ucalegon
Ucalegon, troian bătrîn, a cărui casă a fost arsă – cea dintîi – cu ocazia incendierii și a distrugerii Troiei.
ucaz
UCÁZ, ucazuri, s. n. (Înv. și pop.) Ordin, ordonanță, decret. ♦ Fig. Hotărâre care nu admite discuție. – Din rus. ukaz. DOOM
ucáz (înv., pop.) s. n., pl. ucázuri
ucazul
UCÁZ, ucazuri, s. n. (Înv. și pop.) Ordin, ordonanță, decret. ♦ Fig. Hotărâre care nu admite discuție. – Din rus. ukaz. DOOM
ucáz (înv., pop.) s. n., pl. ucázuri
ucazului
UCÁZ, ucazuri, s. n. (Înv. și pop.) Ordin, ordonanță, decret. ♦ Fig. Hotărâre care nu admite discuție. – Din rus. ukaz. DOOM
ucáz (înv., pop.) s. n., pl. ucázuri
ucazuri
UCÁZ, ucazuri, s. n. (Înv. și pop.) Ordin, ordonanță, decret. ♦ Fig. Hotărâre care nu admite discuție. – Din rus. ukaz. DOOM
ucáz (înv., pop.) s. n., pl. ucázuri
ucazurile
UCÁZ, ucazuri, s. n. (Înv. și pop.) Ordin, ordonanță, decret. ♦ Fig. Hotărâre care nu admite discuție. – Din rus. ukaz. DOOM
ucáz (înv., pop.) s. n., pl. ucázuri
ucazurilor
UCÁZ, ucazuri, s. n. (Înv. și pop.) Ordin, ordonanță, decret. ♦ Fig. Hotărâre care nu admite discuție. – Din rus. ukaz. DOOM
ucáz (înv., pop.) s. n., pl. ucázuri
ucenic
UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ. DOOM
ucenícă s. f., g.-d. art. ucenícei; pl. uceníce
ucenica
UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ. DOOM
ucenícă s. f., g.-d. art. ucenícei; pl. uceníce
ucenice
UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ. DOOM
ucenícă s. f., g.-d. art. ucenícei; pl. uceníce
ucenicea
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
uceniceai
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
uceniceam
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicească
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
uceniceau
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
uceniceați
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicei
UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ. DOOM
ucenícă s. f., g.-d. art. ucenícei; pl. uceníce
ucenicele
UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ. DOOM
ucenícă s. f., g.-d. art. ucenícei; pl. uceníce
ucenicelor
UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ. DOOM
ucenícă s. f., g.-d. art. ucenícei; pl. uceníce
ucenicesc
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicește
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicești
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenici
UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ. DOOM
ucenícă s. f., g.-d. art. ucenícei; pl. uceníce
ucenici
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicia
UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie. DOOM
ucenicíe s. f., art. ucenicía, g.-d. art. ucenicíei; pl. ucenicíi, art. ucenicíile
ucenicie
UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie. DOOM
ucenicíe s. f., art. ucenicía, g.-d. art. ucenicíei; pl. ucenicíi, art. ucenicíile
uceniciei
UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie. DOOM
ucenicíe s. f., art. ucenicía, g.-d. art. ucenicíei; pl. ucenicíi, art. ucenicíile
ucenicii
UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ. DOOM
ucenícă s. f., g.-d. art. ucenícei; pl. uceníce
ucenicii
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicii
UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie. DOOM
ucenicíe s. f., art. ucenicía, g.-d. art. ucenicíei; pl. ucenicíi, art. ucenicíile
uceniciile
UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie. DOOM
ucenicíe s. f., art. ucenicía, g.-d. art. ucenicíei; pl. ucenicíi, art. ucenicíile
uceniciilor
UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie. DOOM
ucenicíe s. f., art. ucenicía, g.-d. art. ucenicíei; pl. ucenicíi, art. ucenicíile
ucenicilor
UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ. DOOM
ucenícă s. f., g.-d. art. ucenícei; pl. uceníce
ucenicim
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicind
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicire
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicire
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând, activând pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învața ca ucenic. – Din ucenic.
uceniciră
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicirăm
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicirăți
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicise
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicisem
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
uceniciseră
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
uceniciserăm
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
uceniciserăți
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
uceniciseși
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
uceniciseți
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicit
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
uceniciși
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
uceniciți
UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. DOOM
ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
ucenicul
UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ. DOOM
ucenícă s. f., g.-d. art. ucenícei; pl. uceníce
ucenicului
UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ. DOOM
ucenícă s. f., g.-d. art. ucenícei; pl. uceníce
ucid
UCÍD s. n. (Învechit, rar) Ucidere, omor. Ba să tăcem, zău, ca zidul, că nu-i lucru să-l vorbim, De se va afla ucidul, cu toții ne prăpădim. PANN, P. V. III 115.
ucid
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucide
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucidea
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucideai
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucideam
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucideau
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucideați
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucidem
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucidere
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucidere
UCÍDERE, ucideri, s. f. Acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat. – V. ucide. DOOM
ucídere s. f., g.-d. art. ucíderii; pl. ucíderi
uciderea
UCÍDERE, ucideri, s. f. Acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat. – V. ucide. DOOM
ucídere s. f., g.-d. art. ucíderii; pl. ucíderi
ucideri
UCÍDERE, ucideri, s. f. Acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat. – V. ucide. DOOM
ucídere s. f., g.-d. art. ucíderii; pl. ucíderi
uciderii
UCÍDERE, ucideri, s. f. Acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat. – V. ucide. DOOM
ucídere s. f., g.-d. art. ucíderii; pl. ucíderi
uciderile
UCÍDERE, ucideri, s. f. Acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat. – V. ucide. DOOM
ucídere s. f., g.-d. art. ucíderii; pl. ucíderi
uciderilor
UCÍDERE, ucideri, s. f. Acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat. – V. ucide. DOOM
ucídere s. f., g.-d. art. ucíderii; pl. ucíderi
ucideți
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucidă
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucig
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucigan
UCIGÁN, ucigani, s. m. (Regional) Diavol. Prăpastia ceia era hotarul între împărăția uciganilor și împărăția zmeilor. SEVASTOS, la TDRG.
ucigaș
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigaș
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașa
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașa
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașe
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașe
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașei
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașei
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașele
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașele
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașelor
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașelor
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigași
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigași
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașii
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașii
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașilor
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașilor
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașul
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașul
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașului
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigașului
UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid1. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș. DOOM
ucigáș adj. m., s. m., pl. ucigáși; adj. f., s. f. ucigáșă, pl. ucigáșe
ucigând
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucigînd
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucigă
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucigătoare
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător. DOOM
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
ucigătoarea
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător. DOOM
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
ucigătoarei
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător. DOOM
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
ucigătoarele
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător. DOOM
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
ucigătoarelor
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător. DOOM
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
ucigător
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător. DOOM
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
ucigători
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător. DOOM
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
ucigătorii
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător. DOOM
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
ucigătorilor
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător. DOOM
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
ucigătorul
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător. DOOM
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
ucigătorului
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător. DOOM
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
ucis
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucis
UCÍS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini ! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.
ucis
UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. – V. ucide. DOOM
ucís (rar) s. n., pl. ucísuri
ucisa
UCÍS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini ! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.
ucise
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucise
UCÍS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini ! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.
ucisei
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucisei
UCÍS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini ! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.
ucisele
UCÍS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini ! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.
uciselor
UCÍS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini ! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.
uciseră
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
uciserăm
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
uciserăți
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucisese
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucisesem
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
uciseseră
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
uciseserăm
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
uciseserăți
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
uciseseși
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
uciseseți
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
uciseși
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucisul
UCÍS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini ! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.
ucisul
UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. – V. ucide. DOOM
ucís (rar) s. n., pl. ucísuri
ucisului
UCÍS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini ! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.
ucisului
UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. – V. ucide. DOOM
ucís (rar) s. n., pl. ucísuri
ucisuri
UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. – V. ucide. DOOM
ucís (rar) s. n., pl. ucísuri
ucisurile
UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. – V. ucide. DOOM
ucís (rar) s. n., pl. ucísuri
ucisurilor
UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. – V. ucide. DOOM
ucís (rar) s. n., pl. ucísuri
uciz
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucizaș
UCIZÁȘ s. m. v. ucigaș.
ucizi
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucizând
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucizînd
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
uciză
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. DOOM
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
ucizător
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător. DOOM
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
uciși
UCÍS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini ! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.
ucișii
UCÍS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini ! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.
ucișilor
UCÍS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini ! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.
uclei
UCLÉI, uclei, s. m. (Iht.; regional) Obleț. – Variantă: ocléi s. m. DOOM
ucléi (reg.) (u-clei) s. m., pl. ucléi, art. ucléii
ucleii
UCLÉI, uclei, s. m. (Iht.; regional) Obleț. – Variantă: ocléi s. m. DOOM
ucléi (reg.) (u-clei) s. m., pl. ucléi, art. ucléii
ucleilor
UCLÉI, uclei, s. m. (Iht.; regional) Obleț. – Variantă: ocléi s. m. DOOM
ucléi (reg.) (u-clei) s. m., pl. ucléi, art. ucléii
ucleiul
UCLÉI, uclei, s. m. (Iht.; regional) Obleț. – Variantă: ocléi s. m. DOOM
ucléi (reg.) (u-clei) s. m., pl. ucléi, art. ucléii
ucleiului
UCLÉI, uclei, s. m. (Iht.; regional) Obleț. – Variantă: ocléi s. m. DOOM
ucléi (reg.) (u-clei) s. m., pl. ucléi, art. ucléii
ucrainean
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainean
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucraineana
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucraineana
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucraineana
UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s. f. Femeie din Ucraina; ucraineană. [Pr.: -cra-i-] – Ucrainean + suf. -că. DOOM
ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei
ucraineanca
UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s. f. Femeie din Ucraina; ucraineană. [Pr.: -cra-i-] – Ucrainean + suf. -că. DOOM
ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei
ucraineanco
UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s. f. Femeie din Ucraina; ucraineană. [Pr.: -cra-i-] – Ucrainean + suf. -că. DOOM
ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei
ucraineano
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucraineano
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucraineano
UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s. f. Femeie din Ucraina; ucraineană. [Pr.: -cra-i-] – Ucrainean + suf. -că. DOOM
ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei
ucraineanul
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucraineanul
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucraineanule
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucraineanule
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucraineanului
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucraineanului
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainence
UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s. f. Femeie din Ucraina; ucraineană. [Pr.: -cra-i-] – Ucrainean + suf. -că. DOOM
ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei
ucrainencei
UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s. f. Femeie din Ucraina; ucraineană. [Pr.: -cra-i-] – Ucrainean + suf. -că. DOOM
ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei
ucrainencele
UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s. f. Femeie din Ucraina; ucraineană. [Pr.: -cra-i-] – Ucrainean + suf. -că. DOOM
ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei
ucrainencelor
UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s. f. Femeie din Ucraina; ucraineană. [Pr.: -cra-i-] – Ucrainean + suf. -că. DOOM
ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei
ucrainene
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainene
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainene
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainene
UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s. f. Femeie din Ucraina; ucraineană. [Pr.: -cra-i-] – Ucrainean + suf. -că. DOOM
ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei
ucrainenei
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainenei
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainenei
UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s. f. Femeie din Ucraina; ucraineană. [Pr.: -cra-i-] – Ucrainean + suf. -că. DOOM
ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei
ucrainenele
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainenele
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainenele
UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s. f. Femeie din Ucraina; ucraineană. [Pr.: -cra-i-] – Ucrainean + suf. -că. DOOM
ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei
ucrainenelor
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainenelor
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainenelor
UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s. f. Femeie din Ucraina; ucraineană. [Pr.: -cra-i-] – Ucrainean + suf. -că. DOOM
ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei
ucraineni
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucraineni
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainenii
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainenii
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainenilor
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucrainenilor
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
ucu
ÚCU, ucu, s. m. Numele celor două litere chirilice corespunzătoare sunetului u. – Din sl. uku. DOOM
!úcu (literă chirilică) s. m., pl. ucu
ucul
ÚCU, ucu, s. m. Numele celor două litere chirilice corespunzătoare sunetului u. – Din sl. uku. DOOM
!úcu (literă chirilică) s. m., pl. ucu
ucului
ÚCU, ucu, s. m. Numele celor două litere chirilice corespunzătoare sunetului u. – Din sl. uku. DOOM
!úcu (literă chirilică) s. m., pl. ucu
ucuri
ÚCU, ucu, s. m. Numele celor două litere chirilice corespunzătoare sunetului u. – Din sl. uku. DOOM
!úcu (literă chirilică) s. m., pl. ucu
ucurile
ÚCU, ucu, s. m. Numele celor două litere chirilice corespunzătoare sunetului u. – Din sl. uku. DOOM
!úcu (literă chirilică) s. m., pl. ucu
ucurilor
ÚCU, ucu, s. m. Numele celor două litere chirilice corespunzătoare sunetului u. – Din sl. uku. DOOM
!úcu (literă chirilică) s. m., pl. ucu