ui
UI interj. (Pop.) 1. Vai! ah! of! 2. (Adesea repetat) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. – Onomatopee.
ui
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uia
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uiagă
UIÁGĂ, uiegi, s. f. (Regional; și în forma oiagă) Sticlă. S-au dus și s-au dus, pînă ce au ajuns la un munte de oiagă (steclă). MARIAN, O. I 337. ♦ Vas de sticlă pentru păstrarea lichidelor; clondir. Este-o mas-a dorului, Pe masă oiegi cu bere. ȘEZ. XIX 36. – Variantă: oiágă s. f.
uiai
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uiam
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uiască
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uiau
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uiați
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uib
UIB, uiburi, s. n. (Regional) Cuprins, întindere. ◊ Expr. În uibul locului = cît vezi cu ochii, într-un noroc, pe nimerite, orbește. Oamenii nemaiavînd apă... vor alerga în uibul locului, căutînd apă. PAMFILE, CER. 173.
uică
úică (uici), s. m. – Unchi. Sb. ujak, ujko (Candrea). În Trans. și Olt. – Der. uină, s. f. (Banat, mătușă), din sb. ujna.
uică
ÚICĂ, uici, s. m. (Reg.) Unchi; nene, bade. – Sb. ujko.
uideo
HUIDEÓ interj. (Pop.) Strigăt cu care se alungă porcii; p. ext. strigăt de ocară la adresa cuiva; huo. ◊ Expr. (Substantivat) A lua pe cineva (sau a da cuiva) cu huideo = a huidui (pe cineva). [Pr. și: húideo. Acc. și: húideo – Var.: uideó interj.] – Cf. bg., sb. ujdo. DOOM
huideó/húideo (pop.) (hui-deo) interj.
uidi
uidí (-désc, -ít), vb. – A rămîne, a prisosi. – Var. udi. Origine necunoscută. Înv., azi în Olt., și var. în Banat și Trans.
uidire
uidí (-désc, -ít), vb. – A rămîne, a prisosi. – Var. udi. Origine necunoscută. Înv., azi în Olt., și var. în Banat și Trans.
uie
ÚIE, ui, s. f. (Ornit.; regional) Șoricar. Romînii... au numit pre o parte foarte mare a paserilor... după nutrețul principal al acestora. Una dintre acelea paseri e și șoarecariul, numit... și uie. MARIAN, O. I 173.
uiegar
UIEGÁR, uiegari, s. m. (Regional; și în forma oiegar) Fabricant de sticlă. (Cu pronunțare regională) Bate, doamne, oiegariu C-o făcut oiaga mare Și păharul mititel, Nu mă pot hrăni din el. ȘEZ. XIX 36. – Variantă: oiegár s. m.
uiegar
UIEGÁR1, uiegare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează sticle și vase; blidar. – Din uiagă + suf. -ar.
uiemaș
UIEMÁȘ, uiemași, s. m. Persoană însărcinată cu strângerea uiumului (la moară, la mașina de treierat etc.). [Pr.: 4u-ie-] – Uium + suf. -aș. DOOM
uiemáș (u-ie-) s. m., pl. uiemáși
uiemași
UIEMÁȘ, uiemași, s. m. Persoană însărcinată cu strângerea uiumului (la moară, la mașina de treierat etc.). [Pr.: 4u-ie-] – Uium + suf. -aș. DOOM
uiemáș (u-ie-) s. m., pl. uiemáși
uiemașii
UIEMÁȘ, uiemași, s. m. Persoană însărcinată cu strângerea uiumului (la moară, la mașina de treierat etc.). [Pr.: 4u-ie-] – Uium + suf. -aș. DOOM
uiemáș (u-ie-) s. m., pl. uiemáși
uiemașilor
UIEMÁȘ, uiemași, s. m. Persoană însărcinată cu strângerea uiumului (la moară, la mașina de treierat etc.). [Pr.: 4u-ie-] – Uium + suf. -aș. DOOM
uiemáș (u-ie-) s. m., pl. uiemáși
uiemașul
UIEMÁȘ, uiemași, s. m. Persoană însărcinată cu strângerea uiumului (la moară, la mașina de treierat etc.). [Pr.: 4u-ie-] – Uium + suf. -aș. DOOM
uiemáș (u-ie-) s. m., pl. uiemáși
uiemașului
UIEMÁȘ, uiemași, s. m. Persoană însărcinată cu strângerea uiumului (la moară, la mașina de treierat etc.). [Pr.: 4u-ie-] – Uium + suf. -aș. DOOM
uiemáș (u-ie-) s. m., pl. uiemáși
uiesc
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uiet
ÚIET s. n. v. huiet. DOOM
húiet s. n., pl. húiete
uiește
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uiești
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uii
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uim
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uim
UIÚM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe luată de deținătorul unei mori sau al unei batoze drept plată pentru măcinat sau treierat. La o spărtură a zăgazului, lîngă mal, și-a făcut un turc moară și-a lăsat slugă, morar, să îngrijească pietrele și uiemaș să ia rumînilor uiumul. STANCU, D. 22. Se mînia tare pentru nedreptățile ce îndura... la uium din pricina morarilor. SADOVEANU, O. L. 131. – Variantă: uím (SLAVICI, V. P. 7) s. n.
uima
ÚIMĂ, uime, s. f. (Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [Var.: údmă s. f.] – Cf. ngr. ídhma „umflătură dureroasă”. DOOM
úimă (pop.) s. f., g.-d. art. úimei; pl. úime
uime
ÚIMĂ, uime, s. f. (Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [Var.: údmă s. f.] – Cf. ngr. ídhma „umflătură dureroasă”. DOOM
úimă (pop.) s. f., g.-d. art. úimei; pl. úime
uimea
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimeai
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimeală
UIMEÁLĂ s. f. (Învechit) Faptul de a (se) uimi (2); uluială, zăpăceală. Boala lîngorii... să ivește... cu uimeală de minte și de vorbă aiurea. PISCUPESCU, O. 264.
uimeam
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimească
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimeau
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimeați
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimei
ÚIMĂ, uime, s. f. (Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [Var.: údmă s. f.] – Cf. ngr. ídhma „umflătură dureroasă”. DOOM
úimă (pop.) s. f., g.-d. art. úimei; pl. úime
uimele
ÚIMĂ, uime, s. f. (Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [Var.: údmă s. f.] – Cf. ngr. ídhma „umflătură dureroasă”. DOOM
úimă (pop.) s. f., g.-d. art. úimei; pl. úime
uimelor
ÚIMĂ, uime, s. f. (Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [Var.: údmă s. f.] – Cf. ngr. ídhma „umflătură dureroasă”. DOOM
úimă (pop.) s. f., g.-d. art. úimei; pl. úime
uimesc
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimește
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimești
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimi
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimii
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimim
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimind
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimire
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimire
UIMÍRE, uimiri, s. f. Faptul de a uimi; mirare, admirație, emoție profundă (și neașteptată); surprindere. – V. uimi. DOOM
uimíre s. f., g.-d. art. uimírii; pl. uimíri
uimirea
UIMÍRE, uimiri, s. f. Faptul de a uimi; mirare, admirație, emoție profundă (și neașteptată); surprindere. – V. uimi. DOOM
uimíre s. f., g.-d. art. uimírii; pl. uimíri
uimiri
UIMÍRE, uimiri, s. f. Faptul de a uimi; mirare, admirație, emoție profundă (și neașteptată); surprindere. – V. uimi. DOOM
uimíre s. f., g.-d. art. uimírii; pl. uimíri
uimirii
UIMÍRE, uimiri, s. f. Faptul de a uimi; mirare, admirație, emoție profundă (și neașteptată); surprindere. – V. uimi. DOOM
uimíre s. f., g.-d. art. uimírii; pl. uimíri
uimirile
UIMÍRE, uimiri, s. f. Faptul de a uimi; mirare, admirație, emoție profundă (și neașteptată); surprindere. – V. uimi. DOOM
uimíre s. f., g.-d. art. uimírii; pl. uimíri
uimirilor
UIMÍRE, uimiri, s. f. Faptul de a uimi; mirare, admirație, emoție profundă (și neașteptată); surprindere. – V. uimi. DOOM
uimíre s. f., g.-d. art. uimírii; pl. uimíri
uimiră
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimirăm
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimirăți
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimise
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimisem
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimiseră
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimiserăm
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimiserăți
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimiseși
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimiseți
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimit
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimit
UIMÍT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. – V. uimi.
uimita
UIMÍT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. – V. uimi.
uimite
UIMÍT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. – V. uimi.
uimitei
UIMÍT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. – V. uimi.
uimitele
UIMÍT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. – V. uimi.
uimitelor
UIMÍT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. – V. uimi.
uimitoare
UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor. DOOM
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre
uimitoarea
UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor. DOOM
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre
uimitoarei
UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor. DOOM
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre
uimitoarele
UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor. DOOM
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre
uimitoarelor
UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor. DOOM
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre
uimitor
UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor. DOOM
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre
uimitori
UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor. DOOM
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre
uimitorii
UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor. DOOM
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre
uimitorilor
UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor. DOOM
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre
uimitorul
UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor. DOOM
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre
uimitorului
UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor. DOOM
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre
uimitul
UIMÍT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. – V. uimi.
uimitului
UIMÍT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. – V. uimi.
uimiși
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimiți
UIMÍ, uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – Et. nec. DOOM
uimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 să uimeáscă
uimiți
UIMÍT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. – V. uimi.
uimiții
UIMÍT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. – V. uimi.
uimiților
UIMÍT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. – V. uimi.
uimăcea
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăceai
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăceam
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcească
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăceau
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăceați
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcesc
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcește
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcești
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăci
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcii
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcim
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcind
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcire
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcire
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se zăpăci, a rămâne uimit. – Din uimi + buimăci.
uimăciră
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcirăm
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcirăți
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcise
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcisem
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăciseră
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăciserăm
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăciserăți
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăciseși
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăciseți
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăcit
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăciși
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uimăciți
UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
uind
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uină
ÚINĂ, uine, s. f. (Ban., Olt.) Mătușă.
uire
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uire
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui1.
uiră
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uirăm
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uirăți
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uise
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uisem
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uiseră
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uiserăm
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uiserăți
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uiseși
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uiseți
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uistiti
UISTÍTI s.m. (zool.) Maimuță arboricolă de talie mică din America de Sud, al cărei corp este prelungit printr-o coadă lungă și stufoasă. [< fr. ouistiti].
uistitii
UISTÍTI s.m. (zool.) Maimuță arboricolă de talie mică din America de Sud, al cărei corp este prelungit printr-o coadă lungă și stufoasă. [< fr. ouistiti].
uistitilor
UISTÍTI s.m. (zool.) Maimuță arboricolă de talie mică din America de Sud, al cărei corp este prelungit printr-o coadă lungă și stufoasă. [< fr. ouistiti].
uistitiul
UISTÍTI s.m. (zool.) Maimuță arboricolă de talie mică din America de Sud, al cărei corp este prelungit printr-o coadă lungă și stufoasă. [< fr. ouistiti].
uistitiului
UISTÍTI s.m. (zool.) Maimuță arboricolă de talie mică din America de Sud, al cărei corp este prelungit printr-o coadă lungă și stufoasă. [< fr. ouistiti].
uit
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uita
NU-MĂ-UITÁ, nu-mă-uita, s. f. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii sau albe, care crește prin locuri umede și umbroase, la margini de păduri și prin fânețe sau care este cultivată ca plantă decorativă; miozotis (Myosotis silvatica); p. restr. floarea acestei plante. – Nu + mă + uita (după germ. Vergissmeinnicht). DOOM
nu-mă-uitá s. f., pl. nu-mă-uitá
uita
UITÁ, uit, vb. I. I. 1. Tranz. și intranz. A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-și (mai) aduce aminte, a nu (mai) ține minte. ◊ Expr. (Fam.) A ști cât au uitat alții = a nu ști (mai) nimic. 2. Tranz. și intranz. A înceta să se mai preocupe, să se mai gândească la cineva sau la ceva, a deveni indiferent față de o persoană sau de un obiect (drag); a se dezinteresa. ♦ A scăpa din vedere, a omite; a nu ține seamă de... 3. Tranz. A se comporta ca și cum a încetat să se gândească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare. 4. Tranz. A lăsa undeva (din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuia luat; a nu lua cu sine. II. Refl. A-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa; a privi. ◊ Expr. A se uita în gura cuiva = a fi atent la ce spune cineva, a da ascultare (în mod mecanic) sfaturilor cuiva. A nu se uita la cineva = a nu iubi pe cineva, a nu ține la cineva; a refuza orice relații cu cineva. ♦ (La imperativ, cu valoare de interjecție, în forma uite) Iată! iacă! vezi! ♦ A băga de seamă, a avea în vedere, a da atenție; a lua în considerare. [Imper. și: (II) uite!] – Lat. *oblitare (< oblitus). DOOM
nu-mă-uitá s. f., pl. nu-mă-uitá
uitare
UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și (mai) aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătăcire morală. 2. Fig. Neființă, neant. – V. uita. DOOM
uitáre s. f., g.-d. art. uitắrii; pl. uitắri
uitarea
UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și (mai) aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătăcire morală. 2. Fig. Neființă, neant. – V. uita. DOOM
uitáre s. f., g.-d. art. uitắrii; pl. uitắri
uitat
UITÁT2, -Ă, uitați, -te, adj. Care a dispărut din amintire, de care nu-ți mai aduci aminte; neglijat, părăsit. Bătrînu-și pleacă geana... Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună. EMINESCU, O. I 98. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. ◊ Uitat de moarte v. moarte (1). ♦ Rămas (din distracție) într-o atitudine nefirească, nepotrivită. Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mîinile subsuoară, cum e omul năcăjit. CREANGĂ, A. 66. ♦ (Învechit) Bătrîn. Nu ești vreun tînăr, ești destul de uitat între ceilalți. GORJAN, H. IV 174.
uitata
UITÁT2, -Ă, uitați, -te, adj. Care a dispărut din amintire, de care nu-ți mai aduci aminte; neglijat, părăsit. Bătrînu-și pleacă geana... Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună. EMINESCU, O. I 98. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. ◊ Uitat de moarte v. moarte (1). ♦ Rămas (din distracție) într-o atitudine nefirească, nepotrivită. Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mîinile subsuoară, cum e omul năcăjit. CREANGĂ, A. 66. ♦ (Învechit) Bătrîn. Nu ești vreun tînăr, ești destul de uitat între ceilalți. GORJAN, H. IV 174.
uitate
UITÁT2, -Ă, uitați, -te, adj. Care a dispărut din amintire, de care nu-ți mai aduci aminte; neglijat, părăsit. Bătrînu-și pleacă geana... Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună. EMINESCU, O. I 98. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. ◊ Uitat de moarte v. moarte (1). ♦ Rămas (din distracție) într-o atitudine nefirească, nepotrivită. Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mîinile subsuoară, cum e omul năcăjit. CREANGĂ, A. 66. ♦ (Învechit) Bătrîn. Nu ești vreun tînăr, ești destul de uitat între ceilalți. GORJAN, H. IV 174.
uitatei
UITÁT2, -Ă, uitați, -te, adj. Care a dispărut din amintire, de care nu-ți mai aduci aminte; neglijat, părăsit. Bătrînu-și pleacă geana... Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună. EMINESCU, O. I 98. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. ◊ Uitat de moarte v. moarte (1). ♦ Rămas (din distracție) într-o atitudine nefirească, nepotrivită. Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mîinile subsuoară, cum e omul năcăjit. CREANGĂ, A. 66. ♦ (Învechit) Bătrîn. Nu ești vreun tînăr, ești destul de uitat între ceilalți. GORJAN, H. IV 174.
uitatele
UITÁT2, -Ă, uitați, -te, adj. Care a dispărut din amintire, de care nu-ți mai aduci aminte; neglijat, părăsit. Bătrînu-și pleacă geana... Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună. EMINESCU, O. I 98. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. ◊ Uitat de moarte v. moarte (1). ♦ Rămas (din distracție) într-o atitudine nefirească, nepotrivită. Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mîinile subsuoară, cum e omul năcăjit. CREANGĂ, A. 66. ♦ (Învechit) Bătrîn. Nu ești vreun tînăr, ești destul de uitat între ceilalți. GORJAN, H. IV 174.
uitatelor
UITÁT2, -Ă, uitați, -te, adj. Care a dispărut din amintire, de care nu-ți mai aduci aminte; neglijat, părăsit. Bătrînu-și pleacă geana... Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună. EMINESCU, O. I 98. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. ◊ Uitat de moarte v. moarte (1). ♦ Rămas (din distracție) într-o atitudine nefirească, nepotrivită. Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mîinile subsuoară, cum e omul năcăjit. CREANGĂ, A. 66. ♦ (Învechit) Bătrîn. Nu ești vreun tînăr, ești destul de uitat între ceilalți. GORJAN, H. IV 174.
uitatul
UITÁT2, -Ă, uitați, -te, adj. Care a dispărut din amintire, de care nu-ți mai aduci aminte; neglijat, părăsit. Bătrînu-și pleacă geana... Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună. EMINESCU, O. I 98. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. ◊ Uitat de moarte v. moarte (1). ♦ Rămas (din distracție) într-o atitudine nefirească, nepotrivită. Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mîinile subsuoară, cum e omul năcăjit. CREANGĂ, A. 66. ♦ (Învechit) Bătrîn. Nu ești vreun tînăr, ești destul de uitat între ceilalți. GORJAN, H. IV 174.
uitatului
UITÁT2, -Ă, uitați, -te, adj. Care a dispărut din amintire, de care nu-ți mai aduci aminte; neglijat, părăsit. Bătrînu-și pleacă geana... Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună. EMINESCU, O. I 98. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. ◊ Uitat de moarte v. moarte (1). ♦ Rămas (din distracție) într-o atitudine nefirească, nepotrivită. Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mîinile subsuoară, cum e omul năcăjit. CREANGĂ, A. 66. ♦ (Învechit) Bătrîn. Nu ești vreun tînăr, ești destul de uitat între ceilalți. GORJAN, H. IV 174.
uitați
UITÁT2, -Ă, uitați, -te, adj. Care a dispărut din amintire, de care nu-ți mai aduci aminte; neglijat, părăsit. Bătrînu-și pleacă geana... Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună. EMINESCU, O. I 98. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. ◊ Uitat de moarte v. moarte (1). ♦ Rămas (din distracție) într-o atitudine nefirească, nepotrivită. Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mîinile subsuoară, cum e omul năcăjit. CREANGĂ, A. 66. ♦ (Învechit) Bătrîn. Nu ești vreun tînăr, ești destul de uitat între ceilalți. GORJAN, H. IV 174.
uitații
UITÁT2, -Ă, uitați, -te, adj. Care a dispărut din amintire, de care nu-ți mai aduci aminte; neglijat, părăsit. Bătrînu-și pleacă geana... Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună. EMINESCU, O. I 98. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. ◊ Uitat de moarte v. moarte (1). ♦ Rămas (din distracție) într-o atitudine nefirească, nepotrivită. Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mîinile subsuoară, cum e omul năcăjit. CREANGĂ, A. 66. ♦ (Învechit) Bătrîn. Nu ești vreun tînăr, ești destul de uitat între ceilalți. GORJAN, H. IV 174.
uitaților
UITÁT2, -Ă, uitați, -te, adj. Care a dispărut din amintire, de care nu-ți mai aduci aminte; neglijat, părăsit. Bătrînu-și pleacă geana... Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună. EMINESCU, O. I 98. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. ◊ Uitat de moarte v. moarte (1). ♦ Rămas (din distracție) într-o atitudine nefirească, nepotrivită. Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mîinile subsuoară, cum e omul năcăjit. CREANGĂ, A. 66. ♦ (Învechit) Bătrîn. Nu ești vreun tînăr, ești destul de uitat între ceilalți. GORJAN, H. IV 174.
uite
a umbla cu uite popa, nu e popa expr. a fi inconsecvent, a fi nehotărât, a-și schimba cu ușurință părerile, modul de a gândi și de a acționa. DOOM
!úite interj.
uitit
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita. DOOM
uitít (reg.) adj. m., pl. uitíți; f. uitítă, pl. uitíte
uitita
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita. DOOM
uitít (reg.) adj. m., pl. uitíți; f. uitítă, pl. uitíte
uitite
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita. DOOM
uitít (reg.) adj. m., pl. uitíți; f. uitítă, pl. uitíte
uititei
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita. DOOM
uitít (reg.) adj. m., pl. uitíți; f. uitítă, pl. uitíte
uititele
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita. DOOM
uitít (reg.) adj. m., pl. uitíți; f. uitítă, pl. uitíte
uititelor
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita. DOOM
uitít (reg.) adj. m., pl. uitíți; f. uitítă, pl. uitíte
uititul
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita. DOOM
uitít (reg.) adj. m., pl. uitíți; f. uitítă, pl. uitíte
uititului
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita. DOOM
uitít (reg.) adj. m., pl. uitíți; f. uitítă, pl. uitíte
uitiți
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita. DOOM
uitít (reg.) adj. m., pl. uitíți; f. uitítă, pl. uitíte
uitiții
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita. DOOM
uitít (reg.) adj. m., pl. uitíți; f. uitítă, pl. uitíte
uitiților
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita. DOOM
uitít (reg.) adj. m., pl. uitíți; f. uitítă, pl. uitíte
uituc
UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc. DOOM
uitúc adj. m., pl. uitúci; f. uitúcă, pl. uitúce
uituca
UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc. DOOM
uitúc adj. m., pl. uitúci; f. uitúcă, pl. uitúce
uituce
UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc. DOOM
uitúc adj. m., pl. uitúci; f. uitúcă, pl. uitúce
uituceala
UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. Faptul de a uita; lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală. – Uituc + suf. -eală. DOOM
uituceálă s. f., g.-d. art. uitucélii; pl. uitucéli
uitucei
UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc. DOOM
uitúc adj. m., pl. uitúci; f. uitúcă, pl. uitúce
uitucele
UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc. DOOM
uitúc adj. m., pl. uitúci; f. uitúcă, pl. uitúce
uituceli
UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. Faptul de a uita; lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală. – Uituc + suf. -eală. DOOM
uituceálă s. f., g.-d. art. uitucélii; pl. uitucéli
uitucelii
UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. Faptul de a uita; lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală. – Uituc + suf. -eală. DOOM
uituceálă s. f., g.-d. art. uitucélii; pl. uitucéli
uitucelile
UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. Faptul de a uita; lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală. – Uituc + suf. -eală. DOOM
uituceálă s. f., g.-d. art. uitucélii; pl. uitucéli
uitucelilor
UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. Faptul de a uita; lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală. – Uituc + suf. -eală. DOOM
uituceálă s. f., g.-d. art. uitucélii; pl. uitucéli
uitucelor
UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc. DOOM
uitúc adj. m., pl. uitúci; f. uitúcă, pl. uitúce
uitucenie
UITUCÉNIE, uitucenii, s. f. (Rar) Uituceală. – Uituc + suf. -enie.
uituci
UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc. DOOM
uitúc adj. m., pl. uitúci; f. uitúcă, pl. uitúce
uitucia
UITUCÍE s. f. (Rar) Uituceală. Trezindu-se din uitucia lui, Petru se văzu singur, singurel. ISPIRESCU, la CADE.
uitucie
UITUCÍE s. f. (Rar) Uituceală. Trezindu-se din uitucia lui, Petru se văzu singur, singurel. ISPIRESCU, la CADE.
uituciei
UITUCÍE s. f. (Rar) Uituceală. Trezindu-se din uitucia lui, Petru se văzu singur, singurel. ISPIRESCU, la CADE.
uitucii
UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc. DOOM
uitúc adj. m., pl. uitúci; f. uitúcă, pl. uitúce
uitucii
UITUCÍE s. f. (Rar) Uituceală. Trezindu-se din uitucia lui, Petru se văzu singur, singurel. ISPIRESCU, la CADE.
uituciile
UITUCÍE s. f. (Rar) Uituceală. Trezindu-se din uitucia lui, Petru se văzu singur, singurel. ISPIRESCU, la CADE.
uituciilor
UITUCÍE s. f. (Rar) Uituceală. Trezindu-se din uitucia lui, Petru se văzu singur, singurel. ISPIRESCU, la CADE.
uitucilor
UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc. DOOM
uitúc adj. m., pl. uitúci; f. uitúcă, pl. uitúce
uitucul
UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc. DOOM
uitúc adj. m., pl. uitúci; f. uitúcă, pl. uitúce
uitucului
UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc. DOOM
uitúc adj. m., pl. uitúci; f. uitúcă, pl. uitúce
uitări
UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și (mai) aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătăcire morală. 2. Fig. Neființă, neant. – V. uita. DOOM
uitáre s. f., g.-d. art. uitắrii; pl. uitắri
uitării
UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și (mai) aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătăcire morală. 2. Fig. Neființă, neant. – V. uita. DOOM
uitáre s. f., g.-d. art. uitắrii; pl. uitắri
uitările
UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și (mai) aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătăcire morală. 2. Fig. Neființă, neant. – V. uita. DOOM
uitáre s. f., g.-d. art. uitắrii; pl. uitắri
uitărilor
UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și (mai) aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătăcire morală. 2. Fig. Neființă, neant. – V. uita. DOOM
uitáre s. f., g.-d. art. uitắrii; pl. uitắri
uitătoare
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. DOOM
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
uitătoarea
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. DOOM
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
uitătoarei
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. DOOM
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
uitătoarele
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. DOOM
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
uitătoarelor
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. DOOM
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
uitător
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. DOOM
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
uitători
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. DOOM
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
uitătorii
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. DOOM
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
uitătorilor
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. DOOM
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
uitătorul
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. DOOM
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
uitătorului
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. DOOM
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
uitătura
UITĂTÚRĂ, uitături, s. f. Faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi. ♦ Fel de a se uita2, de a privi; căutătură. – Uita + suf. -ătură. DOOM
uitătúră s. f., g.-d. art. uitătúrii; pl. uitătúri
uitături
UITĂTÚRĂ, uitături, s. f. Faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi. ♦ Fel de a se uita2, de a privi; căutătură. – Uita + suf. -ătură. DOOM
uitătúră s. f., g.-d. art. uitătúrii; pl. uitătúri
uităturii
UITĂTÚRĂ, uitături, s. f. Faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi. ♦ Fel de a se uita2, de a privi; căutătură. – Uita + suf. -ătură. DOOM
uitătúră s. f., g.-d. art. uitătúrii; pl. uitătúri
uităturile
UITĂTÚRĂ, uitături, s. f. Faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi. ♦ Fel de a se uita2, de a privi; căutătură. – Uita + suf. -ătură. DOOM
uitătúră s. f., g.-d. art. uitătúrii; pl. uitătúri
uităturilor
UITĂTÚRĂ, uitături, s. f. Faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi. ♦ Fel de a se uita2, de a privi; căutătură. – Uita + suf. -ătură. DOOM
uitătúră s. f., g.-d. art. uitătúrii; pl. uitătúri
uiu
UIUIÚ interj. (În dansurile populare) Chiot de bucurie. [Var.: uiú interj.] – Onomatopee. DOOM
uiuiú (pop.) (u-iu-) interj.
uiuiu
UIUIÚ interj. (În dansurile populare) Chiot de bucurie. [Var.: uiú interj.] – Onomatopee. DOOM
uiuiú (pop.) (u-iu-) interj.
uium
UIÚM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc.; vamă (1). – Din bg. ujem, sb. ujam. DOOM
uiúm s. n., pl. uiúmuri
uiumul
UIÚM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc.; vamă (1). – Din bg. ujem, sb. ujam. DOOM
uiúm s. n., pl. uiúmuri
uiumului
UIÚM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc.; vamă (1). – Din bg. ujem, sb. ujam. DOOM
uiúm s. n., pl. uiúmuri
uiumuri
UIÚM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc.; vamă (1). – Din bg. ujem, sb. ujam. DOOM
uiúm s. n., pl. uiúmuri
uiumurile
UIÚM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc.; vamă (1). – Din bg. ujem, sb. ujam. DOOM
uiúm s. n., pl. uiúmuri
uiumurilor
UIÚM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc.; vamă (1). – Din bg. ujem, sb. ujam. DOOM
uiúm s. n., pl. uiúmuri
uiși
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.
uiți
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723. DOOM
ui (pop.) interj.