl. ultraconfortábile
ultraconfortabilii
ULTRACONFORTÁBIL, -Ă, ultraconfortabili, -e, adj. Foarte confortabil. – Ultra- + confortabil. DOOM
*ultraconfortábil adj. m., pl. ultraconfortábili; f. ultraconfortábilă, pl. ultraconfortábile
ultraconfortabililor
ULTRACONFORTÁBIL, -Ă, ultraconfortabili, -e, adj. Foarte confortabil. – Ultra- + confortabil. DOOM
*ultraconfortábil adj. m., pl. ultraconfortábili; f. ultraconfortábilă, pl. ultraconfortábile
ultraconfortabilul
ULTRACONFORTÁBIL, -Ă, ultraconfortabili, -e, adj. Foarte confortabil. – Ultra- + confortabil. DOOM
*ultraconfortábil adj. m., pl. ultraconfortábili; f. ultraconfortábilă, pl. ultraconfortábile
ultraconfortabilului
ULTRACONFORTÁBIL, -Ă, ultraconfortabili, -e, adj. Foarte confortabil. – Ultra- + confortabil. DOOM
*ultraconfortábil adj. m., pl. ultraconfortábili; f. ultraconfortábilă, pl. ultraconfortábile
ultraconservatoare
ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE, ultraconservatori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. – Ultra- + conservator. DOOM
*ultraconservatór adj. m., pl. ultraconservatóri; f. sg. și pl. ultraconservatoáre
ultraconservatoarea
ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE, ultraconservatori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. – Ultra- + conservator. DOOM
*ultraconservatór adj. m., pl. ultraconservatóri; f. sg. și pl. ultraconservatoáre
ultraconservatoarei
ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE, ultraconservatori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. – Ultra- + conservator. DOOM
*ultraconservatór adj. m., pl. ultraconservatóri; f. sg. și pl. ultraconservatoáre
ultraconservatoarele
ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE, ultraconservatori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. – Ultra- + conservator. DOOM
*ultraconservatór adj. m., pl. ultraconservatóri; f. sg. și pl. ultraconservatoáre
ultraconservatoarelor
ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE, ultraconservatori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. – Ultra- + conservator. DOOM
*ultraconservatór adj. m., pl. ultraconservatóri; f. sg. și pl. ultraconservatoáre
ultraconservator
ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE, ultraconservatori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. – Ultra- + conservator. DOOM
*ultraconservatór adj. m., pl. ultraconservatóri; f. sg. și pl. ultraconservatoáre
ultraconservatori
ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE, ultraconservatori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. – Ultra- + conservator. DOOM
*ultraconservatór adj. m., pl. ultraconservatóri; f. sg. și pl. ultraconservatoáre
ultraconservatorii
ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE, ultraconservatori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. – Ultra- + conservator. DOOM
*ultraconservatór adj. m., pl. ultraconservatóri; f. sg. și pl. ultraconservatoáre
ultraconservatorilor
ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE, ultraconservatori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. – Ultra- + conservator. DOOM
*ultraconservatór adj. m., pl. ultraconservatóri; f. sg. și pl. ultraconservatoáre
ultraconservatorul
ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE, ultraconservatori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. – Ultra- + conservator. DOOM
*ultraconservatór adj. m., pl. ultraconservatóri; f. sg. și pl. ultraconservatoáre
ultraconservatorului
ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE, ultraconservatori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. – Ultra- + conservator. DOOM
*ultraconservatór adj. m., pl. ultraconservatóri; f. sg. și pl. ultraconservatoáre
ultrademagog
ULTRADEMAGÓG, -Ă, ultrademagogi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Demagog cu idei duse la extrem. – Ultra- + demagog. DOOM
ultrademagóg s. m., pl. ultrademagógi
ultrademagoga
ULTRADEMAGÓG, -Ă, ultrademagogi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Demagog cu idei duse la extrem. – Ultra- + demagog. DOOM
ultrademagóg s. m., pl. ultrademagógi
ultrademagoge
ULTRADEMAGÓG, -Ă, ultrademagogi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Demagog cu idei duse la extrem. – Ultra- + demagog. DOOM
ultrademagóg s. m., pl. ultrademagógi
ultrademagogei
ULTRADEMAGÓG, -Ă, ultrademagogi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Demagog cu idei duse la extrem. – Ultra- + demagog. DOOM
ultrademagóg s. m., pl. ultrademagógi
ultrademagogele
ULTRADEMAGÓG, -Ă, ultrademagogi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Demagog cu idei duse la extrem. – Ultra- + demagog. DOOM
ultrademagóg s. m., pl. ultrademagógi
ultrademagogelor
ULTRADEMAGÓG, -Ă, ultrademagogi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Demagog cu idei duse la extrem. – Ultra- + demagog. DOOM
ultrademagóg s. m., pl. ultrademagógi
ultrademagogi
ULTRADEMAGÓG, -Ă, ultrademagogi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Demagog cu idei duse la extrem. – Ultra- + demagog. DOOM
ultrademagóg s. m., pl. ultrademagógi
ultrademagogii
ULTRADEMAGÓG, -Ă, ultrademagogi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Demagog cu idei duse la extrem. – Ultra- + demagog. DOOM
ultrademagóg s. m., pl. ultrademagógi
ultrademagogilor
ULTRADEMAGÓG, -Ă, ultrademagogi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Demagog cu idei duse la extrem. – Ultra- + demagog. DOOM
ultrademagóg s. m., pl. ultrademagógi
ultrademagogul
ULTRADEMAGÓG, -Ă, ultrademagogi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Demagog cu idei duse la extrem. – Ultra- + demagog. DOOM
ultrademagóg s. m., pl. ultrademagógi
ultrademagogului
ULTRADEMAGÓG, -Ă, ultrademagogi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Demagog cu idei duse la extrem. – Ultra- + demagog. DOOM
ultrademagóg s. m., pl. ultrademagógi
ultrademocrat
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocrat
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocrata
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocrata
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocrate
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocrate
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocratei
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocratei
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocratele
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocratele
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocratelor
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocratelor
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocratul
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocratul
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocratului
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocratului
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocrați
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocrați
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocrații
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocrații
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocraților
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultrademocraților
ULTRADEMOCRÁT, -Ă, ultrademocrați, -te, adj. Cu idei exagerat de democrate. – Ultra- + democrat. DOOM
*ultrademocrát (-mo-crat) adj. m., pl. ultrademocráți; f. ultrademocrátă, pl. ultrademocráte
ultradina
ULTRADÍNĂ s.f. Superheterodină fără etaj de înaltă frecvență. [< fr. ultradyne].
ultradine
ULTRADÍNĂ s.f. Superheterodină fără etaj de înaltă frecvență. [< fr. ultradyne].
ultradinei
ULTRADÍNĂ s.f. Superheterodină fără etaj de înaltă frecvență. [< fr. ultradyne].
ultradinele
ULTRADÍNĂ s.f. Superheterodină fără etaj de înaltă frecvență. [< fr. ultradyne].
ultradinelor
ULTRADÍNĂ s.f. Superheterodină fără etaj de înaltă frecvență. [< fr. ultradyne].
ultraeficient
ULTRAEFICIÉNT, -Ă, ultraeficienți, -te, adj. Foarte eficient. – Ultra- + eficient. DOOM
*ultraeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. ultraeficiénți; f. ultraeficiéntă, pl. ultraeficiénte
ultraeficienta
ULTRAEFICIÉNT, -Ă, ultraeficienți, -te, adj. Foarte eficient. – Ultra- + eficient. DOOM
*ultraeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. ultraeficiénți; f. ultraeficiéntă, pl. ultraeficiénte
ultraeficiente
ULTRAEFICIÉNT, -Ă, ultraeficienți, -te, adj. Foarte eficient. – Ultra- + eficient. DOOM
*ultraeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. ultraeficiénți; f. ultraeficiéntă, pl. ultraeficiénte
ultraeficientei
ULTRAEFICIÉNT, -Ă, ultraeficienți, -te, adj. Foarte eficient. – Ultra- + eficient. DOOM
*ultraeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. ultraeficiénți; f. ultraeficiéntă, pl. ultraeficiénte
ultraeficientele
ULTRAEFICIÉNT, -Ă, ultraeficienți, -te, adj. Foarte eficient. – Ultra- + eficient. DOOM
*ultraeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. ultraeficiénți; f. ultraeficiéntă, pl. ultraeficiénte
ultraeficientelor
ULTRAEFICIÉNT, -Ă, ultraeficienți, -te, adj. Foarte eficient. – Ultra- + eficient. DOOM
*ultraeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. ultraeficiénți; f. ultraeficiéntă, pl. ultraeficiénte
ultraeficientul
ULTRAEFICIÉNT, -Ă, ultraeficienți, -te, adj. Foarte eficient. – Ultra- + eficient. DOOM
*ultraeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. ultraeficiénți; f. ultraeficiéntă, pl. ultraeficiénte
ultraeficientului
ULTRAEFICIÉNT, -Ă, ultraeficienți, -te, adj. Foarte eficient. – Ultra- + eficient. DOOM
*ultraeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. ultraeficiénți; f. ultraeficiéntă, pl. ultraeficiénte
ultraeficienți
ULTRAEFICIÉNT, -Ă, ultraeficienți, -te, adj. Foarte eficient. – Ultra- + eficient. DOOM
*ultraeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. ultraeficiénți; f. ultraeficiéntă, pl. ultraeficiénte
ultraeficienții
ULTRAEFICIÉNT, -Ă, ultraeficienți, -te, adj. Foarte eficient. – Ultra- + eficient. DOOM
*ultraeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. ultraeficiénți; f. ultraeficiéntă, pl. ultraeficiénte
ultraeficienților
ULTRAEFICIÉNT, -Ă, ultraeficienți, -te, adj. Foarte eficient. – Ultra- + eficient. DOOM
*ultraeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. ultraeficiénți; f. ultraeficiéntă, pl. ultraeficiénte
ultraelaborat
ULTRAELABORÁT, -Ă, ultraelaborați, -te, adj. Foarte elaborat. – Ultra- + elaborat.
ultraelaborata
ULTRAELABORÁT, -Ă, ultraelaborați, -te, adj. Foarte elaborat. – Ultra- + elaborat.
ultraelaborate
ULTRAELABORÁT, -Ă, ultraelaborați, -te, adj. Foarte elaborat. – Ultra- + elaborat.
ultraelaboratei
ULTRAELABORÁT, -Ă, ultraelaborați, -te, adj. Foarte elaborat. – Ultra- + elaborat.
ultraelaboratele
ULTRAELABORÁT, -Ă, ultraelaborați, -te, adj. Foarte elaborat. – Ultra- + elaborat.
ultraelaboratelor
ULTRAELABORÁT, -Ă, ultraelaborați, -te, adj. Foarte elaborat. – Ultra- + elaborat.
ultraelaboratul
ULTRAELABORÁT, -Ă, ultraelaborați, -te, adj. Foarte elaborat. – Ultra- + elaborat.
ultraelaboratului
ULTRAELABORÁT, -Ă, ultraelaborați, -te, adj. Foarte elaborat. – Ultra- + elaborat.
ultraelaborați
ULTRAELABORÁT, -Ă, ultraelaborați, -te, adj. Foarte elaborat. – Ultra- + elaborat.
ultraelaborații
ULTRAELABORÁT, -Ă, ultraelaborați, -te, adj. Foarte elaborat. – Ultra- + elaborat.
ultraelaboraților
ULTRAELABORÁT, -Ă, ultraelaborați, -te, adj. Foarte elaborat. – Ultra- + elaborat.
ultrafiltrare
ULTRAFILTRÁRE s.f. Filtrare cu ajutorul unui ultrafiltru. [După fr. ultrafiltration].
ultrafiltrarea
ULTRAFILTRÁRE s.f. Filtrare cu ajutorul unui ultrafiltru. [După fr. ultrafiltration].
ultrafiltre
ULTRAFÍLTRU, ultrafiltre, s. n. Aparat de filtrare prevăzut cu o membrană care reține particulele de dimensiuni infime aflate în suspensie sau în soluție coloidală. – Din fr. ultrafiltre. DOOM
ultrafíltru s. n., pl. ultrafíltre
ultrafiltrele
ULTRAFÍLTRU, ultrafiltre, s. n. Aparat de filtrare prevăzut cu o membrană care reține particulele de dimensiuni infime aflate în suspensie sau în soluție coloidală. – Din fr. ultrafiltre. DOOM
ultrafíltru s. n., pl. ultrafíltre
ultrafiltrelor
ULTRAFÍLTRU, ultrafiltre, s. n. Aparat de filtrare prevăzut cu o membrană care reține particulele de dimensiuni infime aflate în suspensie sau în soluție coloidală. – Din fr. ultrafiltre. DOOM
ultrafíltru s. n., pl. ultrafíltre
ultrafiltru
ULTRAFÍLTRU, ultrafiltre, s. n. Aparat de filtrare prevăzut cu o membrană care reține particulele de dimensiuni infime aflate în suspensie sau în soluție coloidală. – Din fr. ultrafiltre. DOOM
ultrafíltru s. n., pl. ultrafíltre
ultrafiltrul
ULTRAFÍLTRU, ultrafiltre, s. n. Aparat de filtrare prevăzut cu o membrană care reține particulele de dimensiuni infime aflate în suspensie sau în soluție coloidală. – Din fr. ultrafiltre. DOOM
ultrafíltru s. n., pl. ultrafíltre
ultrafiltrului
ULTRAFÍLTRU, ultrafiltre, s. n. Aparat de filtrare prevăzut cu o membrană care reține particulele de dimensiuni infime aflate în suspensie sau în soluție coloidală. – Din fr. ultrafiltre. DOOM
ultrafíltru s. n., pl. ultrafíltre
ultrafiltrări
ULTRAFILTRÁRE s.f. Filtrare cu ajutorul unui ultrafiltru. [După fr. ultrafiltration].
ultrafiltrării
ULTRAFILTRÁRE s.f. Filtrare cu ajutorul unui ultrafiltru. [După fr. ultrafiltration].
ultrafiltrările
ULTRAFILTRÁRE s.f. Filtrare cu ajutorul unui ultrafiltru. [După fr. ultrafiltration].
ultrafiltrărilor
ULTRAFILTRÁRE s.f. Filtrare cu ajutorul unui ultrafiltru. [După fr. ultrafiltration].
ultragia
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiai
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiam
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiară
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiarăm
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiarăți
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiase
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiasem
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiaseră
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiaserăm
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiaserăți
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiaseși
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiaseți
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiat
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiat
ULTRAGIÁT, -Ă, ultragiați, -te, adj. Insultat, jignit, ofensat. [Pr.: -gi-at] – V. ultragia.
ultragiata
ULTRAGIÁT, -Ă, ultragiați, -te, adj. Insultat, jignit, ofensat. [Pr.: -gi-at] – V. ultragia.
ultragiate
ULTRAGIÁT, -Ă, ultragiați, -te, adj. Insultat, jignit, ofensat. [Pr.: -gi-at] – V. ultragia.
ultragiatei
ULTRAGIÁT, -Ă, ultragiați, -te, adj. Insultat, jignit, ofensat. [Pr.: -gi-at] – V. ultragia.
ultragiatele
ULTRAGIÁT, -Ă, ultragiați, -te, adj. Insultat, jignit, ofensat. [Pr.: -gi-at] – V. ultragia.
ultragiatelor
ULTRAGIÁT, -Ă, ultragiați, -te, adj. Insultat, jignit, ofensat. [Pr.: -gi-at] – V. ultragia.
ultragiatul
ULTRAGIÁT, -Ă, ultragiați, -te, adj. Insultat, jignit, ofensat. [Pr.: -gi-at] – V. ultragia.
ultragiatului
ULTRAGIÁT, -Ă, ultragiați, -te, adj. Insultat, jignit, ofensat. [Pr.: -gi-at] – V. ultragia.
ultragiau
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiază
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiași
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiați
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiați
ULTRAGIÁT, -Ă, ultragiați, -te, adj. Insultat, jignit, ofensat. [Pr.: -gi-at] – V. ultragia.
ultragiații
ULTRAGIÁT, -Ă, ultragiați, -te, adj. Insultat, jignit, ofensat. [Pr.: -gi-at] – V. ultragia.
ultragiaților
ULTRAGIÁT, -Ă, ultragiați, -te, adj. Insultat, jignit, ofensat. [Pr.: -gi-at] – V. ultragia.
ultragie
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiem
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiere
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiere
ULTRAGIÉRE, ultragieri, s. f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; ofensare, jignire, insultare. [Pr.: -gi-e-] – V. ultragia. DOOM
ultragiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. ultragiérii; pl. ultragiéri
ultragierea
ULTRAGIÉRE, ultragieri, s. f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; ofensare, jignire, insultare. [Pr.: -gi-e-] – V. ultragia. DOOM
ultragiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. ultragiérii; pl. ultragiéri
ultragieri
ULTRAGIÉRE, ultragieri, s. f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; ofensare, jignire, insultare. [Pr.: -gi-e-] – V. ultragia. DOOM
ultragiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. ultragiérii; pl. ultragiéri
ultragierii
ULTRAGIÉRE, ultragieri, s. f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; ofensare, jignire, insultare. [Pr.: -gi-e-] – V. ultragia. DOOM
ultragiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. ultragiérii; pl. ultragiéri
ultragierile
ULTRAGIÉRE, ultragieri, s. f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; ofensare, jignire, insultare. [Pr.: -gi-e-] – V. ultragia. DOOM
ultragiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. ultragiérii; pl. ultragiéri
ultragierilor
ULTRAGIÉRE, ultragieri, s. f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; ofensare, jignire, insultare. [Pr.: -gi-e-] – V. ultragia. DOOM
ultragiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. ultragiérii; pl. ultragiéri
ultragiez
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragieze
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiezi
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiind
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). DOOM
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiu
ULTRÁJ, ultraje, s. n. Ofensă, insultă, amenințare. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în insultă, calomnie, amenințare ori alte acte de violență ori de vătămare corporală împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii; p. gener. jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. [Var.: ultrágiu s. n.] – După fr. outrage, it. oltraggio. DOOM
ultráj s. n., pl. ultráje
ultraimperialism
ULTRAIMPERIALÍSM s.n. Teorie formulată de Kautsky cu privire la posibilitatea dezvoltării pașnice, fără crize a capitalismului în stadiul său imperialist. [Pron. -tra-im-pe-ri-a-. / < rus. ultra-imperializm].
ultraism
ULTRAÍSM s.n. 1. Politică a acelora care pledează pentru măsuri extreme; părere extremistă. 2. Orientare suprarealistă în literatura spaniolă interbelică. [< germ. Ultraismus].
ultraismul
ULTRAÍSM s.n. 1. Politică a acelora care pledează pentru măsuri extreme; părere extremistă. 2. Orientare suprarealistă în literatura spaniolă interbelică. [< germ. Ultraismus].
ultraismului
ULTRAÍSM s.n. 1. Politică a acelora care pledează pentru măsuri extreme; părere extremistă. 2. Orientare suprarealistă în literatura spaniolă interbelică. [< germ. Ultraismus].
ultraj
ULTRÁJ, ultraje, s. n. Ofensă, insultă, amenințare. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în insultă, calomnie, amenințare ori alte acte de violență ori de vătămare corporală împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii; p. gener. jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. [Var.: ultrágiu s. n.] – După fr. outrage, it. oltraggio. DOOM
ultráj s. n., pl. ultráje
ultraje
ULTRÁJ, ultraje, s. n. Ofensă, insultă, amenințare. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în insultă, calomnie, amenințare ori alte acte de violență ori de vătămare corporală împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii; p. gener. jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. [Var.: ultrágiu s. n.] – După fr. outrage, it. oltraggio. DOOM
ultráj s. n., pl. ultráje
ultrajele
ULTRÁJ, ultraje, s. n. Ofensă, insultă, amenințare. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în insultă, calomnie, amenințare ori alte acte de violență ori de vătămare corporală împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii; p. gener. jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. [Var.: ultrágiu s. n.] – După fr. outrage, it. oltraggio. DOOM
ultráj s. n., pl. ultráje
ultrajelor
ULTRÁJ, ultraje, s. n. Ofensă, insultă, amenințare. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în insultă, calomnie, amenințare ori alte acte de violență ori de vătămare corporală împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii; p. gener. jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. [Var.: ultrágiu s. n.] – După fr. outrage, it. oltraggio. DOOM
ultráj s. n., pl. ultráje
ultrajul
ULTRÁJ, ultraje, s. n. Ofensă, insultă, amenințare. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în insultă, calomnie, amenințare ori alte acte de violență ori de vătămare corporală împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii; p. gener. jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. [Var.: ultrágiu s. n.] – După fr. outrage, it. oltraggio. DOOM
ultráj s. n., pl. ultráje
ultrajului
ULTRÁJ, ultraje, s. n. Ofensă, insultă, amenințare. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în insultă, calomnie, amenințare ori alte acte de violență ori de vătămare corporală împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii; p. gener. jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. [Var.: ultrágiu s. n.] – După fr. outrage, it. oltraggio. DOOM
ultráj s. n., pl. ultráje
ultraliberal
ULTRALIBERÁL, -Ă, ultraliberali, -e, adj. Cu idei liberale exagerate. – Ultra- + liberal. DOOM
*ultraliberál adj. m., pl. ultraliberáli; f. ultraliberálă, pl. ultraliberále
ultraliberala
ULTRALIBERÁL, -Ă, ultraliberali, -e, adj. Cu idei liberale exagerate. – Ultra- + liberal. DOOM
*ultraliberál adj. m., pl. ultraliberáli; f. ultraliberálă, pl. ultraliberále
ultraliberale
ULTRALIBERÁL, -Ă, ultraliberali, -e, adj. Cu idei liberale exagerate. – Ultra- + liberal. DOOM
*ultraliberál adj. m., pl. ultraliberáli; f. ultraliberálă, pl. ultraliberále
ultraliberalei
ULTRALIBERÁL, -Ă, ultraliberali, -e, adj. Cu idei liberale exagerate. – Ultra- + liberal. DOOM
*ultraliberál adj. m., pl. ultraliberáli; f. ultraliberálă, pl. ultraliberále
ultraliberalele
ULTRALIBERÁL, -Ă, ultraliberali, -e, adj. Cu idei liberale exagerate. – Ultra- + liberal. DOOM
*ultraliberál adj. m., pl. ultraliberáli; f. ultraliberálă, pl. ultraliberále
ultraliberalelor
ULTRALIBERÁL, -Ă, ultraliberali, -e, adj. Cu idei liberale exagerate. – Ultra- + liberal. DOOM
*ultraliberál adj. m., pl. ultraliberáli; f. ultraliberálă, pl. ultraliberále
ultraliberali
ULTRALIBERÁL, -Ă, ultraliberali, -e, adj. Cu idei liberale exagerate. – Ultra- + liberal. DOOM
*ultraliberál adj. m., pl. ultraliberáli; f. ultraliberálă, pl. ultraliberále
ultraliberalii
ULTRALIBERÁL, -Ă, ultraliberali, -e, adj. Cu idei liberale exagerate. – Ultra- + liberal. DOOM
*ultraliberál adj. m., pl. ultraliberáli; f. ultraliberálă, pl. ultraliberále
ultraliberalilor
ULTRALIBERÁL, -Ă, ultraliberali, -e, adj. Cu idei liberale exagerate. – Ultra- + liberal. DOOM
*ultraliberál adj. m., pl. ultraliberáli; f. ultraliberálă, pl. ultraliberále
ultraliberalism
ULTRALIBERALÍSM s. n. Liberalism exagerat. – Ultraliberal + suf. -ism.
ultraliberalismul
ULTRALIBERALÍSM s. n. Liberalism exagerat. – Ultraliberal + suf. -ism.
ultraliberalismului
ULTRALIBERALÍSM s. n. Liberalism exagerat. – Ultraliberal + suf. -ism.
ultraliberalul
ULTRALIBERÁL, -Ă, ultraliberali, -e, adj. Cu idei liberale exagerate. – Ultra- + liberal. DOOM
*ultraliberál adj. m., pl. ultraliberáli; f. ultraliberálă, pl. ultraliberále
ultraliberalului
ULTRALIBERÁL, -Ă, ultraliberali, -e, adj. Cu idei liberale exagerate. – Ultra- + liberal. DOOM
*ultraliberál adj. m., pl. ultraliberáli; f. ultraliberálă, pl. ultraliberále
ultramarin
ULTRAMARÍN s. n. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. – Din germ. Ultramarin, fr. ultramarine. DOOM
ultramarín s. n.
ultramarinul
ULTRAMARÍN s. n. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. – Din germ. Ultramarin, fr. ultramarine. DOOM
ultramarín s. n.
ultramarinului
ULTRAMARÍN s. n. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. – Din germ. Ultramarin, fr. ultramarine. DOOM
ultramarín s. n.
ultramicroanaliza
ULTRAMICROANALÍZĂ, ultramicroanalize, s. f. Parte a microanalizei care se ocupă cu identificarea și dozarea substanțelor în cantități. de ordinul microgramelor. ♦ Microanaliză în care se lucrează cu cantități de substanță de ordinul microgramelor. [Pr.: -cro-a-] – Din germ. Ultramikroanalyse.
ultramicroanalize
ULTRAMICROANALÍZĂ, ultramicroanalize, s. f. Parte a microanalizei care se ocupă cu identificarea și dozarea substanțelor în cantități. de ordinul microgramelor. ♦ Microanaliză în care se lucrează cu cantități de substanță de ordinul microgramelor. [Pr.: -cro-a-] – Din germ. Ultramikroanalyse.
ultramicroanalizei
ULTRAMICROANALÍZĂ, ultramicroanalize, s. f. Parte a microanalizei care se ocupă cu identificarea și dozarea substanțelor în cantități. de ordinul microgramelor. ♦ Microanaliză în care se lucrează cu cantități de substanță de ordinul microgramelor. [Pr.: -cro-a-] – Din germ. Ultramikroanalyse.
ultramicroanalizele
ULTRAMICROANALÍZĂ, ultramicroanalize, s. f. Parte a microanalizei care se ocupă cu identificarea și dozarea substanțelor în cantități. de ordinul microgramelor. ♦ Microanaliză în care se lucrează cu cantități de substanță de ordinul microgramelor. [Pr.: -cro-a-] – Din germ. Ultramikroanalyse.
ultramicroanalizelor
ULTRAMICROANALÍZĂ, ultramicroanalize, s. f. Parte a microanalizei care se ocupă cu identificarea și dozarea substanțelor în cantități. de ordinul microgramelor. ♦ Microanaliză în care se lucrează cu cantități de substanță de ordinul microgramelor. [Pr.: -cro-a-] – Din germ. Ultramikroanalyse.
ultramicrochimia
ULTRAMICROCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care se ocupă cu relațiile chimice și cu procedeele de analiză în care intervin substanțe în cantități foarte mici. – Din fr. ultramicrochimie. DOOM
ultramicrochimíe (-mi-cro-) s. f., art. ultramicrochimía, g.-d. ultramicrochimíi, art. ultramicrochimíei
ultramicrochimie
ULTRAMICROCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care se ocupă cu relațiile chimice și cu procedeele de analiză în care intervin substanțe în cantități foarte mici. – Din fr. ultramicrochimie. DOOM
ultramicrochimíe (-mi-cro-) s. f., art. ultramicrochimía, g.-d. ultramicrochimíi, art. ultramicrochimíei
ultramicrochimiei
ULTRAMICROCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care se ocupă cu relațiile chimice și cu procedeele de analiză în care intervin substanțe în cantități foarte mici. – Din fr. ultramicrochimie. DOOM
ultramicrochimíe (-mi-cro-) s. f., art. ultramicrochimía, g.-d. ultramicrochimíi, art. ultramicrochimíei
ultramicrochimii
ULTRAMICROCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care se ocupă cu relațiile chimice și cu procedeele de analiză în care intervin substanțe în cantități foarte mici. – Din fr. ultramicrochimie. DOOM
ultramicrochimíe (-mi-cro-) s. f., art. ultramicrochimía, g.-d. ultramicrochimíi, art. ultramicrochimíei
ultramicron
ULTRAMICRÓN, ultramicroni, s. m. Particulă coloidală mai mică decât o zecime de micron, care poate fi observată numai cu ultramicroscopul. – Ultra- + micron. DOOM
ultramicrón (-mi-cron) s. m., pl. ultramicróni
ultramicroni
ULTRAMICRÓN, ultramicroni, s. m. Particulă coloidală mai mică decât o zecime de micron, care poate fi observată numai cu ultramicroscopul. – Ultra- + micron. DOOM
ultramicrón (-mi-cron) s. m., pl. ultramicróni
ultramicronii
ULTRAMICRÓN, ultramicroni, s. m. Particulă coloidală mai mică decât o zecime de micron, care poate fi observată numai cu ultramicroscopul. – Ultra- + micron. DOOM
ultramicrón (-mi-cron) s. m., pl. ultramicróni
ultramicronilor
ULTRAMICRÓN, ultramicroni, s. m. Particulă coloidală mai mică decât o zecime de micron, care poate fi observată numai cu ultramicroscopul. – Ultra- + micron. DOOM
ultramicrón (-mi-cron) s. m., pl. ultramicróni
ultramicronul
ULTRAMICRÓN, ultramicroni, s. m. Particulă coloidală mai mică decât o zecime de micron, care poate fi observată numai cu ultramicroscopul. – Ultra- + micron. DOOM
ultramicrón (-mi-cron) s. m., pl. ultramicróni
ultramicronului
ULTRAMICRÓN, ultramicroni, s. m. Particulă coloidală mai mică decât o zecime de micron, care poate fi observată numai cu ultramicroscopul. – Ultra- + micron. DOOM
ultramicrón (-mi-cron) s. m., pl. ultramicróni
ultramicroscoape
ULTRAMICROSCÓP, ultramicroscoape, s. n. Microscop puternic în care iluminarea obiectelor se face perpendicular pe direcția axei optice a instrumentului, astfel încât prin difracția luminii pot fi examinate corpurile care nu sunt vizibile cu microscopul obișnuit. – Din fr. ultramicroscope, germ. Ultramikroscop. DOOM
!ultramicroscóp (-mi-cros-cop/-cro-sco-) s. n., pl. ultramicroscoápe
ultramicroscoapele
ULTRAMICROSCÓP, ultramicroscoape, s. n. Microscop puternic în care iluminarea obiectelor se face perpendicular pe direcția axei optice a instrumentului, astfel încât prin difracția luminii pot fi examinate corpurile care nu sunt vizibile cu microscopul obișnuit. – Din fr. ultramicroscope, germ. Ultramikroscop. DOOM
!ultramicroscóp (-mi-cros-cop/-cro-sco-) s. n., pl. ultramicroscoápe
ultramicroscoapelor
ULTRAMICROSCÓP, ultramicroscoape, s. n. Microscop puternic în care iluminarea obiectelor se face perpendicular pe direcția axei optice a instrumentului, astfel încât prin difracția luminii pot fi examinate corpurile care nu sunt vizibile cu microscopul obișnuit. – Din fr. ultramicroscope, germ. Ultramikroscop. DOOM
!ultramicroscóp (-mi-cros-cop/-cro-sco-) s. n., pl. ultramicroscoápe
ultramicroscop
ULTRAMICROSCÓP, ultramicroscoape, s. n. Microscop puternic în care iluminarea obiectelor se face perpendicular pe direcția axei optice a instrumentului, astfel încât prin difracția luminii pot fi examinate corpurile care nu sunt vizibile cu microscopul obișnuit. – Din fr. ultramicroscope, germ. Ultramikroscop. DOOM
!ultramicroscóp (-mi-cros-cop/-cro-sco-) s. n., pl. ultramicroscoápe
ultramicroscopia
ULTRAMICROSCOPÍE s. f. Metodă de cercetare a corpusculilor extrem de mici cu ajutorul ultramicroscopului. – Din fr. ultramicroscopie. DOOM
!ultramicroscopíe (-mi-cros-co-/-cro-sco-) s. f., art. ultramicroscopía, g.-d. ultramicroscopíi, art. ultramicroscopíei
ultramicroscopic
ULTRAMICROSCÓPIC, -Ă, ultramicroscopici, -ce, adj. Care se poate vedea numai cu ultramicroscopul; care se face cu ultramicroscopul. – Din fr. ultramicroscopique. DOOM
!ultramicroscópic (-mi-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl. ultramicroscópici; f. ultramicroscópică, pl. ultramicroscópice
ultramicroscopica
ULTRAMICROSCÓPIC, -Ă, ultramicroscopici, -ce, adj. Care se poate vedea numai cu ultramicroscopul; care se face cu ultramicroscopul. – Din fr. ultramicroscopique. DOOM
!ultramicroscópic (-mi-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl. ultramicroscópici; f. ultramicroscópică, pl. ultramicroscópice
ultramicroscopice
ULTRAMICROSCÓPIC, -Ă, ultramicroscopici, -ce, adj. Care se poate vedea numai cu ultramicroscopul; care se face cu ultramicroscopul. – Din fr. ultramicroscopique. DOOM
!ultramicroscópic (-mi-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl. ultramicroscópici; f. ultramicroscópică, pl. ultramicroscópice
ultramicroscopicei
ULTRAMICROSCÓPIC, -Ă, ultramicroscopici, -ce, adj. Care se poate vedea numai cu ultramicroscopul; care se face cu ultramicroscopul. – Din fr. ultramicroscopique. DOOM
!ultramicroscópic (-mi-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl. ultramicroscópici; f. ultramicroscópică, pl. ultramicroscópice
ultramicroscopicele
ULTRAMICROSCÓPIC, -Ă, ultramicroscopici, -ce, adj. Care se poate vedea numai cu ultramicroscopul; care se face cu ultramicroscopul. – Din fr. ultramicroscopique. DOOM
!ultramicroscópic (-mi-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl. ultramicroscópici; f. ultramicroscópică, pl. ultramicroscópice
ultramicroscopicelor
ULTRAMICROSCÓPIC, -Ă, ultramicroscopici, -ce, adj. Care se poate vedea numai cu ultramicroscopul; care se face cu ultramicroscopul. – Din fr. ultramicroscopique. DOOM
!ultramicroscópic (-mi-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl. ultramicroscópici; f. ultramicroscópică, pl. ultramicroscópice
ultramicroscopici
ULTRAMICROSCÓPIC, -Ă, ultramicroscopici, -ce, adj. Care se poate vedea numai cu ultramicroscopul; care se face cu ultramicroscopul. – Din fr. ultramicroscopique. DOOM
!ultramicroscópic (-mi-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl. ultramicroscópici; f. ultramicroscópică, pl. ultramicroscópice
ultramicroscopicii
ULTRAMICROSCÓPIC, -Ă, ultramicroscopici, -ce, adj. Care se poate vedea numai cu ultramicroscopul; care se face cu ultramicroscopul. – Din fr. ultramicroscopique. DOOM
!ultramicroscópic (-mi-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl. ultramicroscópici; f. ultramicroscópică, pl. ultramicroscópice
ultramicroscopicilor
ULTRAMICROSCÓPIC, -Ă, ultramicroscopici, -ce, adj. Care se poate vedea numai cu ultramicroscopul; care se face cu ultramicroscopul. – Din fr. ultramicroscopique. DOOM
!ultramicroscópic (-mi-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl. ultramicroscópici; f. ultramicroscópică, pl. ultramicroscópice
ultramicroscopicul
ULTRAMICROSCÓPIC, -Ă, ultramicroscopici, -ce, adj. Care se poate vedea numai cu ultramicroscopul; care se face cu ultramicroscopul. – Din fr. ultramicroscopique. DOOM
!ultramicroscópic (-mi-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl. ultramicroscópici; f. ultramicroscópică, pl. ultramicroscópice
ultramicroscopicului
ULTRAMICROSCÓPIC, -Ă, ultramicroscopici, -ce, adj. Care se poate vedea numai cu ultramicroscopul; care se face cu ultramicroscopul. – Din fr. ultramicroscopique. DOOM
!ultramicroscópic (-mi-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl. ultramicroscópici; f. ultramicroscópică, pl. ultramicroscópice
ultramicroscopie
ULTRAMICROSCOPÍE s. f. Metodă de cercetare a corpusculilor extrem de mici cu ajutorul ultramicroscopului. – Din fr. ultramicroscopie. DOOM
!ultramicroscopíe (-mi-cros-co-/-cro-sco-) s. f., art. ultramicroscopía, g.-d. ultramicroscopíi, art. ultramicroscopíei
ultramicroscopiei
ULTRAMICROSCOPÍE s. f. Metodă de cercetare a corpusculilor extrem de mici cu ajutorul ultramicroscopului. – Din fr. ultramicroscopie. DOOM
!ultramicroscopíe (-mi-cros-co-/-cro-sco-) s. f., art. ultramicroscopía, g.-d. ultramicroscopíi, art. ultramicroscopíei
ultramicroscopii
ULTRAMICROSCOPÍE s. f. Metodă de cercetare a corpusculilor extrem de mici cu ajutorul ultramicroscopului. – Din fr. ultramicroscopie. DOOM
!ultramicroscopíe (-mi-cros-co-/-cro-sco-) s. f., art. ultramicroscopía, g.-d. ultramicroscopíi, art. ultramicroscopíei
ultramicroscopiile
ULTRAMICROSCOPÍE s. f. Metodă de cercetare a corpusculilor extrem de mici cu ajutorul ultramicroscopului. – Din fr. ultramicroscopie. DOOM
!ultramicroscopíe (-mi-cros-co-/-cro-sco-) s. f., art. ultramicroscopía, g.-d. ultramicroscopíi, art. ultramicroscopíei
ultramicroscopiilor
ULTRAMICROSCOPÍE s. f. Metodă de cercetare a corpusculilor extrem de mici cu ajutorul ultramicroscopului. – Din fr. ultramicroscopie. DOOM
!ultramicroscopíe (-mi-cros-co-/-cro-sco-) s. f., art. ultramicroscopía, g.-d. ultramicroscopíi, art. ultramicroscopíei
ultramicroscopul
ULTRAMICROSCÓP, ultramicroscoape, s. n. Microscop puternic în care iluminarea obiectelor se face perpendicular pe direcția axei optice a instrumentului, astfel încât prin difracția luminii pot fi examinate corpurile care nu sunt vizibile cu microscopul obișnuit. – Din fr. ultramicroscope, germ. Ultramikroscop. DOOM
!ultramicroscóp (-mi-cros-cop/-cro-sco-) s. n., pl. ultramicroscoápe
ultramicroscopului
ULTRAMICROSCÓP, ultramicroscoape, s. n. Microscop puternic în care iluminarea obiectelor se face perpendicular pe direcția axei optice a instrumentului, astfel încât prin difracția luminii pot fi examinate corpurile care nu sunt vizibile cu microscopul obișnuit. – Din fr. ultramicroscope, germ. Ultramikroscop. DOOM
!ultramicroscóp (-mi-cros-cop/-cro-sco-) s. n., pl. ultramicroscoápe
ultramodern
ULTRAMODÉRN, -Ă, ultramoderni, -e, adj. Foarte modern. – Din fr. ultramoderne. DOOM
ultramodérn adj. m., pl. ultramodérni; f. ultramodérnă, pl. ultramodérne
ultramoderna
ULTRAMODÉRN, -Ă, ultramoderni, -e, adj. Foarte modern. – Din fr. ultramoderne. DOOM
ultramodérn adj. m., pl. ultramodérni; f. ultramodérnă, pl. ultramodérne
ultramoderne
ULTRAMODÉRN, -Ă, ultramoderni, -e, adj. Foarte modern. – Din fr. ultramoderne. DOOM
ultramodérn adj. m., pl. ultramodérni; f. ultramodérnă, pl. ultramodérne
ultramodernei
ULTRAMODÉRN, -Ă, ultramoderni, -e, adj. Foarte modern. – Din fr. ultramoderne. DOOM
ultramodérn adj. m., pl. ultramodérni; f. ultramodérnă, pl. ultramodérne
ultramodernele
ULTRAMODÉRN, -Ă, ultramoderni, -e, adj. Foarte modern. – Din fr. ultramoderne. DOOM
ultramodérn adj. m., pl. ultramodérni; f. ultramodérnă, pl. ultramodérne
ultramodernelor
ULTRAMODÉRN, -Ă, ultramoderni, -e, adj. Foarte modern. – Din fr. ultramoderne. DOOM
ultramodérn adj. m., pl. ultramodérni; f. ultramodérnă, pl. ultramodérne
ultramoderni
ULTRAMODÉRN, -Ă, ultramoderni, -e, adj. Foarte modern. – Din fr. ultramoderne. DOOM
ultramodérn adj. m., pl. ultramodérni; f. ultramodérnă, pl. ultramodérne
ultramodernii
ULTRAMODÉRN, -Ă, ultramoderni, -e, adj. Foarte modern. – Din fr. ultramoderne. DOOM
ultramodérn adj. m., pl. ultramodérni; f. ultramodérnă, pl. ultramodérne
ultramodernilor
ULTRAMODÉRN, -Ă, ultramoderni, -e, adj. Foarte modern. – Din fr. ultramoderne. DOOM
ultramodérn adj. m., pl. ultramodérni; f. ultramodérnă, pl. ultramodérne
ultramodernist
ULTRAMODERNÍST, -Ă, ultramoderniști, -ste, adj. De un modernism exagerat. – Ultra- + modernist (după fr. ultramoderniste). DOOM
*ultramoderníst adj. m., pl. ultramoderníști; f. ultramodernístă, pl. ultramoderníste
ultramodernista
ULTRAMODERNÍST, -Ă, ultramoderniști, -ste, adj. De un modernism exagerat. – Ultra- + modernist (după fr. ultramoderniste). DOOM
*ultramoderníst adj. m., pl. ultramoderníști; f. ultramodernístă, pl. ultramoderníste
ultramoderniste
ULTRAMODERNÍST, -Ă, ultramoderniști, -ste, adj. De un modernism exagerat. – Ultra- + modernist (după fr. ultramoderniste). DOOM
*ultramoderníst adj. m., pl. ultramoderníști; f. ultramodernístă, pl. ultramoderníste
ultramodernistei
ULTRAMODERNÍST, -Ă, ultramoderniști, -ste, adj. De un modernism exagerat. – Ultra- + modernist (după fr. ultramoderniste). DOOM
*ultramoderníst adj. m., pl. ultramoderníști; f. ultramodernístă, pl. ultramoderníste
ultramodernistele
ULTRAMODERNÍST, -Ă, ultramoderniști, -ste, adj. De un modernism exagerat. – Ultra- + modernist (după fr. ultramoderniste). DOOM
*ultramoderníst adj. m., pl. ultramoderníști; f. ultramodernístă, pl. ultramoderníste
ultramodernistelor
ULTRAMODERNÍST, -Ă, ultramoderniști, -ste, adj. De un modernism exagerat. – Ultra- + modernist (după fr. ultramoderniste). DOOM
*ultramoderníst adj. m., pl. ultramoderníști; f. ultramodernístă, pl. ultramoderníste
ultramodernistul
ULTRAMODERNÍST, -Ă, ultramoderniști, -ste, adj. De un modernism exagerat. – Ultra- + modernist (după fr. ultramoderniste). DOOM
*ultramoderníst adj. m., pl. ultramoderníști; f. ultramodernístă, pl. ultramoderníste
ultramodernistului
ULTRAMODERNÍST, -Ă, ultramoderniști, -ste, adj. De un modernism exagerat. – Ultra- + modernist (după fr. ultramoderniste). DOOM
*ultramoderníst adj. m., pl. ultramoderníști; f. ultramodernístă, pl. ultramoderníste
ultramoderniști
ULTRAMODERNÍST, -Ă, ultramoderniști, -ste, adj. De un modernism exagerat. – Ultra- + modernist (după fr. ultramoderniste). DOOM
*ultramoderníst adj. m., pl. ultramoderníști; f. ultramodernístă, pl. ultramoderníste
ultramoderniștii
ULTRAMODERNÍST, -Ă, ultramoderniști, -ste, adj. De un modernism exagerat. – Ultra- + modernist (după fr. ultramoderniste). DOOM
*ultramoderníst adj. m., pl. ultramoderníști; f. ultramodernístă, pl. ultramoderníste
ultramoderniștilor
ULTRAMODERNÍST, -Ă, ultramoderniști, -ste, adj. De un modernism exagerat. – Ultra- + modernist (după fr. ultramoderniste). DOOM
*ultramoderníst adj. m., pl. ultramoderníști; f. ultramodernístă, pl. ultramoderníste
ultramodernul
ULTRAMODÉRN, -Ă, ultramoderni, -e, adj. Foarte modern. – Din fr. ultramoderne. DOOM
ultramodérn adj. m., pl. ultramodérni; f. ultramodérnă, pl. ultramodérne
ultramodernului
ULTRAMODÉRN, -Ă, ultramoderni, -e, adj. Foarte modern. – Din fr. ultramoderne. DOOM
ultramodérn adj. m., pl. ultramodérni; f. ultramodérnă, pl. ultramodérne
ultramontan
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) de dincolo de munți. 2. (Adept) al ultramontanismului. [Pl. -ni, -ne. / cf. it. ultramontano, fr. ultramontain < lat. ultra – de dincolo, mons – munte].
ultramontana
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) de dincolo de munți. 2. (Adept) al ultramontanismului. [Pl. -ni, -ne. / cf. it. ultramontano, fr. ultramontain < lat. ultra – de dincolo, mons – munte].
ultramontane
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) de dincolo de munți. 2. (Adept) al ultramontanismului. [Pl. -ni, -ne. / cf. it. ultramontano, fr. ultramontain < lat. ultra – de dincolo, mons – munte].
ultramontanei
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) de dincolo de munți. 2. (Adept) al ultramontanismului. [Pl. -ni, -ne. / cf. it. ultramontano, fr. ultramontain < lat. ultra – de dincolo, mons – munte].
ultramontanele
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) de dincolo de munți. 2. (Adept) al ultramontanismului. [Pl. -ni, -ne. / cf. it. ultramontano, fr. ultramontain < lat. ultra – de dincolo, mons – munte].
ultramontanelor
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) de dincolo de munți. 2. (Adept) al ultramontanismului. [Pl. -ni, -ne. / cf. it. ultramontano, fr. ultramontain < lat. ultra – de dincolo, mons – munte].
ultramontani
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) de dincolo de munți. 2. (Adept) al ultramontanismului. [Pl. -ni, -ne. / cf. it. ultramontano, fr. ultramontain < lat. ultra – de dincolo, mons – munte].
ultramontanii
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) de dincolo de munți. 2. (Adept) al ultramontanismului. [Pl. -ni, -ne. / cf. it. ultramontano, fr. ultramontain < lat. ultra – de dincolo, mons – munte].
ultramontanilor
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) de dincolo de munți. 2. (Adept) al ultramontanismului. [Pl. -ni, -ne. / cf. it. ultramontano, fr. ultramontain < lat. ultra – de dincolo, mons – munte].
ultramontanism
ULTRAMONTANÍSM s. n. Ansamblul manifestărilor obediente ale capilor Bisericii catolice din țările occidentale față de Roma în sec. XIX; p. ext. atitudine centralistă din partea bisericii catolice. – Din fr. ultramontanisme.
ultramontanismul
ULTRAMONTANÍSM s. n. Ansamblul manifestărilor obediente ale capilor Bisericii catolice din țările occidentale față de Roma în sec. XIX; p. ext. atitudine centralistă din partea bisericii catolice. – Din fr. ultramontanisme.
ultramontanismului
ULTRAMONTANÍSM s. n. Ansamblul manifestărilor obediente ale capilor Bisericii catolice din țările occidentale față de Roma în sec. XIX; p. ext. atitudine centralistă din partea bisericii catolice. – Din fr. ultramontanisme.
ultramontanul
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) de dincolo de munți. 2. (Adept) al ultramontanismului. [Pl. -ni, -ne. / cf. it. ultramontano, fr. ultramontain < lat. ultra – de dincolo, mons – munte].
ultramontanului
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) de dincolo de munți. 2. (Adept) al ultramontanismului. [Pl. -ni, -ne. / cf. it. ultramontano, fr. ultramontain < lat. ultra – de dincolo, mons – munte].
ultraoccidental
ULTRAOCCIDENTÁL, -Ă, ultraoccidentali, -e, adj. Cu foarte pronunțat caracter, aspect etc. occidental. – Ultra- + occidental.
ultraoccidentala
ULTRAOCCIDENTÁL, -Ă, ultraoccidentali, -e, adj. Cu foarte pronunțat caracter, aspect etc. occidental. – Ultra- + occidental.
ultraoccidentale
ULTRAOCCIDENTÁL, -Ă, ultraoccidentali, -e, adj. Cu foarte pronunțat caracter, aspect etc. occidental. – Ultra- + occidental.
ultraoccidentalei
ULTRAOCCIDENTÁL, -Ă, ultraoccidentali, -e, adj. Cu foarte pronunțat caracter, aspect etc. occidental. – Ultra- + occidental.
ultraoccidentalele
ULTRAOCCIDENTÁL, -Ă, ultraoccidentali, -e, adj. Cu foarte pronunțat caracter, aspect etc. occidental. – Ultra- + occidental.
ultraoccidentalelor
ULTRAOCCIDENTÁL, -Ă, ultraoccidentali, -e, adj. Cu foarte pronunțat caracter, aspect etc. occidental. – Ultra- + occidental.
ultraoccidentali
ULTRAOCCIDENTÁL, -Ă, ultraoccidentali, -e, adj. Cu foarte pronunțat caracter, aspect etc. occidental. – Ultra- + occidental.
ultraoccidentalii
ULTRAOCCIDENTÁL, -Ă, ultraoccidentali, -e, adj. Cu foarte pronunțat caracter, aspect etc. occidental. – Ultra- + occidental.
ultraoccidentalilor
ULTRAOCCIDENTÁL, -Ă, ultraoccidentali, -e, adj. Cu foarte pronunțat caracter, aspect etc. occidental. – Ultra- + occidental.
ultraoccidentalul
ULTRAOCCIDENTÁL, -Ă, ultraoccidentali, -e, adj. Cu foarte pronunțat caracter, aspect etc. occidental. – Ultra- + occidental.
ultraoccidentalului
ULTRAOCCIDENTÁL, -Ă, ultraoccidentali, -e, adj. Cu foarte pronunțat caracter, aspect etc. occidental. – Ultra- + occidental.
ultraoportunist
ULTRAOPORTUNÍST, -Ă adj. Oportunist extremist. [< ultra- + oportunist].
ultrapas
ULTRAPÁS s. n. Masă plastică preparată din melamină. – Din germ. Ultrapas, fr. ultrapas.
ultrapasul
ULTRAPÁS s. n. Masă plastică preparată din melamină. – Din germ. Ultrapas, fr. ultrapas.
ultrapasului
ULTRAPÁS s. n. Masă plastică preparată din melamină. – Din germ. Ultrapas, fr. ultrapas.
ultraphan
ULTRAPHÁN s.n. (Poligr.) Foaie de acetat de celuloză folosită ca suport pentru straturile fotosensibile. [< germ. Ultraphan].
ultraporțelan
ULTRAPORȚELÁN s. n. Porțelan cu caracteristici izolante superioare, folosit ca izolator în tehnica curenților de înaltă frecvență. – Ultra- + porțelan.
ultraporțelanul
ULTRAPORȚELÁN s. n. Porțelan cu caracteristici izolante superioare, folosit ca izolator în tehnica curenților de înaltă frecvență. – Ultra- + porțelan.
ultraporțelanului
ULTRAPORȚELÁN s. n. Porțelan cu caracteristici izolante superioare, folosit ca izolator în tehnica curenților de înaltă frecvență. – Ultra- + porțelan.
ultrapresiune
ULTRAPRESIÚNE s.f. Presiune foarte ridicată. [Cf. fr. ultrapression].
ultrapresiunea
ULTRAPRESIÚNE s.f. Presiune foarte ridicată. [Cf. fr. ultrapression].
ultrapresiuni
ULTRAPRESIÚNE s.f. Presiune foarte ridicată. [Cf. fr. ultrapression].
ultrapresiunii
ULTRAPRESIÚNE s.f. Presiune foarte ridicată. [Cf. fr. ultrapression].
ultrapresiunile
ULTRAPRESIÚNE s.f. Presiune foarte ridicată. [Cf. fr. ultrapression].
ultrapresiunilor
ULTRAPRESIÚNE s.f. Presiune foarte ridicată. [Cf. fr. ultrapression].
ultraprogresist
ULTRAPROGRESÍST, -A, ultraprogresiști, -ste, adj. Cu idei progresiste exagerate. – Ultra- + progresist. DOOM
ultraprogresíst (-tra-pro-gre-) adj. m., pl. ultraprogresíști; f. ultraprogresístă, pl. ultraprogresíste
ultraprogresista
ULTRAPROGRESÍST, -A, ultraprogresiști, -ste, adj. Cu idei progresiste exagerate. – Ultra- + progresist. DOOM
ultraprogresíst (-tra-pro-gre-) adj. m., pl. ultraprogresíști; f. ultraprogresístă, pl. ultraprogresíste
ultraprogresiste
ULTRAPROGRESÍST, -A, ultraprogresiști, -ste, adj. Cu idei progresiste exagerate. – Ultra- + progresist. DOOM
ultraprogresíst (-tra-pro-gre-) adj. m., pl. ultraprogresíști; f. ultraprogresístă, pl. ultraprogresíste
ultraprogresistei
ULTRAPROGRESÍST, -A, ultraprogresiști, -ste, adj. Cu idei progresiste exagerate. – Ultra- + progresist. DOOM
ultraprogresíst (-tra-pro-gre-) adj. m., pl. ultraprogresíști; f. ultraprogresístă, pl. ultraprogresíste
ultraprogresistele
ULTRAPROGRESÍST, -A, ultraprogresiști, -ste, adj. Cu idei progresiste exagerate. – Ultra- + progresist. DOOM
ultraprogresíst (-tra-pro-gre-) adj. m., pl. ultraprogresíști; f. ultraprogresístă, pl. ultraprogresíste
ultraprogresistelor
ULTRAPROGRESÍST, -A, ultraprogresiști, -ste, adj. Cu idei progresiste exagerate. – Ultra- + progresist. DOOM
ultraprogresíst (-tra-pro-gre-) adj. m., pl. ultraprogresíști; f. ultraprogresístă, pl. ultraprogresíste
ultraprogresistul
ULTRAPROGRESÍST, -A, ultraprogresiști, -ste, adj. Cu idei progresiste exagerate. – Ultra- + progresist. DOOM
ultraprogresíst (-tra-pro-gre-) adj. m., pl. ultraprogresíști; f. ultraprogresístă, pl. ultraprogresíste
ultraprogresistului
ULTRAPROGRESÍST, -A, ultraprogresiști, -ste, adj. Cu idei progresiste exagerate. – Ultra- + progresist. DOOM
ultraprogresíst (-tra-pro-gre-) adj. m., pl. ultraprogresíști; f. ultraprogresístă, pl. ultraprogresíste
ultraprogresiști
ULTRAPROGRESÍST, -A, ultraprogresiști, -ste, adj. Cu idei progresiste exagerate. – Ultra- + progresist. DOOM
ultraprogresíst (-tra-pro-gre-) adj. m., pl. ultraprogresíști; f. ultraprogresístă, pl. ultraprogresíste
ultraprogresiștii
ULTRAPROGRESÍST, -A, ultraprogresiști, -ste, adj. Cu idei progresiste exagerate. – Ultra- + progresist. DOOM
ultraprogresíst (-tra-pro-gre-) adj. m., pl. ultraprogresíști; f. ultraprogresístă, pl. ultraprogresíste
ultraprogresiștilor
ULTRAPROGRESÍST, -A, ultraprogresiști, -ste, adj. Cu idei progresiste exagerate. – Ultra- + progresist. DOOM
ultraprogresíst (-tra-pro-gre-) adj. m., pl. ultraprogresíști; f. ultraprogresístă, pl. ultraprogresíste
ultrarafinat
ULTRARAFINÁT, -Ă, ultrarafinați, -te, adj. Foarte rafinat (2). – Ultra- + rafinat. DOOM
*ultrarafinát adj. m., pl. ultrarafináți; f. ultrarafinátă, pl. ultrarafináte
ultrarafinata
ULTRARAFINÁT, -Ă, ultrarafinați, -te, adj. Foarte rafinat (2). – Ultra- + rafinat. DOOM
*ultrarafinát adj. m., pl. ultrarafináți; f. ultrarafinátă, pl. ultrarafináte
ultrarafinate
ULTRARAFINÁT, -Ă, ultrarafinați, -te, adj. Foarte rafinat (2). – Ultra- + rafinat. DOOM
*ultrarafinát adj. m., pl. ultrarafináți; f. ultrarafinátă, pl. ultrarafináte
ultrarafinatei
ULTRARAFINÁT, -Ă, ultrarafinați, -te, adj. Foarte rafinat (2). – Ultra- + rafinat. DOOM
*ultrarafinát adj. m., pl. ultrarafináți; f. ultrarafinátă, pl. ultrarafináte
ultrarafinatele
ULTRARAFINÁT, -Ă, ultrarafinați, -te, adj. Foarte rafinat (2). – Ultra- + rafinat. DOOM
*ultrarafinát adj. m., pl. ultrarafináți; f. ultrarafinátă, pl. ultrarafináte
ultrarafinatelor
ULTRARAFINÁT, -Ă, ultrarafinați, -te, adj. Foarte rafinat (2). – Ultra- + rafinat. DOOM
*ultrarafinát adj. m., pl. ultrarafináți; f. ultrarafinátă, pl. ultrarafináte
ultrarafinatul
ULTRARAFINÁT, -Ă, ultrarafinați, -te, adj. Foarte rafinat (2). – Ultra- + rafinat. DOOM
*ultrarafinát adj. m., pl. ultrarafináți; f. ultrarafinátă, pl. ultrarafináte
ultrarafinatului
ULTRARAFINÁT, -Ă, ultrarafinați, -te, adj. Foarte rafinat (2). – Ultra- + rafinat. DOOM
*ultrarafinát adj. m., pl. ultrarafináți; f. ultrarafinátă, pl. ultrarafináte
ultrarafinați
ULTRARAFINÁT, -Ă, ultrarafinați, -te, adj. Foarte rafinat (2). – Ultra- + rafinat. DOOM
*ultrarafinát adj. m., pl. ultrarafináți; f. ultrarafinátă, pl. ultrarafináte
ultrarafinații
ULTRARAFINÁT, -Ă, ultrarafinați, -te, adj. Foarte rafinat (2). – Ultra- + rafinat. DOOM
*ultrarafinát adj. m., pl. ultrarafináți; f. ultrarafinátă, pl. ultrarafináte
ultrarafinaților
ULTRARAFINÁT, -Ă, ultrarafinați, -te, adj. Foarte rafinat (2). – Ultra- + rafinat. DOOM
*ultrarafinát adj. m., pl. ultrarafináți; f. ultrarafinátă, pl. ultrarafináte
ultrarapid
ULTRARAPÍD, -Ă, ultrarapizi, -de, adj. Foarte rapid, extraordinar de repede. – Ultra + rapid. DOOM
ultrarapíd adj. m., pl. ultrarapízi; f. ultrarapídă, pl. ultrarapíde
ultrarapida
ULTRARAPÍD, -Ă, ultrarapizi, -de, adj. Foarte rapid, extraordinar de repede. – Ultra + rapid. DOOM
ultrarapíd adj. m., pl. ultrarapízi; f. ultrarapídă, pl. ultrarapíde
ultrarapide
ULTRARAPÍD, -Ă, ultrarapizi, -de, adj. Foarte rapid, extraordinar de repede. – Ultra + rapid. DOOM
ultrarapíd adj. m., pl. ultrarapízi; f. ultrarapídă, pl. ultrarapíde
ultrarapidei
ULTRARAPÍD, -Ă, ultrarapizi, -de, adj. Foarte rapid, extraordinar de repede. – Ultra + rapid. DOOM
ultrarapíd adj. m., pl. ultrarapízi; f. ultrarapídă, pl. ultrarapíde
ultrarapidele
ULTRARAPÍD, -Ă, ultrarapizi, -de, adj. Foarte rapid, extraordinar de repede. – Ultra + rapid. DOOM
ultrarapíd adj. m., pl. ultrarapízi; f. ultrarapídă, pl. ultrarapíde
ultrarapidelor
ULTRARAPÍD, -Ă, ultrarapizi, -de, adj. Foarte rapid, extraordinar de repede. – Ultra + rapid. DOOM
ultrarapíd adj. m., pl. ultrarapízi; f. ultrarapídă, pl. ultrarapíde
ultrarapidul
ULTRARAPÍD, -Ă, ultrarapizi, -de, adj. Foarte rapid, extraordinar de repede. – Ultra + rapid. DOOM
ultrarapíd adj. m., pl. ultrarapízi; f. ultrarapídă, pl. ultrarapíde
ultrarapidului
ULTRARAPÍD, -Ă, ultrarapizi, -de, adj. Foarte rapid, extraordinar de repede. – Ultra + rapid. DOOM
ultrarapíd adj. m., pl. ultrarapízi; f. ultrarapídă, pl. ultrarapíde
ultrarapizi
ULTRARAPÍD, -Ă, ultrarapizi, -de, adj. Foarte rapid, extraordinar de repede. – Ultra + rapid. DOOM
ultrarapíd adj. m., pl. ultrarapízi; f. ultrarapídă, pl. ultrarapíde
ultrarapizii
ULTRARAPÍD, -Ă, ultrarapizi, -de, adj. Foarte rapid, extraordinar de repede. – Ultra + rapid. DOOM
ultrarapíd adj. m., pl. ultrarapízi; f. ultrarapídă, pl. ultrarapíde
ultrarapizilor
ULTRARAPÍD, -Ă, ultrarapizi, -de, adj. Foarte rapid, extraordinar de repede. – Ultra + rapid. DOOM
ultrarapíd adj. m., pl. ultrarapízi; f. ultrarapídă, pl. ultrarapíde
ultrareacționar
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționar
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționara
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționara
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționare
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționare
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarei
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarei
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarele
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarele
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarelor
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarelor
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționari
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționari
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarii
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarii
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarilor
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarilor
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarul
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarul
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarului
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultrareacționarului
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar. DOOM
ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre
ultraregalist
ULTRAREGALÍST, -Ă adj. Partizan înfocat al monarhismului. [După fr. ultraroyaliste].
ultraregalista
ULTRAREGALÍST, -Ă adj. Partizan înfocat al monarhismului. [După fr. ultraroyaliste].
ultraregaliste
ULTRAREGALÍST, -Ă adj. Partizan înfocat al monarhismului. [După fr. ultraroyaliste].
ultraregalistei
ULTRAREGALÍST, -Ă adj. Partizan înfocat al monarhismului. [După fr. ultraroyaliste].
ultraregalistele
ULTRAREGALÍST, -Ă adj. Partizan înfocat al monarhismului. [După fr. ultraroyaliste].
ultraregalistelor
ULTRAREGALÍST, -Ă adj. Partizan înfocat al monarhismului. [După fr. ultraroyaliste].
ultraregalistul
ULTRAREGALÍST, -Ă adj. Partizan înfocat al monarhismului. [După fr. ultraroyaliste].
ultraregalistului
ULTRAREGALÍST, -Ă adj. Partizan înfocat al monarhismului. [După fr. ultraroyaliste].
ultraregaliști
ULTRAREGALÍST, -Ă adj. Partizan înfocat al monarhismului. [După fr. ultraroyaliste].
ultraregaliștii
ULTRAREGALÍST, -Ă adj. Partizan înfocat al monarhismului. [După fr. ultraroyaliste].
ultraregaliștilor
ULTRAREGALÍST, -Ă adj. Partizan înfocat al monarhismului. [După fr. ultraroyaliste].
ultraretrograd
ULTRARETROGRÁD, -Ă adj., s.m. și f. Retrograd extremist, foarte înapoiat. [< ultra- + retrograd].
ultraretrograda
ULTRARETROGRÁD, -Ă adj., s.m. și f. Retrograd extremist, foarte înapoiat. [< ultra- + retrograd].
ultraretrograde
ULTRARETROGRÁD, -Ă adj., s.m. și f. Retrograd extremist, foarte înapoiat. [< ultra- + retrograd].
ultraretrogradei
ULTRARETROGRÁD, -Ă adj., s.m. și f. Retrograd extremist, foarte înapoiat. [< ultra- + retrograd].
ultraretrogradele
ULTRARETROGRÁD, -Ă adj., s.m. și f. Retrograd extremist, foarte înapoiat. [< ultra- + retrograd].
ultraretrogradelor
ULTRARETROGRÁD, -Ă adj., s.m. și f. Retrograd extremist, foarte înapoiat. [< ultra- + retrograd].
ultraretrogradul
ULTRARETROGRÁD, -Ă adj., s.m. și f. Retrograd extremist, foarte înapoiat. [< ultra- + retrograd].
ultraretrogradului
ULTRARETROGRÁD, -Ă adj., s.m. și f. Retrograd extremist, foarte înapoiat. [< ultra- + retrograd].
ultraretrograzi
ULTRARETROGRÁD, -Ă adj., s.m. și f. Retrograd extremist, foarte înapoiat. [< ultra- + retrograd].
ultraretrograzii
ULTRARETROGRÁD, -Ă adj., s.m. și f. Retrograd extremist, foarte înapoiat. [< ultra- + retrograd].
ultraretrograzilor
ULTRARETROGRÁD, -Ă adj., s.m. și f. Retrograd extremist, foarte înapoiat. [< ultra- + retrograd].
ultrarevoluționar
ULTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă adj. Revoluționar extremist. [Cf. fr. ultrarévolutionnaire].
ultraromantic
ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. (Ironic) De un romantism exagerat. [< ultra- + romantic].
ultraromantica
ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. (Ironic) De un romantism exagerat. [< ultra- + romantic].
ultraromantice
ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. (Ironic) De un romantism exagerat. [< ultra- + romantic].
ultraromanticei
ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. (Ironic) De un romantism exagerat. [< ultra- + romantic].
ultraromanticele
ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. (Ironic) De un romantism exagerat. [< ultra- + romantic].
ultraromanticelor
ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. (Ironic) De un romantism exagerat. [< ultra- + romantic].
ultraromantici
ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. (Ironic) De un romantism exagerat. [< ultra- + romantic].
ultraromanticii
ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. (Ironic) De un romantism exagerat. [< ultra- + romantic].
ultraromanticilor
ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. (Ironic) De un romantism exagerat. [< ultra- + romantic].
ultraromanticul
ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. (Ironic) De un romantism exagerat. [< ultra- + romantic].
ultraromanticului
ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. (Ironic) De un romantism exagerat. [< ultra- + romantic].
ultrascurt
ULTRASCÚRT, -Ă, ultrascurți, -te, adj. 1. Care este foarte scurt. 2. (În sintagma) Raze ultrascurte (și substantivat, f. pl.) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicină etc. – Ultra- + scurt (2 după fr. ultra-court). DOOM
!ultrascúrt (-tras-curt/-tra-scurt) adj. m., pl. ultrascúrți; f. ultrascúrtă, pl. ultrascúrte
ultrascurta
ULTRASCÚRT, -Ă, ultrascurți, -te, adj. 1. Care este foarte scurt. 2. (În sintagma) Raze ultrascurte (și substantivat, f. pl.) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicină etc. – Ultra- + scurt (2 după fr. ultra-court). DOOM
!ultrascúrt (-tras-curt/-tra-scurt) adj. m., pl. ultrascúrți; f. ultrascúrtă, pl. ultrascúrte
ultrascurte
ULTRASCÚRT, -Ă, ultrascurți, -te, adj. 1. Care este foarte scurt. 2. (În sintagma) Raze ultrascurte (și substantivat, f. pl.) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicină etc. – Ultra- + scurt (2 după fr. ultra-court). DOOM
!ultrascúrt (-tras-curt/-tra-scurt) adj. m., pl. ultrascúrți; f. ultrascúrtă, pl. ultrascúrte
ultrascurtei
ULTRASCÚRT, -Ă, ultrascurți, -te, adj. 1. Care este foarte scurt. 2. (În sintagma) Raze ultrascurte (și substantivat, f. pl.) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicină etc. – Ultra- + scurt (2 după fr. ultra-court). DOOM
!ultrascúrt (-tras-curt/-tra-scurt) adj. m., pl. ultrascúrți; f. ultrascúrtă, pl. ultrascúrte
ultrascurtele
ULTRASCÚRT, -Ă, ultrascurți, -te, adj. 1. Care este foarte scurt. 2. (În sintagma) Raze ultrascurte (și substantivat, f. pl.) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicină etc. – Ultra- + scurt (2 după fr. ultra-court). DOOM
!ultrascúrt (-tras-curt/-tra-scurt) adj. m., pl. ultrascúrți; f. ultrascúrtă, pl. ultrascúrte
ultrascurtelor
ULTRASCÚRT, -Ă, ultrascurți, -te, adj. 1. Care este foarte scurt. 2. (În sintagma) Raze ultrascurte (și substantivat, f. pl.) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicină etc. – Ultra- + scurt (2 după fr. ultra-court). DOOM
!ultrascúrt (-tras-curt/-tra-scurt) adj. m., pl. ultrascúrți; f. ultrascúrtă, pl. ultrascúrte
ultrascurtul
ULTRASCÚRT, -Ă, ultrascurți, -te, adj. 1. Care este foarte scurt. 2. (În sintagma) Raze ultrascurte (și substantivat, f. pl.) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicină etc. – Ultra- + scurt (2 după fr. ultra-court). DOOM
!ultrascúrt (-tras-curt/-tra-scurt) adj. m., pl. ultrascúrți; f. ultrascúrtă, pl. ultrascúrte
ultrascurtului
ULTRASCÚRT, -Ă, ultrascurți, -te, adj. 1. Care este foarte scurt. 2. (În sintagma) Raze ultrascurte (și substantivat, f. pl.) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicină etc. – Ultra- + scurt (2 după fr. ultra-court). DOOM
!ultrascúrt (-tras-curt/-tra-scurt) adj. m., pl. ultrascúrți; f. ultrascúrtă, pl. ultrascúrte
ultrascurți
ULTRASCÚRT, -Ă, ultrascurți, -te, adj. 1. Care este foarte scurt. 2. (În sintagma) Raze ultrascurte (și substantivat, f. pl.) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicină etc. – Ultra- + scurt (2 după fr. ultra-court). DOOM
!ultrascúrt (-tras-curt/-tra-scurt) adj. m., pl. ultrascúrți; f. ultrascúrtă, pl. ultrascúrte
ultrascurții
ULTRASCÚRT, -Ă, ultrascurți, -te, adj. 1. Care este foarte scurt. 2. (În sintagma) Raze ultrascurte (și substantivat, f. pl.) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicină etc. – Ultra- + scurt (2 după fr. ultra-court). DOOM
!ultrascúrt (-tras-curt/-tra-scurt) adj. m., pl. ultrascúrți; f. ultrascúrtă, pl. ultrascúrte
ultrascurților
ULTRASCÚRT, -Ă, ultrascurți, -te, adj. 1. Care este foarte scurt. 2. (În sintagma) Raze ultrascurte (și substantivat, f. pl.) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicină etc. – Ultra- + scurt (2 după fr. ultra-court). DOOM
!ultrascúrt (-tras-curt/-tra-scurt) adj. m., pl. ultrascúrți; f. ultrascúrtă, pl. ultrascúrte
ultrasecret
ULTRASECRÉT, -Ă, ultrasecreți, -te, adj. Foarte secret. – Ultra- + secret (după fr. ultrasecret). DOOM
*ultrasecrét (-se-cret) adj. m., pl. ultrasecréți; f. ultrasecrétă, pl. ultrasecréte
ultrasecreta
ULTRASECRÉT, -Ă, ultrasecreți, -te, adj. Foarte secret. – Ultra- + secret (după fr. ultrasecret). DOOM
*ultrasecrét (-se-cret) adj. m., pl. ultrasecréți; f. ultrasecrétă, pl. ultrasecréte
ultrasecrete
ULTRASECRÉT, -Ă, ultrasecreți, -te, adj. Foarte secret. – Ultra- + secret (după fr. ultrasecret). DOOM
*ultrasecrét (-se-cret) adj. m., pl. ultrasecréți; f. ultrasecrétă, pl. ultrasecréte
ultrasecretei
ULTRASECRÉT, -Ă, ultrasecreți, -te, adj. Foarte secret. – Ultra- + secret (după fr. ultrasecret). DOOM
*ultrasecrét (-se-cret) adj. m., pl. ultrasecréți; f. ultrasecrétă, pl. ultrasecréte
ultrasecretele
ULTRASECRÉT, -Ă, ultrasecreți, -te, adj. Foarte secret. – Ultra- + secret (după fr. ultrasecret). DOOM
*ultrasecrét (-se-cret) adj. m., pl. ultrasecréți; f. ultrasecrétă, pl. ultrasecréte
ultrasecretelor
ULTRASECRÉT, -Ă, ultrasecreți, -te, adj. Foarte secret. – Ultra- + secret (după fr. ultrasecret). DOOM
*ultrasecrét (-se-cret) adj. m., pl. ultrasecréți; f. ultrasecrétă, pl. ultrasecréte
ultrasecretul
ULTRASECRÉT, -Ă, ultrasecreți, -te, adj. Foarte secret. – Ultra- + secret (după fr. ultrasecret). DOOM
*ultrasecrét (-se-cret) adj. m., pl. ultrasecréți; f. ultrasecrétă, pl. ultrasecréte
ultrasecretului
ULTRASECRÉT, -Ă, ultrasecreți, -te, adj. Foarte secret. – Ultra- + secret (după fr. ultrasecret). DOOM
*ultrasecrét (-se-cret) adj. m., pl. ultrasecréți; f. ultrasecrétă, pl. ultrasecréte
ultrasecreți
ULTRASECRÉT, -Ă, ultrasecreți, -te, adj. Foarte secret. – Ultra- + secret (după fr. ultrasecret). DOOM
*ultrasecrét (-se-cret) adj. m., pl. ultrasecréți; f. ultrasecrétă, pl. ultrasecréte
ultrasecreții
ULTRASECRÉT, -Ă, ultrasecreți, -te, adj. Foarte secret. – Ultra- + secret (după fr. ultrasecret). DOOM
*ultrasecrét (-se-cret) adj. m., pl. ultrasecréți; f. ultrasecrétă, pl. ultrasecréte
ultrasecreților
ULTRASECRÉT, -Ă, ultrasecreți, -te, adj. Foarte secret. – Ultra- + secret (după fr. ultrasecret). DOOM
*ultrasecrét (-se-cret) adj. m., pl. ultrasecréți; f. ultrasecrétă, pl. ultrasecréte
ultrasensibil
ULTRASENSÍBIL, -Ă, ultrasensibili, -e, adj. Foarte sensibil. – Ultra- + sensibil. Cf. fr. ultra-sensible. DOOM
ultrasensíbil adj. m., pl. ultrasensíbili; f. ultrasensíbilă, pl. ultrasensíbile
ultrasensibila
ULTRASENSÍBIL, -Ă, ultrasensibili, -e, adj. Foarte sensibil. – Ultra- + sensibil. Cf. fr. ultra-sensible. DOOM
ultrasensíbil adj. m., pl. ultrasensíbili; f. ultrasensíbilă, pl. ultrasensíbile
ultrasensibile
ULTRASENSÍBIL, -Ă, ultrasensibili, -e, adj. Foarte sensibil. – Ultra- + sensibil. Cf. fr. ultra-sensible. DOOM
ultrasensíbil adj. m., pl. ultrasensíbili; f. ultrasensíbilă, pl. ultrasensíbile
ultrasensibilei
ULTRASENSÍBIL, -Ă, ultrasensibili, -e, adj. Foarte sensibil. – Ultra- + sensibil. Cf. fr. ultra-sensible. DOOM
ultrasensíbil adj. m., pl. ultrasensíbili; f. ultrasensíbilă, pl. ultrasensíbile
ultrasensibilele
ULTRASENSÍBIL, -Ă, ultrasensibili, -e, adj. Foarte sensibil. – Ultra- + sensibil. Cf. fr. ultra-sensible. DOOM
ultrasensíbil adj. m., pl. ultrasensíbili; f. ultrasensíbilă, pl. ultrasensíbile
ultrasensibilelor
ULTRASENSÍBIL, -Ă, ultrasensibili, -e, adj. Foarte sensibil. – Ultra- + sensibil. Cf. fr. ultra-sensible. DOOM
ultrasensíbil adj. m., pl. ultrasensíbili; f. ultrasensíbilă, pl. ultrasensíbile
ultrasensibili
ULTRASENSÍBIL, -Ă, ultrasensibili, -e, adj. Foarte sensibil. – Ultra- + sensibil. Cf. fr. ultra-sensible. DOOM
ultrasensíbil adj. m., pl. ultrasensíbili; f. ultrasensíbilă, pl. ultrasensíbile
ultrasensibilii
ULTRASENSÍBIL, -Ă, ultrasensibili, -e, adj. Foarte sensibil. – Ultra- + sensibil. Cf. fr. ultra-sensible. DOOM
ultrasensíbil adj. m., pl. ultrasensíbili; f. ultrasensíbilă, pl. ultrasensíbile
ultrasensibililor
ULTRASENSÍBIL, -Ă, ultrasensibili, -e, adj. Foarte sensibil. – Ultra- + sensibil. Cf. fr. ultra-sensible. DOOM
ultrasensíbil adj. m., pl. ultrasensíbili; f. ultrasensíbilă, pl. ultrasensíbile
ultrasensibilul
ULTRASENSÍBIL, -Ă, ultrasensibili, -e, adj. Foarte sensibil. – Ultra- + sensibil. Cf. fr. ultra-sensible. DOOM
ultrasensíbil adj. m., pl. ultrasensíbili; f. ultrasensíbilă, pl. ultrasensíbile
ultrasensibilului
ULTRASENSÍBIL, -Ă, ultrasensibili, -e, adj. Foarte sensibil. – Ultra- + sensibil. Cf. fr. ultra-sensible. DOOM
ultrasensíbil adj. m., pl. ultrasensíbili; f. ultrasensíbilă, pl. ultrasensíbile
ultrasonic
ULTRASÓNIC, -Ă, ultrasonici, -ce, adj. Referitor la ultrasunete; ultrasonor. – Din fr. ultrasonique. DOOM
ultrasónic adj. m., pl. ultrasónici; f. ultrasónică, pl. ultrasónice
ultrasonica
ULTRASÓNIC, -Ă, ultrasonici, -ce, adj. Referitor la ultrasunete; ultrasonor. – Din fr. ultrasonique. DOOM
ultrasónic adj. m., pl. ultrasónici; f. ultrasónică, pl. ultrasónice
ultrasonice
ULTRASÓNIC, -Ă, ultrasonici, -ce, adj. Referitor la ultrasunete; ultrasonor. – Din fr. ultrasonique. DOOM
ultrasónic adj. m., pl. ultrasónici; f. ultrasónică, pl. ultrasónice
ultrasonicei
ULTRASÓNIC, -Ă, ultrasonici, -ce, adj. Referitor la ultrasunete; ultrasonor. – Din fr. ultrasonique. DOOM
ultrasónic adj. m., pl. ultrasónici; f. ultrasónică, pl. ultrasónice
ultrasonicele
ULTRASÓNIC, -Ă, ultrasonici, -ce, adj. Referitor la ultrasunete; ultrasonor. – Din fr. ultrasonique. DOOM
ultrasónic adj. m., pl. ultrasónici; f. ultrasónică, pl. ultrasónice
ultrasonicelor
ULTRASÓNIC, -Ă, ultrasonici, -ce, adj. Referitor la ultrasunete; ultrasonor. – Din fr. ultrasonique. DOOM
ultrasónic adj. m., pl. ultrasónici; f. ultrasónică, pl. ultrasónice
ultrasonici
ULTRASÓNIC, -Ă, ultrasonici, -ce, adj. Referitor la ultrasunete; ultrasonor. – Din fr. ultrasonique. DOOM
ultrasónic adj. m., pl. ultrasónici; f. ultrasónică, pl. ultrasónice
ultrasonicii
ULTRASÓNIC, -Ă, ultrasonici, -ce, adj. Referitor la ultrasunete; ultrasonor. – Din fr. ultrasonique. DOOM
ultrasónic adj. m., pl. ultrasónici; f. ultrasónică, pl. ultrasónice
ultrasonicilor
ULTRASÓNIC, -Ă, ultrasonici, -ce, adj. Referitor la ultrasunete; ultrasonor. – Din fr. ultrasonique. DOOM
ultrasónic adj. m., pl. ultrasónici; f. ultrasónică, pl. ultrasónice
ultrasonicul
ULTRASÓNIC, -Ă, ultrasonici, -ce, adj. Referitor la ultrasunete; ultrasonor. – Din fr. ultrasonique. DOOM
ultrasónic adj. m., pl. ultrasónici; f. ultrasónică, pl. ultrasónice
ultrasonicului
ULTRASÓNIC, -Ă, ultrasonici, -ce, adj. Referitor la ultrasunete; ultrasonor. – Din fr. ultrasonique. DOOM
ultrasónic adj. m., pl. ultrasónici; f. ultrasónică, pl. ultrasónice
ultrasonografie
ULTRASONOGRAFÍE, ultrasonografii, s. f. (Med.) Ecografie. – Din fr. ultra-sonographie.
ultrasonor
ULTRASONÓR, -Ă, ultrasonori, -e, adj. Ultrasonic. – Ultra- + sonor. DOOM
ultrasonór adj. m., pl. ultrasonóri; f. ultrasonóră, pl. ultrasonóre
ultrasonora
ULTRASONÓR, -Ă, ultrasonori, -e, adj. Ultrasonic. – Ultra- + sonor. DOOM
ultrasonór adj. m., pl. ultrasonóri; f. ultrasonóră, pl. ultrasonóre
ultrasonore
ULTRASONÓR, -Ă, ultrasonori, -e, adj. Ultrasonic. – Ultra- + sonor. DOOM
ultrasonór adj. m., pl. ultrasonóri; f. ultrasonóră, pl. ultrasonóre
ultrasonorei
ULTRASONÓR, -Ă, ultrasonori, -e, adj. Ultrasonic. – Ultra- + sonor. DOOM
ultrasonór adj. m., pl. ultrasonóri; f. ultrasonóră, pl. ultrasonóre
ultrasonorele
ULTRASONÓR, -Ă, ultrasonori, -e, adj. Ultrasonic. – Ultra- + sonor. DOOM
ultrasonór adj. m., pl. ultrasonóri; f. ultrasonóră, pl. ultrasonóre
ultrasonorelor
ULTRASONÓR, -Ă, ultrasonori, -e, adj. Ultrasonic. – Ultra- + sonor. DOOM
ultrasonór adj. m., pl. ultrasonóri; f. ultrasonóră, pl. ultrasonóre
ultrasonori
ULTRASONÓR, -Ă, ultrasonori, -e, adj. Ultrasonic. – Ultra- + sonor. DOOM
ultrasonór adj. m., pl. ultrasonóri; f. ultrasonóră, pl. ultrasonóre
ultrasonorii
ULTRASONÓR, -Ă, ultrasonori, -e, adj. Ultrasonic. – Ultra- + sonor. DOOM
ultrasonór adj. m., pl. ultrasonóri; f. ultrasonóră, pl. ultrasonóre
ultrasonorilor
ULTRASONÓR, -Ă, ultrasonori, -e, adj. Ultrasonic. – Ultra- + sonor. DOOM
ultrasonór adj. m., pl. ultrasonóri; f. ultrasonóră, pl. ultrasonóre
ultrasonorul
ULTRASONÓR, -Ă, ultrasonori, -e, adj. Ultrasonic. – Ultra- + sonor. DOOM
ultrasonór adj. m., pl. ultrasonóri; f. ultrasonóră, pl. ultrasonóre
ultrasonorului
ULTRASONÓR, -Ă, ultrasonori, -e, adj. Ultrasonic. – Ultra- + sonor. DOOM
ultrasonór adj. m., pl. ultrasonóri; f. ultrasonóră, pl. ultrasonóre
ultrasonoterapie
ULTRASONOTERAPÍE s. f. Terapie bazată pe ultrasunete. – Din fr. ultrasonothérapie. DOOM
ultrasonoterapíe s. f., art. ultrasonoterapía, g.-d. ultrasonoterapíi, art. ultrasonoterapíei
ultraspecial
ULTRASPECIÁL, -Ă, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebește foarte mult de alte lucruri asemănătoare. ♦ De strictă specialitate. – Ultra- + special.
ultraspeciala
ULTRASPECIÁL, -Ă, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebește foarte mult de alte lucruri asemănătoare. ♦ De strictă specialitate. – Ultra- + special.
ultraspeciale
ULTRASPECIÁL, -Ă, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebește foarte mult de alte lucruri asemănătoare. ♦ De strictă specialitate. – Ultra- + special.
ultraspecialei
ULTRASPECIÁL, -Ă, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebește foarte mult de alte lucruri asemănătoare. ♦ De strictă specialitate. – Ultra- + special.
ultraspecialele
ULTRASPECIÁL, -Ă, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebește foarte mult de alte lucruri asemănătoare. ♦ De strictă specialitate. – Ultra- + special.
ultraspecialelor
ULTRASPECIÁL, -Ă, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebește foarte mult de alte lucruri asemănătoare. ♦ De strictă specialitate. – Ultra- + special.
ultraspeciali
ULTRASPECIÁL, -Ă, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebește foarte mult de alte lucruri asemănătoare. ♦ De strictă specialitate. – Ultra- + special.
ultraspecialii
ULTRASPECIÁL, -Ă, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebește foarte mult de alte lucruri asemănătoare. ♦ De strictă specialitate. – Ultra- + special.
ultraspecialilor
ULTRASPECIÁL, -Ă, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebește foarte mult de alte lucruri asemănătoare. ♦ De strictă specialitate. – Ultra- + special.
ultraspecialul
ULTRASPECIÁL, -Ă, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebește foarte mult de alte lucruri asemănătoare. ♦ De strictă specialitate. – Ultra- + special.
ultraspecialului
ULTRASPECIÁL, -Ă, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebește foarte mult de alte lucruri asemănătoare. ♦ De strictă specialitate. – Ultra- + special.
ultrastructura
ULTRASTRUCTÚRĂ, ultrastructuri, s. f. (Biol.) Structură intimă a unui țesut. – Din fr. ultrastructure.
ultrastructuri
ULTRASTRUCTÚRĂ, ultrastructuri, s. f. (Biol.) Structură intimă a unui țesut. – Din fr. ultrastructure.
ultrastructurii
ULTRASTRUCTÚRĂ, ultrastructuri, s. f. (Biol.) Structură intimă a unui țesut. – Din fr. ultrastructure.
ultrastructurile
ULTRASTRUCTÚRĂ, ultrastructuri, s. f. (Biol.) Structură intimă a unui țesut. – Din fr. ultrastructure.
ultrastructurilor
ULTRASTRUCTÚRĂ, ultrastructuri, s. f. (Biol.) Structură intimă a unui țesut. – Din fr. ultrastructure.
ultrasunet
ULTRASÚNET, ultrasunete, s. n. Vibrație a unui mediu elastic, de aceeași natură cu sunetul, având frecvențe superioare acestuia, fapt pentru care nu poate fi percepută cu urechea. – Ultra- + sunet (după fr. ultrason). DOOM
ultrasúnet s. n., pl. ultrasúnete
ultrasunete
ULTRASÚNET, ultrasunete, s. n. Vibrație a unui mediu elastic, de aceeași natură cu sunetul, având frecvențe superioare acestuia, fapt pentru care nu poate fi percepută cu urechea. – Ultra- + sunet (după fr. ultrason). DOOM
ultrasúnet s. n., pl. ultrasúnete
ultrasunetele
ULTRASÚNET, ultrasunete, s. n. Vibrație a unui mediu elastic, de aceeași natură cu sunetul, având frecvențe superioare acestuia, fapt pentru care nu poate fi percepută cu urechea. – Ultra- + sunet (după fr. ultrason). DOOM
ultrasúnet s. n., pl. ultrasúnete
ultrasunetelor
ULTRASÚNET, ultrasunete, s. n. Vibrație a unui mediu elastic, de aceeași natură cu sunetul, având frecvențe superioare acestuia, fapt pentru care nu poate fi percepută cu urechea. – Ultra- + sunet (după fr. ultrason). DOOM
ultrasúnet s. n., pl. ultrasúnete
ultrasunetul
ULTRASÚNET, ultrasunete, s. n. Vibrație a unui mediu elastic, de aceeași natură cu sunetul, având frecvențe superioare acestuia, fapt pentru care nu poate fi percepută cu urechea. – Ultra- + sunet (după fr. ultrason). DOOM
ultrasúnet s. n., pl. ultrasúnete
ultrasunetului
ULTRASÚNET, ultrasunete, s. n. Vibrație a unui mediu elastic, de aceeași natură cu sunetul, având frecvențe superioare acestuia, fapt pentru care nu poate fi percepută cu urechea. – Ultra- + sunet (după fr. ultrason). DOOM
ultrasúnet s. n., pl. ultrasúnete
ultrasuprarealist
ULTRASUPRAREALÍST, -Ă adj. De un suprarealism exagerat. [< ultra- + suprarealist].
ultraviolet
ULTRAVIOLÉT, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care este situat dincolo de marginea violetă a spectrului luminii. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet. DOOM
ultraviolét (-vi-o-) adj. m., pl. ultravioléți; f. ultraviolétă, pl. ultravioléte
ultravioleta
ULTRAVIOLÉT, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care este situat dincolo de marginea violetă a spectrului luminii. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet. DOOM
ultraviolét (-vi-o-) adj. m., pl. ultravioléți; f. ultraviolétă, pl. ultravioléte
ultraviolete
ULTRAVIOLÉT, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care este situat dincolo de marginea violetă a spectrului luminii. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet. DOOM
ultraviolét (-vi-o-) adj. m., pl. ultravioléți; f. ultraviolétă, pl. ultravioléte
ultravioletei
ULTRAVIOLÉT, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care este situat dincolo de marginea violetă a spectrului luminii. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet. DOOM
ultraviolét (-vi-o-) adj. m., pl. ultravioléți; f. ultraviolétă, pl. ultravioléte
ultravioletele
ULTRAVIOLÉT, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care este situat dincolo de marginea violetă a spectrului luminii. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet. DOOM
ultraviolét (-vi-o-) adj. m., pl. ultravioléți; f. ultraviolétă, pl. ultravioléte
ultravioletelor
ULTRAVIOLÉT, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care este situat dincolo de marginea violetă a spectrului luminii. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet. DOOM
ultraviolét (-vi-o-) adj. m., pl. ultravioléți; f. ultraviolétă, pl. ultravioléte
ultravioletul
ULTRAVIOLÉT, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care este situat dincolo de marginea violetă a spectrului luminii. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet. DOOM
ultraviolét (-vi-o-) adj. m., pl. ultravioléți; f. ultraviolétă, pl. ultravioléte
ultravioletului
ULTRAVIOLÉT, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care este situat dincolo de marginea violetă a spectrului luminii. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet. DOOM
ultraviolét (-vi-o-) adj. m., pl. ultravioléți; f. ultraviolétă, pl. ultravioléte
ultravioleți
ULTRAVIOLÉT, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care este situat dincolo de marginea violetă a spectrului luminii. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet. DOOM
ultraviolét (-vi-o-) adj. m., pl. ultravioléți; f. ultraviolétă, pl. ultravioléte
ultravioleții
ULTRAVIOLÉT, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care este situat dincolo de marginea violetă a spectrului luminii. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet. DOOM
ultraviolét (-vi-o-) adj. m., pl. ultravioléți; f. ultraviolétă, pl. ultravioléte
ultravioleților
ULTRAVIOLÉT, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care este situat dincolo de marginea violetă a spectrului luminii. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet. DOOM
ultraviolét (-vi-o-) adj. m., pl. ultravioléți; f. ultraviolétă, pl. ultravioléte
ultravirus
ULTRAVÍRUS, ultravirusuri, s. n. Virus extrem de mic, care nu poate fi văzut la microscopul obișnuit. – Din fr. ultravirus.
ultravirus
ULTRAVÍRUS, ultravirusuri, s. n. Virus extrem de mic, care nu poate fi văzut cu microscopul obișnuit. – Din fr. ultravirus. DOOM
ultravírus s. n., pl. ultravírusuri
ultravirusul
ULTRAVÍRUS, ultravirusuri, s. n. Virus extrem de mic, care nu poate fi văzut cu microscopul obișnuit. – Din fr. ultravirus. DOOM
ultravírus s. n., pl. ultravírusuri
ultravirusului
ULTRAVÍRUS, ultravirusuri, s. n. Virus extrem de mic, care nu poate fi văzut cu microscopul obișnuit. – Din fr. ultravirus. DOOM
ultravírus s. n., pl. ultravírusuri
ultravirusuri
ULTRAVÍRUS, ultravirusuri, s. n. Virus extrem de mic, care nu poate fi văzut cu microscopul obișnuit. – Din fr. ultravirus. DOOM
ultravírus s. n., pl. ultravírusuri
ultravirusurile
ULTRAVÍRUS, ultravirusuri, s. n. Virus extrem de mic, care nu poate fi văzut cu microscopul obișnuit. – Din fr. ultravirus. DOOM
ultravírus s. n., pl. ultravírusuri
ultravirusurilor
ULTRAVÍRUS, ultravirusuri, s. n. Virus extrem de mic, care nu poate fi văzut cu microscopul obișnuit. – Din fr. ultravirus. DOOM
ultravírus s. n., pl. ultravírusuri
ultrașovinist
ULTRAȘOVINÍST, -Ă adj. Șovinist extremist. [< ultra- + șovinist].
ultrașovinista
ULTRAȘOVINÍST, -Ă adj. Șovinist extremist. [< ultra- + șovinist].
ultrașoviniste
ULTRAȘOVINÍST, -Ă adj. Șovinist extremist. [< ultra- + șovinist].
ultrașovinistei
ULTRAȘOVINÍST, -Ă adj. Șovinist extremist. [< ultra- + șovinist].
ultrașovinistele
ULTRAȘOVINÍST, -Ă adj. Șovinist extremist. [< ultra- + șovinist].
ultrașovinistelor
ULTRAȘOVINÍST, -Ă adj. Șovinist extremist. [< ultra- + șovinist].
ultrașovinistul
ULTRAȘOVINÍST, -Ă adj. Șovinist extremist. [< ultra- + șovinist].
ultrașovinistului
ULTRAȘOVINÍST, -Ă adj. Șovinist extremist. [< ultra- + șovinist].
ultrașoviniști
ULTRAȘOVINÍST, -Ă adj. Șovinist extremist. [< ultra- + șovinist].
ultrașoviniștii
ULTRAȘOVINÍST, -Ă adj. Șovinist extremist. [< ultra- + șovinist].
ultrașoviniștilor
ULTRAȘOVINÍST, -Ă adj. Șovinist extremist. [< ultra- + șovinist].
ulubă
ULÚBĂ s. f. v. hulubă. DOOM
hulúbă s. f., g.-d. art. hulúbei; pl. hulúbe
uluc
ULÚC, uluce, s. n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul. 2. Canal de lemn sau de tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri. ♦ Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; lăptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge făina măcinată (la moară). 4. Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk. DOOM
ulúc (jgheab) s. n., pl. ulúce
uluca
ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la construirea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc). DOOM
ulúcă (scândură) s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci
uluce
ULÚC, uluce, s. n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul. 2. Canal de lemn sau de tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri. ♦ Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; lăptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge făina măcinată (la moară). 4. Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk. DOOM
ulúc (jgheab) s. n., pl. ulúce
ulucea
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
uluceai
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
uluceam
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucească
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
uluceau
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
uluceați
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucele
ULÚC, uluce, s. n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul. 2. Canal de lemn sau de tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri. ♦ Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; lăptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge făina măcinată (la moară). 4. Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk. DOOM
ulúc (jgheab) s. n., pl. ulúce
ulucelor
ULÚC, uluce, s. n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul. 2. Canal de lemn sau de tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri. ♦ Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; lăptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge făina măcinată (la moară). 4. Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk. DOOM
ulúc (jgheab) s. n., pl. ulúce
ulucesc
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucește
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucești
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
uluci
ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la construirea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc). DOOM
ulúcă (scândură) s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci
uluci
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucii
ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la construirea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc). DOOM
ulúcă (scândură) s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci
ulucii
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucile
ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la construirea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc). DOOM
ulúcă (scândură) s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci
ulucilor
ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la construirea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc). DOOM
ulúcă (scândură) s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci
ulucim
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucind
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucire
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucire
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
uluciră
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucirăm
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucirăți
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucise
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucisem
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
uluciseră
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
uluciserăm
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
uluciserăți
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
uluciseși
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
uluciseți
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucit
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucit
ULUCÍT, -Ă, uluciți, -te, adj. (Despre materiale lemnoase) Scobit de-a lungul, pentru a permite îmbinarea cu altă piesă. V. uluc (4). 2 lemne groase ulucite. ANTIPA, P. 58.
uluciși
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
uluciți
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucul
ULÚC, uluce, s. n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul. 2. Canal de lemn sau de tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri. ♦ Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; lăptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge făina măcinată (la moară). 4. Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk. DOOM
ulúc (jgheab) s. n., pl. ulúce
ulucului
ULÚC, uluce, s. n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul. 2. Canal de lemn sau de tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri. ♦ Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; lăptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge făina măcinată (la moară). 4. Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk. DOOM
ulúc (jgheab) s. n., pl. ulúce
ului
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluia
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiai
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiala
ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Uluire. – Ului + suf. -eală. DOOM
uluiálă s. f., g.-d. art. uluiélii; pl. uluiéli
uluiam
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiască
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiau
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiați
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluieli
ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Uluire. – Ului + suf. -eală. DOOM
uluiálă s. f., g.-d. art. uluiélii; pl. uluiéli
uluielii
ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Uluire. – Ului + suf. -eală. DOOM
uluiálă s. f., g.-d. art. uluiélii; pl. uluiéli
uluielile
ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Uluire. – Ului + suf. -eală. DOOM
uluiálă s. f., g.-d. art. uluiélii; pl. uluiéli
uluielilor
ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Uluire. – Ului + suf. -eală. DOOM
uluiálă s. f., g.-d. art. uluiélii; pl. uluiéli
uluiesc
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiește
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiești
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluii
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluim
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluind
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluire
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluire
ULUÍRE, uluiri, s. f. Faptul de a ului; uimire, surprindere, uluială. ♦ Buimăceală, năuceală. – V. ului. DOOM
uluíre s. f., g.-d. art. uluírii; pl. uluíri
uluirea
ULUÍRE, uluiri, s. f. Faptul de a ului; uimire, surprindere, uluială. ♦ Buimăceală, năuceală. – V. ului. DOOM
uluíre s. f., g.-d. art. uluírii; pl. uluíri
uluiri
ULUÍRE, uluiri, s. f. Faptul de a ului; uimire, surprindere, uluială. ♦ Buimăceală, năuceală. – V. ului. DOOM
uluíre s. f., g.-d. art. uluírii; pl. uluíri
uluirii
ULUÍRE, uluiri, s. f. Faptul de a ului; uimire, surprindere, uluială. ♦ Buimăceală, năuceală. – V. ului. DOOM
uluíre s. f., g.-d. art. uluírii; pl. uluíri
uluirile
ULUÍRE, uluiri, s. f. Faptul de a ului; uimire, surprindere, uluială. ♦ Buimăceală, năuceală. – V. ului. DOOM
uluíre s. f., g.-d. art. uluírii; pl. uluíri
uluirilor
ULUÍRE, uluiri, s. f. Faptul de a ului; uimire, surprindere, uluială. ♦ Buimăceală, năuceală. – V. ului. DOOM
uluíre s. f., g.-d. art. uluírii; pl. uluíri
uluiră
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluirăm
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluirăți
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluise
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluisem
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiseră
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiserăm
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiserăți
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiseși
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiseți
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluit
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluit
ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.
uluita
ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.
uluite
ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.
uluitei
ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.
uluitele
ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.
uluitelor
ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.
uluitoare
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor. DOOM
uluitór (-lu-i-) adj. m., pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre
uluitoarea
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor. DOOM
uluitór (-lu-i-) adj. m., pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre
uluitoarei
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor. DOOM
uluitór (-lu-i-) adj. m., pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre
uluitoarele
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor. DOOM
uluitór (-lu-i-) adj. m., pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre
uluitoarelor
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor. DOOM
uluitór (-lu-i-) adj. m., pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre
uluitor
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor. DOOM
uluitór (-lu-i-) adj. m., pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre
uluitori
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor. DOOM
uluitór (-lu-i-) adj. m., pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre
uluitorii
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor. DOOM
uluitór (-lu-i-) adj. m., pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre
uluitorilor
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor. DOOM
uluitór (-lu-i-) adj. m., pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre
uluitorul
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor. DOOM
uluitór (-lu-i-) adj. m., pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre
uluitorului
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor. DOOM
uluitór (-lu-i-) adj. m., pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre
uluitul
ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.
uluitului
ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.
uluiși
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiți
ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. DOOM
uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă
uluiți
ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.
uluiții
ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.
uluiților
ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.
ulysses
Odysseus (sau Ulysses), celebru erou grec (cunoscut din Iliada, dar mai ales din Odissea) care a participat la războiul troian. Odysseus era regele Ithacăi și fiul lui Laërtes (după o versiune, după o alta, al lui Sisyphus) și al Anticleei. S-a căsătorit cu Penelope, fiica lui Icarius, cu care a avut un fiu, pe nume Telemachus. În războiul troian Odysseus are un rol important. Vestit pentru mintea sa isteață și pentru prudența și vorbele frumoase pe care știa să le rostească, el este trimis adeseori în solii sau i se dau diverse însărcinări. De pildă, este trimis la regele Lycomedes să-l aducă pe Achilles, îl însoțește pe Menelaus atunci cînd acesta se duce s-o ceară pe Helena de la troieni, mijlocește împăcarea lui Agamemnon cu Achilles, o aduce pe Iphigenia la Aulis, e trimis să-l caute pe Philoctetes împreună cu armele lui Heracles, pătrunde ca iscoadă în Troia și se înțelege pe ascuns cu Helena să-i trădeze pe troieni etc. Tot lui Odysseus, care pe cîmpul de luptă a dat în același timp dovadă de mult curaj și vitejie făcînd numeroase victime, îi aparține și ideea calului de lemn în pîntecele căruia s-a ascuns împreună cu alți cinci sute de soldați greci și a pătruns în cetatea Troiei, reușind să-i deschidă astfel porțile în fața grecilor. După terminarea războiului, Odysseus o pornește și el, ca și ceilalți, spre casă. Calea de întoarcere îi va fi însă lungă și presărată cu multe peripeții. O primă furtună pe mare îl abate pe țărmurile Thraciei; se oprește apoi pe meleagurile lotofagilor și zăbovește mai mult în țara ciclopilor de unde scapă cu viață, din nou, numai datorită agerimii minții sale. Reușește să fugă de acolo orbindu-l pe Polyphemus (v. și Polyphemus) și-și atrage în felul acesta mînia lui Poseidon, care era tatăl ciclopului. Ajuns în insula lui Aeolus, Odysseus capătă în dar de la acesta un burduf în care sînt închise vînturile. Crezînd că înăuntru se află vin, însoțitorii lui Odysseus deschid burduful și dezlănțuie în felul acesta o groaznică furtună pe mare. Purtate de valuri, vasele rătăcesc la întîmplare și ajung pe meleagurile lestrigonilor, neam de antropofagi, care-i ucid pe greci și le distrug corăbiile. Singur Odysseus reușește să-și desprindă corabia de țărm și să scape cu fuga. În insula Aeaea, la magiciana Circe (v. și Circe) – cu care are și un fiu, pe Telegonus – eroul zăbovește un an încheiat, după care o pornește din nou la drum, nu înainte de a fi stat de vorbă cu umbra lui Tiresias, care-i dezvăluie viitorul. Izbutește să treacă teafăr de insula sirenelor (v. și Sirenes), apoi printre Scylla și Charybdis, dar încep să-i lipsească merindele și tovarășii săi de drum se plîng de foame. Încălcîndu-i porunca, ei înjunghie cîteva animale din cirezile zeului Apollo, ca să aibă cu ce se ospăta. Mînia zeilor le este acum fatală, Uraganul dezlănțuit cu acest prilej îneacă corăbii și oameni. Singur Odysseus e cruțat. Agățat de un catarg, el e purtat pe ape, la voia întîmplării și dus în insula Calypso (v. și Calypso). Aici eroul va zăbovi șapte (într-o altă versiune zece) ani încheiați, înlănțuit de dragostea frumoasei nimfe, pe care numai porunca lui Zeus o va determina să-l lase să plece mai departe. O nouă furtună pe mare, de data aceasta iscată de Poseidon, îl aruncă pe Odysseus, din nou naufragiat, pe țărmul insulei feacilor. Găsit de Nausicaa, fiica regelui Alcinous, este călăuzit de către aceasta la palatul tatălui ei. Mișcat de istorisirea tuturor întîmplărilor nefericite prin care a trecut și a nenorocirilor care s-au abătut asupră-i, regele feacilor îi dăruiește eroului o corabie, cu ajutorul căreia izbutește să ajungă, în sfîrșit, în patrie. În Ithaca pe Odysseus îl așteaptă însă noi încercări. În timpul îndelungii lui absențe, cu toată dragostea și credința nestrămutată pe care o nutrește față de el soția sa, Penelope (v. și Penelope), pețitorii acesteia au pus stăpînire pe avutul și pe palatul lui. Ei petrec aici, ca la ei acasă, în nesfîrșite ospețe. După douăzeci de ani, nimeni nu-și mai aduce aminte de Odysseus, așa încît eroul, sosit în mijlocul lor, trece neobservat cu atît mai mult cu cît s-a deghizat în cerșetor. Își dezvăluie adevărata-i identitate numai bătrînului porcar Eumaeus și propriului său fiu, Telemachus, cu ajutorul cărora îi încercuiește și-i ucide pe toți pețitorii. Între timp el este recunoscut și de Penelope, alături de care va domni de acum înainte, din nou, în Ithaca.
ulyxes
Ulyxes (sau Ulysses), denumire latină a celebrului erou grec Odysseus (cunoscut din Iliada, dar mai ales, din Odiseea) care a participat la războiul troian (v. Odysseus).