te
TELÚR s. n. Element chimic cu caracter nemetalic, de culoare albă-albăstruie, având proprietăți asemănătoare cu cele ale sulfului. – Din fr. tellure. DOOM
telúr s. n.; simb. Te
tea
TEA interj. (Fam.) Cuvânt care exprimă uimire, surprindere, supărare, necaz. – Et. nec. DOOM
tea (fam.) interj.
teaca
TEÁCĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită. A rămâne teacă = a rămâne gol. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Păstaie. – Lat. theca. DOOM
teácă s. f., g.-d. art. técii; pl. teci
teafăr
TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Sănătos, întreg, nevătămat; zdravăn. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte. – Et. nec. DOOM
teáfăr adj. m., pl. téferi; f. teáfără, pl. téfere
teafăra
TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Sănătos, întreg, nevătămat; zdravăn. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte. – Et. nec. DOOM
teáfăr adj. m., pl. téferi; f. teáfără, pl. téfere
teafărul
TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Sănătos, întreg, nevătămat; zdravăn. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte. – Et. nec. DOOM
teáfăr adj. m., pl. téferi; f. teáfără, pl. téfere
teafărului
TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Sănătos, întreg, nevătămat; zdravăn. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte. – Et. nec. DOOM
teáfăr adj. m., pl. téferi; f. teáfără, pl. téfere
team
TEAM s. n. Echipă sportivă. [Pr.: tim] – Cuv. engl. DOOM
team (angl.) [pron. tim] s. n., art. teamul
teama
TEÁMĂ s. f. Stare de neliniște și de tulburare provocată de un pericol care te amenință, de un rău care ți se poate întâmpla; frică, teamăt. – Din teme (derivat regresiv). DOOM
teámă s. f.
teamă
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
teamăt
TEÁMĂT s. n. (Înv. și pop.) Teamă. – Teme + suf. -ăt. DOOM
teámăt (înv., pop.) s. n.
teamăte
TEÁMĂT s. n. (Înv. și pop.) Teamă. – Teme + suf. -ăt. DOOM
teámăt (înv., pop.) s. n.
teamătele
TEÁMĂT s. n. (Înv. și pop.) Teamă. – Teme + suf. -ăt. DOOM
teámăt (înv., pop.) s. n.
teamătelor
TEÁMĂT s. n. (Înv. și pop.) Teamă. – Teme + suf. -ăt. DOOM
teámăt (înv., pop.) s. n.
teamătul
TEÁMĂT s. n. (Înv. și pop.) Teamă. – Teme + suf. -ăt. DOOM
teámăt (înv., pop.) s. n.
teamătului
TEÁMĂT s. n. (Înv. și pop.) Teamă. – Teme + suf. -ăt. DOOM
teámăt (înv., pop.) s. n.
teanc
TEÁNC, teancuri, s. n. Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele. – Din tc. denk. DOOM
teanc s. n., pl. teáncuri
teancul
TEÁNC, teancuri, s. n. Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele. – Din tc. denk. DOOM
teanc s. n., pl. teáncuri
teancului
TEÁNC, teancuri, s. n. Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele. – Din tc. denk. DOOM
teanc s. n., pl. teáncuri
teancuri
TEÁNC, teancuri, s. n. Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele. – Din tc. denk. DOOM
teanc s. n., pl. teáncuri
teancurile
TEÁNC, teancuri, s. n. Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele. – Din tc. denk. DOOM
teanc s. n., pl. teáncuri
teancurilor
TEÁNC, teancuri, s. n. Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele. – Din tc. denk. DOOM
teanc s. n., pl. teáncuri
teandria
TEANDRÍE s.f. (Rel.) Natură divină și umană a lui Cristos în concepția creștină. [Pron. te-an-. / < it. teandria, cf. gr. theos – zeu, aner – bărbat]. DOOM
teandríe (te-an-) s. f., art. teandría, g.-d. teandríi, art. teandríei
teandric
TEÁNDRIC, -Ă adj. Relativ la teandrie și teandrism. [Pron. te-an-. / < it. teandrico].
teandrie
TEANDRÍE s.f. (Rel.) Natură divină și umană a lui Cristos în concepția creștină. [Pron. te-an-. / < it. teandria, cf. gr. theos – zeu, aner – bărbat]. DOOM
teandríe (te-an-) s. f., art. teandría, g.-d. teandríi, art. teandríei
teandriei
TEANDRÍE s.f. (Rel.) Natură divină și umană a lui Cristos în concepția creștină. [Pron. te-an-. / < it. teandria, cf. gr. theos – zeu, aner – bărbat]. DOOM
teandríe (te-an-) s. f., art. teandría, g.-d. teandríi, art. teandríei
teandrii
TEANDRÍE s.f. (Rel.) Natură divină și umană a lui Cristos în concepția creștină. [Pron. te-an-. / < it. teandria, cf. gr. theos – zeu, aner – bărbat]. DOOM
teandríe (te-an-) s. f., art. teandría, g.-d. teandríi, art. teandríei
teandrism
TEANDRÍSM s.n. (Liv.) Doctrină religioasă care susține natura divină și umană a lui Cristos. [Cf. it. teandrismo].
teano
Teano = Theano.
teantropic
TEANTRÓPIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la teantropie. [Cf. it. teantropico].
teantropie
TEANTROPÍE s.f. (Liv.) 1. Caracter uman și divin al divinității. 2. Atribuire a unor calități umane unor divinități. [Cf. it. teantropismo < gr. theos – zeu, anthropos – om].
teapa
TEÁPĂ s. f. 1. Soi, fel, fire, caracter. 2. Stare, treaptă, rang social, condiție socială. – Et. nec. DOOM
teápă s. f., g.-d. art. tépei
teara
TEÁRĂ, teri, s. f. (Reg.) 1. Natră. 2. Război de țesut. – Lat. tela. DOOM
teáră (reg.) s. f., g.-d. art. térii; pl. teri
tearfa
TEÁRFĂ, terfe, s. f. (Reg.) 1. Zdreanță, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte. – Et. nec. DOOM
teárfă (reg.) s. f., g.-d. art. térfei; pl. térfe
teas
TAS, tasuri, s. n. 1. Taler de balanță. ♦ (Înv. și reg.) Vas plat (rotund); tipsie, taler1. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. 2. (Înv.) Castronaș în care bărbierul își pregătește spuma de săpun. ♦ Cupă; ceașcă (de lut). 3. (Înv.) Fiecare dintre cele două talere1 ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas. DOOM
tas s. n., pl. tásuri
teasc
TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul. 2. (Înv.) Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ. DOOM
teasc s. n., pl. teáscuri
teascul
TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul. 2. (Înv.) Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ. DOOM
teasc s. n., pl. teáscuri
teascului
TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul. 2. (Înv.) Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ. DOOM
teasc s. n., pl. teáscuri
teascuri
TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul. 2. (Înv.) Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ. DOOM
teasc s. n., pl. teáscuri
teascurile
TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul. 2. (Înv.) Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ. DOOM
teasc s. n., pl. teáscuri
teascurilor
TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul. 2. (Înv.) Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ. DOOM
teasc s. n., pl. teáscuri
teatral
TEATRÁL, -Ă, teatrali, -e, adj. 1. Care aparține teatrului, privitor la teatru. 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic. [Pr.: tea-tral] – Din fr. théâtral. DOOM
teatrál (tea-tral) adj. m., pl. teatráli; f. teatrálă, pl. teatrále
teatrala
TEATRÁL, -Ă, teatrali, -e, adj. 1. Care aparține teatrului, privitor la teatru. 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic. [Pr.: tea-tral] – Din fr. théâtral. DOOM
teatrál (tea-tral) adj. m., pl. teatráli; f. teatrálă, pl. teatrále
teatrale
TEATRÁL, -Ă, teatrali, -e, adj. 1. Care aparține teatrului, privitor la teatru. 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic. [Pr.: tea-tral] – Din fr. théâtral. DOOM
teatrál (tea-tral) adj. m., pl. teatráli; f. teatrálă, pl. teatrále
teatralei
TEATRÁL, -Ă, teatrali, -e, adj. 1. Care aparține teatrului, privitor la teatru. 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic. [Pr.: tea-tral] – Din fr. théâtral. DOOM
teatrál (tea-tral) adj. m., pl. teatráli; f. teatrálă, pl. teatrále
teatralele
TEATRÁL, -Ă, teatrali, -e, adj. 1. Care aparține teatrului, privitor la teatru. 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic. [Pr.: tea-tral] – Din fr. théâtral. DOOM
teatrál (tea-tral) adj. m., pl. teatráli; f. teatrálă, pl. teatrále
teatralelor
TEATRÁL, -Ă, teatrali, -e, adj. 1. Care aparține teatrului, privitor la teatru. 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic. [Pr.: tea-tral] – Din fr. théâtral. DOOM
teatrál (tea-tral) adj. m., pl. teatráli; f. teatrálă, pl. teatrále
teatrali
TEATRÁL, -Ă, teatrali, -e, adj. 1. Care aparține teatrului, privitor la teatru. 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic. [Pr.: tea-tral] – Din fr. théâtral. DOOM
teatrál (tea-tral) adj. m., pl. teatráli; f. teatrálă, pl. teatrále
teatralii
TEATRÁL, -Ă, teatrali, -e, adj. 1. Care aparține teatrului, privitor la teatru. 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic. [Pr.: tea-tral] – Din fr. théâtral. DOOM
teatrál (tea-tral) adj. m., pl. teatráli; f. teatrálă, pl. teatrále
teatralilor
TEATRÁL, -Ă, teatrali, -e, adj. 1. Care aparține teatrului, privitor la teatru. 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic. [Pr.: tea-tral] – Din fr. théâtral. DOOM
teatrál (tea-tral) adj. m., pl. teatráli; f. teatrálă, pl. teatrále
teatralism
TEATRALÍSM s. n. 1. Interpretare emfatică a unui rol (I 1). 2. Atitudine teatrală (2); teatralitate. ♦ Caracter teatral (2); teatralitate. 3. (Med.) Tendință către manifestări emotive spectaculare. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtralisme. DOOM
*teatralísm (tea-tra-) s. n.
teatralismul
TEATRALÍSM s. n. 1. Interpretare emfatică a unui rol (I 1). 2. Atitudine teatrală (2); teatralitate. ♦ Caracter teatral (2); teatralitate. 3. (Med.) Tendință către manifestări emotive spectaculare. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtralisme. DOOM
*teatralísm (tea-tra-) s. n.
teatralismului
TEATRALÍSM s. n. 1. Interpretare emfatică a unui rol (I 1). 2. Atitudine teatrală (2); teatralitate. ♦ Caracter teatral (2); teatralitate. 3. (Med.) Tendință către manifestări emotive spectaculare. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtralisme. DOOM
*teatralísm (tea-tra-) s. n.
teatralist
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralist
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralista
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralista
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatraliste
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatraliste
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralistei
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralistei
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralistele
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralistele
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralistelor
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralistelor
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralistul
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralistul
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralistului
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralistului
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralitate
TEATRALITÁTE s. f. Atitudine teatrală (2); teatralism (2). ♦ Caracter teatral (2); teatralism (2). [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtralité. DOOM
*teatralitáte (tea-tra-) s. f., g.-d. art. teatralitắții
teatralitatea
TEATRALITÁTE s. f. Atitudine teatrală (2); teatralism (2). ♦ Caracter teatral (2); teatralism (2). [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtralité. DOOM
*teatralitáte (tea-tra-) s. f., g.-d. art. teatralitắții
teatralități
TEATRALITÁTE s. f. Atitudine teatrală (2); teatralism (2). ♦ Caracter teatral (2); teatralism (2). [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtralité. DOOM
*teatralitáte (tea-tra-) s. f., g.-d. art. teatralitắții
teatralității
TEATRALITÁTE s. f. Atitudine teatrală (2); teatralism (2). ♦ Caracter teatral (2); teatralism (2). [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtralité. DOOM
*teatralitáte (tea-tra-) s. f., g.-d. art. teatralitắții
teatraliza
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizai
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizam
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizare
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizare
TEATRALIZÁRE, teatralizări, s. f. Acțiunea de a teatraliza și rezultatul ei. – V. teatraliza.
teatralizarea
TEATRALIZÁRE, teatralizări, s. f. Acțiunea de a teatraliza și rezultatul ei. – V. teatraliza.
teatralizară
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizarăm
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizarăți
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizase
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizasem
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizaseră
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizaserăm
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizaserăți
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizaseși
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizaseți
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizat
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizat
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. – Din fr. théâtraliser.
teatralizau
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizași
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizați
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizează
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizez
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizeze
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizezi
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizând
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizînd
TEATRALIZÁ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. [Pr.: tea-tra-] – Din fr. théâtraliser.
teatralizări
TEATRALIZÁRE, teatralizări, s. f. Acțiunea de a teatraliza și rezultatul ei. – V. teatraliza.
teatralizării
TEATRALIZÁRE, teatralizări, s. f. Acțiunea de a teatraliza și rezultatul ei. – V. teatraliza.
teatralizările
TEATRALIZÁRE, teatralizări, s. f. Acțiunea de a teatraliza și rezultatul ei. – V. teatraliza.
teatralizărilor
TEATRALIZÁRE, teatralizări, s. f. Acțiunea de a teatraliza și rezultatul ei. – V. teatraliza.
teatraliști
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatraliști
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatraliștii
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatraliștii
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatraliștilor
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatraliștilor
TEATRALÍST, -Ă, teatraliști, -ste, adj. 1. Care aparține teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). [Pr.: tea-tra-] – Teatral + suf. -ist.
teatralul
TEATRÁL, -Ă, teatrali, -e, adj. 1. Care aparține teatrului, privitor la teatru. 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic. [Pr.: tea-tral] – Din fr. théâtral. DOOM
teatrál (tea-tral) adj. m., pl. teatráli; f. teatrálă, pl. teatrále
teatralului
TEATRÁL, -Ă, teatrali, -e, adj. 1. Care aparține teatrului, privitor la teatru. 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic. [Pr.: tea-tral] – Din fr. théâtral. DOOM
teatrál (tea-tral) adj. m., pl. teatráli; f. teatrálă, pl. teatrále
teatre
TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesia de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. ◊ Teatru de operații (sau de război) = teritoriu, spațiu maritim sau aerian unde în timp de război au loc acțiuni militare de o mare importanță strategică. – Din fr. théâtre, lat. theatrum. DOOM
teátru (tea-tru) s. n., art. teátrul; pl. teátre
teatrele
TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesia de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. ◊ Teatru de operații (sau de război) = teritoriu, spațiu maritim sau aerian unde în timp de război au loc acțiuni militare de o mare importanță strategică. – Din fr. théâtre, lat. theatrum. DOOM
teátru (tea-tru) s. n., art. teátrul; pl. teátre
teatrelor
TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesia de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. ◊ Teatru de operații (sau de război) = teritoriu, spațiu maritim sau aerian unde în timp de război au loc acțiuni militare de o mare importanță strategică. – Din fr. théâtre, lat. theatrum. DOOM
teátru (tea-tru) s. n., art. teátrul; pl. teátre
teatro
TEATRO- v. teatru (II) [în DN].
teatrolog
TEATROLÓG, -Ă, teatrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în problemele teoretice ale teatrului. – Din teatrologie (derivat regresiv). DOOM
teatrológă (rar) (tea-tro-) s. f., g.-d. art. teatrológei; pl. teatrológe
teatrologa
TEATROLÓG, -Ă, teatrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în problemele teoretice ale teatrului. – Din teatrologie (derivat regresiv). DOOM
teatrológă (rar) (tea-tro-) s. f., g.-d. art. teatrológei; pl. teatrológe
teatrologe
TEATROLÓG, -Ă, teatrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în problemele teoretice ale teatrului. – Din teatrologie (derivat regresiv). DOOM
teatrológă (rar) (tea-tro-) s. f., g.-d. art. teatrológei; pl. teatrológe
teatrologei
TEATROLÓG, -Ă, teatrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în problemele teoretice ale teatrului. – Din teatrologie (derivat regresiv). DOOM
teatrológă (rar) (tea-tro-) s. f., g.-d. art. teatrológei; pl. teatrológe
teatrologele
TEATROLÓG, -Ă, teatrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în problemele teoretice ale teatrului. – Din teatrologie (derivat regresiv). DOOM
teatrológă (rar) (tea-tro-) s. f., g.-d. art. teatrológei; pl. teatrológe
teatrologelor
TEATROLÓG, -Ă, teatrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în problemele teoretice ale teatrului. – Din teatrologie (derivat regresiv). DOOM
teatrológă (rar) (tea-tro-) s. f., g.-d. art. teatrológei; pl. teatrológe
teatrologi
TEATROLÓG, -Ă, teatrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în problemele teoretice ale teatrului. – Din teatrologie (derivat regresiv). DOOM
teatrológă (rar) (tea-tro-) s. f., g.-d. art. teatrológei; pl. teatrológe
teatrologia
TEATROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu istoria, teoria, estetica și critica spectacolului, cu literatura dramatică, precum și cu organizarea și conducerea teatrelor. – Din teatru. DOOM
teatrologíe (tea-tro-) s. f., art. teatrología, g.-d. teatrologíi, art. teatrologíei
teatrologic
TEATROLÓGIC, -Ă, teatrologici, -ce, adj. Referitor la teatru; de teatrologie. – Din fr. théâtrologique.
teatrologica
TEATROLÓGIC, -Ă, teatrologici, -ce, adj. Referitor la teatru; de teatrologie. – Din fr. théâtrologique.
teatrologice
TEATROLÓGIC, -Ă, teatrologici, -ce, adj. Referitor la teatru; de teatrologie. – Din fr. théâtrologique.
teatrologicei
TEATROLÓGIC, -Ă, teatrologici, -ce, adj. Referitor la teatru; de teatrologie. – Din fr. théâtrologique.
teatrologicele
TEATROLÓGIC, -Ă, teatrologici, -ce, adj. Referitor la teatru; de teatrologie. – Din fr. théâtrologique.
teatrologicelor
TEATROLÓGIC, -Ă, teatrologici, -ce, adj. Referitor la teatru; de teatrologie. – Din fr. théâtrologique.
teatrologici
TEATROLÓGIC, -Ă, teatrologici, -ce, adj. Referitor la teatru; de teatrologie. – Din fr. théâtrologique.
teatrologicii
TEATROLÓGIC, -Ă, teatrologici, -ce, adj. Referitor la teatru; de teatrologie. – Din fr. théâtrologique.
teatrologicilor
TEATROLÓGIC, -Ă, teatrologici, -ce, adj. Referitor la teatru; de teatrologie. – Din fr. théâtrologique.
teatrologicul
TEATROLÓGIC, -Ă, teatrologici, -ce, adj. Referitor la teatru; de teatrologie. – Din fr. théâtrologique.
teatrologicului
TEATROLÓGIC, -Ă, teatrologici, -ce, adj. Referitor la teatru; de teatrologie. – Din fr. théâtrologique.
teatrologie
TEATROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu istoria, teoria, estetica și critica spectacolului, cu literatura dramatică, precum și cu organizarea și conducerea teatrelor. – Din teatru. DOOM
teatrologíe (tea-tro-) s. f., art. teatrología, g.-d. teatrologíi, art. teatrologíei
teatrologiei
TEATROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu istoria, teoria, estetica și critica spectacolului, cu literatura dramatică, precum și cu organizarea și conducerea teatrelor. – Din teatru. DOOM
teatrologíe (tea-tro-) s. f., art. teatrología, g.-d. teatrologíi, art. teatrologíei
teatrologii
TEATROLÓG, -Ă, teatrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în problemele teoretice ale teatrului. – Din teatrologie (derivat regresiv). DOOM
teatrológă (rar) (tea-tro-) s. f., g.-d. art. teatrológei; pl. teatrológe
teatrologii
TEATROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu istoria, teoria, estetica și critica spectacolului, cu literatura dramatică, precum și cu organizarea și conducerea teatrelor. – Din teatru. DOOM
teatrologíe (tea-tro-) s. f., art. teatrología, g.-d. teatrologíi, art. teatrologíei
teatrologilor
TEATROLÓG, -Ă, teatrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în problemele teoretice ale teatrului. – Din teatrologie (derivat regresiv). DOOM
teatrológă (rar) (tea-tro-) s. f., g.-d. art. teatrológei; pl. teatrológe
teatrologul
TEATROLÓG, -Ă, teatrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în problemele teoretice ale teatrului. – Din teatrologie (derivat regresiv). DOOM
teatrológă (rar) (tea-tro-) s. f., g.-d. art. teatrológei; pl. teatrológe
teatrologului
TEATROLÓG, -Ă, teatrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în problemele teoretice ale teatrului. – Din teatrologie (derivat regresiv). DOOM
teatrológă (rar) (tea-tro-) s. f., g.-d. art. teatrológei; pl. teatrológe
teatru
TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesia de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. ◊ Teatru de operații (sau de război) = teritoriu, spațiu maritim sau aerian unde în timp de război au loc acțiuni militare de o mare importanță strategică. – Din fr. théâtre, lat. theatrum. DOOM
teátru (tea-tru) s. n., art. teátrul; pl. teátre
teatrul
TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesia de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. ◊ Teatru de operații (sau de război) = teritoriu, spațiu maritim sau aerian unde în timp de război au loc acțiuni militare de o mare importanță strategică. – Din fr. théâtre, lat. theatrum. DOOM
teátru (tea-tru) s. n., art. teátrul; pl. teátre
teatrului
TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesia de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. ◊ Teatru de operații (sau de război) = teritoriu, spațiu maritim sau aerian unde în timp de război au loc acțiuni militare de o mare importanță strategică. – Din fr. théâtre, lat. theatrum. DOOM
teátru (tea-tru) s. n., art. teátrul; pl. teátre
tebaida
TEBAÍDĂ s.f. (Liv.) 1. Loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (Fig.) Loc izolat și neospitalier. [Pron. -ba-i-. / < it. tebaide, lat. Thebaidis (terra) – regiune a Tebei antice].
tebaide
TEBAÍDĂ s.f. (Liv.) 1. Loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (Fig.) Loc izolat și neospitalier. [Pron. -ba-i-. / < it. tebaide, lat. Thebaidis (terra) – regiune a Tebei antice].
tebaidei
TEBAÍDĂ s.f. (Liv.) 1. Loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (Fig.) Loc izolat și neospitalier. [Pron. -ba-i-. / < it. tebaide, lat. Thebaidis (terra) – regiune a Tebei antice].
tebaidele
TEBAÍDĂ s.f. (Liv.) 1. Loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (Fig.) Loc izolat și neospitalier. [Pron. -ba-i-. / < it. tebaide, lat. Thebaidis (terra) – regiune a Tebei antice].
tebaidelor
TEBAÍDĂ s.f. (Liv.) 1. Loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (Fig.) Loc izolat și neospitalier. [Pron. -ba-i-. / < it. tebaide, lat. Thebaidis (terra) – regiune a Tebei antice].
tebaina
TEBAÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din opiu. – Din fr. thébaïne. DOOM
tebaínă s. f., g.-d. art. tebaínei
tebaine
TEBAÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din opiu. – Din fr. thébaïne. DOOM
tebaínă s. f., g.-d. art. tebaínei
tebainei
TEBAÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din opiu. – Din fr. thébaïne. DOOM
tebaínă s. f., g.-d. art. tebaínei
tebaism
TEBAÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu opiu. – Din fr. thébaïsme. DOOM
tebaísm s. n.
tebaismul
TEBAÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu opiu. – Din fr. thébaïsme. DOOM
tebaísm s. n.
tebaismului
TEBAÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu opiu. – Din fr. thébaïsme. DOOM
tebaísm s. n.
tebecist
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebecist
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebecista
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebecista
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebeciste
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebeciste
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebecistei
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebecistei
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebecistele
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebecistele
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebecistelor
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebecistelor
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebecistul
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebecistul
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebecistului
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebecistului
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebeciști
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebeciști
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebeciștii
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebeciștii
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebeciștilor
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tebeciștilor
TEBECÍST, -Ă, tebeciști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) Tuberculos. – T[uberculoză cu] B[acilul] K[och] + suf. -ist. DOOM
*tebecíst (fam.) adj. m., s. m., pl. tebecíști; adj. f., s. f. tebecístă, pl. tebecíste
tec
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck. DOOM
tec s. m., pl. teci
tecalemit
TECALEMÍT, tecalemite, s. n. Pompă de mână specială, cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. [Pl. și: tecalemíturi] – Din fr. técalémite. DOOM
tecalemít s. n., pl. tecalemíte
tecalemit
TECALEMÍT, tecalemite, s. n. Pompă de mână specială, cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. [Pl. și: tecalemíturi] – Din fr. técalémite.
tecalemite
TECALEMÍT, tecalemite, s. n. Pompă de mână specială, cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. [Pl. și: tecalemíturi] – Din fr. técalémite. DOOM
tecalemít s. n., pl. tecalemíte
tecalemitele
TECALEMÍT, tecalemite, s. n. Pompă de mână specială, cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. [Pl. și: tecalemíturi] – Din fr. técalémite. DOOM
tecalemít s. n., pl. tecalemíte
tecalemitelor
TECALEMÍT, tecalemite, s. n. Pompă de mână specială, cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. [Pl. și: tecalemíturi] – Din fr. técalémite. DOOM
tecalemít s. n., pl. tecalemíte
tecalemitul
TECALEMÍT, tecalemite, s. n. Pompă de mână specială, cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. [Pl. și: tecalemíturi] – Din fr. técalémite. DOOM
tecalemít s. n., pl. tecalemíte
tecalemitului
TECALEMÍT, tecalemite, s. n. Pompă de mână specială, cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. [Pl. și: tecalemíturi] – Din fr. técalémite. DOOM
tecalemít s. n., pl. tecalemíte
techer
TECHER-MÉCHER adv. (Turcism învechit) În mare grabă, imediat, numaidecît; p. ext. pe sus, cu sila. Pe hainul cela de Mical-Ogli să mi-l trimiți techer- mecher, legat și ferecat. ISPIRESCU, M. V. 20. Tinerii... se pomeniră numai luați pe sus techer-mecher de o ceată de slujbași. POPESCU, B. II 61. Pe la ceasul vecerniei, l-au dus pe Negoiță techer-mecher drept la scara palatului. CARAGIALE, O. III 45. – Accentuat și: techer-mechér.
techn
TECHN- v. tehnic [în DN].
technețiu
TECHNÉȚIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin reacții nucleare. [Pr.: teh-] – Din fr. technétium. DOOM
technéțiu [ch pron. h, țiu pron. țiu] s. n.; simb. Tc
technețiul
TECHNÉȚIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin reacții nucleare. [Pr.: teh-] – Din fr. technétium. DOOM
technéțiu [ch pron. h, țiu pron. țiu] s. n.; simb. Tc
technețiului
TECHNÉȚIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin reacții nucleare. [Pr.: teh-] – Din fr. technétium. DOOM
technéțiu [ch pron. h, țiu pron. țiu] s. n.; simb. Tc
techni
TECHNI- v. tehnic [în DN].
technie
-TECHNÍE v. -tehnie.
techno
TECHNO- v. tehnic [în DN].
technology
HIGH TECHNÓLOGY s. f. Denumire generală pentru tehnologia avansată mai ales în domeniul electronicii, în industria de tehnică de calcul și telecomunicații. [Pr.: haĭ] – Cuv. engl. DOOM
high technólogy (angl.) [igh pron. aĭ, ch pron. c] (tech-no-) s. f.
teci
TEÁCĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită. A rămâne teacă = a rămâne gol. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Păstaie. – Lat. theca. DOOM
teácă s. f., g.-d. art. técii; pl. teci
teci
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck. DOOM
tec s. m., pl. teci
tecii
TEÁCĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită. A rămâne teacă = a rămâne gol. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Păstaie. – Lat. theca. DOOM
teácă s. f., g.-d. art. técii; pl. teci
tecii
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck. DOOM
tec s. m., pl. teci
tecile
TEÁCĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită. A rămâne teacă = a rămâne gol. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Păstaie. – Lat. theca. DOOM
teácă s. f., g.-d. art. técii; pl. teci
tecilor
TEÁCĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită. A rămâne teacă = a rămâne gol. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Păstaie. – Lat. theca. DOOM
teácă s. f., g.-d. art. técii; pl. teci
tecilor
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck. DOOM
tec s. m., pl. teci
teck
TECK s.m. v. tec.
teclif
teclíf (-furi), s. n. – Petiție, cerere. Tc. (arab.) teklif (Șeineanu, III, 118). Sec. XVIII, înv.
tecmesa
Tecmesa = Tecmessa.
tecmessa
Tecmessa, fiica lui Teleutas, regele Phrygiei. În urma unei incursiuni a grecilor în țara ei, Tecmessa a fost prinsă și dusă în captivitate. A devenit sclava lui Aiax Telamon, pe care mai tîrziu l-a urmat la Troia, dăruindu-i și un fiu, pe nume Eurysaces.
tecnafes
TIGNAFÉS s. n. Boală de care suferă animalele (mai ales caii) și care se manifestă prin dificultăți de respirație; emfizem pulmonar. Avea faimă și de veterinar, căci se pricepea să tămăduiască jupuiturile, bubele, tignafesul. PAS, L. I 71. – Variante: tegnafés (CARAGIALE, S. 42), tecnafés (ISPIRESCU, L. 256) s. n.
tecnetroane
TECNETRÓN, tecnetroane, s. n. Tranzistor de construcție specială folosit ca amplificator de tensiune la frecvență foarte înaltă. – Probabil din fr.
tecnetroanele
TECNETRÓN, tecnetroane, s. n. Tranzistor de construcție specială folosit ca amplificator de tensiune la frecvență foarte înaltă. – Probabil din fr.
tecnetroanelor
TECNETRÓN, tecnetroane, s. n. Tranzistor de construcție specială folosit ca amplificator de tensiune la frecvență foarte înaltă. – Probabil din fr.
tecnetron
TECNETRÓN, tecnetroane, s. n. Tranzistor de construcție specială folosit ca amplificator de tensiune la frecvență foarte înaltă. – Probabil din fr.
tecnetronul
TECNETRÓN, tecnetroane, s. n. Tranzistor de construcție specială folosit ca amplificator de tensiune la frecvență foarte înaltă. – Probabil din fr.
tecnetronului
TECNETRÓN, tecnetroane, s. n. Tranzistor de construcție specială folosit ca amplificator de tensiune la frecvență foarte înaltă. – Probabil din fr.
tecs
TECS, tecsuri, s. n. Cui mic de metal cu formă specială, folosit în cizmărie. – Din germ. Täcks.
tecsui
TECSUÍ vb. IV v. ticsi. DOOM
ticsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 să ticseáscă
tecsuire
TECSUÍ vb. IV v. ticsi.
tecsuit
TECSUÍ vb. IV v. ticsi.
tecsul
TECS, tecsuri, s. n. Cui mic de metal cu formă specială, folosit în cizmărie. – Din germ. Täcks.
tecsului
TECS, tecsuri, s. n. Cui mic de metal cu formă specială, folosit în cizmărie. – Din germ. Täcks.
tecsuri
TECS, tecsuri, s. n. Cui mic de metal cu formă specială, folosit în cizmărie. – Din germ. Täcks.
tecsurile
TECS, tecsuri, s. n. Cui mic de metal cu formă specială, folosit în cizmărie. – Din germ. Täcks.
tecsurilor
TECS, tecsuri, s. n. Cui mic de metal cu formă specială, folosit în cizmărie. – Din germ. Täcks.
tectită
TECTÍTĂ s. f. Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din dioxid de siliciu. – Din fr. tectite. DOOM
tectítă s. f., g.-d. art. tectítei
tectogeneza
TECTOGENÉZĂ s.f. Procesul de formare a structurilor geologice de cutare. [< fr. tectogenèse].
tectogeneze
TECTOGENÉZĂ s.f. Procesul de formare a structurilor geologice de cutare. [< fr. tectogenèse].
tectogenezei
TECTOGENÉZĂ s.f. Procesul de formare a structurilor geologice de cutare. [< fr. tectogenèse].
tectogenezele
TECTOGENÉZĂ s.f. Procesul de formare a structurilor geologice de cutare. [< fr. tectogenèse].
tectogenezelor
TECTOGENÉZĂ s.f. Procesul de formare a structurilor geologice de cutare. [< fr. tectogenèse].
tectonic
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice
tectonica
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice
tectonica
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónică s. f., g.-d. art. tectónicii
tectonice
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice
tectonicei
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice
tectonicele
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice
tectonicelor
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice
tectonici
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice
tectonici
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónică s. f., g.-d. art. tectónicii
tectonicii
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice
tectonicii
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónică s. f., g.-d. art. tectónicii
tectonicile
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónică s. f., g.-d. art. tectónicii
tectonicilor
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice
tectonicilor
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónică s. f., g.-d. art. tectónicii
tectonicul
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice
tectonicului
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. DOOM
tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice
tectonosfera
TECTONOSFÉRĂ s.f. (Geol.) Denumire a unei părți a scoarței Pământului. [< germ. Tektonosphäre].
tectonosfere
TECTONOSFÉRĂ s.f. (Geol.) Denumire a unei părți a scoarței Pământului. [< germ. Tektonosphäre].
tectonosferei
TECTONOSFÉRĂ s.f. (Geol.) Denumire a unei părți a scoarței Pământului. [< germ. Tektonosphäre].
tectorum
URECHÉLNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (Zool.) 1. Insectă de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești îndreptați îndărăt (Lithobius forficatus). 3. Cârcăiac. II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elniță.
tectrice
TECTRÍCE, tectrice, s. f. Pană care acoperă baza aripii. – Din fr. tectrice. DOOM
tectríce s. f., g.-d. art. tectrícei; pl. tectríce
tectricea
TECTRÍCE, tectrice, s. f. Pană care acoperă baza aripii. – Din fr. tectrice. DOOM
tectríce s. f., g.-d. art. tectrícei; pl. tectríce
tectricei
TECTRÍCE, tectrice, s. f. Pană care acoperă baza aripii. – Din fr. tectrice. DOOM
tectríce s. f., g.-d. art. tectrícei; pl. tectríce
tectricele
TECTRÍCE, tectrice, s. f. Pană care acoperă baza aripii. – Din fr. tectrice. DOOM
tectríce s. f., g.-d. art. tectrícei; pl. tectríce
tectricelor
TECTRÍCE, tectrice, s. f. Pană care acoperă baza aripii. – Din fr. tectrice. DOOM
tectríce s. f., g.-d. art. tectrícei; pl. tectríce
tecucean
TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci. 2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucéne
tecucean
TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci. 2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucéne
tecuceana
TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci. 2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucéne
tecuceanca
TECUCEÁNCĂ, tecucence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Tecuci. – Tecucean + suf. -că. DOOM
tecuceáncă s. f., g.-d. art. tecucéncei; pl. tecucénce
tecuceanco
TECUCEÁNCĂ, tecucence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Tecuci. – Tecucean + suf. -că. DOOM
tecuceáncă s. f., g.-d. art. tecucéncei; pl. tecucénce
tecuceanul
TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci. 2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucéne
tecuceanului
TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci. 2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucéne
tecucence
TECUCEÁNCĂ, tecucence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Tecuci. – Tecucean + suf. -că. DOOM
tecuceáncă s. f., g.-d. art. tecucéncei; pl. tecucénce
tecucencei
TECUCEÁNCĂ, tecucence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Tecuci. – Tecucean + suf. -că. DOOM
tecuceáncă s. f., g.-d. art. tecucéncei; pl. tecucénce
tecucencele
TECUCEÁNCĂ, tecucence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Tecuci. – Tecucean + suf. -că. DOOM
tecuceáncă s. f., g.-d. art. tecucéncei; pl. tecucénce
tecucencelor
TECUCEÁNCĂ, tecucence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Tecuci. – Tecucean + suf. -că. DOOM
tecuceáncă s. f., g.-d. art. tecucéncei; pl. tecucénce
tecucene
TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci. 2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucéne
tecucenei
TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci. 2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucéne
tecucenele
TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci. 2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucéne
tecucenelor
TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci. 2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucéne
tecuceni
TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci. 2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucéne
tecucenii
TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci. 2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucéne
tecucenilor
TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci. 2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucéne
tecul
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck. DOOM
tec s. m., pl. teci
tecului
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck. DOOM
tec s. m., pl. teci
tecă
-TECĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „colecție”, „depozit”, „custodie”, „dulap”. [Scris și -thecă. / < it. -teca, fr. -thèque, cf. gr. theke].
tecărău
tecărắu (-ắi), s. m. – (Trans.) Sucitor, ceatlău, băț cu diferite întrebuințări. Mag. tekerö (Candrea; Gáldi, Dict., 262). – Der. tecări, vb. (a strînge cu un tecărău).
tecșila
TECȘÍLĂ, tecșile, s. f. (Reg.) Tașcă. – Cf. tașcă. DOOM
tecșílă (reg.) s. f., g.-d. art. tecșílei; pl. tecșíle
tecșile
TECȘÍLĂ, tecșile, s. f. (Reg.) Tașcă. – Cf. tașcă. DOOM
tecșílă (reg.) s. f., g.-d. art. tecșílei; pl. tecșíle
tecșilei
TECȘÍLĂ, tecșile, s. f. (Reg.) Tașcă. – Cf. tașcă. DOOM
tecșílă (reg.) s. f., g.-d. art. tecșílei; pl. tecșíle
tecșilele
TECȘÍLĂ, tecșile, s. f. (Reg.) Tașcă. – Cf. tașcă. DOOM
tecșílă (reg.) s. f., g.-d. art. tecșílei; pl. tecșíle
tecșilelor
TECȘÍLĂ, tecșile, s. f. (Reg.) Tașcă. – Cf. tașcă. DOOM
tecșílă (reg.) s. f., g.-d. art. tecșílei; pl. tecșíle
tedeum
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus]. DOOM
*Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.
tedeumul
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus]. DOOM
*Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.
tedeumului
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus]. DOOM
*Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.
tedeumuri
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus]. DOOM
*Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.
tedeumurile
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus]. DOOM
*Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.
tedeumurilor
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus]. DOOM
*Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.
tefal
TEFÁL® s. n. 1. Material plastic rezistent la căldură și coroziune. 2. Vas de bucătărie confecționat din tefal (1). – Denumire comercială. DOOM
tefál s. n.
tefaric
tefaríc (-curi), s. n. – Giuvaer, obiect prețios. – Var. tifarichi. Tc. tefarik (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
tefelug
TEFELÚG, tefeluge, s. n. Tăvălug. – Cf. tăvălug.
tefeluge
TEFELÚG, tefeluge, s. n. Tăvălug. – Cf. tăvălug.
tefelugele
TEFELÚG, tefeluge, s. n. Tăvălug. – Cf. tăvălug.
tefelugelor
TEFELÚG, tefeluge, s. n. Tăvălug. – Cf. tăvălug.
tefelugul
TEFELÚG, tefeluge, s. n. Tăvălug. – Cf. tăvălug.
tefelugului
TEFELÚG, tefeluge, s. n. Tăvălug. – Cf. tăvălug.
tefere
TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Sănătos, întreg, nevătămat; zdravăn. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte. – Et. nec. DOOM
teáfăr adj. m., pl. téferi; f. teáfără, pl. téfere
teferei
TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Sănătos, întreg, nevătămat; zdravăn. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte. – Et. nec. DOOM
teáfăr adj. m., pl. téferi; f. teáfără, pl. téfere
teferele
TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Sănătos, întreg, nevătămat; zdravăn. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte. – Et. nec. DOOM
teáfăr adj. m., pl. téferi; f. teáfără, pl. téfere
teferelor
TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Sănătos, întreg, nevătămat; zdravăn. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte. – Et. nec. DOOM
teáfăr adj. m., pl. téferi; f. teáfără, pl. téfere
teferi
TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Sănătos, întreg, nevătămat; zdravăn. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte. – Et. nec. DOOM
teáfăr adj. m., pl. téferi; f. teáfără, pl. téfere
teferici
tefericí (-césc, -ít), vb. – A se desfăta, a trăi în voie. Tc. teferrüc „vesel” (Tiktin). – Der. tefericie, s. f. (distracție, desfătare). Sec. XVIII, înv. Cf. sb. teferic „casă țărănească”.
teferii
TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Sănătos, întreg, nevătămat; zdravăn. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte. – Et. nec. DOOM
teáfăr adj. m., pl. téferi; f. teáfără, pl. téfere
teferilor
TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Sănătos, întreg, nevătămat; zdravăn. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte. – Et. nec. DOOM
teáfăr adj. m., pl. téferi; f. teáfără, pl. téfere
teflon
TEFLÓN® s. n. 1. Material plastic, rezistent la acțiunea agenților corozivi, la foc etc. 2. Vas de bucătărie confecționat din teflon (1). – Din fr. téflon, engl. teflon. DOOM
teflón (te-flon) s. n.
teflonat
TEFLONÁT, -Ă, teflonați, -te, adj. (Despre vase metalice) Care este acoperit cu teflon (1). – De la teflon.
teflu
téflu (-luri), s. n. – Bot, rît de porc. – Var. Munt. tef. Creație expresivă, cf. nătăfleț, și toate creațiile verbale care sugerează ideea de „obiect rotund”. După ipoteza improbabilă a lui Bogrea, Dacor., V, 852, în relație cu tc. (arab.) tefl „salivă”. Var. circulă în Dîmbovița. – Der. tufli, vb. (a înfunda, a pune o pălărie pe cap și a o turti în același timp), cuvînt citat în dicționare pentru Mold., dar care se folosește și în Munt. (îl întrebuințează Murnu; legătura cu sb. tuviti „a face socoteala” sugerată de Scriban sau cu ceh. tjukati „a turti”, propusă de Cihac, II, 425, nu este posibilă); tuflă, s. f. (Arg., portofel, portmoneu); infuflica, vb. (a se ghiftui, a se sătura); tuflu, s. n. (Arg., portofel), în loc de tuflă, sau poate din germ. Zuflucht „recurs”.
tefrocronologie
TEFROCRONOLOGÍE s.f. Cronologie având la bază studiul depozitelor vulcanice. [Gen. -iei. / < fr. téphrochronologie].
tefter
teftér (-ruri), s. n. – Condică, registru. Tc. tefter, din per. defter (Șeineanu, III, 118). – Der. tefterdar (var. defterdar), s. m. (ministru de finanțe la turci; persoană care strîngea dările); teftergiu, s. m. (ministru de finanțe). Sec. XVIII, înv.
teglice
TEGLÍCI, teglice, s. n. Unealtă folosită de cojocari și de cizmari pentru a întinde pielea în vederea prelucrării ei. – Din bg. teglič. DOOM
teglíci (te-glici) s. n., pl. teglíce
teglicele
TEGLÍCI, teglice, s. n. Unealtă folosită de cojocari și de cizmari pentru a întinde pielea în vederea prelucrării ei. – Din bg. teglič. DOOM
teglíci (te-glici) s. n., pl. teglíce
teglicelor
TEGLÍCI, teglice, s. n. Unealtă folosită de cojocari și de cizmari pentru a întinde pielea în vederea prelucrării ei. – Din bg. teglič. DOOM
teglíci (te-glici) s. n., pl. teglíce
teglici
TEGLÍCI, teglice, s. n. Unealtă folosită de cojocari și de cizmari pentru a întinde pielea în vederea prelucrării ei. – Din bg. teglič. DOOM
teglíci (te-glici) s. n., pl. teglíce
tegliciul
TEGLÍCI, teglice, s. n. Unealtă folosită de cojocari și de cizmari pentru a întinde pielea în vederea prelucrării ei. – Din bg. teglič. DOOM
teglíci (te-glici) s. n., pl. teglíce
tegliciului
TEGLÍCI, teglice, s. n. Unealtă folosită de cojocari și de cizmari pentru a întinde pielea în vederea prelucrării ei. – Din bg. teglič. DOOM
teglíci (te-glici) s. n., pl. teglíce
tegnafes
TIGNAFÉS s. n. Boală de care suferă animalele (mai ales caii) și care se manifestă prin dificultăți de respirație; emfizem pulmonar. Avea faimă și de veterinar, căci se pricepea să tămăduiască jupuiturile, bubele, tignafesul. PAS, L. I 71. – Variante: tegnafés (CARAGIALE, S. 42), tecnafés (ISPIRESCU, L. 256) s. n.
tegument
TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjoară și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum. DOOM
tegumént s. n., pl. teguménte
tegument
TEGUMÉNT s.n. 1. Înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș protector al embrionului și al seminței plantelor. [Pl. -te, -turi. / < fr. tégument, cf. lat. tegumentum].
tegumentar
TEGUMENTÁR, -Ă, tegumentari, -e, adj. Care ține de tegument, privitor la tegument. – Din fr. tégumentaire. DOOM
tegumentár adj. m., pl. tegumentári; f. tegumentáră, pl. tegumentáre
tegumentara
TEGUMENTÁR, -Ă, tegumentari, -e, adj. Care ține de tegument, privitor la tegument. – Din fr. tégumentaire. DOOM
tegumentár adj. m., pl. tegumentári; f. tegumentáră, pl. tegumentáre
tegumentare
TEGUMENTÁR, -Ă, tegumentari, -e, adj. Care ține de tegument, privitor la tegument. – Din fr. tégumentaire. DOOM
tegumentár adj. m., pl. tegumentári; f. tegumentáră, pl. tegumentáre
tegumentarei
TEGUMENTÁR, -Ă, tegumentari, -e, adj. Care ține de tegument, privitor la tegument. – Din fr. tégumentaire. DOOM
tegumentár adj. m., pl. tegumentári; f. tegumentáră, pl. tegumentáre
tegumentarele
TEGUMENTÁR, -Ă, tegumentari, -e, adj. Care ține de tegument, privitor la tegument. – Din fr. tégumentaire. DOOM
tegumentár adj. m., pl. tegumentári; f. tegumentáră, pl. tegumentáre
tegumentarelor
TEGUMENTÁR, -Ă, tegumentari, -e, adj. Care ține de tegument, privitor la tegument. – Din fr. tégumentaire. DOOM
tegumentár adj. m., pl. tegumentári; f. tegumentáră, pl. tegumentáre
tegumentari
TEGUMENTÁR, -Ă, tegumentari, -e, adj. Care ține de tegument, privitor la tegument. – Din fr. tégumentaire. DOOM
tegumentár adj. m., pl. tegumentári; f. tegumentáră, pl. tegumentáre
tegumentarii
TEGUMENTÁR, -Ă, tegumentari, -e, adj. Care ține de tegument, privitor la tegument. – Din fr. tégumentaire. DOOM
tegumentár adj. m., pl. tegumentári; f. tegumentáră, pl. tegumentáre
tegumentarilor
TEGUMENTÁR, -Ă, tegumentari, -e, adj. Care ține de tegument, privitor la tegument. – Din fr. tégumentaire. DOOM
tegumentár adj. m., pl. tegumentári; f. tegumentáră, pl. tegumentáre
tegumentarul
TEGUMENTÁR, -Ă, tegumentari, -e, adj. Care ține de tegument, privitor la tegument. – Din fr. tégumentaire. DOOM
tegumentár adj. m., pl. tegumentári; f. tegumentáră, pl. tegumentáre
tegumentarului
TEGUMENTÁR, -Ă, tegumentari, -e, adj. Care ține de tegument, privitor la tegument. – Din fr. tégumentaire. DOOM
tegumentár adj. m., pl. tegumentári; f. tegumentáră, pl. tegumentáre
tegumente
TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjoară și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum. DOOM
tegumént s. n., pl. teguménte
tegumentele
TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjoară și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum. DOOM
tegumént s. n., pl. teguménte
tegumentelor
TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjoară și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum. DOOM
tegumént s. n., pl. teguménte
tegumentul
TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjoară și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum. DOOM
tegumént s. n., pl. teguménte
tegumentului
TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjoară și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum. DOOM
tegumént s. n., pl. teguménte
tehn
TEHN- v. tehnic [în DN].
tehnețiu
TECHNÉȚIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin reacții nucleare. [Pr.: teh-] – Din fr. technétium. DOOM
technéțiu [ch pron. h, țiu pron. țiu] s. n.; simb. Tc
tehni
TEHNI- v. tehnic [în DN].
tehnic
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. téhnică, pl. téhnice
tehnica
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. téhnică, pl. téhnice
tehnica
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnică s. f., g.-d. art. téhnicii; pl. téhnici
tehnice
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. téhnică, pl. téhnice
tehnicei
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. téhnică, pl. téhnice
tehnicele
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. téhnică, pl. téhnice
tehnicelor
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. téhnică, pl. téhnice
tehnicește
TEHNICÉȘTE adv. (Rar) Conform tehnicii (II), după metoda tehnică. – Tehnic + suf. -ește. DOOM
tehnicéște (rar) adv.
tehnici
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. téhnică, pl. téhnice
tehnici
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnică s. f., g.-d. art. téhnicii; pl. téhnici
tehnician
TEHNICIÁN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien. DOOM
tehniciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tehniciénei (-ci-e-); pl. tehniciéne
tehniciana
TEHNICIÁN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien. DOOM
tehniciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tehniciénei (-ci-e-); pl. tehniciéne
tehnicianul
TEHNICIÁN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien. DOOM
tehniciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tehniciénei (-ci-e-); pl. tehniciéne
tehnicianului
TEHNICIÁN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien. DOOM
tehniciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tehniciénei (-ci-e-); pl. tehniciéne
tehniciene
TEHNICIÁN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien. DOOM
tehniciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tehniciénei (-ci-e-); pl. tehniciéne
tehnicienei
TEHNICIÁN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien. DOOM
tehniciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tehniciénei (-ci-e-); pl. tehniciéne
tehnicienele
TEHNICIÁN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien. DOOM
tehniciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tehniciénei (-ci-e-); pl. tehniciéne
tehnicienelor
TEHNICIÁN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien. DOOM
tehniciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tehniciénei (-ci-e-); pl. tehniciéne
tehnicieni
TEHNICIÁN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien. DOOM
tehniciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tehniciénei (-ci-e-); pl. tehniciéne
tehnicienii
TEHNICIÁN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien. DOOM
tehniciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tehniciénei (-ci-e-); pl. tehniciéne
tehnicienilor
TEHNICIÁN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien. DOOM
tehniciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tehniciénei (-ci-e-); pl. tehniciéne
tehnicii
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. téhnică, pl. téhnice
tehnicii
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnică s. f., g.-d. art. téhnicii; pl. téhnici
tehnicile
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnică s. f., g.-d. art. téhnicii; pl. téhnici
tehnicilor
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. téhnică, pl. téhnice
tehnicilor
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnică s. f., g.-d. art. téhnicii; pl. téhnici
tehnicism
TEHNICÍSM s. n. Tendința de a folosi în mod exagerat procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, lăsând pe planul al doilea tezele teoretice care trebuie să conducă munca practică. – Tehnic + suf. -ism. Cf. rus. tehnițizm. DOOM
tehnicísm s. n.
tehnicismul
TEHNICÍSM s. n. Tendința de a folosi în mod exagerat procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, lăsând pe planul al doilea tezele teoretice care trebuie să conducă munca practică. – Tehnic + suf. -ism. Cf. rus. tehnițizm. DOOM
tehnicísm s. n.
tehnicismului
TEHNICÍSM s. n. Tendința de a folosi în mod exagerat procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, lăsând pe planul al doilea tezele teoretice care trebuie să conducă munca practică. – Tehnic + suf. -ism. Cf. rus. tehnițizm. DOOM
tehnicísm s. n.
tehnicist
TEHNICÍST, -Ă, tehniciști, -ste, adj. Care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism. – Tehnic + suf. -ist. DOOM
*tehnicíst adj. m., pl. tehnicíști; f. tehnicístă, pl. tehnicíste
tehnicista
TEHNICÍST, -Ă, tehniciști, -ste, adj. Care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism. – Tehnic + suf. -ist. DOOM
*tehnicíst adj. m., pl. tehnicíști; f. tehnicístă, pl. tehnicíste
tehniciste
TEHNICÍST, -Ă, tehniciști, -ste, adj. Care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism. – Tehnic + suf. -ist. DOOM
*tehnicíst adj. m., pl. tehnicíști; f. tehnicístă, pl. tehnicíste
tehnicistei
TEHNICÍST, -Ă, tehniciști, -ste, adj. Care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism. – Tehnic + suf. -ist. DOOM
*tehnicíst adj. m., pl. tehnicíști; f. tehnicístă, pl. tehnicíste
tehnicistele
TEHNICÍST, -Ă, tehniciști, -ste, adj. Care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism. – Tehnic + suf. -ist. DOOM
*tehnicíst adj. m., pl. tehnicíști; f. tehnicístă, pl. tehnicíste
tehnicistelor
TEHNICÍST, -Ă, tehniciști, -ste, adj. Care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism. – Tehnic + suf. -ist. DOOM
*tehnicíst adj. m., pl. tehnicíști; f. tehnicístă, pl. tehnicíste
tehnicistul
TEHNICÍST, -Ă, tehniciști, -ste, adj. Care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism. – Tehnic + suf. -ist. DOOM
*tehnicíst adj. m., pl. tehnicíști; f. tehnicístă, pl. tehnicíste
tehnicistului
TEHNICÍST, -Ă, tehniciști, -ste, adj. Care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism. – Tehnic + suf. -ist. DOOM
*tehnicíst adj. m., pl. tehnicíști; f. tehnicístă, pl. tehnicíste
tehnicitate
TEHNICITÁTE s. f. (Rar) Caracter, calitate a ceea ce este tehnic. ◊ Spor de tehnicitate = sumă adăugată la retribuția anumitor angajați care au o pregătire profesională specială sau care execută (temporar) o lucrare cu caracter tehnic.- Din fr. technicité. DOOM
tehnicitáte (rar) s. f., g.-d. art. tehnicitắții
tehnicitatea
TEHNICITÁTE s. f. (Rar) Caracter, calitate a ceea ce este tehnic. ◊ Spor de tehnicitate = sumă adăugată la retribuția anumitor angajați care au o pregătire profesională specială sau care execută (temporar) o lucrare cu caracter tehnic.- Din fr. technicité. DOOM
tehnicitáte (rar) s. f., g.-d. art. tehnicitắții
tehnicități
TEHNICITÁTE s. f. (Rar) Caracter, calitate a ceea ce este tehnic. ◊ Spor de tehnicitate = sumă adăugată la retribuția anumitor angajați care au o pregătire profesională specială sau care execută (temporar) o lucrare cu caracter tehnic.- Din fr. technicité. DOOM
tehnicitáte (rar) s. f., g.-d. art. tehnicitắții
tehnicității
TEHNICITÁTE s. f. (Rar) Caracter, calitate a ceea ce este tehnic. ◊ Spor de tehnicitate = sumă adăugată la retribuția anumitor angajați care au o pregătire profesională specială sau care execută (temporar) o lucrare cu caracter tehnic.- Din fr. technicité. DOOM
tehnicitáte (rar) s. f., g.-d. art. tehnicitắții
tehniciza
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizai
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizam
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizare
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizare
TEHNICIZÁRE, tehnicizări, s. f. Acțiunea de a tehniciza și rezultatul ei. – V. tehniciza.
tehnicizarea
TEHNICIZÁRE, tehnicizări, s. f. Acțiunea de a tehniciza și rezultatul ei. – V. tehniciza.
tehnicizară
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizarăm
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizarăți
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizase
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizasem
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizaseră
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizaserăm
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizaserăți
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizaseși
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizaseți
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizat
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizat
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizau
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizași
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizați
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizează
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizez
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizeze
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizezi
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizând
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizînd
TEHNICIZÁ, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. – Tehnic + suf. -iza.
tehnicizări
TEHNICIZÁRE, tehnicizări, s. f. Acțiunea de a tehniciza și rezultatul ei. – V. tehniciza.
tehnicizării
TEHNICIZÁRE, tehnicizări, s. f. Acțiunea de a tehniciza și rezultatul ei. – V. tehniciza.
tehnicizările
TEHNICIZÁRE, tehnicizări, s. f. Acțiunea de a tehniciza și rezultatul ei. – V. tehniciza.
tehnicizărilor
TEHNICIZÁRE, tehnicizări, s. f. Acțiunea de a tehniciza și rezultatul ei. – V. tehniciza.
tehniciști
TEHNICÍST, -Ă, tehniciști, -ste, adj. Care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism. – Tehnic + suf. -ist. DOOM
*tehnicíst adj. m., pl. tehnicíști; f. tehnicístă, pl. tehnicíste
tehniciștii
TEHNICÍST, -Ă, tehniciști, -ste, adj. Care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism. – Tehnic + suf. -ist. DOOM
*tehnicíst adj. m., pl. tehnicíști; f. tehnicístă, pl. tehnicíste
tehniciștilor
TEHNICÍST, -Ă, tehniciști, -ste, adj. Care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism. – Tehnic + suf. -ist. DOOM
*tehnicíst adj. m., pl. tehnicíști; f. tehnicístă, pl. tehnicíste
tehnicolor
TEHNICOLÓR, -Ă, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe peliculă a culorilor din natură. – Din fr. technicolor. DOOM
tehnicolór adj. m., pl. tehnicolóri; f. tehnicolóră, pl. tehnicolóre
tehnicolora
TEHNICOLÓR, -Ă, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe peliculă a culorilor din natură. – Din fr. technicolor. DOOM
tehnicolór adj. m., pl. tehnicolóri; f. tehnicolóră, pl. tehnicolóre
tehnicolore
TEHNICOLÓR, -Ă, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe peliculă a culorilor din natură. – Din fr. technicolor. DOOM
tehnicolór adj. m., pl. tehnicolóri; f. tehnicolóră, pl. tehnicolóre
tehnicolorei
TEHNICOLÓR, -Ă, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe peliculă a culorilor din natură. – Din fr. technicolor. DOOM
tehnicolór adj. m., pl. tehnicolóri; f. tehnicolóră, pl. tehnicolóre
tehnicolorele
TEHNICOLÓR, -Ă, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe peliculă a culorilor din natură. – Din fr. technicolor. DOOM
tehnicolór adj. m., pl. tehnicolóri; f. tehnicolóră, pl. tehnicolóre
tehnicolorelor
TEHNICOLÓR, -Ă, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe peliculă a culorilor din natură. – Din fr. technicolor. DOOM
tehnicolór adj. m., pl. tehnicolóri; f. tehnicolóră, pl. tehnicolóre
tehnicolori
TEHNICOLÓR, -Ă, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe peliculă a culorilor din natură. – Din fr. technicolor. DOOM
tehnicolór adj. m., pl. tehnicolóri; f. tehnicolóră, pl. tehnicolóre
tehnicolorii
TEHNICOLÓR, -Ă, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe peliculă a culorilor din natură. – Din fr. technicolor. DOOM
tehnicolór adj. m., pl. tehnicolóri; f. tehnicolóră, pl. tehnicolóre
tehnicolorilor
TEHNICOLÓR, -Ă, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe peliculă a culorilor din natură. – Din fr. technicolor. DOOM
tehnicolór adj. m., pl. tehnicolóri; f. tehnicolóră, pl. tehnicolóre
tehnicolorul
TEHNICOLÓR, -Ă, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe peliculă a culorilor din natură. – Din fr. technicolor. DOOM
tehnicolór adj. m., pl. tehnicolóri; f. tehnicolóră, pl. tehnicolóre
tehnicolorului
TEHNICOLÓR, -Ă, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe peliculă a culorilor din natură. – Din fr. technicolor. DOOM
tehnicolór adj. m., pl. tehnicolóri; f. tehnicolóră, pl. tehnicolóre
tehnicul
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. téhnică, pl. téhnice
tehnicului
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. DOOM
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. téhnică, pl. téhnice
tehnie
-TEHNÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „tehnică”. [Scris și -technie. / < fr. -technie, it. -tecnia, cf. gr. techne].
tehnirama
TEHNIRÁMA s.f. (Cinem.) Procedeu de filmare și proiecție pentru ecran panoramic, la care negativul se filmează prin procedeul vista-vision, combinat cu anamorfozarea imaginii, iar copiile se realizează prin procedeul tehnicolor. [Cf. fr. téchnirama].
tehnirame
TEHNIRÁMA s.f. (Cinem.) Procedeu de filmare și proiecție pentru ecran panoramic, la care negativul se filmează prin procedeul vista-vision, combinat cu anamorfozarea imaginii, iar copiile se realizează prin procedeul tehnicolor. [Cf. fr. téchnirama].
tehniramei
TEHNIRÁMA s.f. (Cinem.) Procedeu de filmare și proiecție pentru ecran panoramic, la care negativul se filmează prin procedeul vista-vision, combinat cu anamorfozarea imaginii, iar copiile se realizează prin procedeul tehnicolor. [Cf. fr. téchnirama].
tehno
TEHNO1 adj. invar. (Despre muzica de dans) Care se caracterizează prin ritm susținut și sunete puternice de percuție. – Din engl. techno. DOOM
*téhno adj. invar.
tehno
TEHNO2- Element de compunere însemnând „tehnic”, „în legătură cu tehnica”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. techno-.
tehnocrat
TEHNOCRÁT, -Ă, tehnocrați, -te, s. m. și f. Adept al tehnocrației. – Din fr. technocrate. DOOM
tehnocrátă (-no-cra-) s. f., g.-d. art. tehnocrátei; pl. tehnocráte
tehnocrata
TEHNOCRÁT, -Ă, tehnocrați, -te, s. m. și f. Adept al tehnocrației. – Din fr. technocrate. DOOM
tehnocrátă (-no-cra-) s. f., g.-d. art. tehnocrátei; pl. tehnocráte
tehnocrate
TEHNOCRÁT, -Ă, tehnocrați, -te, s. m. și f. Adept al tehnocrației. – Din fr. technocrate. DOOM
tehnocrátă (-no-cra-) s. f., g.-d. art. tehnocrátei; pl. tehnocráte
tehnocratei
TEHNOCRÁT, -Ă, tehnocrați, -te, s. m. și f. Adept al tehnocrației. – Din fr. technocrate. DOOM
tehnocrátă (-no-cra-) s. f., g.-d. art. tehnocrátei; pl. tehnocráte
tehnocratele
TEHNOCRÁT, -Ă, tehnocrați, -te, s. m. și f. Adept al tehnocrației. – Din fr. technocrate. DOOM
tehnocrátă (-no-cra-) s. f., g.-d. art. tehnocrátei; pl. tehnocráte
tehnocratelor
TEHNOCRÁT, -Ă, tehnocrați, -te, s. m. și f. Adept al tehnocrației. – Din fr. technocrate. DOOM
tehnocrátă (-no-cra-) s. f., g.-d. art. tehnocrátei; pl. tehnocráte
tehnocratic
TEHNOCRÁTIC, -Ă, tehnocratici, -ce, adj. Care ține de tehnocrație, privitor la tehnocrație. – Din fr. technocratique. DOOM
tehnocrátic (-no-cra-) adj. m., pl. tehnocrátici; f. tehnocrátică, pl. tehnocrátice
tehnocratica
TEHNOCRÁTIC, -Ă, tehnocratici, -ce, adj. Care ține de tehnocrație, privitor la tehnocrație. – Din fr. technocratique. DOOM
tehnocrátic (-no-cra-) adj. m., pl. tehnocrátici; f. tehnocrátică, pl. tehnocrátice
tehnocratice
TEHNOCRÁTIC, -Ă, tehnocratici, -ce, adj. Care ține de tehnocrație, privitor la tehnocrație. – Din fr. technocratique. DOOM
tehnocrátic (-no-cra-) adj. m., pl. tehnocrátici; f. tehnocrátică, pl. tehnocrátice
tehnocraticei
TEHNOCRÁTIC, -Ă, tehnocratici, -ce, adj. Care ține de tehnocrație, privitor la tehnocrație. – Din fr. technocratique. DOOM
tehnocrátic (-no-cra-) adj. m., pl. tehnocrátici; f. tehnocrátică, pl. tehnocrátice
tehnocraticele
TEHNOCRÁTIC, -Ă, tehnocratici, -ce, adj. Care ține de tehnocrație, privitor la tehnocrație. – Din fr. technocratique. DOOM
tehnocrátic (-no-cra-) adj. m., pl. tehnocrátici; f. tehnocrátică, pl. tehnocrátice
tehnocraticelor
TEHNOCRÁTIC, -Ă, tehnocratici, -ce, adj. Care ține de tehnocrație, privitor la tehnocrație. – Din fr. technocratique. DOOM
tehnocrátic (-no-cra-) adj. m., pl. tehnocrátici; f. tehnocrátică, pl. tehnocrátice
tehnocratici
TEHNOCRÁTIC, -Ă, tehnocratici, -ce, adj. Care ține de tehnocrație, privitor la tehnocrație. – Din fr. technocratique. DOOM
tehnocrátic (-no-cra-) adj. m., pl. tehnocrátici; f. tehnocrátică, pl. tehnocrátice
tehnocraticii
TEHNOCRÁTIC, -Ă, tehnocratici, -ce, adj. Care ține de tehnocrație, privitor la tehnocrație. – Din fr. technocratique. DOOM
tehnocrátic (-no-cra-) adj. m., pl. tehnocrátici; f. tehnocrátică, pl. tehnocrátice
tehnocraticilor
TEHNOCRÁTIC, -Ă, tehnocratici, -ce, adj. Care ține de tehnocrație, privitor la tehnocrație. – Din fr. technocratique. DOOM
tehnocrátic (-no-cra-) adj. m., pl. tehnocrátici; f. tehnocrátică, pl. tehnocrátice
tehnocraticul
TEHNOCRÁTIC, -Ă, tehnocratici, -ce, adj. Care ține de tehnocrație, privitor la tehnocrație. – Din fr. technocratique. DOOM
tehnocrátic (-no-cra-) adj. m., pl. tehnocrátici; f. tehnocrátică, pl. tehnocrátice
tehnocraticului
TEHNOCRÁTIC, -Ă, tehnocratici, -ce, adj. Care ține de tehnocrație, privitor la tehnocrație. – Din fr. technocratique. DOOM
tehnocrátic (-no-cra-) adj. m., pl. tehnocrátici; f. tehnocrátică, pl. tehnocrátice
tehnocratism
TEHNOCRATÍSM s. n. Orientare sociologică potrivit căreia, în societatea contemporană, rolul de conducere ar trebui să revină exclusiv specialiștilor din diverse domenii ale științei, tehnicii etc.; tehnocrație. ♦ Tendință tehnocratică. – Din fr. technocratisme.
tehnocratismul
TEHNOCRATÍSM s. n. Orientare sociologică potrivit căreia, în societatea contemporană, rolul de conducere ar trebui să revină exclusiv specialiștilor din diverse domenii ale științei, tehnicii etc.; tehnocrație. ♦ Tendință tehnocratică. – Din fr. technocratisme.
tehnocratismului
TEHNOCRATÍSM s. n. Orientare sociologică potrivit căreia, în societatea contemporană, rolul de conducere ar trebui să revină exclusiv specialiștilor din diverse domenii ale științei, tehnicii etc.; tehnocrație. ♦ Tendință tehnocratică. – Din fr. technocratisme.
tehnocratul
TEHNOCRÁT, -Ă, tehnocrați, -te, s. m. și f. Adept al tehnocrației. – Din fr. technocrate. DOOM
tehnocrátă (-no-cra-) s. f., g.-d. art. tehnocrátei; pl. tehnocráte
tehnocratului
TEHNOCRÁT, -Ă, tehnocrați, -te, s. m. și f. Adept al tehnocrației. – Din fr. technocrate. DOOM
tehnocrátă (-no-cra-) s. f., g.-d. art. tehnocrátei; pl. tehnocráte
tehnocrați
TEHNOCRÁT, -Ă, tehnocrați, -te, s. m. și f. Adept al tehnocrației. – Din fr. technocrate. DOOM
tehnocrátă (-no-cra-) s. f., g.-d. art. tehnocrátei; pl. tehnocráte
tehnocrație
TEHNOCRAȚÍE s. f. 1. Orientare în sociologia și politologia contemporană potrivit căreia rolul în conducerea societății trebuie să revină specialiștilor din diverse domenii. 2. Sistem de guvernare controlat de tehnicieni, îndeosebi experți tehnici, ca alternativă la cel în care conducerea o au factorii politici. ♦ Intelectualitate tehnică (cu rol conducător). – Din fr. technocratie. DOOM
tehnocrațíe (-no-cra-) s. f., art. tehnocrațía, g.-d. tehnocrațíi, art. tehnocrațíei
tehnocrații
TEHNOCRÁT, -Ă, tehnocrați, -te, s. m. și f. Adept al tehnocrației. – Din fr. technocrate. DOOM
tehnocrátă (-no-cra-) s. f., g.-d. art. tehnocrátei; pl. tehnocráte
tehnocraților
TEHNOCRÁT, -Ă, tehnocrați, -te, s. m. și f. Adept al tehnocrației. – Din fr. technocrate. DOOM
tehnocrátă (-no-cra-) s. f., g.-d. art. tehnocrátei; pl. tehnocráte
tehnofobie
TEHNOFOBÍE s. f. Fobie față de tehnică. – Tehno[logie] + fobie.
tehnografia
TEHNOGRAFÍE s. f. Descriere a diferitelor meserii și a metodelor de lucru. – Din fr. technographie. DOOM
tehnografíe (-no-gra-) s. f., art. tehnografía, g.-d. tehnografíi, art. tehnografíei
tehnografic
TEHNOGRÁFIC, -Ă, tehnografici, -ce, adj. Referitor la tehnografie, de tehnografie. – Din fr. tehnographique.
tehnografica
TEHNOGRÁFIC, -Ă, tehnografici, -ce, adj. Referitor la tehnografie, de tehnografie. – Din fr. tehnographique.
tehnografice
TEHNOGRÁFIC, -Ă, tehnografici, -ce, adj. Referitor la tehnografie, de tehnografie. – Din fr. tehnographique.
tehnograficei
TEHNOGRÁFIC, -Ă, tehnografici, -ce, adj. Referitor la tehnografie, de tehnografie. – Din fr. tehnographique.
tehnograficele
TEHNOGRÁFIC, -Ă, tehnografici, -ce, adj. Referitor la tehnografie, de tehnografie. – Din fr. tehnographique.
tehnograficelor
TEHNOGRÁFIC, -Ă, tehnografici, -ce, adj. Referitor la tehnografie, de tehnografie. – Din fr. tehnographique.
tehnografici
TEHNOGRÁFIC, -Ă, tehnografici, -ce, adj. Referitor la tehnografie, de tehnografie. – Din fr. tehnographique.
tehnograficii
TEHNOGRÁFIC, -Ă, tehnografici, -ce, adj. Referitor la tehnografie, de tehnografie. – Din fr. tehnographique.
tehnograficilor
TEHNOGRÁFIC, -Ă, tehnografici, -ce, adj. Referitor la tehnografie, de tehnografie. – Din fr. tehnographique.
tehnograficul
TEHNOGRÁFIC, -Ă, tehnografici, -ce, adj. Referitor la tehnografie, de tehnografie. – Din fr. tehnographique.
tehnograficului
TEHNOGRÁFIC, -Ă, tehnografici, -ce, adj. Referitor la tehnografie, de tehnografie. – Din fr. tehnographique.
tehnografie
TEHNOGRAFÍE s. f. Descriere a diferitelor meserii și a metodelor de lucru. – Din fr. technographie. DOOM
tehnografíe (-no-gra-) s. f., art. tehnografía, g.-d. tehnografíi, art. tehnografíei
tehnografiei
TEHNOGRAFÍE s. f. Descriere a diferitelor meserii și a metodelor de lucru. – Din fr. technographie. DOOM
tehnografíe (-no-gra-) s. f., art. tehnografía, g.-d. tehnografíi, art. tehnografíei
tehnografii
TEHNOGRAFÍE s. f. Descriere a diferitelor meserii și a metodelor de lucru. – Din fr. technographie. DOOM
tehnografíe (-no-gra-) s. f., art. tehnografía, g.-d. tehnografíi, art. tehnografíei
tehnografiile
TEHNOGRAFÍE s. f. Descriere a diferitelor meserii și a metodelor de lucru. – Din fr. technographie. DOOM
tehnografíe (-no-gra-) s. f., art. tehnografía, g.-d. tehnografíi, art. tehnografíei
tehnografiilor
TEHNOGRAFÍE s. f. Descriere a diferitelor meserii și a metodelor de lucru. – Din fr. technographie. DOOM
tehnografíe (-no-gra-) s. f., art. tehnografía, g.-d. tehnografíi, art. tehnografíei
tehnolog
TEHNOLÓG, tehnologi, s. m. Specialist în tehnologie. – Din fr. technologue. DOOM
tehnológ s. m., pl. tehnológi
tehnologa
TEHNOLÓG, tehnologi, s. m. Specialist în tehnologie. – Din fr. technologue. DOOM
tehnológ s. m., pl. tehnológi
tehnologe
TEHNOLÓG, tehnologi, s. m. Specialist în tehnologie. – Din fr. technologue. DOOM
tehnológ s. m., pl. tehnológi
tehnologei
TEHNOLÓG, tehnologi, s. m. Specialist în tehnologie. – Din fr. technologue. DOOM
tehnológ s. m., pl. tehnológi
tehnologele
TEHNOLÓG, tehnologi, s. m. Specialist în tehnologie. – Din fr. technologue. DOOM
tehnológ s. m., pl. tehnológi
tehnologelor
TEHNOLÓG, tehnologi, s. m. Specialist în tehnologie. – Din fr. technologue. DOOM
tehnológ s. m., pl. tehnológi
tehnologi
TEHNOLÓG, tehnologi, s. m. Specialist în tehnologie. – Din fr. technologue. DOOM
tehnológ s. m., pl. tehnológi
tehnologic
TEHNOLÓGIC, -Ă, tehnologici, -ce, adj. Care se referă la tehnologie, care ține de tehnologie; de tehnologie. – Din fr. technologique. DOOM
tehnológic adj. m., pl. tehnológici; f. tehnológică, pl. tehnológice
tehnologica
TEHNOLÓGIC, -Ă, tehnologici, -ce, adj. Care se referă la tehnologie, care ține de tehnologie; de tehnologie. – Din fr. technologique. DOOM
tehnológic adj. m., pl. tehnológici; f. tehnológică, pl. tehnológice
tehnologice
TEHNOLÓGIC, -Ă, tehnologici, -ce, adj. Care se referă la tehnologie, care ține de tehnologie; de tehnologie. – Din fr. technologique. DOOM
tehnológic adj. m., pl. tehnológici; f. tehnológică, pl. tehnológice
tehnologicei
TEHNOLÓGIC, -Ă, tehnologici, -ce, adj. Care se referă la tehnologie, care ține de tehnologie; de tehnologie. – Din fr. technologique. DOOM
tehnológic adj. m., pl. tehnológici; f. tehnológică, pl. tehnológice
tehnologicele
TEHNOLÓGIC, -Ă, tehnologici, -ce, adj. Care se referă la tehnologie, care ține de tehnologie; de tehnologie. – Din fr. technologique. DOOM
tehnológic adj. m., pl. tehnológici; f. tehnológică, pl. tehnológice
tehnologicelor
TEHNOLÓGIC, -Ă, tehnologici, -ce, adj. Care se referă la tehnologie, care ține de tehnologie; de tehnologie. – Din fr. technologique. DOOM
tehnológic adj. m., pl. tehnológici; f. tehnológică, pl. tehnológice
tehnologici
TEHNOLÓGIC, -Ă, tehnologici, -ce, adj. Care se referă la tehnologie, care ține de tehnologie; de tehnologie. – Din fr. technologique. DOOM
tehnológic adj. m., pl. tehnológici; f. tehnológică, pl. tehnológice
tehnologicii
TEHNOLÓGIC, -Ă, tehnologici, -ce, adj. Care se referă la tehnologie, care ține de tehnologie; de tehnologie. – Din fr. technologique. DOOM
tehnológic adj. m., pl. tehnológici; f. tehnológică, pl. tehnológice
tehnologicilor
TEHNOLÓGIC, -Ă, tehnologici, -ce, adj. Care se referă la tehnologie, care ține de tehnologie; de tehnologie. – Din fr. technologique. DOOM
tehnológic adj. m., pl. tehnológici; f. tehnológică, pl. tehnológice
tehnologicul
TEHNOLÓGIC, -Ă, tehnologici, -ce, adj. Care se referă la tehnologie, care ține de tehnologie; de tehnologie. – Din fr. technologique. DOOM
tehnológic adj. m., pl. tehnológici; f. tehnológică, pl. tehnológice
tehnologicului
TEHNOLÓGIC, -Ă, tehnologici, -ce, adj. Care se referă la tehnologie, care ține de tehnologie; de tehnologie. – Din fr. technologique. DOOM
tehnológic adj. m., pl. tehnológici; f. tehnológică, pl. tehnológice
tehnologie
TEHNOLOGÍE, tehnologii, s. f. 1. Știință a metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs. – Din fr. technologie. DOOM
tehnologíe s. f., art. tehnología, g.-d. art. tehnologíei; pl. tehnologíi, art. tehnologíile
tehnologii
TEHNOLÓG, tehnologi, s. m. Specialist în tehnologie. – Din fr. technologue. DOOM
tehnológ s. m., pl. tehnológi
tehnologilor
TEHNOLÓG, tehnologi, s. m. Specialist în tehnologie. – Din fr. technologue. DOOM
tehnológ s. m., pl. tehnológi
tehnologism
TEHNOLOGÍSM s. n. Orientare sociologică contemporană care subapreciază personalitatea umană, cunoașterea și creația de valori în domeniul umanistic, al artei etc., datorită excesului tehnologic. – Din fr. technologisme.
tehnologismul
TEHNOLOGÍSM s. n. Orientare sociologică contemporană care subapreciază personalitatea umană, cunoașterea și creația de valori în domeniul umanistic, al artei etc., datorită excesului tehnologic. – Din fr. technologisme.
tehnologismului
TEHNOLOGÍSM s. n. Orientare sociologică contemporană care subapreciază personalitatea umană, cunoașterea și creația de valori în domeniul umanistic, al artei etc., datorită excesului tehnologic. – Din fr. technologisme.
tehnologiza
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizai
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizam
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizare
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizară
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizarăm
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizarăți
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizase
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizasem
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizaseră
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizaserăm
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizaserăți
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizaseși
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizaseți
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizat
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizat
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza.
tehnologizau
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizași
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizați
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizează
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizez
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizeze
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizezi
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizând
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologizînd
TEHNOLOGIZÁ, tehnologizez, vb. I. Tranz. A da (artei) caracter tehnologic. – Tehnologie + suf. -iza. DOOM
*tehnologizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnologizeáză
tehnologul
TEHNOLÓG, tehnologi, s. m. Specialist în tehnologie. – Din fr. technologue. DOOM
tehnológ s. m., pl. tehnológi
tehnologului
TEHNOLÓG, tehnologi, s. m. Specialist în tehnologie. – Din fr. technologue. DOOM
tehnológ s. m., pl. tehnológi
tehnopatia
TEHNOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică dată bolilor profesionale. [Gen. -iei. / < fr. technopathie].
tehnopatie
TEHNOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică dată bolilor profesionale. [Gen. -iei. / < fr. technopathie].
tehnopatiei
TEHNOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică dată bolilor profesionale. [Gen. -iei. / < fr. technopathie].
tehnopatii
TEHNOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică dată bolilor profesionale. [Gen. -iei. / < fr. technopathie].
tehnopsihologia
TEHNOPSIHOLOGÍE, s. f. Ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice. – Tehno[logie] + psihologie.
tehnopsihologic
TEHNOPSIHOLÓGIC, -Ă, tehnopsihologici, -ce, adj. Referitor la tehnopsihologie, de tehnopsihologie. – Din tehnopsihologie.
tehnopsihologie
TEHNOPSIHOLOGÍE, s. f. Ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice. – Tehno[logie] + psihologie.
tehnopsihologiei
TEHNOPSIHOLOGÍE, s. f. Ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice. – Tehno[logie] + psihologie.
tehnopsihologii
TEHNOPSIHOLOGÍE, s. f. Ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice. – Tehno[logie] + psihologie.
tehnoredacta
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactai
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactam
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactare
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactare
TEHNOREDACTÁRE, tehnoredactări, s. f. Pregătirea tehnică și grafică a unui manuscris înainte de a începe operația de tipărire; tehnoredacție. – V. tehnoredacta. DOOM
tehnoredactáre s. f., g.-d. art. tehnoredactắrii; pl. tehnoredactắri
tehnoredactarea
TEHNOREDACTÁRE, tehnoredactări, s. f. Pregătirea tehnică și grafică a unui manuscris înainte de a începe operația de tipărire; tehnoredacție. – V. tehnoredacta. DOOM
tehnoredactáre s. f., g.-d. art. tehnoredactắrii; pl. tehnoredactắri
tehnoredactară
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactarăm
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactarăți
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactase
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactasem
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactaseră
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactaserăm
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactaserăți
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactaseși
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactaseți
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactat
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactat
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – Tehno- + redacta.
tehnoredactau
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactași
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactați
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactează
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactez
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredacteze
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactezi
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactoare
TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare.- Tehno- + redactor. DOOM
tehnoredáctor s. m., pl. tehnoredáctori
tehnoredactoarea
TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare.- Tehno- + redactor. DOOM
tehnoredáctor s. m., pl. tehnoredáctori
tehnoredactoarei
TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare.- Tehno- + redactor. DOOM
tehnoredáctor s. m., pl. tehnoredáctori
tehnoredactoarele
TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare.- Tehno- + redactor. DOOM
tehnoredáctor s. m., pl. tehnoredáctori
tehnoredactoarelor
TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare.- Tehno- + redactor. DOOM
tehnoredáctor s. m., pl. tehnoredáctori
tehnoredactor
TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare.- Tehno- + redactor. DOOM
tehnoredáctor s. m., pl. tehnoredáctori
tehnoredactori
TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare.- Tehno- + redactor. DOOM
tehnoredáctor s. m., pl. tehnoredáctori
tehnoredactorii
TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare.- Tehno- + redactor. DOOM
tehnoredáctor s. m., pl. tehnoredáctori
tehnoredactorilor
TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare.- Tehno- + redactor. DOOM
tehnoredáctor s. m., pl. tehnoredáctori
tehnoredactorul
TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare.- Tehno- + redactor. DOOM
tehnoredáctor s. m., pl. tehnoredáctori
tehnoredactorului
TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare.- Tehno- + redactor. DOOM
tehnoredáctor s. m., pl. tehnoredáctori
tehnoredactând
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactînd
TEHNOREDACTÁ, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar. – 2Tehno- + redacta. DOOM
tehnoredactá (a ~) vb., ind. prez. 3 tehnoredacteáză
tehnoredactări
TEHNOREDACTÁRE, tehnoredactări, s. f. Pregătirea tehnică și grafică a unui manuscris înainte de a începe operația de tipărire; tehnoredacție. – V. tehnoredacta. DOOM
tehnoredactáre s. f., g.-d. art. tehnoredactắrii; pl. tehnoredactắri
tehnoredactării
TEHNOREDACTÁRE, tehnoredactări, s. f. Pregătirea tehnică și grafică a unui manuscris înainte de a începe operația de tipărire; tehnoredacție. – V. tehnoredacta. DOOM
tehnoredactáre s. f., g.-d. art. tehnoredactắrii; pl. tehnoredactắri
tehnoredactările
TEHNOREDACTÁRE, tehnoredactări, s. f. Pregătirea tehnică și grafică a unui manuscris înainte de a începe operația de tipărire; tehnoredacție. – V. tehnoredacta. DOOM
tehnoredactáre s. f., g.-d. art. tehnoredactắrii; pl. tehnoredactắri
tehnoredactărilor
TEHNOREDACTÁRE, tehnoredactări, s. f. Pregătirea tehnică și grafică a unui manuscris înainte de a începe operația de tipărire; tehnoredacție. – V. tehnoredacta. DOOM
tehnoredactáre s. f., g.-d. art. tehnoredactắrii; pl. tehnoredactắri
tehnoredacția
TEHNOREDÁCȚIE, tehnoredacții, s. f. Tehnoredactare. ♦ Serviciu într-o editură care se ocupă cu tehnoredactarea manuscriselor. – Din germ. Tehnoredaktion. DOOM
tehnoredácție (-ți-e) s. f., art. tehnoredácția, g.-d. art. tehnoredácției (-ți-ei); pl. tehnoredácții, art. tehnoredácțiile (-ți-i-)
tehnoredacție
TEHNOREDÁCȚIE, tehnoredacții, s. f. Tehnoredactare. ♦ Serviciu într-o editură care se ocupă cu tehnoredactarea manuscriselor. – Din germ. Tehnoredaktion. DOOM
tehnoredácție (-ți-e) s. f., art. tehnoredácția, g.-d. art. tehnoredácției (-ți-ei); pl. tehnoredácții, art. tehnoredácțiile (-ți-i-)
tehnoredacției
TEHNOREDÁCȚIE, tehnoredacții, s. f. Tehnoredactare. ♦ Serviciu într-o editură care se ocupă cu tehnoredactarea manuscriselor. – Din germ. Tehnoredaktion. DOOM
tehnoredácție (-ți-e) s. f., art. tehnoredácția, g.-d. art. tehnoredácției (-ți-ei); pl. tehnoredácții, art. tehnoredácțiile (-ți-i-)
tehnoredacții
TEHNOREDÁCȚIE, tehnoredacții, s. f. Tehnoredactare. ♦ Serviciu într-o editură care se ocupă cu tehnoredactarea manuscriselor. – Din germ. Tehnoredaktion. DOOM
tehnoredácție (-ți-e) s. f., art. tehnoredácția, g.-d. art. tehnoredácției (-ți-ei); pl. tehnoredácții, art. tehnoredácțiile (-ți-i-)
tehnoredacțiile
TEHNOREDÁCȚIE, tehnoredacții, s. f. Tehnoredactare. ♦ Serviciu într-o editură care se ocupă cu tehnoredactarea manuscriselor. – Din germ. Tehnoredaktion. DOOM
tehnoredácție (-ți-e) s. f., art. tehnoredácția, g.-d. art. tehnoredácției (-ți-ei); pl. tehnoredácții, art. tehnoredácțiile (-ți-i-)
tehnoredacțiilor
TEHNOREDÁCȚIE, tehnoredacții, s. f. Tehnoredactare. ♦ Serviciu într-o editură care se ocupă cu tehnoredactarea manuscriselor. – Din germ. Tehnoredaktion. DOOM
tehnoredácție (-ți-e) s. f., art. tehnoredácția, g.-d. art. tehnoredácției (-ți-ei); pl. tehnoredácții, art. tehnoredácțiile (-ți-i-)
tehnoredacțional
TEHNOREDACȚIONÁL, -Ă, tehnoredacționali, -e, adj. Care ține de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare. [Pr.: -ți-o-] – Tehno- + redacțional. DOOM
tehnoredacționál (-ți-o-) adj. m., pl. tehnoredacționáli; f. tehnoredacționálă, pl. tehnoredacționále
tehnoredacționala
TEHNOREDACȚIONÁL, -Ă, tehnoredacționali, -e, adj. Care ține de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare. [Pr.: -ți-o-] – Tehno- + redacțional. DOOM
tehnoredacționál (-ți-o-) adj. m., pl. tehnoredacționáli; f. tehnoredacționálă, pl. tehnoredacționále
tehnoredacționale
TEHNOREDACȚIONÁL, -Ă, tehnoredacționali, -e, adj. Care ține de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare. [Pr.: -ți-o-] – Tehno- + redacțional. DOOM
tehnoredacționál (-ți-o-) adj. m., pl. tehnoredacționáli; f. tehnoredacționálă, pl. tehnoredacționále
tehnoredacționalei
TEHNOREDACȚIONÁL, -Ă, tehnoredacționali, -e, adj. Care ține de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare. [Pr.: -ți-o-] – Tehno- + redacțional. DOOM
tehnoredacționál (-ți-o-) adj. m., pl. tehnoredacționáli; f. tehnoredacționálă, pl. tehnoredacționále
tehnoredacționalele
TEHNOREDACȚIONÁL, -Ă, tehnoredacționali, -e, adj. Care ține de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare. [Pr.: -ți-o-] – Tehno- + redacțional. DOOM
tehnoredacționál (-ți-o-) adj. m., pl. tehnoredacționáli; f. tehnoredacționálă, pl. tehnoredacționále
tehnoredacționalelor
TEHNOREDACȚIONÁL, -Ă, tehnoredacționali, -e, adj. Care ține de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare. [Pr.: -ți-o-] – Tehno- + redacțional. DOOM
tehnoredacționál (-ți-o-) adj. m., pl. tehnoredacționáli; f. tehnoredacționálă, pl. tehnoredacționále
tehnoredacționali
TEHNOREDACȚIONÁL, -Ă, tehnoredacționali, -e, adj. Care ține de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare. [Pr.: -ți-o-] – Tehno- + redacțional. DOOM
tehnoredacționál (-ți-o-) adj. m., pl. tehnoredacționáli; f. tehnoredacționálă, pl. tehnoredacționále
tehnoredacționalii
TEHNOREDACȚIONÁL, -Ă, tehnoredacționali, -e, adj. Care ține de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare. [Pr.: -ți-o-] – Tehno- + redacțional. DOOM
tehnoredacționál (-ți-o-) adj. m., pl. tehnoredacționáli; f. tehnoredacționálă, pl. tehnoredacționále
tehnoredacționalilor
TEHNOREDACȚIONÁL, -Ă, tehnoredacționali, -e, adj. Care ține de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare. [Pr.: -ți-o-] – Tehno- + redacțional. DOOM
tehnoredacționál (-ți-o-) adj. m., pl. tehnoredacționáli; f. tehnoredacționálă, pl. tehnoredacționále
tehnoredacționalul
TEHNOREDACȚIONÁL, -Ă, tehnoredacționali, -e, adj. Care ține de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare. [Pr.: -ți-o-] – Tehno- + redacțional. DOOM
tehnoredacționál (-ți-o-) adj. m., pl. tehnoredacționáli; f. tehnoredacționálă, pl. tehnoredacționále
tehnoredacționalului
TEHNOREDACȚIONÁL, -Ă, tehnoredacționali, -e, adj. Care ține de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare. [Pr.: -ți-o-] – Tehno- + redacțional. DOOM
tehnoredacționál (-ți-o-) adj. m., pl. tehnoredacționáli; f. tehnoredacționálă, pl. tehnoredacționále
tehnosfera
TEHNOSFÉRĂ s. f. Domeniu al vieții umane care cuprinde cultura și civilizația. – Tehno[logie] + sferă.
tehnosfere
TEHNOSFÉRĂ s. f. Domeniu al vieții umane care cuprinde cultura și civilizația. – Tehno[logie] + sferă.
tehnosferei
TEHNOSFÉRĂ s. f. Domeniu al vieții umane care cuprinde cultura și civilizația. – Tehno[logie] + sferă.
tehnostructura
TEHNOSTRUCTÚRĂ s. f. Categorie socială alcătuită din tehnicieni specialiști în domeniul organizării și conducerii. – Din fr. technostructure.
tehnostructuri
TEHNOSTRUCTÚRĂ s. f. Categorie socială alcătuită din tehnicieni specialiști în domeniul organizării și conducerii. – Din fr. technostructure.
tehnostructurii
TEHNOSTRUCTÚRĂ s. f. Categorie socială alcătuită din tehnicieni specialiști în domeniul organizării și conducerii. – Din fr. technostructure.
tehnostructurile
TEHNOSTRUCTÚRĂ s. f. Categorie socială alcătuită din tehnicieni specialiști în domeniul organizării și conducerii. – Din fr. technostructure.
tehnostructurilor
TEHNOSTRUCTÚRĂ s. f. Categorie socială alcătuită din tehnicieni specialiști în domeniul organizării și conducerii. – Din fr. technostructure.
tehui
TEHÚI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. t a h o n y a „trândav”. DOOM
tehúi1 (reg.) adj. m., pl. tehúi; f. sg. și pl. tehúie
tehui
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuia
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiai
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiam
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiască
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiau
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiați
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiesc
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiește
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiești
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuii
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuim
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuind
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuire
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuire
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.
tehuiră
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuirăm
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuirăți
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuise
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuisem
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiseră
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiserăm
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiserăți
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiseși
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiseți
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuit
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuit
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.
tehuiși
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tehuiți
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. DOOM
tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
tei
TEI, (1) tei, s. m., (2) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, utilizate în farmacie, și cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-roșiatic, ușor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori se folosesc în farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini. ◊ Expr. A lega două-n tei = a reuși să adune ceva avere. A găsi tei de curmei = a găsi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia). DOOM
tei2 (fibră) s. n., pl. téie
tei
TEI, (1) tei, s. m., (2, rar) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, întrebuințate în farmacie, și cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-roșiatic, ușor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori se folosesc în farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini. ◊ Expr. A lega două-n tei = a reuși să adune ceva avere. A găsi tei de curmei = a găsi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia).
teicuța
TEICÚȚĂ, teicuțe, s. f. Diminutiv al lui teică. – Teică + suf. -uță. DOOM
teicúță s. f., g.-d. art. teicúței; pl. teicúțe
teicuțe
TEICÚȚĂ, teicuțe, s. f. Diminutiv al lui teică. – Teică + suf. -uță. DOOM
teicúță s. f., g.-d. art. teicúței; pl. teicúțe
teicuței
TEICÚȚĂ, teicuțe, s. f. Diminutiv al lui teică. – Teică + suf. -uță. DOOM
teicúță s. f., g.-d. art. teicúței; pl. teicúțe
teicuțele
TEICÚȚĂ, teicuțe, s. f. Diminutiv al lui teică. – Teică + suf. -uță. DOOM
teicúță s. f., g.-d. art. teicúței; pl. teicúțe
teicuțelor
TEICÚȚĂ, teicuțe, s. f. Diminutiv al lui teică. – Teică + suf. -uță. DOOM
teicúță s. f., g.-d. art. teicúței; pl. teicúțe
teică
TÉICĂ, teici, s. f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre. 2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele și păsările. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puț. [Var.: téucă s. f.] – Et. nec. DOOM
téică s. f., g.-d. art. téicii; pl. teici
teie
TEI, (1) tei, s. m., (2, rar) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, întrebuințate în farmacie, și cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-roșiatic, ușor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori se folosesc în farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini. ◊ Expr. A lega două-n tei = a reuși să adune ceva avere. A găsi tei de curmei = a găsi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia).
teiele
TEI, (1) tei, s. m., (2, rar) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, întrebuințate în farmacie, și cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-roșiatic, ușor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori se folosesc în farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini. ◊ Expr. A lega două-n tei = a reuși să adune ceva avere. A găsi tei de curmei = a găsi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia).
teielor
TEI, (1) tei, s. m., (2, rar) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, întrebuințate în farmacie, și cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-roșiatic, ușor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori se folosesc în farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini. ◊ Expr. A lega două-n tei = a reuși să adune ceva avere. A găsi tei de curmei = a găsi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia).
teier
TEIÉR, teiere, s. n. Prăjină lungă de care sunt legate curmeie de tei, folosită pentru a speria peștii de pe fundul apei și a-i goni spre plasele de pescuit. – Tei + suf. -ar. DOOM
teiér s. n., pl. teiére
teiere
TEIÉR, teiere, s. n. Prăjină lungă de care sunt legate curmeie de tei, folosită pentru a speria peștii de pe fundul apei și a-i goni spre plasele de pescuit. – Tei + suf. -ar. DOOM
teiér s. n., pl. teiére
teierele
TEIÉR, teiere, s. n. Prăjină lungă de care sunt legate curmeie de tei, folosită pentru a speria peștii de pe fundul apei și a-i goni spre plasele de pescuit. – Tei + suf. -ar. DOOM
teiér s. n., pl. teiére
teierelor
TEIÉR, teiere, s. n. Prăjină lungă de care sunt legate curmeie de tei, folosită pentru a speria peștii de pe fundul apei și a-i goni spre plasele de pescuit. – Tei + suf. -ar. DOOM
teiér s. n., pl. teiére
teierul
TEIÉR, teiere, s. n. Prăjină lungă de care sunt legate curmeie de tei, folosită pentru a speria peștii de pe fundul apei și a-i goni spre plasele de pescuit. – Tei + suf. -ar. DOOM
teiér s. n., pl. teiére
teierului
TEIÉR, teiere, s. n. Prăjină lungă de care sunt legate curmeie de tei, folosită pentru a speria peștii de pe fundul apei și a-i goni spre plasele de pescuit. – Tei + suf. -ar. DOOM
teiér s. n., pl. teiére
teii
TEI, (1) tei, s. m., (2) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, utilizate în farmacie, și cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-roșiatic, ușor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori se folosesc în farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini. ◊ Expr. A lega două-n tei = a reuși să adune ceva avere. A găsi tei de curmei = a găsi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia). DOOM
tei2 (fibră) s. n., pl. téie
teilor
TEI, (1) tei, s. m., (2) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, utilizate în farmacie, și cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-roșiatic, ușor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori se folosesc în farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini. ◊ Expr. A lega două-n tei = a reuși să adune ceva avere. A găsi tei de curmei = a găsi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia). DOOM
tei2 (fibră) s. n., pl. téie
teina
TEÍNĂ s. f. Alcaloid cristalizat, strălucitor, cu gust amărui, asemănător cu cafeina, extras din frunzele de ceai, folosit în medicină ca excitant al nervilor și al inimii sau pentru efectele sale diuretice. – Din fr. théine. DOOM
teínă s. f., g.-d. art. teínei
teine
TEÍNĂ s. f. Alcaloid cristalizat, strălucitor, cu gust amărui, asemănător cu cafeina, extras din frunzele de ceai, folosit în medicină ca excitant al nervilor și al inimii sau pentru efectele sale diuretice. – Din fr. théine. DOOM
teínă s. f., g.-d. art. teínei
teinei
TEÍNĂ s. f. Alcaloid cristalizat, strălucitor, cu gust amărui, asemănător cu cafeina, extras din frunzele de ceai, folosit în medicină ca excitant al nervilor și al inimii sau pentru efectele sale diuretice. – Din fr. théine. DOOM
teínă s. f., g.-d. art. teínei
teioasa
TEIÓS, -OÁSĂ, teioși, -oase, adj. (Despre unele plante sau fructe comestibile) Tare și fibros; ațos. – Tei + suf. -os. DOOM
teiós adj. m., pl. teióși; f. teioásă, pl. teioáse
teioase
TEIÓS, -OÁSĂ, teioși, -oase, adj. (Despre unele plante sau fructe comestibile) Tare și fibros; ațos. – Tei + suf. -os. DOOM
teiós adj. m., pl. teióși; f. teioásă, pl. teioáse
teioasei
TEIÓS, -OÁSĂ, teioși, -oase, adj. (Despre unele plante sau fructe comestibile) Tare și fibros; ațos. – Tei + suf. -os. DOOM
teiós adj. m., pl. teióși; f. teioásă, pl. teioáse
teioasele
TEIÓS, -OÁSĂ, teioși, -oase, adj. (Despre unele plante sau fructe comestibile) Tare și fibros; ațos. – Tei + suf. -os. DOOM
teiós adj. m., pl. teióși; f. teioásă, pl. teioáse
teioaselor
TEIÓS, -OÁSĂ, teioși, -oase, adj. (Despre unele plante sau fructe comestibile) Tare și fibros; ațos. – Tei + suf. -os. DOOM
teiós adj. m., pl. teióși; f. teioásă, pl. teioáse
teios
TEIÓS, -OÁSĂ, teioși, -oase, adj. (Despre unele plante sau fructe comestibile) Tare și fibros; ațos. – Tei + suf. -os. DOOM
teiós adj. m., pl. teióși; f. teioásă, pl. teioáse
teiosul
TEIÓS, -OÁSĂ, teioși, -oase, adj. (Despre unele plante sau fructe comestibile) Tare și fibros; ațos. – Tei + suf. -os. DOOM
teiós adj. m., pl. teióși; f. teioásă, pl. teioáse
teiosului
TEIÓS, -OÁSĂ, teioși, -oase, adj. (Despre unele plante sau fructe comestibile) Tare și fibros; ațos. – Tei + suf. -os. DOOM
teiós adj. m., pl. teióși; f. teioásă, pl. teioáse
teioși
TEIÓS, -OÁSĂ, teioși, -oase, adj. (Despre unele plante sau fructe comestibile) Tare și fibros; ațos. – Tei + suf. -os. DOOM
teiós adj. m., pl. teióși; f. teioásă, pl. teioáse
teioșii
TEIÓS, -OÁSĂ, teioși, -oase, adj. (Despre unele plante sau fructe comestibile) Tare și fibros; ațos. – Tei + suf. -os. DOOM
teiós adj. m., pl. teióși; f. teioásă, pl. teioáse
teioșilor
TEIÓS, -OÁSĂ, teioși, -oase, adj. (Despre unele plante sau fructe comestibile) Tare și fibros; ațos. – Tei + suf. -os. DOOM
teiós adj. m., pl. teióși; f. teioásă, pl. teioáse
teiresias
Teiresias = Tiresias.
teism
TEÍSM1 s. n. Credință în Dumnezeu înțeles ca unic, de altă esență decât lumea pe care a creat-o, ca ființă vie, dotată cu voință, ca persoană absolută, exterioară naturii, dar și imanentă ei prin prezența și acțiunea sa creatoare. – Din fr. théisme. DOOM
teísm s. n.
teismul
TEÍSM1 s. n. Credință în Dumnezeu înțeles ca unic, de altă esență decât lumea pe care a creat-o, ca ființă vie, dotată cu voință, ca persoană absolută, exterioară naturii, dar și imanentă ei prin prezența și acțiunea sa creatoare. – Din fr. théisme. DOOM
teísm s. n.
teismului
TEÍSM1 s. n. Credință în Dumnezeu înțeles ca unic, de altă esență decât lumea pe care a creat-o, ca ființă vie, dotată cu voință, ca persoană absolută, exterioară naturii, dar și imanentă ei prin prezența și acțiunea sa creatoare. – Din fr. théisme. DOOM
teísm s. n.
teist
TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și f. Adept al teismului1. – Din fr. théiste. DOOM
teístă s. f., g.-d. art. teístei; pl. teíste
teista
TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și f. Adept al teismului1. – Din fr. théiste. DOOM
teístă s. f., g.-d. art. teístei; pl. teíste
teiste
TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și f. Adept al teismului1. – Din fr. théiste. DOOM
teístă s. f., g.-d. art. teístei; pl. teíste
teistei
TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și f. Adept al teismului1. – Din fr. théiste. DOOM
teístă s. f., g.-d. art. teístei; pl. teíste
teistele
TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și f. Adept al teismului1. – Din fr. théiste. DOOM
teístă s. f., g.-d. art. teístei; pl. teíste
teistelor
TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și f. Adept al teismului1. – Din fr. théiste. DOOM
teístă s. f., g.-d. art. teístei; pl. teíste
teistul
TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și f. Adept al teismului1. – Din fr. théiste. DOOM
teístă s. f., g.-d. art. teístei; pl. teíste
teistului
TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și f. Adept al teismului1. – Din fr. théiste. DOOM
teístă s. f., g.-d. art. teístei; pl. teíste
teiul
TEI, (1) tei, s. m., (2) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, utilizate în farmacie, și cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-roșiatic, ușor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori se folosesc în farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini. ◊ Expr. A lega două-n tei = a reuși să adune ceva avere. A găsi tei de curmei = a găsi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia). DOOM
tei2 (fibră) s. n., pl. téie
teiul
TEI, (1) tei, s. m., (2, rar) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, întrebuințate în farmacie, și cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-roșiatic, ușor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori se folosesc în farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini. ◊ Expr. A lega două-n tei = a reuși să adune ceva avere. A găsi tei de curmei = a găsi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia).
teiuleț
TEIULÉȚ, teiuleți, s. m. Teișor (1). – Tei + suf. -uleț. DOOM
teiuléț s. m., pl. teiuléți
teiuleți
TEIULÉȚ, teiuleți, s. m. Teișor (1). – Tei + suf. -uleț. DOOM
teiuléț s. m., pl. teiuléți
teiuleții
TEIULÉȚ, teiuleți, s. m. Teișor (1). – Tei + suf. -uleț. DOOM
teiuléț s. m., pl. teiuléți
teiuleților
TEIULÉȚ, teiuleți, s. m. Teișor (1). – Tei + suf. -uleț. DOOM
teiuléț s. m., pl. teiuléți
teiulețul
TEIULÉȚ, teiuleți, s. m. Teișor (1). – Tei + suf. -uleț. DOOM
teiuléț s. m., pl. teiuléți
teiulețului
TEIULÉȚ, teiuleți, s. m. Teișor (1). – Tei + suf. -uleț. DOOM
teiuléț s. m., pl. teiuléți
teiului
TEI, (1) tei, s. m., (2) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, utilizate în farmacie, și cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-roșiatic, ușor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori se folosesc în farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini. ◊ Expr. A lega două-n tei = a reuși să adune ceva avere. A găsi tei de curmei = a găsi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia). DOOM
tei2 (fibră) s. n., pl. téie
teiului
TEI, (1) tei, s. m., (2, rar) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, întrebuințate în farmacie, și cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-roșiatic, ușor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori se folosesc în farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini. ◊ Expr. A lega două-n tei = a reuși să adune ceva avere. A găsi tei de curmei = a găsi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia).
teișor
TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor. DOOM
teișór s. m., pl. teișóri
teișori
TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor. DOOM
teișór s. m., pl. teișóri
teișorii
TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor. DOOM
teișór s. m., pl. teișóri
teișorilor
TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor. DOOM
teișór s. m., pl. teișóri
teișorul
TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor. DOOM
teișór s. m., pl. teișóri
teișorului
TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor. DOOM
teișór s. m., pl. teișóri
teiști
TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și f. Adept al teismului1. – Din fr. théiste. DOOM
teístă s. f., g.-d. art. teístei; pl. teíste
teiștii
TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și f. Adept al teismului1. – Din fr. théiste. DOOM
teístă s. f., g.-d. art. teístei; pl. teíste
teiștilor
TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și f. Adept al teismului1. – Din fr. théiste. DOOM
teístă s. f., g.-d. art. teístei; pl. teíste
tejghea
TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă sau suport lung și îngust pe care vânzătorul își expune marfa și servește pe cumpărători. 2. Masă de lucru a unui meseriaș. – Din tc. tezgah. DOOM
tejgheá s. f., art. tejgheáua, g.-d. art. tejghélei; pl. tejghéle, art. tejghélele
tejgheaua
TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă sau suport lung și îngust pe care vânzătorul își expune marfa și servește pe cumpărători. 2. Masă de lucru a unui meseriaș. – Din tc. tezgah. DOOM
tejgheá s. f., art. tejgheáua, g.-d. art. tejghélei; pl. tejghéle, art. tejghélele
tejghele
TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă sau suport lung și îngust pe care vânzătorul își expune marfa și servește pe cumpărători. 2. Masă de lucru a unui meseriaș. – Din tc. tezgah. DOOM
tejgheá s. f., art. tejgheáua, g.-d. art. tejghélei; pl. tejghéle, art. tejghélele
tejghelei
TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă sau suport lung și îngust pe care vânzătorul își expune marfa și servește pe cumpărători. 2. Masă de lucru a unui meseriaș. – Din tc. tezgah. DOOM
tejgheá s. f., art. tejgheáua, g.-d. art. tejghélei; pl. tejghéle, art. tejghélele
tejghelele
TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă sau suport lung și îngust pe care vânzătorul își expune marfa și servește pe cumpărători. 2. Masă de lucru a unui meseriaș. – Din tc. tezgah. DOOM
tejgheá s. f., art. tejgheáua, g.-d. art. tejghélei; pl. tejghéle, art. tejghélele
tejghelelor
TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă sau suport lung și îngust pe care vânzătorul își expune marfa și servește pe cumpărători. 2. Masă de lucru a unui meseriaș. – Din tc. tezgah. DOOM
tejgheá s. f., art. tejgheáua, g.-d. art. tejghélei; pl. tejghéle, art. tejghélele
tejgheluța
TEJGHELÚȚĂ, tejgheluțe, s. f. Diminutiv al lui tejghea. – Tejghea + suf. -eluță. DOOM
tejghelúță s. f., g.-d. art. tejghelúței; pl. tejghelúțe
tejgheluțe
TEJGHELÚȚĂ, tejgheluțe, s. f. Diminutiv al lui tejghea. – Tejghea + suf. -eluță. DOOM
tejghelúță s. f., g.-d. art. tejghelúței; pl. tejghelúțe
tejgheluței
TEJGHELÚȚĂ, tejgheluțe, s. f. Diminutiv al lui tejghea. – Tejghea + suf. -eluță. DOOM
tejghelúță s. f., g.-d. art. tejghelúței; pl. tejghelúțe
tejgheluțele
TEJGHELÚȚĂ, tejgheluțe, s. f. Diminutiv al lui tejghea. – Tejghea + suf. -eluță. DOOM
tejghelúță s. f., g.-d. art. tejghelúței; pl. tejghelúțe
tejgheluțelor
TEJGHELÚȚĂ, tejgheluțe, s. f. Diminutiv al lui tejghea. – Tejghea + suf. -eluță. DOOM
tejghelúță s. f., g.-d. art. tejghelúței; pl. tejghelúțe
tejghetar
TEJGHETÁR, tejghetari, s. m. Persoană care stă la tejghea ca vânzător sau casier. – Din tc. tezgâhtār. DOOM
tejghetár s. m., pl. tejghetári
tejghetari
TEJGHETÁR, tejghetari, s. m. Persoană care stă la tejghea ca vânzător sau casier. – Din tc. tezgâhtār. DOOM
tejghetár s. m., pl. tejghetári
tejghetarii
TEJGHETÁR, tejghetari, s. m. Persoană care stă la tejghea ca vânzător sau casier. – Din tc. tezgâhtār. DOOM
tejghetár s. m., pl. tejghetári
tejghetarilor
TEJGHETÁR, tejghetari, s. m. Persoană care stă la tejghea ca vânzător sau casier. – Din tc. tezgâhtār. DOOM
tejghetár s. m., pl. tejghetári
tejghetarul
TEJGHETÁR, tejghetari, s. m. Persoană care stă la tejghea ca vânzător sau casier. – Din tc. tezgâhtār. DOOM
tejghetár s. m., pl. tejghetári
tejghetarului
TEJGHETÁR, tejghetari, s. m. Persoană care stă la tejghea ca vânzător sau casier. – Din tc. tezgâhtār. DOOM
tejghetár s. m., pl. tejghetári
tel
TEL- v. tele-.
tel
TEL, teluri, s. n. 1. Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru a bate albușul de ou, frișca, crema etc. 2. Resort, arc de sârmă (de oțel) folosit la canapele, somiere, fotolii etc.; drot. ♦ (Rar) Sârmă care susține și întărește forma unui corset. 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical. – Din tc. tel. DOOM
tel s. n., pl. téluri
telal
TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). 2. (Înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat. – Din tc. tellal. DOOM
telál s. m., pl. teláli
telalgia
TELALGÍE s. f. (Med.) Durere care apare în altă parte, la distanță de locul leziunii. – Din fr. télalgie. DOOM
!telalgíe (te-lal-/tel-al-) s. f., art. telalgía, g.-d. telalgíi, art. telalgíei
telalgie
TELALGÍE s. f. (Med.) Durere care apare în altă parte, la distanță de locul leziunii. – Din fr. télalgie. DOOM
!telalgíe (te-lal-/tel-al-) s. f., art. telalgía, g.-d. telalgíi, art. telalgíei
telalgiei
TELALGÍE s. f. (Med.) Durere care apare în altă parte, la distanță de locul leziunii. – Din fr. télalgie. DOOM
!telalgíe (te-lal-/tel-al-) s. f., art. telalgía, g.-d. telalgíi, art. telalgíei
telalgii
TELALGÍE s. f. (Med.) Durere care apare în altă parte, la distanță de locul leziunii. – Din fr. télalgie. DOOM
!telalgíe (te-lal-/tel-al-) s. f., art. telalgía, g.-d. telalgíi, art. telalgíei
telalgiile
TELALGÍE s. f. (Med.) Durere care apare în altă parte, la distanță de locul leziunii. – Din fr. télalgie. DOOM
!telalgíe (te-lal-/tel-al-) s. f., art. telalgía, g.-d. telalgíi, art. telalgíei
telalgiilor
TELALGÍE s. f. (Med.) Durere care apare în altă parte, la distanță de locul leziunii. – Din fr. télalgie. DOOM
!telalgíe (te-lal-/tel-al-) s. f., art. telalgía, g.-d. telalgíi, art. telalgíei
telali
TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). 2. (Înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat. – Din tc. tellal. DOOM
telál s. m., pl. teláli
telalii
TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). 2. (Înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat. – Din tc. tellal. DOOM
telál s. m., pl. teláli
telalilor
TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). 2. (Înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat. – Din tc. tellal. DOOM
telál s. m., pl. teláli
telalul
TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). 2. (Înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat. – Din tc. tellal. DOOM
telál s. m., pl. teláli
telalului
TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). 2. (Înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat. – Din tc. tellal. DOOM
telál s. m., pl. teláli
telamon
TELAMÓN s.m. (Arhit.) Atlant. [< fr. télamon].
telamoni
TELAMÓN s.m. (Arhit.) Atlant. [< fr. télamon].
telamonii
TELAMÓN s.m. (Arhit.) Atlant. [< fr. télamon].
telamonilor
TELAMÓN s.m. (Arhit.) Atlant. [< fr. télamon].
telamonul
TELAMÓN s.m. (Arhit.) Atlant. [< fr. télamon].
telamonului
TELAMÓN s.m. (Arhit.) Atlant. [< fr. télamon].
telangiectazia
TELANGIECTAZÍE, telangiectazii, s. f. (Med.) Dilatație a vaselor mici sau terminale, care apare de obicei pe nas și pe pomeții obrajilor. [Pr.: -gi-ec-] – Din fr. télangiectasie. DOOM
!telangiectazíe (te-lan-gi-ec-/tel-an-) s. f., art. telangiectazía, g.-d. art. telangiectazíei; pl. telangiectazíi, art. telangiectazíile
telangiectazie
TELANGIECTAZÍE, telangiectazii, s. f. (Med.) Dilatație a vaselor mici sau terminale, care apare de obicei pe nas și pe pomeții obrajilor. [Pr.: -gi-ec-] – Din fr. télangiectasie. DOOM
!telangiectazíe (te-lan-gi-ec-/tel-an-) s. f., art. telangiectazía, g.-d. art. telangiectazíei; pl. telangiectazíi, art. telangiectazíile
telangiectaziei
TELANGIECTAZÍE, telangiectazii, s. f. (Med.) Dilatație a vaselor mici sau terminale, care apare de obicei pe nas și pe pomeții obrajilor. [Pr.: -gi-ec-] – Din fr. télangiectasie. DOOM
!telangiectazíe (te-lan-gi-ec-/tel-an-) s. f., art. telangiectazía, g.-d. art. telangiectazíei; pl. telangiectazíi, art. telangiectazíile
telangiectazii
TELANGIECTAZÍE, telangiectazii, s. f. (Med.) Dilatație a vaselor mici sau terminale, care apare de obicei pe nas și pe pomeții obrajilor. [Pr.: -gi-ec-] – Din fr. télangiectasie. DOOM
!telangiectazíe (te-lan-gi-ec-/tel-an-) s. f., art. telangiectazía, g.-d. art. telangiectazíei; pl. telangiectazíi, art. telangiectazíile
telangiectaziile
TELANGIECTAZÍE, telangiectazii, s. f. (Med.) Dilatație a vaselor mici sau terminale, care apare de obicei pe nas și pe pomeții obrajilor. [Pr.: -gi-ec-] – Din fr. télangiectasie. DOOM
!telangiectazíe (te-lan-gi-ec-/tel-an-) s. f., art. telangiectazía, g.-d. art. telangiectazíei; pl. telangiectazíi, art. telangiectazíile
telangiectaziilor
TELANGIECTAZÍE, telangiectazii, s. f. (Med.) Dilatație a vaselor mici sau terminale, care apare de obicei pe nas și pe pomeții obrajilor. [Pr.: -gi-ec-] – Din fr. télangiectasie. DOOM
!telangiectazíe (te-lan-gi-ec-/tel-an-) s. f., art. telangiectazía, g.-d. art. telangiectazíei; pl. telangiectazíi, art. telangiectazíile
telautograf
TELAUTOGRÁF s.n. v. teleautograf.
telchines
Telchines, neam mitic de ființe monstruoase – jumătate oameni și jumătate pești – care populau insula Rhodos. Erau înzestrați cu darul profeției și pricepuți în arta prelucrării metalelor.
telci
TERCI, terciuri, s. n. Mîncare constînd din mălai fiert în apă; mămăligă foarte subțire. Dacă aduci întîi terciul, Pe urmă aduci de surdă Oaspetelui oau (= ouă) și urdă. PANN, P. V. II 148. Zeamă de terci... Acum cum ar fi mîncat. TEODORESCU, P. P. 487. ◊ Fig. (Cu aluzie la lipsa de consistență a mîncării) Bălăcea prin terciul subțire ce-i trecea de ștaifurile scîlciate, se urca pe pantaloni ca două jgheaburi umede. I. BOTEZ, ȘC. 99. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) terci = a face (pe cineva sau ceva) una cu pămîntul; a face praf. – Variantă: telci (ȘEZ. V 6) s. n.
tele
TELE- 1. Element de compunere însemnând „departe”, „la distanță”, „de departe” care servește la formarea unor substantive, adjective sau verbe. 2. Formă abreviată pentru televiziune, care, izolându-se, a devenit element de compunere cu sensul „televiziune”, „televizor” și servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din fr. télé-.
teleaga
TELEÁGĂ, telegi, s. f. 1. Căruță mică (cu două roți) care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare. 2. Cotigă (la plug). – Din sl. telĕga. DOOM
teleágă s. f., g.-d. art. telégii; pl. telégi
teleampermetre
TELEAMPERMÉTRU s.n. Ampermetru pentru măsurarea la distanță a curentului dintr-un circuit electric. [Cf. fr. téléampèremètre].
teleampermetrele
TELEAMPERMÉTRU s.n. Ampermetru pentru măsurarea la distanță a curentului dintr-un circuit electric. [Cf. fr. téléampèremètre].
teleampermetrelor
TELEAMPERMÉTRU s.n. Ampermetru pentru măsurarea la distanță a curentului dintr-un circuit electric. [Cf. fr. téléampèremètre].
teleampermetru
TELEAMPERMÉTRU s.n. Ampermetru pentru măsurarea la distanță a curentului dintr-un circuit electric. [Cf. fr. téléampèremètre].
teleampermetrul
TELEAMPERMÉTRU s.n. Ampermetru pentru măsurarea la distanță a curentului dintr-un circuit electric. [Cf. fr. téléampèremètre].
teleampermetrului
TELEAMPERMÉTRU s.n. Ampermetru pentru măsurarea la distanță a curentului dintr-un circuit electric. [Cf. fr. téléampèremètre].
teleancheta
TELEANCHÉTĂ, teleanchete, s. f. Anchetă realizată de televiziune. [Pr.: -le-an-] – Tele- + anchetă.
teleanchete
TELEANCHÉTĂ, teleanchete, s. f. Anchetă realizată de televiziune. [Pr.: -le-an-] – Tele- + anchetă.
teleanchetei
TELEANCHÉTĂ, teleanchete, s. f. Anchetă realizată de televiziune. [Pr.: -le-an-] – Tele- + anchetă.
teleanchetele
TELEANCHÉTĂ, teleanchete, s. f. Anchetă realizată de televiziune. [Pr.: -le-an-] – Tele- + anchetă.
teleanchetelor
TELEANCHÉTĂ, teleanchete, s. f. Anchetă realizată de televiziune. [Pr.: -le-an-] – Tele- + anchetă.
teleap
TELEÁP interj. (Repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de târșâitul picioarelor. – Onomatopee. DOOM
!teleáp/teleáp-teleáp interj.
teleast
TELEÁST, teleaști, s. m. 1. Telecineast. 2. Amator de programe de televiziune (de calitate). [Pr.: -le-ast] – Din fr. téléaste. DOOM
*teleást (-le-ast) s. m., pl. teleáști
teleastul
TELEÁST, teleaști, s. m. 1. Telecineast. 2. Amator de programe de televiziune (de calitate). [Pr.: -le-ast] – Din fr. téléaste. DOOM
*teleást (-le-ast) s. m., pl. teleáști
teleastului
TELEÁST, teleaști, s. m. 1. Telecineast. 2. Amator de programe de televiziune (de calitate). [Pr.: -le-ast] – Din fr. téléaste. DOOM
*teleást (-le-ast) s. m., pl. teleáști
teleautograf
TELEAUTOGRÁF, teleautografe, s. n. Instalație cu ajutorul căreia mișcările unui creion condus cu mâna în punctul de emisie se transmit fidel, prin mijloace de telecomunicație, unei unelte de scris aflate în punctul de recepție. [Pr.: -le-a-u-] – Din fr. téléautographe, germ. Teleautograph. DOOM
teleautográf (-le-a-u-to-graf) s. n., pl. teleautográfe
teleautografe
TELEAUTOGRÁF, teleautografe, s. n. Instalație cu ajutorul căreia mișcările unui creion condus cu mâna în punctul de emisie se transmit fidel, prin mijloace de telecomunicație, unei unelte de scris aflate în punctul de recepție. [Pr.: -le-a-u-] – Din fr. téléautographe, germ. Teleautograph. DOOM
teleautográf (-le-a-u-to-graf) s. n., pl. teleautográfe
teleautografele
TELEAUTOGRÁF, teleautografe, s. n. Instalație cu ajutorul căreia mișcările unui creion condus cu mâna în punctul de emisie se transmit fidel, prin mijloace de telecomunicație, unei unelte de scris aflate în punctul de recepție. [Pr.: -le-a-u-] – Din fr. téléautographe, germ. Teleautograph. DOOM
teleautográf (-le-a-u-to-graf) s. n., pl. teleautográfe
teleautografelor
TELEAUTOGRÁF, teleautografe, s. n. Instalație cu ajutorul căreia mișcările unui creion condus cu mâna în punctul de emisie se transmit fidel, prin mijloace de telecomunicație, unei unelte de scris aflate în punctul de recepție. [Pr.: -le-a-u-] – Din fr. téléautographe, germ. Teleautograph. DOOM
teleautográf (-le-a-u-to-graf) s. n., pl. teleautográfe
teleautografia
TELEAUTOGRAFÍE s.f. Transmitere la distanță a scrisului, a desenelor cu ajutorul teleautografului. [Gen. -iei. / < fr. téléautographie].
teleautografic
TELEAUTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la teleautograf. [< fr. téléautographique].
teleautografica
TELEAUTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la teleautograf. [< fr. téléautographique].
teleautografice
TELEAUTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la teleautograf. [< fr. téléautographique].
teleautograficei
TELEAUTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la teleautograf. [< fr. téléautographique].
teleautograficele
TELEAUTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la teleautograf. [< fr. téléautographique].
teleautograficelor
TELEAUTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la teleautograf. [< fr. téléautographique].
teleautografici
TELEAUTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la teleautograf. [< fr. téléautographique].
teleautograficii
TELEAUTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la teleautograf. [< fr. téléautographique].
teleautograficilor
TELEAUTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la teleautograf. [< fr. téléautographique].
teleautograficul
TELEAUTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la teleautograf. [< fr. téléautographique].
teleautograficului
TELEAUTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la teleautograf. [< fr. téléautographique].
teleautografie
TELEAUTOGRAFÍE s.f. Transmitere la distanță a scrisului, a desenelor cu ajutorul teleautografului. [Gen. -iei. / < fr. téléautographie].
teleautografiei
TELEAUTOGRAFÍE s.f. Transmitere la distanță a scrisului, a desenelor cu ajutorul teleautografului. [Gen. -iei. / < fr. téléautographie].
teleautografii
TELEAUTOGRAFÍE s.f. Transmitere la distanță a scrisului, a desenelor cu ajutorul teleautografului. [Gen. -iei. / < fr. téléautographie].
teleautografiile
TELEAUTOGRAFÍE s.f. Transmitere la distanță a scrisului, a desenelor cu ajutorul teleautografului. [Gen. -iei. / < fr. téléautographie].
teleautografiilor
TELEAUTOGRAFÍE s.f. Transmitere la distanță a scrisului, a desenelor cu ajutorul teleautografului. [Gen. -iei. / < fr. téléautographie].
teleautograful
TELEAUTOGRÁF, teleautografe, s. n. Instalație cu ajutorul căreia mișcările unui creion condus cu mâna în punctul de emisie se transmit fidel, prin mijloace de telecomunicație, unei unelte de scris aflate în punctul de recepție. [Pr.: -le-a-u-] – Din fr. téléautographe, germ. Teleautograph. DOOM
teleautográf (-le-a-u-to-graf) s. n., pl. teleautográfe
teleautografului
TELEAUTOGRÁF, teleautografe, s. n. Instalație cu ajutorul căreia mișcările unui creion condus cu mâna în punctul de emisie se transmit fidel, prin mijloace de telecomunicație, unei unelte de scris aflate în punctul de recepție. [Pr.: -le-a-u-] – Din fr. téléautographe, germ. Teleautograph. DOOM
teleautográf (-le-a-u-to-graf) s. n., pl. teleautográfe
teleaști
TELEÁST, teleaști, s. m. 1. Telecineast. 2. Amator de programe de televiziune (de calitate). [Pr.: -le-ast] – Din fr. téléaste. DOOM
*teleást (-le-ast) s. m., pl. teleáști
teleaștii
TELEÁST, teleaști, s. m. 1. Telecineast. 2. Amator de programe de televiziune (de calitate). [Pr.: -le-ast] – Din fr. téléaste. DOOM
*teleást (-le-ast) s. m., pl. teleáști
teleaștilor
TELEÁST, teleaști, s. m. 1. Telecineast. 2. Amator de programe de televiziune (de calitate). [Pr.: -le-ast] – Din fr. téléaste. DOOM
*teleást (-le-ast) s. m., pl. teleáști
telebiometria
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometric
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometrica
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometrice
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometricei
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometricele
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometricelor
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometrici
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometricii
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometricilor
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometricul
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometricului
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometrie
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometriei
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometrii
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometriile
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebiometriilor
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie.
telebusola
TELEBUSÓLĂ, telebusole, s. f. Busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare de pe bordul unui avion. – Tele- + busolă. DOOM
telebusólă s. f., g.-d. art. telebusólei; pl. telebusóle
telebusole
TELEBUSÓLĂ, telebusole, s. f. Busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare de pe bordul unui avion. – Tele- + busolă. DOOM
telebusólă s. f., g.-d. art. telebusólei; pl. telebusóle
telebusolei
TELEBUSÓLĂ, telebusole, s. f. Busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare de pe bordul unui avion. – Tele- + busolă. DOOM
telebusólă s. f., g.-d. art. telebusólei; pl. telebusóle
telebusolele
TELEBUSÓLĂ, telebusole, s. f. Busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare de pe bordul unui avion. – Tele- + busolă. DOOM
telebusólă s. f., g.-d. art. telebusólei; pl. telebusóle
telebusolelor
TELEBUSÓLĂ, telebusole, s. f. Busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare de pe bordul unui avion. – Tele- + busolă. DOOM
telebusólă s. f., g.-d. art. telebusólei; pl. telebusóle
telecabina
TELECABÍNĂ, telecabine, s. f. 1. Teleferic amenajat cu cabine pentru transportul persoanelor. 2. Cabină suspendată prin bare fixate pe cablu la intervale fixe. – Din fr. télécabine, it. telecabina. DOOM
*telecabínă s. f., g.-d. art. telecabínei; pl. telecabíne
telecabine
TELECABÍNĂ, telecabine, s. f. 1. Teleferic amenajat cu cabine pentru transportul persoanelor. 2. Cabină suspendată prin bare fixate pe cablu la intervale fixe. – Din fr. télécabine, it. telecabina. DOOM
*telecabínă s. f., g.-d. art. telecabínei; pl. telecabíne
telecabinei
TELECABÍNĂ, telecabine, s. f. 1. Teleferic amenajat cu cabine pentru transportul persoanelor. 2. Cabină suspendată prin bare fixate pe cablu la intervale fixe. – Din fr. télécabine, it. telecabina. DOOM
*telecabínă s. f., g.-d. art. telecabínei; pl. telecabíne
telecabinele
TELECABÍNĂ, telecabine, s. f. 1. Teleferic amenajat cu cabine pentru transportul persoanelor. 2. Cabină suspendată prin bare fixate pe cablu la intervale fixe. – Din fr. télécabine, it. telecabina. DOOM
*telecabínă s. f., g.-d. art. telecabínei; pl. telecabíne
telecabinelor
TELECABÍNĂ, telecabine, s. f. 1. Teleferic amenajat cu cabine pentru transportul persoanelor. 2. Cabină suspendată prin bare fixate pe cablu la intervale fixe. – Din fr. télécabine, it. telecabina. DOOM
*telecabínă s. f., g.-d. art. telecabínei; pl. telecabíne
telecameră
TELECÁMERĂ, telecamere, s. f. Cameră de luat vederi pentru televiziune. – Din fr. télécaméra.
telecentre
TELECÉNTRU s.n. Stație de televiziune. [< rus. telețentr].
telecentrele
TELECÉNTRU s.n. Stație de televiziune. [< rus. telețentr].
telecentrelor
TELECÉNTRU s.n. Stație de televiziune. [< rus. telețentr].
telecentru
TELECÉNTRU s.n. Stație de televiziune. [< rus. telețentr].
telecentrul
TELECÉNTRU s.n. Stație de televiziune. [< rus. telețentr].
telecentrului
TELECÉNTRU s.n. Stație de televiziune. [< rus. telețentr].
telechinezia
TELECHINEZÍE s. f. (Psih.) Deplasare a unor obiecte (mici și ușoare) la distanță, fără a le atinge, realizată de o persoană cu capacități paranormale. [Scris și: telekinezie] – Din fr. télékinésie. DOOM
*telechinezíe s. f., art. telechinezía, g.-d. telechinezíi, art. telechinezíei
telechinezie
TELECHINEZÍE s. f. (Psih.) Deplasare a unor obiecte (mici și ușoare) la distanță, fără a le atinge, realizată de o persoană cu capacități paranormale. [Scris și: telekinezie] – Din fr. télékinésie. DOOM
*telechinezíe s. f., art. telechinezía, g.-d. telechinezíi, art. telechinezíei
telechineziei
TELECHINEZÍE s. f. (Psih.) Deplasare a unor obiecte (mici și ușoare) la distanță, fără a le atinge, realizată de o persoană cu capacități paranormale. [Scris și: telekinezie] – Din fr. télékinésie. DOOM
*telechinezíe s. f., art. telechinezía, g.-d. telechinezíi, art. telechinezíei
telechinezii
TELECHINEZÍE s. f. (Psih.) Deplasare a unor obiecte (mici și ușoare) la distanță, fără a le atinge, realizată de o persoană cu capacități paranormale. [Scris și: telekinezie] – Din fr. télékinésie. DOOM
*telechinezíe s. f., art. telechinezía, g.-d. telechinezíi, art. telechinezíei
telecineast
TELECINEÁST, -Ă, telecineaști, -ste, s. m. și f. Specialist în realizarea filmelor pentru televiziune. ♦ Autor de scenarii pentru televiziune. [Pr.: -ne-ast] – Din fr. télécinéaste. DOOM
telecineástă (-ne-as-) s. f., g.-d. art. telecineástei; pl. telecineáste
telecineasta
TELECINEÁST, -Ă, telecineaști, -ste, s. m. și f. Specialist în realizarea filmelor pentru televiziune. ♦ Autor de scenarii pentru televiziune. [Pr.: -ne-ast] – Din fr. télécinéaste. DOOM
telecineástă (-ne-as-) s. f., g.-d. art. telecineástei; pl. telecineáste
telecineaste
TELECINEÁST, -Ă, telecineaști, -ste, s. m. și f. Specialist în realizarea filmelor pentru televiziune. ♦ Autor de scenarii pentru televiziune. [Pr.: -ne-ast] – Din fr. télécinéaste. DOOM
telecineástă (-ne-as-) s. f., g.-d. art. telecineástei; pl. telecineáste
telecineastei
TELECINEÁST, -Ă, telecineaști, -ste, s. m. și f. Specialist în realizarea filmelor pentru televiziune. ♦ Autor de scenarii pentru televiziune. [Pr.: -ne-ast] – Din fr. télécinéaste. DOOM
telecineástă (-ne-as-) s. f., g.-d. art. telecineástei; pl. telecineáste
telecineastele
TELECINEÁST, -Ă, telecineaști, -ste, s. m. și f. Specialist în realizarea filmelor pentru televiziune. ♦ Autor de scenarii pentru televiziune. [Pr.: -ne-ast] – Din fr. télécinéaste. DOOM
telecineástă (-ne-as-) s. f., g.-d. art. telecineástei; pl. telecineáste
telecineastelor
TELECINEÁST, -Ă, telecineaști, -ste, s. m. și f. Specialist în realizarea filmelor pentru televiziune. ♦ Autor de scenarii pentru televiziune. [Pr.: -ne-ast] – Din fr. télécinéaste. DOOM
telecineástă (-ne-as-) s. f., g.-d. art. telecineástei; pl. telecineáste
telecineastul
TELECINEÁST, -Ă, telecineaști, -ste, s. m. și f. Specialist în realizarea filmelor pentru televiziune. ♦ Autor de scenarii pentru televiziune. [Pr.: -ne-ast] – Din fr. télécinéaste. DOOM
telecineástă (-ne-as-) s. f., g.-d. art. telecineástei; pl. telecineáste
telecineastului
TELECINEÁST, -Ă, telecineaști, -ste, s. m. și f. Specialist în realizarea filmelor pentru televiziune. ♦ Autor de scenarii pentru televiziune. [Pr.: -ne-ast] – Din fr. télécinéaste. DOOM
telecineástă (-ne-as-) s. f., g.-d. art. telecineástei; pl. telecineáste
telecineaști
TELECINEÁST, -Ă, telecineaști, -ste, s. m. și f. Specialist în realizarea filmelor pentru televiziune. ♦ Autor de scenarii pentru televiziune. [Pr.: -ne-ast] – Din fr. télécinéaste. DOOM
telecineástă (-ne-as-) s. f., g.-d. art. telecineástei; pl. telecineáste
telecineaștii
TELECINEÁST, -Ă, telecineaști, -ste, s. m. și f. Specialist în realizarea filmelor pentru televiziune. ♦ Autor de scenarii pentru televiziune. [Pr.: -ne-ast] – Din fr. télécinéaste. DOOM
telecineástă (-ne-as-) s. f., g.-d. art. telecineástei; pl. telecineáste
telecineaștilor
TELECINEÁST, -Ă, telecineaști, -ste, s. m. și f. Specialist în realizarea filmelor pentru televiziune. ♦ Autor de scenarii pentru televiziune. [Pr.: -ne-ast] – Din fr. télécinéaste. DOOM
telecineástă (-ne-as-) s. f., g.-d. art. telecineástei; pl. telecineáste
telecinema
TELECINEMÁ s. n. Telecinematograf. – Din fr. télécinéma. DOOM
telecinemá s. n.
telecinematecă
TELECINEMATÉCĂ s. f. 1. Arhivă de filme a televiziunii. 2. Emisiune de televiziune în care se prezintă filme artistice din telecinematecă (1). – Din fr. télécinémathèque. DOOM
telecinematécă s. f., g.-d. art. telecinematécii
telecinematograf
TELECINEMATOGRÁF, telecinematografe, s. n. Aparat care transmite un film cinematografic cu ajutorul televiziunii; telecinema. – Din fr. télécinématographe. DOOM
telecinematográf (-to-graf) s. n., pl. telecinematográfe
telecinematografe
TELECINEMATOGRÁF, telecinematografe, s. n. Aparat care transmite un film cinematografic cu ajutorul televiziunii; telecinema. – Din fr. télécinématographe. DOOM
telecinematográf (-to-graf) s. n., pl. telecinematográfe
telecinematografele
TELECINEMATOGRÁF, telecinematografe, s. n. Aparat care transmite un film cinematografic cu ajutorul televiziunii; telecinema. – Din fr. télécinématographe. DOOM
telecinematográf (-to-graf) s. n., pl. telecinematográfe
telecinematografelor
TELECINEMATOGRÁF, telecinematografe, s. n. Aparat care transmite un film cinematografic cu ajutorul televiziunii; telecinema. – Din fr. télécinématographe. DOOM
telecinematográf (-to-graf) s. n., pl. telecinematográfe
telecinematografia
TELECINEMATOGRAFÍE, telecinematografii, s. f. (Rar) Producție de filme pentru televiziune. – Tele- + cinematografie.
telecinematografic
TELECINEMATOGRÁFIC, -Ă, telecinematografici, -ce, adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. – Din telecinematografie.
telecinematografica
TELECINEMATOGRÁFIC, -Ă, telecinematografici, -ce, adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. – Din telecinematografie.
telecinematografice
TELECINEMATOGRÁFIC, -Ă, telecinematografici, -ce, adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. – Din telecinematografie.
telecinematograficei
TELECINEMATOGRÁFIC, -Ă, telecinematografici, -ce, adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. – Din telecinematografie.
telecinematograficele
TELECINEMATOGRÁFIC, -Ă, telecinematografici, -ce, adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. – Din telecinematografie.
telecinematograficelor
TELECINEMATOGRÁFIC, -Ă, telecinematografici, -ce, adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. – Din telecinematografie.
telecinematografici
TELECINEMATOGRÁFIC, -Ă, telecinematografici, -ce, adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. – Din telecinematografie.
telecinematograficii
TELECINEMATOGRÁFIC, -Ă, telecinematografici, -ce, adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. – Din telecinematografie.
telecinematograficilor
TELECINEMATOGRÁFIC, -Ă, telecinematografici, -ce, adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. – Din telecinematografie.
telecinematograficul
TELECINEMATOGRÁFIC, -Ă, telecinematografici, -ce, adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. – Din telecinematografie.
telecinematograficului
TELECINEMATOGRÁFIC, -Ă, telecinematografici, -ce, adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. – Din telecinematografie.
telecinematografie
TELECINEMATOGRAFÍE, telecinematografii, s. f. (Rar) Producție de filme pentru televiziune. – Tele- + cinematografie.
telecinematografiei
TELECINEMATOGRAFÍE, telecinematografii, s. f. (Rar) Producție de filme pentru televiziune. – Tele- + cinematografie.
telecinematografii
TELECINEMATOGRAFÍE, telecinematografii, s. f. (Rar) Producție de filme pentru televiziune. – Tele- + cinematografie.
telecinematografiile
TELECINEMATOGRAFÍE, telecinematografii, s. f. (Rar) Producție de filme pentru televiziune. – Tele- + cinematografie.
telecinematografiilor
TELECINEMATOGRAFÍE, telecinematografii, s. f. (Rar) Producție de filme pentru televiziune. – Tele- + cinematografie.
telecinematograful
TELECINEMATOGRÁF, telecinematografe, s. n. Aparat care transmite un film cinematografic cu ajutorul televiziunii; telecinema. – Din fr. télécinématographe. DOOM
telecinematográf (-to-graf) s. n., pl. telecinematográfe
telecinematografului
TELECINEMATOGRÁF, telecinematografe, s. n. Aparat care transmite un film cinematografic cu ajutorul televiziunii; telecinema. – Din fr. télécinématographe. DOOM
telecinematográf (-to-graf) s. n., pl. telecinematográfe
telecinemaul
TELECINEMÁ s. n. Telecinematograf. – Din fr. télécinéma. DOOM
telecinemá s. n.
telecinemaului
TELECINEMÁ s. n. Telecinematograf. – Din fr. télécinéma. DOOM
telecinemá s. n.
telecobalterapie
TELECOBALTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament al tumorilor efectuat de la distanță cu ajutorul radiațiilor emise de cobaltul radioactiv. [Gen. -iei. / < fr. télécobalthérapie].
telecomand
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomanda
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomanda
TELECOMÁNDĂ, telecomenzi, s. f. 1. Transmiterea unei comenzi la distanță prin mijloace de telecomunicație; totalitatea mijloacelor tehnice care permit o astfel de transmitere. 2. Dispozitiv prin care se transmit comenzi unor aparate. – Din fr. télécommande. DOOM
telecomándă s. f., g.-d. art. telecoménzii; pl. telecoménzi
telecomandabil
TELECOMANDÁBIL, -Ă, telecomandabili, -e, adj. (Despre mecanisme, instalații) Care poate fi telecomandat. – Telecomanda + suf. -bil.
telecomandabila
TELECOMANDÁBIL, -Ă, telecomandabili, -e, adj. (Despre mecanisme, instalații) Care poate fi telecomandat. – Telecomanda + suf. -bil.
telecomandabile
TELECOMANDÁBIL, -Ă, telecomandabili, -e, adj. (Despre mecanisme, instalații) Care poate fi telecomandat. – Telecomanda + suf. -bil.
telecomandabilei
TELECOMANDÁBIL, -Ă, telecomandabili, -e, adj. (Despre mecanisme, instalații) Care poate fi telecomandat. – Telecomanda + suf. -bil.
telecomandabilele
TELECOMANDÁBIL, -Ă, telecomandabili, -e, adj. (Despre mecanisme, instalații) Care poate fi telecomandat. – Telecomanda + suf. -bil.
telecomandabilelor
TELECOMANDÁBIL, -Ă, telecomandabili, -e, adj. (Despre mecanisme, instalații) Care poate fi telecomandat. – Telecomanda + suf. -bil.
telecomandabili
TELECOMANDÁBIL, -Ă, telecomandabili, -e, adj. (Despre mecanisme, instalații) Care poate fi telecomandat. – Telecomanda + suf. -bil.
telecomandabilii
TELECOMANDÁBIL, -Ă, telecomandabili, -e, adj. (Despre mecanisme, instalații) Care poate fi telecomandat. – Telecomanda + suf. -bil.
telecomandabililor
TELECOMANDÁBIL, -Ă, telecomandabili, -e, adj. (Despre mecanisme, instalații) Care poate fi telecomandat. – Telecomanda + suf. -bil.
telecomandabilul
TELECOMANDÁBIL, -Ă, telecomandabili, -e, adj. (Despre mecanisme, instalații) Care poate fi telecomandat. – Telecomanda + suf. -bil.
telecomandabilului
TELECOMANDÁBIL, -Ă, telecomandabili, -e, adj. (Despre mecanisme, instalații) Care poate fi telecomandat. – Telecomanda + suf. -bil.
telecomandai
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandam
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandare
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandare
TELECOMANDÁRE s. f. Acțiunea de a telecomanda. – V. telecomanda.
telecomandarea
TELECOMANDÁRE s. f. Acțiunea de a telecomanda. – V. telecomanda.
telecomandară
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandarăm
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandarăți
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandase
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandasem
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandaseră
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandaserăm
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandaserăți
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandaseși
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandaseți
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandat
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandat
TELECOMANDÁT, -Ă, telecomandați, -te, adj. (Despre elemente de execuție) Care are calitatea de a transmite mesajele prin mijloace de telecomunicație. – V. telecomanda.
telecomandau
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandași
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandați
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomande
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandând
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandînd
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomandări
TELECOMANDÁRE s. f. Acțiunea de a telecomanda. – V. telecomanda.
telecomandării
TELECOMANDÁRE s. f. Acțiunea de a telecomanda. – V. telecomanda.
telecomandările
TELECOMANDÁRE s. f. Acțiunea de a telecomanda. – V. telecomanda.
telecomandărilor
TELECOMANDÁRE s. f. Acțiunea de a telecomanda. – V. telecomanda.
telecomanzi
TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander. DOOM
telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
telecomenzi
TELECOMÁNDĂ, telecomenzi, s. f. 1. Transmiterea unei comenzi la distanță prin mijloace de telecomunicație; totalitatea mijloacelor tehnice care permit o astfel de transmitere. 2. Dispozitiv prin care se transmit comenzi unor aparate. – Din fr. télécommande. DOOM
telecomándă s. f., g.-d. art. telecoménzii; pl. telecoménzi
telecomenzii
TELECOMÁNDĂ, telecomenzi, s. f. 1. Transmiterea unei comenzi la distanță prin mijloace de telecomunicație; totalitatea mijloacelor tehnice care permit o astfel de transmitere. 2. Dispozitiv prin care se transmit comenzi unor aparate. – Din fr. télécommande. DOOM
telecomándă s. f., g.-d. art. telecoménzii; pl. telecoménzi
telecomenzile
TELECOMÁNDĂ, telecomenzi, s. f. 1. Transmiterea unei comenzi la distanță prin mijloace de telecomunicație; totalitatea mijloacelor tehnice care permit o astfel de transmitere. 2. Dispozitiv prin care se transmit comenzi unor aparate. – Din fr. télécommande. DOOM
telecomándă s. f., g.-d. art. telecoménzii; pl. telecoménzi
telecomenzilor
TELECOMÁNDĂ, telecomenzi, s. f. 1. Transmiterea unei comenzi la distanță prin mijloace de telecomunicație; totalitatea mijloacelor tehnice care permit o astfel de transmitere. 2. Dispozitiv prin care se transmit comenzi unor aparate. – Din fr. télécommande. DOOM
telecomándă s. f., g.-d. art. telecoménzii; pl. telecoménzi
telecompas
TELECOMPÁS s.f. Telebusolă. [Cf. fr. télécompas].
telecomunicația
TELECOMUNICÁȚIE, telecomunicații, s. f. 1. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semne sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, semnalizare optică etc. 2. Legătură între două puncte între care se realizează telecomunicația (1). ◊ Sistem de telecomunicații = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicații, care formează o unitate. – Din fr. télécommunication. DOOM
telecomunicáție (-ți-e) s. f., art. telecomunicáția (-ți-a), g.-d. telecomunicáții, art. telecomunicáției; pl. telecomunicáții, art. telecomunicáțiile (-ți-i-)
telecomunicație
TELECOMUNICÁȚIE, telecomunicații, s. f. 1. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semne sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, semnalizare optică etc. 2. Legătură între două puncte între care se realizează telecomunicația (1). ◊ Sistem de telecomunicații = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicații, care formează o unitate. – Din fr. télécommunication. DOOM
telecomunicáție (-ți-e) s. f., art. telecomunicáția (-ți-a), g.-d. telecomunicáții, art. telecomunicáției; pl. telecomunicáții, art. telecomunicáțiile (-ți-i-)
telecomunicației
TELECOMUNICÁȚIE, telecomunicații, s. f. 1. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semne sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, semnalizare optică etc. 2. Legătură între două puncte între care se realizează telecomunicația (1). ◊ Sistem de telecomunicații = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicații, care formează o unitate. – Din fr. télécommunication. DOOM
telecomunicáție (-ți-e) s. f., art. telecomunicáția (-ți-a), g.-d. telecomunicáții, art. telecomunicáției; pl. telecomunicáții, art. telecomunicáțiile (-ți-i-)
telecomunicații
TELECOMUNICÁȚIE, telecomunicații, s. f. 1. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semne sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, semnalizare optică etc. 2. Legătură între două puncte între care se realizează telecomunicația (1). ◊ Sistem de telecomunicații = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicații, care formează o unitate. – Din fr. télécommunication. DOOM
telecomunicáție (-ți-e) s. f., art. telecomunicáția (-ți-a), g.-d. telecomunicáții, art. telecomunicáției; pl. telecomunicáții, art. telecomunicáțiile (-ți-i-)
telecomunicațiile
TELECOMUNICÁȚIE, telecomunicații, s. f. 1. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semne sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, semnalizare optică etc. 2. Legătură între două puncte între care se realizează telecomunicația (1). ◊ Sistem de telecomunicații = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicații, care formează o unitate. – Din fr. télécommunication. DOOM
telecomunicáție (-ți-e) s. f., art. telecomunicáția (-ți-a), g.-d. telecomunicáții, art. telecomunicáției; pl. telecomunicáții, art. telecomunicáțiile (-ți-i-)
telecomunicațiilor
TELECOMUNICÁȚIE, telecomunicații, s. f. 1. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semne sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, semnalizare optică etc. 2. Legătură între două puncte între care se realizează telecomunicația (1). ◊ Sistem de telecomunicații = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicații, care formează o unitate. – Din fr. télécommunication. DOOM
telecomunicáție (-ți-e) s. f., art. telecomunicáția (-ți-a), g.-d. telecomunicáții, art. telecomunicáției; pl. telecomunicáții, art. telecomunicáțiile (-ți-i-)
teleconcurs
TELECONCÚRS, teleconcursuri, s. n. Concurs transmis prin televiziune. – Tele- + concurs.
teleconcursul
TELECONCÚRS, teleconcursuri, s. n. Concurs transmis prin televiziune. – Tele- + concurs.
teleconcursului
TELECONCÚRS, teleconcursuri, s. n. Concurs transmis prin televiziune. – Tele- + concurs.
teleconcursuri
TELECONCÚRS, teleconcursuri, s. n. Concurs transmis prin televiziune. – Tele- + concurs.
teleconcursurile
TELECONCÚRS, teleconcursuri, s. n. Concurs transmis prin televiziune. – Tele- + concurs.
teleconcursurilor
TELECONCÚRS, teleconcursuri, s. n. Concurs transmis prin televiziune. – Tele- + concurs.
teleconferința
TELECONFERÍNȚĂ, teleconferințe, s. f. Conferință organizată și transmisă prin diverse sisteme de telecomunicație. – Tele- + conferință. DOOM
*teleconferínță s. f., g.-d. art. teleconferínței; pl. teleconferínțe
teleconferințe
TELECONFERÍNȚĂ, teleconferințe, s. f. Conferință organizată și transmisă prin diverse sisteme de telecomunicație. – Tele- + conferință. DOOM
*teleconferínță s. f., g.-d. art. teleconferínței; pl. teleconferínțe
teleconferinței
TELECONFERÍNȚĂ, teleconferințe, s. f. Conferință organizată și transmisă prin diverse sisteme de telecomunicație. – Tele- + conferință. DOOM
*teleconferínță s. f., g.-d. art. teleconferínței; pl. teleconferínțe
teleconferințele
TELECONFERÍNȚĂ, teleconferințe, s. f. Conferință organizată și transmisă prin diverse sisteme de telecomunicație. – Tele- + conferință. DOOM
*teleconferínță s. f., g.-d. art. teleconferínței; pl. teleconferínțe
teleconferințelor
TELECONFERÍNȚĂ, teleconferințe, s. f. Conferință organizată și transmisă prin diverse sisteme de telecomunicație. – Tele- + conferință. DOOM
*teleconferínță s. f., g.-d. art. teleconferínței; pl. teleconferínțe
telecontroale
TELECONTRÓL, telecontroale, s. n. Control de la distanță. – Din engl. telecontrol.
telecontroalele
TELECONTRÓL, telecontroale, s. n. Control de la distanță. – Din engl. telecontrol.
telecontroalelor
TELECONTRÓL, telecontroale, s. n. Control de la distanță. – Din engl. telecontrol.
telecontrol
TELECONTRÓL, telecontroale, s. n. Control de la distanță. – Din engl. telecontrol.
telecontrolul
TELECONTRÓL, telecontroale, s. n. Control de la distanță. – Din engl. telecontrol.
telecontrolului
TELECONTRÓL, telecontroale, s. n. Control de la distanță. – Din engl. telecontrol.
telecopter
TELECOPTÉR, telecoptere, s. n. Helicopter mic telecomandat. – Tele- + [heli]copter.
telecoptere
TELECOPTÉR, telecoptere, s. n. Helicopter mic telecomandat. – Tele- + [heli]copter.
telecopterele
TELECOPTÉR, telecoptere, s. n. Helicopter mic telecomandat. – Tele- + [heli]copter.
telecopterelor
TELECOPTÉR, telecoptere, s. n. Helicopter mic telecomandat. – Tele- + [heli]copter.
telecopterul
TELECOPTÉR, telecoptere, s. n. Helicopter mic telecomandat. – Tele- + [heli]copter.
telecopterului
TELECOPTÉR, telecoptere, s. n. Helicopter mic telecomandat. – Tele- + [heli]copter.
telecronica
TELECRÓNICĂ, telecronici, s. f. Cronică de televiziune (3). – Tele- + cronică.
telecronicar
TELECRONICÁR, -Ă, telecronicari, -e, s. m. și f. Cronicar al emisiunilor de televiziune. – Tele- + cronicar.
telecronicara
TELECRONICÁR, -Ă, telecronicari, -e, s. m. și f. Cronicar al emisiunilor de televiziune. – Tele- + cronicar.
telecronicare
TELECRONICÁR, -Ă, telecronicari, -e, s. m. și f. Cronicar al emisiunilor de televiziune. – Tele- + cronicar.
telecronicarei
TELECRONICÁR, -Ă, telecronicari, -e, s. m. și f. Cronicar al emisiunilor de televiziune. – Tele- + cronicar.
telecronicarele
TELECRONICÁR, -Ă, telecronicari, -e, s. m. și f. Cronicar al emisiunilor de televiziune. – Tele- + cronicar.
telecronicarelor
TELECRONICÁR, -Ă, telecronicari, -e, s. m. și f. Cronicar al emisiunilor de televiziune. – Tele- + cronicar.
telecronicari
TELECRONICÁR, -Ă, telecronicari, -e, s. m. și f. Cronicar al emisiunilor de televiziune. – Tele- + cronicar.
telecronicarii
TELECRONICÁR, -Ă, telecronicari, -e, s. m. și f. Cronicar al emisiunilor de televiziune. – Tele- + cronicar.
telecronicarilor
TELECRONICÁR, -Ă, telecronicari, -e, s. m. și f. Cronicar al emisiunilor de televiziune. – Tele- + cronicar.
telecronicarul
TELECRONICÁR, -Ă, telecronicari, -e, s. m. și f. Cronicar al emisiunilor de televiziune. – Tele- + cronicar.
telecronicarului
TELECRONICÁR, -Ă, telecronicari, -e, s. m. și f. Cronicar al emisiunilor de televiziune. – Tele- + cronicar.
telecronici
TELECRÓNICĂ, telecronici, s. f. Cronică de televiziune (3). – Tele- + cronică.
telecronicii
TELECRÓNICĂ, telecronici, s. f. Cronică de televiziune (3). – Tele- + cronică.
telecronicile
TELECRÓNICĂ, telecronici, s. f. Cronică de televiziune (3). – Tele- + cronică.
telecronicilor
TELECRÓNICĂ, telecronici, s. f. Cronică de televiziune (3). – Tele- + cronică.
telecurieterapie
TELECURIETERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu radium efectuat la distanță față de locul tratat; teleradiumterapie. [Pron. -cü-ri-. / < fr. télécuriethérapie].
telecursant
TELECURSÁNT s.m. Cel care urmărește un curs transmis la televiziune. [< tele- + cursant].
telecursantă
TELECURSÁNT s.m. Cel care urmărește un curs transmis la televiziune. [< tele- + cursant].
teledetectare
TELEDETECTÁRE s.f. Tehnica de a vedea obiectele de la distanță, invizibile cu mijloace obișnuite. [Cf. fr. télédetection].
teledetecția
TELEDETÉCȚIE, teledetecții, s. f. Complex de tehnici utilizate pentru prelucrarea de la distanță a unor date cu privire la obiecte sau fenomene. – Din fr. télédétection.
teledetecție
TELEDETÉCȚIE, teledetecții, s. f. Complex de tehnici utilizate pentru prelucrarea de la distanță a unor date cu privire la obiecte sau fenomene. – Din fr. télédétection.
teledetecției
TELEDETÉCȚIE, teledetecții, s. f. Complex de tehnici utilizate pentru prelucrarea de la distanță a unor date cu privire la obiecte sau fenomene. – Din fr. télédétection.
teledetecții
TELEDETÉCȚIE, teledetecții, s. f. Complex de tehnici utilizate pentru prelucrarea de la distanță a unor date cu privire la obiecte sau fenomene. – Din fr. télédétection.
teledetecțiile
TELEDETÉCȚIE, teledetecții, s. f. Complex de tehnici utilizate pentru prelucrarea de la distanță a unor date cu privire la obiecte sau fenomene. – Din fr. télédétection.
teledetecțiilor
TELEDETÉCȚIE, teledetecții, s. f. Complex de tehnici utilizate pentru prelucrarea de la distanță a unor date cu privire la obiecte sau fenomene. – Din fr. télédétection.
telediafonie
TELEDIAFONÍE s.f. Diafonie (1) [în DN] percepută în receptorul telefonic de la capătul opus capătului liniei de la care provine semnalul perturbator. [Gen. -iei. / < fr. télédiaphonie]. DOOM
telediafoníe (-di-a-) s. f., art. telediafonía, g.-d. telediafoníi, art. telediafoníei
teledialog
TELEDIALÓG, teledialoguri, s. n. Dialog realizat și transmis prin diverse sisteme de telecomunicație. [Pr.: -di-a-] – Tele- + dialog.
teledialogul
TELEDIALÓG, teledialoguri, s. n. Dialog realizat și transmis prin diverse sisteme de telecomunicație. [Pr.: -di-a-] – Tele- + dialog.
teledialogului
TELEDIALÓG, teledialoguri, s. n. Dialog realizat și transmis prin diverse sisteme de telecomunicație. [Pr.: -di-a-] – Tele- + dialog.
teledialoguri
TELEDIALÓG, teledialoguri, s. n. Dialog realizat și transmis prin diverse sisteme de telecomunicație. [Pr.: -di-a-] – Tele- + dialog.
teledialogurile
TELEDIALÓG, teledialoguri, s. n. Dialog realizat și transmis prin diverse sisteme de telecomunicație. [Pr.: -di-a-] – Tele- + dialog.
teledialogurilor
TELEDIALÓG, teledialoguri, s. n. Dialog realizat și transmis prin diverse sisteme de telecomunicație. [Pr.: -di-a-] – Tele- + dialog.
teledifuza
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzai
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzam
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzare
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzare
TELEDIFUZÁRE s. f. Acțiunea de a teledifuza. – V. teledifuza.
teledifuzarea
TELEDIFUZÁRE s. f. Acțiunea de a teledifuza. – V. teledifuza.
teledifuzară
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzarăm
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzarăți
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzase
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzasem
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzaseră
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzaserăm
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzaserăți
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzaseși
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzaseți
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzat
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzat
TELEDIFUZÁT, -Ă, teledifuzați, -te, adj. Care a fost difuzat prin intermediul televiziunii. – V. teledifuza.
teledifuzata
TELEDIFUZÁT, -Ă, teledifuzați, -te, adj. Care a fost difuzat prin intermediul televiziunii. – V. teledifuza.
teledifuzate
TELEDIFUZÁT, -Ă, teledifuzați, -te, adj. Care a fost difuzat prin intermediul televiziunii. – V. teledifuza.
teledifuzatei
TELEDIFUZÁT, -Ă, teledifuzați, -te, adj. Care a fost difuzat prin intermediul televiziunii. – V. teledifuza.
teledifuzatele
TELEDIFUZÁT, -Ă, teledifuzați, -te, adj. Care a fost difuzat prin intermediul televiziunii. – V. teledifuza.
teledifuzatelor
TELEDIFUZÁT, -Ă, teledifuzați, -te, adj. Care a fost difuzat prin intermediul televiziunii. – V. teledifuza.
teledifuzatul
TELEDIFUZÁT, -Ă, teledifuzați, -te, adj. Care a fost difuzat prin intermediul televiziunii. – V. teledifuza.
teledifuzatului
TELEDIFUZÁT, -Ă, teledifuzați, -te, adj. Care a fost difuzat prin intermediul televiziunii. – V. teledifuza.
teledifuzau
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzași
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzați
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzați
TELEDIFUZÁT, -Ă, teledifuzați, -te, adj. Care a fost difuzat prin intermediul televiziunii. – V. teledifuza.
teledifuzații
TELEDIFUZÁT, -Ă, teledifuzați, -te, adj. Care a fost difuzat prin intermediul televiziunii. – V. teledifuza.
teledifuzaților
TELEDIFUZÁT, -Ă, teledifuzați, -te, adj. Care a fost difuzat prin intermediul televiziunii. – V. teledifuza.
teledifuzează
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzez
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzeze
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzezi
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzând
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzînd
TELEDIFUZÁ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. – Tele- + difuza.
teledifuzări
TELEDIFUZÁRE s. f. Acțiunea de a teledifuza. – V. teledifuza.
teledifuzării
TELEDIFUZÁRE s. f. Acțiunea de a teledifuza. – V. teledifuza.
teledifuzările
TELEDIFUZÁRE s. f. Acțiunea de a teledifuza. – V. teledifuza.
teledifuzărilor
TELEDIFUZÁRE s. f. Acțiunea de a teledifuza. – V. teledifuza.
teledinamic
TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.
teledinamica
TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.
teledinamica
TELEDINÁMICĂ s. f. Știință care se ocupă cu transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice, în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță. – Din fr. télédynamique. DOOM
teledinámică s. f., g.-d. art. teledinámicii
teledinamice
TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.
teledinamicei
TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.
teledinamicele
TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.
teledinamicelor
TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.
teledinamici
TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.
teledinamici
TELEDINÁMICĂ s. f. Știință care se ocupă cu transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice, în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță. – Din fr. télédynamique. DOOM
teledinámică s. f., g.-d. art. teledinámicii
teledinamicii
TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.
teledinamicii
TELEDINÁMICĂ s. f. Știință care se ocupă cu transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice, în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță. – Din fr. télédynamique. DOOM
teledinámică s. f., g.-d. art. teledinámicii
teledinamicilor
TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.
teledinamicul
TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.
teledinamicului
TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.
teledinamie
TELEDINAMÍE s.f. Tehnica transmiterii la distanță a energiei (electrice). [Gen. -iei. / < fr. télédynamie].
teledirija
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijai
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijam
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijare
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijare
TELEDIRIJÁRE, teledirijări, s. f. Acțiunea de a teledirija. – V. teledirija.
teledirijarea
TELEDIRIJÁRE, teledirijări, s. f. Acțiunea de a teledirija. – V. teledirija.
teledirijară
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijarăm
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijarăți
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijase
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijasem
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijaseră
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijaserăm
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijaserăți
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijaseși
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijaseți
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijat
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijat
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijau
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijași
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijați
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijează
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijez
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijeze
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijezi
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijând
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijînd
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
teledirijări
TELEDIRIJÁRE, teledirijări, s. f. Acțiunea de a teledirija. – V. teledirija.
teledirijării
TELEDIRIJÁRE, teledirijări, s. f. Acțiunea de a teledirija. – V. teledirija.
teledirijările
TELEDIRIJÁRE, teledirijări, s. f. Acțiunea de a teledirija. – V. teledirija.
teledirijărilor
TELEDIRIJÁRE, teledirijări, s. f. Acțiunea de a teledirija. – V. teledirija.
teledivertisment
TELEDIVERTISMÉNT, teledivertismente, s. n. Emisiune de divertisment la televiziune. – Tele- + divertisment. DOOM
*teledivertismént s. n., pl. teledivertisménte
teledivertismente
TELEDIVERTISMÉNT, teledivertismente, s. n. Emisiune de divertisment la televiziune. – Tele- + divertisment. DOOM
*teledivertismént s. n., pl. teledivertisménte
teledivertismentele
TELEDIVERTISMÉNT, teledivertismente, s. n. Emisiune de divertisment la televiziune. – Tele- + divertisment. DOOM
*teledivertismént s. n., pl. teledivertisménte
teledivertismentelor
TELEDIVERTISMÉNT, teledivertismente, s. n. Emisiune de divertisment la televiziune. – Tele- + divertisment. DOOM
*teledivertismént s. n., pl. teledivertisménte
teledivertismentul
TELEDIVERTISMÉNT, teledivertismente, s. n. Emisiune de divertisment la televiziune. – Tele- + divertisment. DOOM
*teledivertismént s. n., pl. teledivertisménte
teledivertismentului
TELEDIVERTISMÉNT, teledivertismente, s. n. Emisiune de divertisment la televiziune. – Tele- + divertisment. DOOM
*teledivertismént s. n., pl. teledivertisménte
teleecraniza
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizai
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizam
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizare
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizare
TELEECRANIZÁRE, teleecranizări, s. f. Acțiunea de a teleecraniza și rezultatul ei. – V. teleecraniza.
teleecranizarea
TELEECRANIZÁRE, teleecranizări, s. f. Acțiunea de a teleecraniza și rezultatul ei. – V. teleecraniza.
teleecranizară
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizarăm
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizarăți
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizase
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizasem
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizaseră
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizaserăm
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizaserăți
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizaseși
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizaseți
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizat
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizat
TELEECRANIZÁT, -Ă, teleecranizați, -te, adj. (Despre opere literare) Ecranizat pentru televiziune. – V. teleecraniza.
teleecranizata
TELEECRANIZÁT, -Ă, teleecranizați, -te, adj. (Despre opere literare) Ecranizat pentru televiziune. – V. teleecraniza.
teleecranizate
TELEECRANIZÁT, -Ă, teleecranizați, -te, adj. (Despre opere literare) Ecranizat pentru televiziune. – V. teleecraniza.
teleecranizatei
TELEECRANIZÁT, -Ă, teleecranizați, -te, adj. (Despre opere literare) Ecranizat pentru televiziune. – V. teleecraniza.
teleecranizatele
TELEECRANIZÁT, -Ă, teleecranizați, -te, adj. (Despre opere literare) Ecranizat pentru televiziune. – V. teleecraniza.
teleecranizatelor
TELEECRANIZÁT, -Ă, teleecranizați, -te, adj. (Despre opere literare) Ecranizat pentru televiziune. – V. teleecraniza.
teleecranizatul
TELEECRANIZÁT, -Ă, teleecranizați, -te, adj. (Despre opere literare) Ecranizat pentru televiziune. – V. teleecraniza.
teleecranizatului
TELEECRANIZÁT, -Ă, teleecranizați, -te, adj. (Despre opere literare) Ecranizat pentru televiziune. – V. teleecraniza.
teleecranizau
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizași
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizați
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizați
TELEECRANIZÁT, -Ă, teleecranizați, -te, adj. (Despre opere literare) Ecranizat pentru televiziune. – V. teleecraniza.
teleecranizații
TELEECRANIZÁT, -Ă, teleecranizați, -te, adj. (Despre opere literare) Ecranizat pentru televiziune. – V. teleecraniza.
teleecranizaților
TELEECRANIZÁT, -Ă, teleecranizați, -te, adj. (Despre opere literare) Ecranizat pentru televiziune. – V. teleecraniza.
teleecranizează
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizez
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizeze
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizezi
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizând
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizînd
TELEECRANIZÁ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. – Tele- + ecraniza.
teleecranizări
TELEECRANIZÁRE, teleecranizări, s. f. Acțiunea de a teleecraniza și rezultatul ei. – V. teleecraniza.
teleecranizării
TELEECRANIZÁRE, teleecranizări, s. f. Acțiunea de a teleecraniza și rezultatul ei. – V. teleecraniza.
teleecranizările
TELEECRANIZÁRE, teleecranizări, s. f. Acțiunea de a teleecraniza și rezultatul ei. – V. teleecraniza.
teleecranizărilor
TELEECRANIZÁRE, teleecranizări, s. f. Acțiunea de a teleecraniza și rezultatul ei. – V. teleecraniza.
teleeducația
TELEEDUCÁȚIE s. f. Educație prin televizune. – Tele- + educație.
teleeducație
TELEEDUCÁȚIE s. f. Educație prin televizune. – Tele- + educație.
teleeducației
TELEEDUCÁȚIE s. f. Educație prin televizune. – Tele- + educație.
teleeducații
TELEEDUCÁȚIE s. f. Educație prin televizune. – Tele- + educație.
teleemisiune
TELEEMISIÚNE, teleemisiuni, s. f. Emisiune de televiziune. – Tele- + emisiune.
teleemisiunea
TELEEMISIÚNE, teleemisiuni, s. f. Emisiune de televiziune. – Tele- + emisiune.
teleemisiuni
TELEEMISIÚNE, teleemisiuni, s. f. Emisiune de televiziune. – Tele- + emisiune.
teleemisiunii
TELEEMISIÚNE, teleemisiuni, s. f. Emisiune de televiziune. – Tele- + emisiune.
teleemisiunile
TELEEMISIÚNE, teleemisiuni, s. f. Emisiune de televiziune. – Tele- + emisiune.
teleemisiunilor
TELEEMISIÚNE, teleemisiuni, s. f. Emisiune de televiziune. – Tele- + emisiune.
teleenciclopedie
TELEENCICLOPEDÍE s. f. Emisiune cu caracter enciclopedic prezentată de televiziune. – Tele- + enciclopedie
telef
Telef = Telephus.
telefagia
TELEFAGÍE s. f. Mania de a consacra prea mult timp emisiunilor de televiziune. – Tele- + [antropo]fagie.
telefagie
TELEFAGÍE s. f. Mania de a consacra prea mult timp emisiunilor de televiziune. – Tele- + [antropo]fagie.
telefagiei
TELEFAGÍE s. f. Mania de a consacra prea mult timp emisiunilor de televiziune. – Tele- + [antropo]fagie.
telefagii
TELEFAGÍE s. f. Mania de a consacra prea mult timp emisiunilor de televiziune. – Tele- + [antropo]fagie.
telefasa
Telefasa = Telephassa.
teleferic
TELEFÉRIC, teleferice, s. n. Funicular amenajat pentru transportul oamenilor.- Din fr. téléphérique. DOOM
teleféric s. n., pl. teleférice
teleferic
TELEFÉRIC s.n. Funicular care transportă oameni. [Pl. -ce, -curi. / < fr. téléphérique].
teleferice
TELEFÉRIC, teleferice, s. n. Funicular amenajat pentru transportul oamenilor.- Din fr. téléphérique. DOOM
teleféric s. n., pl. teleférice
telefericele
TELEFÉRIC, teleferice, s. n. Funicular amenajat pentru transportul oamenilor.- Din fr. téléphérique. DOOM
teleféric s. n., pl. teleférice
telefericelor
TELEFÉRIC, teleferice, s. n. Funicular amenajat pentru transportul oamenilor.- Din fr. téléphérique. DOOM
teleféric s. n., pl. teleférice
telefericul
TELEFÉRIC, teleferice, s. n. Funicular amenajat pentru transportul oamenilor.- Din fr. téléphérique. DOOM
teleféric s. n., pl. teleférice
telefericului
TELEFÉRIC, teleferice, s. n. Funicular amenajat pentru transportul oamenilor.- Din fr. téléphérique. DOOM
teleféric s. n., pl. teleférice
telefic
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
telefica
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficai
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficam
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficare
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficare
TELEFICÁRE, teleficări, s. f. Acțiunea de a telefica și rezultatul ei. – V. telefica.
teleficarea
TELEFICÁRE, teleficări, s. f. Acțiunea de a telefica și rezultatul ei. – V. telefica.
teleficară
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficarăm
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficarăți
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficase
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficasem
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficaseră
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficaserăm
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficaserăți
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficaseși
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficaseți
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficat
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficat
TELEFICÁT, -Ă, teleficați, -te, adj. (Despre domenii de activitate, procese tehnologice etc.) în care s-a introdus televiziunea. – V. telefica.
teleficau
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficași
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficați
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
telefice
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
telefici
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficând
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficînd
TELEFICÁ, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la timpurile compuse sau trecute) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + [electri]fica.
teleficări
TELEFICÁRE, teleficări, s. f. Acțiunea de a telefica și rezultatul ei. – V. telefica.
teleficării
TELEFICÁRE, teleficări, s. f. Acțiunea de a telefica și rezultatul ei. – V. telefica.
teleficările
TELEFICÁRE, teleficări, s. f. Acțiunea de a telefica și rezultatul ei. – V. telefica.
teleficărilor
TELEFICÁRE, teleficări, s. f. Acțiunea de a telefica și rezultatul ei. – V. telefica.
telefilm
TELEFÍLM, telefilme, s. n. Film documentar, de desen animat sau artistic realizat pentru televiziune. – Din fr. téléfilm. DOOM
telefílm s. n., pl. telefílme
telefilme
TELEFÍLM, telefilme, s. n. Film documentar, de desen animat sau artistic realizat pentru televiziune. – Din fr. téléfilm. DOOM
telefílm s. n., pl. telefílme
telefilmele
TELEFÍLM, telefilme, s. n. Film documentar, de desen animat sau artistic realizat pentru televiziune. – Din fr. téléfilm. DOOM
telefílm s. n., pl. telefílme
telefilmelor
TELEFÍLM, telefilme, s. n. Film documentar, de desen animat sau artistic realizat pentru televiziune. – Din fr. téléfilm. DOOM
telefílm s. n., pl. telefílme
telefilmoteca
TELEFILMOTÉCĂ, telefilmoteci, s. f. Filmotecă a televiziunii. – Tele- + filmotecă.
telefilmoteci
TELEFILMOTÉCĂ, telefilmoteci, s. f. Filmotecă a televiziunii. – Tele- + filmotecă.
telefilmotecii
TELEFILMOTÉCĂ, telefilmoteci, s. f. Filmotecă a televiziunii. – Tele- + filmotecă.
telefilmotecile
TELEFILMOTÉCĂ, telefilmoteci, s. f. Filmotecă a televiziunii. – Tele- + filmotecă.
telefilmotecilor
TELEFILMOTÉCĂ, telefilmoteci, s. f. Filmotecă a televiziunii. – Tele- + filmotecă.
telefilmul
TELEFÍLM, telefilme, s. n. Film documentar, de desen animat sau artistic realizat pentru televiziune. – Din fr. téléfilm. DOOM
telefílm s. n., pl. telefílme
telefilmului
TELEFÍLM, telefilme, s. n. Film documentar, de desen animat sau artistic realizat pentru televiziune. – Din fr. téléfilm. DOOM
telefílm s. n., pl. telefílme
telefoane
TELEFÓN, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ◊ Telefon mobil = telefon portabil, mobil. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone. DOOM
telefón s. n., pl. telefoáne
telefoanele
TELEFÓN, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ◊ Telefon mobil = telefon portabil, mobil. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone. DOOM
telefón s. n., pl. telefoáne
telefoanelor
TELEFÓN, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ◊ Telefon mobil = telefon portabil, mobil. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone. DOOM
telefón s. n., pl. telefoáne
telefoiletoane
TELEFOILETÓN, telefoiletoane, s. n. Foileton de televiziune. [Pr.: -fo-i-] – Tele- + foileton.
telefoiletoanele
TELEFOILETÓN, telefoiletoane, s. n. Foileton de televiziune. [Pr.: -fo-i-] – Tele- + foileton.
telefoiletoanelor
TELEFOILETÓN, telefoiletoane, s. n. Foileton de televiziune. [Pr.: -fo-i-] – Tele- + foileton.
telefoileton
TELEFOILETÓN, telefoiletoane, s. n. Foileton de televiziune. [Pr.: -fo-i-] – Tele- + foileton.
telefoiletonul
TELEFOILETÓN, telefoiletoane, s. n. Foileton de televiziune. [Pr.: -fo-i-] – Tele- + foileton.
telefoiletonului
TELEFOILETÓN, telefoiletoane, s. n. Foileton de televiziune. [Pr.: -fo-i-] – Tele- + foileton.
telefon
TELEFÓN, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ◊ Telefon mobil = telefon portabil, mobil. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone. DOOM
telefón s. n., pl. telefoáne
telefona
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonai
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonam
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonare
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonare
TELEFONÁRE s. f. Acțiunea de a telefona. – V. telefona.
telefonarea
TELEFONÁRE s. f. Acțiunea de a telefona. – V. telefona.
telefonară
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonarăm
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonarăți
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonase
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonasem
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonaseră
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonaserăm
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonaserăți
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonaseși
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonaseți
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonat
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonat
TELEFONÁT s. n. Faptul de a telefona. – V. telefona.
telefonata
TELEFONÁT s. n. Faptul de a telefona. – V. telefona.
telefonate
TELEFONÁT s. n. Faptul de a telefona. – V. telefona.
telefonatei
TELEFONÁT s. n. Faptul de a telefona. – V. telefona.
telefonatele
TELEFONÁT s. n. Faptul de a telefona. – V. telefona.
telefonatelor
TELEFONÁT s. n. Faptul de a telefona. – V. telefona.
telefonatul
TELEFONÁT s. n. Faptul de a telefona. – V. telefona.
telefonatului
TELEFONÁT s. n. Faptul de a telefona. – V. telefona.
telefonau
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonași
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonați
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonați
TELEFONÁT s. n. Faptul de a telefona. – V. telefona.
telefonații
TELEFONÁT s. n. Faptul de a telefona. – V. telefona.
telefonaților
TELEFONÁT s. n. Faptul de a telefona. – V. telefona.
telefonează
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonez
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefoneze
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonezi
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonia
TELEFONÍE s. f. Transmitere, de obicei bilaterală, la distanță a sunetelor (transformate în unde electromagnetice) cu ajutorul aparatelor de telefon, legate între ele prin cabluri conducătoare. – Din fr. téléphonie. DOOM
telefoníe s. f., art. telefonía, g.-d. telefoníi, art. telefoníei
telefoniadă
telefoniadă, telefoniade s. f. (pub., peior.) intoxicare telefonică a electoratului în ajunul alegerilor.
telefonic
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefânie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique. DOOM
telefónic adj. m., pl. telefónici; f. telefónică, pl. telefónice
telefonica
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefânie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique. DOOM
telefónic adj. m., pl. telefónici; f. telefónică, pl. telefónice
telefonice
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefânie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique. DOOM
telefónic adj. m., pl. telefónici; f. telefónică, pl. telefónice
telefonicei
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefânie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique. DOOM
telefónic adj. m., pl. telefónici; f. telefónică, pl. telefónice
telefonicele
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefânie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique. DOOM
telefónic adj. m., pl. telefónici; f. telefónică, pl. telefónice
telefonicelor
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefânie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique. DOOM
telefónic adj. m., pl. telefónici; f. telefónică, pl. telefónice
telefonici
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefânie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique. DOOM
telefónic adj. m., pl. telefónici; f. telefónică, pl. telefónice
telefonicii
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefânie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique. DOOM
telefónic adj. m., pl. telefónici; f. telefónică, pl. telefónice
telefonicilor
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefânie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique. DOOM
telefónic adj. m., pl. telefónici; f. telefónică, pl. telefónice
telefonicul
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefânie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique. DOOM
telefónic adj. m., pl. telefónici; f. telefónică, pl. telefónice
telefonicului
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefânie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique. DOOM
telefónic adj. m., pl. telefónici; f. telefónică, pl. telefónice
telefonie
TELEFONÍE s. f. Transmitere, de obicei bilaterală, la distanță a sunetelor (transformate în unde electromagnetice) cu ajutorul aparatelor de telefon, legate între ele prin cabluri conducătoare. – Din fr. téléphonie. DOOM
telefoníe s. f., art. telefonía, g.-d. telefoníi, art. telefoníei
telefoniei
TELEFONÍE s. f. Transmitere, de obicei bilaterală, la distanță a sunetelor (transformate în unde electromagnetice) cu ajutorul aparatelor de telefon, legate între ele prin cabluri conducătoare. – Din fr. téléphonie. DOOM
telefoníe s. f., art. telefonía, g.-d. telefoníi, art. telefoníei
telefonii
TELEFONÍE s. f. Transmitere, de obicei bilaterală, la distanță a sunetelor (transformate în unde electromagnetice) cu ajutorul aparatelor de telefon, legate între ele prin cabluri conducătoare. – Din fr. téléphonie. DOOM
telefoníe s. f., art. telefonía, g.-d. telefoníi, art. telefoníei
telefonist
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste. DOOM
telefonístă s. f., g.-d. art. telefonístei; pl. telefoníste
telefonista
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste. DOOM
telefonístă s. f., g.-d. art. telefonístei; pl. telefoníste
telefoniste
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste. DOOM
telefonístă s. f., g.-d. art. telefonístei; pl. telefoníste
telefonistei
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste. DOOM
telefonístă s. f., g.-d. art. telefonístei; pl. telefoníste
telefonistele
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste. DOOM
telefonístă s. f., g.-d. art. telefonístei; pl. telefoníste
telefonistelor
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste. DOOM
telefonístă s. f., g.-d. art. telefonístei; pl. telefoníste
telefonistul
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste. DOOM
telefonístă s. f., g.-d. art. telefonístei; pl. telefoníste
telefonistului
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste. DOOM
telefonístă s. f., g.-d. art. telefonístei; pl. telefoníste
telefoniști
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste. DOOM
telefonístă s. f., g.-d. art. telefonístei; pl. telefoníste
telefoniștii
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste. DOOM
telefonístă s. f., g.-d. art. telefonístei; pl. telefoníste
telefoniștilor
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste. DOOM
telefonístă s. f., g.-d. art. telefonístei; pl. telefoníste
telefonometre
TELEFONOMÉTRU, telefonometre, s. n. Contor pentru înregistrarea numărului și duratei convorbirilor telefonice. – Din fr. téléphonomètre.
telefonometrele
TELEFONOMÉTRU, telefonometre, s. n. Contor pentru înregistrarea numărului și duratei convorbirilor telefonice. – Din fr. téléphonomètre.
telefonometrelor
TELEFONOMÉTRU, telefonometre, s. n. Contor pentru înregistrarea numărului și duratei convorbirilor telefonice. – Din fr. téléphonomètre.
telefonometria
TELEFONOMETRÍE s. f. Operație de determinare a calităților aparatelor telefonice și a legăturilor telefonice, la emisie și la recepție, prin comparare cu calitățile anumitor instalații de referință. – Din fr. téléphonométrie. DOOM
telefonometríe (-me-tri-) s. f., art. telefonometría, g.-d. telefonometríi, art. telefonometríei
telefonometrie
TELEFONOMETRÍE s. f. Operație de determinare a calităților aparatelor telefonice și a legăturilor telefonice, la emisie și la recepție, prin comparare cu calitățile anumitor instalații de referință. – Din fr. téléphonométrie. DOOM
telefonometríe (-me-tri-) s. f., art. telefonometría, g.-d. telefonometríi, art. telefonometríei
telefonometriei
TELEFONOMETRÍE s. f. Operație de determinare a calităților aparatelor telefonice și a legăturilor telefonice, la emisie și la recepție, prin comparare cu calitățile anumitor instalații de referință. – Din fr. téléphonométrie. DOOM
telefonometríe (-me-tri-) s. f., art. telefonometría, g.-d. telefonometríi, art. telefonometríei
telefonometrii
TELEFONOMETRÍE s. f. Operație de determinare a calităților aparatelor telefonice și a legăturilor telefonice, la emisie și la recepție, prin comparare cu calitățile anumitor instalații de referință. – Din fr. téléphonométrie. DOOM
telefonometríe (-me-tri-) s. f., art. telefonometría, g.-d. telefonometríi, art. telefonometríei
telefonometriile
TELEFONOMETRÍE s. f. Operație de determinare a calităților aparatelor telefonice și a legăturilor telefonice, la emisie și la recepție, prin comparare cu calitățile anumitor instalații de referință. – Din fr. téléphonométrie. DOOM
telefonometríe (-me-tri-) s. f., art. telefonometría, g.-d. telefonometríi, art. telefonometríei
telefonometriilor
TELEFONOMETRÍE s. f. Operație de determinare a calităților aparatelor telefonice și a legăturilor telefonice, la emisie și la recepție, prin comparare cu calitățile anumitor instalații de referință. – Din fr. téléphonométrie. DOOM
telefonometríe (-me-tri-) s. f., art. telefonometría, g.-d. telefonometríi, art. telefonometríei
telefonometru
TELEFONOMÉTRU, telefonometre, s. n. Contor pentru înregistrarea numărului și duratei convorbirilor telefonice. – Din fr. téléphonomètre.
telefonometrul
TELEFONOMÉTRU, telefonometre, s. n. Contor pentru înregistrarea numărului și duratei convorbirilor telefonice. – Din fr. téléphonomètre.
telefonometrului
TELEFONOMÉTRU, telefonometre, s. n. Contor pentru înregistrarea numărului și duratei convorbirilor telefonice. – Din fr. téléphonomètre.
telefonul
TELEFÓN, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ◊ Telefon mobil = telefon portabil, mobil. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone. DOOM
telefón s. n., pl. telefoáne
telefonului
TELEFÓN, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ◊ Telefon mobil = telefon portabil, mobil. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone. DOOM
telefón s. n., pl. telefoáne
telefonând
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonînd
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner. DOOM
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefonări
TELEFONÁRE s. f. Acțiunea de a telefona. – V. telefona.
telefonării
TELEFONÁRE s. f. Acțiunea de a telefona. – V. telefona.
telefonările
TELEFONÁRE s. f. Acțiunea de a telefona. – V. telefona.
telefonărilor
TELEFONÁRE s. f. Acțiunea de a telefona. – V. telefona.
telefoto
TELEFÓTO s. n. Aparat care transmite electric la distanță o imagine luminoasă; imagine astfel obținută. – Din fr. téléphoto. DOOM
telefóto s. n.
telefotografia
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografia
TELEFOTOGRAFÍE, telefotografii, s. f. Tehnica de a transmite pe cale electrică, la mare distanță, fotografii, desene, texte, etc.; fotografie, text, desen etc. transmise în asemenea condiții. – Din fr. téléphotographie. DOOM
telefotografíe (-to-gra-) s. f., art. telefotografía, g.-d. art. telefotografíei; pl. telefotografíi, art. telefotografíile
telefotografiai
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiam
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiară
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiarăm
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiarăți
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiase
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiasem
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiaseră
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiaserăm
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiaserăți
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiaseși
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiaseți
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiat
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiat
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie.
telefotografiau
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiază
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiași
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiați
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografic
TELEFOTOGRÁFIC, -Ă, telefotografici, -ce, adj. Referitor la telefotografîe, de telefotografîe, din telefotografîe. – Din fr. téléphotographique.
telefotografica
TELEFOTOGRÁFIC, -Ă, telefotografici, -ce, adj. Referitor la telefotografîe, de telefotografîe, din telefotografîe. – Din fr. téléphotographique.
telefotografice
TELEFOTOGRÁFIC, -Ă, telefotografici, -ce, adj. Referitor la telefotografîe, de telefotografîe, din telefotografîe. – Din fr. téléphotographique.
telefotograficei
TELEFOTOGRÁFIC, -Ă, telefotografici, -ce, adj. Referitor la telefotografîe, de telefotografîe, din telefotografîe. – Din fr. téléphotographique.
telefotograficele
TELEFOTOGRÁFIC, -Ă, telefotografici, -ce, adj. Referitor la telefotografîe, de telefotografîe, din telefotografîe. – Din fr. téléphotographique.
telefotograficelor
TELEFOTOGRÁFIC, -Ă, telefotografici, -ce, adj. Referitor la telefotografîe, de telefotografîe, din telefotografîe. – Din fr. téléphotographique.
telefotografici
TELEFOTOGRÁFIC, -Ă, telefotografici, -ce, adj. Referitor la telefotografîe, de telefotografîe, din telefotografîe. – Din fr. téléphotographique.
telefotograficii
TELEFOTOGRÁFIC, -Ă, telefotografici, -ce, adj. Referitor la telefotografîe, de telefotografîe, din telefotografîe. – Din fr. téléphotographique.
telefotograficilor
TELEFOTOGRÁFIC, -Ă, telefotografici, -ce, adj. Referitor la telefotografîe, de telefotografîe, din telefotografîe. – Din fr. téléphotographique.
telefotograficul
TELEFOTOGRÁFIC, -Ă, telefotografici, -ce, adj. Referitor la telefotografîe, de telefotografîe, din telefotografîe. – Din fr. téléphotographique.
telefotograficului
TELEFOTOGRÁFIC, -Ă, telefotografici, -ce, adj. Referitor la telefotografîe, de telefotografîe, din telefotografîe. – Din fr. téléphotographique.
telefotografie
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografie
TELEFOTOGRAFÍE, telefotografii, s. f. Tehnica de a transmite pe cale electrică, la mare distanță, fotografii, desene, texte, etc.; fotografie, text, desen etc. transmise în asemenea condiții. – Din fr. téléphotographie. DOOM
telefotografíe (-to-gra-) s. f., art. telefotografía, g.-d. art. telefotografíei; pl. telefotografíi, art. telefotografíile
telefotografiei
TELEFOTOGRAFÍE, telefotografii, s. f. Tehnica de a transmite pe cale electrică, la mare distanță, fotografii, desene, texte, etc.; fotografie, text, desen etc. transmise în asemenea condiții. – Din fr. téléphotographie. DOOM
telefotografíe (-to-gra-) s. f., art. telefotografía, g.-d. art. telefotografíei; pl. telefotografíi, art. telefotografíile
telefotografiem
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiere
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiere
TELEFOTOGRAFIÉRE, telefotografieri, s. f. Faptul de a telefotografia. [Pr.: -fi-e-] – V. telefotografia. DOOM
telefotografiére (-to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. telefotografiérii; pl. telefotografiéri
telefotografierea
TELEFOTOGRAFIÉRE, telefotografieri, s. f. Faptul de a telefotografia. [Pr.: -fi-e-] – V. telefotografia. DOOM
telefotografiére (-to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. telefotografiérii; pl. telefotografiéri
telefotografieri
TELEFOTOGRAFIÉRE, telefotografieri, s. f. Faptul de a telefotografia. [Pr.: -fi-e-] – V. telefotografia. DOOM
telefotografiére (-to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. telefotografiérii; pl. telefotografiéri
telefotografierii
TELEFOTOGRAFIÉRE, telefotografieri, s. f. Faptul de a telefotografia. [Pr.: -fi-e-] – V. telefotografia. DOOM
telefotografiére (-to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. telefotografiérii; pl. telefotografiéri
telefotografierile
TELEFOTOGRAFIÉRE, telefotografieri, s. f. Faptul de a telefotografia. [Pr.: -fi-e-] – V. telefotografia. DOOM
telefotografiére (-to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. telefotografiérii; pl. telefotografiéri
telefotografierilor
TELEFOTOGRAFIÉRE, telefotografieri, s. f. Faptul de a telefotografia. [Pr.: -fi-e-] – V. telefotografia. DOOM
telefotografiére (-to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. telefotografiérii; pl. telefotografiéri
telefotografiez
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografieze
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografiezi
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotografii
TELEFOTOGRAFÍE, telefotografii, s. f. Tehnica de a transmite pe cale electrică, la mare distanță, fotografii, desene, texte, etc.; fotografie, text, desen etc. transmise în asemenea condiții. – Din fr. téléphotographie. DOOM
telefotografíe (-to-gra-) s. f., art. telefotografía, g.-d. art. telefotografíei; pl. telefotografíi, art. telefotografíile
telefotografiile
TELEFOTOGRAFÍE, telefotografii, s. f. Tehnica de a transmite pe cale electrică, la mare distanță, fotografii, desene, texte, etc.; fotografie, text, desen etc. transmise în asemenea condiții. – Din fr. téléphotographie. DOOM
telefotografíe (-to-gra-) s. f., art. telefotografía, g.-d. art. telefotografíei; pl. telefotografíi, art. telefotografíile
telefotografiilor
TELEFOTOGRAFÍE, telefotografii, s. f. Tehnica de a transmite pe cale electrică, la mare distanță, fotografii, desene, texte, etc.; fotografie, text, desen etc. transmise în asemenea condiții. – Din fr. téléphotographie. DOOM
telefotografíe (-to-gra-) s. f., art. telefotografía, g.-d. art. telefotografíei; pl. telefotografíi, art. telefotografíile
telefotografiind
TELEFOTOGRAFIÁ, telefotografiez, vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. [Pr.: -fi-a] – Din telefotografie. DOOM
telefotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telefotografiáză, 1 pl. telefotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telefotografiéze; ger. telefotografiínd (-fi-ind)
telefotoul
TELEFÓTO s. n. Aparat care transmite electric la distanță o imagine luminoasă; imagine astfel obținută. – Din fr. téléphoto. DOOM
telefóto s. n.
telefotoului
TELEFÓTO s. n. Aparat care transmite electric la distanță o imagine luminoasă; imagine astfel obținută. – Din fr. téléphoto. DOOM
telefóto s. n.
telegar
TELEGÁR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar. DOOM
telegár s. m., pl. telegári
telegari
TELEGÁR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar. DOOM
telegár s. m., pl. telegári
telegarii
TELEGÁR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar. DOOM
telegár s. m., pl. telegári
telegarilor
TELEGÁR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar. DOOM
telegár s. m., pl. telegári
telegarul
TELEGÁR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar. DOOM
telegár s. m., pl. telegári
telegarului
TELEGÁR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar. DOOM
telegár s. m., pl. telegári
telegea
TELEGEÁ, telegele, s. f. (Rar) Teleguță. – Teleagă + suf. -ea. DOOM
telegeá (rar) s. f., art. telegeáua, g.-d. art. telegélei; pl. telegéle, art. telegélele
telegeaua
TELEGEÁ, telegele, s. f. (Rar) Teleguță. – Teleagă + suf. -ea. DOOM
telegeá (rar) s. f., art. telegeáua, g.-d. art. telegélei; pl. telegéle, art. telegélele
telegele
TELEGEÁ, telegele, s. f. (Rar) Teleguță. – Teleagă + suf. -ea. DOOM
telegeá (rar) s. f., art. telegeáua, g.-d. art. telegélei; pl. telegéle, art. telegélele
telegelei
TELEGEÁ, telegele, s. f. (Rar) Teleguță. – Teleagă + suf. -ea. DOOM
telegeá (rar) s. f., art. telegeáua, g.-d. art. telegélei; pl. telegéle, art. telegélele
telegelele
TELEGEÁ, telegele, s. f. (Rar) Teleguță. – Teleagă + suf. -ea. DOOM
telegeá (rar) s. f., art. telegeáua, g.-d. art. telegélei; pl. telegéle, art. telegélele
telegelelor
TELEGEÁ, telegele, s. f. (Rar) Teleguță. – Teleagă + suf. -ea. DOOM
telegeá (rar) s. f., art. telegeáua, g.-d. art. telegélei; pl. telegéle, art. telegélele
telegenia
TELEGENÍE s. f. Calitatea de a fi telegenic. – Din fr. télégénie. DOOM
telegeníe s. f., art. telegenía, g.-d. telegeníi, art. telegeníei
telegenic
TELEGÉNIC, -Ă, telegenici, -ce, adj. Care are expresivitate pe ecranul televizorului. – Din fr. télégénique. DOOM
telegénic adj. m., pl. telegénici; f. telegénică, pl. telegénice
telegenica
TELEGÉNIC, -Ă, telegenici, -ce, adj. Care are expresivitate pe ecranul televizorului. – Din fr. télégénique. DOOM
telegénic adj. m., pl. telegénici; f. telegénică, pl. telegénice
telegenice
TELEGÉNIC, -Ă, telegenici, -ce, adj. Care are expresivitate pe ecranul televizorului. – Din fr. télégénique. DOOM
telegénic adj. m., pl. telegénici; f. telegénică, pl. telegénice
telegenicei
TELEGÉNIC, -Ă, telegenici, -ce, adj. Care are expresivitate pe ecranul televizorului. – Din fr. télégénique. DOOM
telegénic adj. m., pl. telegénici; f. telegénică, pl. telegénice
telegenicele
TELEGÉNIC, -Ă, telegenici, -ce, adj. Care are expresivitate pe ecranul televizorului. – Din fr. télégénique. DOOM
telegénic adj. m., pl. telegénici; f. telegénică, pl. telegénice
telegenicelor
TELEGÉNIC, -Ă, telegenici, -ce, adj. Care are expresivitate pe ecranul televizorului. – Din fr. télégénique. DOOM
telegénic adj. m., pl. telegénici; f. telegénică, pl. telegénice
telegenici
TELEGÉNIC, -Ă, telegenici, -ce, adj. Care are expresivitate pe ecranul televizorului. – Din fr. télégénique. DOOM
telegénic adj. m., pl. telegénici; f. telegénică, pl. telegénice
telegenicii
TELEGÉNIC, -Ă, telegenici, -ce, adj. Care are expresivitate pe ecranul televizorului. – Din fr. télégénique. DOOM
telegénic adj. m., pl. telegénici; f. telegénică, pl. telegénice
telegenicilor
TELEGÉNIC, -Ă, telegenici, -ce, adj. Care are expresivitate pe ecranul televizorului. – Din fr. télégénique. DOOM
telegénic adj. m., pl. telegénici; f. telegénică, pl. telegénice
telegenicul
TELEGÉNIC, -Ă, telegenici, -ce, adj. Care are expresivitate pe ecranul televizorului. – Din fr. télégénique. DOOM
telegénic adj. m., pl. telegénici; f. telegénică, pl. telegénice
telegenicului
TELEGÉNIC, -Ă, telegenici, -ce, adj. Care are expresivitate pe ecranul televizorului. – Din fr. télégénique. DOOM
telegénic adj. m., pl. telegénici; f. telegénică, pl. telegénice
telegenie
TELEGENÍE s. f. Calitatea de a fi telegenic. – Din fr. télégénie. DOOM
telegeníe s. f., art. telegenía, g.-d. telegeníi, art. telegeníei
telegeniei
TELEGENÍE s. f. Calitatea de a fi telegenic. – Din fr. télégénie. DOOM
telegeníe s. f., art. telegenía, g.-d. telegeníi, art. telegeníei
telegenii
TELEGENÍE s. f. Calitatea de a fi telegenic. – Din fr. télégénie. DOOM
telegeníe s. f., art. telegenía, g.-d. telegeníi, art. telegeníei
teleghida
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidai
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidaj
TELEGHIDÁJ, teleghidaje, s. n. Acțiunea de a teleghida; teleghidare. – Din fr. téléguidage. DOOM
teleghidáj s. n., pl. teleghidáje
teleghidaje
TELEGHIDÁJ, teleghidaje, s. n. Acțiunea de a teleghida; teleghidare. – Din fr. téléguidage. DOOM
teleghidáj s. n., pl. teleghidáje
teleghidajele
TELEGHIDÁJ, teleghidaje, s. n. Acțiunea de a teleghida; teleghidare. – Din fr. téléguidage. DOOM
teleghidáj s. n., pl. teleghidáje
teleghidajelor
TELEGHIDÁJ, teleghidaje, s. n. Acțiunea de a teleghida; teleghidare. – Din fr. téléguidage. DOOM
teleghidáj s. n., pl. teleghidáje
teleghidajul
TELEGHIDÁJ, teleghidaje, s. n. Acțiunea de a teleghida; teleghidare. – Din fr. téléguidage. DOOM
teleghidáj s. n., pl. teleghidáje
teleghidajului
TELEGHIDÁJ, teleghidaje, s. n. Acțiunea de a teleghida; teleghidare. – Din fr. téléguidage. DOOM
teleghidáj s. n., pl. teleghidáje
teleghidam
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidare
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidare
TELEGHIDÁRE, teleghidări, s. f. Teleghidaj. – V. teleghida. DOOM
teleghidáre s. f., g.-d. art. teleghidắrii; pl. teleghidắri
teleghidarea
TELEGHIDÁRE, teleghidări, s. f. Teleghidaj. – V. teleghida. DOOM
teleghidáre s. f., g.-d. art. teleghidắrii; pl. teleghidắri
teleghidară
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidarăm
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidarăți
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidase
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidasem
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidaseră
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidaserăm
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidaserăți
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidaseși
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidaseți
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidat
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidat
TELEGHIDÁT, -Ă, teleghidați, -te, adj. (Despre avioane, proiectile etc.) Care este sau poate fi dirijat de la distanță. – V. teleghida.
teleghidau
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidași
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidați
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidează
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidez
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghideze
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidezi
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidând
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidînd
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. DOOM
teleghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleghideáză
teleghidări
TELEGHIDÁRE, teleghidări, s. f. Teleghidaj. – V. teleghida. DOOM
teleghidáre s. f., g.-d. art. teleghidắrii; pl. teleghidắri
teleghidării
TELEGHIDÁRE, teleghidări, s. f. Teleghidaj. – V. teleghida. DOOM
teleghidáre s. f., g.-d. art. teleghidắrii; pl. teleghidắri
teleghidările
TELEGHIDÁRE, teleghidări, s. f. Teleghidaj. – V. teleghida. DOOM
teleghidáre s. f., g.-d. art. teleghidắrii; pl. teleghidắri
teleghidărilor
TELEGHIDÁRE, teleghidări, s. f. Teleghidaj. – V. teleghida. DOOM
teleghidáre s. f., g.-d. art. teleghidắrii; pl. teleghidắri
telegi
TELEÁGĂ, telegi, s. f. 1. Căruță mică (cu două roți) care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare. 2. Cotigă (la plug). – Din sl. telĕga. DOOM
teleágă s. f., g.-d. art. telégii; pl. telégi
telegii
TELEÁGĂ, telegi, s. f. 1. Căruță mică (cu două roți) care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare. 2. Cotigă (la plug). – Din sl. telĕga. DOOM
teleágă s. f., g.-d. art. telégii; pl. telégi
telegile
TELEÁGĂ, telegi, s. f. 1. Căruță mică (cu două roți) care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare. 2. Cotigă (la plug). – Din sl. telĕga. DOOM
teleágă s. f., g.-d. art. telégii; pl. telégi
telegilor
TELEÁGĂ, telegi, s. f. 1. Căruță mică (cu două roți) care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare. 2. Cotigă (la plug). – Din sl. telĕga. DOOM
teleágă s. f., g.-d. art. telégii; pl. telégi
telegnozis
TELEGNÓZIS s. n. (Psih.) Cunoaștere prezumtivă a evenimentelor îndepărtate (ca loc sau timp) pe alte căi decât cele perceptive și intelectuale. – Din engl. telegnosis.
telegnozisul
TELEGNÓZIS s. n. (Psih.) Cunoaștere prezumtivă a evenimentelor îndepărtate (ca loc sau timp) pe alte căi decât cele perceptive și intelectuale. – Din engl. telegnosis.
telegnozisului
TELEGNÓZIS s. n. (Psih.) Cunoaștere prezumtivă a evenimentelor îndepărtate (ca loc sau timp) pe alte căi decât cele perceptive și intelectuale. – Din engl. telegnosis.
telegon
Telegon = Telegonus.
telegondola
TELEGONDÓLĂ, telegondole, s. f. Bancă cu două locuri, amenajate pentru transportul pe cablu al persoanelor. – Tele- + gondolă.
telegondole
TELEGONDÓLĂ, telegondole, s. f. Bancă cu două locuri, amenajate pentru transportul pe cablu al persoanelor. – Tele- + gondolă.
telegondolei
TELEGONDÓLĂ, telegondole, s. f. Bancă cu două locuri, amenajate pentru transportul pe cablu al persoanelor. – Tele- + gondolă.
telegondolele
TELEGONDÓLĂ, telegondole, s. f. Bancă cu două locuri, amenajate pentru transportul pe cablu al persoanelor. – Tele- + gondolă.
telegondolelor
TELEGONDÓLĂ, telegondole, s. f. Bancă cu două locuri, amenajate pentru transportul pe cablu al persoanelor. – Tele- + gondolă.
telegonus
Telegonus, fiul lui Odysseus și al magicienei Circe. Părăsit de mic de către tatăl lui, cînd atinge vîrsta bărbăției Telegonus pleacă în căutarea acestuia. Ajunge în Ithaca și, fără să știe, îl ucide pe Odysseus din greșeală, în cursul unei încăierări. Aflînd apoi că și-a omorît propriul părinte, Telegonus este copleșit de durere. Mai tîrziu – după o versiune – el se căsătorește cu Penelope, văduva lui Odysseus, cu care are un fiu, pe nume Italus, erou eponim al Italiei.
telegraf
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe.
telegraf
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe. DOOM
telegráf2 (aparat, telegrafie) (-le-graf) s. n., pl. telegráfe
telegraf
TELEGRÁF s.n. 1. Telecomunicație constând în transmiterea la distanță a semnalelor (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. Aparat pentru transmiterea la distanță a telegramelor. [Pl. -fe, -furi. / < fr. télégraphe, cf. gr. tele – departe, graphein – a scrie].
telegrafe
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe.
telegrafele
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe.
telegrafelor
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe.
telegrafi
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe. DOOM
telegráf2 (aparat, telegrafie) (-le-graf) s. n., pl. telegráfe
telegrafia
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafia
TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie. DOOM
telegrafíe (-le-gra-) s. f., art. telegrafía, g.-d. art. telegrafíei; pl. telegrafíi, art. telegrafíile
telegrafiai
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiam
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiară
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiarăm
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiarăți
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiase
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiasem
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiaseră
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiaserăm
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiaserăți
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiaseși
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiaseți
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiat
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiat
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier.
telegrafiau
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiază
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiași
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiați
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafic
TELEGRÁFIC, -Ă, telegrafici, -ce, adj. 1. Care aparține telegrafului sau telegrafiei, privitor la telegraf. ♦ Transmis prin telegraf. 2. Fig. Prescurtat, concis, laconic, scurt. – Din fr. télégraphique. DOOM
telegráfic (-le-gra-) adj. m., pl. telegráfici; f. telegráfică, pl. telegráfice
telegrafica
TELEGRÁFIC, -Ă, telegrafici, -ce, adj. 1. Care aparține telegrafului sau telegrafiei, privitor la telegraf. ♦ Transmis prin telegraf. 2. Fig. Prescurtat, concis, laconic, scurt. – Din fr. télégraphique. DOOM
telegráfic (-le-gra-) adj. m., pl. telegráfici; f. telegráfică, pl. telegráfice
telegrafice
TELEGRÁFIC, -Ă, telegrafici, -ce, adj. 1. Care aparține telegrafului sau telegrafiei, privitor la telegraf. ♦ Transmis prin telegraf. 2. Fig. Prescurtat, concis, laconic, scurt. – Din fr. télégraphique. DOOM
telegráfic (-le-gra-) adj. m., pl. telegráfici; f. telegráfică, pl. telegráfice
telegraficei
TELEGRÁFIC, -Ă, telegrafici, -ce, adj. 1. Care aparține telegrafului sau telegrafiei, privitor la telegraf. ♦ Transmis prin telegraf. 2. Fig. Prescurtat, concis, laconic, scurt. – Din fr. télégraphique. DOOM
telegráfic (-le-gra-) adj. m., pl. telegráfici; f. telegráfică, pl. telegráfice
telegraficele
TELEGRÁFIC, -Ă, telegrafici, -ce, adj. 1. Care aparține telegrafului sau telegrafiei, privitor la telegraf. ♦ Transmis prin telegraf. 2. Fig. Prescurtat, concis, laconic, scurt. – Din fr. télégraphique. DOOM
telegráfic (-le-gra-) adj. m., pl. telegráfici; f. telegráfică, pl. telegráfice
telegraficelor
TELEGRÁFIC, -Ă, telegrafici, -ce, adj. 1. Care aparține telegrafului sau telegrafiei, privitor la telegraf. ♦ Transmis prin telegraf. 2. Fig. Prescurtat, concis, laconic, scurt. – Din fr. télégraphique. DOOM
telegráfic (-le-gra-) adj. m., pl. telegráfici; f. telegráfică, pl. telegráfice
telegrafici
TELEGRÁFIC, -Ă, telegrafici, -ce, adj. 1. Care aparține telegrafului sau telegrafiei, privitor la telegraf. ♦ Transmis prin telegraf. 2. Fig. Prescurtat, concis, laconic, scurt. – Din fr. télégraphique. DOOM
telegráfic (-le-gra-) adj. m., pl. telegráfici; f. telegráfică, pl. telegráfice
telegraficii
TELEGRÁFIC, -Ă, telegrafici, -ce, adj. 1. Care aparține telegrafului sau telegrafiei, privitor la telegraf. ♦ Transmis prin telegraf. 2. Fig. Prescurtat, concis, laconic, scurt. – Din fr. télégraphique. DOOM
telegráfic (-le-gra-) adj. m., pl. telegráfici; f. telegráfică, pl. telegráfice
telegraficilor
TELEGRÁFIC, -Ă, telegrafici, -ce, adj. 1. Care aparține telegrafului sau telegrafiei, privitor la telegraf. ♦ Transmis prin telegraf. 2. Fig. Prescurtat, concis, laconic, scurt. – Din fr. télégraphique. DOOM
telegráfic (-le-gra-) adj. m., pl. telegráfici; f. telegráfică, pl. telegráfice
telegraficul
TELEGRÁFIC, -Ă, telegrafici, -ce, adj. 1. Care aparține telegrafului sau telegrafiei, privitor la telegraf. ♦ Transmis prin telegraf. 2. Fig. Prescurtat, concis, laconic, scurt. – Din fr. télégraphique. DOOM
telegráfic (-le-gra-) adj. m., pl. telegráfici; f. telegráfică, pl. telegráfice
telegraficului
TELEGRÁFIC, -Ă, telegrafici, -ce, adj. 1. Care aparține telegrafului sau telegrafiei, privitor la telegraf. ♦ Transmis prin telegraf. 2. Fig. Prescurtat, concis, laconic, scurt. – Din fr. télégraphique. DOOM
telegráfic (-le-gra-) adj. m., pl. telegráfici; f. telegráfică, pl. telegráfice
telegrafie
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafie
TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie. DOOM
telegrafíe (-le-gra-) s. f., art. telegrafía, g.-d. art. telegrafíei; pl. telegrafíi, art. telegrafíile
telegrafiei
TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie. DOOM
telegrafíe (-le-gra-) s. f., art. telegrafía, g.-d. art. telegrafíei; pl. telegrafíi, art. telegrafíile
telegrafiem
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiere
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiere
TELEGRAFIÉRE, telegrafieri, s. f. Acțiunea de a telegrafia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. telegrafia. DOOM
telegrafiére (-le-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. telegrafiérii; pl. telegrafiéri
telegrafierea
TELEGRAFIÉRE, telegrafieri, s. f. Acțiunea de a telegrafia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. telegrafia. DOOM
telegrafiére (-le-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. telegrafiérii; pl. telegrafiéri
telegrafieri
TELEGRAFIÉRE, telegrafieri, s. f. Acțiunea de a telegrafia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. telegrafia. DOOM
telegrafiére (-le-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. telegrafiérii; pl. telegrafiéri
telegrafierii
TELEGRAFIÉRE, telegrafieri, s. f. Acțiunea de a telegrafia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. telegrafia. DOOM
telegrafiére (-le-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. telegrafiérii; pl. telegrafiéri
telegrafierile
TELEGRAFIÉRE, telegrafieri, s. f. Acțiunea de a telegrafia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. telegrafia. DOOM
telegrafiére (-le-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. telegrafiérii; pl. telegrafiéri
telegrafierilor
TELEGRAFIÉRE, telegrafieri, s. f. Acțiunea de a telegrafia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. telegrafia. DOOM
telegrafiére (-le-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. telegrafiérii; pl. telegrafiéri
telegrafiez
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafieze
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafiezi
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafii
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe. DOOM
telegráf2 (aparat, telegrafie) (-le-graf) s. n., pl. telegráfe
telegrafii
TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie. DOOM
telegrafíe (-le-gra-) s. f., art. telegrafía, g.-d. art. telegrafíei; pl. telegrafíi, art. telegrafíile
telegrafiile
TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie. DOOM
telegrafíe (-le-gra-) s. f., art. telegrafía, g.-d. art. telegrafíei; pl. telegrafíi, art. telegrafíile
telegrafiilor
TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie. DOOM
telegrafíe (-le-gra-) s. f., art. telegrafía, g.-d. art. telegrafíei; pl. telegrafíi, art. telegrafíile
telegrafiind
TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier. DOOM
telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)
telegrafilor
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe. DOOM
telegráf2 (aparat, telegrafie) (-le-graf) s. n., pl. telegráfe
telegrafist
TELEGRAFÍST, -Ă, telegrafiști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în transmiterea și recepționarea mesajelor telegrafice; funcționar la un oficiu telegrafic care transmite și recepționează telegrame, manipulând un telegraf. – Din fr. télégraphiste. DOOM
telegrafístă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrafístei; pl. telegrafíste
telegrafista
TELEGRAFÍST, -Ă, telegrafiști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în transmiterea și recepționarea mesajelor telegrafice; funcționar la un oficiu telegrafic care transmite și recepționează telegrame, manipulând un telegraf. – Din fr. télégraphiste. DOOM
telegrafístă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrafístei; pl. telegrafíste
telegrafiste
TELEGRAFÍST, -Ă, telegrafiști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în transmiterea și recepționarea mesajelor telegrafice; funcționar la un oficiu telegrafic care transmite și recepționează telegrame, manipulând un telegraf. – Din fr. télégraphiste. DOOM
telegrafístă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrafístei; pl. telegrafíste
telegrafistei
TELEGRAFÍST, -Ă, telegrafiști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în transmiterea și recepționarea mesajelor telegrafice; funcționar la un oficiu telegrafic care transmite și recepționează telegrame, manipulând un telegraf. – Din fr. télégraphiste. DOOM
telegrafístă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrafístei; pl. telegrafíste
telegrafistele
TELEGRAFÍST, -Ă, telegrafiști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în transmiterea și recepționarea mesajelor telegrafice; funcționar la un oficiu telegrafic care transmite și recepționează telegrame, manipulând un telegraf. – Din fr. télégraphiste. DOOM
telegrafístă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrafístei; pl. telegrafíste
telegrafistelor
TELEGRAFÍST, -Ă, telegrafiști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în transmiterea și recepționarea mesajelor telegrafice; funcționar la un oficiu telegrafic care transmite și recepționează telegrame, manipulând un telegraf. – Din fr. télégraphiste. DOOM
telegrafístă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrafístei; pl. telegrafíste
telegrafistul
TELEGRAFÍST, -Ă, telegrafiști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în transmiterea și recepționarea mesajelor telegrafice; funcționar la un oficiu telegrafic care transmite și recepționează telegrame, manipulând un telegraf. – Din fr. télégraphiste. DOOM
telegrafístă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrafístei; pl. telegrafíste
telegrafistului
TELEGRAFÍST, -Ă, telegrafiști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în transmiterea și recepționarea mesajelor telegrafice; funcționar la un oficiu telegrafic care transmite și recepționează telegrame, manipulând un telegraf. – Din fr. télégraphiste. DOOM
telegrafístă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrafístei; pl. telegrafíste
telegrafiști
TELEGRAFÍST, -Ă, telegrafiști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în transmiterea și recepționarea mesajelor telegrafice; funcționar la un oficiu telegrafic care transmite și recepționează telegrame, manipulând un telegraf. – Din fr. télégraphiste. DOOM
telegrafístă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrafístei; pl. telegrafíste
telegrafiștii
TELEGRAFÍST, -Ă, telegrafiști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în transmiterea și recepționarea mesajelor telegrafice; funcționar la un oficiu telegrafic care transmite și recepționează telegrame, manipulând un telegraf. – Din fr. télégraphiste. DOOM
telegrafístă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrafístei; pl. telegrafíste
telegrafiștilor
TELEGRAFÍST, -Ă, telegrafiști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în transmiterea și recepționarea mesajelor telegrafice; funcționar la un oficiu telegrafic care transmite și recepționează telegrame, manipulând un telegraf. – Din fr. télégraphiste. DOOM
telegrafístă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrafístei; pl. telegrafíste
telegraful
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe.
telegraful
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe. DOOM
telegráf2 (aparat, telegrafie) (-le-graf) s. n., pl. telegráfe
telegrafului
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe.
telegrafului
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe. DOOM
telegráf2 (aparat, telegrafie) (-le-graf) s. n., pl. telegráfe
telegram
TELEGRÁM s. n. v. telegramă. DOOM
telegrámă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrámei; pl. telegráme
telegrama
TELEGRÁM s. n. v. telegramă. DOOM
telegrámă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrámei; pl. telegráme
telegrame
TELEGRÁM s. n. v. telegramă. DOOM
telegrámă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrámei; pl. telegráme
telegramei
TELEGRÁM s. n. v. telegramă. DOOM
telegrámă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrámei; pl. telegráme
telegramele
TELEGRÁM s. n. v. telegramă. DOOM
telegrámă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrámei; pl. telegráme
telegramelor
TELEGRÁM s. n. v. telegramă. DOOM
telegrámă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrámei; pl. telegráme
teleguța
TELEGÚȚĂ, teleguțe, s. f. Diminutiv al lui teleagă; telegea. – Teleagă + suf. -uță. DOOM
telegúță s. f., g.-d. art. telegúței; pl. telegúțe
teleguțe
TELEGÚȚĂ, teleguțe, s. f. Diminutiv al lui teleagă; telegea. – Teleagă + suf. -uță. DOOM
telegúță s. f., g.-d. art. telegúței; pl. telegúțe
teleguței
TELEGÚȚĂ, teleguțe, s. f. Diminutiv al lui teleagă; telegea. – Teleagă + suf. -uță. DOOM
telegúță s. f., g.-d. art. telegúței; pl. telegúțe
teleguțele
TELEGÚȚĂ, teleguțe, s. f. Diminutiv al lui teleagă; telegea. – Teleagă + suf. -uță. DOOM
telegúță s. f., g.-d. art. telegúței; pl. telegúțe
teleguțelor
TELEGÚȚĂ, teleguțe, s. f. Diminutiv al lui teleagă; telegea. – Teleagă + suf. -uță. DOOM
telegúță s. f., g.-d. art. telegúței; pl. telegúțe
telehipnoză
TELEHIPNÓZĂ s.f. Hipnoză provocată de la distanță. [< fr. téléhypnose].
teleică
teleică, teleici s. f. (pop.) 1. femeie care-și pierde vremea cu bârfe. 2. femeie ușuratică / stricată.
teleimprim
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprima
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimai
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimam
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimare
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimare
TELEIMPRIMÁRE, teleimprimări, s. f. Transmitere la distanță a unui text, prin intermediul teleimprimatorului. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimare. DOOM
teleimprimáre s. f., g.-d. art. teleimprimắrii; pl. teleimprimắri
teleimprimarea
TELEIMPRIMÁRE, teleimprimări, s. f. Transmitere la distanță a unui text, prin intermediul teleimprimatorului. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimare. DOOM
teleimprimáre s. f., g.-d. art. teleimprimắrii; pl. teleimprimắri
teleimprimară
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimarăm
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimarăți
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimase
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimasem
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimaseră
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimaserăm
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimaserăți
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimaseși
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimaseți
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimat
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimat
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima.
teleimprimatoare
TELEIMPRIMATÓR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează pe o bandă sau pe o coală de hârtie texte cu literele alfabetului; telescriptor. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimator (după fr. téléimprimeur). DOOM
teleimprimatór s. n., pl. teleimprimatoáre
teleimprimatoarele
TELEIMPRIMATÓR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează pe o bandă sau pe o coală de hârtie texte cu literele alfabetului; telescriptor. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimator (după fr. téléimprimeur). DOOM
teleimprimatór s. n., pl. teleimprimatoáre
teleimprimatoarelor
TELEIMPRIMATÓR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează pe o bandă sau pe o coală de hârtie texte cu literele alfabetului; telescriptor. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimator (după fr. téléimprimeur). DOOM
teleimprimatór s. n., pl. teleimprimatoáre
teleimprimator
TELEIMPRIMATÓR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează pe o bandă sau pe o coală de hârtie texte cu literele alfabetului; telescriptor. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimator (după fr. téléimprimeur). DOOM
teleimprimatór s. n., pl. teleimprimatoáre
teleimprimatorul
TELEIMPRIMATÓR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează pe o bandă sau pe o coală de hârtie texte cu literele alfabetului; telescriptor. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimator (după fr. téléimprimeur). DOOM
teleimprimatór s. n., pl. teleimprimatoáre
teleimprimatorului
TELEIMPRIMATÓR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează pe o bandă sau pe o coală de hârtie texte cu literele alfabetului; telescriptor. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimator (după fr. téléimprimeur). DOOM
teleimprimatór s. n., pl. teleimprimatoáre
teleimprimau
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimași
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimați
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprime
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimi
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimând
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimînd
TELEIMPRIMÁ, teleimprím, vb. I. Tranz. A efectua o teleimprimare. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprima. DOOM
teleimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 teleimprímă
teleimprimări
TELEIMPRIMÁRE, teleimprimări, s. f. Transmitere la distanță a unui text, prin intermediul teleimprimatorului. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimare. DOOM
teleimprimáre s. f., g.-d. art. teleimprimắrii; pl. teleimprimắri
teleimprimării
TELEIMPRIMÁRE, teleimprimări, s. f. Transmitere la distanță a unui text, prin intermediul teleimprimatorului. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimare. DOOM
teleimprimáre s. f., g.-d. art. teleimprimắrii; pl. teleimprimắri
teleimprimările
TELEIMPRIMÁRE, teleimprimări, s. f. Transmitere la distanță a unui text, prin intermediul teleimprimatorului. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimare. DOOM
teleimprimáre s. f., g.-d. art. teleimprimắrii; pl. teleimprimắri
teleimprimărilor
TELEIMPRIMÁRE, teleimprimări, s. f. Transmitere la distanță a unui text, prin intermediul teleimprimatorului. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimare. DOOM
teleimprimáre s. f., g.-d. art. teleimprimắrii; pl. teleimprimắri
teleindicatoare
TELEINDICATÓR, teleindicatoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se măsoară și se transmite la distanță valoarea unei mărimi. [Pr.: -le-in-] – Din fr. téléindicateur. DOOM
teleindicatór s. n., pl. teleindicatoáre
teleindicatoarele
TELEINDICATÓR, teleindicatoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se măsoară și se transmite la distanță valoarea unei mărimi. [Pr.: -le-in-] – Din fr. téléindicateur. DOOM
teleindicatór s. n., pl. teleindicatoáre
teleindicatoarelor
TELEINDICATÓR, teleindicatoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se măsoară și se transmite la distanță valoarea unei mărimi. [Pr.: -le-in-] – Din fr. téléindicateur. DOOM
teleindicatór s. n., pl. teleindicatoáre
teleindicator
TELEINDICATÓR, teleindicatoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se măsoară și se transmite la distanță valoarea unei mărimi. [Pr.: -le-in-] – Din fr. téléindicateur. DOOM
teleindicatór s. n., pl. teleindicatoáre
teleindicatorul
TELEINDICATÓR, teleindicatoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se măsoară și se transmite la distanță valoarea unei mărimi. [Pr.: -le-in-] – Din fr. téléindicateur. DOOM
teleindicatór s. n., pl. teleindicatoáre
teleindicatorului
TELEINDICATÓR, teleindicatoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se măsoară și se transmite la distanță valoarea unei mărimi. [Pr.: -le-in-] – Din fr. téléindicateur. DOOM
teleindicatór s. n., pl. teleindicatoáre
teleinformatic
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinformatica
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinformatica
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinformatice
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinformaticei
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinformaticele
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinformaticelor
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinformatici
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinformatici
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinformaticii
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinformaticii
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinformaticilor
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinformaticul
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinformaticului
TELEINFORMÁTIC, -Ă, teleinformatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a informaticii care prelucrează informația transmisă la distanță, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanțe ridicate. 2. Adj. De teleinformatică (1). – Din fr. téléinformatique.
teleinterviu
TELEINTERVÍU, teleinterviuri, s. n. Interviu transmis la televiziune. – Din fr. télé-interview, engl. tele-interview.
teleinterviul
TELEINTERVÍU, teleinterviuri, s. n. Interviu transmis la televiziune. – Din fr. télé-interview, engl. tele-interview.
teleinterviului
TELEINTERVÍU, teleinterviuri, s. n. Interviu transmis la televiziune. – Din fr. télé-interview, engl. tele-interview.
teleinterviuri
TELEINTERVÍU, teleinterviuri, s. n. Interviu transmis la televiziune. – Din fr. télé-interview, engl. tele-interview.
teleinterviurile
TELEINTERVÍU, teleinterviuri, s. n. Interviu transmis la televiziune. – Din fr. télé-interview, engl. tele-interview.
teleinterviurilor
TELEINTERVÍU, teleinterviuri, s. n. Interviu transmis la televiziune. – Din fr. télé-interview, engl. tele-interview.
telejurnal
TELEJURNÁL, telejurnale, s. n. Emisiune de televiziune în care se transmit știri curente, comentarii etc. – Tele- + jurnal. DOOM
telejurnál s. n., pl. telejurnále
telejurnale
TELEJURNÁL, telejurnale, s. n. Emisiune de televiziune în care se transmit știri curente, comentarii etc. – Tele- + jurnal. DOOM
telejurnál s. n., pl. telejurnále
telejurnalele
TELEJURNÁL, telejurnale, s. n. Emisiune de televiziune în care se transmit știri curente, comentarii etc. – Tele- + jurnal. DOOM
telejurnál s. n., pl. telejurnále
telejurnalelor
TELEJURNÁL, telejurnale, s. n. Emisiune de televiziune în care se transmit știri curente, comentarii etc. – Tele- + jurnal. DOOM
telejurnál s. n., pl. telejurnále
telejurnalul
TELEJURNÁL, telejurnale, s. n. Emisiune de televiziune în care se transmit știri curente, comentarii etc. – Tele- + jurnal. DOOM
telejurnál s. n., pl. telejurnále
telejurnalului
TELEJURNÁL, telejurnale, s. n. Emisiune de televiziune în care se transmit știri curente, comentarii etc. – Tele- + jurnal. DOOM
telejurnál s. n., pl. telejurnále
telejurnicu
telejurnicu s. n. sg. (iron.) telejurnal de seară, emisiune TV de știri în anii dictaturii comuniste.
telekinezie
TELECHINEZÍE s. f. (Psih.) Deplasare a unor obiecte (mici și ușoare) la distanță, fără a le atinge, realizată de o persoană cu capacități paranormale. [Scris și: telekinezie] – Din fr. télékinésie. DOOM
*telechinezíe s. f., art. telechinezía, g.-d. telechinezíi, art. telechinezíei
telelea
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö. DOOM
teleléu (om fără căpătâi) s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
teleleaua
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö. DOOM
teleléu (om fără căpătâi) s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
telelecția
TELELÉCȚIE, telelecții, s. f. Emisiune școlară de televiziune concepută ca o lecție. – Tele- + lecție.
telelecție
TELELÉCȚIE, telelecții, s. f. Emisiune școlară de televiziune concepută ca o lecție. – Tele- + lecție.
telelecției
TELELÉCȚIE, telelecții, s. f. Emisiune școlară de televiziune concepută ca o lecție. – Tele- + lecție.
telelecții
TELELÉCȚIE, telelecții, s. f. Emisiune școlară de televiziune concepută ca o lecție. – Tele- + lecție.
telelecțiile
TELELÉCȚIE, telelecții, s. f. Emisiune școlară de televiziune concepută ca o lecție. – Tele- + lecție.
telelecțiilor
TELELÉCȚIE, telelecții, s. f. Emisiune școlară de televiziune concepută ca o lecție. – Tele- + lecție.
telelei
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö. DOOM
teleléu (om fără căpătâi) s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
teleleică
TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. – Teleleu + suf. -eică. DOOM
teleléică (pop.) s. f., g.-d. art. teleléicii; pl. teleléici
teleleii
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö. DOOM
teleléu (om fără căpătâi) s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
teleleilor
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö. DOOM
teleléu (om fără căpătâi) s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
telelele
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö. DOOM
teleléu (om fără căpătâi) s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
telelelei
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö. DOOM
teleléu (om fără căpătâi) s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
telelelele
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö. DOOM
teleléu (om fără căpătâi) s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
telelelelor
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö. DOOM
teleléu (om fără căpătâi) s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
teleleu
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö. DOOM
teleléu (om fără căpătâi) s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
teleleul
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö. DOOM
teleléu (om fără căpătâi) s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
teleleului
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö. DOOM
teleléu (om fără căpătâi) s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
telelimnigraf
TELELIMNIGRÁF s.n. Limnigraf comandat de la distanță. [< tele- + limnigraf].
teleloaica
TELELOÁICĂ, teleloaice, s. f. (Înv.) Soția telalului; vânzătoare ambulantă (de haine vechi). – Telal + suf. -oaică. DOOM
teleloáică (înv.) s. f., g.-d. art. teleloáicei; pl. teleloáice
teleloaice
TELELOÁICĂ, teleloaice, s. f. (Înv.) Soția telalului; vânzătoare ambulantă (de haine vechi). – Telal + suf. -oaică. DOOM
teleloáică (înv.) s. f., g.-d. art. teleloáicei; pl. teleloáice
teleloaicei
TELELOÁICĂ, teleloaice, s. f. (Înv.) Soția telalului; vânzătoare ambulantă (de haine vechi). – Telal + suf. -oaică. DOOM
teleloáică (înv.) s. f., g.-d. art. teleloáicei; pl. teleloáice
teleloaicele
TELELOÁICĂ, teleloaice, s. f. (Înv.) Soția telalului; vânzătoare ambulantă (de haine vechi). – Telal + suf. -oaică. DOOM
teleloáică (înv.) s. f., g.-d. art. teleloáicei; pl. teleloáice
teleloaicelor
TELELOÁICĂ, teleloaice, s. f. (Înv.) Soția telalului; vânzătoare ambulantă (de haine vechi). – Telal + suf. -oaică. DOOM
teleloáică (înv.) s. f., g.-d. art. teleloáicei; pl. teleloáice
telem
Telem = Telemus.
telemachus
Telemachus, fiul lui Odysseus și al Penelopei. În timpul absenței tatălui său, Telemachus a crescut acasă în Ithaca sub îndrumarea credinciosului Mentor. Mai tîrziu cînd Odysseus s-a înapoiat după îndelunga sa absență, Telemachus l-a ajutat să-i gonească și să-i pedepsească pe nepoftiții pețitori ai Penelopei (v. și Odysseus). După moartea eroului, Telemachus s-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Circe (după o versiune, după o alta cu însăși puternica magiciană iubită odinioară de către tatăl său).
telemagazin
TELEMAGAZÍN, telemagazine, s. n. Emisiune de televiziune concepută după modelul magazinului (2). – Tele- + magazin.
telemagazine
TELEMAGAZÍN, telemagazine, s. n. Emisiune de televiziune concepută după modelul magazinului (2). – Tele- + magazin.
telemagazinele
TELEMAGAZÍN, telemagazine, s. n. Emisiune de televiziune concepută după modelul magazinului (2). – Tele- + magazin.
telemagazinelor
TELEMAGAZÍN, telemagazine, s. n. Emisiune de televiziune concepută după modelul magazinului (2). – Tele- + magazin.
telemagazinul
TELEMAGAZÍN, telemagazine, s. n. Emisiune de televiziune concepută după modelul magazinului (2). – Tele- + magazin.
telemagazinului
TELEMAGAZÍN, telemagazine, s. n. Emisiune de televiziune concepută după modelul magazinului (2). – Tele- + magazin.
telemagmatic
TELEMAGMÁTIC, -Ă adj. (Despre un proces mineralogic) Format în apropierea scoarței Pământului. [< germ. telemagmatisch, cf. gr. tele – departe, magma – magmă].
telemagmatica
TELEMAGMÁTIC, -Ă adj. (Despre un proces mineralogic) Format în apropierea scoarței Pământului. [< germ. telemagmatisch, cf. gr. tele – departe, magma – magmă].
telemagmatice
TELEMAGMÁTIC, -Ă adj. (Despre un proces mineralogic) Format în apropierea scoarței Pământului. [< germ. telemagmatisch, cf. gr. tele – departe, magma – magmă].
telemagmaticei
TELEMAGMÁTIC, -Ă adj. (Despre un proces mineralogic) Format în apropierea scoarței Pământului. [< germ. telemagmatisch, cf. gr. tele – departe, magma – magmă].
telemagmaticele
TELEMAGMÁTIC, -Ă adj. (Despre un proces mineralogic) Format în apropierea scoarței Pământului. [< germ. telemagmatisch, cf. gr. tele – departe, magma – magmă].
telemagmaticelor
TELEMAGMÁTIC, -Ă adj. (Despre un proces mineralogic) Format în apropierea scoarței Pământului. [< germ. telemagmatisch, cf. gr. tele – departe, magma – magmă].
telemagmatici
TELEMAGMÁTIC, -Ă adj. (Despre un proces mineralogic) Format în apropierea scoarței Pământului. [< germ. telemagmatisch, cf. gr. tele – departe, magma – magmă].
telemagmaticii
TELEMAGMÁTIC, -Ă adj. (Despre un proces mineralogic) Format în apropierea scoarței Pământului. [< germ. telemagmatisch, cf. gr. tele – departe, magma – magmă].
telemagmaticilor
TELEMAGMÁTIC, -Ă adj. (Despre un proces mineralogic) Format în apropierea scoarței Pământului. [< germ. telemagmatisch, cf. gr. tele – departe, magma – magmă].
telemagmaticul
TELEMAGMÁTIC, -Ă adj. (Despre un proces mineralogic) Format în apropierea scoarței Pământului. [< germ. telemagmatisch, cf. gr. tele – departe, magma – magmă].
telemagmaticului
TELEMAGMÁTIC, -Ă adj. (Despre un proces mineralogic) Format în apropierea scoarței Pământului. [< germ. telemagmatisch, cf. gr. tele – departe, magma – magmă].
telemah
Telemah = Telemachus.
telemanie
TELEMANÍE s.f. (Rar) Mania de a urmări cu orice preț și în orice condiții emisiunile de televiziune. [Gen. -iei. / < tele- + manie].
telemarc
TELEMÁRC s.n. (Sport) Salt cu schiurile pentru schimbarea direcției. [< fr. télémark, cf. Telemarken – canton norvegian].
telematic
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telematica
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telematica
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telematice
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telematicei
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telematicele
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telematicelor
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telematici
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telematici
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telematicii
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telematicii
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telematicilor
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telematicul
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telematicului
TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.
telemea
TELEMEÁ s. f. Brânză preparată din caș bine stors, tăiat în bucăți cu fețe de obicei dreptunghiulare și conservată în saramură. – Din tc. teleme. DOOM
telemeá s. f., art. telemeáua, g.-d. art. telemélei
telemeaua
TELEMEÁ s. f. Brânză preparată din caș bine stors, tăiat în bucăți cu fețe de obicei dreptunghiulare și conservată în saramură. – Din tc. teleme. DOOM
telemeá s. f., art. telemeáua, g.-d. art. telemélei
telemecanic
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémécanique.
telemecanica
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémécanique.
telemecanica
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémecanique. DOOM
telemecánică s. f., g.-d. art. telemecánicii
telemecanice
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémécanique.
telemecanicei
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémécanique.
telemecanicele
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémécanique.
telemecanicelor
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémécanique.
telemecanici
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémécanique.
telemecanici
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémecanique. DOOM
telemecánică s. f., g.-d. art. telemecánicii
telemecanicii
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémécanique.
telemecanicii
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémecanique. DOOM
telemecánică s. f., g.-d. art. telemecánicii
telemecanicile
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémecanique. DOOM
telemecánică s. f., g.-d. art. telemecánicii
telemecanicilor
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémécanique.
telemecanicilor
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémecanique. DOOM
telemecánică s. f., g.-d. art. telemecánicii
telemecanicul
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémécanique.
telemecanicului
TELEMECÁNIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémécanique.
telemele
TELEMEÁ s. f. Brânză preparată din caș bine stors, tăiat în bucăți cu fețe de obicei dreptunghiulare și conservată în saramură. – Din tc. teleme. DOOM
telemeá s. f., art. telemeáua, g.-d. art. telemélei
telemelei
TELEMEÁ s. f. Brânză preparată din caș bine stors, tăiat în bucăți cu fețe de obicei dreptunghiulare și conservată în saramură. – Din tc. teleme. DOOM
telemeá s. f., art. telemeáua, g.-d. art. telemélei
telemetre
TELEMÉTRU, telemetre, s. n. 1. Instrument optic folosit pentru măsurarea distanței dintre locul unde este instalat instrumentul și un punct depărtat sau inaccesibil. 2. Dispozitiv auxiliar al unui aparat fotografic, care permite reglarea distanței focale a obiectivului în funcție de depărtarea până la obiectul vizat. – Din fr. télémètre. DOOM
telemétru (-me-tru) s. n., art. telemétrul; pl. telemétre
telemetrele
TELEMÉTRU, telemetre, s. n. 1. Instrument optic folosit pentru măsurarea distanței dintre locul unde este instalat instrumentul și un punct depărtat sau inaccesibil. 2. Dispozitiv auxiliar al unui aparat fotografic, care permite reglarea distanței focale a obiectivului în funcție de depărtarea până la obiectul vizat. – Din fr. télémètre. DOOM
telemétru (-me-tru) s. n., art. telemétrul; pl. telemétre
telemetrelor
TELEMÉTRU, telemetre, s. n. 1. Instrument optic folosit pentru măsurarea distanței dintre locul unde este instalat instrumentul și un punct depărtat sau inaccesibil. 2. Dispozitiv auxiliar al unui aparat fotografic, care permite reglarea distanței focale a obiectivului în funcție de depărtarea până la obiectul vizat. – Din fr. télémètre. DOOM
telemétru (-me-tru) s. n., art. telemétrul; pl. telemétre
telemetria
TELEMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanțelor cu ajutorul telemetrului. – Din fr. télémétrie. DOOM
telemetríe (-me-tri-) s. f., art. telemetría, g.-d. telemetríi, art. telemetríei
telemetric
TELEMÉTRIC, -Ă, telemetrici, -ce, adj. Care aparține telemetrului sau telemetriei, privitor la telemetra sau la telemetrie; făcut cu ajutorul telemetrului, bazat pe utilizarea telemetrului. – Din fr. télémétrique. DOOM
telemétric (-me-tric) adj. m., pl. telemétrici; f. telemétrică, pl. telemétrice
telemetrica
TELEMÉTRIC, -Ă, telemetrici, -ce, adj. Care aparține telemetrului sau telemetriei, privitor la telemetra sau la telemetrie; făcut cu ajutorul telemetrului, bazat pe utilizarea telemetrului. – Din fr. télémétrique. DOOM
telemétric (-me-tric) adj. m., pl. telemétrici; f. telemétrică, pl. telemétrice
telemetrice
TELEMÉTRIC, -Ă, telemetrici, -ce, adj. Care aparține telemetrului sau telemetriei, privitor la telemetra sau la telemetrie; făcut cu ajutorul telemetrului, bazat pe utilizarea telemetrului. – Din fr. télémétrique. DOOM
telemétric (-me-tric) adj. m., pl. telemétrici; f. telemétrică, pl. telemétrice
telemetricei
TELEMÉTRIC, -Ă, telemetrici, -ce, adj. Care aparține telemetrului sau telemetriei, privitor la telemetra sau la telemetrie; făcut cu ajutorul telemetrului, bazat pe utilizarea telemetrului. – Din fr. télémétrique. DOOM
telemétric (-me-tric) adj. m., pl. telemétrici; f. telemétrică, pl. telemétrice
telemetricele
TELEMÉTRIC, -Ă, telemetrici, -ce, adj. Care aparține telemetrului sau telemetriei, privitor la telemetra sau la telemetrie; făcut cu ajutorul telemetrului, bazat pe utilizarea telemetrului. – Din fr. télémétrique. DOOM
telemétric (-me-tric) adj. m., pl. telemétrici; f. telemétrică, pl. telemétrice
telemetricelor
TELEMÉTRIC, -Ă, telemetrici, -ce, adj. Care aparține telemetrului sau telemetriei, privitor la telemetra sau la telemetrie; făcut cu ajutorul telemetrului, bazat pe utilizarea telemetrului. – Din fr. télémétrique. DOOM
telemétric (-me-tric) adj. m., pl. telemétrici; f. telemétrică, pl. telemétrice
telemetrici
TELEMÉTRIC, -Ă, telemetrici, -ce, adj. Care aparține telemetrului sau telemetriei, privitor la telemetra sau la telemetrie; făcut cu ajutorul telemetrului, bazat pe utilizarea telemetrului. – Din fr. télémétrique. DOOM
telemétric (-me-tric) adj. m., pl. telemétrici; f. telemétrică, pl. telemétrice
telemetricii
TELEMÉTRIC, -Ă, telemetrici, -ce, adj. Care aparține telemetrului sau telemetriei, privitor la telemetra sau la telemetrie; făcut cu ajutorul telemetrului, bazat pe utilizarea telemetrului. – Din fr. télémétrique. DOOM
telemétric (-me-tric) adj. m., pl. telemétrici; f. telemétrică, pl. telemétrice
telemetricilor
TELEMÉTRIC, -Ă, telemetrici, -ce, adj. Care aparține telemetrului sau telemetriei, privitor la telemetra sau la telemetrie; făcut cu ajutorul telemetrului, bazat pe utilizarea telemetrului. – Din fr. télémétrique. DOOM
telemétric (-me-tric) adj. m., pl. telemétrici; f. telemétrică, pl. telemétrice
telemetricul
TELEMÉTRIC, -Ă, telemetrici, -ce, adj. Care aparține telemetrului sau telemetriei, privitor la telemetra sau la telemetrie; făcut cu ajutorul telemetrului, bazat pe utilizarea telemetrului. – Din fr. télémétrique. DOOM
telemétric (-me-tric) adj. m., pl. telemétrici; f. telemétrică, pl. telemétrice
telemetricului
TELEMÉTRIC, -Ă, telemetrici, -ce, adj. Care aparține telemetrului sau telemetriei, privitor la telemetra sau la telemetrie; făcut cu ajutorul telemetrului, bazat pe utilizarea telemetrului. – Din fr. télémétrique. DOOM
telemétric (-me-tric) adj. m., pl. telemétrici; f. telemétrică, pl. telemétrice
telemetrie
TELEMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanțelor cu ajutorul telemetrului. – Din fr. télémétrie. DOOM
telemetríe (-me-tri-) s. f., art. telemetría, g.-d. telemetríi, art. telemetríei
telemetriei
TELEMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanțelor cu ajutorul telemetrului. – Din fr. télémétrie. DOOM
telemetríe (-me-tri-) s. f., art. telemetría, g.-d. telemetríi, art. telemetríei
telemetrii
TELEMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanțelor cu ajutorul telemetrului. – Din fr. télémétrie. DOOM
telemetríe (-me-tri-) s. f., art. telemetría, g.-d. telemetríi, art. telemetríei
telemetriile
TELEMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanțelor cu ajutorul telemetrului. – Din fr. télémétrie. DOOM
telemetríe (-me-tri-) s. f., art. telemetría, g.-d. telemetríi, art. telemetríei
telemetriilor
TELEMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanțelor cu ajutorul telemetrului. – Din fr. télémétrie. DOOM
telemetríe (-me-tri-) s. f., art. telemetría, g.-d. telemetríi, art. telemetríei
telemetror
TELEMETRÓR s.m. Tehnician care lucrează cu telemetrul. [< fr. télémétreur].
telemetrori
TELEMETRÓR s.m. Tehnician care lucrează cu telemetrul. [< fr. télémétreur].
telemetrorii
TELEMETRÓR s.m. Tehnician care lucrează cu telemetrul. [< fr. télémétreur].
telemetrorilor
TELEMETRÓR s.m. Tehnician care lucrează cu telemetrul. [< fr. télémétreur].
telemetrorul
TELEMETRÓR s.m. Tehnician care lucrează cu telemetrul. [< fr. télémétreur].
telemetrorului
TELEMETRÓR s.m. Tehnician care lucrează cu telemetrul. [< fr. télémétreur].
telemetru
TELEMÉTRU, telemetre, s. n. 1. Instrument optic folosit pentru măsurarea distanței dintre locul unde este instalat instrumentul și un punct depărtat sau inaccesibil. 2. Dispozitiv auxiliar al unui aparat fotografic, care permite reglarea distanței focale a obiectivului în funcție de depărtarea până la obiectul vizat. – Din fr. télémètre. DOOM
telemétru (-me-tru) s. n., art. telemétrul; pl. telemétre
telemetrul
TELEMÉTRU, telemetre, s. n. 1. Instrument optic folosit pentru măsurarea distanței dintre locul unde este instalat instrumentul și un punct depărtat sau inaccesibil. 2. Dispozitiv auxiliar al unui aparat fotografic, care permite reglarea distanței focale a obiectivului în funcție de depărtarea până la obiectul vizat. – Din fr. télémètre. DOOM
telemétru (-me-tru) s. n., art. telemétrul; pl. telemétre
telemetrului
TELEMÉTRU, telemetre, s. n. 1. Instrument optic folosit pentru măsurarea distanței dintre locul unde este instalat instrumentul și un punct depărtat sau inaccesibil. 2. Dispozitiv auxiliar al unui aparat fotografic, care permite reglarea distanței focale a obiectivului în funcție de depărtarea până la obiectul vizat. – Din fr. télémètre. DOOM
telemétru (-me-tru) s. n., art. telemétrul; pl. telemétre
telemobil
TELEMOBÍL, telemobile, s. n. Walkie-talkie. – Tele- + mobil. DOOM
*telemobíl s. n., pl. telemobíle
telemus
Telemus, fiul lui Eurymus, era un prezicător vestit din țara ciclopilor.
telemăsura
TELEMĂSÚRĂ, telemăsuri, s. f. Transmitere la distanță a valorii unei mărimi măsurate, după traducerea ei într-o mărime intermediară, la recepție urmând să se facă traducerea inversă. – Din fr. télémesure. DOOM
telemăsúră s. f., g.-d. art. telemăsúrii; pl. telemăsúri
telemăsurare
TELEMĂSURÁRE s.f. (Tehn.) Efectuare a unei telemăsuri. [< telemăsură].
telemăsuri
TELEMĂSÚRĂ, telemăsuri, s. f. Transmitere la distanță a valorii unei mărimi măsurate, după traducerea ei într-o mărime intermediară, la recepție urmând să se facă traducerea inversă. – Din fr. télémesure. DOOM
telemăsúră s. f., g.-d. art. telemăsúrii; pl. telemăsúri
telemăsurii
TELEMĂSÚRĂ, telemăsuri, s. f. Transmitere la distanță a valorii unei mărimi măsurate, după traducerea ei într-o mărime intermediară, la recepție urmând să se facă traducerea inversă. – Din fr. télémesure. DOOM
telemăsúră s. f., g.-d. art. telemăsúrii; pl. telemăsúri
telemăsurile
TELEMĂSÚRĂ, telemăsuri, s. f. Transmitere la distanță a valorii unei mărimi măsurate, după traducerea ei într-o mărime intermediară, la recepție urmând să se facă traducerea inversă. – Din fr. télémesure. DOOM
telemăsúră s. f., g.-d. art. telemăsúrii; pl. telemăsúri
telemăsurilor
TELEMĂSÚRĂ, telemăsuri, s. f. Transmitere la distanță a valorii unei mărimi măsurate, după traducerea ei într-o mărime intermediară, la recepție urmând să se facă traducerea inversă. – Din fr. télémesure. DOOM
telemăsúră s. f., g.-d. art. telemăsúrii; pl. telemăsúri
telencefal
TELENCEFÁL, telencefale, s. n. Partea anterioară, terminală, a encefalului embrionar. – Din fr. télencéphale. DOOM
!telencefál (te-len-/tel-en-) s. n., pl. telencefále
telencefal
TELENCEFÁL s.n. (Anat.) Partea anterioară a creierului. [Pl. -luri, -le. / < fr. télencéphale].
telencefale
TELENCEFÁL, telencefale, s. n. Partea anterioară, terminală, a encefalului embrionar. – Din fr. télencéphale. DOOM
!telencefál (te-len-/tel-en-) s. n., pl. telencefále
telencefalele
TELENCEFÁL, telencefale, s. n. Partea anterioară, terminală, a encefalului embrionar. – Din fr. télencéphale. DOOM
!telencefál (te-len-/tel-en-) s. n., pl. telencefále
telencefalelor
TELENCEFÁL, telencefale, s. n. Partea anterioară, terminală, a encefalului embrionar. – Din fr. télencéphale. DOOM
!telencefál (te-len-/tel-en-) s. n., pl. telencefále
telencefalul
TELENCEFÁL, telencefale, s. n. Partea anterioară, terminală, a encefalului embrionar. – Din fr. télencéphale. DOOM
!telencefál (te-len-/tel-en-) s. n., pl. telencefále
telencefalului
TELENCEFÁL, telencefale, s. n. Partea anterioară, terminală, a encefalului embrionar. – Din fr. télencéphale. DOOM
!telencefál (te-len-/tel-en-) s. n., pl. telencefále
telenovela
TELENOVÉLĂ, telenovele, s. f. Serial de televiziune, de obicei latino-american, având ca subiect povestea unor iubiri aparent imposibile, dar întotdeauna triumfătoare. – Din sp. telenovela. DOOM
*telenovélă s. f., g.-d. art. telenovélei; pl. telenovéle
telenovele
TELENOVÉLĂ, telenovele, s. f. Serial de televiziune, de obicei latino-american, având ca subiect povestea unor iubiri aparent imposibile, dar întotdeauna triumfătoare. – Din sp. telenovela. DOOM
*telenovélă s. f., g.-d. art. telenovélei; pl. telenovéle
telenovelei
TELENOVÉLĂ, telenovele, s. f. Serial de televiziune, de obicei latino-american, având ca subiect povestea unor iubiri aparent imposibile, dar întotdeauna triumfătoare. – Din sp. telenovela. DOOM
*telenovélă s. f., g.-d. art. telenovélei; pl. telenovéle
telenovelele
TELENOVÉLĂ, telenovele, s. f. Serial de televiziune, de obicei latino-american, având ca subiect povestea unor iubiri aparent imposibile, dar întotdeauna triumfătoare. – Din sp. telenovela. DOOM
*telenovélă s. f., g.-d. art. telenovélei; pl. telenovéle
telenovelelor
TELENOVÉLĂ, telenovele, s. f. Serial de televiziune, de obicei latino-american, având ca subiect povestea unor iubiri aparent imposibile, dar întotdeauna triumfătoare. – Din sp. telenovela. DOOM
*telenovélă s. f., g.-d. art. telenovélei; pl. telenovéle
telenovelist
telenovelist, -ă, telenoveliști, -iste s. m., s. f. adj. 1. (persoană) care este dependentă de vizionarea serialelor de televiziune mexicane și sud-americane. 2. (persoană) care este exagerat de sentimentală.
telenovelită
telenovelită, telenovelite s. f. (pub., peior.) mania vizionării serialelor de televiziune (mai ales a celor sud-americane).
teleo
TELEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „scop”. [Pron. -le-o-. / < fr. téléo-, it. teleo-, cf. gr. telos, teleos – scop].
teleobiectiv
TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv. DOOM
!teleobiectív (-le-o-biec-) s. n., pl. teleobiectíve
teleobiective
TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv. DOOM
!teleobiectív (-le-o-biec-) s. n., pl. teleobiectíve
teleobiectivele
TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv. DOOM
!teleobiectív (-le-o-biec-) s. n., pl. teleobiectíve
teleobiectivelor
TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv. DOOM
!teleobiectív (-le-o-biec-) s. n., pl. teleobiectíve
teleobiectivul
TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv. DOOM
!teleobiectív (-le-o-biec-) s. n., pl. teleobiectíve
teleobiectivului
TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv. DOOM
!teleobiectív (-le-o-biec-) s. n., pl. teleobiectíve
teleobserv
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobserva
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservai
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservam
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservare
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservare
TELEOBSERVÁRE, teleobservări, s. f. Acțiunea de a teleobserva. [Pr.: -le-ob-] – V. teleobserva.
teleobservarea
TELEOBSERVÁRE, teleobservări, s. f. Acțiunea de a teleobserva. [Pr.: -le-ob-] – V. teleobserva.
teleobservară
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservarăm
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservarăți
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservase
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservasem
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservaseră
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservaserăm
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservaserăți
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservaseși
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservaseți
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservat
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservat
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservator
TELEOBSERVATÓR, teleobservatori, s. m. Persoană care teleobservă. [Pr.: -le-ob-] – Teleobserva + suf. -tor.
teleobservatori
TELEOBSERVATÓR, teleobservatori, s. m. Persoană care teleobservă. [Pr.: -le-ob-] – Teleobserva + suf. -tor.
teleobservatorii
TELEOBSERVATÓR, teleobservatori, s. m. Persoană care teleobservă. [Pr.: -le-ob-] – Teleobserva + suf. -tor.
teleobservatorilor
TELEOBSERVATÓR, teleobservatori, s. m. Persoană care teleobservă. [Pr.: -le-ob-] – Teleobserva + suf. -tor.
teleobservatorul
TELEOBSERVATÓR, teleobservatori, s. m. Persoană care teleobservă. [Pr.: -le-ob-] – Teleobserva + suf. -tor.
teleobservatorului
TELEOBSERVATÓR, teleobservatori, s. m. Persoană care teleobservă. [Pr.: -le-ob-] – Teleobserva + suf. -tor.
teleobservau
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservași
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservați
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobserve
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservi
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservând
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservînd
TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.
teleobservări
TELEOBSERVÁRE, teleobservări, s. f. Acțiunea de a teleobserva. [Pr.: -le-ob-] – V. teleobserva.
teleobservării
TELEOBSERVÁRE, teleobservări, s. f. Acțiunea de a teleobserva. [Pr.: -le-ob-] – V. teleobserva.
teleobservările
TELEOBSERVÁRE, teleobservări, s. f. Acțiunea de a teleobserva. [Pr.: -le-ob-] – V. teleobserva.
teleobservărilor
TELEOBSERVÁRE, teleobservări, s. f. Acțiunea de a teleobserva. [Pr.: -le-ob-] – V. teleobserva.
teleologia
TELEOLOGÍE s. f. Doctrină potrivit căreia totul în lume a fost creat de Dumnezeu pentru a servi omului. ♦ Studiul scopurilor lucrurilor; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie. DOOM
teleologíe (-le-o-) s. f., art. teleología, g.-d. teleologíi, art. teleologíei
teleologic
TELEOLÓGIC, -Ă, teleologici, -ce, adj. Care aparține teleologiei, privitor la teleologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologique. DOOM
teleológic (-le-o-) adj. m., pl. teleológici; f. teleológică, pl. teleológice
teleologica
TELEOLÓGIC, -Ă, teleologici, -ce, adj. Care aparține teleologiei, privitor la teleologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologique. DOOM
teleológic (-le-o-) adj. m., pl. teleológici; f. teleológică, pl. teleológice
teleologice
TELEOLÓGIC, -Ă, teleologici, -ce, adj. Care aparține teleologiei, privitor la teleologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologique. DOOM
teleológic (-le-o-) adj. m., pl. teleológici; f. teleológică, pl. teleológice
teleologicei
TELEOLÓGIC, -Ă, teleologici, -ce, adj. Care aparține teleologiei, privitor la teleologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologique. DOOM
teleológic (-le-o-) adj. m., pl. teleológici; f. teleológică, pl. teleológice
teleologicele
TELEOLÓGIC, -Ă, teleologici, -ce, adj. Care aparține teleologiei, privitor la teleologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologique. DOOM
teleológic (-le-o-) adj. m., pl. teleológici; f. teleológică, pl. teleológice
teleologicelor
TELEOLÓGIC, -Ă, teleologici, -ce, adj. Care aparține teleologiei, privitor la teleologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologique. DOOM
teleológic (-le-o-) adj. m., pl. teleológici; f. teleológică, pl. teleológice
teleologici
TELEOLÓGIC, -Ă, teleologici, -ce, adj. Care aparține teleologiei, privitor la teleologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologique. DOOM
teleológic (-le-o-) adj. m., pl. teleológici; f. teleológică, pl. teleológice
teleologicii
TELEOLÓGIC, -Ă, teleologici, -ce, adj. Care aparține teleologiei, privitor la teleologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologique. DOOM
teleológic (-le-o-) adj. m., pl. teleológici; f. teleológică, pl. teleológice
teleologicilor
TELEOLÓGIC, -Ă, teleologici, -ce, adj. Care aparține teleologiei, privitor la teleologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologique. DOOM
teleológic (-le-o-) adj. m., pl. teleológici; f. teleológică, pl. teleológice
teleologicul
TELEOLÓGIC, -Ă, teleologici, -ce, adj. Care aparține teleologiei, privitor la teleologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologique. DOOM
teleológic (-le-o-) adj. m., pl. teleológici; f. teleológică, pl. teleológice
teleologicului
TELEOLÓGIC, -Ă, teleologici, -ce, adj. Care aparține teleologiei, privitor la teleologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologique. DOOM
teleológic (-le-o-) adj. m., pl. teleológici; f. teleológică, pl. teleológice
teleologie
TELEOLOGÍE s. f. Doctrină potrivit căreia totul în lume a fost creat de Dumnezeu pentru a servi omului. ♦ Studiul scopurilor lucrurilor; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie. DOOM
teleologíe (-le-o-) s. f., art. teleología, g.-d. teleologíi, art. teleologíei
teleologiei
TELEOLOGÍE s. f. Doctrină potrivit căreia totul în lume a fost creat de Dumnezeu pentru a servi omului. ♦ Studiul scopurilor lucrurilor; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie. DOOM
teleologíe (-le-o-) s. f., art. teleología, g.-d. teleologíi, art. teleologíei
teleologii
TELEOLOGÍE s. f. Doctrină potrivit căreia totul în lume a fost creat de Dumnezeu pentru a servi omului. ♦ Studiul scopurilor lucrurilor; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie. DOOM
teleologíe (-le-o-) s. f., art. teleología, g.-d. teleologíi, art. teleologíei
teleonomia
TELEONOMÍE s. f. 1. (Fil.) Teleologie. 2. (Biol.) Determinare obiectivă a mecanismelor de reglare celulară. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléonomie.
teleonomie
TELEONOMÍE s. f. 1. (Fil.) Teleologie. 2. (Biol.) Determinare obiectivă a mecanismelor de reglare celulară. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléonomie.
teleonomiei
TELEONOMÍE s. f. 1. (Fil.) Teleologie. 2. (Biol.) Determinare obiectivă a mecanismelor de reglare celulară. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléonomie.
teleonomii
TELEONOMÍE s. f. 1. (Fil.) Teleologie. 2. (Biol.) Determinare obiectivă a mecanismelor de reglare celulară. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléonomie.
teleoperator
TELEOPERATÓR, teleoperatori, s. m. Robot1 controlat printr-un sistem de telecomunicații de către un operator uman. [Pr.: -le-o-] – Din engl. teleoperator, fr. téléoperateur.
teleoperatori
TELEOPERATÓR, teleoperatori, s. m. Robot1 controlat printr-un sistem de telecomunicații de către un operator uman. [Pr.: -le-o-] – Din engl. teleoperator, fr. téléoperateur.
teleoperatorii
TELEOPERATÓR, teleoperatori, s. m. Robot1 controlat printr-un sistem de telecomunicații de către un operator uman. [Pr.: -le-o-] – Din engl. teleoperator, fr. téléoperateur.
teleoperatorilor
TELEOPERATÓR, teleoperatori, s. m. Robot1 controlat printr-un sistem de telecomunicații de către un operator uman. [Pr.: -le-o-] – Din engl. teleoperator, fr. téléoperateur.
teleoperatorul
TELEOPERATÓR, teleoperatori, s. m. Robot1 controlat printr-un sistem de telecomunicații de către un operator uman. [Pr.: -le-o-] – Din engl. teleoperator, fr. téléoperateur.
teleoperatorului
TELEOPERATÓR, teleoperatori, s. m. Robot1 controlat printr-un sistem de telecomunicații de către un operator uman. [Pr.: -le-o-] – Din engl. teleoperator, fr. téléoperateur.
teleormănean
TELEORMĂNEÁN, -Ă, teleormăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Teleorman. 2. Adj. Care aparține județului Teleorman sau teleormănenilor (1), referitor la județul Teleorman ori la teleormăneni. [Pr.: -le-or-] – Teleorman (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
teleormăneán (-le-or-) adj. m., s. m., pl. teleormănéni; adj. f. teleormăneánă, pl. teleormănéne
teleormănean
TELEORMĂNEÁN, -Ă, teleormăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Teleorman. 2. Adj. Care aparține județului Teleorman sau teleormănenilor (1), referitor la județul Teleorman ori la teleormăneni. [Pr.: -le-or-] – Teleorman (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
teleormăneán (-le-or-) adj. m., s. m., pl. teleormănéni; adj. f. teleormăneánă, pl. teleormănéne
teleormăneana
TELEORMĂNEÁN, -Ă, teleormăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Teleorman. 2. Adj. Care aparține județului Teleorman sau teleormănenilor (1), referitor la județul Teleorman ori la teleormăneni. [Pr.: -le-or-] – Teleorman (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
teleormăneán (-le-or-) adj. m., s. m., pl. teleormănéni; adj. f. teleormăneánă, pl. teleormănéne
teleormăneanca
TELEORMĂNEÁNCĂ, teleormănence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Teleorman. [Pr.: -le-or-] – Teleormănean + suf. -că. DOOM
teleormăneáncă (-le-or-) s. f., g.-d. art. teleormănéncei; pl. teleormănénce
teleormăneanco
TELEORMĂNEÁNCĂ, teleormănence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Teleorman. [Pr.: -le-or-] – Teleormănean + suf. -că. DOOM
teleormăneáncă (-le-or-) s. f., g.-d. art. teleormănéncei; pl. teleormănénce
teleormăneanul
TELEORMĂNEÁN, -Ă, teleormăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Teleorman. 2. Adj. Care aparține județului Teleorman sau teleormănenilor (1), referitor la județul Teleorman ori la teleormăneni. [Pr.: -le-or-] – Teleorman (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
teleormăneán (-le-or-) adj. m., s. m., pl. teleormănéni; adj. f. teleormăneánă, pl. teleormănéne
teleormăneanului
TELEORMĂNEÁN, -Ă, teleormăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Teleorman. 2. Adj. Care aparține județului Teleorman sau teleormănenilor (1), referitor la județul Teleorman ori la teleormăneni. [Pr.: -le-or-] – Teleorman (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
teleormăneán (-le-or-) adj. m., s. m., pl. teleormănéni; adj. f. teleormăneánă, pl. teleormănéne
teleormănence
TELEORMĂNEÁNCĂ, teleormănence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Teleorman. [Pr.: -le-or-] – Teleormănean + suf. -că. DOOM
teleormăneáncă (-le-or-) s. f., g.-d. art. teleormănéncei; pl. teleormănénce
teleormănencei
TELEORMĂNEÁNCĂ, teleormănence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Teleorman. [Pr.: -le-or-] – Teleormănean + suf. -că. DOOM
teleormăneáncă (-le-or-) s. f., g.-d. art. teleormănéncei; pl. teleormănénce
teleormănencele
TELEORMĂNEÁNCĂ, teleormănence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Teleorman. [Pr.: -le-or-] – Teleormănean + suf. -că. DOOM
teleormăneáncă (-le-or-) s. f., g.-d. art. teleormănéncei; pl. teleormănénce
teleormănencelor
TELEORMĂNEÁNCĂ, teleormănence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Teleorman. [Pr.: -le-or-] – Teleormănean + suf. -că. DOOM
teleormăneáncă (-le-or-) s. f., g.-d. art. teleormănéncei; pl. teleormănénce
teleormănene
TELEORMĂNEÁN, -Ă, teleormăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Teleorman. 2. Adj. Care aparține județului Teleorman sau teleormănenilor (1), referitor la județul Teleorman ori la teleormăneni. [Pr.: -le-or-] – Teleorman (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
teleormăneán (-le-or-) adj. m., s. m., pl. teleormănéni; adj. f. teleormăneánă, pl. teleormănéne
teleormănenei
TELEORMĂNEÁN, -Ă, teleormăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Teleorman. 2. Adj. Care aparține județului Teleorman sau teleormănenilor (1), referitor la județul Teleorman ori la teleormăneni. [Pr.: -le-or-] – Teleorman (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
teleormăneán (-le-or-) adj. m., s. m., pl. teleormănéni; adj. f. teleormăneánă, pl. teleormănéne
teleormănenele
TELEORMĂNEÁN, -Ă, teleormăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Teleorman. 2. Adj. Care aparține județului Teleorman sau teleormănenilor (1), referitor la județul Teleorman ori la teleormăneni. [Pr.: -le-or-] – Teleorman (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
teleormăneán (-le-or-) adj. m., s. m., pl. teleormănéni; adj. f. teleormăneánă, pl. teleormănéne
teleormănenelor
TELEORMĂNEÁN, -Ă, teleormăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Teleorman. 2. Adj. Care aparține județului Teleorman sau teleormănenilor (1), referitor la județul Teleorman ori la teleormăneni. [Pr.: -le-or-] – Teleorman (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
teleormăneán (-le-or-) adj. m., s. m., pl. teleormănéni; adj. f. teleormăneánă, pl. teleormănéne
teleormăneni
TELEORMĂNEÁN, -Ă, teleormăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Teleorman. 2. Adj. Care aparține județului Teleorman sau teleormănenilor (1), referitor la județul Teleorman ori la teleormăneni. [Pr.: -le-or-] – Teleorman (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
teleormăneán (-le-or-) adj. m., s. m., pl. teleormănéni; adj. f. teleormăneánă, pl. teleormănéne
teleormănenii
TELEORMĂNEÁN, -Ă, teleormăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Teleorman. 2. Adj. Care aparține județului Teleorman sau teleormănenilor (1), referitor la județul Teleorman ori la teleormăneni. [Pr.: -le-or-] – Teleorman (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
teleormăneán (-le-or-) adj. m., s. m., pl. teleormănéni; adj. f. teleormăneánă, pl. teleormănéne
teleormănenilor
TELEORMĂNEÁN, -Ă, teleormăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Teleorman. 2. Adj. Care aparține județului Teleorman sau teleormănenilor (1), referitor la județul Teleorman ori la teleormăneni. [Pr.: -le-or-] – Teleorman (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
teleormăneán (-le-or-) adj. m., s. m., pl. teleormănéni; adj. f. teleormăneánă, pl. teleormănéne
teleostean
TELEOSTEÁN, teleosteeni, s. m. (La pl.) Grup de pești caracterizați prin coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada împărțită în două părți egale; (și la sg.) pește care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Pește teleostean. [Pr.: -le-os-te-an] – Din fr. téléostéen.
teleosteean
TELEOSTEÉAN, teleosteeni, s. m. (La pl.) Grup de pești caracterizați prin coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada împărțită în două părți egale; (și la sg.) pește care face parte din acest grup. (Adjectival) Pește teleosteean. [Pr.: -le-os-te-ean. – Scris și: teleosteán] – Din fr. téléostéen. DOOM
teleosteeán (-le-os-, -te-ean) s. m., pl. teleosteéni (-te-eni)
teleosteeanul
TELEOSTEÉAN, teleosteeni, s. m. (La pl.) Grup de pești caracterizați prin coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada împărțită în două părți egale; (și la sg.) pește care face parte din acest grup. (Adjectival) Pește teleosteean. [Pr.: -le-os-te-ean. – Scris și: teleosteán] – Din fr. téléostéen. DOOM
teleosteeán (-le-os-, -te-ean) s. m., pl. teleosteéni (-te-eni)
teleosteeanului
TELEOSTEÉAN, teleosteeni, s. m. (La pl.) Grup de pești caracterizați prin coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada împărțită în două părți egale; (și la sg.) pește care face parte din acest grup. (Adjectival) Pește teleosteean. [Pr.: -le-os-te-ean. – Scris și: teleosteán] – Din fr. téléostéen. DOOM
teleosteeán (-le-os-, -te-ean) s. m., pl. teleosteéni (-te-eni)
teleosteeni
TELEOSTEÉAN, teleosteeni, s. m. (La pl.) Grup de pești caracterizați prin coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada împărțită în două părți egale; (și la sg.) pește care face parte din acest grup. (Adjectival) Pește teleosteean. [Pr.: -le-os-te-ean. – Scris și: teleosteán] – Din fr. téléostéen. DOOM
teleosteeán (-le-os-, -te-ean) s. m., pl. teleosteéni (-te-eni)
teleosteenii
TELEOSTEÉAN, teleosteeni, s. m. (La pl.) Grup de pești caracterizați prin coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada împărțită în două părți egale; (și la sg.) pește care face parte din acest grup. (Adjectival) Pește teleosteean. [Pr.: -le-os-te-ean. – Scris și: teleosteán] – Din fr. téléostéen. DOOM
teleosteeán (-le-os-, -te-ean) s. m., pl. teleosteéni (-te-eni)
teleosteenilor
TELEOSTEÉAN, teleosteeni, s. m. (La pl.) Grup de pești caracterizați prin coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada împărțită în două părți egale; (și la sg.) pește care face parte din acest grup. (Adjectival) Pește teleosteean. [Pr.: -le-os-te-ean. – Scris și: teleosteán] – Din fr. téléostéen. DOOM
teleosteeán (-le-os-, -te-ean) s. m., pl. teleosteéni (-te-eni)
telepat
TELEPÁT s.m. 1. Persoană care practică telepatia. 2. Medium. [< fr. télépathe].
telepatic
TELEPÁTIC, -Ă, telepatici, -ce, adj. Care aparține telepatiei, privitor la telepatie. – Din fr. télépathique. DOOM
telepátic adj. m., pl. telepátici; f. telepátică, pl. telepátice
telepatica
TELEPÁTIC, -Ă, telepatici, -ce, adj. Care aparține telepatiei, privitor la telepatie. – Din fr. télépathique. DOOM
telepátic adj. m., pl. telepátici; f. telepátică, pl. telepátice
telepatice
TELEPÁTIC, -Ă, telepatici, -ce, adj. Care aparține telepatiei, privitor la telepatie. – Din fr. télépathique. DOOM
telepátic adj. m., pl. telepátici; f. telepátică, pl. telepátice
telepaticei
TELEPÁTIC, -Ă, telepatici, -ce, adj. Care aparține telepatiei, privitor la telepatie. – Din fr. télépathique. DOOM
telepátic adj. m., pl. telepátici; f. telepátică, pl. telepátice
telepaticele
TELEPÁTIC, -Ă, telepatici, -ce, adj. Care aparține telepatiei, privitor la telepatie. – Din fr. télépathique. DOOM
telepátic adj. m., pl. telepátici; f. telepátică, pl. telepátice
telepaticelor
TELEPÁTIC, -Ă, telepatici, -ce, adj. Care aparține telepatiei, privitor la telepatie. – Din fr. télépathique. DOOM
telepátic adj. m., pl. telepátici; f. telepátică, pl. telepátice
telepatici
TELEPÁTIC, -Ă, telepatici, -ce, adj. Care aparține telepatiei, privitor la telepatie. – Din fr. télépathique. DOOM
telepátic adj. m., pl. telepátici; f. telepátică, pl. telepátice
telepaticii
TELEPÁTIC, -Ă, telepatici, -ce, adj. Care aparține telepatiei, privitor la telepatie. – Din fr. télépathique. DOOM
telepátic adj. m., pl. telepátici; f. telepátică, pl. telepátice
telepaticilor
TELEPÁTIC, -Ă, telepatici, -ce, adj. Care aparține telepatiei, privitor la telepatie. – Din fr. télépathique. DOOM
telepátic adj. m., pl. telepátici; f. telepátică, pl. telepátice
telepaticul
TELEPÁTIC, -Ă, telepatici, -ce, adj. Care aparține telepatiei, privitor la telepatie. – Din fr. télépathique. DOOM
telepátic adj. m., pl. telepátici; f. telepátică, pl. telepátice
telepaticului
TELEPÁTIC, -Ă, telepatici, -ce, adj. Care aparține telepatiei, privitor la telepatie. – Din fr. télépathique. DOOM
telepátic adj. m., pl. telepátici; f. telepátică, pl. telepátice
telepatie
TELEPATÍE s. f. Fenomen psihologic constând în comunicarea între persoane fără mijlocirea organelor de simț obișnuite, în transmiterea gândurilor la distanță. – Din fr. télépathie. DOOM
telepatíe s. f., art. telepatía, g.-d. telepatíi, art. telepatíei
telepatul
TELEPÁT s.m. 1. Persoană care practică telepatia. 2. Medium. [< fr. télépathe].
telepatului
TELEPÁT s.m. 1. Persoană care practică telepatia. 2. Medium. [< fr. télépathe].
telepați
TELEPÁT s.m. 1. Persoană care practică telepatia. 2. Medium. [< fr. télépathe].
telepații
TELEPÁT s.m. 1. Persoană care practică telepatia. 2. Medium. [< fr. télépathe].
telepaților
TELEPÁT s.m. 1. Persoană care practică telepatia. 2. Medium. [< fr. télépathe].
telephassa
Telephassa, soția lui Agenor, cu care a avut mai mulți copii: pe Cadmus, pe Cilix, pe Europa și pe Phoenix.
telephus
Telephus, fiul lui Heracles și al lui Auge. Abandonat imediat după naștere de către mama sa pe muntele Parthenius, Telephus a fost găsit și crescut de niște păstori. Gonită între timp de acasă de regele Aleus, care descoperise dragostea vinovată a fiicei lui pentru Heracles, Auge află adăpost la curtea lui Teuthras, regele Mysiei. Acolo o regăsește Telephus, îndrumat de un oracol, după trecerea anilor. Mai tîrziu el se căsătorește cu una dintre fiicele regelui Priamus. E rănit o dată de către Achilles, dar eroul îl vindecă apoi el însuși, deoarece oracolul prezisese că Troia nu va putea fi cucerită, dacă, printre altele, nu se va recurge la ajutorul lui Telephus. Într-adevăr, o dată vindecat, Telephus a fost cel care le-a servit drept călăuză grecilor, arătîndu-le drumul și conducîndu-i de la Aulis spre Troia.
teleplasmă
TELEPLÁSMĂ s.f. Ectoplasmă (2). [< germ. Teleplasma].
teleporta
teleportează-te! expr. pleacă!, dispari!
teleprogram
TELEPROGRÁM s.n. Programul emisiunilor transmise la televiziune. [< fr. téléprogramme].
teleprograme
TELEPROGRÁM s.n. Programul emisiunilor transmise la televiziune. [< fr. téléprogramme].
teleprogramele
TELEPROGRÁM s.n. Programul emisiunilor transmise la televiziune. [< fr. téléprogramme].
teleprogramelor
TELEPROGRÁM s.n. Programul emisiunilor transmise la televiziune. [< fr. téléprogramme].
teleprogramul
TELEPROGRÁM s.n. Programul emisiunilor transmise la televiziune. [< fr. téléprogramme].
teleprogramului
TELEPROGRÁM s.n. Programul emisiunilor transmise la televiziune. [< fr. téléprogramme].
telepublicitate
TELEPUBLICITÁTE s. f. Publicitate prin televiziune (2). – Tele- + publicitate.
telepublicitatea
TELEPUBLICITÁTE s. f. Publicitate prin televiziune (2). – Tele- + publicitate.
telepublicități
TELEPUBLICITÁTE s. f. Publicitate prin televiziune (2). – Tele- + publicitate.
telepublicității
TELEPUBLICITÁTE s. f. Publicitate prin televiziune (2). – Tele- + publicitate.
teleradiofotografie
TELERADIOFOTOGRAFÍE s.f. Aplicare a televiziunii în radiofotografie. [Gen. -iei. / < fr. téléradiophotographie].
teleradiografia
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografia
TELERADIOGRAFÍE s. f. Radiografie executată prin plasarea sursei de raze X la mare distanță de persoana supusă acestei operații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. téléradiographie. DOOM
teleradiografíe (-di-o-gra-) s. f., art. teleradiografía, g.-d. teleradiografíi, art. teleradiografíei
teleradiografiai
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiam
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiară
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiarăm
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiarăți
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiase
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiasem
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiaseră
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiaserăm
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiaserăți
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiaseși
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiaseți
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiat
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiat
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiau
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiază
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiași
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiați
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografie
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografie
TELERADIOGRAFÍE s. f. Radiografie executată prin plasarea sursei de raze X la mare distanță de persoana supusă acestei operații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. téléradiographie. DOOM
teleradiografíe (-di-o-gra-) s. f., art. teleradiografía, g.-d. teleradiografíi, art. teleradiografíei
teleradiografiei
TELERADIOGRAFÍE s. f. Radiografie executată prin plasarea sursei de raze X la mare distanță de persoana supusă acestei operații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. téléradiographie. DOOM
teleradiografíe (-di-o-gra-) s. f., art. teleradiografía, g.-d. teleradiografíi, art. teleradiografíei
teleradiografiem
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiere
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiere
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiez
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografieze
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografiezi
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradiografii
TELERADIOGRAFÍE s. f. Radiografie executată prin plasarea sursei de raze X la mare distanță de persoana supusă acestei operații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. téléradiographie. DOOM
teleradiografíe (-di-o-gra-) s. f., art. teleradiografía, g.-d. teleradiografíi, art. teleradiografíei
teleradiografiile
TELERADIOGRAFÍE s. f. Radiografie executată prin plasarea sursei de raze X la mare distanță de persoana supusă acestei operații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. téléradiographie. DOOM
teleradiografíe (-di-o-gra-) s. f., art. teleradiografía, g.-d. teleradiografíi, art. teleradiografíei
teleradiografiilor
TELERADIOGRAFÍE s. f. Radiografie executată prin plasarea sursei de raze X la mare distanță de persoana supusă acestei operații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. téléradiographie. DOOM
teleradiografíe (-di-o-gra-) s. f., art. teleradiografía, g.-d. teleradiografíi, art. teleradiografíei
teleradiografiind
TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier].
teleradioscopia
TELERADIOSCOPÍE s.f. Aplicare a televiziunii la radioscopie; radioscopie făcută de la distanță. [Gen. -iei. / < fr. téléradioscopie].
teleradioscopie
TELERADIOSCOPÍE s.f. Aplicare a televiziunii la radioscopie; radioscopie făcută de la distanță. [Gen. -iei. / < fr. téléradioscopie].
teleradioscopiei
TELERADIOSCOPÍE s.f. Aplicare a televiziunii la radioscopie; radioscopie făcută de la distanță. [Gen. -iei. / < fr. téléradioscopie].
teleradioscopii
TELERADIOSCOPÍE s.f. Aplicare a televiziunii la radioscopie; radioscopie făcută de la distanță. [Gen. -iei. / < fr. téléradioscopie].
teleradioscopiile
TELERADIOSCOPÍE s.f. Aplicare a televiziunii la radioscopie; radioscopie făcută de la distanță. [Gen. -iei. / < fr. téléradioscopie].
teleradioscopiilor
TELERADIOSCOPÍE s.f. Aplicare a televiziunii la radioscopie; radioscopie făcută de la distanță. [Gen. -iei. / < fr. téléradioscopie].
teleradioterapie
TELERADIOTERAPÍE s.f. Radioterapie în care sursa radiantă este situată la distanță. [Gen. -iei. / < fr. téléradiothérapie].
teleradiumterapie
TELERADIUMTERAPÍE s.f. Telecurieterapie. [< fr. téléradiumthérapie].
telereceptor
TELERECEPTÓR, telereceptori, s. m. (Biol.) Sistem exteroceptiv vizual, auditiv sau olfactiv care permite percepția stimulilor de la distanță. – Din fr. télérécepteur.
telereceptori
TELERECEPTÓR, telereceptori, s. m. (Biol.) Sistem exteroceptiv vizual, auditiv sau olfactiv care permite percepția stimulilor de la distanță. – Din fr. télérécepteur.
telereceptorii
TELERECEPTÓR, telereceptori, s. m. (Biol.) Sistem exteroceptiv vizual, auditiv sau olfactiv care permite percepția stimulilor de la distanță. – Din fr. télérécepteur.
telereceptorilor
TELERECEPTÓR, telereceptori, s. m. (Biol.) Sistem exteroceptiv vizual, auditiv sau olfactiv care permite percepția stimulilor de la distanță. – Din fr. télérécepteur.
telereceptorul
TELERECEPTÓR, telereceptori, s. m. (Biol.) Sistem exteroceptiv vizual, auditiv sau olfactiv care permite percepția stimulilor de la distanță. – Din fr. télérécepteur.
telereceptorului
TELERECEPTÓR, telereceptori, s. m. (Biol.) Sistem exteroceptiv vizual, auditiv sau olfactiv care permite percepția stimulilor de la distanță. – Din fr. télérécepteur.
telerecital
TELERECITÁL, telerecitaluri, s. n. Recital susținut în cadrul unei emisiuni de televiziune. – Tele- + recital.
telerecitalul
TELERECITÁL, telerecitaluri, s. n. Recital susținut în cadrul unei emisiuni de televiziune. – Tele- + recital.
telerecitalului
TELERECITÁL, telerecitaluri, s. n. Recital susținut în cadrul unei emisiuni de televiziune. – Tele- + recital.
telerecitaluri
TELERECITÁL, telerecitaluri, s. n. Recital susținut în cadrul unei emisiuni de televiziune. – Tele- + recital.
telerecitalurile
TELERECITÁL, telerecitaluri, s. n. Recital susținut în cadrul unei emisiuni de televiziune. – Tele- + recital.
telerecitalurilor
TELERECITÁL, telerecitaluri, s. n. Recital susținut în cadrul unei emisiuni de televiziune. – Tele- + recital.
telerecording
TELERECÓRDING s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și redarea imaginilor, utilizând înregistrarea pe film a imaginilor de pe ecranul unui monitor2 (2) de televizor. ◊ Peliculă pe care s-a făcut această înregistrare. – Din engl. telerecording. DOOM
telerecórding s. n.
telerecordingul
TELERECÓRDING s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și redarea imaginilor, utilizând înregistrarea pe film a imaginilor de pe ecranul unui monitor2 (2) de televizor. ◊ Peliculă pe care s-a făcut această înregistrare. – Din engl. telerecording. DOOM
telerecórding s. n.
telerecordingului
TELERECÓRDING s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și redarea imaginilor, utilizând înregistrarea pe film a imaginilor de pe ecranul unui monitor2 (2) de televizor. ◊ Peliculă pe care s-a făcut această înregistrare. – Din engl. telerecording. DOOM
telerecórding s. n.
teleredactoare
TELEREDÁCTOR, -OÁRE, teleredactori, -oare, s. m. și f. Redactor al emisiunilor de televiziune. – Tele- + redactor.
teleredactoarea
TELEREDÁCTOR, -OÁRE, teleredactori, -oare, s. m. și f. Redactor al emisiunilor de televiziune. – Tele- + redactor.
teleredactoarei
TELEREDÁCTOR, -OÁRE, teleredactori, -oare, s. m. și f. Redactor al emisiunilor de televiziune. – Tele- + redactor.
teleredactoarele
TELEREDÁCTOR, -OÁRE, teleredactori, -oare, s. m. și f. Redactor al emisiunilor de televiziune. – Tele- + redactor.
teleredactoarelor
TELEREDÁCTOR, -OÁRE, teleredactori, -oare, s. m. și f. Redactor al emisiunilor de televiziune. – Tele- + redactor.
teleredactor
TELEREDÁCTOR, -OÁRE, teleredactori, -oare, s. m. și f. Redactor al emisiunilor de televiziune. – Tele- + redactor.
teleredactori
TELEREDÁCTOR, -OÁRE, teleredactori, -oare, s. m. și f. Redactor al emisiunilor de televiziune. – Tele- + redactor.
teleredactorii
TELEREDÁCTOR, -OÁRE, teleredactori, -oare, s. m. și f. Redactor al emisiunilor de televiziune. – Tele- + redactor.
teleredactorilor
TELEREDÁCTOR, -OÁRE, teleredactori, -oare, s. m. și f. Redactor al emisiunilor de televiziune. – Tele- + redactor.
teleredactorul
TELEREDÁCTOR, -OÁRE, teleredactori, -oare, s. m. și f. Redactor al emisiunilor de televiziune. – Tele- + redactor.
teleredactorului
TELEREDÁCTOR, -OÁRE, teleredactori, -oare, s. m. și f. Redactor al emisiunilor de televiziune. – Tele- + redactor.
teleredacția
TELEREDÁCȚIE, teleredacții, s. f. Redacție a emisiunilor de televiziune. – Tele- + redacție.
teleredacție
TELEREDÁCȚIE, teleredacții, s. f. Redacție a emisiunilor de televiziune. – Tele- + redacție.
teleredacției
TELEREDÁCȚIE, teleredacții, s. f. Redacție a emisiunilor de televiziune. – Tele- + redacție.
teleredacții
TELEREDÁCȚIE, teleredacții, s. f. Redacție a emisiunilor de televiziune. – Tele- + redacție.
teleredacțiile
TELEREDÁCȚIE, teleredacții, s. f. Redacție a emisiunilor de televiziune. – Tele- + redacție.
teleredacțiilor
TELEREDÁCȚIE, teleredacții, s. f. Redacție a emisiunilor de televiziune. – Tele- + redacție.
telereglaj
TELEREGLÁJ, telereglaje, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice pentru transmiterea la distanță, cu ajutorul unui semnal electromagnetic intermediar, a unor comenzi care să efectueze reglajul într-o anumită instalație; telereglare. – Din fr. téléréglage. DOOM
teleregláj (-re-glaj) s. n., pl. teleregláje
telereglaje
TELEREGLÁJ, telereglaje, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice pentru transmiterea la distanță, cu ajutorul unui semnal electromagnetic intermediar, a unor comenzi care să efectueze reglajul într-o anumită instalație; telereglare. – Din fr. téléréglage. DOOM
teleregláj (-re-glaj) s. n., pl. teleregláje
telereglajele
TELEREGLÁJ, telereglaje, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice pentru transmiterea la distanță, cu ajutorul unui semnal electromagnetic intermediar, a unor comenzi care să efectueze reglajul într-o anumită instalație; telereglare. – Din fr. téléréglage. DOOM
teleregláj (-re-glaj) s. n., pl. teleregláje
telereglajelor
TELEREGLÁJ, telereglaje, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice pentru transmiterea la distanță, cu ajutorul unui semnal electromagnetic intermediar, a unor comenzi care să efectueze reglajul într-o anumită instalație; telereglare. – Din fr. téléréglage. DOOM
teleregláj (-re-glaj) s. n., pl. teleregláje
telereglajul
TELEREGLÁJ, telereglaje, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice pentru transmiterea la distanță, cu ajutorul unui semnal electromagnetic intermediar, a unor comenzi care să efectueze reglajul într-o anumită instalație; telereglare. – Din fr. téléréglage. DOOM
teleregláj (-re-glaj) s. n., pl. teleregláje
telereglajului
TELEREGLÁJ, telereglaje, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice pentru transmiterea la distanță, cu ajutorul unui semnal electromagnetic intermediar, a unor comenzi care să efectueze reglajul într-o anumită instalație; telereglare. – Din fr. téléréglage. DOOM
teleregláj (-re-glaj) s. n., pl. teleregláje
telereglare
TELEREGLÁRE, telereglări, s. f. Telereglaj. – Tele- + reglare. DOOM
teleregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. telereglắrii; pl. telereglắri
telereglarea
TELEREGLÁRE, telereglări, s. f. Telereglaj. – Tele- + reglare. DOOM
teleregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. telereglắrii; pl. telereglắri
telereglări
TELEREGLÁRE, telereglări, s. f. Telereglaj. – Tele- + reglare. DOOM
teleregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. telereglắrii; pl. telereglắri
telereglării
TELEREGLÁRE, telereglări, s. f. Telereglaj. – Tele- + reglare. DOOM
teleregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. telereglắrii; pl. telereglắri
telereglările
TELEREGLÁRE, telereglări, s. f. Telereglaj. – Tele- + reglare. DOOM
teleregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. telereglắrii; pl. telereglắri
telereglărilor
TELEREGLÁRE, telereglări, s. f. Telereglaj. – Tele- + reglare. DOOM
teleregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. telereglắrii; pl. telereglắri
telereportaj
TELEREPORTÁJ, telereportaje, s. n. Reportaj transmis la televiziune. – Din fr. téléreportage.
telereportaje
TELEREPORTÁJ, telereportaje, s. n. Reportaj transmis la televiziune. – Din fr. téléreportage.
telereportajele
TELEREPORTÁJ, telereportaje, s. n. Reportaj transmis la televiziune. – Din fr. téléreportage.
telereportajelor
TELEREPORTÁJ, telereportaje, s. n. Reportaj transmis la televiziune. – Din fr. téléreportage.
telereportajul
TELEREPORTÁJ, telereportaje, s. n. Reportaj transmis la televiziune. – Din fr. téléreportage.
telereportajului
TELEREPORTÁJ, telereportaje, s. n. Reportaj transmis la televiziune. – Din fr. téléreportage.
telereporter
TELEREPÓRTER, telereporteri, s. m. Reporter de televiziune. – Din fr. téléreporter. DOOM
telerepórter s. m., pl. telerepórteri
telereportera
TELEREPÓRTER, telereporteri, s. m. Reporter de televiziune. – Din fr. téléreporter. DOOM
telerepórter s. m., pl. telerepórteri
telereportere
TELEREPÓRTER, telereporteri, s. m. Reporter de televiziune. – Din fr. téléreporter. DOOM
telerepórter s. m., pl. telerepórteri
telereporterei
TELEREPÓRTER, telereporteri, s. m. Reporter de televiziune. – Din fr. téléreporter. DOOM
telerepórter s. m., pl. telerepórteri
telereporterele
TELEREPÓRTER, telereporteri, s. m. Reporter de televiziune. – Din fr. téléreporter. DOOM
telerepórter s. m., pl. telerepórteri
telereporterelor
TELEREPÓRTER, telereporteri, s. m. Reporter de televiziune. – Din fr. téléreporter. DOOM
telerepórter s. m., pl. telerepórteri
telereporteri
TELEREPÓRTER, telereporteri, s. m. Reporter de televiziune. – Din fr. téléreporter. DOOM
telerepórter s. m., pl. telerepórteri
telereporterii
TELEREPÓRTER, telereporteri, s. m. Reporter de televiziune. – Din fr. téléreporter. DOOM
telerepórter s. m., pl. telerepórteri
telereporterilor
TELEREPÓRTER, telereporteri, s. m. Reporter de televiziune. – Din fr. téléreporter. DOOM
telerepórter s. m., pl. telerepórteri
telereporterul
TELEREPÓRTER, telereporteri, s. m. Reporter de televiziune. – Din fr. téléreporter. DOOM
telerepórter s. m., pl. telerepórteri
telereporterului
TELEREPÓRTER, telereporteri, s. m. Reporter de televiziune. – Din fr. téléreporter. DOOM
telerepórter s. m., pl. telerepórteri
telescaf
TELESCÁF s.n. Teleferic submarin constând dintr-o cupolă metalică cu ferestre panoramice, închisă ermetic, care circulă pe un plan înclinat. [Cf. it. telescafo].
telescaful
TELESCÁF s.n. Teleferic submarin constând dintr-o cupolă metalică cu ferestre panoramice, închisă ermetic, care circulă pe un plan înclinat. [Cf. it. telescafo].
telescafului
TELESCÁF s.n. Teleferic submarin constând dintr-o cupolă metalică cu ferestre panoramice, închisă ermetic, care circulă pe un plan înclinat. [Cf. it. telescafo].
telescafuri
TELESCÁF s.n. Teleferic submarin constând dintr-o cupolă metalică cu ferestre panoramice, închisă ermetic, care circulă pe un plan înclinat. [Cf. it. telescafo].
telescafurile
TELESCÁF s.n. Teleferic submarin constând dintr-o cupolă metalică cu ferestre panoramice, închisă ermetic, care circulă pe un plan înclinat. [Cf. it. telescafo].
telescafurilor
TELESCÁF s.n. Teleferic submarin constând dintr-o cupolă metalică cu ferestre panoramice, închisă ermetic, care circulă pe un plan înclinat. [Cf. it. telescafo].
telescaun
TELESCÁUN, telescaune, s. n. 1. Teleferic amenajat cu scaune pentru transportul persoanelor. 2. Scaun suspendat prin bare fixate pe cablu la intervale egale. – Tele- + scaun. DOOM
*telescáun (te-les-ca-/-le-sca-) s. n., pl. telescáune
telescaune
TELESCÁUN, telescaune, s. n. 1. Teleferic amenajat cu scaune pentru transportul persoanelor. 2. Scaun suspendat prin bare fixate pe cablu la intervale egale. – Tele- + scaun. DOOM
*telescáun (te-les-ca-/-le-sca-) s. n., pl. telescáune
telescaunele
TELESCÁUN, telescaune, s. n. 1. Teleferic amenajat cu scaune pentru transportul persoanelor. 2. Scaun suspendat prin bare fixate pe cablu la intervale egale. – Tele- + scaun. DOOM
*telescáun (te-les-ca-/-le-sca-) s. n., pl. telescáune
telescaunelor
TELESCÁUN, telescaune, s. n. 1. Teleferic amenajat cu scaune pentru transportul persoanelor. 2. Scaun suspendat prin bare fixate pe cablu la intervale egale. – Tele- + scaun. DOOM
*telescáun (te-les-ca-/-le-sca-) s. n., pl. telescáune
telescaunul
TELESCÁUN, telescaune, s. n. 1. Teleferic amenajat cu scaune pentru transportul persoanelor. 2. Scaun suspendat prin bare fixate pe cablu la intervale egale. – Tele- + scaun. DOOM
*telescáun (te-les-ca-/-le-sca-) s. n., pl. telescáune
telescaunului
TELESCÁUN, telescaune, s. n. 1. Teleferic amenajat cu scaune pentru transportul persoanelor. 2. Scaun suspendat prin bare fixate pe cablu la intervale egale. – Tele- + scaun. DOOM
*telescáun (te-les-ca-/-le-sca-) s. n., pl. telescáune
teleschi
TELESCHÍ, teleschiuri, s. n. Instalație de teleferic pentru schiori. – Din fr. téléski. DOOM
!teleschí (-les-chi/-le-schi) s. n., pl. teleschíuri
teleschiul
TELESCHÍ, teleschiuri, s. n. Instalație de teleferic pentru schiori. – Din fr. téléski. DOOM
!teleschí (-les-chi/-le-schi) s. n., pl. teleschíuri
teleschiului
TELESCHÍ, teleschiuri, s. n. Instalație de teleferic pentru schiori. – Din fr. téléski. DOOM
!teleschí (-les-chi/-le-schi) s. n., pl. teleschíuri
teleschiuri
TELESCHÍ, teleschiuri, s. n. Instalație de teleferic pentru schiori. – Din fr. téléski. DOOM
!teleschí (-les-chi/-le-schi) s. n., pl. teleschíuri
teleschiurile
TELESCHÍ, teleschiuri, s. n. Instalație de teleferic pentru schiori. – Din fr. téléski. DOOM
!teleschí (-les-chi/-le-schi) s. n., pl. teleschíuri
teleschiurilor
TELESCHÍ, teleschiuri, s. n. Instalație de teleferic pentru schiori. – Din fr. téléski. DOOM
!teleschí (-les-chi/-le-schi) s. n., pl. teleschíuri
telescoape
TELESCÓP, telescoape, s. n. Instrument optic care utilizează fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă, folosit în astronomie pentru observarea aștrilor. – Din fr. téléscope. DOOM
!telescóp (-les-cop/-le-scop) s. n., pl. telescoápe
telescoapele
TELESCÓP, telescoape, s. n. Instrument optic care utilizează fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă, folosit în astronomie pentru observarea aștrilor. – Din fr. téléscope. DOOM
!telescóp (-les-cop/-le-scop) s. n., pl. telescoápe
telescoapelor
TELESCÓP, telescoape, s. n. Instrument optic care utilizează fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă, folosit în astronomie pentru observarea aștrilor. – Din fr. téléscope. DOOM
!telescóp (-les-cop/-le-scop) s. n., pl. telescoápe
telescop
TELESCÓP, telescoape, s. n. Instrument optic care utilizează fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă, folosit în astronomie pentru observarea aștrilor. – Din fr. téléscope. DOOM
!telescóp (-les-cop/-le-scop) s. n., pl. telescoápe
telescopare
TELESCOPÁRE s.f. (Rar) Ciocnire, izbire violentă între două trenuri, două vehicule. [După fr. télescopage].
telescoparea
TELESCOPÁRE s.f. (Rar) Ciocnire, izbire violentă între două trenuri, două vehicule. [După fr. télescopage].
telescopic
TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului. 2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din fr. télescopique. DOOM
!telescópic (-les-co-/-le-sco-) adj. m., pl. telescópici; f. telescópică, pl. telescópice
telescopica
TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului. 2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din fr. télescopique. DOOM
!telescópic (-les-co-/-le-sco-) adj. m., pl. telescópici; f. telescópică, pl. telescópice
telescopice
TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului. 2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din fr. télescopique. DOOM
!telescópic (-les-co-/-le-sco-) adj. m., pl. telescópici; f. telescópică, pl. telescópice
telescopicei
TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului. 2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din fr. télescopique. DOOM
!telescópic (-les-co-/-le-sco-) adj. m., pl. telescópici; f. telescópică, pl. telescópice
telescopicele
TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului. 2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din fr. télescopique. DOOM
!telescópic (-les-co-/-le-sco-) adj. m., pl. telescópici; f. telescópică, pl. telescópice
telescopicelor
TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului. 2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din fr. télescopique. DOOM
!telescópic (-les-co-/-le-sco-) adj. m., pl. telescópici; f. telescópică, pl. telescópice
telescopici
TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului. 2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din fr. télescopique. DOOM
!telescópic (-les-co-/-le-sco-) adj. m., pl. telescópici; f. telescópică, pl. telescópice
telescopicii
TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului. 2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din fr. télescopique. DOOM
!telescópic (-les-co-/-le-sco-) adj. m., pl. telescópici; f. telescópică, pl. telescópice
telescopicilor
TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului. 2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din fr. télescopique. DOOM
!telescópic (-les-co-/-le-sco-) adj. m., pl. telescópici; f. telescópică, pl. telescópice
telescopicul
TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului. 2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din fr. télescopique. DOOM
!telescópic (-les-co-/-le-sco-) adj. m., pl. telescópici; f. telescópică, pl. telescópice
telescopicului
TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului. 2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din fr. télescopique. DOOM
!telescópic (-les-co-/-le-sco-) adj. m., pl. telescópici; f. telescópică, pl. telescópice
telescopul
TELESCÓP, telescoape, s. n. Instrument optic care utilizează fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă, folosit în astronomie pentru observarea aștrilor. – Din fr. téléscope. DOOM
!telescóp (-les-cop/-le-scop) s. n., pl. telescoápe
telescopului
TELESCÓP, telescoape, s. n. Instrument optic care utilizează fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă, folosit în astronomie pentru observarea aștrilor. – Din fr. téléscope. DOOM
!telescóp (-les-cop/-le-scop) s. n., pl. telescoápe
telescopări
TELESCOPÁRE s.f. (Rar) Ciocnire, izbire violentă între două trenuri, două vehicule. [După fr. télescopage].
telescopării
TELESCOPÁRE s.f. (Rar) Ciocnire, izbire violentă între două trenuri, două vehicule. [După fr. télescopage].
telescopările
TELESCOPÁRE s.f. (Rar) Ciocnire, izbire violentă între două trenuri, două vehicule. [După fr. télescopage].
telescopărilor
TELESCOPÁRE s.f. (Rar) Ciocnire, izbire violentă între două trenuri, două vehicule. [După fr. télescopage].
telescriptoare
TELESCRIPTÓR, telescriptoare, s. n. Teleimprimator. – Din fr. téléscripteur. DOOM
!telescriptór (-les-crip-/-le-scrip-) s. n., pl. telescriptoáre
telescriptoarele
TELESCRIPTÓR, telescriptoare, s. n. Teleimprimator. – Din fr. téléscripteur. DOOM
!telescriptór (-les-crip-/-le-scrip-) s. n., pl. telescriptoáre
telescriptoarelor
TELESCRIPTÓR, telescriptoare, s. n. Teleimprimator. – Din fr. téléscripteur. DOOM
!telescriptór (-les-crip-/-le-scrip-) s. n., pl. telescriptoáre
telescriptor
TELESCRIPTÓR, telescriptoare, s. n. Teleimprimator. – Din fr. téléscripteur. DOOM
!telescriptór (-les-crip-/-le-scrip-) s. n., pl. telescriptoáre
telescriptorul
TELESCRIPTÓR, telescriptoare, s. n. Teleimprimator. – Din fr. téléscripteur. DOOM
!telescriptór (-les-crip-/-le-scrip-) s. n., pl. telescriptoáre
telescriptorului
TELESCRIPTÓR, telescriptoare, s. n. Teleimprimator. – Din fr. téléscripteur. DOOM
!telescriptór (-les-crip-/-le-scrip-) s. n., pl. telescriptoáre
telescripțiune
TELESCRIPȚIÚNE s.f. (Rar) Comunicare telecomandată cu ajutorul telescriptorului. [Cf. fr. téléscription].
telesemnaliza
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizai
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizam
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizare
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizare
TELESEMNALIZÁRE, telesemnalizări, s. f. Acțiunea de a telesemnaliza. – V. telesemnaliza. DOOM
telesemnalizáre s. f., g.-d. art. telesemnalizắrii; pl. telesemnalizắri
telesemnalizarea
TELESEMNALIZÁRE, telesemnalizări, s. f. Acțiunea de a telesemnaliza. – V. telesemnaliza. DOOM
telesemnalizáre s. f., g.-d. art. telesemnalizắrii; pl. telesemnalizắri
telesemnalizară
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizarăm
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizarăți
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizase
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizasem
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizaseră
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizaserăm
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizaserăți
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizaseși
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizaseți
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizat
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizat
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizau
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizași
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizați
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizează
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizez
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizeze
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizezi
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizând
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizînd
TELESEMNALIZÁ, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalații, agregate etc.) A transmite la distanță informații de control referitoare la starea lor. – Tele- + semnaliza.
telesemnalizări
TELESEMNALIZÁRE, telesemnalizări, s. f. Acțiunea de a telesemnaliza. – V. telesemnaliza. DOOM
telesemnalizáre s. f., g.-d. art. telesemnalizắrii; pl. telesemnalizắri
telesemnalizării
TELESEMNALIZÁRE, telesemnalizări, s. f. Acțiunea de a telesemnaliza. – V. telesemnaliza. DOOM
telesemnalizáre s. f., g.-d. art. telesemnalizắrii; pl. telesemnalizắri
telesemnalizările
TELESEMNALIZÁRE, telesemnalizări, s. f. Acțiunea de a telesemnaliza. – V. telesemnaliza. DOOM
telesemnalizáre s. f., g.-d. art. telesemnalizắrii; pl. telesemnalizắri
telesemnalizărilor
TELESEMNALIZÁRE, telesemnalizări, s. f. Acțiunea de a telesemnaliza. – V. telesemnaliza. DOOM
telesemnalizáre s. f., g.-d. art. telesemnalizắrii; pl. telesemnalizắri
teleshopping
TELESHÓPPING s. n. Sistem de vânzare în care produsele sunt prezentate într-o emisiune de televiziune și sunt comandate telefonic de către cumpărători. [Pr.: -șoping] – Cuv. engl. DOOM
teleshópping (angl.) [sh pron. ș] (-le-shop-) s. n., art. teleshóppingul
telespectatoare
TELESPECTATÓR, -OÁRE, telespectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește o emisiune la televizor. – Din fr. téléspectateur. DOOM
!telespectatór (-les-pec-/-le-spec-) s. m., pl. telespectatóri
telespectatoarea
TELESPECTATÓR, -OÁRE, telespectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește o emisiune la televizor. – Din fr. téléspectateur. DOOM
!telespectatór (-les-pec-/-le-spec-) s. m., pl. telespectatóri
telespectatoarei
TELESPECTATÓR, -OÁRE, telespectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește o emisiune la televizor. – Din fr. téléspectateur. DOOM
!telespectatór (-les-pec-/-le-spec-) s. m., pl. telespectatóri
telespectatoarele
TELESPECTATÓR, -OÁRE, telespectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește o emisiune la televizor. – Din fr. téléspectateur. DOOM
!telespectatór (-les-pec-/-le-spec-) s. m., pl. telespectatóri
telespectatoarelor
TELESPECTATÓR, -OÁRE, telespectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește o emisiune la televizor. – Din fr. téléspectateur. DOOM
!telespectatór (-les-pec-/-le-spec-) s. m., pl. telespectatóri
telespectator
TELESPECTATÓR, -OÁRE, telespectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește o emisiune la televizor. – Din fr. téléspectateur. DOOM
!telespectatór (-les-pec-/-le-spec-) s. m., pl. telespectatóri
telespectatori
TELESPECTATÓR, -OÁRE, telespectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește o emisiune la televizor. – Din fr. téléspectateur. DOOM
!telespectatór (-les-pec-/-le-spec-) s. m., pl. telespectatóri
telespectatorii
TELESPECTATÓR, -OÁRE, telespectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește o emisiune la televizor. – Din fr. téléspectateur. DOOM
!telespectatór (-les-pec-/-le-spec-) s. m., pl. telespectatóri
telespectatorilor
TELESPECTATÓR, -OÁRE, telespectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește o emisiune la televizor. – Din fr. téléspectateur. DOOM
!telespectatór (-les-pec-/-le-spec-) s. m., pl. telespectatóri
telespectatorul
TELESPECTATÓR, -OÁRE, telespectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește o emisiune la televizor. – Din fr. téléspectateur. DOOM
!telespectatór (-les-pec-/-le-spec-) s. m., pl. telespectatóri
telespectatorului
TELESPECTATÓR, -OÁRE, telespectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește o emisiune la televizor. – Din fr. téléspectateur. DOOM
!telespectatór (-les-pec-/-le-spec-) s. m., pl. telespectatóri
telespicher
TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.
telespicher
TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.
telespichere
TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.
telespicherele
TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.
telespicherelor
TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.
telespicheri
TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.
telespicherii
TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.
telespicherilor
TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.
telespicherul
TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.
telespicherul
TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.
telespicherului
TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.
telespicherului
TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.
telesport
TELESPÓRT s. n. Emisiune de televiziune cu caracter sportiv. – Tele- + sport.
telesportul
TELESPÓRT s. n. Emisiune de televiziune cu caracter sportiv. – Tele- + sport.
telesportului
TELESPÓRT s. n. Emisiune de televiziune cu caracter sportiv. – Tele- + sport.
telestereograf
TELESTEREOGRÁF, telestereografe, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se pot transmite la distanță fotografii, desene, texte etc., imprimate în prealabil pe un film special. [Pr.: -re-o-] – Din fr. télésteréographe. DOOM
!telestereográf (-les-te-re-o-graf/-le-ste-) s. n., pl. telestereográfe
telestereografe
TELESTEREOGRÁF, telestereografe, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se pot transmite la distanță fotografii, desene, texte etc., imprimate în prealabil pe un film special. [Pr.: -re-o-] – Din fr. télésteréographe. DOOM
!telestereográf (-les-te-re-o-graf/-le-ste-) s. n., pl. telestereográfe
telestereografele
TELESTEREOGRÁF, telestereografe, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se pot transmite la distanță fotografii, desene, texte etc., imprimate în prealabil pe un film special. [Pr.: -re-o-] – Din fr. télésteréographe. DOOM
!telestereográf (-les-te-re-o-graf/-le-ste-) s. n., pl. telestereográfe
telestereografelor
TELESTEREOGRÁF, telestereografe, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se pot transmite la distanță fotografii, desene, texte etc., imprimate în prealabil pe un film special. [Pr.: -re-o-] – Din fr. télésteréographe. DOOM
!telestereográf (-les-te-re-o-graf/-le-ste-) s. n., pl. telestereográfe
telestereograful
TELESTEREOGRÁF, telestereografe, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se pot transmite la distanță fotografii, desene, texte etc., imprimate în prealabil pe un film special. [Pr.: -re-o-] – Din fr. télésteréographe. DOOM
!telestereográf (-les-te-re-o-graf/-le-ste-) s. n., pl. telestereográfe
telestereografului
TELESTEREOGRÁF, telestereografe, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se pot transmite la distanță fotografii, desene, texte etc., imprimate în prealabil pe un film special. [Pr.: -re-o-] – Din fr. télésteréographe. DOOM
!telestereográf (-les-te-re-o-graf/-le-ste-) s. n., pl. telestereográfe
teletax
TELETÁX s. n. Contor care stabilește costul unei convorbiri telefonice în funcție de durata acesteia. – Tele- + tax[are].
teletaxul
TELETÁX s. n. Contor care stabilește costul unei convorbiri telefonice în funcție de durata acesteia. – Tele- + tax[are].
teletaxului
TELETÁX s. n. Contor care stabilește costul unei convorbiri telefonice în funcție de durata acesteia. – Tele- + tax[are].
teletermometre
TELETERMOMÉTRU, teletermometre, s. n. Termometru a cărui citire se face de la distanță, partea instrumentului care măsoară temperatura fiind în contact cu corpul respectiv. – Din fr. télétermomètre. DOOM
teletermométru (-me-tru) s. n., art. teletermométrul; pl. teletermométre
teletermometrele
TELETERMOMÉTRU, teletermometre, s. n. Termometru a cărui citire se face de la distanță, partea instrumentului care măsoară temperatura fiind în contact cu corpul respectiv. – Din fr. télétermomètre. DOOM
teletermométru (-me-tru) s. n., art. teletermométrul; pl. teletermométre
teletermometrelor
TELETERMOMÉTRU, teletermometre, s. n. Termometru a cărui citire se face de la distanță, partea instrumentului care măsoară temperatura fiind în contact cu corpul respectiv. – Din fr. télétermomètre. DOOM
teletermométru (-me-tru) s. n., art. teletermométrul; pl. teletermométre
teletermometru
TELETERMOMÉTRU, teletermometre, s. n. Termometru a cărui citire se face de la distanță, partea instrumentului care măsoară temperatura fiind în contact cu corpul respectiv. – Din fr. télétermomètre. DOOM
teletermométru (-me-tru) s. n., art. teletermométrul; pl. teletermométre
teletermometrul
TELETERMOMÉTRU, teletermometre, s. n. Termometru a cărui citire se face de la distanță, partea instrumentului care măsoară temperatura fiind în contact cu corpul respectiv. – Din fr. télétermomètre. DOOM
teletermométru (-me-tru) s. n., art. teletermométrul; pl. teletermométre
teletermometrului
TELETERMOMÉTRU, teletermometre, s. n. Termometru a cărui citire se face de la distanță, partea instrumentului care măsoară temperatura fiind în contact cu corpul respectiv. – Din fr. télétermomètre. DOOM
teletermométru (-me-tru) s. n., art. teletermométrul; pl. teletermométre
teletex
TELETÉX, teletexuri, s. n. Sistem de transmitere rapidă a documentelor în forma originală, cu ajutorul unui telex perfecționat. – Din fr. télétex.
teletext
TELETÉXT s. n. Sistem de transmitere prin telecomandă și afișare pe ecranul televizorului a unor pagini cu informații diverse sub formă de text și grafică simplă. – Tele + text. DOOM
*teletéxt s. n.
teletexul
TELETÉX, teletexuri, s. n. Sistem de transmitere rapidă a documentelor în forma originală, cu ajutorul unui telex perfecționat. – Din fr. télétex.
teletexului
TELETÉX, teletexuri, s. n. Sistem de transmitere rapidă a documentelor în forma originală, cu ajutorul unui telex perfecționat. – Din fr. télétex.
teletexuri
TELETÉX, teletexuri, s. n. Sistem de transmitere rapidă a documentelor în forma originală, cu ajutorul unui telex perfecționat. – Din fr. télétex.
teletexurile
TELETÉX, teletexuri, s. n. Sistem de transmitere rapidă a documentelor în forma originală, cu ajutorul unui telex perfecționat. – Din fr. télétex.
teletexurilor
TELETÉX, teletexuri, s. n. Sistem de transmitere rapidă a documentelor în forma originală, cu ajutorul unui telex perfecționat. – Din fr. télétex.
teletin
TELETÍN, teletinuri, s. n. (Reg.) Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale. – Din sb. teletin. DOOM
teletín (reg.) s. n., pl. teletínuri
teletinul
TELETÍN, teletinuri, s. n. (Reg.) Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale. – Din sb. teletin. DOOM
teletín (reg.) s. n., pl. teletínuri
teletinului
TELETÍN, teletinuri, s. n. (Reg.) Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale. – Din sb. teletin. DOOM
teletín (reg.) s. n., pl. teletínuri
teletinuri
TELETÍN, teletinuri, s. n. (Reg.) Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale. – Din sb. teletin. DOOM
teletín (reg.) s. n., pl. teletínuri
teletinurile
TELETÍN, teletinuri, s. n. (Reg.) Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale. – Din sb. teletin. DOOM
teletín (reg.) s. n., pl. teletínuri
teletinurilor
TELETÍN, teletinuri, s. n. (Reg.) Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale. – Din sb. teletin. DOOM
teletín (reg.) s. n., pl. teletínuri
teletip
TELETÍP, teletipuri, s. n. Aparat telegrafic la care receptarea semnalelor transmise se face sub formă de caractere tipografice, fără a mai fi necesară prezența unui operator. – Din fr. télétype, germ. Teletyp. DOOM
teletíp s. n., pl. teletípuri
teletipseter
TELETIPSÉTER, teletipsetere, s. n. Instalație pentru culegerea simultană a aceluiași text la mai multe mașini și în tipografii diferite. [Acc. și: teletípseter] – Din germ. Teletipsetter, fr. télétypsetter. DOOM
teletipséter s. n., pl. teletipsétere
teletipsetere
TELETIPSÉTER, teletipsetere, s. n. Instalație pentru culegerea simultană a aceluiași text la mai multe mașini și în tipografii diferite. [Acc. și: teletípseter] – Din germ. Teletipsetter, fr. télétypsetter. DOOM
teletipséter s. n., pl. teletipsétere
teletipseterele
TELETIPSÉTER, teletipsetere, s. n. Instalație pentru culegerea simultană a aceluiași text la mai multe mașini și în tipografii diferite. [Acc. și: teletípseter] – Din germ. Teletipsetter, fr. télétypsetter. DOOM
teletipséter s. n., pl. teletipsétere
teletipseterelor
TELETIPSÉTER, teletipsetere, s. n. Instalație pentru culegerea simultană a aceluiași text la mai multe mașini și în tipografii diferite. [Acc. și: teletípseter] – Din germ. Teletipsetter, fr. télétypsetter. DOOM
teletipséter s. n., pl. teletipsétere
teletipseterul
TELETIPSÉTER, teletipsetere, s. n. Instalație pentru culegerea simultană a aceluiași text la mai multe mașini și în tipografii diferite. [Acc. și: teletípseter] – Din germ. Teletipsetter, fr. télétypsetter. DOOM
teletipséter s. n., pl. teletipsétere
teletipseterului
TELETIPSÉTER, teletipsetere, s. n. Instalație pentru culegerea simultană a aceluiași text la mai multe mașini și în tipografii diferite. [Acc. și: teletípseter] – Din germ. Teletipsetter, fr. télétypsetter. DOOM
teletipséter s. n., pl. teletipsétere
teletipul
TELETÍP, teletipuri, s. n. Aparat telegrafic la care receptarea semnalelor transmise se face sub formă de caractere tipografice, fără a mai fi necesară prezența unui operator. – Din fr. télétype, germ. Teletyp. DOOM
teletíp s. n., pl. teletípuri
teletipului
TELETÍP, teletipuri, s. n. Aparat telegrafic la care receptarea semnalelor transmise se face sub formă de caractere tipografice, fără a mai fi necesară prezența unui operator. – Din fr. télétype, germ. Teletyp. DOOM
teletíp s. n., pl. teletípuri
teletipuri
TELETÍP, teletipuri, s. n. Aparat telegrafic la care receptarea semnalelor transmise se face sub formă de caractere tipografice, fără a mai fi necesară prezența unui operator. – Din fr. télétype, germ. Teletyp. DOOM
teletíp s. n., pl. teletípuri
teletipurile
TELETÍP, teletipuri, s. n. Aparat telegrafic la care receptarea semnalelor transmise se face sub formă de caractere tipografice, fără a mai fi necesară prezența unui operator. – Din fr. télétype, germ. Teletyp. DOOM
teletíp s. n., pl. teletípuri
teletipurilor
TELETÍP, teletipuri, s. n. Aparat telegrafic la care receptarea semnalelor transmise se face sub formă de caractere tipografice, fără a mai fi necesară prezența unui operator. – Din fr. télétype, germ. Teletyp. DOOM
teletíp s. n., pl. teletípuri
teletop
TELETÓP, teletopuri, s. n. Instrument topografic compus dintr-o busolă și un telemetru cu bază variabilă, folosită la ridicări geologice, geografice sau forestiere. – Din fr. télétope. DOOM
teletóp s. n., pl. teletópuri
teletopul
TELETÓP, teletopuri, s. n. Instrument topografic compus dintr-o busolă și un telemetru cu bază variabilă, folosită la ridicări geologice, geografice sau forestiere. – Din fr. télétope. DOOM
teletóp s. n., pl. teletópuri
teletopului
TELETÓP, teletopuri, s. n. Instrument topografic compus dintr-o busolă și un telemetru cu bază variabilă, folosită la ridicări geologice, geografice sau forestiere. – Din fr. télétope. DOOM
teletóp s. n., pl. teletópuri
teletopuri
TELETÓP, teletopuri, s. n. Instrument topografic compus dintr-o busolă și un telemetru cu bază variabilă, folosită la ridicări geologice, geografice sau forestiere. – Din fr. télétope. DOOM
teletóp s. n., pl. teletópuri
teletopurile
TELETÓP, teletopuri, s. n. Instrument topografic compus dintr-o busolă și un telemetru cu bază variabilă, folosită la ridicări geologice, geografice sau forestiere. – Din fr. télétope. DOOM
teletóp s. n., pl. teletópuri
teletopurilor
TELETÓP, teletopuri, s. n. Instrument topografic compus dintr-o busolă și un telemetru cu bază variabilă, folosită la ridicări geologice, geografice sau forestiere. – Din fr. télétope. DOOM
teletóp s. n., pl. teletópuri
teletransmisia
TELETRANSMÍSIE s.f. Transmisiune la distanță. [Cf. fr. télétransmission].
teletransmisie
TELETRANSMÍSIE s.f. Transmisiune la distanță. [Cf. fr. télétransmission].
teletransmisiei
TELETRANSMÍSIE s.f. Transmisiune la distanță. [Cf. fr. télétransmission].
teletransmisii
TELETRANSMÍSIE s.f. Transmisiune la distanță. [Cf. fr. télétransmission].
teletransmisiile
TELETRANSMÍSIE s.f. Transmisiune la distanță. [Cf. fr. télétransmission].
teletransmisiilor
TELETRANSMÍSIE s.f. Transmisiune la distanță. [Cf. fr. télétransmission].
teletransport
TELETRANSPÓRT s. n. Transport cu telefericul. – Tele[feric] + transport.
teleutospori
TELEUTOSPÓRI s.m.pl. Spori, la unele ciuperci, care se formează la sfârșitul perioadei de vegetație. [< fr. téleutospores].
televacanță
TELEVACÁNȚĂ s.f. Emisiune televizată destinată elevilor în vacanță. [< tele- + vacanță].
televechie
TIVILICHÍE, tivilichii, s. f. Pieptar cusut cu fir și cu mătase, purtat de femeile de la țară. – Variantă: televechíe (PĂSCULESCU, L. P. 294) s. f.
televiza
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizai
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizam
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizare
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizare
TELEVIZÁRE, televizări, s. f. Acțiunea de a televiza. – V. televiza. DOOM
televizáre s. f., g.-d. art. televizắrii; pl. televizắri
televizarea
TELEVIZÁRE, televizări, s. f. Acțiunea de a televiza. – V. televiza. DOOM
televizáre s. f., g.-d. art. televizắrii; pl. televizắri
televizară
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizarăm
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizarăți
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizase
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizasem
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizaseră
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizaserăm
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizaserăți
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizaseși
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizaseți
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizat
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizat
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser.
televizau
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizași
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizați
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizează
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizez
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizeze
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizezi
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televiziune
TELEVIZIÚNE s. f. 1. Tehnică a transmiterii la distanță a imaginilor unor obiecte (în mișcare) pe calea undelor vizuale. 2. Instituție care asigură elaborarea și difuzarea emisiunilor prin televiziune (1). [Pr.: -zi-u-] – Din fr. télévision. DOOM
televiziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. televiziúnii; abr. TV [cit. tevé]
televiziunea
TELEVIZIÚNE s. f. 1. Tehnică a transmiterii la distanță a imaginilor unor obiecte (în mișcare) pe calea undelor vizuale. 2. Instituție care asigură elaborarea și difuzarea emisiunilor prin televiziune (1). [Pr.: -zi-u-] – Din fr. télévision. DOOM
televiziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. televiziúnii; abr. TV [cit. tevé]
televiziuni
TELEVIZIÚNE s. f. 1. Tehnică a transmiterii la distanță a imaginilor unor obiecte (în mișcare) pe calea undelor vizuale. 2. Instituție care asigură elaborarea și difuzarea emisiunilor prin televiziune (1). [Pr.: -zi-u-] – Din fr. télévision. DOOM
televiziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. televiziúnii; abr. TV [cit. tevé]
televiziunii
TELEVIZIÚNE s. f. 1. Tehnică a transmiterii la distanță a imaginilor unor obiecte (în mișcare) pe calea undelor vizuale. 2. Instituție care asigură elaborarea și difuzarea emisiunilor prin televiziune (1). [Pr.: -zi-u-] – Din fr. télévision. DOOM
televiziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. televiziúnii; abr. TV [cit. tevé]
televizoare
TELEVIZÓR, televizoare, s. n. Aparat care recepționează imagini transmise prin televiziune. – Din fr. téléviseur. DOOM
televizór s. n., pl. televizoáre
televizoarele
TELEVIZÓR, televizoare, s. n. Aparat care recepționează imagini transmise prin televiziune. – Din fr. téléviseur. DOOM
televizór s. n., pl. televizoáre
televizoarelor
TELEVIZÓR, televizoare, s. n. Aparat care recepționează imagini transmise prin televiziune. – Din fr. téléviseur. DOOM
televizór s. n., pl. televizoáre
televizor
TELEVIZÓR, televizoare, s. n. Aparat care recepționează imagini transmise prin televiziune. – Din fr. téléviseur. DOOM
televizór s. n., pl. televizoáre
televizorist
TELEVIZORÍST, televizoriști, s. m. Depanator de televizoare. – Televizor + suf. -ist.
televizoristul
TELEVIZORÍST, televizoriști, s. m. Depanator de televizoare. – Televizor + suf. -ist.
televizoristului
TELEVIZORÍST, televizoriști, s. m. Depanator de televizoare. – Televizor + suf. -ist.
televizoriști
TELEVIZORÍST, televizoriști, s. m. Depanator de televizoare. – Televizor + suf. -ist.
televizoriștii
TELEVIZORÍST, televizoriști, s. m. Depanator de televizoare. – Televizor + suf. -ist.
televizoriștilor
TELEVIZORÍST, televizoriști, s. m. Depanator de televizoare. – Televizor + suf. -ist.
televizorul
TELEVIZÓR, televizoare, s. n. Aparat care recepționează imagini transmise prin televiziune. – Din fr. téléviseur. DOOM
televizór s. n., pl. televizoáre
televizorului
TELEVIZÓR, televizoare, s. n. Aparat care recepționează imagini transmise prin televiziune. – Din fr. téléviseur. DOOM
televizór s. n., pl. televizoáre
televizual
TELEVIZUÁL, -Ă, televizuali, -e, adj. Referitor la emisiuni de televiziune; de televiziune. [Pr.: -zu-al] – Din fr. télévisuel.
televizuala
TELEVIZUÁL, -Ă, televizuali, -e, adj. Referitor la emisiuni de televiziune; de televiziune. [Pr.: -zu-al] – Din fr. télévisuel.
televizuale
TELEVIZUÁL, -Ă, televizuali, -e, adj. Referitor la emisiuni de televiziune; de televiziune. [Pr.: -zu-al] – Din fr. télévisuel.
televizualei
TELEVIZUÁL, -Ă, televizuali, -e, adj. Referitor la emisiuni de televiziune; de televiziune. [Pr.: -zu-al] – Din fr. télévisuel.
televizualele
TELEVIZUÁL, -Ă, televizuali, -e, adj. Referitor la emisiuni de televiziune; de televiziune. [Pr.: -zu-al] – Din fr. télévisuel.
televizualelor
TELEVIZUÁL, -Ă, televizuali, -e, adj. Referitor la emisiuni de televiziune; de televiziune. [Pr.: -zu-al] – Din fr. télévisuel.
televizuali
TELEVIZUÁL, -Ă, televizuali, -e, adj. Referitor la emisiuni de televiziune; de televiziune. [Pr.: -zu-al] – Din fr. télévisuel.
televizualii
TELEVIZUÁL, -Ă, televizuali, -e, adj. Referitor la emisiuni de televiziune; de televiziune. [Pr.: -zu-al] – Din fr. télévisuel.
televizualilor
TELEVIZUÁL, -Ă, televizuali, -e, adj. Referitor la emisiuni de televiziune; de televiziune. [Pr.: -zu-al] – Din fr. télévisuel.
televizualul
TELEVIZUÁL, -Ă, televizuali, -e, adj. Referitor la emisiuni de televiziune; de televiziune. [Pr.: -zu-al] – Din fr. télévisuel.
televizualului
TELEVIZUÁL, -Ă, televizuali, -e, adj. Referitor la emisiuni de televiziune; de televiziune. [Pr.: -zu-al] – Din fr. télévisuel.
televizând
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizînd
TELEVIZÁ, televizez, vb. I. Tranz. A transmite imagini prin televiziune. – Din fr. téléviser. DOOM
televizá (a ~) vb., ind. prez. 3 televizeáză
televizări
TELEVIZÁRE, televizări, s. f. Acțiunea de a televiza. – V. televiza. DOOM
televizáre s. f., g.-d. art. televizắrii; pl. televizắri
televizării
TELEVIZÁRE, televizări, s. f. Acțiunea de a televiza. – V. televiza. DOOM
televizáre s. f., g.-d. art. televizắrii; pl. televizắri
televizările
TELEVIZÁRE, televizări, s. f. Acțiunea de a televiza. – V. televiza. DOOM
televizáre s. f., g.-d. art. televizắrii; pl. televizắri
televizărilor
TELEVIZÁRE, televizări, s. f. Acțiunea de a televiza. – V. televiza. DOOM
televizáre s. f., g.-d. art. televizắrii; pl. televizắri
televoltmetru
TELEVOLTMÉTRU s.n. Voltmetru pentru măsurarea la distanță a tensiunii într-un circuit electric. [Cf. fr. télévoltmètre].
televorbitoare
TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor. DOOM
televorbitór s. n., pl. televorbitoáre
televorbitoarele
TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor. DOOM
televorbitór s. n., pl. televorbitoáre
televorbitoarelor
TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor. DOOM
televorbitór s. n., pl. televorbitoáre
televorbitor
TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor. DOOM
televorbitór s. n., pl. televorbitoáre
televorbitorul
TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor. DOOM
televorbitór s. n., pl. televorbitoáre
televorbitorului
TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor. DOOM
televorbitór s. n., pl. televorbitoáre
telewattmetru
TELEWATTMÉTRU s.n. Wattmetru pentru măsurarea la distanță a puterii într-un circuit electric. [< fr. téléwattmètre].
telex
TÉLEX, telexuri, s. n. Sistem mixt de telefonie și telegrafie în teleimprimator, care folosește prin comutare același circuit de transmisie. ♦ Serviciu de dactilografiere la distanță cu ajutorul teleimprimatorului. – Din fr. télex. DOOM
télex s. n., pl. télexuri
telexul
TÉLEX, telexuri, s. n. Sistem mixt de telefonie și telegrafie în teleimprimator, care folosește prin comutare același circuit de transmisie. ♦ Serviciu de dactilografiere la distanță cu ajutorul teleimprimatorului. – Din fr. télex. DOOM
télex s. n., pl. télexuri
telexului
TÉLEX, telexuri, s. n. Sistem mixt de telefonie și telegrafie în teleimprimator, care folosește prin comutare același circuit de transmisie. ♦ Serviciu de dactilografiere la distanță cu ajutorul teleimprimatorului. – Din fr. télex. DOOM
télex s. n., pl. télexuri
telexuri
TÉLEX, telexuri, s. n. Sistem mixt de telefonie și telegrafie în teleimprimator, care folosește prin comutare același circuit de transmisie. ♦ Serviciu de dactilografiere la distanță cu ajutorul teleimprimatorului. – Din fr. télex. DOOM
télex s. n., pl. télexuri
telexurile
TÉLEX, telexuri, s. n. Sistem mixt de telefonie și telegrafie în teleimprimator, care folosește prin comutare același circuit de transmisie. ♦ Serviciu de dactilografiere la distanță cu ajutorul teleimprimatorului. – Din fr. télex. DOOM
télex s. n., pl. télexuri
telexurilor
TÉLEX, telexuri, s. n. Sistem mixt de telefonie și telegrafie în teleimprimator, care folosește prin comutare același circuit de transmisie. ♦ Serviciu de dactilografiere la distanță cu ajutorul teleimprimatorului. – Din fr. télex. DOOM
télex s. n., pl. télexuri
teleânregistrare
TELEÎNREGISTRÁRE, teleînregistrări, s. f. Înregistrare de la distanță. – Tele- + înregistrare.
teleânregistrarea
TELEÎNREGISTRÁRE, teleînregistrări, s. f. Înregistrare de la distanță. – Tele- + înregistrare.
teleânregistrări
TELEÎNREGISTRÁRE, teleînregistrări, s. f. Înregistrare de la distanță. – Tele- + înregistrare.
teleânregistrării
TELEÎNREGISTRÁRE, teleînregistrări, s. f. Înregistrare de la distanță. – Tele- + înregistrare.
teleânregistrările
TELEÎNREGISTRÁRE, teleînregistrări, s. f. Înregistrare de la distanță. – Tele- + înregistrare.
teleânregistrărilor
TELEÎNREGISTRÁRE, teleînregistrări, s. f. Înregistrare de la distanță. – Tele- + înregistrare.
teleînregistrare
TELEÎNREGISTRÁRE, teleînregistrări, s. f. Înregistrare de la distanță. – Tele- + înregistrare.
teleînregistrarea
TELEÎNREGISTRÁRE, teleînregistrări, s. f. Înregistrare de la distanță. – Tele- + înregistrare.
teleînregistrări
TELEÎNREGISTRÁRE, teleînregistrări, s. f. Înregistrare de la distanță. – Tele- + înregistrare.
teleînregistrării
TELEÎNREGISTRÁRE, teleînregistrări, s. f. Înregistrare de la distanță. – Tele- + înregistrare.
teleînregistrările
TELEÎNREGISTRÁRE, teleînregistrări, s. f. Înregistrare de la distanță. – Tele- + înregistrare.
teleînregistrărilor
TELEÎNREGISTRÁRE, teleînregistrări, s. f. Înregistrare de la distanță. – Tele- + înregistrare.
teleșcoala
TELEȘCOÁLĂ s. f. Emisiune de televiziune pentru elevi prezentată sub forma unei lecții. – Tele- + școală.
teleșcoli
TELEȘCOÁLĂ s. f. Emisiune de televiziune pentru elevi prezentată sub forma unei lecții. – Tele- + școală.
teleșcolii
TELEȘCOÁLĂ s. f. Emisiune de televiziune pentru elevi prezentată sub forma unei lecții. – Tele- + școală.
teleșpicher
TELEȘPÍCHER s. m., s. n. v. telespicher.
teleșpicher
TELEȘPÍCHER s. m., s. n. v. telespicher.
telhini
Telhini = Telchines.
telincă
TILÍNCĂ, tilinci, s. f. 1. Instrument primitiv de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri pentru degete, făcut din coajă de tei ori de cireș sau din lemn de soc, paltin etc., avînd un timbru ascuțit, șuierat; trișcă. Era... răsfăț de sunete ca din tilinci de argint. DELAVRANCEA, S. 90. S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum după tilinci. COȘBUC, P. I 57. ◊ (Poetic) Povești străbune, cîntece uitate, Cu glasuri de tilinci îndepărtate Îmi amăgesc iar gîndul și mă-ngînă. IOSIF, V. 92. 2. Talangă. (Atestat în forma telincă) Iar cînd mor oameni mai mici, Trag clopotul de calici, Care sună ca telinca. ALECSANDRI, T. 904. 3. Groapă de fîntînă. Au aflat apa încuiată, că era podită tilinca fîntînii pe deasupra apei. SBIERA, P. 227. – Variante: telíngă (RUSSO, O. 122), telíncă, tilíngă (BASSARABESCU, S. N. 129) s. f.
telingă
TILÍNCĂ, tilinci, s. f. 1. Instrument primitiv de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri pentru degete, făcut din coajă de tei ori de cireș sau din lemn de soc, paltin etc., avînd un timbru ascuțit, șuierat; trișcă. Era... răsfăț de sunete ca din tilinci de argint. DELAVRANCEA, S. 90. S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum după tilinci. COȘBUC, P. I 57. ◊ (Poetic) Povești străbune, cîntece uitate, Cu glasuri de tilinci îndepărtate Îmi amăgesc iar gîndul și mă-ngînă. IOSIF, V. 92. 2. Talangă. (Atestat în forma telincă) Iar cînd mor oameni mai mici, Trag clopotul de calici, Care sună ca telinca. ALECSANDRI, T. 904. 3. Groapă de fîntînă. Au aflat apa încuiată, că era podită tilinca fîntînii pe deasupra apei. SBIERA, P. 227. – Variante: telíngă (RUSSO, O. 122), telíncă, tilíngă (BASSARABESCU, S. N. 129) s. f.
tell
TELL s.n. Colină artificială formată de către ruinele unor așezări antice. [< fr. tell < cuv. arab].
tellus
Tellus (sau Terra), la romani, veche divinitate și personificare a Pămîntului, identificată cu Gaea din mitologia greacă (v. Gaea).
telmatologia
TELMATOLOGÍE s. f. Ramură a hidrologiei care studiază mlaștinile. – Din engl. telmatology.
telmatologic
TELMATOLÓGIC, -Ă, telmatologici, -ce, adj. Referitor la telmatologie, de telmatologie. – Din telmatologie.
telmatologica
TELMATOLÓGIC, -Ă, telmatologici, -ce, adj. Referitor la telmatologie, de telmatologie. – Din telmatologie.
telmatologice
TELMATOLÓGIC, -Ă, telmatologici, -ce, adj. Referitor la telmatologie, de telmatologie. – Din telmatologie.
telmatologicei
TELMATOLÓGIC, -Ă, telmatologici, -ce, adj. Referitor la telmatologie, de telmatologie. – Din telmatologie.
telmatologicele
TELMATOLÓGIC, -Ă, telmatologici, -ce, adj. Referitor la telmatologie, de telmatologie. – Din telmatologie.
telmatologicelor
TELMATOLÓGIC, -Ă, telmatologici, -ce, adj. Referitor la telmatologie, de telmatologie. – Din telmatologie.
telmatologici
TELMATOLÓGIC, -Ă, telmatologici, -ce, adj. Referitor la telmatologie, de telmatologie. – Din telmatologie.
telmatologicii
TELMATOLÓGIC, -Ă, telmatologici, -ce, adj. Referitor la telmatologie, de telmatologie. – Din telmatologie.
telmatologicilor
TELMATOLÓGIC, -Ă, telmatologici, -ce, adj. Referitor la telmatologie, de telmatologie. – Din telmatologie.
telmatologicul
TELMATOLÓGIC, -Ă, telmatologici, -ce, adj. Referitor la telmatologie, de telmatologie. – Din telmatologie.
telmatologicului
TELMATOLÓGIC, -Ă, telmatologici, -ce, adj. Referitor la telmatologie, de telmatologie. – Din telmatologie.
telmatologie
TELMATOLOGÍE s. f. Ramură a hidrologiei care studiază mlaștinile. – Din engl. telmatology.
telmatologiei
TELMATOLOGÍE s. f. Ramură a hidrologiei care studiază mlaștinile. – Din engl. telmatology.
telmatologii
TELMATOLOGÍE s. f. Ramură a hidrologiei care studiază mlaștinile. – Din engl. telmatology.
telofaza
TELOFÁZĂ s. f. (Biol.) A patra fază în diviziunea celulei prin mitoză, când fosta celulă unică se împarte în două celule distincte. – Din fr. télophase.
telofaze
TELOFÁZĂ s. f. (Biol.) A patra fază în diviziunea celulei prin mitoză, când fosta celulă unică se împarte în două celule distincte. – Din fr. télophase.
telofazei
TELOFÁZĂ s. f. (Biol.) A patra fază în diviziunea celulei prin mitoză, când fosta celulă unică se împarte în două celule distincte. – Din fr. télophase.
telom
TELÓM s.m. (Bot.) Parte tânără a unei plante; mlădiță, vlăstar. [Cf. fr. télôme, germ. Telom].
telomofite
TELOMOFÍTE s.f.pl. Nume dat plantelor care au telomi. [< fr. télomophytes].
telpiz
TELPÍZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis. DOOM
telpíz (înv.) adj. m., pl. telpízi; f. telpíză, pl. telpíze
telpiza
TELPÍZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis. DOOM
telpíz (înv.) adj. m., pl. telpízi; f. telpíză, pl. telpíze
telpize
TELPÍZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis. DOOM
telpíz (înv.) adj. m., pl. telpízi; f. telpíză, pl. telpíze
telpizei
TELPÍZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis. DOOM
telpíz (înv.) adj. m., pl. telpízi; f. telpíză, pl. telpíze
telpizele
TELPÍZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis. DOOM
telpíz (înv.) adj. m., pl. telpízi; f. telpíză, pl. telpíze
telpizelor
TELPÍZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis. DOOM
telpíz (înv.) adj. m., pl. telpízi; f. telpíză, pl. telpíze
telpizi
TELPÍZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis. DOOM
telpíz (înv.) adj. m., pl. telpízi; f. telpíză, pl. telpíze
telpizii
TELPÍZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis. DOOM
telpíz (înv.) adj. m., pl. telpízi; f. telpíză, pl. telpíze
telpizilor
TELPÍZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis. DOOM
telpíz (înv.) adj. m., pl. telpízi; f. telpíză, pl. telpíze
telpizul
TELPÍZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis. DOOM
telpíz (înv.) adj. m., pl. telpízi; f. telpíză, pl. telpíze
telpizului
TELPÍZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis. DOOM
telpíz (înv.) adj. m., pl. telpízi; f. telpíză, pl. telpíze
telsoane
TELSÓN, telsoane, s. n. 1. Ultimul segment abdominal la raci, care formează, împreună cu apendicele segmentului anterior, înotătoarea codală. 2. Segmentul terminal al cozii scorpionilor, care poartă acul veninos. – Din fr. telson. DOOM
telsón s. n., pl. telsoáne
telsoanele
TELSÓN, telsoane, s. n. 1. Ultimul segment abdominal la raci, care formează, împreună cu apendicele segmentului anterior, înotătoarea codală. 2. Segmentul terminal al cozii scorpionilor, care poartă acul veninos. – Din fr. telson. DOOM
telsón s. n., pl. telsoáne
telsoanelor
TELSÓN, telsoane, s. n. 1. Ultimul segment abdominal la raci, care formează, împreună cu apendicele segmentului anterior, înotătoarea codală. 2. Segmentul terminal al cozii scorpionilor, care poartă acul veninos. – Din fr. telson. DOOM
telsón s. n., pl. telsoáne
telson
TELSÓN, telsoane, s. n. 1. Ultimul segment abdominal la raci, care formează, împreună cu apendicele segmentului anterior, înotătoarea codală. 2. Segmentul terminal al cozii scorpionilor, care poartă acul veninos. – Din fr. telson. DOOM
telsón s. n., pl. telsoáne
telsonul
TELSÓN, telsoane, s. n. 1. Ultimul segment abdominal la raci, care formează, împreună cu apendicele segmentului anterior, înotătoarea codală. 2. Segmentul terminal al cozii scorpionilor, care poartă acul veninos. – Din fr. telson. DOOM
telsón s. n., pl. telsoáne
telsonului
TELSÓN, telsoane, s. n. 1. Ultimul segment abdominal la raci, care formează, împreună cu apendicele segmentului anterior, înotătoarea codală. 2. Segmentul terminal al cozii scorpionilor, care poartă acul veninos. – Din fr. telson. DOOM
telsón s. n., pl. telsoáne
teltea
telteá (-éle), s. f. – Pătură care se pune sub șa. – Var. teltie. Tc. telti (Șeineanu, II, 355).
teltie
TELTÍE, teltii, s. f. (Turcism învechit și arhaizant) Pătură groasă de pîslă, care se pune sub șa. Meșteșugește frîiele cu ținte și teltiile înflorite care au bun preț în Zaporojă. SADOVEANU, N. P. 184. L-a adus fără șa, cu teltie de mătasă neagră în spinare. id. F. J. 616.
telul
TEL, teluri, s. n. 1. Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru a bate albușul de ou, frișca, crema etc. 2. Resort, arc de sârmă (de oțel) folosit la canapele, somiere, fotolii etc.; drot. ♦ (Rar) Sârmă care susține și întărește forma unui corset. 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical. – Din tc. tel. DOOM
tel s. n., pl. téluri
telului
TEL, teluri, s. n. 1. Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru a bate albușul de ou, frișca, crema etc. 2. Resort, arc de sârmă (de oțel) folosit la canapele, somiere, fotolii etc.; drot. ♦ (Rar) Sârmă care susține și întărește forma unui corset. 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical. – Din tc. tel. DOOM
tel s. n., pl. téluri
telur
TELÚR s. n. Element chimic cu caracter nemetalic, de culoare albă-albăstruie, având proprietăți asemănătoare cu cele ale sulfului. – Din fr. tellure. DOOM
telúr s. n.; simb. Te
teluri
TEL, teluri, s. n. 1. Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru a bate albușul de ou, frișca, crema etc. 2. Resort, arc de sârmă (de oțel) folosit la canapele, somiere, fotolii etc.; drot. ♦ (Rar) Sârmă care susține și întărește forma unui corset. 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical. – Din tc. tel. DOOM
tel s. n., pl. téluri
teluric
TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique. DOOM
telúric (livr.) adj. m., pl. telúrici; f. telúrică, pl. telúrice
telurica
TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique. DOOM
telúric (livr.) adj. m., pl. telúrici; f. telúrică, pl. telúrice
telurice
TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique. DOOM
telúric (livr.) adj. m., pl. telúrici; f. telúrică, pl. telúrice
teluricei
TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique. DOOM
telúric (livr.) adj. m., pl. telúrici; f. telúrică, pl. telúrice
teluricele
TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique. DOOM
telúric (livr.) adj. m., pl. telúrici; f. telúrică, pl. telúrice
teluricelor
TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique. DOOM
telúric (livr.) adj. m., pl. telúrici; f. telúrică, pl. telúrice
telurici
TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique. DOOM
telúric (livr.) adj. m., pl. telúrici; f. telúrică, pl. telúrice
teluricii
TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique. DOOM
telúric (livr.) adj. m., pl. telúrici; f. telúrică, pl. telúrice
teluricilor
TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique. DOOM
telúric (livr.) adj. m., pl. telúrici; f. telúrică, pl. telúrice
teluricul
TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique. DOOM
telúric (livr.) adj. m., pl. telúrici; f. telúrică, pl. telúrice
teluricului
TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique. DOOM
telúric (livr.) adj. m., pl. telúrici; f. telúrică, pl. telúrice
telurile
TEL, teluri, s. n. 1. Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru a bate albușul de ou, frișca, crema etc. 2. Resort, arc de sârmă (de oțel) folosit la canapele, somiere, fotolii etc.; drot. ♦ (Rar) Sârmă care susține și întărește forma unui corset. 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical. – Din tc. tel. DOOM
tel s. n., pl. téluri
telurilor
TEL, teluri, s. n. 1. Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru a bate albușul de ou, frișca, crema etc. 2. Resort, arc de sârmă (de oțel) folosit la canapele, somiere, fotolii etc.; drot. ♦ (Rar) Sârmă care susține și întărește forma unui corset. 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical. – Din tc. tel. DOOM
tel s. n., pl. téluri
telurit
TELURÍT s.m. Oxid natural de telur. [< fr. tellurite].
teluriu
TELÚR s. n. Element chimic cu caracter nemetalic, de culoare albă-albăstruie, având proprietăți asemănătoare cu cele ale sulfului. – Din fr. tellure. DOOM
telúr s. n.; simb. Te
telurometre
TELUROMÉTRU, telurometre, s. n. Instrument electronic pentru măsurarea distanțelor cu ajutorul undelor electromagnetice din spectrul invizibil. – Din fr. telluromètre.
telurometrele
TELUROMÉTRU, telurometre, s. n. Instrument electronic pentru măsurarea distanțelor cu ajutorul undelor electromagnetice din spectrul invizibil. – Din fr. telluromètre.
telurometrelor
TELUROMÉTRU, telurometre, s. n. Instrument electronic pentru măsurarea distanțelor cu ajutorul undelor electromagnetice din spectrul invizibil. – Din fr. telluromètre.
telurometru
TELUROMÉTRU, telurometre, s. n. Instrument electronic pentru măsurarea distanțelor cu ajutorul undelor electromagnetice din spectrul invizibil. – Din fr. telluromètre.
telurometrul
TELUROMÉTRU, telurometre, s. n. Instrument electronic pentru măsurarea distanțelor cu ajutorul undelor electromagnetice din spectrul invizibil. – Din fr. telluromètre.
telurometrului
TELUROMÉTRU, telurometre, s. n. Instrument electronic pentru măsurarea distanțelor cu ajutorul undelor electromagnetice din spectrul invizibil. – Din fr. telluromètre.
teluros
TELURÓS, -OÁSĂ adj. Care conține telur. [< fr. tellureux].
telurul
TELÚR s. n. Element chimic cu caracter nemetalic, de culoare albă-albăstruie, având proprietăți asemănătoare cu cele ale sulfului. – Din fr. tellure. DOOM
telúr s. n.; simb. Te
telurului
TELÚR s. n. Element chimic cu caracter nemetalic, de culoare albă-albăstruie, având proprietăți asemănătoare cu cele ale sulfului. – Din fr. tellure. DOOM
telúr s. n.; simb. Te
telurură
TELURÚRĂ, telururi, s. f. (Chim.) Sare a hidrogenului telurat. – Din fr. tellurure.
telălița
TELĂLÍȚĂ, telălițe, s. f. (înv.- și reg.) Femeie care face comerț ambulant (cu haine vechi). – Telal + suf. -iță. DOOM
telălíță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. telălíței; pl. telălíțe
telălițe
TELĂLÍȚĂ, telălițe, s. f. (înv.- și reg.) Femeie care face comerț ambulant (cu haine vechi). – Telal + suf. -iță. DOOM
telălíță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. telălíței; pl. telălíțe
telăliței
TELĂLÍȚĂ, telălițe, s. f. (înv.- și reg.) Femeie care face comerț ambulant (cu haine vechi). – Telal + suf. -iță. DOOM
telălíță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. telălíței; pl. telălíțe
telălițele
TELĂLÍȚĂ, telălițe, s. f. (înv.- și reg.) Femeie care face comerț ambulant (cu haine vechi). – Telal + suf. -iță. DOOM
telălíță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. telălíței; pl. telălíțe
telălițelor
TELĂLÍȚĂ, telălițe, s. f. (înv.- și reg.) Femeie care face comerț ambulant (cu haine vechi). – Telal + suf. -iță. DOOM
telălíță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. telălíței; pl. telălíțe
tem
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
tema
TÉMĂ, teme, s. f. 1. Idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică. ◊ Loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesă muzicală. ◊ Temă cu variațiuni = compoziție muzicală care constă în enunțarea unei teme și în valorificarea ei prin diferite transformări ulterioare. 3. Exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt. – Din lat. thema. Cf. fr. thème, it. tema. DOOM
témă s. f., g.-d. art. témei; pl. téme
tematic
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátic adj. m., pl. temátici; f. temátică, pl. temátice
tematica
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátic adj. m., pl. temátici; f. temátică, pl. temátice
tematica
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátică s. f., g.-d. art. temáticii; pl. temátici
tematice
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátic adj. m., pl. temátici; f. temátică, pl. temátice
tematicei
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátic adj. m., pl. temátici; f. temátică, pl. temátice
tematicele
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátic adj. m., pl. temátici; f. temátică, pl. temátice
tematicelor
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátic adj. m., pl. temátici; f. temátică, pl. temátice
tematici
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátic adj. m., pl. temátici; f. temátică, pl. temátice
tematici
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátică s. f., g.-d. art. temáticii; pl. temátici
tematicii
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátic adj. m., pl. temátici; f. temátică, pl. temátice
tematicii
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátică s. f., g.-d. art. temáticii; pl. temátici
tematicile
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátică s. f., g.-d. art. temáticii; pl. temátici
tematicilor
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátic adj. m., pl. temátici; f. temátică, pl. temátice
tematicilor
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátică s. f., g.-d. art. temáticii; pl. temátici
tematicul
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátic adj. m., pl. temátici; f. temátică, pl. temátice
tematicului
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. DOOM
temátic adj. m., pl. temátici; f. temátică, pl. temátice
tematologia
TEMATOLOGÍE s. f. (Rar) Ramură a literaturii comparate care studiază circulația temelor (1). – Din fr. thématologie.
tematologic
TEMATOLÓGIC, -Ă, tematologici, -ce, adj. Referitor la tematologie, de tematologie. – Din fr. thématologique.
tematologica
TEMATOLÓGIC, -Ă, tematologici, -ce, adj. Referitor la tematologie, de tematologie. – Din fr. thématologique.
tematologice
TEMATOLÓGIC, -Ă, tematologici, -ce, adj. Referitor la tematologie, de tematologie. – Din fr. thématologique.
tematologicei
TEMATOLÓGIC, -Ă, tematologici, -ce, adj. Referitor la tematologie, de tematologie. – Din fr. thématologique.
tematologicele
TEMATOLÓGIC, -Ă, tematologici, -ce, adj. Referitor la tematologie, de tematologie. – Din fr. thématologique.
tematologicelor
TEMATOLÓGIC, -Ă, tematologici, -ce, adj. Referitor la tematologie, de tematologie. – Din fr. thématologique.
tematologici
TEMATOLÓGIC, -Ă, tematologici, -ce, adj. Referitor la tematologie, de tematologie. – Din fr. thématologique.
tematologicii
TEMATOLÓGIC, -Ă, tematologici, -ce, adj. Referitor la tematologie, de tematologie. – Din fr. thématologique.
tematologicilor
TEMATOLÓGIC, -Ă, tematologici, -ce, adj. Referitor la tematologie, de tematologie. – Din fr. thématologique.
tematologicul
TEMATOLÓGIC, -Ă, tematologici, -ce, adj. Referitor la tematologie, de tematologie. – Din fr. thématologique.
tematologicului
TEMATOLÓGIC, -Ă, tematologici, -ce, adj. Referitor la tematologie, de tematologie. – Din fr. thématologique.
tematologie
TEMATOLOGÍE s. f. (Rar) Ramură a literaturii comparate care studiază circulația temelor (1). – Din fr. thématologie.
tematologiei
TEMATOLOGÍE s. f. (Rar) Ramură a literaturii comparate care studiază circulația temelor (1). – Din fr. thématologie.
tematologii
TEMATOLOGÍE s. f. (Rar) Ramură a literaturii comparate care studiază circulația temelor (1). – Din fr. thématologie.
tembel
TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tc. tembel. DOOM
tembél adj. m., pl. tembéli; f. tembélă, pl. tembéle
tembela
TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tc. tembel. DOOM
tembél adj. m., pl. tembéli; f. tembélă, pl. tembéle
tembele
TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tc. tembel. DOOM
tembél adj. m., pl. tembéli; f. tembélă, pl. tembéle
tembelei
TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tc. tembel. DOOM
tembél adj. m., pl. tembéli; f. tembélă, pl. tembéle
tembelele
TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tc. tembel. DOOM
tembél adj. m., pl. tembéli; f. tembélă, pl. tembéle
tembelelor
TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tc. tembel. DOOM
tembél adj. m., pl. tembéli; f. tembélă, pl. tembéle
tembeli
TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tc. tembel. DOOM
tembél adj. m., pl. tembéli; f. tembélă, pl. tembéle
tembelii
TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tc. tembel. DOOM
tembél adj. m., pl. tembéli; f. tembélă, pl. tembéle
tembelilor
TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tc. tembel. DOOM
tembél adj. m., pl. tembéli; f. tembélă, pl. tembéle
tembelism
TEMBELÍSM, tembelisme, s. n. Nepăsare, indiferență; indolență, delăsare. – Tembel + suf. -ism. DOOM
tembelísm s. n., pl. tembelísme
tembelisme
TEMBELÍSM, tembelisme, s. n. Nepăsare, indiferență; indolență, delăsare. – Tembel + suf. -ism. DOOM
tembelísm s. n., pl. tembelísme
tembelismele
TEMBELÍSM, tembelisme, s. n. Nepăsare, indiferență; indolență, delăsare. – Tembel + suf. -ism. DOOM
tembelísm s. n., pl. tembelísme
tembelismelor
TEMBELÍSM, tembelisme, s. n. Nepăsare, indiferență; indolență, delăsare. – Tembel + suf. -ism. DOOM
tembelísm s. n., pl. tembelísme
tembelismul
TEMBELÍSM, tembelisme, s. n. Nepăsare, indiferență; indolență, delăsare. – Tembel + suf. -ism. DOOM
tembelísm s. n., pl. tembelísme
tembelismului
TEMBELÍSM, tembelisme, s. n. Nepăsare, indiferență; indolență, delăsare. – Tembel + suf. -ism. DOOM
tembelísm s. n., pl. tembelísme
tembeliza
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizai
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizam
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizant
TEMBELIZÁNT, -Ă, tembelizanți, -te, adj. (Fam.) Care tembelizează. – De la tembeliza.
tembelizanta
TEMBELIZÁNT, -Ă, tembelizanți, -te, adj. (Fam.) Care tembelizează. – De la tembeliza.
tembelizante
TEMBELIZÁNT, -Ă, tembelizanți, -te, adj. (Fam.) Care tembelizează. – De la tembeliza.
tembelizantei
TEMBELIZÁNT, -Ă, tembelizanți, -te, adj. (Fam.) Care tembelizează. – De la tembeliza.
tembelizantele
TEMBELIZÁNT, -Ă, tembelizanți, -te, adj. (Fam.) Care tembelizează. – De la tembeliza.
tembelizantelor
TEMBELIZÁNT, -Ă, tembelizanți, -te, adj. (Fam.) Care tembelizează. – De la tembeliza.
tembelizantul
TEMBELIZÁNT, -Ă, tembelizanți, -te, adj. (Fam.) Care tembelizează. – De la tembeliza.
tembelizantului
TEMBELIZÁNT, -Ă, tembelizanți, -te, adj. (Fam.) Care tembelizează. – De la tembeliza.
tembelizanți
TEMBELIZÁNT, -Ă, tembelizanți, -te, adj. (Fam.) Care tembelizează. – De la tembeliza.
tembelizanții
TEMBELIZÁNT, -Ă, tembelizanți, -te, adj. (Fam.) Care tembelizează. – De la tembeliza.
tembelizanților
TEMBELIZÁNT, -Ă, tembelizanți, -te, adj. (Fam.) Care tembelizează. – De la tembeliza.
tembelizare
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizare
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizară
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizarăm
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizarăți
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizase
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizasem
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizaseră
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizaserăm
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizaserăți
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizaseși
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizaseți
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizat
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizat
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizau
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizași
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizați
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizează
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizez
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizeze
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizezi
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembeliziune
tembeliziune, tembeliziuni s. f. (glum.) televiziune.
tembelizând
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelizînd
TEMBELIZÁ, tembelizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. – Tembel + suf. -iza.
tembelul
TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tc. tembel. DOOM
tembél adj. m., pl. tembéli; f. tembélă, pl. tembéle
tembelului
TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tc. tembel. DOOM
tembél adj. m., pl. tembéli; f. tembélă, pl. tembéle
teme
TÉMĂ, teme, s. f. 1. Idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică. ◊ Loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesă muzicală. ◊ Temă cu variațiuni = compoziție muzicală care constă în enunțarea unei teme și în valorificarea ei prin diferite transformări ulterioare. 3. Exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt. – Din lat. thema. Cf. fr. thème, it. tema. DOOM
témă s. f., g.-d. art. témei; pl. téme
teme
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temea
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temeai
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temeam
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temeau
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temeați
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temei
TÉMĂ, teme, s. f. 1. Idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică. ◊ Loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesă muzicală. ◊ Temă cu variațiuni = compoziție muzicală care constă în enunțarea unei teme și în valorificarea ei prin diferite transformări ulterioare. 3. Exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt. – Din lat. thema. Cf. fr. thème, it. tema. DOOM
témă s. f., g.-d. art. témei; pl. téme
temei
TEMÉI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ◊ Loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. și adv. Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricină, cauză; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei acțiuni, al unui interval de timp). Temeiul nopții. 4. (Înv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĭ. DOOM
teméi s. n., pl. teméiuri
temeinic
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic. DOOM
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice
temeinica
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic. DOOM
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice
temeinice
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic. DOOM
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice
temeinicea
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeiniceai
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeiniceam
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicească
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeiniceau
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeiniceați
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicei
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic. DOOM
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice
temeinicele
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic. DOOM
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice
temeinicelor
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic. DOOM
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice
temeinicesc
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicește
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicești
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinici
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic. DOOM
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice
temeinici
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicia
TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie. DOOM
temeinicíe s. f., art. temeinicía, g.-d. temeinicíi, art. temeinicíei
temeinicie
TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie. DOOM
temeinicíe s. f., art. temeinicía, g.-d. temeinicíi, art. temeinicíei
temeiniciei
TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie. DOOM
temeinicíe s. f., art. temeinicía, g.-d. temeinicíi, art. temeinicíei
temeinicii
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic. DOOM
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice
temeinicii
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicii
TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie. DOOM
temeinicíe s. f., art. temeinicía, g.-d. temeinicíi, art. temeinicíei
temeinicilor
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic. DOOM
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice
temeinicim
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicind
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicire
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicire
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeiniciră
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicirăm
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicirăți
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicise
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicisem
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeiniciseră
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeiniciserăm
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeiniciserăți
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeiniciseși
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeiniciseți
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicit
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicit
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeiniciși
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeiniciți
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
temeinicul
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic. DOOM
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice
temeinicului
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic. DOOM
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice
temeiul
TEMÉI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ◊ Loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. și adv. Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricină, cauză; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei acțiuni, al unui interval de timp). Temeiul nopții. 4. (Înv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĭ. DOOM
teméi s. n., pl. teméiuri
temeiului
TEMÉI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ◊ Loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. și adv. Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricină, cauză; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei acțiuni, al unui interval de timp). Temeiul nopții. 4. (Înv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĭ. DOOM
teméi s. n., pl. teméiuri
temeiuri
TEMÉI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ◊ Loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. și adv. Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricină, cauză; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei acțiuni, al unui interval de timp). Temeiul nopții. 4. (Înv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĭ. DOOM
teméi s. n., pl. teméiuri
temeiurile
TEMÉI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ◊ Loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. și adv. Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricină, cauză; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei acțiuni, al unui interval de timp). Temeiul nopții. 4. (Înv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĭ. DOOM
teméi s. n., pl. teméiuri
temeiurilor
TEMÉI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ◊ Loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. și adv. Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricină, cauză; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei acțiuni, al unui interval de timp). Temeiul nopții. 4. (Înv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĭ. DOOM
teméi s. n., pl. teméiuri
temele
TÉMĂ, teme, s. f. 1. Idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică. ◊ Loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesă muzicală. ◊ Temă cu variațiuni = compoziție muzicală care constă în enunțarea unei teme și în valorificarea ei prin diferite transformări ulterioare. 3. Exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt. – Din lat. thema. Cf. fr. thème, it. tema. DOOM
témă s. f., g.-d. art. témei; pl. téme
temelia
TEMELÍE, temelii, s. f. Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundație, fundament, bază. ◊ Loc. adv. Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire, radical. ◊ Expr. A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia. – Din sl. temelije. DOOM
temelíe s. f., art. temelía, g.-d. art. temelíei; pl. temelíi, art. temelíile
temelie
TEMELÍE, temelii, s. f. Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundație, fundament, bază. ◊ Loc. adv. Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire, radical. ◊ Expr. A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia. – Din sl. temelije. DOOM
temelíe s. f., art. temelía, g.-d. art. temelíei; pl. temelíi, art. temelíile
temeliei
TEMELÍE, temelii, s. f. Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundație, fundament, bază. ◊ Loc. adv. Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire, radical. ◊ Expr. A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia. – Din sl. temelije. DOOM
temelíe s. f., art. temelía, g.-d. art. temelíei; pl. temelíi, art. temelíile
temelii
TEMELÍE, temelii, s. f. Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundație, fundament, bază. ◊ Loc. adv. Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire, radical. ◊ Expr. A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia. – Din sl. temelije. DOOM
temelíe s. f., art. temelía, g.-d. art. temelíei; pl. temelíi, art. temelíile
temeliile
TEMELÍE, temelii, s. f. Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundație, fundament, bază. ◊ Loc. adv. Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire, radical. ◊ Expr. A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia. – Din sl. temelije. DOOM
temelíe s. f., art. temelía, g.-d. art. temelíei; pl. temelíi, art. temelíile
temeliilor
TEMELÍE, temelii, s. f. Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundație, fundament, bază. ◊ Loc. adv. Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire, radical. ◊ Expr. A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia. – Din sl. temelije. DOOM
temelíe s. f., art. temelía, g.-d. art. temelíei; pl. temelíi, art. temelíile
temelnic
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic. DOOM
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice
temelor
TÉMĂ, teme, s. f. 1. Idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică. ◊ Loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesă muzicală. ◊ Temă cu variațiuni = compoziție muzicală care constă în enunțarea unei teme și în valorificarea ei prin diferite transformări ulterioare. 3. Exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt. – Din lat. thema. Cf. fr. thème, it. tema. DOOM
témă s. f., g.-d. art. témei; pl. téme
temem
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temen
Temen = Temenus.
temenea
TEMENEÁ, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h). DOOM
temeneá s. f., art. temeneáua, g.-d. art. temenélei; pl. temenéle, art. temenélele
temenea
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temeneai
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temeneam
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenească
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temeneau
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temeneaua
TEMENEÁ, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h). DOOM
temeneá s. f., art. temeneáua, g.-d. art. temenélei; pl. temenéle, art. temenélele
temeneați
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenele
TEMENEÁ, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h). DOOM
temeneá s. f., art. temeneáua, g.-d. art. temenélei; pl. temenéle, art. temenélele
temenelei
TEMENEÁ, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h). DOOM
temeneá s. f., art. temeneáua, g.-d. art. temenélei; pl. temenéle, art. temenélele
temenelele
TEMENEÁ, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h). DOOM
temeneá s. f., art. temeneáua, g.-d. art. temenélei; pl. temenéle, art. temenélele
temenelelor
TEMENEÁ, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h). DOOM
temeneá s. f., art. temeneáua, g.-d. art. temenélei; pl. temenéle, art. temenélele
temenesc
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenește
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenești
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temeni
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenii
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenim
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenind
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenire
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenire
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea.
temeniră
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenirăm
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenirăți
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenise
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenisem
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temeniseră
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temeniserăm
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temeniserăți
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temeniseși
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temeniseți
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenit
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temeniși
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temeniți
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. DOOM
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temenus
Temenus, unul dintre heraclizi, fiul lui Aristomachus. A cucerit Peloponnesul împreună cu fratele său Cresphontes și a domnit asupra Argosului.
temerar
TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius. DOOM
temerár adj. m., pl. temerári; f. temeráră, pl. temeráre
temerara
TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius. DOOM
temerár adj. m., pl. temerári; f. temeráră, pl. temeráre
temerare
TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius. DOOM
temerár adj. m., pl. temerári; f. temeráră, pl. temeráre
temerarei
TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius. DOOM
temerár adj. m., pl. temerári; f. temeráră, pl. temeráre
temerarele
TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius. DOOM
temerár adj. m., pl. temerári; f. temeráră, pl. temeráre
temerarelor
TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius. DOOM
temerár adj. m., pl. temerári; f. temeráră, pl. temeráre
temerari
TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius. DOOM
temerár adj. m., pl. temerári; f. temeráră, pl. temeráre
temerarii
TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius. DOOM
temerár adj. m., pl. temerári; f. temeráră, pl. temeráre
temerarilor
TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius. DOOM
temerár adj. m., pl. temerári; f. temeráră, pl. temeráre
temerarul
TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius. DOOM
temerár adj. m., pl. temerári; f. temeráră, pl. temeráre
temerarului
TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius. DOOM
temerár adj. m., pl. temerári; f. temeráră, pl. temeráre
temere
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temere
TÉMERE, temeri, s. f. Faptul de a (se) teme; frică, teamă, temut1 (1). ♦ (Înv.) Gelozie. – V. teme. DOOM
témere s. f., g.-d. art. témerii; pl. témeri
temerea
TÉMERE, temeri, s. f. Faptul de a (se) teme; frică, teamă, temut1 (1). ♦ (Înv.) Gelozie. – V. teme. DOOM
témere s. f., g.-d. art. témerii; pl. témeri
temeri
TÉMERE, temeri, s. f. Faptul de a (se) teme; frică, teamă, temut1 (1). ♦ (Înv.) Gelozie. – V. teme. DOOM
témere s. f., g.-d. art. témerii; pl. témeri
temerii
TÉMERE, temeri, s. f. Faptul de a (se) teme; frică, teamă, temut1 (1). ♦ (Înv.) Gelozie. – V. teme. DOOM
témere s. f., g.-d. art. témerii; pl. témeri
temerile
TÉMERE, temeri, s. f. Faptul de a (se) teme; frică, teamă, temut1 (1). ♦ (Înv.) Gelozie. – V. teme. DOOM
témere s. f., g.-d. art. témerii; pl. témeri
temerilor
TÉMERE, temeri, s. f. Faptul de a (se) teme; frică, teamă, temut1 (1). ♦ (Înv.) Gelozie. – V. teme. DOOM
témere s. f., g.-d. art. témerii; pl. témeri
temeritate
TEMERITÁTE, temerități, s. f. Îndrăzneală mare, cutezanță. – Din fr. témérité, lat. temeritas, -atis. DOOM
temeritáte s. f., g.-d. art. temeritắții; pl. temeritắți
temeritatea
TEMERITÁTE, temerități, s. f. Îndrăzneală mare, cutezanță. – Din fr. témérité, lat. temeritas, -atis. DOOM
temeritáte s. f., g.-d. art. temeritắții; pl. temeritắți
temerități
TEMERITÁTE, temerități, s. f. Îndrăzneală mare, cutezanță. – Din fr. témérité, lat. temeritas, -atis. DOOM
temeritáte s. f., g.-d. art. temeritắții; pl. temeritắți
temerității
TEMERITÁTE, temerități, s. f. Îndrăzneală mare, cutezanță. – Din fr. témérité, lat. temeritas, -atis. DOOM
temeritáte s. f., g.-d. art. temeritắții; pl. temeritắți
temeritățile
TEMERITÁTE, temerități, s. f. Îndrăzneală mare, cutezanță. – Din fr. témérité, lat. temeritas, -atis. DOOM
temeritáte s. f., g.-d. art. temeritắții; pl. temeritắți
temerităților
TEMERITÁTE, temerități, s. f. Îndrăzneală mare, cutezanță. – Din fr. témérité, lat. temeritas, -atis. DOOM
temeritáte s. f., g.-d. art. temeritắții; pl. temeritắți
temeteie
TEMETÉU, temeteie, s. n. (Reg.) Cimitir. – Din magh. temetö. DOOM
temetéu (reg.) s. n., art. temetéul; pl. temetéie
temeteiele
TEMETÉU, temeteie, s. n. (Reg.) Cimitir. – Din magh. temetö. DOOM
temetéu (reg.) s. n., art. temetéul; pl. temetéie
temeteielor
TEMETÉU, temeteie, s. n. (Reg.) Cimitir. – Din magh. temetö. DOOM
temetéu (reg.) s. n., art. temetéul; pl. temetéie
temeteu
TEMETÉU, temeteie, s. n. (Reg.) Cimitir. – Din magh. temetö. DOOM
temetéu (reg.) s. n., art. temetéul; pl. temetéie
temeteul
TEMETÉU, temeteie, s. n. (Reg.) Cimitir. – Din magh. temetö. DOOM
temetéu (reg.) s. n., art. temetéul; pl. temetéie
temeteului
TEMETÉU, temeteie, s. n. (Reg.) Cimitir. – Din magh. temetö. DOOM
temetéu (reg.) s. n., art. temetéul; pl. temetéie
temeți
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temi
TEÁMĂ s. f. Stare de neliniște și de tulburare provocată de un pericol care te amenință, de un rău care ți se poate întâmpla; frică, teamăt. – Din teme (derivat regresiv). DOOM
teámă s. f.
temi
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temii
TEÁMĂ s. f. Stare de neliniște și de tulburare provocată de un pericol care te amenință, de un rău care ți se poate întâmpla; frică, teamăt. – Din teme (derivat regresiv). DOOM
teámă s. f.
temis
Temis = Themis.
temleac
temleác (-éce), s. n. – 1. Dragon, epolet. – 2. (Dobr.) Cange de pescuit. Rus. temjlak (Cihac, II, 407).
temnic
témnic (-ce), s. n. – Adăpost în pămînt în care se țin stupii iarna. Sl. tĭmĭnŭ „întunecat”, cu suf. -nic, cf. tainic, dornic (Cihac, II, 407; Tiktin; Candrea). – Der. temniță, s. f. (închisoare), din sl. tĭmĭnica (Miklosich, Slaw. Elem., 50), cf. bg. tămnicŭ, sb., cr. tamnica, slov. temnica, pol. ciemnica, mag. tömlöcz; temnicer, s. n. (paznic de închisoare, gardian), cf. sl. tĭmĭničarŭ „deținut”; întemnița, vb. (a încarcera). DOOM
témnic (reg.) s. n., pl. témnicuri/témnice
temnic
TÉMNIC, temnicuri, s. n. (Reg.) 1. Adăpost în pământ, în care se țin stupii iarna. 2. Adăpost săpat în pământ pentru ocrotirea ostașilor (în timp de război). 3. (Înv.) Închisoare. [Pl. și: temnice] – Din ucr. temnyk.
temnicer
TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare. – Temniță + suf. -ar. DOOM
temnicér s. m., pl. temnicéri
temniceri
TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare. – Temniță + suf. -ar. DOOM
temnicér s. m., pl. temnicéri
temnicerii
TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare. – Temniță + suf. -ar. DOOM
temnicér s. m., pl. temnicéri
temnicerilor
TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare. – Temniță + suf. -ar. DOOM
temnicér s. m., pl. temnicéri
temnicerul
TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare. – Temniță + suf. -ar. DOOM
temnicér s. m., pl. temnicéri
temnicerului
TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare. – Temniță + suf. -ar. DOOM
temnicér s. m., pl. temnicéri
temnicioara
TEMNICIOÁRĂ, temnicioare, s. f. Diminutiv al lui temniță. – Temniță + suf. -ioară. DOOM
temnicioáră s. f., g.-d. art. temnicioárei; pl. temnicioáre
temnicioare
TEMNICIOÁRĂ, temnicioare, s. f. Diminutiv al lui temniță. – Temniță + suf. -ioară. DOOM
temnicioáră s. f., g.-d. art. temnicioárei; pl. temnicioáre
temnicioarei
TEMNICIOÁRĂ, temnicioare, s. f. Diminutiv al lui temniță. – Temniță + suf. -ioară. DOOM
temnicioáră s. f., g.-d. art. temnicioárei; pl. temnicioáre
temnicioarele
TEMNICIOÁRĂ, temnicioare, s. f. Diminutiv al lui temniță. – Temniță + suf. -ioară. DOOM
temnicioáră s. f., g.-d. art. temnicioárei; pl. temnicioáre
temnicioarelor
TEMNICIOÁRĂ, temnicioare, s. f. Diminutiv al lui temniță. – Temniță + suf. -ioară. DOOM
temnicioáră s. f., g.-d. art. temnicioárei; pl. temnicioáre
temnița
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnița
TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. închisoare, pușcărie. ◊ (Jur.) Temniță grea = (în Codul penal anterior) pedeapsă privativă de libertate, care urma să se execute într-un regim de severitate și se aplica pentru unele fapte penale considerate drept crime. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĭmĭnica. DOOM
témniță s. f., g.-d. art. témniței; pl. témnițe
temnițai
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițam
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițare
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițare
TEMNIȚÁ vb. I. v. întemnița.
temnițară
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițarăm
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițarăți
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițase
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițasem
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițaseră
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițaserăm
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițaserăți
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițaseși
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițaseți
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițat
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițat
TEMNIȚÁ vb. I. v. întemnița.
temnițau
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițași
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițați
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițe
TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. închisoare, pușcărie. ◊ (Jur.) Temniță grea = (în Codul penal anterior) pedeapsă privativă de libertate, care urma să se execute într-un regim de severitate și se aplica pentru unele fapte penale considerate drept crime. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĭmĭnica. DOOM
témniță s. f., g.-d. art. témniței; pl. témnițe
temnițează
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temniței
TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. închisoare, pușcărie. ◊ (Jur.) Temniță grea = (în Codul penal anterior) pedeapsă privativă de libertate, care urma să se execute într-un regim de severitate și se aplica pentru unele fapte penale considerate drept crime. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĭmĭnica. DOOM
témniță s. f., g.-d. art. témniței; pl. témnițe
temnițele
TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. închisoare, pușcărie. ◊ (Jur.) Temniță grea = (în Codul penal anterior) pedeapsă privativă de libertate, care urma să se execute într-un regim de severitate și se aplica pentru unele fapte penale considerate drept crime. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĭmĭnica. DOOM
témniță s. f., g.-d. art. témniței; pl. témnițe
temnițelor
TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. închisoare, pușcărie. ◊ (Jur.) Temniță grea = (în Codul penal anterior) pedeapsă privativă de libertate, care urma să se execute într-un regim de severitate și se aplica pentru unele fapte penale considerate drept crime. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĭmĭnica. DOOM
témniță s. f., g.-d. art. témniței; pl. témnițe
temnițez
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițeze
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițezi
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițând
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temnițînd
TEMNIȚÁ, temnițez, vb. I. Tranz. (Învechit) A întemnița. Mă temnițară într-un beci pînă să se facă ziuă. GORJAN, H. IV 33.
temniță
TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. ♦ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĩmĩnica.
tempera
TÉMPERA1 s. f. 1. Vopsea obținută prin amestecarea ei cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu în tehnica picturii în care se folosesc culori tempera1 (1). ♦ Pictură realizată prin acest procedeu. – Din it. tempera. DOOM
temperá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 tempereáză
tempera
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperai
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperam
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperament
TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase care condiționează capacitatea de lucru, echilibrul și stăpânirea de sine a unei persoane; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum. DOOM
temperamént s. n., pl. temperaménte
temperamental
TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al. DOOM
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále
temperamentala
TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al. DOOM
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále
temperamentale
TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al. DOOM
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále
temperamentalei
TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al. DOOM
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále
temperamentalele
TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al. DOOM
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále
temperamentalelor
TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al. DOOM
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále
temperamentali
TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al. DOOM
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále
temperamentalii
TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al. DOOM
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále
temperamentalilor
TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al. DOOM
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále
temperamentalul
TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al. DOOM
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále
temperamentalului
TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al. DOOM
temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále
temperamente
TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase care condiționează capacitatea de lucru, echilibrul și stăpânirea de sine a unei persoane; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum. DOOM
temperamént s. n., pl. temperaménte
temperamentele
TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase care condiționează capacitatea de lucru, echilibrul și stăpânirea de sine a unei persoane; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum. DOOM
temperamént s. n., pl. temperaménte
temperamentelor
TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase care condiționează capacitatea de lucru, echilibrul și stăpânirea de sine a unei persoane; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum. DOOM
temperamént s. n., pl. temperaménte
temperamentoasa
TEMPERAMENTÓS, -OÁSĂ, temperamentoși, -oase, adj. (Rar) Cu temperament energic, impetuos; plin de temperament. – Temperament + suf. -os. DOOM
temperamentós (rar) adj. m., pl. temperamentóși; f. temperamentoásă, pl. temperamentoáse
temperamentoase
TEMPERAMENTÓS, -OÁSĂ, temperamentoși, -oase, adj. (Rar) Cu temperament energic, impetuos; plin de temperament. – Temperament + suf. -os. DOOM
temperamentós (rar) adj. m., pl. temperamentóși; f. temperamentoásă, pl. temperamentoáse
temperamentoasei
TEMPERAMENTÓS, -OÁSĂ, temperamentoși, -oase, adj. (Rar) Cu temperament energic, impetuos; plin de temperament. – Temperament + suf. -os. DOOM
temperamentós (rar) adj. m., pl. temperamentóși; f. temperamentoásă, pl. temperamentoáse
temperamentoasele
TEMPERAMENTÓS, -OÁSĂ, temperamentoși, -oase, adj. (Rar) Cu temperament energic, impetuos; plin de temperament. – Temperament + suf. -os. DOOM
temperamentós (rar) adj. m., pl. temperamentóși; f. temperamentoásă, pl. temperamentoáse
temperamentoaselor
TEMPERAMENTÓS, -OÁSĂ, temperamentoși, -oase, adj. (Rar) Cu temperament energic, impetuos; plin de temperament. – Temperament + suf. -os. DOOM
temperamentós (rar) adj. m., pl. temperamentóși; f. temperamentoásă, pl. temperamentoáse
temperamentos
TEMPERAMENTÓS, -OÁSĂ, temperamentoși, -oase, adj. (Rar) Cu temperament energic, impetuos; plin de temperament. – Temperament + suf. -os. DOOM
temperamentós (rar) adj. m., pl. temperamentóși; f. temperamentoásă, pl. temperamentoáse
temperamentosul
TEMPERAMENTÓS, -OÁSĂ, temperamentoși, -oase, adj. (Rar) Cu temperament energic, impetuos; plin de temperament. – Temperament + suf. -os. DOOM
temperamentós (rar) adj. m., pl. temperamentóși; f. temperamentoásă, pl. temperamentoáse
temperamentosului
TEMPERAMENTÓS, -OÁSĂ, temperamentoși, -oase, adj. (Rar) Cu temperament energic, impetuos; plin de temperament. – Temperament + suf. -os. DOOM
temperamentós (rar) adj. m., pl. temperamentóși; f. temperamentoásă, pl. temperamentoáse
temperamentoși
TEMPERAMENTÓS, -OÁSĂ, temperamentoși, -oase, adj. (Rar) Cu temperament energic, impetuos; plin de temperament. – Temperament + suf. -os. DOOM
temperamentós (rar) adj. m., pl. temperamentóși; f. temperamentoásă, pl. temperamentoáse
temperamentoșii
TEMPERAMENTÓS, -OÁSĂ, temperamentoși, -oase, adj. (Rar) Cu temperament energic, impetuos; plin de temperament. – Temperament + suf. -os. DOOM
temperamentós (rar) adj. m., pl. temperamentóși; f. temperamentoásă, pl. temperamentoáse
temperamentoșilor
TEMPERAMENTÓS, -OÁSĂ, temperamentoși, -oase, adj. (Rar) Cu temperament energic, impetuos; plin de temperament. – Temperament + suf. -os. DOOM
temperamentós (rar) adj. m., pl. temperamentóși; f. temperamentoásă, pl. temperamentoáse
temperamentul
TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase care condiționează capacitatea de lucru, echilibrul și stăpânirea de sine a unei persoane; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum. DOOM
temperamént s. n., pl. temperaménte
temperamentului
TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase care condiționează capacitatea de lucru, echilibrul și stăpânirea de sine a unei persoane; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum. DOOM
temperamént s. n., pl. temperaménte
temperamenturi
TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase care condiționează capacitatea de lucru, echilibrul și stăpânirea de sine a unei persoane; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum. DOOM
temperamént s. n., pl. temperaménte
temperamenturile
TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase care condiționează capacitatea de lucru, echilibrul și stăpânirea de sine a unei persoane; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum. DOOM
temperamént s. n., pl. temperaménte
temperamenturilor
TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase care condiționează capacitatea de lucru, echilibrul și stăpânirea de sine a unei persoane; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum. DOOM
temperamént s. n., pl. temperaménte
temperando
TEMPERÁNDO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Moderând, reținând (mișcarea). [< it. temperando].
temperant
TEMPERÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care temperează, liniștește; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant].
temperanta
TEMPERÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care temperează, liniștește; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant].
temperante
TEMPERÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care temperează, liniștește; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant].
temperantei
TEMPERÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care temperează, liniștește; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant].
temperantele
TEMPERÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care temperează, liniștește; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant].
temperantelor
TEMPERÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care temperează, liniștește; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant].
temperantul
TEMPERÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care temperează, liniștește; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant].
temperantului
TEMPERÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care temperează, liniștește; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant].
temperanți
TEMPERÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care temperează, liniștește; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant].
temperanții
TEMPERÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care temperează, liniștește; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant].
temperanților
TEMPERÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care temperează, liniștește; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant].
temperanță
TEMPERÁNȚĂ s. f. (Rar) Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia. DOOM
temperánță (rar) s. f., g.-d. art. temperánței
temperare
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperare
TEMPERÁRE s. f. Acțiunea de a tempera2. – V. tempera2.
temperarea
TEMPERÁRE s. f. Acțiunea de a tempera2. – V. tempera2.
temperară
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperarăm
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperarăți
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperase
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperasem
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperaseră
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperaserăm
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperaserăți
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperaseși
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperaseți
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperat
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperat
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ◊ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré. DOOM
!temperát adj. m., pl. temperáți; f. temperátă, pl. temperáte
temperata
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ◊ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré. DOOM
!temperát adj. m., pl. temperáți; f. temperátă, pl. temperáte
temperate
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ◊ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré. DOOM
!temperát adj. m., pl. temperáți; f. temperátă, pl. temperáte
temperatei
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ◊ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré. DOOM
!temperát adj. m., pl. temperáți; f. temperátă, pl. temperáte
temperatele
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ◊ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré. DOOM
!temperát adj. m., pl. temperáți; f. temperátă, pl. temperáte
temperatelor
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ◊ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré. DOOM
!temperát adj. m., pl. temperáți; f. temperátă, pl. temperáte
temperatul
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ◊ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré. DOOM
!temperát adj. m., pl. temperáți; f. temperátă, pl. temperáte
temperatului
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ◊ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré. DOOM
!temperát adj. m., pl. temperáți; f. temperátă, pl. temperáte
temperatura
TEMPERATÚRĂ, temperaturi, s. f. Mărime fizică utilizată pentru a caracteriza starea de încălzire a unui mediu, a unui corp etc. ♦ Temperatură absolută = temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologică constantă a corpului animal, reprezentând echilibrul dintre căldura produsă și cea pierdută. ♦ Gradul de căldură ridicată a corpului omenesc, reprezentând un simptom patologic; fierbințeală, febră. – Din fr. température, lat. temperatura. DOOM
temperatúră s. f., g.-d. art. temperatúrii; pl. temperatúri
temperaturi
TEMPERATÚRĂ, temperaturi, s. f. Mărime fizică utilizată pentru a caracteriza starea de încălzire a unui mediu, a unui corp etc. ♦ Temperatură absolută = temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologică constantă a corpului animal, reprezentând echilibrul dintre căldura produsă și cea pierdută. ♦ Gradul de căldură ridicată a corpului omenesc, reprezentând un simptom patologic; fierbințeală, febră. – Din fr. température, lat. temperatura. DOOM
temperatúră s. f., g.-d. art. temperatúrii; pl. temperatúri
temperaturii
TEMPERATÚRĂ, temperaturi, s. f. Mărime fizică utilizată pentru a caracteriza starea de încălzire a unui mediu, a unui corp etc. ♦ Temperatură absolută = temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologică constantă a corpului animal, reprezentând echilibrul dintre căldura produsă și cea pierdută. ♦ Gradul de căldură ridicată a corpului omenesc, reprezentând un simptom patologic; fierbințeală, febră. – Din fr. température, lat. temperatura. DOOM
temperatúră s. f., g.-d. art. temperatúrii; pl. temperatúri
temperaturile
TEMPERATÚRĂ, temperaturi, s. f. Mărime fizică utilizată pentru a caracteriza starea de încălzire a unui mediu, a unui corp etc. ♦ Temperatură absolută = temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologică constantă a corpului animal, reprezentând echilibrul dintre căldura produsă și cea pierdută. ♦ Gradul de căldură ridicată a corpului omenesc, reprezentând un simptom patologic; fierbințeală, febră. – Din fr. température, lat. temperatura. DOOM
temperatúră s. f., g.-d. art. temperatúrii; pl. temperatúri
temperaturilor
TEMPERATÚRĂ, temperaturi, s. f. Mărime fizică utilizată pentru a caracteriza starea de încălzire a unui mediu, a unui corp etc. ♦ Temperatură absolută = temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologică constantă a corpului animal, reprezentând echilibrul dintre căldura produsă și cea pierdută. ♦ Gradul de căldură ridicată a corpului omenesc, reprezentând un simptom patologic; fierbințeală, febră. – Din fr. température, lat. temperatura. DOOM
temperatúră s. f., g.-d. art. temperatúrii; pl. temperatúri
temperau
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperași
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperați
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperați
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ◊ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré. DOOM
!temperát adj. m., pl. temperáți; f. temperátă, pl. temperáte
temperație
TEMPERÁȚIE s.f. (Muz.) Stabilirea unei mărimi convenționale a intervalelor dintre sunete. [Gen. -iei. / < lat. temperatio – proporție].
temperații
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ◊ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré. DOOM
!temperát adj. m., pl. temperáți; f. temperátă, pl. temperáte
temperaților
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ◊ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré. DOOM
!temperát adj. m., pl. temperáți; f. temperátă, pl. temperáte
tempere
TÉMPERA1 s. f. 1. Vopsea obținută prin amestecarea ei cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu în tehnica picturii în care se folosesc culori tempera1 (1). ♦ Pictură realizată prin acest procedeu. – Din it. tempera. DOOM
temperá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 tempereáză
temperează
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperei
TÉMPERA1 s. f. 1. Vopsea obținută prin amestecarea ei cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu în tehnica picturii în care se folosesc culori tempera1 (1). ♦ Pictură realizată prin acest procedeu. – Din it. tempera. DOOM
temperá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 tempereáză
temperez
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
tempereze
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperezi
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperând
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperînd
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
temperări
TEMPERÁRE s. f. Acțiunea de a tempera2. – V. tempera2.
temperării
TEMPERÁRE s. f. Acțiunea de a tempera2. – V. tempera2.
temperările
TEMPERÁRE s. f. Acțiunea de a tempera2. – V. tempera2.
temperărilor
TEMPERÁRE s. f. Acțiunea de a tempera2. – V. tempera2.
tempesta
TEMPÉSTĂ, tempeste, s. f. (Înv.) Furtună, uragan. – Din it. tempesta. DOOM
tempéstă (înv.) s. f., g.-d. art. tempéstei; pl. tempéste
tempestate
TEMPESTÁTE, tempestăți, s. f. (Latinism învechit) Furtună. Vulturul e considerat de cătră poporul romîn și ca un anunțător al tempestății. MARIAN, O. I 191.
tempeste
TEMPÉSTĂ, tempeste, s. f. (Înv.) Furtună, uragan. – Din it. tempesta. DOOM
tempéstă (înv.) s. f., g.-d. art. tempéstei; pl. tempéste
tempestei
TEMPÉSTĂ, tempeste, s. f. (Înv.) Furtună, uragan. – Din it. tempesta. DOOM
tempéstă (înv.) s. f., g.-d. art. tempéstei; pl. tempéste
tempestele
TEMPÉSTĂ, tempeste, s. f. (Înv.) Furtună, uragan. – Din it. tempesta. DOOM
tempéstă (înv.) s. f., g.-d. art. tempéstei; pl. tempéste
tempestelor
TEMPÉSTĂ, tempeste, s. f. (Înv.) Furtună, uragan. – Din it. tempesta. DOOM
tempéstă (înv.) s. f., g.-d. art. tempéstei; pl. tempéste
tempestiv
TEMPESTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se întâmplă la timp potrivit; oportun, favorabil. [< lat. tempestivus].
tempestiva
TEMPESTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se întâmplă la timp potrivit; oportun, favorabil. [< lat. tempestivus].
tempestive
TEMPESTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se întâmplă la timp potrivit; oportun, favorabil. [< lat. tempestivus].
tempestivei
TEMPESTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se întâmplă la timp potrivit; oportun, favorabil. [< lat. tempestivus].
tempestivele
TEMPESTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se întâmplă la timp potrivit; oportun, favorabil. [< lat. tempestivus].
tempestivelor
TEMPESTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se întâmplă la timp potrivit; oportun, favorabil. [< lat. tempestivus].
tempestivi
TEMPESTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se întâmplă la timp potrivit; oportun, favorabil. [< lat. tempestivus].
tempestivii
TEMPESTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se întâmplă la timp potrivit; oportun, favorabil. [< lat. tempestivus].
tempestivilor
TEMPESTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se întâmplă la timp potrivit; oportun, favorabil. [< lat. tempestivus].
tempestivul
TEMPESTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se întâmplă la timp potrivit; oportun, favorabil. [< lat. tempestivus].
tempestivului
TEMPESTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se întâmplă la timp potrivit; oportun, favorabil. [< lat. tempestivus].
tempestuoasa
TEMPESTUÓS, -OÁSĂ, tempestuoși, -oase, adj. (Livr.) Furtunos, vijelios. [Pr.: -tu-os] – Din lat. tempestuosus. DOOM
tempestuós (livr.) (-tu-os) adj. m., pl. tempestuóși; f. tempestuoásă, pl. tempestuoáse
tempestuoase
TEMPESTUÓS, -OÁSĂ, tempestuoși, -oase, adj. (Livr.) Furtunos, vijelios. [Pr.: -tu-os] – Din lat. tempestuosus. DOOM
tempestuós (livr.) (-tu-os) adj. m., pl. tempestuóși; f. tempestuoásă, pl. tempestuoáse
tempestuoasei
TEMPESTUÓS, -OÁSĂ, tempestuoși, -oase, adj. (Livr.) Furtunos, vijelios. [Pr.: -tu-os] – Din lat. tempestuosus. DOOM
tempestuós (livr.) (-tu-os) adj. m., pl. tempestuóși; f. tempestuoásă, pl. tempestuoáse
tempestuoasele
TEMPESTUÓS, -OÁSĂ, tempestuoși, -oase, adj. (Livr.) Furtunos, vijelios. [Pr.: -tu-os] – Din lat. tempestuosus. DOOM
tempestuós (livr.) (-tu-os) adj. m., pl. tempestuóși; f. tempestuoásă, pl. tempestuoáse
tempestuoaselor
TEMPESTUÓS, -OÁSĂ, tempestuoși, -oase, adj. (Livr.) Furtunos, vijelios. [Pr.: -tu-os] – Din lat. tempestuosus. DOOM
tempestuós (livr.) (-tu-os) adj. m., pl. tempestuóși; f. tempestuoásă, pl. tempestuoáse
tempestuos
TEMPESTUÓS, -OÁSĂ, tempestuoși, -oase, adj. (Livr.) Furtunos, vijelios. [Pr.: -tu-os] – Din lat. tempestuosus. DOOM
tempestuós (livr.) (-tu-os) adj. m., pl. tempestuóși; f. tempestuoásă, pl. tempestuoáse
tempestuosul
TEMPESTUÓS, -OÁSĂ, tempestuoși, -oase, adj. (Livr.) Furtunos, vijelios. [Pr.: -tu-os] – Din lat. tempestuosus. DOOM
tempestuós (livr.) (-tu-os) adj. m., pl. tempestuóși; f. tempestuoásă, pl. tempestuoáse
tempestuosului
TEMPESTUÓS, -OÁSĂ, tempestuoși, -oase, adj. (Livr.) Furtunos, vijelios. [Pr.: -tu-os] – Din lat. tempestuosus. DOOM
tempestuós (livr.) (-tu-os) adj. m., pl. tempestuóși; f. tempestuoásă, pl. tempestuoáse
tempestuoși
TEMPESTUÓS, -OÁSĂ, tempestuoși, -oase, adj. (Livr.) Furtunos, vijelios. [Pr.: -tu-os] – Din lat. tempestuosus. DOOM
tempestuós (livr.) (-tu-os) adj. m., pl. tempestuóși; f. tempestuoásă, pl. tempestuoáse
tempestuoșii
TEMPESTUÓS, -OÁSĂ, tempestuoși, -oase, adj. (Livr.) Furtunos, vijelios. [Pr.: -tu-os] – Din lat. tempestuosus. DOOM
tempestuós (livr.) (-tu-os) adj. m., pl. tempestuóși; f. tempestuoásă, pl. tempestuoáse
tempestuoșilor
TEMPESTUÓS, -OÁSĂ, tempestuoși, -oase, adj. (Livr.) Furtunos, vijelios. [Pr.: -tu-os] – Din lat. tempestuosus. DOOM
tempestuós (livr.) (-tu-os) adj. m., pl. tempestuóși; f. tempestuoásă, pl. tempestuoáse
temple
TÉMPLU, temple, s. n. Edificiu consacrat găzduirii unor divinități și destinat practicării unui cult religios. ♦ Sanctuar central al cultului evreiesc de pe Muntele Moria din Ierusalim. – Din lat. templum, fr. temple. DOOM
témplu s. n., art. témplul; pl. témple
templele
TÉMPLU, temple, s. n. Edificiu consacrat găzduirii unor divinități și destinat practicării unui cult religios. ♦ Sanctuar central al cultului evreiesc de pe Muntele Moria din Ierusalim. – Din lat. templum, fr. temple. DOOM
témplu s. n., art. témplul; pl. témple
templelor
TÉMPLU, temple, s. n. Edificiu consacrat găzduirii unor divinități și destinat practicării unui cult religios. ♦ Sanctuar central al cultului evreiesc de pe Muntele Moria din Ierusalim. – Din lat. templum, fr. temple. DOOM
témplu s. n., art. témplul; pl. témple
templier
TEMPLIÉR, templieri, s. m. (La pl.) Ordin monaho-cavaleresc, creat în 1119 în Palestina și desființat în 1312 de papa Clement V, care a avut un rol important în relațiile lumii europene cu Orientul; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest ordin. [Pr.: -pli-er] – Din fr. templier. DOOM
templiér (-pli-er) s. m., pl. templiéri
templieri
TEMPLIÉR, templieri, s. m. (La pl.) Ordin monaho-cavaleresc, creat în 1119 în Palestina și desființat în 1312 de papa Clement V, care a avut un rol important în relațiile lumii europene cu Orientul; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest ordin. [Pr.: -pli-er] – Din fr. templier. DOOM
templiér (-pli-er) s. m., pl. templiéri
templierii
TEMPLIÉR, templieri, s. m. (La pl.) Ordin monaho-cavaleresc, creat în 1119 în Palestina și desființat în 1312 de papa Clement V, care a avut un rol important în relațiile lumii europene cu Orientul; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest ordin. [Pr.: -pli-er] – Din fr. templier. DOOM
templiér (-pli-er) s. m., pl. templiéri
templierilor
TEMPLIÉR, templieri, s. m. (La pl.) Ordin monaho-cavaleresc, creat în 1119 în Palestina și desființat în 1312 de papa Clement V, care a avut un rol important în relațiile lumii europene cu Orientul; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest ordin. [Pr.: -pli-er] – Din fr. templier. DOOM
templiér (-pli-er) s. m., pl. templiéri
templierul
TEMPLIÉR, templieri, s. m. (La pl.) Ordin monaho-cavaleresc, creat în 1119 în Palestina și desființat în 1312 de papa Clement V, care a avut un rol important în relațiile lumii europene cu Orientul; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest ordin. [Pr.: -pli-er] – Din fr. templier. DOOM
templiér (-pli-er) s. m., pl. templiéri
templierului
TEMPLIÉR, templieri, s. m. (La pl.) Ordin monaho-cavaleresc, creat în 1119 în Palestina și desființat în 1312 de papa Clement V, care a avut un rol important în relațiile lumii europene cu Orientul; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest ordin. [Pr.: -pli-er] – Din fr. templier. DOOM
templiér (-pli-er) s. m., pl. templiéri
templiu
TEMPLÍU, -ÍE, templii, adj. (Rar) De templu. O liniște templie. ALECSANDRI, P. III 504.
templu
TÉMPLU, temple, s. n. Edificiu consacrat găzduirii unor divinități și destinat practicării unui cult religios. ♦ Sanctuar central al cultului evreiesc de pe Muntele Moria din Ierusalim. – Din lat. templum, fr. temple. DOOM
témplu s. n., art. témplul; pl. témple
templu
TÉMPLU, temple, s. n. Edificiu destinat cultului religios (la unele popoare din antichitate sau, astăzi, la mozaici, la protestanți etc.). Fundul templului se pierde sub uh strat de umbră groasă. MACEDONSKI, O. I 103. Se retraseră liniștiți, ca și cînd ar fi ieșit dintr-un templu. VLAHUȚĂ, O. A. III 54. Și-n două laturi templul deschise-a lui portale. EMINESCU, O. I 98. ◊ Fig. Să se înalțe un templu literar. MACEDONSKI, O. I 49. Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. ALECSANDRI, P. A. 115. – Pl. și: (învechit) templuri (BĂLCESCU, O. II 11).
templul
TÉMPLU, temple, s. n. Edificiu consacrat găzduirii unor divinități și destinat practicării unui cult religios. ♦ Sanctuar central al cultului evreiesc de pe Muntele Moria din Ierusalim. – Din lat. templum, fr. temple. DOOM
témplu s. n., art. témplul; pl. témple
templului
TÉMPLU, temple, s. n. Edificiu consacrat găzduirii unor divinități și destinat practicării unui cult religios. ♦ Sanctuar central al cultului evreiesc de pe Muntele Moria din Ierusalim. – Din lat. templum, fr. temple. DOOM
témplu s. n., art. témplul; pl. témple
tempo
TÉMPO, tempouri, s. n. 1. Viteză, iuțeală cu care se, execută o piesă muzicală, conform conținutului și caracterului ei. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo. DOOM
a témpo (it.) loc. adv.
tempofoane
TEMPOFÓN, tempofoane, s. n. Aparat folosit pentru modificarea duratei unei înregistrări cu sau fără schimbarea frecvenței. – Din fr. tempophone.
tempofoanele
TEMPOFÓN, tempofoane, s. n. Aparat folosit pentru modificarea duratei unei înregistrări cu sau fără schimbarea frecvenței. – Din fr. tempophone.
tempofoanelor
TEMPOFÓN, tempofoane, s. n. Aparat folosit pentru modificarea duratei unei înregistrări cu sau fără schimbarea frecvenței. – Din fr. tempophone.
tempofon
TEMPOFÓN, tempofoane, s. n. Aparat folosit pentru modificarea duratei unei înregistrări cu sau fără schimbarea frecvenței. – Din fr. tempophone.
tempofonul
TEMPOFÓN, tempofoane, s. n. Aparat folosit pentru modificarea duratei unei înregistrări cu sau fără schimbarea frecvenței. – Din fr. tempophone.
tempofonului
TEMPOFÓN, tempofoane, s. n. Aparat folosit pentru modificarea duratei unei înregistrări cu sau fără schimbarea frecvenței. – Din fr. tempophone.
temporal
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel. DOOM
!temporál2 s. n., pl. temporále
temporala
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel. DOOM
!temporál2 s. n., pl. temporále
temporale
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel. DOOM
!temporál2 s. n., pl. temporále
temporalei
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel. DOOM
!temporál2 s. n., pl. temporále
temporalele
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel. DOOM
!temporál2 s. n., pl. temporále
temporalelor
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel. DOOM
!temporál2 s. n., pl. temporále
temporali
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel. DOOM
!temporál2 s. n., pl. temporále
temporalii
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel. DOOM
!temporál2 s. n., pl. temporále
temporalilor
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel. DOOM
!temporál2 s. n., pl. temporále
temporalitate
TEMPORALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce există în timp. [Cf. fr. temporalité, lat. temporalitas].
temporalitatea
TEMPORALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce există în timp. [Cf. fr. temporalité, lat. temporalitas].
temporalități
TEMPORALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce există în timp. [Cf. fr. temporalité, lat. temporalitas].
temporalității
TEMPORALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce există în timp. [Cf. fr. temporalité, lat. temporalitas].
temporalul
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel. DOOM
!temporál2 s. n., pl. temporále
temporalului
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel. DOOM
!temporál2 s. n., pl. temporále
temporală
TEMPORÁLĂ, temporale, adj. f. (Și substantivat) (Propoziție) care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă (avînd funcțiunea unui complement circumstanțial de timp). DOOM
temporálă s. f., g.-d. art. temporálei; pl. temporále
temporar
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. DOOM
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre
temporara
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. DOOM
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre
temporare
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. DOOM
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre
temporarei
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. DOOM
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre
temporarele
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. DOOM
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre
temporarelor
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. DOOM
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre
temporari
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. DOOM
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre
temporarii
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. DOOM
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre
temporarilor
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. DOOM
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre
temporaritate
TEMPORARITÁTE s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este temporar. [Cf. engl. temporarity].
temporarul
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. DOOM
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre
temporarului
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. DOOM
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre
temporiza
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizai
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizam
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizare
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizare
TEMPORIZÁRE, temporizări, s. f. Acțiunea de a temporiza și rezultatul ei; amânare, tărăgănare, tergiversare. – V. temporiza. DOOM
temporizáre s. f., g.-d. art. temporizắrii; pl. temporizắri
temporizarea
TEMPORIZÁRE, temporizări, s. f. Acțiunea de a temporiza și rezultatul ei; amânare, tărăgănare, tergiversare. – V. temporiza. DOOM
temporizáre s. f., g.-d. art. temporizắrii; pl. temporizắri
temporizară
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizarăm
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizarăți
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizase
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizasem
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizaseră
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizaserăm
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizaserăți
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizaseși
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizaseți
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizat
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizat
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser.
temporizatoare
TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur. DOOM
temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre
temporizatoarea
TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur. DOOM
temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre
temporizatoarei
TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur. DOOM
temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre
temporizatoarele
TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur. DOOM
temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre
temporizatoarelor
TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur. DOOM
temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre
temporizator
TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur. DOOM
temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre
temporizatori
TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur. DOOM
temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre
temporizatorii
TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur. DOOM
temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre
temporizatorilor
TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur. DOOM
temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre
temporizatorul
TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur. DOOM
temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre
temporizatorului
TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur. DOOM
temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre
temporizau
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizași
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizați
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizează
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizez
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizeze
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizezi
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizând
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizînd
TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser. DOOM
temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză
temporizări
TEMPORIZÁRE, temporizări, s. f. Acțiunea de a temporiza și rezultatul ei; amânare, tărăgănare, tergiversare. – V. temporiza. DOOM
temporizáre s. f., g.-d. art. temporizắrii; pl. temporizắri
temporizării
TEMPORIZÁRE, temporizări, s. f. Acțiunea de a temporiza și rezultatul ei; amânare, tărăgănare, tergiversare. – V. temporiza. DOOM
temporizáre s. f., g.-d. art. temporizắrii; pl. temporizắri
temporizările
TEMPORIZÁRE, temporizări, s. f. Acțiunea de a temporiza și rezultatul ei; amânare, tărăgănare, tergiversare. – V. temporiza. DOOM
temporizáre s. f., g.-d. art. temporizắrii; pl. temporizắri
temporizărilor
TEMPORIZÁRE, temporizări, s. f. Acțiunea de a temporiza și rezultatul ei; amânare, tărăgănare, tergiversare. – V. temporiza. DOOM
temporizáre s. f., g.-d. art. temporizắrii; pl. temporizắri
tempoul
TÉMPO, tempouri, s. n. 1. Viteză, iuțeală cu care se, execută o piesă muzicală, conform conținutului și caracterului ei. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo. DOOM
a témpo (it.) loc. adv.
tempoului
TÉMPO, tempouri, s. n. 1. Viteză, iuțeală cu care se, execută o piesă muzicală, conform conținutului și caracterului ei. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo. DOOM
a témpo (it.) loc. adv.
tempouri
TÉMPO, tempouri, s. n. 1. Viteză, iuțeală cu care se, execută o piesă muzicală, conform conținutului și caracterului ei. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo. DOOM
a témpo (it.) loc. adv.
tempourile
TÉMPO, tempouri, s. n. 1. Viteză, iuțeală cu care se, execută o piesă muzicală, conform conținutului și caracterului ei. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo. DOOM
a témpo (it.) loc. adv.
tempourilor
TÉMPO, tempouri, s. n. 1. Viteză, iuțeală cu care se, execută o piesă muzicală, conform conținutului și caracterului ei. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo. DOOM
a témpo (it.) loc. adv.
temu
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temui
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temulentum
SĂLBĂȚÍE, sălbății, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă, cu florile reunite într-un spic și cu fructe otrăvitoare (Lolium temulentum). – Et. nec.
temură
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temurăm
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temurăți
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temuse
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temusem
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temuseră
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temuserăm
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temuserăți
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temuseși
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temuseți
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temut
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temut
TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.
temut
TEMÚT1 s. n. 1. (Rar) Temere. 2. (Înv.) Gelozie. – V. teme. DOOM
temút (rar) s. n.
temuta
TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.
temute
TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.
temutei
TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.
temutele
TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.
temutelor
TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.
temutul
TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.
temutului
TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.
temuși
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temuți
TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.
temuții
TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.
temuților
TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.
temând
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temînd
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. DOOM
!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút
temătoare
TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător. DOOM
temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre
temătoarea
TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător. DOOM
temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre
temătoarei
TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător. DOOM
temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre
temătoarele
TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător. DOOM
temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre
temătoarelor
TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător. DOOM
temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre
temător
TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător. DOOM
temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre
temători
TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător. DOOM
temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre
temătorii
TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător. DOOM
temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre
temătorilor
TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător. DOOM
temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre
temătorul
TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător. DOOM
temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre
temătorului
TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător. DOOM
temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre
ten
TEN- v. teno-.
ten
TEN, tenuri, s. n. Culoarea și însușirile pielii obrazului; p. ext. pielea obrazului. ◊ Fond de ten = produs de cosmetică de consistență păstoasă sau lichidă, gras, de culoarea pudrei, folosit ca fard. – Din fr. teint. DOOM
ten s. n., pl. ténuri
tenac
tenác (-ce), s. n. – Suport pentru manuscrisul utilizat de zețar. Germ. Tenakel (Candrea).
tenace
TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis. DOOM
tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. și pl. tenáce
tenacea
TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis. DOOM
tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. și pl. tenáce
tenacei
TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis. DOOM
tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. și pl. tenáce
tenacele
TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis. DOOM
tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. și pl. tenáce
tenacelor
TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis. DOOM
tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. și pl. tenáce
tenacelui
TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis. DOOM
tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. și pl. tenáce
tenaci
TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis. DOOM
tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. și pl. tenáce
tenacii
TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis. DOOM
tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. și pl. tenáce
tenacilor
TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis. DOOM
tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. și pl. tenáce
tenacissima
ÁLFA2 s. m. invar. Plantă graminee originară din Algeria, din care se fac coarde, fibre etc. (Stipa tenacissima). ◊ Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din frunzele acestei plante. – Din fr. alfa.
tenacitate
TENACITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi tenace (1); stăruință, perseverență, dârzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. ♦ Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere. – Din fr. ténacité, lat. tenacitas, -atis. DOOM
tenacitáte s. f., g.-d. art. tenacitắții
tenacitatea
TENACITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi tenace (1); stăruință, perseverență, dârzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. ♦ Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere. – Din fr. ténacité, lat. tenacitas, -atis. DOOM
tenacitáte s. f., g.-d. art. tenacitắții
tenacități
TENACITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi tenace (1); stăruință, perseverență, dârzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. ♦ Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere. – Din fr. ténacité, lat. tenacitas, -atis. DOOM
tenacitáte s. f., g.-d. art. tenacitắții
tenacității
TENACITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi tenace (1); stăruință, perseverență, dârzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. ♦ Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere. – Din fr. ténacité, lat. tenacitas, -atis. DOOM
tenacitáte s. f., g.-d. art. tenacitắții
tenacle
TENÁCLU s.n. (Poligr.) Port-manuscris. [< germ. Tenakel].
tenaclele
TENÁCLU s.n. (Poligr.) Port-manuscris. [< germ. Tenakel].
tenaclelor
TENÁCLU s.n. (Poligr.) Port-manuscris. [< germ. Tenakel].
tenaclu
TENÁCLU s.n. (Poligr.) Port-manuscris. [< germ. Tenakel].
tenaclu
TENÁCLU s.n. (Poligr.) Port-manuscris. [< germ. Tenakel].
tenaclul
TENÁCLU s.n. (Poligr.) Port-manuscris. [< germ. Tenakel].
tenaclului
TENÁCLU s.n. (Poligr.) Port-manuscris. [< germ. Tenakel].
tenalgia
TENALGÍE, tenalgii, s. f. Durere în tendoanele mușchilor. – Din fr. ténalgie. DOOM
!tenalgíe (te-nal-/ten-al-) s. f., art. tenalgía, g.-d. art. tenalgíei; pl. tenalgíi, art. tenalgíile
tenalgie
TENALGÍE, tenalgii, s. f. Durere în tendoanele mușchilor. – Din fr. ténalgie. DOOM
!tenalgíe (te-nal-/ten-al-) s. f., art. tenalgía, g.-d. art. tenalgíei; pl. tenalgíi, art. tenalgíile
tenalgiei
TENALGÍE, tenalgii, s. f. Durere în tendoanele mușchilor. – Din fr. ténalgie. DOOM
!tenalgíe (te-nal-/ten-al-) s. f., art. tenalgía, g.-d. art. tenalgíei; pl. tenalgíi, art. tenalgíile
tenalgii
TENALGÍE, tenalgii, s. f. Durere în tendoanele mușchilor. – Din fr. ténalgie. DOOM
!tenalgíe (te-nal-/ten-al-) s. f., art. tenalgía, g.-d. art. tenalgíei; pl. tenalgíi, art. tenalgíile
tenalgiile
TENALGÍE, tenalgii, s. f. Durere în tendoanele mușchilor. – Din fr. ténalgie. DOOM
!tenalgíe (te-nal-/ten-al-) s. f., art. tenalgía, g.-d. art. tenalgíei; pl. tenalgíi, art. tenalgíile
tenalgiilor
TENALGÍE, tenalgii, s. f. Durere în tendoanele mușchilor. – Din fr. ténalgie. DOOM
!tenalgíe (te-nal-/ten-al-) s. f., art. tenalgía, g.-d. art. tenalgíei; pl. tenalgíi, art. tenalgíile
tenant
TENÁNT, -Ă adj. (Herald.; despre figuri antropomorfe sau zoomorfe) Care susține scutul cu stema propriu-zisă. [< fr. tenant].
tenar
TENÁR s.n. Parte ieșită în afară de la extremitatea podului palmei; regiunea palmară externă. [< fr. thénar, cf. gr. thenar – palmă].
tenchi
TENCHI, tenchiuri, s. n. (Turcism învechit) A patra parte dintr-un dram. Din acest praf... să se dea cîte un tenchi la trei-patru ceasuri. PISCUPESCU, O. 257.
tencui
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuia
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiai
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiala
TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit1. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală. DOOM
tencuiálă s. f., g.-d. art. tencuiélii; pl. tencuiéli
tencuiam
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiască
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiau
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiați
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuieli
TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit1. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală. DOOM
tencuiálă s. f., g.-d. art. tencuiélii; pl. tencuiéli
tencuielii
TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit1. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală. DOOM
tencuiálă s. f., g.-d. art. tencuiélii; pl. tencuiéli
tencuielile
TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit1. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală. DOOM
tencuiálă s. f., g.-d. art. tencuiélii; pl. tencuiéli
tencuielilor
TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit1. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală. DOOM
tencuiálă s. f., g.-d. art. tencuiélii; pl. tencuiéli
tencuiesc
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiește
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiești
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuii
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuim
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuind
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuire
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuire
TENCUÍRE, tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui. DOOM
tencuíre s. f., g.-d. art. tencuírii; pl. tencuíri
tencuirea
TENCUÍRE, tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui. DOOM
tencuíre s. f., g.-d. art. tencuírii; pl. tencuíri
tencuiri
TENCUÍRE, tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui. DOOM
tencuíre s. f., g.-d. art. tencuírii; pl. tencuíri
tencuirii
TENCUÍRE, tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui. DOOM
tencuíre s. f., g.-d. art. tencuírii; pl. tencuíri
tencuirile
TENCUÍRE, tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui. DOOM
tencuíre s. f., g.-d. art. tencuírii; pl. tencuíri
tencuirilor
TENCUÍRE, tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui. DOOM
tencuíre s. f., g.-d. art. tencuírii; pl. tencuíri
tencuiră
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuirăm
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuirăți
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuise
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuisem
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiseră
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiserăm
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiserăți
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiseși
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiseți
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuit
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuit
TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
tencuit
TENCUÍT1 s. n. Acțiunea de a tencui și rezultatul ei; tencuire. – V. tencui. DOOM
tencuít s. n.
tencuita
TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
tencuite
TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
tencuitei
TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
tencuitele
TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
tencuitelor
TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
tencuitor
TENCUITÓR, tencuitori, s. m. Meseriaș care tencuiește. [Pr.: -cu-i-] – Tencui + suf. -tor.
tencuitori
TENCUITÓR, tencuitori, s. m. Meseriaș care tencuiește. [Pr.: -cu-i-] – Tencui + suf. -tor.
tencuitorii
TENCUITÓR, tencuitori, s. m. Meseriaș care tencuiește. [Pr.: -cu-i-] – Tencui + suf. -tor.
tencuitorilor
TENCUITÓR, tencuitori, s. m. Meseriaș care tencuiește. [Pr.: -cu-i-] – Tencui + suf. -tor.
tencuitorul
TENCUITÓR, tencuitori, s. m. Meseriaș care tencuiește. [Pr.: -cu-i-] – Tencui + suf. -tor.
tencuitorului
TENCUITÓR, tencuitori, s. m. Meseriaș care tencuiește. [Pr.: -cu-i-] – Tencui + suf. -tor.
tencuitul
TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
tencuitului
TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
tencuiși
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiți
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. DOOM
tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă
tencuiți
TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
tencuiții
TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
tencuiților
TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
tenculeț
TENCULÉȚ, tenculețe, s. n. Diminutiv al lui teanc. – Teanc + suf. -ulei. DOOM
tenculéț s. n., pl. tenculéțe
tenculețe
TENCULÉȚ, tenculețe, s. n. Diminutiv al lui teanc. – Teanc + suf. -ulei. DOOM
tenculéț s. n., pl. tenculéțe
tenculețele
TENCULÉȚ, tenculețe, s. n. Diminutiv al lui teanc. – Teanc + suf. -ulei. DOOM
tenculéț s. n., pl. tenculéțe
tenculețelor
TENCULÉȚ, tenculețe, s. n. Diminutiv al lui teanc. – Teanc + suf. -ulei. DOOM
tenculéț s. n., pl. tenculéțe
tenculețul
TENCULÉȚ, tenculețe, s. n. Diminutiv al lui teanc. – Teanc + suf. -ulei. DOOM
tenculéț s. n., pl. tenculéțe
tenculețului
TENCULÉȚ, tenculețe, s. n. Diminutiv al lui teanc. – Teanc + suf. -ulei. DOOM
tenculéț s. n., pl. tenculéțe
tencurel
TENCURÉL, tencurele, s. n. Diminutiv al lui teanc. Am avut un Toader frate Ș-au trecut în ceea parte Cu trei tencurele-n spate ALECSANDRI, P. P. 238.
tenda
TÉNDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă etc.). – Din ngr. ténta, it. tenda. DOOM
téndă s. f., g.-d. art. téndei; pl. ténde
tendalet
TENDALÉTĂ s. f. v. tendalet.
tendalete
TENDALÉTĂ s. f. v. tendalet.
tendaletele
TENDALÉTĂ s. f. v. tendalet.
tendaletelor
TENDALÉTĂ s. f. v. tendalet.
tendaletul
TENDALÉTĂ s. f. v. tendalet.
tendaletului
TENDALÉTĂ s. f. v. tendalet.
tendaletă
TENDALÉTĂ s. f. v. tendalet.
tendar
TENDÁR, tendare, s. n. 1. Bară folosită la susținerea tendei. 2. Grindă folosită la susținerea capetelor bărcilor de serviciu sau de salvare de pe o navă. – Tendă + suf. -ar. DOOM
tendár (bară de susținere) s. n., pl. tendáre
tendare
TENDÁR, tendare, s. n. 1. Bară folosită la susținerea tendei. 2. Grindă folosită la susținerea capetelor bărcilor de serviciu sau de salvare de pe o navă. – Tendă + suf. -ar. DOOM
tendár (bară de susținere) s. n., pl. tendáre
tendarele
TENDÁR, tendare, s. n. 1. Bară folosită la susținerea tendei. 2. Grindă folosită la susținerea capetelor bărcilor de serviciu sau de salvare de pe o navă. – Tendă + suf. -ar. DOOM
tendár (bară de susținere) s. n., pl. tendáre
tendarelor
TENDÁR, tendare, s. n. 1. Bară folosită la susținerea tendei. 2. Grindă folosită la susținerea capetelor bărcilor de serviciu sau de salvare de pe o navă. – Tendă + suf. -ar. DOOM
tendár (bară de susținere) s. n., pl. tendáre
tendarul
TENDÁR, tendare, s. n. 1. Bară folosită la susținerea tendei. 2. Grindă folosită la susținerea capetelor bărcilor de serviciu sau de salvare de pe o navă. – Tendă + suf. -ar. DOOM
tendár (bară de susținere) s. n., pl. tendáre
tendarului
TENDÁR, tendare, s. n. 1. Bară folosită la susținerea tendei. 2. Grindă folosită la susținerea capetelor bărcilor de serviciu sau de salvare de pe o navă. – Tendă + suf. -ar. DOOM
tendár (bară de susținere) s. n., pl. tendáre
tende
TÉNDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă etc.). – Din ngr. ténta, it. tenda. DOOM
téndă s. f., g.-d. art. téndei; pl. ténde
tendei
TÉNDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă etc.). – Din ngr. ténta, it. tenda. DOOM
téndă s. f., g.-d. art. téndei; pl. ténde
tendele
TÉNDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă etc.). – Din ngr. ténta, it. tenda. DOOM
téndă s. f., g.-d. art. téndei; pl. ténde
tendelor
TÉNDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă etc.). – Din ngr. ténta, it. tenda. DOOM
téndă s. f., g.-d. art. téndei; pl. ténde
tendenție
TENDÍNȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. Și piesele lui Maxim Gorki sînt încărcate de tendință. SAHIA, U.R.S.S. 146. Coșbuc rămîne poetul țărănimii și exprimă tendințele țărănești. GHEREA, ST. CR. III 348. ◊ (Glumeț) Picioarele de la genunchi în jos au o tendință vădită de a se preface în sloiuri. SADOVEANU, O. VIII 180. 2. Direcția în care s-ar mișca un corp într-un cîmp de forță, dacă această mișcare nu ar fi împiedicată. – Pl. și: tendinți (GHEREA, ST. CR. II 18). – Variante: (învechit) tendénță (ODOBESCU, S. III 343), tendénție (RUSSO, S. 90) s. f.
tendențioasa
TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux. DOOM
tendențiós (-ți-os) adj. m., pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioáse
tendențioase
TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux. DOOM
tendențiós (-ți-os) adj. m., pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioáse
tendențioasei
TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux. DOOM
tendențiós (-ți-os) adj. m., pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioáse
tendențioasele
TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux. DOOM
tendențiós (-ți-os) adj. m., pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioáse
tendențioaselor
TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux. DOOM
tendențiós (-ți-os) adj. m., pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioáse
tendențional
TENDENȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Ca tendință. [Pron. -ți-o-. / după fr. tendanciel].
tendenționala
TENDENȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Ca tendință. [Pron. -ți-o-. / după fr. tendanciel].
tendenționale
TENDENȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Ca tendință. [Pron. -ți-o-. / după fr. tendanciel].
tendenționalei
TENDENȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Ca tendință. [Pron. -ți-o-. / după fr. tendanciel].
tendenționalele
TENDENȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Ca tendință. [Pron. -ți-o-. / după fr. tendanciel].
tendenționalelor
TENDENȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Ca tendință. [Pron. -ți-o-. / după fr. tendanciel].
tendenționali
TENDENȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Ca tendință. [Pron. -ți-o-. / după fr. tendanciel].
tendenționalii
TENDENȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Ca tendință. [Pron. -ți-o-. / după fr. tendanciel].
tendenționalilor
TENDENȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Ca tendință. [Pron. -ți-o-. / după fr. tendanciel].
tendenționalul
TENDENȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Ca tendință. [Pron. -ți-o-. / după fr. tendanciel].
tendenționalului
TENDENȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Ca tendință. [Pron. -ți-o-. / după fr. tendanciel].
tendenționism
TENDENȚIONÍSM s. n. Tendențiozitate. ♦ Denumire generică a orientărilor literare și artistice care declară drept principal criteriu valoric al operei de artă abordarea unei tematici cu caracter pronunțat politic, social, etic, ignorând criteriile estetice. [Pr.: -ți-o-] – Din tendențios. DOOM
tendenționísm (-ți-o-) s. n.
tendenționismul
TENDENȚIONÍSM s. n. Tendențiozitate. ♦ Denumire generică a orientărilor literare și artistice care declară drept principal criteriu valoric al operei de artă abordarea unei tematici cu caracter pronunțat politic, social, etic, ignorând criteriile estetice. [Pr.: -ți-o-] – Din tendențios. DOOM
tendenționísm (-ți-o-) s. n.
tendenționismului
TENDENȚIONÍSM s. n. Tendențiozitate. ♦ Denumire generică a orientărilor literare și artistice care declară drept principal criteriu valoric al operei de artă abordarea unei tematici cu caracter pronunțat politic, social, etic, ignorând criteriile estetice. [Pr.: -ți-o-] – Din tendențios. DOOM
tendenționísm (-ți-o-) s. n.
tendențios
TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux. DOOM
tendențiós (-ți-os) adj. m., pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioáse
tendențiosul
TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux. DOOM
tendențiós (-ți-os) adj. m., pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioáse
tendențiosului
TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux. DOOM
tendențiós (-ți-os) adj. m., pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioáse
tendențiozitate
TENDENȚIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. [Pr.: -ți-o-] – Tendențios + suf. -itate. DOOM
tendențiozitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. tendențiozitắții
tendențiozitatea
TENDENȚIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. [Pr.: -ți-o-] – Tendențios + suf. -itate. DOOM
tendențiozitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. tendențiozitắții
tendențiozități
TENDENȚIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. [Pr.: -ți-o-] – Tendențios + suf. -itate. DOOM
tendențiozitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. tendențiozitắții
tendențiozității
TENDENȚIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. [Pr.: -ți-o-] – Tendențios + suf. -itate. DOOM
tendențiozitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. tendențiozitắții
tendențioși
TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux. DOOM
tendențiós (-ți-os) adj. m., pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioáse
tendențioșii
TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux. DOOM
tendențiós (-ți-os) adj. m., pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioáse
tendențioșilor
TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux. DOOM
tendențiós (-ți-os) adj. m., pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioáse
tendență
TENDÍNȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. Și piesele lui Maxim Gorki sînt încărcate de tendință. SAHIA, U.R.S.S. 146. Coșbuc rămîne poetul țărănimii și exprimă tendințele țărănești. GHEREA, ST. CR. III 348. ◊ (Glumeț) Picioarele de la genunchi în jos au o tendință vădită de a se preface în sloiuri. SADOVEANU, O. VIII 180. 2. Direcția în care s-ar mișca un corp într-un cîmp de forță, dacă această mișcare nu ar fi împiedicată. – Pl. și: tendinți (GHEREA, ST. CR. II 18). – Variante: (învechit) tendénță (ODOBESCU, S. III 343), tendénție (RUSSO, S. 90) s. f.
tender
TÉNDER, tendere, s. n. Vehicul de cale ferată, cuplat direct cu o locomotivă cu abur sau făcând corp comun cu aceasta, care servește la depozitarea și la transportul combustibilului și apei necesare funcționării locomotivei. – Din fr. tender. DOOM
ténder (vehicul) s. n., pl. téndere
tendere
TÉNDER, tendere, s. n. Vehicul de cale ferată, cuplat direct cu o locomotivă cu abur sau făcând corp comun cu aceasta, care servește la depozitarea și la transportul combustibilului și apei necesare funcționării locomotivei. – Din fr. tender. DOOM
ténder (vehicul) s. n., pl. téndere
tenderele
TÉNDER, tendere, s. n. Vehicul de cale ferată, cuplat direct cu o locomotivă cu abur sau făcând corp comun cu aceasta, care servește la depozitarea și la transportul combustibilului și apei necesare funcționării locomotivei. – Din fr. tender. DOOM
ténder (vehicul) s. n., pl. téndere
tenderelor
TÉNDER, tendere, s. n. Vehicul de cale ferată, cuplat direct cu o locomotivă cu abur sau făcând corp comun cu aceasta, care servește la depozitarea și la transportul combustibilului și apei necesare funcționării locomotivei. – Din fr. tender. DOOM
ténder (vehicul) s. n., pl. téndere
tenderul
TÉNDER, tendere, s. n. Vehicul de cale ferată, cuplat direct cu o locomotivă cu abur sau făcând corp comun cu aceasta, care servește la depozitarea și la transportul combustibilului și apei necesare funcționării locomotivei. – Din fr. tender. DOOM
ténder (vehicul) s. n., pl. téndere
tenderului
TÉNDER, tendere, s. n. Vehicul de cale ferată, cuplat direct cu o locomotivă cu abur sau făcând corp comun cu aceasta, care servește la depozitarea și la transportul combustibilului și apei necesare funcționării locomotivei. – Din fr. tender. DOOM
ténder (vehicul) s. n., pl. téndere
tendinita
TENDINÍTĂ, tendinite, s. f. (Med.) Inflamație a tendoanelor. – Din fr. tendinite.
tendinite
TENDINÍTĂ, tendinite, s. f. (Med.) Inflamație a tendoanelor. – Din fr. tendinite.
tendinitei
TENDINÍTĂ, tendinite, s. f. (Med.) Inflamație a tendoanelor. – Din fr. tendinite.
tendinitele
TENDINÍTĂ, tendinite, s. f. (Med.) Inflamație a tendoanelor. – Din fr. tendinite.
tendinitelor
TENDINÍTĂ, tendinite, s. f. (Med.) Inflamație a tendoanelor. – Din fr. tendinite.
tendinoasa
TENDINÓS, -OÁSĂ, tendinoși, -oase, adj. Care ține de tendon, privitor la tendon; care conține multe tendoane. – Din fr. tendineux. DOOM
tendinós adj. m., pl. tendinóși; f. tendinoásă; pl. tendinoáse
tendinoase
TENDINÓS, -OÁSĂ, tendinoși, -oase, adj. Care ține de tendon, privitor la tendon; care conține multe tendoane. – Din fr. tendineux. DOOM
tendinós adj. m., pl. tendinóși; f. tendinoásă; pl. tendinoáse
tendinoasei
TENDINÓS, -OÁSĂ, tendinoși, -oase, adj. Care ține de tendon, privitor la tendon; care conține multe tendoane. – Din fr. tendineux. DOOM
tendinós adj. m., pl. tendinóși; f. tendinoásă; pl. tendinoáse
tendinoasele
TENDINÓS, -OÁSĂ, tendinoși, -oase, adj. Care ține de tendon, privitor la tendon; care conține multe tendoane. – Din fr. tendineux. DOOM
tendinós adj. m., pl. tendinóși; f. tendinoásă; pl. tendinoáse
tendinoaselor
TENDINÓS, -OÁSĂ, tendinoși, -oase, adj. Care ține de tendon, privitor la tendon; care conține multe tendoane. – Din fr. tendineux. DOOM
tendinós adj. m., pl. tendinóși; f. tendinoásă; pl. tendinoáse
tendinos
TENDINÓS, -OÁSĂ, tendinoși, -oase, adj. Care ține de tendon, privitor la tendon; care conține multe tendoane. – Din fr. tendineux. DOOM
tendinós adj. m., pl. tendinóși; f. tendinoásă; pl. tendinoáse
tendinosul
TENDINÓS, -OÁSĂ, tendinoși, -oase, adj. Care ține de tendon, privitor la tendon; care conține multe tendoane. – Din fr. tendineux. DOOM
tendinós adj. m., pl. tendinóși; f. tendinoásă; pl. tendinoáse
tendinosului
TENDINÓS, -OÁSĂ, tendinoși, -oase, adj. Care ține de tendon, privitor la tendon; care conține multe tendoane. – Din fr. tendineux. DOOM
tendinós adj. m., pl. tendinóși; f. tendinoásă; pl. tendinoáse
tendinoși
TENDINÓS, -OÁSĂ, tendinoși, -oase, adj. Care ține de tendon, privitor la tendon; care conține multe tendoane. – Din fr. tendineux. DOOM
tendinós adj. m., pl. tendinóși; f. tendinoásă; pl. tendinoáse
tendinoșii
TENDINÓS, -OÁSĂ, tendinoși, -oase, adj. Care ține de tendon, privitor la tendon; care conține multe tendoane. – Din fr. tendineux. DOOM
tendinós adj. m., pl. tendinóși; f. tendinoásă; pl. tendinoáse
tendinoșilor
TENDINÓS, -OÁSĂ, tendinoși, -oase, adj. Care ține de tendon, privitor la tendon; care conține multe tendoane. – Din fr. tendineux. DOOM
tendinós adj. m., pl. tendinóși; f. tendinoásă; pl. tendinoáse
tendința
TENDÍNȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 3. Trăsătură atribuită de unii teoreticieni artei, constând în finalitatea și eficiența practică a acesteia (politică, socială, morală etc.), opusă caracterului ideal (gratuității) artei (artă pentru artă). – Din fr. tendance. DOOM
tendínță s. f., g.-d. art. tendínței; pl. tendínțe
tendințe
TENDÍNȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 3. Trăsătură atribuită de unii teoreticieni artei, constând în finalitatea și eficiența practică a acesteia (politică, socială, morală etc.), opusă caracterului ideal (gratuității) artei (artă pentru artă). – Din fr. tendance. DOOM
tendínță s. f., g.-d. art. tendínței; pl. tendínțe
tendinței
TENDÍNȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 3. Trăsătură atribuită de unii teoreticieni artei, constând în finalitatea și eficiența practică a acesteia (politică, socială, morală etc.), opusă caracterului ideal (gratuității) artei (artă pentru artă). – Din fr. tendance. DOOM
tendínță s. f., g.-d. art. tendínței; pl. tendínțe
tendințele
TENDÍNȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 3. Trăsătură atribuită de unii teoreticieni artei, constând în finalitatea și eficiența practică a acesteia (politică, socială, morală etc.), opusă caracterului ideal (gratuității) artei (artă pentru artă). – Din fr. tendance. DOOM
tendínță s. f., g.-d. art. tendínței; pl. tendínțe
tendințelor
TENDÍNȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 3. Trăsătură atribuită de unii teoreticieni artei, constând în finalitatea și eficiența practică a acesteia (politică, socială, morală etc.), opusă caracterului ideal (gratuității) artei (artă pentru artă). – Din fr. tendance. DOOM
tendínță s. f., g.-d. art. tendínței; pl. tendínțe
tendoane
TENDÓN, tendoane, s. n. (Anat.) Fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. – Din fr. tendon. DOOM
tendón (ligament) s. n., pl. tendoáne
tendoanele
TENDÓN, tendoane, s. n. (Anat.) Fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. – Din fr. tendon. DOOM
tendón (ligament) s. n., pl. tendoáne
tendoanelor
TENDÓN, tendoane, s. n. (Anat.) Fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. – Din fr. tendon. DOOM
tendón (ligament) s. n., pl. tendoáne
tendoare
TENDÓR, tendoare, s. n. Dispozitiv pentru întinderea unor cabluri de ancorare, alcătuit din două tije filetate în sens invers și un manșon. – Din fr. tendeur. DOOM
tendór (dispozitiv) s. n., pl. tendoáre
tendoarele
TENDÓR, tendoare, s. n. Dispozitiv pentru întinderea unor cabluri de ancorare, alcătuit din două tije filetate în sens invers și un manșon. – Din fr. tendeur. DOOM
tendór (dispozitiv) s. n., pl. tendoáre
tendoarelor
TENDÓR, tendoare, s. n. Dispozitiv pentru întinderea unor cabluri de ancorare, alcătuit din două tije filetate în sens invers și un manșon. – Din fr. tendeur. DOOM
tendór (dispozitiv) s. n., pl. tendoáre
tendon
TENDÓN, tendoane, s. n. (Anat.) Fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. – Din fr. tendon. DOOM
tendón (ligament) s. n., pl. tendoáne
tendonul
TENDÓN, tendoane, s. n. (Anat.) Fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. – Din fr. tendon. DOOM
tendón (ligament) s. n., pl. tendoáne
tendonului
TENDÓN, tendoane, s. n. (Anat.) Fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. – Din fr. tendon. DOOM
tendón (ligament) s. n., pl. tendoáne
tendor
TENDÓR, tendoare, s. n. Dispozitiv pentru întinderea unor cabluri de ancorare, alcătuit din două tije filetate în sens invers și un manșon. – Din fr. tendeur. DOOM
tendór (dispozitiv) s. n., pl. tendoáre
tendorul
TENDÓR, tendoare, s. n. Dispozitiv pentru întinderea unor cabluri de ancorare, alcătuit din două tije filetate în sens invers și un manșon. – Din fr. tendeur. DOOM
tendór (dispozitiv) s. n., pl. tendoáre
tendorului
TENDÓR, tendoare, s. n. Dispozitiv pentru întinderea unor cabluri de ancorare, alcătuit din două tije filetate în sens invers și un manșon. – Din fr. tendeur. DOOM
tendór (dispozitiv) s. n., pl. tendoáre
tenebra
TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat tenebrae. DOOM
tenébră (livr.) (-ne-bră) s. f., g.-d. art. tenébrei; pl. tenébre
tenebre
TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat tenebrae. DOOM
tenébră (livr.) (-ne-bră) s. f., g.-d. art. tenébrei; pl. tenébre
tenebrei
TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat tenebrae. DOOM
tenébră (livr.) (-ne-bră) s. f., g.-d. art. tenébrei; pl. tenébre
tenebrele
TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat tenebrae. DOOM
tenébră (livr.) (-ne-bră) s. f., g.-d. art. tenébrei; pl. tenébre
tenebrelor
TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat tenebrae. DOOM
tenébră (livr.) (-ne-bră) s. f., g.-d. art. tenébrei; pl. tenébre
tenebroasa
TENEBRÓS, -OÁSĂ, tenebroși, -oase, adj. (Livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată și prin treceri bruște de la lumină la umbră, cu puternice efecte de clarobscur. ♦ Fig. (Despre oameni) Posomorât, închis. ♦ Fig. Ascuns și perfid. – Din fr. ténébreux, lat. tenebrosus. DOOM
tenebrós (livr.) (-ne-bros) adj. m., pl. tenebróși; f. tenebroásă, pl. tenebroáse
tenebroase
TENEBRÓS, -OÁSĂ, tenebroși, -oase, adj. (Livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată și prin treceri bruște de la lumină la umbră, cu puternice efecte de clarobscur. ♦ Fig. (Despre oameni) Posomorât, închis. ♦ Fig. Ascuns și perfid. – Din fr. ténébreux, lat. tenebrosus. DOOM
tenebrós (livr.) (-ne-bros) adj. m., pl. tenebróși; f. tenebroásă, pl. tenebroáse
tenebroasei
TENEBRÓS, -OÁSĂ, tenebroși, -oase, adj. (Livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată și prin treceri bruște de la lumină la umbră, cu puternice efecte de clarobscur. ♦ Fig. (Despre oameni) Posomorât, închis. ♦ Fig. Ascuns și perfid. – Din fr. ténébreux, lat. tenebrosus. DOOM
tenebrós (livr.) (-ne-bros) adj. m., pl. tenebróși; f. tenebroásă, pl. tenebroáse
tenebroasele
TENEBRÓS, -OÁSĂ, tenebroși, -oase, adj. (Livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată și prin treceri bruște de la lumină la umbră, cu puternice efecte de clarobscur. ♦ Fig. (Despre oameni) Posomorât, închis. ♦ Fig. Ascuns și perfid. – Din fr. ténébreux, lat. tenebrosus. DOOM
tenebrós (livr.) (-ne-bros) adj. m., pl. tenebróși; f. tenebroásă, pl. tenebroáse
tenebroaselor
TENEBRÓS, -OÁSĂ, tenebroși, -oase, adj. (Livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată și prin treceri bruște de la lumină la umbră, cu puternice efecte de clarobscur. ♦ Fig. (Despre oameni) Posomorât, închis. ♦ Fig. Ascuns și perfid. – Din fr. ténébreux, lat. tenebrosus. DOOM
tenebrós (livr.) (-ne-bros) adj. m., pl. tenebróși; f. tenebroásă, pl. tenebroáse
tenebros
TENEBRÓS, -OÁSĂ, tenebroși, -oase, adj. (Livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată și prin treceri bruște de la lumină la umbră, cu puternice efecte de clarobscur. ♦ Fig. (Despre oameni) Posomorât, închis. ♦ Fig. Ascuns și perfid. – Din fr. ténébreux, lat. tenebrosus. DOOM
tenebrós (livr.) (-ne-bros) adj. m., pl. tenebróși; f. tenebroásă, pl. tenebroáse
tenebrosul
TENEBRÓS, -OÁSĂ, tenebroși, -oase, adj. (Livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată și prin treceri bruște de la lumină la umbră, cu puternice efecte de clarobscur. ♦ Fig. (Despre oameni) Posomorât, închis. ♦ Fig. Ascuns și perfid. – Din fr. ténébreux, lat. tenebrosus. DOOM
tenebrós (livr.) (-ne-bros) adj. m., pl. tenebróși; f. tenebroásă, pl. tenebroáse
tenebrosului
TENEBRÓS, -OÁSĂ, tenebroși, -oase, adj. (Livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată și prin treceri bruște de la lumină la umbră, cu puternice efecte de clarobscur. ♦ Fig. (Despre oameni) Posomorât, închis. ♦ Fig. Ascuns și perfid. – Din fr. ténébreux, lat. tenebrosus. DOOM
tenebrós (livr.) (-ne-bros) adj. m., pl. tenebróși; f. tenebroásă, pl. tenebroáse
tenebroși
TENEBRÓS, -OÁSĂ, tenebroși, -oase, adj. (Livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată și prin treceri bruște de la lumină la umbră, cu puternice efecte de clarobscur. ♦ Fig. (Despre oameni) Posomorât, închis. ♦ Fig. Ascuns și perfid. – Din fr. ténébreux, lat. tenebrosus. DOOM
tenebrós (livr.) (-ne-bros) adj. m., pl. tenebróși; f. tenebroásă, pl. tenebroáse
tenebroșii
TENEBRÓS, -OÁSĂ, tenebroși, -oase, adj. (Livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată și prin treceri bruște de la lumină la umbră, cu puternice efecte de clarobscur. ♦ Fig. (Despre oameni) Posomorât, închis. ♦ Fig. Ascuns și perfid. – Din fr. ténébreux, lat. tenebrosus. DOOM
tenebrós (livr.) (-ne-bros) adj. m., pl. tenebróși; f. tenebroásă, pl. tenebroáse
tenebroșilor
TENEBRÓS, -OÁSĂ, tenebroși, -oase, adj. (Livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată și prin treceri bruște de la lumină la umbră, cu puternice efecte de clarobscur. ♦ Fig. (Despre oameni) Posomorât, închis. ♦ Fig. Ascuns și perfid. – Din fr. ténébreux, lat. tenebrosus. DOOM
tenebrós (livr.) (-ne-bros) adj. m., pl. tenebróși; f. tenebroásă, pl. tenebroáse
tenechea
TENECHEÁ s. f. v. tinichea.
tenes
Ten(n)es, fiul regelui Cycnus și frate cu Hemithea. Iubit în taină de Philonome, cea de-a doua soție a lui Cycnus, și nevrînd să-i împărtășească dragostea, Tenes a fost pe nedrept învinovățit de către aceasta în fața tatălui său. Cycnus l-a închis, atît pe el cît și pe sora sa Hemithea, într-un cufăr și le-a dat drumul pe mare. Salvați de la înec ca prin minune, cei doi au fost purtați de valuri pînă la țărmul unei insule. Locuitorii de acolo l-au ales pe Tenes rege și, de la el, insula s-a numit Tenedos.
tenesme
TENÉSME s. f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. – Din fr. ténesme. DOOM
tenésme s. n. pl.
tenesmele
TENÉSME s. f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. – Din fr. ténesme. DOOM
tenésme s. n. pl.
tenesmelor
TENÉSME s. f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. – Din fr. ténesme. DOOM
tenésme s. n. pl.
tengheliță
téngheliță (-țe), s. f. – Sticlete (Fringilla carduelis). Mag. tengelice (Cihac, II, 532).
tenia
TÉNIE, tenii, s. f. Vierme parazit din genul Taenia, care trăiește mai ales în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; panglică. – Din fr. ténia, lat. taenia. DOOM
ténie (-ni-e-) s. f., art. ténia (-ni-a), g.-d. art. téniei; pl. ténii, art. téniile (-ni-i-)
teniaza
TENIÁZĂ, teniaze, s. f. Boală parazitară determinată de prezența în intestinul omului a viermilor paraziți din genul Taenia. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. téniasis. DOOM
teniáză (-ni-a-) s. f., g.-d. art. teniázei
teniaze
TENIÁZĂ, teniaze, s. f. Boală parazitară determinată de prezența în intestinul omului a viermilor paraziți din genul Taenia. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. téniasis. DOOM
teniáză (-ni-a-) s. f., g.-d. art. teniázei
teniazei
TENIÁZĂ, teniaze, s. f. Boală parazitară determinată de prezența în intestinul omului a viermilor paraziți din genul Taenia. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. téniasis. DOOM
teniáză (-ni-a-) s. f., g.-d. art. teniázei
teniazele
TENIÁZĂ, teniaze, s. f. Boală parazitară determinată de prezența în intestinul omului a viermilor paraziți din genul Taenia. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. téniasis. DOOM
teniáză (-ni-a-) s. f., g.-d. art. teniázei
teniazelor
TENIÁZĂ, teniaze, s. f. Boală parazitară determinată de prezența în intestinul omului a viermilor paraziți din genul Taenia. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. téniasis. DOOM
teniáză (-ni-a-) s. f., g.-d. art. teniázei
tenicid
TENICÍD, -Ă, tenicizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenifug. – Din engl. t(a)eniacide.
tenicida
TENICÍD, -Ă, tenicizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenifug. – Din engl. t(a)eniacide.
tenicide
TENICÍD, -Ă, tenicizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenifug. – Din engl. t(a)eniacide.
tenicidei
TENICÍD, -Ă, tenicizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenifug. – Din engl. t(a)eniacide.
tenicidele
TENICÍD, -Ă, tenicizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenifug. – Din engl. t(a)eniacide.
tenicidelor
TENICÍD, -Ă, tenicizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenifug. – Din engl. t(a)eniacide.
tenicidul
TENICÍD, -Ă, tenicizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenifug. – Din engl. t(a)eniacide.
tenicidului
TENICÍD, -Ă, tenicizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenifug. – Din engl. t(a)eniacide.
tenicizi
TENICÍD, -Ă, tenicizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenifug. – Din engl. t(a)eniacide.
tenicizii
TENICÍD, -Ă, tenicizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenifug. – Din engl. t(a)eniacide.
tenicizilor
TENICÍD, -Ă, tenicizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenifug. – Din engl. t(a)eniacide.
tenie
TÉNIE, tenii, s. f. Vierme parazit din genul Taenia, care trăiește mai ales în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; panglică. – Din fr. ténia, lat. taenia. DOOM
ténie (-ni-e-) s. f., art. ténia (-ni-a), g.-d. art. téniei; pl. ténii, art. téniile (-ni-i-)
teniei
TÉNIE, tenii, s. f. Vierme parazit din genul Taenia, care trăiește mai ales în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; panglică. – Din fr. ténia, lat. taenia. DOOM
ténie (-ni-e-) s. f., art. ténia (-ni-a), g.-d. art. téniei; pl. ténii, art. téniile (-ni-i-)
tenifug
TENIFÚG, -Ă, tenifuge, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenicid. – Din fr. ténifuge.
tenifuga
TENIFÚG, -Ă, tenifuge, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenicid. – Din fr. ténifuge.
tenifuge
TENIFÚG, -Ă, tenifuge, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenicid. – Din fr. ténifuge.
tenifugei
TENIFÚG, -Ă, tenifuge, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenicid. – Din fr. ténifuge.
tenifugele
TENIFÚG, -Ă, tenifuge, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenicid. – Din fr. ténifuge.
tenifugelor
TENIFÚG, -Ă, tenifuge, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenicid. – Din fr. ténifuge.
tenifugi
TENIFÚG, -Ă, tenifuge, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenicid. – Din fr. ténifuge.
tenifugii
TENIFÚG, -Ă, tenifuge, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenicid. – Din fr. ténifuge.
tenifugilor
TENIFÚG, -Ă, tenifuge, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenicid. – Din fr. ténifuge.
tenifugul
TENIFÚG, -Ă, tenifuge, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenicid. – Din fr. ténifuge.
tenifugului
TENIFÚG, -Ă, tenifuge, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenicid. – Din fr. ténifuge.
tenii
TÉNIE, tenii, s. f. Vierme parazit din genul Taenia, care trăiește mai ales în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; panglică. – Din fr. ténia, lat. taenia. DOOM
ténie (-ni-e-) s. f., art. ténia (-ni-a), g.-d. art. téniei; pl. ténii, art. téniile (-ni-i-)
teniile
TÉNIE, tenii, s. f. Vierme parazit din genul Taenia, care trăiește mai ales în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; panglică. – Din fr. ténia, lat. taenia. DOOM
ténie (-ni-e-) s. f., art. ténia (-ni-a), g.-d. art. téniei; pl. ténii, art. téniile (-ni-i-)
teniilor
TÉNIE, tenii, s. f. Vierme parazit din genul Taenia, care trăiește mai ales în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; panglică. – Din fr. ténia, lat. taenia. DOOM
ténie (-ni-e-) s. f., art. ténia (-ni-a), g.-d. art. téniei; pl. ténii, art. téniile (-ni-i-)
tenis
TÉNIS (1) s. n., (2) teniși, s. m. 1. S. n. (Și în sintagma tenis de câmp) Joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărțit în două printr-o plasă joasă; sportul alb. ◊ Tenis de masă = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid și cu palete, pe o masă specială de formă dreptunghiulară, despărțită în două părți egale de un fileu, care se desfășoară între doi jucători sau între două perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) încălțăminte pentru tenis. Pereche de teniși. – Din engl., fr. tennis. DOOM
ténis2 (joc) s. n.
tenisistic
TENISÍSTIC, -Ă, tenisistici, -ce, adj. Care ține de tenis, referitor la tenis. – Tenis + suf. -istic.
tenisistica
TENISÍSTIC, -Ă, tenisistici, -ce, adj. Care ține de tenis, referitor la tenis. – Tenis + suf. -istic.
tenisistice
TENISÍSTIC, -Ă, tenisistici, -ce, adj. Care ține de tenis, referitor la tenis. – Tenis + suf. -istic.
tenisisticei
TENISÍSTIC, -Ă, tenisistici, -ce, adj. Care ține de tenis, referitor la tenis. – Tenis + suf. -istic.
tenisisticele
TENISÍSTIC, -Ă, tenisistici, -ce, adj. Care ține de tenis, referitor la tenis. – Tenis + suf. -istic.
tenisisticelor
TENISÍSTIC, -Ă, tenisistici, -ce, adj. Care ține de tenis, referitor la tenis. – Tenis + suf. -istic.
tenisistici
TENISÍSTIC, -Ă, tenisistici, -ce, adj. Care ține de tenis, referitor la tenis. – Tenis + suf. -istic.
tenisisticii
TENISÍSTIC, -Ă, tenisistici, -ce, adj. Care ține de tenis, referitor la tenis. – Tenis + suf. -istic.
tenisisticilor
TENISÍSTIC, -Ă, tenisistici, -ce, adj. Care ține de tenis, referitor la tenis. – Tenis + suf. -istic.
tenisisticul
TENISÍSTIC, -Ă, tenisistici, -ce, adj. Care ține de tenis, referitor la tenis. – Tenis + suf. -istic.
tenisisticului
TENISÍSTIC, -Ă, tenisistici, -ce, adj. Care ține de tenis, referitor la tenis. – Tenis + suf. -istic.
tenisman
TÉNISMEN, -Ă, tenismeni, -e, s. m. și f. Jucător de tenis. [Var.: ténisman, -ă s. m. și f.] – Din fr. tenisman. DOOM
tenisménă s. f., g.-d. art. tenisménei; pl. tenisméne
tenismană
TÉNISMEN, -Ă, tenismeni, -e, s. m. și f. Jucător de tenis. [Var.: ténisman, -ă s. m. și f.] – Din fr. tenisman. DOOM
tenisménă s. f., g.-d. art. tenisménei; pl. tenisméne
tenismen
TÉNISMEN, -Ă, tenismeni, -e, s. m. și f. Jucător de tenis. [Var.: ténisman, -ă s. m. și f.] – Din fr. tenisman. DOOM
tenisménă s. f., g.-d. art. tenisménei; pl. tenisméne
tenismena
TÉNISMEN, -Ă, tenismeni, -e, s. m. și f. Jucător de tenis. [Var.: ténisman, -ă s. m. și f.] – Din fr. tenisman. DOOM
tenisménă s. f., g.-d. art. tenisménei; pl. tenisméne
tenismene
TÉNISMEN, -Ă, tenismeni, -e, s. m. și f. Jucător de tenis. [Var.: ténisman, -ă s. m. și f.] – Din fr. tenisman. DOOM
tenisménă s. f., g.-d. art. tenisménei; pl. tenisméne
tenismenei
TÉNISMEN, -Ă, tenismeni, -e, s. m. și f. Jucător de tenis. [Var.: ténisman, -ă s. m. și f.] – Din fr. tenisman. DOOM
tenisménă s. f., g.-d. art. tenisménei; pl. tenisméne
tenismenele
TÉNISMEN, -Ă, tenismeni, -e, s. m. și f. Jucător de tenis. [Var.: ténisman, -ă s. m. și f.] – Din fr. tenisman. DOOM
tenisménă s. f., g.-d. art. tenisménei; pl. tenisméne
tenismenelor
TÉNISMEN, -Ă, tenismeni, -e, s. m. și f. Jucător de tenis. [Var.: ténisman, -ă s. m. și f.] – Din fr. tenisman. DOOM
tenisménă s. f., g.-d. art. tenisménei; pl. tenisméne
tenisul
TÉNIS (1) s. n., (2) teniși, s. m. 1. S. n. (Și în sintagma tenis de câmp) Joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărțit în două printr-o plasă joasă; sportul alb. ◊ Tenis de masă = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid și cu palete, pe o masă specială de formă dreptunghiulară, despărțită în două părți egale de un fileu, care se desfășoară între doi jucători sau între două perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) încălțăminte pentru tenis. Pereche de teniși. – Din engl., fr. tennis. DOOM
ténis2 (joc) s. n.
tenisului
TÉNIS (1) s. n., (2) teniși, s. m. 1. S. n. (Și în sintagma tenis de câmp) Joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărțit în două printr-o plasă joasă; sportul alb. ◊ Tenis de masă = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid și cu palete, pe o masă specială de formă dreptunghiulară, despărțită în două părți egale de un fileu, care se desfășoară între doi jucători sau între două perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) încălțăminte pentru tenis. Pereche de teniși. – Din engl., fr. tennis. DOOM
ténis2 (joc) s. n.
teniși
TÉNIS (1) s. n., (2) teniși, s. m. 1. S. n. (Și în sintagma tenis de câmp) Joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărțit în două printr-o plasă joasă; sportul alb. ◊ Tenis de masă = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid și cu palete, pe o masă specială de formă dreptunghiulară, despărțită în două părți egale de un fileu, care se desfășoară între doi jucători sau între două perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) încălțăminte pentru tenis. Pereche de teniși. – Din engl., fr. tennis. DOOM
ténis2 (joc) s. n.
tenișii
TÉNIS (1) s. n., (2) teniși, s. m. 1. S. n. (Și în sintagma tenis de câmp) Joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărțit în două printr-o plasă joasă; sportul alb. ◊ Tenis de masă = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid și cu palete, pe o masă specială de formă dreptunghiulară, despărțită în două părți egale de un fileu, care se desfășoară între doi jucători sau între două perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) încălțăminte pentru tenis. Pereche de teniși. – Din engl., fr. tennis. DOOM
ténis2 (joc) s. n.
tenișilor
TÉNIS (1) s. n., (2) teniși, s. m. 1. S. n. (Și în sintagma tenis de câmp) Joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărțit în două printr-o plasă joasă; sportul alb. ◊ Tenis de masă = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid și cu palete, pe o masă specială de formă dreptunghiulară, despărțită în două părți egale de un fileu, care se desfășoară între doi jucători sau între două perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) încălțăminte pentru tenis. Pereche de teniși. – Din engl., fr. tennis. DOOM
ténis2 (joc) s. n.
tennes
Ten(n)es, fiul regelui Cycnus și frate cu Hemithea. Iubit în taină de Philonome, cea de-a doua soție a lui Cycnus, și nevrînd să-i împărtășească dragostea, Tenes a fost pe nedrept învinovățit de către aceasta în fața tatălui său. Cycnus l-a închis, atît pe el cît și pe sora sa Hemithea, într-un cufăr și le-a dat drumul pe mare. Salvați de la înec ca prin minune, cei doi au fost purtați de valuri pînă la țărmul unei insule. Locuitorii de acolo l-au ales pe Tenes rege și, de la el, insula s-a numit Tenedos.
tenno
TÉNNO s.m. Denumire autohtonă a împăratului Japoniei. [< germ. Tenno < cuv. japonez].
teno
TENO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tendon”, „de tendoane”. [Var. ten-. / < fr. téno-, cf. gr. tenon].
tenodeză
TENODÉZĂ s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală prin care un tendon este fixat la os, astfel încât să limiteze sau să anuleze o mișcare într-o articulație. [< fr. ténodèse, cf. gr. tenon – tendon, desis – legare].
tenoliză
TENOLÍZĂ s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală prin care un tendon este eliberat din țesuturile din jur. [< fr. ténolyse, cf. gr. tenon – tendon, lysis – dizolvare].
tenologia
TENOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care tratează despre tendoane. [Gen. -iei. / < fr. ténologie].
tenologie
TENOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care tratează despre tendoane. [Gen. -iei. / < fr. ténologie].
tenologiei
TENOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care tratează despre tendoane. [Gen. -iei. / < fr. ténologie].
tenologii
TENOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care tratează despre tendoane. [Gen. -iei. / < fr. ténologie].
tenopatia
TENOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a afecțiunilor tendoanelor. [Gen. -iei. / < fr. ténopathie].
tenopatie
TENOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a afecțiunilor tendoanelor. [Gen. -iei. / < fr. ténopathie].
tenopatiei
TENOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a afecțiunilor tendoanelor. [Gen. -iei. / < fr. ténopathie].
tenopatii
TENOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a afecțiunilor tendoanelor. [Gen. -iei. / < fr. ténopathie].
tenoplastie
TENOPLASTÍE s.f. (Med.) Operație plastică asupra unui tendon. [Gen. -iei. / < fr. ténoplastie, cf. gr. tenon – tendon, plassein – a forma].
tenor
TENÓR, tenori, s. m. 1. Cea mai înaltă voce bărbătească; cântăreț care are o astfel de voce. ◊ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreț cu o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai înalt. – Din fr. ténor, it. tenore. DOOM
tenór s. m., pl. tenóri
tenorafie
TENORAFÍE s.f. (Med.) Sutură a tendoanelor. [Gen. -iei. / < fr. ténorraphie, cf. gr. tenon – tendon, raphe – sutură].
tenoral
TENORÁL, -Ă adj. De tenor. [< germ. tenoral].
tenori
TENÓR, tenori, s. m. 1. Cea mai înaltă voce bărbătească; cântăreț care are o astfel de voce. ◊ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreț cu o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai înalt. – Din fr. ténor, it. tenore. DOOM
tenór s. m., pl. tenóri
tenorii
TENÓR, tenori, s. m. 1. Cea mai înaltă voce bărbătească; cântăreț care are o astfel de voce. ◊ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreț cu o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai înalt. – Din fr. ténor, it. tenore. DOOM
tenór s. m., pl. tenóri
tenorilor
TENÓR, tenori, s. m. 1. Cea mai înaltă voce bărbătească; cântăreț care are o astfel de voce. ◊ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreț cu o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai înalt. – Din fr. ténor, it. tenore. DOOM
tenór s. m., pl. tenóri
tenorino
TENORÍNO s. m. Tenor care cântă în falset. – Din it. tenorino.
tenorinoul
TENORÍNO s. m. Tenor care cântă în falset. – Din it. tenorino.
tenorinoului
TENORÍNO s. m. Tenor care cântă în falset. – Din it. tenorino.
tenorul
TENÓR, tenori, s. m. 1. Cea mai înaltă voce bărbătească; cântăreț care are o astfel de voce. ◊ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreț cu o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai înalt. – Din fr. ténor, it. tenore. DOOM
tenór s. m., pl. tenóri
tenorului
TENÓR, tenori, s. m. 1. Cea mai înaltă voce bărbătească; cântăreț care are o astfel de voce. ◊ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreț cu o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai înalt. – Din fr. ténor, it. tenore. DOOM
tenór s. m., pl. tenóri
tenosinovita
TENOSINOVÍTĂ, tenosinovite, s. f. Inflamație a tecilor conjunctive care învelesc tendoanele. – Din fr. ténosynovite. DOOM
tenosinovítă s. f., g.-d. art. tenosinovítei; pl. tenosinovíte
tenosinovite
TENOSINOVÍTĂ, tenosinovite, s. f. Inflamație a tecilor conjunctive care învelesc tendoanele. – Din fr. ténosynovite. DOOM
tenosinovítă s. f., g.-d. art. tenosinovítei; pl. tenosinovíte
tenosinovitei
TENOSINOVÍTĂ, tenosinovite, s. f. Inflamație a tecilor conjunctive care învelesc tendoanele. – Din fr. ténosynovite. DOOM
tenosinovítă s. f., g.-d. art. tenosinovítei; pl. tenosinovíte
tenosinovitele
TENOSINOVÍTĂ, tenosinovite, s. f. Inflamație a tecilor conjunctive care învelesc tendoanele. – Din fr. ténosynovite. DOOM
tenosinovítă s. f., g.-d. art. tenosinovítei; pl. tenosinovíte
tenosinovitelor
TENOSINOVÍTĂ, tenosinovite, s. f. Inflamație a tecilor conjunctive care învelesc tendoanele. – Din fr. ténosynovite. DOOM
tenosinovítă s. f., g.-d. art. tenosinovítei; pl. tenosinovíte
tenotom
TENOTÓM s.n. Instrument chirurgical folosit în tenotomie. [< fr. ténotome].
tenotomia
TENOTOMÍE, tenotomii, s. f. Operație care constă în tăierea unui tendon. – Din fr. ténotomie. DOOM
tenotomíe s. f., art. tenotomía, g.-d. art. tenotomíei; pl. tenotomíi, art. tenotomíile
tenotomie
TENOTOMÍE, tenotomii, s. f. Operație care constă în tăierea unui tendon. – Din fr. ténotomie. DOOM
tenotomíe s. f., art. tenotomía, g.-d. art. tenotomíei; pl. tenotomíi, art. tenotomíile
tenotomiei
TENOTOMÍE, tenotomii, s. f. Operație care constă în tăierea unui tendon. – Din fr. ténotomie. DOOM
tenotomíe s. f., art. tenotomía, g.-d. art. tenotomíei; pl. tenotomíi, art. tenotomíile
tenotomii
TENOTOMÍE, tenotomii, s. f. Operație care constă în tăierea unui tendon. – Din fr. ténotomie. DOOM
tenotomíe s. f., art. tenotomía, g.-d. art. tenotomíei; pl. tenotomíi, art. tenotomíile
tenotomiile
TENOTOMÍE, tenotomii, s. f. Operație care constă în tăierea unui tendon. – Din fr. ténotomie. DOOM
tenotomíe s. f., art. tenotomía, g.-d. art. tenotomíei; pl. tenotomíi, art. tenotomíile
tenotomiilor
TENOTOMÍE, tenotomii, s. f. Operație care constă în tăierea unui tendon. – Din fr. ténotomie. DOOM
tenotomíe s. f., art. tenotomía, g.-d. art. tenotomíei; pl. tenotomíi, art. tenotomíile
tensioactiv
TENSIOACTÍV, -Ă, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care poate modifica tensiunea superficială a unui lichid. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ténsioactif, engl. tensioactive.
tensioactiva
TENSIOACTÍV, -Ă, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care poate modifica tensiunea superficială a unui lichid. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ténsioactif, engl. tensioactive.
tensioactive
TENSIOACTÍV, -Ă, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care poate modifica tensiunea superficială a unui lichid. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ténsioactif, engl. tensioactive.
tensioactivei
TENSIOACTÍV, -Ă, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care poate modifica tensiunea superficială a unui lichid. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ténsioactif, engl. tensioactive.
tensioactivele
TENSIOACTÍV, -Ă, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care poate modifica tensiunea superficială a unui lichid. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ténsioactif, engl. tensioactive.
tensioactivelor
TENSIOACTÍV, -Ă, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care poate modifica tensiunea superficială a unui lichid. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ténsioactif, engl. tensioactive.
tensioactivi
TENSIOACTÍV, -Ă, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care poate modifica tensiunea superficială a unui lichid. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ténsioactif, engl. tensioactive.
tensioactivii
TENSIOACTÍV, -Ă, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care poate modifica tensiunea superficială a unui lichid. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ténsioactif, engl. tensioactive.
tensioactivilor
TENSIOACTÍV, -Ă, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care poate modifica tensiunea superficială a unui lichid. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ténsioactif, engl. tensioactive.
tensioactivitate
TENSIOACTIVITÁTE s. f. (Chim.) Proprietate a unei substanțe dintr-o soluție de a modifica tensiunea superficială a solventului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensioactivité.
tensioactivitatea
TENSIOACTIVITÁTE s. f. (Chim.) Proprietate a unei substanțe dintr-o soluție de a modifica tensiunea superficială a solventului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensioactivité.
tensioactivități
TENSIOACTIVITÁTE s. f. (Chim.) Proprietate a unei substanțe dintr-o soluție de a modifica tensiunea superficială a solventului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensioactivité.
tensioactivității
TENSIOACTIVITÁTE s. f. (Chim.) Proprietate a unei substanțe dintr-o soluție de a modifica tensiunea superficială a solventului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensioactivité.
tensioactivul
TENSIOACTÍV, -Ă, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care poate modifica tensiunea superficială a unui lichid. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ténsioactif, engl. tensioactive.
tensioactivului
TENSIOACTÍV, -Ă, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care poate modifica tensiunea superficială a unui lichid. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ténsioactif, engl. tensioactive.
tensiometre
TENSIOMÉTRU, tensiometre, s. n. 1. Aparat de măsurat tensiunea superficială a unui lichid. 2. Aparat cu ajutorul căruia se înregistrează tensiunea arterială. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensiomètre. DOOM
tensiométru (-si-o-me-tru) s. n., art. tensiométrul; pl. tensiométre
tensiometrele
TENSIOMÉTRU, tensiometre, s. n. 1. Aparat de măsurat tensiunea superficială a unui lichid. 2. Aparat cu ajutorul căruia se înregistrează tensiunea arterială. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensiomètre. DOOM
tensiométru (-si-o-me-tru) s. n., art. tensiométrul; pl. tensiométre
tensiometrelor
TENSIOMÉTRU, tensiometre, s. n. 1. Aparat de măsurat tensiunea superficială a unui lichid. 2. Aparat cu ajutorul căruia se înregistrează tensiunea arterială. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensiomètre. DOOM
tensiométru (-si-o-me-tru) s. n., art. tensiométrul; pl. tensiométre
tensiometru
TENSIOMÉTRU, tensiometre, s. n. 1. Aparat de măsurat tensiunea superficială a unui lichid. 2. Aparat cu ajutorul căruia se înregistrează tensiunea arterială. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensiomètre. DOOM
tensiométru (-si-o-me-tru) s. n., art. tensiométrul; pl. tensiométre
tensiometrul
TENSIOMÉTRU, tensiometre, s. n. 1. Aparat de măsurat tensiunea superficială a unui lichid. 2. Aparat cu ajutorul căruia se înregistrează tensiunea arterială. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensiomètre. DOOM
tensiométru (-si-o-me-tru) s. n., art. tensiométrul; pl. tensiométre
tensiometrului
TENSIOMÉTRU, tensiometre, s. n. 1. Aparat de măsurat tensiunea superficială a unui lichid. 2. Aparat cu ajutorul căruia se înregistrează tensiunea arterială. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensiomètre. DOOM
tensiométru (-si-o-me-tru) s. n., art. tensiométrul; pl. tensiométre
tensiona
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionai
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensional
TENSIONÁL, -Ă, tensionali, -e, adj. 1. (Med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. ♦ Care ține de tensiune (4). 2. De încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionnel.
tensionala
TENSIONÁL, -Ă, tensionali, -e, adj. 1. (Med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. ♦ Care ține de tensiune (4). 2. De încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionnel.
tensionale
TENSIONÁL, -Ă, tensionali, -e, adj. 1. (Med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. ♦ Care ține de tensiune (4). 2. De încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionnel.
tensionalei
TENSIONÁL, -Ă, tensionali, -e, adj. 1. (Med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. ♦ Care ține de tensiune (4). 2. De încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionnel.
tensionalele
TENSIONÁL, -Ă, tensionali, -e, adj. 1. (Med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. ♦ Care ține de tensiune (4). 2. De încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionnel.
tensionalelor
TENSIONÁL, -Ă, tensionali, -e, adj. 1. (Med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. ♦ Care ține de tensiune (4). 2. De încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionnel.
tensionali
TENSIONÁL, -Ă, tensionali, -e, adj. 1. (Med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. ♦ Care ține de tensiune (4). 2. De încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionnel.
tensionalii
TENSIONÁL, -Ă, tensionali, -e, adj. 1. (Med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. ♦ Care ține de tensiune (4). 2. De încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionnel.
tensionalilor
TENSIONÁL, -Ă, tensionali, -e, adj. 1. (Med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. ♦ Care ține de tensiune (4). 2. De încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionnel.
tensionalul
TENSIONÁL, -Ă, tensionali, -e, adj. 1. (Med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. ♦ Care ține de tensiune (4). 2. De încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionnel.
tensionalului
TENSIONÁL, -Ă, tensionali, -e, adj. 1. (Med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. ♦ Care ține de tensiune (4). 2. De încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionnel.
tensionam
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionare
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionare
TENSIONÁRE, tensionări, s. f. Acțiunea de a tensiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionarea
TENSIONÁRE, tensionări, s. f. Acțiunea de a tensiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionară
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionarăm
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionarăți
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionase
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionasem
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionaseră
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionaserăm
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionaserăți
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionaseși
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionaseți
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionat
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionat
TENSIONÁT, -Ă, tensionați, -te, adj. (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ (Fig.) Care este încordat psihic. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionata
TENSIONÁT, -Ă, tensionați, -te, adj. (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ (Fig.) Care este încordat psihic. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionate
TENSIONÁT, -Ă, tensionați, -te, adj. (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ (Fig.) Care este încordat psihic. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionatei
TENSIONÁT, -Ă, tensionați, -te, adj. (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ (Fig.) Care este încordat psihic. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionatele
TENSIONÁT, -Ă, tensionați, -te, adj. (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ (Fig.) Care este încordat psihic. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionatelor
TENSIONÁT, -Ă, tensionați, -te, adj. (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ (Fig.) Care este încordat psihic. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionatul
TENSIONÁT, -Ă, tensionați, -te, adj. (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ (Fig.) Care este încordat psihic. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionatului
TENSIONÁT, -Ă, tensionați, -te, adj. (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ (Fig.) Care este încordat psihic. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionau
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionași
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionați
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionați
TENSIONÁT, -Ă, tensionați, -te, adj. (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ (Fig.) Care este încordat psihic. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionații
TENSIONÁT, -Ă, tensionați, -te, adj. (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ (Fig.) Care este încordat psihic. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionaților
TENSIONÁT, -Ă, tensionați, -te, adj. (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ (Fig.) Care este încordat psihic. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionează
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionez
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensioneze
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionezi
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionând
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionînd
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
tensionări
TENSIONÁRE, tensionări, s. f. Acțiunea de a tensiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionării
TENSIONÁRE, tensionări, s. f. Acțiunea de a tensiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionările
TENSIONÁRE, tensionări, s. f. Acțiunea de a tensiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensionărilor
TENSIONÁRE, tensionări, s. f. Acțiunea de a tensiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
tensiune
TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis. DOOM
tensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. tensiúnii; pl. tensiúni
tensiunea
TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis. DOOM
tensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. tensiúnii; pl. tensiúni
tensiuni
TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis. DOOM
tensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. tensiúnii; pl. tensiúni
tensiunii
TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis. DOOM
tensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. tensiúnii; pl. tensiúni
tensiunile
TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis. DOOM
tensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. tensiúnii; pl. tensiúni
tensiunilor
TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis. DOOM
tensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. tensiúnii; pl. tensiúni
tensoare
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensoarea
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensoarei
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensoarele
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensoarelor
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensometre
TENSOMÉTRU, tensometre, s. n. Dispozitiv mecanic, pneumatic sau electric, care se fixează pe piesa a cărei deformație se studiază prin metodele tensometriei. – Din germ. Tensometer. DOOM
tensométru (-me-tru) s. n., art. tensométrul; pl. tensométre
tensometrele
TENSOMÉTRU, tensometre, s. n. Dispozitiv mecanic, pneumatic sau electric, care se fixează pe piesa a cărei deformație se studiază prin metodele tensometriei. – Din germ. Tensometer. DOOM
tensométru (-me-tru) s. n., art. tensométrul; pl. tensométre
tensometrelor
TENSOMÉTRU, tensometre, s. n. Dispozitiv mecanic, pneumatic sau electric, care se fixează pe piesa a cărei deformație se studiază prin metodele tensometriei. – Din germ. Tensometer. DOOM
tensométru (-me-tru) s. n., art. tensométrul; pl. tensométre
tensometria
TENSOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața piesei. – Din fr. tensométrie. DOOM
tensometríe (-me-tri-) s. f., art. tensometría, g.-d. tensometríi, art. tensometríei
tensometrie
TENSOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața piesei. – Din fr. tensométrie. DOOM
tensometríe (-me-tri-) s. f., art. tensometría, g.-d. tensometríi, art. tensometríei
tensometriei
TENSOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața piesei. – Din fr. tensométrie. DOOM
tensometríe (-me-tri-) s. f., art. tensometría, g.-d. tensometríi, art. tensometríei
tensometrii
TENSOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața piesei. – Din fr. tensométrie. DOOM
tensometríe (-me-tri-) s. f., art. tensometría, g.-d. tensometríi, art. tensometríei
tensometriile
TENSOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața piesei. – Din fr. tensométrie. DOOM
tensometríe (-me-tri-) s. f., art. tensometría, g.-d. tensometríi, art. tensometríei
tensometriilor
TENSOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața piesei. – Din fr. tensométrie. DOOM
tensometríe (-me-tri-) s. f., art. tensometría, g.-d. tensometríi, art. tensometríei
tensometru
TENSOMÉTRU, tensometre, s. n. Dispozitiv mecanic, pneumatic sau electric, care se fixează pe piesa a cărei deformație se studiază prin metodele tensometriei. – Din germ. Tensometer. DOOM
tensométru (-me-tru) s. n., art. tensométrul; pl. tensométre
tensometrul
TENSOMÉTRU, tensometre, s. n. Dispozitiv mecanic, pneumatic sau electric, care se fixează pe piesa a cărei deformație se studiază prin metodele tensometriei. – Din germ. Tensometer. DOOM
tensométru (-me-tru) s. n., art. tensométrul; pl. tensométre
tensometrului
TENSOMÉTRU, tensometre, s. n. Dispozitiv mecanic, pneumatic sau electric, care se fixează pe piesa a cărei deformație se studiază prin metodele tensometriei. – Din germ. Tensometer. DOOM
tensométru (-me-tru) s. n., art. tensométrul; pl. tensométre
tensonă
TENSÓNĂ s.f. v. tențonă.
tensor
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensor
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensori
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensori
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensorial
TENSORIÁL, -Ă, tensoriali, -e, adj. Care se referă la tensori, care aparține tensorilor. [Pr.: -ri-al] – Din fr. tensoriel. DOOM
tensoriál (-ri-al) adj. m., pl. tensoriáli; f. tensoriálă, pl. tensoriále
tensoriala
TENSORIÁL, -Ă, tensoriali, -e, adj. Care se referă la tensori, care aparține tensorilor. [Pr.: -ri-al] – Din fr. tensoriel. DOOM
tensoriál (-ri-al) adj. m., pl. tensoriáli; f. tensoriálă, pl. tensoriále
tensoriale
TENSORIÁL, -Ă, tensoriali, -e, adj. Care se referă la tensori, care aparține tensorilor. [Pr.: -ri-al] – Din fr. tensoriel. DOOM
tensoriál (-ri-al) adj. m., pl. tensoriáli; f. tensoriálă, pl. tensoriále
tensorialei
TENSORIÁL, -Ă, tensoriali, -e, adj. Care se referă la tensori, care aparține tensorilor. [Pr.: -ri-al] – Din fr. tensoriel. DOOM
tensoriál (-ri-al) adj. m., pl. tensoriáli; f. tensoriálă, pl. tensoriále
tensorialele
TENSORIÁL, -Ă, tensoriali, -e, adj. Care se referă la tensori, care aparține tensorilor. [Pr.: -ri-al] – Din fr. tensoriel. DOOM
tensoriál (-ri-al) adj. m., pl. tensoriáli; f. tensoriálă, pl. tensoriále
tensorialelor
TENSORIÁL, -Ă, tensoriali, -e, adj. Care se referă la tensori, care aparține tensorilor. [Pr.: -ri-al] – Din fr. tensoriel. DOOM
tensoriál (-ri-al) adj. m., pl. tensoriáli; f. tensoriálă, pl. tensoriále
tensoriali
TENSORIÁL, -Ă, tensoriali, -e, adj. Care se referă la tensori, care aparține tensorilor. [Pr.: -ri-al] – Din fr. tensoriel. DOOM
tensoriál (-ri-al) adj. m., pl. tensoriáli; f. tensoriálă, pl. tensoriále
tensorialii
TENSORIÁL, -Ă, tensoriali, -e, adj. Care se referă la tensori, care aparține tensorilor. [Pr.: -ri-al] – Din fr. tensoriel. DOOM
tensoriál (-ri-al) adj. m., pl. tensoriáli; f. tensoriálă, pl. tensoriále
tensorialilor
TENSORIÁL, -Ă, tensoriali, -e, adj. Care se referă la tensori, care aparține tensorilor. [Pr.: -ri-al] – Din fr. tensoriel. DOOM
tensoriál (-ri-al) adj. m., pl. tensoriáli; f. tensoriálă, pl. tensoriále
tensorialul
TENSORIÁL, -Ă, tensoriali, -e, adj. Care se referă la tensori, care aparține tensorilor. [Pr.: -ri-al] – Din fr. tensoriel. DOOM
tensoriál (-ri-al) adj. m., pl. tensoriáli; f. tensoriálă, pl. tensoriále
tensorialului
TENSORIÁL, -Ă, tensoriali, -e, adj. Care se referă la tensori, care aparține tensorilor. [Pr.: -ri-al] – Din fr. tensoriel. DOOM
tensoriál (-ri-al) adj. m., pl. tensoriáli; f. tensoriálă, pl. tensoriále
tensorii
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensorii
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensorilor
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensorilor
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensorul
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensorul
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensorului
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tensorului
TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor. DOOM
tensór s. m., pl. tensóri
tenta
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tenta
TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte. DOOM
téntă s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte
tentacul
TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum. DOOM
tentácul s. n., pl. tentácule
tentacular
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire. DOOM
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre
tentaculara
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire. DOOM
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre
tentaculare
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire. DOOM
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre
tentacularei
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire. DOOM
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre
tentacularele
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire. DOOM
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre
tentacularelor
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire. DOOM
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre
tentaculari
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire. DOOM
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre
tentacularii
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire. DOOM
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre
tentacularilor
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire. DOOM
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre
tentacularul
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire. DOOM
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre
tentacularului
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire. DOOM
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre
tentaculat
TENTACULÁT, tentaculate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din tentacul. DOOM
tentaculát s. n., pl. tentaculáte
tentaculate
TENTACULÁT, tentaculate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din tentacul. DOOM
tentaculát s. n., pl. tentaculáte
tentaculatele
TENTACULÁT, tentaculate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din tentacul. DOOM
tentaculát s. n., pl. tentaculáte
tentaculatelor
TENTACULÁT, tentaculate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din tentacul. DOOM
tentaculát s. n., pl. tentaculáte
tentaculatul
TENTACULÁT, tentaculate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din tentacul. DOOM
tentaculát s. n., pl. tentaculáte
tentaculatului
TENTACULÁT, tentaculate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din tentacul. DOOM
tentaculát s. n., pl. tentaculáte
tentacule
TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum. DOOM
tentácul s. n., pl. tentácule
tentaculele
TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum. DOOM
tentácul s. n., pl. tentácule
tentaculelor
TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum. DOOM
tentácul s. n., pl. tentácule
tentaculul
TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum. DOOM
tentácul s. n., pl. tentácule
tentaculului
TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum. DOOM
tentácul s. n., pl. tentácule
tentaculă
TENTÁCULĂ s. f. v. tentacul.
tentai
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentam
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentant
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant. DOOM
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte
tentanta
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant. DOOM
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte
tentante
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant. DOOM
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte
tentantei
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant. DOOM
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte
tentantele
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant. DOOM
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte
tentantelor
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant. DOOM
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte
tentantul
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant. DOOM
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte
tentantului
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant. DOOM
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte
tentanți
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant. DOOM
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte
tentanții
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant. DOOM
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte
tentanților
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant. DOOM
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte
tentare
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentare
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.
tentară
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentarăm
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentarăți
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentase
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentasem
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentaseră
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentaserăm
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentaserăți
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentaseși
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentaseți
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentat
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentat
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.
tentativa
TENTATÍVĂ, tentative, s. f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. – Din fr. tentative. DOOM
tentatívă s. f., g.-d. art. tentatívei; pl. tentatíve
tentative
TENTATÍVĂ, tentative, s. f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. – Din fr. tentative. DOOM
tentatívă s. f., g.-d. art. tentatívei; pl. tentatíve
tentativei
TENTATÍVĂ, tentative, s. f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. – Din fr. tentative. DOOM
tentatívă s. f., g.-d. art. tentatívei; pl. tentatíve
tentativele
TENTATÍVĂ, tentative, s. f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. – Din fr. tentative. DOOM
tentatívă s. f., g.-d. art. tentatívei; pl. tentatíve
tentativelor
TENTATÍVĂ, tentative, s. f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. – Din fr. tentative. DOOM
tentatívă s. f., g.-d. art. tentatívei; pl. tentatíve
tentau
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentași
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentați
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentația
TENTAȚIÚNE s. f. v. tentație. DOOM
tentáție (-ți-e) s. f., art. tentáția (-ți-a), g.-d. art. tentáției; pl. tentáții, art. tentáțiile (-ți-i-)
tentație
TENTAȚIÚNE s. f. v. tentație. DOOM
tentáție (-ți-e) s. f., art. tentáția (-ți-a), g.-d. art. tentáției; pl. tentáții, art. tentáțiile (-ți-i-)
tentației
TENTAȚIÚNE s. f. v. tentație. DOOM
tentáție (-ți-e) s. f., art. tentáția (-ți-a), g.-d. art. tentáției; pl. tentáții, art. tentáțiile (-ți-i-)
tentații
TENTAȚIÚNE s. f. v. tentație. DOOM
tentáție (-ți-e) s. f., art. tentáția (-ți-a), g.-d. art. tentáției; pl. tentáții, art. tentáțiile (-ți-i-)
tentațiile
TENTAȚIÚNE s. f. v. tentație. DOOM
tentáție (-ți-e) s. f., art. tentáția (-ți-a), g.-d. art. tentáției; pl. tentáții, art. tentáțiile (-ți-i-)
tentațiilor
TENTAȚIÚNE s. f. v. tentație. DOOM
tentáție (-ți-e) s. f., art. tentáția (-ți-a), g.-d. art. tentáției; pl. tentáții, art. tentáțiile (-ți-i-)
tentațiune
TENTAȚIÚNE s. f. v. tentație. DOOM
tentáție (-ți-e) s. f., art. tentáția (-ți-a), g.-d. art. tentáției; pl. tentáții, art. tentáțiile (-ți-i-)
tente
TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte. DOOM
téntă s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte
tentează
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentei
TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte. DOOM
téntă s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte
tentele
TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte. DOOM
téntă s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte
tentelor
TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte. DOOM
téntă s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte
tentez
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tenteze
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentezi
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentând
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tentînd
TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter. DOOM
tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză
tenuitate
TENUITÁTE s.f. (Liv.) Calitatea a ceea ce este subțire, îngrijit, ordonat; îngrijire, ordonare, subtilitate. [Cf. fr. ténuité, it. tenuità].
tenul
TEN, tenuri, s. n. Culoarea și însușirile pielii obrazului; p. ext. pielea obrazului. ◊ Fond de ten = produs de cosmetică de consistență păstoasă sau lichidă, gras, de culoarea pudrei, folosit ca fard. – Din fr. teint. DOOM
ten s. n., pl. ténuri
tenului
TEN, tenuri, s. n. Culoarea și însușirile pielii obrazului; p. ext. pielea obrazului. ◊ Fond de ten = produs de cosmetică de consistență păstoasă sau lichidă, gras, de culoarea pudrei, folosit ca fard. – Din fr. teint. DOOM
ten s. n., pl. ténuri
tenuri
TEN, tenuri, s. n. Culoarea și însușirile pielii obrazului; p. ext. pielea obrazului. ◊ Fond de ten = produs de cosmetică de consistență păstoasă sau lichidă, gras, de culoarea pudrei, folosit ca fard. – Din fr. teint. DOOM
ten s. n., pl. ténuri
tenurile
TEN, tenuri, s. n. Culoarea și însușirile pielii obrazului; p. ext. pielea obrazului. ◊ Fond de ten = produs de cosmetică de consistență păstoasă sau lichidă, gras, de culoarea pudrei, folosit ca fard. – Din fr. teint. DOOM
ten s. n., pl. ténuri
tenurilor
TEN, tenuri, s. n. Culoarea și însușirile pielii obrazului; p. ext. pielea obrazului. ◊ Fond de ten = produs de cosmetică de consistență păstoasă sau lichidă, gras, de culoarea pudrei, folosit ca fard. – Din fr. teint. DOOM
ten s. n., pl. ténuri
tenuto
TENÚTO adv. (Muz.; indică modul de executare) Respectând valoarea exactă a notelor. – Cuv. it.
tențonă
TENȚÓNĂ s.f. (Lit.) Dialog în poezia medievală, în care interlocutorii discutau în contradictoriu sau își aruncau invective. [Var. tensonă s.f. / < it. tenzone, fr. tenson].
teo
TEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „zeu”, „dumnezeu”. [Pron. te-o-, var. te-, scris și theo-. / < it. teo-, fr. théo-, cf. gr. theos].
teobromina
TEOBROMÍNĂ, teobromine, s. f. Alcaloid extras din semințele arborelui de cacao, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină, albă, fără miros, puțin solubilă în apă, având o acțiune puternic diuretică și fiind un stimulent cardiac. [Pr.: te-o-] – Din fr. théobromine. DOOM
teobromínă (te-o-bro-) s. f., g.-d. art. teobromínei; pl. teobromíne
teobromine
TEOBROMÍNĂ, teobromine, s. f. Alcaloid extras din semințele arborelui de cacao, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină, albă, fără miros, puțin solubilă în apă, având o acțiune puternic diuretică și fiind un stimulent cardiac. [Pr.: te-o-] – Din fr. théobromine. DOOM
teobromínă (te-o-bro-) s. f., g.-d. art. teobromínei; pl. teobromíne
teobrominei
TEOBROMÍNĂ, teobromine, s. f. Alcaloid extras din semințele arborelui de cacao, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină, albă, fără miros, puțin solubilă în apă, având o acțiune puternic diuretică și fiind un stimulent cardiac. [Pr.: te-o-] – Din fr. théobromine. DOOM
teobromínă (te-o-bro-) s. f., g.-d. art. teobromínei; pl. teobromíne
teobrominele
TEOBROMÍNĂ, teobromine, s. f. Alcaloid extras din semințele arborelui de cacao, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină, albă, fără miros, puțin solubilă în apă, având o acțiune puternic diuretică și fiind un stimulent cardiac. [Pr.: te-o-] – Din fr. théobromine. DOOM
teobromínă (te-o-bro-) s. f., g.-d. art. teobromínei; pl. teobromíne
teobrominelor
TEOBROMÍNĂ, teobromine, s. f. Alcaloid extras din semințele arborelui de cacao, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină, albă, fără miros, puțin solubilă în apă, având o acțiune puternic diuretică și fiind un stimulent cardiac. [Pr.: te-o-] – Din fr. théobromine. DOOM
teobromínă (te-o-bro-) s. f., g.-d. art. teobromínei; pl. teobromíne
teocentric
TEOCÉNTRIC, -Ă adj. Referitor la teocentrism. [Pron. te-o-. / cf. it. teocentrico, germ. theozentrisch].
teocentrism
TEOCENTRÍSM s.n. (Fil.) Concepție potrivit căreia Dumnezeu se află în centrul experienței religioase. [Pron. te-o-. / cf. it. teocentrismo].
teocentrismul
TEOCENTRÍSM s.n. (Fil.) Concepție potrivit căreia Dumnezeu se află în centrul experienței religioase. [Pron. te-o-. / cf. it. teocentrismo].
teocentrismului
TEOCENTRÍSM s.n. (Fil.) Concepție potrivit căreia Dumnezeu se află în centrul experienței religioase. [Pron. te-o-. / cf. it. teocentrismo].
teoclimen
Teoclimen = Theoclymenus.
teocrat
TEOCRÁT, teocrați, s. m. Persoană care exercită o putere teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocrate. DOOM
teocrát (rar) (te-o-crat) s. m., pl. teocráți
teocratic
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique. DOOM
teocrátic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocrátici; f. teocrátică, pl. teocrátice
teocratica
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique. DOOM
teocrátic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocrátici; f. teocrátică, pl. teocrátice
teocratice
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique. DOOM
teocrátic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocrátici; f. teocrátică, pl. teocrátice
teocraticei
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique. DOOM
teocrátic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocrátici; f. teocrátică, pl. teocrátice
teocraticele
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique. DOOM
teocrátic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocrátici; f. teocrátică, pl. teocrátice
teocraticelor
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique. DOOM
teocrátic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocrátici; f. teocrátică, pl. teocrátice
teocratici
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique. DOOM
teocrátic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocrátici; f. teocrátică, pl. teocrátice
teocraticii
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique. DOOM
teocrátic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocrátici; f. teocrátică, pl. teocrátice
teocraticilor
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique. DOOM
teocrátic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocrátici; f. teocrátică, pl. teocrátice
teocraticul
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique. DOOM
teocrátic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocrátici; f. teocrátică, pl. teocrátice
teocraticului
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique. DOOM
teocrátic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocrátici; f. teocrátică, pl. teocrátice
teocratul
TEOCRÁT, teocrați, s. m. Persoană care exercită o putere teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocrate. DOOM
teocrát (rar) (te-o-crat) s. m., pl. teocráți
teocratului
TEOCRÁT, teocrați, s. m. Persoană care exercită o putere teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocrate. DOOM
teocrát (rar) (te-o-crat) s. m., pl. teocráți
teocrați
TEOCRÁT, teocrați, s. m. Persoană care exercită o putere teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocrate. DOOM
teocrát (rar) (te-o-crat) s. m., pl. teocráți
teocrația
TEOCRAȚÍE, teocrații, s. f. Formă de guvernământ caracteristică lumii antice și Americii precolumbiene, în care șeful statului, fiind și șeful Bisericii, avea întreaga putere, considerată de origine divină, iar preoțimea deținea și puterea laică; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratie. DOOM
teocrațíe (te-o-cra-) adj. m., art. teocrațía, g.-d. art. teocrațíei; pl. teocrațíi, art. teocrațíile
teocrație
TEOCRAȚÍE, teocrații, s. f. Formă de guvernământ caracteristică lumii antice și Americii precolumbiene, în care șeful statului, fiind și șeful Bisericii, avea întreaga putere, considerată de origine divină, iar preoțimea deținea și puterea laică; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratie. DOOM
teocrațíe (te-o-cra-) adj. m., art. teocrațía, g.-d. art. teocrațíei; pl. teocrațíi, art. teocrațíile
teocrației
TEOCRAȚÍE, teocrații, s. f. Formă de guvernământ caracteristică lumii antice și Americii precolumbiene, în care șeful statului, fiind și șeful Bisericii, avea întreaga putere, considerată de origine divină, iar preoțimea deținea și puterea laică; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratie. DOOM
teocrațíe (te-o-cra-) adj. m., art. teocrațía, g.-d. art. teocrațíei; pl. teocrațíi, art. teocrațíile
teocrații
TEOCRÁT, teocrați, s. m. Persoană care exercită o putere teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocrate. DOOM
teocrát (rar) (te-o-crat) s. m., pl. teocráți
teocrații
TEOCRAȚÍE, teocrații, s. f. Formă de guvernământ caracteristică lumii antice și Americii precolumbiene, în care șeful statului, fiind și șeful Bisericii, avea întreaga putere, considerată de origine divină, iar preoțimea deținea și puterea laică; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratie. DOOM
teocrațíe (te-o-cra-) adj. m., art. teocrațía, g.-d. art. teocrațíei; pl. teocrațíi, art. teocrațíile
teocrațiile
TEOCRAȚÍE, teocrații, s. f. Formă de guvernământ caracteristică lumii antice și Americii precolumbiene, în care șeful statului, fiind și șeful Bisericii, avea întreaga putere, considerată de origine divină, iar preoțimea deținea și puterea laică; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratie. DOOM
teocrațíe (te-o-cra-) adj. m., art. teocrațía, g.-d. art. teocrațíei; pl. teocrațíi, art. teocrațíile
teocrațiilor
TEOCRAȚÍE, teocrații, s. f. Formă de guvernământ caracteristică lumii antice și Americii precolumbiene, în care șeful statului, fiind și șeful Bisericii, avea întreaga putere, considerată de origine divină, iar preoțimea deținea și puterea laică; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratie. DOOM
teocrațíe (te-o-cra-) adj. m., art. teocrațía, g.-d. art. teocrațíei; pl. teocrațíi, art. teocrațíile
teocraților
TEOCRÁT, teocrați, s. m. Persoană care exercită o putere teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocrate. DOOM
teocrát (rar) (te-o-crat) s. m., pl. teocráți
teodicee
TEODICÉE s. f. Parte a apologeticii având ca obiect demonstrarea faptului că existența răului, a nedreptății în lume nu infirmă bunătatea divină. [Pr.: te-o-di-ce-e] – Din fr. théodicée. DOOM
teodicée (te-o-) s. f., art. teodicéea, g.-d. teodicée, art. teodicéei
teodiceea
TEODICÉE s. f. Parte a apologeticii având ca obiect demonstrarea faptului că existența răului, a nedreptății în lume nu infirmă bunătatea divină. [Pr.: te-o-di-ce-e] – Din fr. théodicée. DOOM
teodicée (te-o-) s. f., art. teodicéea, g.-d. teodicée, art. teodicéei
teodiceei
TEODICÉE s. f. Parte a apologeticii având ca obiect demonstrarea faptului că existența răului, a nedreptății în lume nu infirmă bunătatea divină. [Pr.: te-o-di-ce-e] – Din fr. théodicée. DOOM
teodicée (te-o-) s. f., art. teodicéea, g.-d. teodicée, art. teodicéei
teodolit
TEODOLÍT, teodolite, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiurilor orizontale și verticale, alcătuit dintr-o lunetă mobilă, care se poate roti în fața unui cadran împărțit în grade, și folosit în lucrările geodezice și topografice. [Pr.: te-o-] – Din fr. théodolite. DOOM
teodolít (te-o-) s. n., pl. teodolíte
teodolite
TEODOLÍT, teodolite, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiurilor orizontale și verticale, alcătuit dintr-o lunetă mobilă, care se poate roti în fața unui cadran împărțit în grade, și folosit în lucrările geodezice și topografice. [Pr.: te-o-] – Din fr. théodolite. DOOM
teodolít (te-o-) s. n., pl. teodolíte
teodolitele
TEODOLÍT, teodolite, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiurilor orizontale și verticale, alcătuit dintr-o lunetă mobilă, care se poate roti în fața unui cadran împărțit în grade, și folosit în lucrările geodezice și topografice. [Pr.: te-o-] – Din fr. théodolite. DOOM
teodolít (te-o-) s. n., pl. teodolíte
teodolitelor
TEODOLÍT, teodolite, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiurilor orizontale și verticale, alcătuit dintr-o lunetă mobilă, care se poate roti în fața unui cadran împărțit în grade, și folosit în lucrările geodezice și topografice. [Pr.: te-o-] – Din fr. théodolite. DOOM
teodolít (te-o-) s. n., pl. teodolíte
teodolitul
TEODOLÍT, teodolite, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiurilor orizontale și verticale, alcătuit dintr-o lunetă mobilă, care se poate roti în fața unui cadran împărțit în grade, și folosit în lucrările geodezice și topografice. [Pr.: te-o-] – Din fr. théodolite. DOOM
teodolít (te-o-) s. n., pl. teodolíte
teodolitului
TEODOLÍT, teodolite, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiurilor orizontale și verticale, alcătuit dintr-o lunetă mobilă, care se poate roti în fața unui cadran împărțit în grade, și folosit în lucrările geodezice și topografice. [Pr.: te-o-] – Din fr. théodolite. DOOM
teodolít (te-o-) s. n., pl. teodolíte
teofania
TEOFANÍE, teofanii, s. f. (Livr.) Formă de apariție (revelație, întrupare etc.) a unei divinități în fața oamenilor. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophanie. DOOM
teofaníe (livr.) (te-o-) s. f., art. teofanía, g.-d. art. teofaníei; pl. teofaníi, art. teofaníile
teofanie
TEOFANÍE, teofanii, s. f. (Livr.) Formă de apariție (revelație, întrupare etc.) a unei divinități în fața oamenilor. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophanie. DOOM
teofaníe (livr.) (te-o-) s. f., art. teofanía, g.-d. art. teofaníei; pl. teofaníi, art. teofaníile
teofaniei
TEOFANÍE, teofanii, s. f. (Livr.) Formă de apariție (revelație, întrupare etc.) a unei divinități în fața oamenilor. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophanie. DOOM
teofaníe (livr.) (te-o-) s. f., art. teofanía, g.-d. art. teofaníei; pl. teofaníi, art. teofaníile
teofanii
TEOFANÍE, teofanii, s. f. (Livr.) Formă de apariție (revelație, întrupare etc.) a unei divinități în fața oamenilor. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophanie. DOOM
teofaníe (livr.) (te-o-) s. f., art. teofanía, g.-d. art. teofaníei; pl. teofaníi, art. teofaníile
teofaniile
TEOFANÍE, teofanii, s. f. (Livr.) Formă de apariție (revelație, întrupare etc.) a unei divinități în fața oamenilor. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophanie. DOOM
teofaníe (livr.) (te-o-) s. f., art. teofanía, g.-d. art. teofaníei; pl. teofaníi, art. teofaníile
teofaniilor
TEOFANÍE, teofanii, s. f. (Livr.) Formă de apariție (revelație, întrupare etc.) a unei divinități în fața oamenilor. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophanie. DOOM
teofaníe (livr.) (te-o-) s. f., art. teofanía, g.-d. art. teofaníei; pl. teofaníi, art. teofaníile
teofilina
TEOFILÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă extrasă din frunzele de ceai, cu acțiune diuretică, vasodilatatoare, care stimulează mușchiul cardiac și acționează asupra centrilor respiratori. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophylline. DOOM
teofilínă (te-o-) s. f., g.-d. art. teofilínei
teofiline
TEOFILÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă extrasă din frunzele de ceai, cu acțiune diuretică, vasodilatatoare, care stimulează mușchiul cardiac și acționează asupra centrilor respiratori. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophylline. DOOM
teofilínă (te-o-) s. f., g.-d. art. teofilínei
teofilinei
TEOFILÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă extrasă din frunzele de ceai, cu acțiune diuretică, vasodilatatoare, care stimulează mușchiul cardiac și acționează asupra centrilor respiratori. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophylline. DOOM
teofilínă (te-o-) s. f., g.-d. art. teofilínei
teogamie
TEOGAMÍE s.f. (Mit privitor la) împerecherea unei divinități cu un muritor, mai ales a unui zeu cu o muritoare (de obicei cu o regină, prin care se acredita ideea eredității divine a copilului regal). [Gen. -iei. / < it. teogamia, fr. théogamie, cf. gr. theos – zeu, gamos – căsătorie].
teogonia
TEOGONÍE, teogonii, s. f. (în religiile politeiste) Nașterea zeilor, ca act care precede cosmogonia. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonie. DOOM
!teogoníe (te-o-) s. f., art. teogonía, g.-d. art. teogoníei; pl. teogoníi, art. teogoníile
teogonic
TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique. DOOM
teogónic (te-o-) adj. m., pl. teogónici; f. teogónică, pl. teogónice
teogonica
TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique. DOOM
teogónic (te-o-) adj. m., pl. teogónici; f. teogónică, pl. teogónice
teogonice
TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique. DOOM
teogónic (te-o-) adj. m., pl. teogónici; f. teogónică, pl. teogónice
teogonicei
TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique. DOOM
teogónic (te-o-) adj. m., pl. teogónici; f. teogónică, pl. teogónice
teogonicele
TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique. DOOM
teogónic (te-o-) adj. m., pl. teogónici; f. teogónică, pl. teogónice
teogonicelor
TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique. DOOM
teogónic (te-o-) adj. m., pl. teogónici; f. teogónică, pl. teogónice
teogonici
TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique. DOOM
teogónic (te-o-) adj. m., pl. teogónici; f. teogónică, pl. teogónice
teogonicii
TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique. DOOM
teogónic (te-o-) adj. m., pl. teogónici; f. teogónică, pl. teogónice
teogonicilor
TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique. DOOM
teogónic (te-o-) adj. m., pl. teogónici; f. teogónică, pl. teogónice
teogonicul
TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique. DOOM
teogónic (te-o-) adj. m., pl. teogónici; f. teogónică, pl. teogónice
teogonicului
TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique. DOOM
teogónic (te-o-) adj. m., pl. teogónici; f. teogónică, pl. teogónice
teogonie
TEOGONÍE, teogonii, s. f. (în religiile politeiste) Nașterea zeilor, ca act care precede cosmogonia. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonie. DOOM
!teogoníe (te-o-) s. f., art. teogonía, g.-d. art. teogoníei; pl. teogoníi, art. teogoníile
teogoniei
TEOGONÍE, teogonii, s. f. (în religiile politeiste) Nașterea zeilor, ca act care precede cosmogonia. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonie. DOOM
!teogoníe (te-o-) s. f., art. teogonía, g.-d. art. teogoníei; pl. teogoníi, art. teogoníile
teogonii
TEOGONÍE, teogonii, s. f. (în religiile politeiste) Nașterea zeilor, ca act care precede cosmogonia. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonie. DOOM
!teogoníe (te-o-) s. f., art. teogonía, g.-d. art. teogoníei; pl. teogoníi, art. teogoníile
teogoniile
TEOGONÍE, teogonii, s. f. (în religiile politeiste) Nașterea zeilor, ca act care precede cosmogonia. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonie. DOOM
!teogoníe (te-o-) s. f., art. teogonía, g.-d. art. teogoníei; pl. teogoníi, art. teogoníile
teogoniilor
TEOGONÍE, teogonii, s. f. (în religiile politeiste) Nașterea zeilor, ca act care precede cosmogonia. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonie. DOOM
!teogoníe (te-o-) s. f., art. teogonía, g.-d. art. teogoníei; pl. teogoníi, art. teogoníile
teolog
TEOLÓG, teologi, s. m. Persoană care se ocupă cu probleme de teologie; specialist în teologie. [Pr.: te-o-] – Din germ. Theolog, it. teologa. DOOM
teológ (te-o-) s. m., pl. teológi
teologa
TEOLÓG, teologi, s. m. Persoană care se ocupă cu probleme de teologie; specialist în teologie. [Pr.: te-o-] – Din germ. Theolog, it. teologa. DOOM
teológ (te-o-) s. m., pl. teológi
teologal
TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal. DOOM
teologál (rar) (te-o-) adj. m., pl. teologáli; f. teologálă, pl. teologále
teologala
TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal. DOOM
teologál (rar) (te-o-) adj. m., pl. teologáli; f. teologálă, pl. teologále
teologale
TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal. DOOM
teologál (rar) (te-o-) adj. m., pl. teologáli; f. teologálă, pl. teologále
teologalei
TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal. DOOM
teologál (rar) (te-o-) adj. m., pl. teologáli; f. teologálă, pl. teologále
teologalele
TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal. DOOM
teologál (rar) (te-o-) adj. m., pl. teologáli; f. teologálă, pl. teologále
teologalelor
TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal. DOOM
teologál (rar) (te-o-) adj. m., pl. teologáli; f. teologálă, pl. teologále
teologali
TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal. DOOM
teologál (rar) (te-o-) adj. m., pl. teologáli; f. teologálă, pl. teologále
teologalii
TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal. DOOM
teologál (rar) (te-o-) adj. m., pl. teologáli; f. teologálă, pl. teologále
teologalilor
TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal. DOOM
teologál (rar) (te-o-) adj. m., pl. teologáli; f. teologálă, pl. teologále
teologalul
TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal. DOOM
teologál (rar) (te-o-) adj. m., pl. teologáli; f. teologálă, pl. teologále
teologalului
TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal. DOOM
teologál (rar) (te-o-) adj. m., pl. teologáli; f. teologálă, pl. teologále
teologe
TEOLÓG, teologi, s. m. Persoană care se ocupă cu probleme de teologie; specialist în teologie. [Pr.: te-o-] – Din germ. Theolog, it. teologa. DOOM
teológ (te-o-) s. m., pl. teológi
teologei
TEOLÓG, teologi, s. m. Persoană care se ocupă cu probleme de teologie; specialist în teologie. [Pr.: te-o-] – Din germ. Theolog, it. teologa. DOOM
teológ (te-o-) s. m., pl. teológi
teologele
TEOLÓG, teologi, s. m. Persoană care se ocupă cu probleme de teologie; specialist în teologie. [Pr.: te-o-] – Din germ. Theolog, it. teologa. DOOM
teológ (te-o-) s. m., pl. teológi
teologelor
TEOLÓG, teologi, s. m. Persoană care se ocupă cu probleme de teologie; specialist în teologie. [Pr.: te-o-] – Din germ. Theolog, it. teologa. DOOM
teológ (te-o-) s. m., pl. teológi
teologi
TEOLÓG, teologi, s. m. Persoană care se ocupă cu probleme de teologie; specialist în teologie. [Pr.: te-o-] – Din germ. Theolog, it. teologa. DOOM
teológ (te-o-) s. m., pl. teológi
teologic
TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique. DOOM
teológic (te-o-) adj. m., pl. teológici; f. teológică, pl. teológice
teologica
TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique. DOOM
teológic (te-o-) adj. m., pl. teológici; f. teológică, pl. teológice
teologice
TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique. DOOM
teológic (te-o-) adj. m., pl. teológici; f. teológică, pl. teológice
teologicei
TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique. DOOM
teológic (te-o-) adj. m., pl. teológici; f. teológică, pl. teológice
teologicele
TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique. DOOM
teológic (te-o-) adj. m., pl. teológici; f. teológică, pl. teológice
teologicelor
TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique. DOOM
teológic (te-o-) adj. m., pl. teológici; f. teológică, pl. teológice
teologici
TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique. DOOM
teológic (te-o-) adj. m., pl. teológici; f. teológică, pl. teológice
teologicii
TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique. DOOM
teológic (te-o-) adj. m., pl. teológici; f. teológică, pl. teológice
teologicilor
TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique. DOOM
teológic (te-o-) adj. m., pl. teológici; f. teológică, pl. teológice
teologicul
TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique. DOOM
teológic (te-o-) adj. m., pl. teológici; f. teológică, pl. teológice
teologicului
TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique. DOOM
teológic (te-o-) adj. m., pl. teológici; f. teológică, pl. teológice
teologie
TEOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii; p. restr. parte a dogmaticii având ca obiect exclusiv pe Dumnezeu. ◊ Teologie pastorală = domeniu al teologiei având drept scop pregătirea viitorilor preoți în practica bisericească pe baza studierii Noului Testament. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologie. DOOM
teologíe (te-o-) s. f., art. teología, g.-d. teologíi, art. teologíei
teologii
TEOLÓG, teologi, s. m. Persoană care se ocupă cu probleme de teologie; specialist în teologie. [Pr.: te-o-] – Din germ. Theolog, it. teologa. DOOM
teológ (te-o-) s. m., pl. teológi
teologilor
TEOLÓG, teologi, s. m. Persoană care se ocupă cu probleme de teologie; specialist în teologie. [Pr.: te-o-] – Din germ. Theolog, it. teologa. DOOM
teológ (te-o-) s. m., pl. teológi
teologiza
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizai
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizam
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizare
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizară
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizarăm
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizarăți
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizase
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizasem
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizaseră
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizaserăm
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizaserăți
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizaseși
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizaseți
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizat
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizat
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizau
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizași
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizați
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizează
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizez
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizeze
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizezi
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizând
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologizînd
TEOLOGIZÁ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologiser.
teologul
TEOLÓG, teologi, s. m. Persoană care se ocupă cu probleme de teologie; specialist în teologie. [Pr.: te-o-] – Din germ. Theolog, it. teologa. DOOM
teológ (te-o-) s. m., pl. teológi
teologului
TEOLÓG, teologi, s. m. Persoană care se ocupă cu probleme de teologie; specialist în teologie. [Pr.: te-o-] – Din germ. Theolog, it. teologa. DOOM
teológ (te-o-) s. m., pl. teológi
teomahie
TEOMAHÍE s. f. (Mitol.) Luptă între zei. [Pr.: te-o-] – Din ngr. theomahia. DOOM
teomahíe (te-o-) s. f., art. teomahía, g.-d. teomahíi, art. teomahíei
teomanie
TEOMANÍE s.f. (Med.) Monomanie religioasă contemplativă; delir teologic. [Gen. -iei. / < fr. théomanie, cf. gr. theos – zeu, mania – nebunie].
teomanția
TEOMANȚÍE s. f. Artă de prevestire în care ghicitorul este inspirat de divinitate. [Pr.: te-o-] – Din ngr. theomantía. DOOM
teomanțíe (te-o-) s. f., art. teomanțía, g.-d. teomanțíi, art. teomanțíei
teomanție
TEOMANȚÍE s. f. Artă de prevestire în care ghicitorul este inspirat de divinitate. [Pr.: te-o-] – Din ngr. theomantía. DOOM
teomanțíe (te-o-) s. f., art. teomanțía, g.-d. teomanțíi, art. teomanțíei
teomanției
TEOMANȚÍE s. f. Artă de prevestire în care ghicitorul este inspirat de divinitate. [Pr.: te-o-] – Din ngr. theomantía. DOOM
teomanțíe (te-o-) s. f., art. teomanțía, g.-d. teomanțíi, art. teomanțíei
teomanții
TEOMANȚÍE s. f. Artă de prevestire în care ghicitorul este inspirat de divinitate. [Pr.: te-o-] – Din ngr. theomantía. DOOM
teomanțíe (te-o-) s. f., art. teomanțía, g.-d. teomanțíi, art. teomanțíei
teonoe
Teonoe = Theonoë.
teorba
TEÓRBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pr.: te-or-] – Din fr. théorbe. DOOM
teórbă (te-or-) s. f., g.-d. art. teórbei; pl. teórbe
teorbe
TEÓRBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pr.: te-or-] – Din fr. théorbe. DOOM
teórbă (te-or-) s. f., g.-d. art. teórbei; pl. teórbe
teorbei
TEÓRBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pr.: te-or-] – Din fr. théorbe. DOOM
teórbă (te-or-) s. f., g.-d. art. teórbei; pl. teórbe
teorbele
TEÓRBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pr.: te-or-] – Din fr. théorbe. DOOM
teórbă (te-or-) s. f., g.-d. art. teórbei; pl. teórbe
teorbelor
TEÓRBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pr.: te-or-] – Din fr. théorbe. DOOM
teórbă (te-or-) s. f., g.-d. art. teórbei; pl. teórbe
teorema
TEORÉMĂ, teoreme, s. f. (Mat.) Propoziție al cărei adevăr se stabilește prin demonstrație. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoreme. DOOM
teorémă (te-o-) s. f., g.-d. art. teorémei; pl. teoréme
teorematic
TEOREMÁTIC, -Ă adj. Referitor la teoreme. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorématique, it. teorematico].
teorematica
TEOREMÁTIC, -Ă adj. Referitor la teoreme. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorématique, it. teorematico].
teorematice
TEOREMÁTIC, -Ă adj. Referitor la teoreme. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorématique, it. teorematico].
teorematicei
TEOREMÁTIC, -Ă adj. Referitor la teoreme. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorématique, it. teorematico].
teorematicele
TEOREMÁTIC, -Ă adj. Referitor la teoreme. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorématique, it. teorematico].
teorematicelor
TEOREMÁTIC, -Ă adj. Referitor la teoreme. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorématique, it. teorematico].
teorematici
TEOREMÁTIC, -Ă adj. Referitor la teoreme. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorématique, it. teorematico].
teorematicii
TEOREMÁTIC, -Ă adj. Referitor la teoreme. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorématique, it. teorematico].
teorematicilor
TEOREMÁTIC, -Ă adj. Referitor la teoreme. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorématique, it. teorematico].
teorematicul
TEOREMÁTIC, -Ă adj. Referitor la teoreme. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorématique, it. teorematico].
teorematicului
TEOREMÁTIC, -Ă adj. Referitor la teoreme. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorématique, it. teorematico].
teoreme
TEORÉMĂ, teoreme, s. f. (Mat.) Propoziție al cărei adevăr se stabilește prin demonstrație. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoreme. DOOM
teorémă (te-o-) s. f., g.-d. art. teorémei; pl. teoréme
teoremei
TEORÉMĂ, teoreme, s. f. (Mat.) Propoziție al cărei adevăr se stabilește prin demonstrație. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoreme. DOOM
teorémă (te-o-) s. f., g.-d. art. teorémei; pl. teoréme
teoremele
TEORÉMĂ, teoreme, s. f. (Mat.) Propoziție al cărei adevăr se stabilește prin demonstrație. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoreme. DOOM
teorémă (te-o-) s. f., g.-d. art. teorémei; pl. teoréme
teoremelor
TEORÉMĂ, teoreme, s. f. (Mat.) Propoziție al cărei adevăr se stabilește prin demonstrație. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoreme. DOOM
teorémă (te-o-) s. f., g.-d. art. teorémei; pl. teoréme
teoretic
TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus. DOOM
teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice
teoretica
TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus. DOOM
teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice
teoretice
TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus. DOOM
teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice
teoreticei
TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus. DOOM
teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice
teoreticele
TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus. DOOM
teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice
teoreticelor
TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus. DOOM
teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice
teoreticește
TEORETICÉȘTE adv. (Rar) Din punct de vedere teoretic. [Pr.: te-o-] – Teoretic + suf. -ește. DOOM
teoreticéște (rar) (te-o-) adv.
teoretici
TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus. DOOM
teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice
teoretician
TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic). DOOM
teoreticiánă (te-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. teoreticiénei (-ci-e-); pl. teoreticiéne
teoreticiana
TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic). DOOM
teoreticiánă (te-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. teoreticiénei (-ci-e-); pl. teoreticiéne
teoreticianul
TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic). DOOM
teoreticiánă (te-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. teoreticiénei (-ci-e-); pl. teoreticiéne
teoreticianului
TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic). DOOM
teoreticiánă (te-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. teoreticiénei (-ci-e-); pl. teoreticiéne
teoreticiene
TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic). DOOM
teoreticiánă (te-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. teoreticiénei (-ci-e-); pl. teoreticiéne
teoreticienei
TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic). DOOM
teoreticiánă (te-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. teoreticiénei (-ci-e-); pl. teoreticiéne
teoreticienele
TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic). DOOM
teoreticiánă (te-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. teoreticiénei (-ci-e-); pl. teoreticiéne
teoreticienelor
TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic). DOOM
teoreticiánă (te-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. teoreticiénei (-ci-e-); pl. teoreticiéne
teoreticieni
TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic). DOOM
teoreticiánă (te-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. teoreticiénei (-ci-e-); pl. teoreticiéne
teoreticienii
TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic). DOOM
teoreticiánă (te-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. teoreticiénei (-ci-e-); pl. teoreticiéne
teoreticienilor
TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic). DOOM
teoreticiánă (te-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. teoreticiénei (-ci-e-); pl. teoreticiéne
teoreticii
TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus. DOOM
teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice
teoreticilor
TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus. DOOM
teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice
teoreticul
TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus. DOOM
teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice
teoreticului
TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus. DOOM
teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice
teoretiza
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizai
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizam
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizare
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizare
TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei. [Pr.: te-o-] – V. teoretiza. DOOM
teoretizáre (te-o-) s. f., g.-d. art. teoretizắrii; pl. teoretizắri
teoretizarea
TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei. [Pr.: te-o-] – V. teoretiza. DOOM
teoretizáre (te-o-) s. f., g.-d. art. teoretizắrii; pl. teoretizắri
teoretizară
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizarăm
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizarăți
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizase
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizasem
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizaseră
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizaserăm
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizaserăți
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizaseși
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizaseți
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizat
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizat
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic).
teoretizau
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizași
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizați
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizează
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizez
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizeze
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizezi
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizând
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizînd
TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic). DOOM
teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză
teoretizări
TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei. [Pr.: te-o-] – V. teoretiza. DOOM
teoretizáre (te-o-) s. f., g.-d. art. teoretizắrii; pl. teoretizắri
teoretizării
TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei. [Pr.: te-o-] – V. teoretiza. DOOM
teoretizáre (te-o-) s. f., g.-d. art. teoretizắrii; pl. teoretizắri
teoretizările
TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei. [Pr.: te-o-] – V. teoretiza. DOOM
teoretizáre (te-o-) s. f., g.-d. art. teoretizắrii; pl. teoretizắri
teoretizărilor
TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei. [Pr.: te-o-] – V. teoretiza. DOOM
teoretizáre (te-o-) s. f., g.-d. art. teoretizắrii; pl. teoretizắri
teorezie
TEOREZÍE s.f. (Fil.) Activitate speculativă. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. it. teoresi, gr. theoresis < theorein – a privi, a examina].
teoria
TEORÍE, teorii, s. f. 1. Răspuns sau soluție la o chestiune filosofică sau științifică, bazată pe dovezi și coordonată sistematic cu alte răspunsuri într-un întreg doctrinar; interpretare bine întemeiată a dovezilor. 2. Oricare dintre încercările de a explica același set de fapte sau aceeași problemă. ◊ Loc. adv. În teorie = în mod abstract, speculativ. 3. (În sintagme) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc. Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, curentele și metodele artistice etc. Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu, timp și mișcarea materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretică a instrucției militare. [Pr.: te-o-] – Din fr. théorie, lat. theoria. DOOM
teoríe (te-o-) s. f., art. teoría, g.-d. art. teoríei; pl. teoríi, art. teoríile
teorie
TEORÍE, teorii, s. f. 1. Răspuns sau soluție la o chestiune filosofică sau științifică, bazată pe dovezi și coordonată sistematic cu alte răspunsuri într-un întreg doctrinar; interpretare bine întemeiată a dovezilor. 2. Oricare dintre încercările de a explica același set de fapte sau aceeași problemă. ◊ Loc. adv. În teorie = în mod abstract, speculativ. 3. (În sintagme) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc. Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, curentele și metodele artistice etc. Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu, timp și mișcarea materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretică a instrucției militare. [Pr.: te-o-] – Din fr. théorie, lat. theoria. DOOM
teoríe (te-o-) s. f., art. teoría, g.-d. art. teoríei; pl. teoríi, art. teoríile
teoriei
TEORÍE, teorii, s. f. 1. Răspuns sau soluție la o chestiune filosofică sau științifică, bazată pe dovezi și coordonată sistematic cu alte răspunsuri într-un întreg doctrinar; interpretare bine întemeiată a dovezilor. 2. Oricare dintre încercările de a explica același set de fapte sau aceeași problemă. ◊ Loc. adv. În teorie = în mod abstract, speculativ. 3. (În sintagme) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc. Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, curentele și metodele artistice etc. Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu, timp și mișcarea materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretică a instrucției militare. [Pr.: te-o-] – Din fr. théorie, lat. theoria. DOOM
teoríe (te-o-) s. f., art. teoría, g.-d. art. teoríei; pl. teoríi, art. teoríile
teorii
TEORÍE, teorii, s. f. 1. Răspuns sau soluție la o chestiune filosofică sau științifică, bazată pe dovezi și coordonată sistematic cu alte răspunsuri într-un întreg doctrinar; interpretare bine întemeiată a dovezilor. 2. Oricare dintre încercările de a explica același set de fapte sau aceeași problemă. ◊ Loc. adv. În teorie = în mod abstract, speculativ. 3. (În sintagme) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc. Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, curentele și metodele artistice etc. Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu, timp și mișcarea materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretică a instrucției militare. [Pr.: te-o-] – Din fr. théorie, lat. theoria. DOOM
teoríe (te-o-) s. f., art. teoría, g.-d. art. teoríei; pl. teoríi, art. teoríile
teoriile
TEORÍE, teorii, s. f. 1. Răspuns sau soluție la o chestiune filosofică sau științifică, bazată pe dovezi și coordonată sistematic cu alte răspunsuri într-un întreg doctrinar; interpretare bine întemeiată a dovezilor. 2. Oricare dintre încercările de a explica același set de fapte sau aceeași problemă. ◊ Loc. adv. În teorie = în mod abstract, speculativ. 3. (În sintagme) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc. Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, curentele și metodele artistice etc. Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu, timp și mișcarea materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretică a instrucției militare. [Pr.: te-o-] – Din fr. théorie, lat. theoria. DOOM
teoríe (te-o-) s. f., art. teoría, g.-d. art. teoríei; pl. teoríi, art. teoríile
teoriilor
TEORÍE, teorii, s. f. 1. Răspuns sau soluție la o chestiune filosofică sau științifică, bazată pe dovezi și coordonată sistematic cu alte răspunsuri într-un întreg doctrinar; interpretare bine întemeiată a dovezilor. 2. Oricare dintre încercările de a explica același set de fapte sau aceeași problemă. ◊ Loc. adv. În teorie = în mod abstract, speculativ. 3. (În sintagme) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc. Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, curentele și metodele artistice etc. Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu, timp și mișcarea materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretică a instrucției militare. [Pr.: te-o-] – Din fr. théorie, lat. theoria. DOOM
teoríe (te-o-) s. f., art. teoría, g.-d. art. teoríei; pl. teoríi, art. teoríile
teoriza
TEORIZÁ vb. I. tr. A formula o teorie. ♦ A reduce, a transforma o serie de observații și principii într-o teorie; a teoretiza. [Pron. te-o-. / cf. fr. théoriser].
teorizare
TEORIZÁRE s.f. Acțiunea de a teoriza; teoretizare. [Pron. te-o-. / < teoriza].
teosoafă
TEOSÓF, -OÁFĂ s.m. și f. v. teozof.
teosof
TEOSÓF, -OÁFĂ s.m. și f. v. teozof.
teosofic
TEOSÓFIC, -Ă adj. v. teozofic.
teosofie
TEOSOFÍE s.f. v. teozofie.
teozoafa
TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe. DOOM
teozóf (te-o-) s. m., pl. teozófi
teozoafe
TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe. DOOM
teozóf (te-o-) s. m., pl. teozófi
teozoafei
TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe. DOOM
teozóf (te-o-) s. m., pl. teozófi
teozoafele
TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe. DOOM
teozóf (te-o-) s. m., pl. teozófi
teozoafelor
TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe. DOOM
teozóf (te-o-) s. m., pl. teozófi
teozof
TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe. DOOM
teozóf (te-o-) s. m., pl. teozófi
teozofi
TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe. DOOM
teozóf (te-o-) s. m., pl. teozófi
teozofia
TEOZOFÍE s. f. Termen desemnând diferite doctrine care susțin ideea unei cunoașteri superioare a esenței lui Dumnezeu, cu ajutorul unei intuiții mistice sui-generis. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophie. DOOM
teozofíe (te-o-) s. f., art. teozofía, g.-d. teozofíi, art. teozofíei
teozofic
TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique. DOOM
teozófic (te-o-) adj. m., pl. teozófici; f. teozófică, pl. teozófice
teozofica
TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique. DOOM
teozófic (te-o-) adj. m., pl. teozófici; f. teozófică, pl. teozófice
teozofice
TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique. DOOM
teozófic (te-o-) adj. m., pl. teozófici; f. teozófică, pl. teozófice
teozoficei
TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique. DOOM
teozófic (te-o-) adj. m., pl. teozófici; f. teozófică, pl. teozófice
teozoficele
TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique. DOOM
teozófic (te-o-) adj. m., pl. teozófici; f. teozófică, pl. teozófice
teozoficelor
TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique. DOOM
teozófic (te-o-) adj. m., pl. teozófici; f. teozófică, pl. teozófice
teozofici
TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique. DOOM
teozófic (te-o-) adj. m., pl. teozófici; f. teozófică, pl. teozófice
teozoficii
TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique. DOOM
teozófic (te-o-) adj. m., pl. teozófici; f. teozófică, pl. teozófice
teozoficilor
TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique. DOOM
teozófic (te-o-) adj. m., pl. teozófici; f. teozófică, pl. teozófice
teozoficul
TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique. DOOM
teozófic (te-o-) adj. m., pl. teozófici; f. teozófică, pl. teozófice
teozoficului
TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique. DOOM
teozófic (te-o-) adj. m., pl. teozófici; f. teozófică, pl. teozófice
teozofie
TEOZOFÍE s. f. Termen desemnând diferite doctrine care susțin ideea unei cunoașteri superioare a esenței lui Dumnezeu, cu ajutorul unei intuiții mistice sui-generis. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophie. DOOM
teozofíe (te-o-) s. f., art. teozofía, g.-d. teozofíi, art. teozofíei
teozofiei
TEOZOFÍE s. f. Termen desemnând diferite doctrine care susțin ideea unei cunoașteri superioare a esenței lui Dumnezeu, cu ajutorul unei intuiții mistice sui-generis. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophie. DOOM
teozofíe (te-o-) s. f., art. teozofía, g.-d. teozofíi, art. teozofíei
teozofii
TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe. DOOM
teozóf (te-o-) s. m., pl. teozófi
teozofii
TEOZOFÍE s. f. Termen desemnând diferite doctrine care susțin ideea unei cunoașteri superioare a esenței lui Dumnezeu, cu ajutorul unei intuiții mistice sui-generis. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophie. DOOM
teozofíe (te-o-) s. f., art. teozofía, g.-d. teozofíi, art. teozofíei
teozofilor
TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe. DOOM
teozóf (te-o-) s. m., pl. teozófi
teozoful
TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe. DOOM
teozóf (te-o-) s. m., pl. teozófi
teozofului
TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe. DOOM
teozóf (te-o-) s. m., pl. teozófi
tepală
TEPÁLĂ s.f. (Bot.) Element constitutiv al periantului. [< germ. Tepale].
tepe
TEÁPĂ s. f. 1. Soi, fel, fire, caracter. 2. Stare, treaptă, rang social, condiție socială. – Et. nec. DOOM
teápă s. f., g.-d. art. tépei
tepee
TEPEE s.f. invar. (Liv.) Cort conic al indienilor din preria americană. [Pron. ti-pí. / < engl., fr., it. tepee < cuv. sioux].
tepei
TEÁPĂ s. f. 1. Soi, fel, fire, caracter. 2. Stare, treaptă, rang social, condiție socială. – Et. nec. DOOM
teápă s. f., g.-d. art. tépei
tepidarium
TEPIDÁRIUM s.n. Parte a termelor romane rezervată băilor calde. [Pron. -ri-um. / < lat. tepidarium].
teptil
TIPTÍL adv. 1. Fără zgomot, ușor, cu grijă (pentru a nu fi auzit). Merge tiptil. ♦ Pe furiș, pe nesimțite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol). 2. (înv.; în expr.) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti. [Var.: (înv.) teptíl adv.] – Din tc. tebdil. DOOM
tiptíl adv.
ter
TER adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Repetat de trei ori. – Cuv. lat. DOOM
*ter (lat.) adv.
teracot
TERACÓT adj. invar., s. n. (Livr.) 1. Adj. invar. Care este de culoarea argilei arse; roșiatic. 2. S. n. Culoare teracot (1). – Din teracotă (derivat regresiv).
teracota
TERACÓTĂ, (2, 3) teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta. DOOM
teracótă s. f., g.-d. art. teracótei; (obiecte) pl. teracóte
teracote
TERACÓTĂ, (2, 3) teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta. DOOM
teracótă s. f., g.-d. art. teracótei; (obiecte) pl. teracóte
teracotei
TERACÓTĂ, (2, 3) teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta. DOOM
teracótă s. f., g.-d. art. teracótei; (obiecte) pl. teracóte
teracotele
TERACÓTĂ, (2, 3) teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta. DOOM
teracótă s. f., g.-d. art. teracótei; (obiecte) pl. teracóte
teracotelor
TERACÓTĂ, (2, 3) teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta. DOOM
teracótă s. f., g.-d. art. teracótei; (obiecte) pl. teracóte
teracotist
TERACOTÍST, teracotiști, s. m. Lucrător specializat în aplicarea teracotelor pe suprafața sobelor. – Teracotă + suf. -ist.
teracotistul
TERACOTÍST, teracotiști, s. m. Lucrător specializat în aplicarea teracotelor pe suprafața sobelor. – Teracotă + suf. -ist.
teracotistului
TERACOTÍST, teracotiști, s. m. Lucrător specializat în aplicarea teracotelor pe suprafața sobelor. – Teracotă + suf. -ist.
teracotiști
TERACOTÍST, teracotiști, s. m. Lucrător specializat în aplicarea teracotelor pe suprafața sobelor. – Teracotă + suf. -ist.
teracotiștii
TERACOTÍST, teracotiști, s. m. Lucrător specializat în aplicarea teracotelor pe suprafața sobelor. – Teracotă + suf. -ist.
teracotiștilor
TERACOTÍST, teracotiști, s. m. Lucrător specializat în aplicarea teracotelor pe suprafața sobelor. – Teracotă + suf. -ist.
teracotul
TERACÓT adj. invar., s. n. (Livr.) 1. Adj. invar. Care este de culoarea argilei arse; roșiatic. 2. S. n. Culoare teracot (1). – Din teracotă (derivat regresiv).
teracotului
TERACÓT adj. invar., s. n. (Livr.) 1. Adj. invar. Care este de culoarea argilei arse; roșiatic. 2. S. n. Culoare teracot (1). – Din teracotă (derivat regresiv).
terapeut
TERAPEÚT, -Ă, terapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în terapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. thérapeute. DOOM
*terapeútă s. f., g.-d. art. terapeútei; pl. terapeúte
terapeuta
TERAPEÚT, -Ă, terapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în terapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. thérapeute. DOOM
*terapeútă s. f., g.-d. art. terapeútei; pl. terapeúte
terapeute
TERAPEÚT, -Ă, terapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în terapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. thérapeute. DOOM
*terapeútă s. f., g.-d. art. terapeútei; pl. terapeúte
terapeutei
TERAPEÚT, -Ă, terapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în terapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. thérapeute. DOOM
*terapeútă s. f., g.-d. art. terapeútei; pl. terapeúte
terapeutele
TERAPEÚT, -Ă, terapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în terapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. thérapeute. DOOM
*terapeútă s. f., g.-d. art. terapeútei; pl. terapeúte
terapeutelor
TERAPEÚT, -Ă, terapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în terapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. thérapeute. DOOM
*terapeútă s. f., g.-d. art. terapeútei; pl. terapeúte
terapeutic
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeútice
terapeutica
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeútice
terapeutica
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútică (-pe-u-) s. f., g.-d. art. terapeúticii; (terapii) pl. terapeútici
terapeutice
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeútice
terapeuticei
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeútice
terapeuticele
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeútice
terapeuticelor
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeútice
terapeutici
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeútice
terapeutici
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútică (-pe-u-) s. f., g.-d. art. terapeúticii; (terapii) pl. terapeútici
terapeuticii
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeútice
terapeuticii
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútică (-pe-u-) s. f., g.-d. art. terapeúticii; (terapii) pl. terapeútici
terapeuticile
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútică (-pe-u-) s. f., g.-d. art. terapeúticii; (terapii) pl. terapeútici
terapeuticilor
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeútice
terapeuticilor
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútică (-pe-u-) s. f., g.-d. art. terapeúticii; (terapii) pl. terapeútici
terapeuticul
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeútice
terapeuticului
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique. DOOM
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeútice
terapeutul
TERAPEÚT, -Ă, terapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în terapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. thérapeute. DOOM
*terapeútă s. f., g.-d. art. terapeútei; pl. terapeúte
terapeutului
TERAPEÚT, -Ă, terapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în terapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. thérapeute. DOOM
*terapeútă s. f., g.-d. art. terapeútei; pl. terapeúte
terapeuți
TERAPEÚT, -Ă, terapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în terapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. thérapeute. DOOM
*terapeútă s. f., g.-d. art. terapeútei; pl. terapeúte
terapeuții
TERAPEÚT, -Ă, terapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în terapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. thérapeute. DOOM
*terapeútă s. f., g.-d. art. terapeútei; pl. terapeúte
terapeuților
TERAPEÚT, -Ă, terapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în terapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. thérapeute. DOOM
*terapeútă s. f., g.-d. art. terapeútei; pl. terapeúte
terapia
TERAPÍE, terapii, s. f. Terapeutică (1). ◊ Terapie tisulară = histoterapie. Terapie intensivă = terapie prin care bolnavii imediat operați sau în stare foarte gravă sunt permanent asistați de personal medical în saloane speciale; reanimare. – Din fr. thérapie. DOOM
terapíe s. f., art. terapía, g.-d. art. terapíei; pl. terapíi, art. terapíile
terapie
TERAPÍE, terapii, s. f. Terapeutică (1). ◊ Terapie tisulară = histoterapie. Terapie intensivă = terapie prin care bolnavii imediat operați sau în stare foarte gravă sunt permanent asistați de personal medical în saloane speciale; reanimare. – Din fr. thérapie. DOOM
terapíe s. f., art. terapía, g.-d. art. terapíei; pl. terapíi, art. terapíile
terapiei
TERAPÍE, terapii, s. f. Terapeutică (1). ◊ Terapie tisulară = histoterapie. Terapie intensivă = terapie prin care bolnavii imediat operați sau în stare foarte gravă sunt permanent asistați de personal medical în saloane speciale; reanimare. – Din fr. thérapie. DOOM
terapíe s. f., art. terapía, g.-d. art. terapíei; pl. terapíi, art. terapíile
terapii
TERAPÍE, terapii, s. f. Terapeutică (1). ◊ Terapie tisulară = histoterapie. Terapie intensivă = terapie prin care bolnavii imediat operați sau în stare foarte gravă sunt permanent asistați de personal medical în saloane speciale; reanimare. – Din fr. thérapie. DOOM
terapíe s. f., art. terapía, g.-d. art. terapíei; pl. terapíi, art. terapíile
terapiile
TERAPÍE, terapii, s. f. Terapeutică (1). ◊ Terapie tisulară = histoterapie. Terapie intensivă = terapie prin care bolnavii imediat operați sau în stare foarte gravă sunt permanent asistați de personal medical în saloane speciale; reanimare. – Din fr. thérapie. DOOM
terapíe s. f., art. terapía, g.-d. art. terapíei; pl. terapíi, art. terapíile
terapiilor
TERAPÍE, terapii, s. f. Terapeutică (1). ◊ Terapie tisulară = histoterapie. Terapie intensivă = terapie prin care bolnavii imediat operați sau în stare foarte gravă sunt permanent asistați de personal medical în saloane speciale; reanimare. – Din fr. thérapie. DOOM
terapíe s. f., art. terapía, g.-d. art. terapíei; pl. terapíi, art. terapíile
terariu
TERÁRIU, terarii, s. n. 1. (Rar) Stâncărie. 2. Spațiu amenajat pentru creșterea și observarea șerpilor, a broaștelor țestoase etc. – Din lat., fr., engl. terrarium, germ. Terrarium. DOOM
teráriu [riu pron. riu] s. n., art. teráriul; pl. terárii, art. teráriile (-ri-i-)
teras
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz. DOOM
teráz s. n.
terasa
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasa
TERÁSĂ1, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse. DOOM
terásă s. f., g.-d. art. terásei; pl. teráse
terasa
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz. DOOM
teráz s. n.
terasai
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasam
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasament
TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament. DOOM
terasamént s. n., pl. terasaménte
terasamente
TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament. DOOM
terasamént s. n., pl. terasaménte
terasamentele
TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament. DOOM
terasamént s. n., pl. terasaménte
terasamentelor
TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament. DOOM
terasamént s. n., pl. terasaménte
terasamentul
TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament. DOOM
terasamént s. n., pl. terasaménte
terasamentului
TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament. DOOM
terasamént s. n., pl. terasaménte
terasamenturi
TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament. DOOM
terasamént s. n., pl. terasaménte
terasamenturile
TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament. DOOM
terasamént s. n., pl. terasaménte
terasamenturilor
TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament. DOOM
terasamént s. n., pl. terasaménte
terasare
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasare
TERASÁRE s.f. Acțiunea de a terasa. ♦ Metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase. [< terasa].
terasarea
TERASÁRE s.f. Acțiunea de a terasa. ♦ Metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase. [< terasa].
terasară
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasarăm
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasarăți
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasase
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasasem
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasaseră
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasaserăm
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasaserăți
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasaseși
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasaseți
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasat
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasau
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasași
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasați
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terase
TERÁSĂ1, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse. DOOM
terásă s. f., g.-d. art. terásei; pl. teráse
terase
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz. DOOM
teráz s. n.
terasează
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasei
TERÁSĂ1, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse. DOOM
terásă s. f., g.-d. art. terásei; pl. teráse
terasei
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz. DOOM
teráz s. n.
terasele
TERÁSĂ1, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse. DOOM
terásă s. f., g.-d. art. terásei; pl. teráse
terasele
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz. DOOM
teráz s. n.
teraselor
TERÁSĂ1, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse. DOOM
terásă s. f., g.-d. art. terásei; pl. teráse
teraselor
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz. DOOM
teráz s. n.
teraseta
TERASÉTĂ s.f. (Geol.) Denumire dată micilor trepte de relief care apar pe versanți, paralel cu curbele de nivel. [< fr. terrassette].
terasete
TERASÉTĂ s.f. (Geol.) Denumire dată micilor trepte de relief care apar pe versanți, paralel cu curbele de nivel. [< fr. terrassette].
terasetei
TERASÉTĂ s.f. (Geol.) Denumire dată micilor trepte de relief care apar pe versanți, paralel cu curbele de nivel. [< fr. terrassette].
terasetele
TERASÉTĂ s.f. (Geol.) Denumire dată micilor trepte de relief care apar pe versanți, paralel cu curbele de nivel. [< fr. terrassette].
terasetelor
TERASÉTĂ s.f. (Geol.) Denumire dată micilor trepte de relief care apar pe versanți, paralel cu curbele de nivel. [< fr. terrassette].
terasez
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
teraseze
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasezi
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasier
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasier
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasiera
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasiere
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasierei
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasierele
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasierelor
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasieri
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasieri
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasierii
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasierii
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasierilor
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasierilor
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasierul
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasierul
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasierului
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasierului
TERASIÉR, -Ă, terasieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Care ține) de terasament. 2. S. m. Lucrător la terasament. [Pr.: -si-er] – Din fr. terrassier. DOOM
terasiér (-si-er) s. m., pl. terasiéri
terasul
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz. DOOM
teráz s. n.
terasului
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz. DOOM
teráz s. n.
terasând
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasînd
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
terasări
TERASÁRE s.f. Acțiunea de a terasa. ♦ Metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase. [< terasa].
terasării
TERASÁRE s.f. Acțiunea de a terasa. ♦ Metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase. [< terasa].
terasările
TERASÁRE s.f. Acțiunea de a terasa. ♦ Metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase. [< terasa].
terasărilor
TERASÁRE s.f. Acțiunea de a terasa. ♦ Metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase. [< terasa].
teratencefalie
TERATENCEFALÍE s.f. (Med.) Termen care desemnează monstruozitățile encefalice. [Gen. -iei. / < fr. tératencéphalie].
teratism
TERATÍSM s.n. (Med.) Malformație, monstruozitate congenitală. [< fr. tératisme, cf. gr. terras – monstru].
terato
TERATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „monstru”, „monstruozitate”, „malformație”. [< fr. térato-, it. terato-, cf. gr. teras, teratos].
teratogen
TERATOGÉN, -Ă, teratogeni, -e, adj. (Med.) Care produce malformații, anomalii etc. – Din fr. tératogène. DOOM
teratogén adj. m., pl. teratogéni; f. teratogénă, pl. teratogéne
teratogena
TERATOGÉN, -Ă, teratogeni, -e, adj. (Med.) Care produce malformații, anomalii etc. – Din fr. tératogène. DOOM
teratogén adj. m., pl. teratogéni; f. teratogénă, pl. teratogéne
teratogene
TERATOGÉN, -Ă, teratogeni, -e, adj. (Med.) Care produce malformații, anomalii etc. – Din fr. tératogène. DOOM
teratogén adj. m., pl. teratogéni; f. teratogénă, pl. teratogéne
teratogenei
TERATOGÉN, -Ă, teratogeni, -e, adj. (Med.) Care produce malformații, anomalii etc. – Din fr. tératogène. DOOM
teratogén adj. m., pl. teratogéni; f. teratogénă, pl. teratogéne
teratogenele
TERATOGÉN, -Ă, teratogeni, -e, adj. (Med.) Care produce malformații, anomalii etc. – Din fr. tératogène. DOOM
teratogén adj. m., pl. teratogéni; f. teratogénă, pl. teratogéne
teratogenelor
TERATOGÉN, -Ă, teratogeni, -e, adj. (Med.) Care produce malformații, anomalii etc. – Din fr. tératogène. DOOM
teratogén adj. m., pl. teratogéni; f. teratogénă, pl. teratogéne
teratogeneză
TERATOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Apariție și formare a monștrilor. ♦ Reproducere experimentală de monstruozități, prin acțiuni directe asupra embrionului. [< fr. tératogenèse, cf. gr. teras – monstru, gennan – a naște].
teratogeni
TERATOGÉN, -Ă, teratogeni, -e, adj. (Med.) Care produce malformații, anomalii etc. – Din fr. tératogène. DOOM
teratogén adj. m., pl. teratogéni; f. teratogénă, pl. teratogéne
teratogenii
TERATOGÉN, -Ă, teratogeni, -e, adj. (Med.) Care produce malformații, anomalii etc. – Din fr. tératogène. DOOM
teratogén adj. m., pl. teratogéni; f. teratogénă, pl. teratogéne
teratogenilor
TERATOGÉN, -Ă, teratogeni, -e, adj. (Med.) Care produce malformații, anomalii etc. – Din fr. tératogène. DOOM
teratogén adj. m., pl. teratogéni; f. teratogénă, pl. teratogéne
teratogenul
TERATOGÉN, -Ă, teratogeni, -e, adj. (Med.) Care produce malformații, anomalii etc. – Din fr. tératogène. DOOM
teratogén adj. m., pl. teratogéni; f. teratogénă, pl. teratogéne
teratogenului
TERATOGÉN, -Ă, teratogeni, -e, adj. (Med.) Care produce malformații, anomalii etc. – Din fr. tératogène. DOOM
teratogén adj. m., pl. teratogéni; f. teratogénă, pl. teratogéne
teratolog
TERATOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în teratologie. [< fr. tératologue].
teratologa
TERATOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în teratologie. [< fr. tératologue].
teratologe
TERATOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în teratologie. [< fr. tératologue].
teratologei
TERATOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în teratologie. [< fr. tératologue].
teratologele
TERATOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în teratologie. [< fr. tératologue].
teratologelor
TERATOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în teratologie. [< fr. tératologue].
teratologi
TERATOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în teratologie. [< fr. tératologue].
teratologia
TERATOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază malformațiile, viciile de conformație și anomaliile de structură ale viețuitoarelor și cauzele lor. – Din fr. tératologie. DOOM
teratologíe s. f., art. teratología, g.-d. teratologíi, art. teratologíei
teratologic
TERATOLÓGIC, -Ă, teratologici, -ce, adj. Care ține de teratologie, privitor la teratologie. – Din fr. tératologique. DOOM
teratológic adj. m., pl. teratológici; f. teratológică, pl. teratológice
teratologica
TERATOLÓGIC, -Ă, teratologici, -ce, adj. Care ține de teratologie, privitor la teratologie. – Din fr. tératologique. DOOM
teratológic adj. m., pl. teratológici; f. teratológică, pl. teratológice
teratologice
TERATOLÓGIC, -Ă, teratologici, -ce, adj. Care ține de teratologie, privitor la teratologie. – Din fr. tératologique. DOOM
teratológic adj. m., pl. teratológici; f. teratológică, pl. teratológice
teratologicei
TERATOLÓGIC, -Ă, teratologici, -ce, adj. Care ține de teratologie, privitor la teratologie. – Din fr. tératologique. DOOM
teratológic adj. m., pl. teratológici; f. teratológică, pl. teratológice
teratologicele
TERATOLÓGIC, -Ă, teratologici, -ce, adj. Care ține de teratologie, privitor la teratologie. – Din fr. tératologique. DOOM
teratológic adj. m., pl. teratológici; f. teratológică, pl. teratológice
teratologicelor
TERATOLÓGIC, -Ă, teratologici, -ce, adj. Care ține de teratologie, privitor la teratologie. – Din fr. tératologique. DOOM
teratológic adj. m., pl. teratológici; f. teratológică, pl. teratológice
teratologici
TERATOLÓGIC, -Ă, teratologici, -ce, adj. Care ține de teratologie, privitor la teratologie. – Din fr. tératologique. DOOM
teratológic adj. m., pl. teratológici; f. teratológică, pl. teratológice
teratologicii
TERATOLÓGIC, -Ă, teratologici, -ce, adj. Care ține de teratologie, privitor la teratologie. – Din fr. tératologique. DOOM
teratológic adj. m., pl. teratológici; f. teratológică, pl. teratológice
teratologicilor
TERATOLÓGIC, -Ă, teratologici, -ce, adj. Care ține de teratologie, privitor la teratologie. – Din fr. tératologique. DOOM
teratológic adj. m., pl. teratológici; f. teratológică, pl. teratológice
teratologicul
TERATOLÓGIC, -Ă, teratologici, -ce, adj. Care ține de teratologie, privitor la teratologie. – Din fr. tératologique. DOOM
teratológic adj. m., pl. teratológici; f. teratológică, pl. teratológice
teratologicului
TERATOLÓGIC, -Ă, teratologici, -ce, adj. Care ține de teratologie, privitor la teratologie. – Din fr. tératologique. DOOM
teratológic adj. m., pl. teratológici; f. teratológică, pl. teratológice
teratologie
TERATOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază malformațiile, viciile de conformație și anomaliile de structură ale viețuitoarelor și cauzele lor. – Din fr. tératologie. DOOM
teratologíe s. f., art. teratología, g.-d. teratologíi, art. teratologíei
teratologiei
TERATOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază malformațiile, viciile de conformație și anomaliile de structură ale viețuitoarelor și cauzele lor. – Din fr. tératologie. DOOM
teratologíe s. f., art. teratología, g.-d. teratologíi, art. teratologíei
teratologii
TERATOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în teratologie. [< fr. tératologue].
teratologii
TERATOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază malformațiile, viciile de conformație și anomaliile de structură ale viețuitoarelor și cauzele lor. – Din fr. tératologie. DOOM
teratologíe s. f., art. teratología, g.-d. teratologíi, art. teratologíei
teratologilor
TERATOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în teratologie. [< fr. tératologue].
teratologul
TERATOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în teratologie. [< fr. tératologue].
teratologului
TERATOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în teratologie. [< fr. tératologue].
teratom
TERATÓM, teratoame, s. n. Tumoare benignă congenitală complexă, de natură embrionară, formată din diferite țesuturi, care nu are nicio legătură cu organele sau cu regiunea unde s-a format. [Pl. și: teratomuri] – Din fr. tératome. DOOM
!teratóm s. n., pl. teratoáme
teratomul
TERATÓM, teratoame, s. n. Tumoare benignă congenitală complexă, de natură embrionară, formată din diferite țesuturi, care nu are nicio legătură cu organele sau cu regiunea unde s-a format. [Pl. și: teratomuri] – Din fr. tératome. DOOM
!teratóm s. n., pl. teratoáme
teratomului
TERATÓM, teratoame, s. n. Tumoare benignă congenitală complexă, de natură embrionară, formată din diferite țesuturi, care nu are nicio legătură cu organele sau cu regiunea unde s-a format. [Pl. și: teratomuri] – Din fr. tératome. DOOM
!teratóm s. n., pl. teratoáme
teratomuri
TERATÓM, teratoame, s. n. Tumoare benignă congenitală complexă, de natură embrionară, formată din diferite țesuturi, care nu are nicio legătură cu organele sau cu regiunea unde s-a format. [Pl. și: teratomuri] – Din fr. tératome. DOOM
!teratóm s. n., pl. teratoáme
teratomurile
TERATÓM, teratoame, s. n. Tumoare benignă congenitală complexă, de natură embrionară, formată din diferite țesuturi, care nu are nicio legătură cu organele sau cu regiunea unde s-a format. [Pl. și: teratomuri] – Din fr. tératome. DOOM
!teratóm s. n., pl. teratoáme
teratomurilor
TERATÓM, teratoame, s. n. Tumoare benignă congenitală complexă, de natură embrionară, formată din diferite țesuturi, care nu are nicio legătură cu organele sau cu regiunea unde s-a format. [Pl. și: teratomuri] – Din fr. tératome. DOOM
!teratóm s. n., pl. teratoáme
teratroane
TERATRÓN s. n. Emițător de unde a căror lungime depășește lungimile de undă ale luminii, dar este mai mică decât a celor folosite în radiolocație. – Din fr. tératron.
teratroanele
TERATRÓN s. n. Emițător de unde a căror lungime depășește lungimile de undă ale luminii, dar este mai mică decât a celor folosite în radiolocație. – Din fr. tératron.
teratroanelor
TERATRÓN s. n. Emițător de unde a căror lungime depășește lungimile de undă ale luminii, dar este mai mică decât a celor folosite în radiolocație. – Din fr. tératron.
teratron
TERATRÓN s. n. Emițător de unde a căror lungime depășește lungimile de undă ale luminii, dar este mai mică decât a celor folosite în radiolocație. – Din fr. tératron.
teratronul
TERATRÓN s. n. Emițător de unde a căror lungime depășește lungimile de undă ale luminii, dar este mai mică decât a celor folosite în radiolocație. – Din fr. tératron.
teratronului
TERATRÓN s. n. Emițător de unde a căror lungime depășește lungimile de undă ale luminii, dar este mai mică decât a celor folosite în radiolocație. – Din fr. tératron.
teraz
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz. DOOM
teráz s. n.
terazul
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz. DOOM
teráz s. n.
terazului
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz. DOOM
teráz s. n.
terbentină
TEREBENTÍNĂ, terebentine, s. f. Lichid incolor, cu miros pătrunzător, obținut prin distilarea rășinilor de conifere și folosit în industrie și în medicină. [Var.: (pop.) terbentínă, terpentínă s. f.] – Din fr. térébenthine. DOOM
terebentínă s. f., g.-d. art. terebentínei; pl. terebentíne
terbiu
TÉRBIU s. n. Element chimic din grupa lantanidelor.- Din fr. terbium. DOOM
térbiu [biu pron. biu] s. n., art. térbiul; simb. Tb
terbiul
TÉRBIU s. n. Element chimic din grupa lantanidelor.- Din fr. terbium. DOOM
térbiu [biu pron. biu] s. n., art. térbiul; simb. Tb
terbiului
TÉRBIU s. n. Element chimic din grupa lantanidelor.- Din fr. terbium. DOOM
térbiu [biu pron. biu] s. n., art. térbiul; simb. Tb
terchea
TERCHEA-BÉRCHEA s. m. invar. Calificativ depreciativ dat unui om de nimic. Trimiteau invitații chiar și unor terchea-berchea pe care altădată arnăuții i-ar fi oprit la poartă. PAS, L. I 108. Toți ăștia îl socotesc pe dînsul un terchea-berchea. SADOVEANU, P. M. 158.
terci
TÉRCI, terciuri, s. n. Mâncare gătită din mălai fiert în apă; mămăligă foarte moale. ◊ Expr. A face pe cineva (sau ceva) terci = a nimici pe cineva (sau ceva); a distruge. – Et. nec. DOOM
terci s. n., pl. térciuri
terciui
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuia
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuiai
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuiala
TERCIUIÁLĂ, terciuieli, s. f. Terciuire. [Pr.: -ciu-ia-] – Terciui + suf. -eală. DOOM
terciuiálă s. f., g.-d. art. terciuiélii; pl. terciuiéli
terciuiam
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuiască
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuiau
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuiați
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuieli
TERCIUIÁLĂ, terciuieli, s. f. Terciuire. [Pr.: -ciu-ia-] – Terciui + suf. -eală. DOOM
terciuiálă s. f., g.-d. art. terciuiélii; pl. terciuiéli
terciuielii
TERCIUIÁLĂ, terciuieli, s. f. Terciuire. [Pr.: -ciu-ia-] – Terciui + suf. -eală. DOOM
terciuiálă s. f., g.-d. art. terciuiélii; pl. terciuiéli
terciuielile
TERCIUIÁLĂ, terciuieli, s. f. Terciuire. [Pr.: -ciu-ia-] – Terciui + suf. -eală. DOOM
terciuiálă s. f., g.-d. art. terciuiélii; pl. terciuiéli
terciuielilor
TERCIUIÁLĂ, terciuieli, s. f. Terciuire. [Pr.: -ciu-ia-] – Terciui + suf. -eală. DOOM
terciuiálă s. f., g.-d. art. terciuiélii; pl. terciuiéli
terciuiesc
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuiește
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuiești
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuii
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuim
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuind
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuire
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuire
TERCIUÍRE, terciuiri, s. f. Acțiunea de a terciui și rezultatul ei; terciuială. – V. terciui. DOOM
terciuíre s. f., g.-d. art. terciuírii; pl. terciuíri
terciuirea
TERCIUÍRE, terciuiri, s. f. Acțiunea de a terciui și rezultatul ei; terciuială. – V. terciui. DOOM
terciuíre s. f., g.-d. art. terciuírii; pl. terciuíri
terciuiri
TERCIUÍRE, terciuiri, s. f. Acțiunea de a terciui și rezultatul ei; terciuială. – V. terciui. DOOM
terciuíre s. f., g.-d. art. terciuírii; pl. terciuíri
terciuirii
TERCIUÍRE, terciuiri, s. f. Acțiunea de a terciui și rezultatul ei; terciuială. – V. terciui. DOOM
terciuíre s. f., g.-d. art. terciuírii; pl. terciuíri
terciuirile
TERCIUÍRE, terciuiri, s. f. Acțiunea de a terciui și rezultatul ei; terciuială. – V. terciui. DOOM
terciuíre s. f., g.-d. art. terciuírii; pl. terciuíri
terciuirilor
TERCIUÍRE, terciuiri, s. f. Acțiunea de a terciui și rezultatul ei; terciuială. – V. terciui. DOOM
terciuíre s. f., g.-d. art. terciuírii; pl. terciuíri
terciuiră
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuirăm
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuirăți
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuise
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuisem
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuiseră
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuiserăm
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuiserăți
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuiseși
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuiseți
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuit
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuit
TERCIUÍT, -Ă, terciuiți, -te, adj. Care este făcut terci; p. ext. strivit, zdrobit. – V. terciui.
terciuiși
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciuiți
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. DOOM
terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă
terciul
TÉRCI, terciuri, s. n. Mâncare gătită din mălai fiert în apă; mămăligă foarte moale. ◊ Expr. A face pe cineva (sau ceva) terci = a nimici pe cineva (sau ceva); a distruge. – Et. nec. DOOM
terci s. n., pl. térciuri
terciului
TÉRCI, terciuri, s. n. Mâncare gătită din mălai fiert în apă; mămăligă foarte moale. ◊ Expr. A face pe cineva (sau ceva) terci = a nimici pe cineva (sau ceva); a distruge. – Et. nec. DOOM
terci s. n., pl. térciuri
terciuri
TÉRCI, terciuri, s. n. Mâncare gătită din mălai fiert în apă; mămăligă foarte moale. ◊ Expr. A face pe cineva (sau ceva) terci = a nimici pe cineva (sau ceva); a distruge. – Et. nec. DOOM
terci s. n., pl. térciuri
terciurile
TÉRCI, terciuri, s. n. Mâncare gătită din mălai fiert în apă; mămăligă foarte moale. ◊ Expr. A face pe cineva (sau ceva) terci = a nimici pe cineva (sau ceva); a distruge. – Et. nec. DOOM
terci s. n., pl. térciuri
terciurilor
TÉRCI, terciuri, s. n. Mâncare gătită din mălai fiert în apă; mămăligă foarte moale. ◊ Expr. A face pe cineva (sau ceva) terci = a nimici pe cineva (sau ceva); a distruge. – Et. nec. DOOM
terci s. n., pl. térciuri
tercot
TERCÓT, (2) tercoturi, s. n. 1. Material textil din amestec de fibre sintetice și naturale. 2. Sortiment de tercot (1). – Ter[gal] + cot[on]. DOOM
*tercót s. n., (sorturi) pl. tercóturi
tercotul
TERCÓT, (2) tercoturi, s. n. 1. Material textil din amestec de fibre sintetice și naturale. 2. Sortiment de tercot (1). – Ter[gal] + cot[on]. DOOM
*tercót s. n., (sorturi) pl. tercóturi
tercotului
TERCÓT, (2) tercoturi, s. n. 1. Material textil din amestec de fibre sintetice și naturale. 2. Sortiment de tercot (1). – Ter[gal] + cot[on]. DOOM
*tercót s. n., (sorturi) pl. tercóturi
tercoturi
TERCÓT, (2) tercoturi, s. n. 1. Material textil din amestec de fibre sintetice și naturale. 2. Sortiment de tercot (1). – Ter[gal] + cot[on]. DOOM
*tercót s. n., (sorturi) pl. tercóturi
tercoturile
TERCÓT, (2) tercoturi, s. n. 1. Material textil din amestec de fibre sintetice și naturale. 2. Sortiment de tercot (1). – Ter[gal] + cot[on]. DOOM
*tercót s. n., (sorturi) pl. tercóturi
tercoturilor
TERCÓT, (2) tercoturi, s. n. 1. Material textil din amestec de fibre sintetice și naturale. 2. Sortiment de tercot (1). – Ter[gal] + cot[on]. DOOM
*tercót s. n., (sorturi) pl. tercóturi
terebentina
TEREBENTÍNĂ, terebentine, s. f. Lichid incolor, cu miros pătrunzător, obținut prin distilarea rășinilor de conifere și folosit în industrie și în medicină. [Var.: (pop.) terbentínă, terpentínă s. f.] – Din fr. térébenthine. DOOM
terebentínă s. f., g.-d. art. terebentínei; pl. terebentíne
terebentine
TEREBENTÍNĂ, terebentine, s. f. Lichid incolor, cu miros pătrunzător, obținut prin distilarea rășinilor de conifere și folosit în industrie și în medicină. [Var.: (pop.) terbentínă, terpentínă s. f.] – Din fr. térébenthine. DOOM
terebentínă s. f., g.-d. art. terebentínei; pl. terebentíne
terebentinei
TEREBENTÍNĂ, terebentine, s. f. Lichid incolor, cu miros pătrunzător, obținut prin distilarea rășinilor de conifere și folosit în industrie și în medicină. [Var.: (pop.) terbentínă, terpentínă s. f.] – Din fr. térébenthine. DOOM
terebentínă s. f., g.-d. art. terebentínei; pl. terebentíne
terebentinele
TEREBENTÍNĂ, terebentine, s. f. Lichid incolor, cu miros pătrunzător, obținut prin distilarea rășinilor de conifere și folosit în industrie și în medicină. [Var.: (pop.) terbentínă, terpentínă s. f.] – Din fr. térébenthine. DOOM
terebentínă s. f., g.-d. art. terebentínei; pl. terebentíne
terebentinelor
TEREBENTÍNĂ, terebentine, s. f. Lichid incolor, cu miros pătrunzător, obținut prin distilarea rășinilor de conifere și folosit în industrie și în medicină. [Var.: (pop.) terbentínă, terpentínă s. f.] – Din fr. térébenthine. DOOM
terebentínă s. f., g.-d. art. terebentínei; pl. terebentíne
terebint
TEREBÍNT, terebinți, s. m. Arbore rășinos, răspândit pe coastele Mediteranei, din care se extrag terebentina și alți tananți (Pistacia terebinthus). – Din fr. térébinthe, it. terebinto, lat. terebinthus. DOOM
terebínt s. m., pl. terebínți
terebintacee
TEREBINTACÉE s.f.pl. Anacardiacee. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. térébinthacées].
terebintaceea
TEREBINTACÉE s.f.pl. Anacardiacee. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. térébinthacées].
terebintaceei
TEREBINTACÉE s.f.pl. Anacardiacee. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. térébinthacées].
terebintaceele
TEREBINTACÉE s.f.pl. Anacardiacee. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. térébinthacées].
terebintaceelor
TEREBINTACÉE s.f.pl. Anacardiacee. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. térébinthacées].
terebintul
TEREBÍNT, terebinți, s. m. Arbore rășinos, răspândit pe coastele Mediteranei, din care se extrag terebentina și alți tananți (Pistacia terebinthus). – Din fr. térébinthe, it. terebinto, lat. terebinthus. DOOM
terebínt s. m., pl. terebínți
terebintului
TEREBÍNT, terebinți, s. m. Arbore rășinos, răspândit pe coastele Mediteranei, din care se extrag terebentina și alți tananți (Pistacia terebinthus). – Din fr. térébinthe, it. terebinto, lat. terebinthus. DOOM
terebínt s. m., pl. terebínți
terebinț
TEREBÍNȚ, terebinți, s. m. Arbore rășinos, cu frunzele totdeauna verzi, răspîndit pe coastele Mediteranei, din care se extrag substanțe tanante și mai ales terebentina (Pistacia terebinthus).
terebinți
TEREBÍNT, terebinți, s. m. Arbore rășinos, răspândit pe coastele Mediteranei, din care se extrag terebentina și alți tananți (Pistacia terebinthus). – Din fr. térébinthe, it. terebinto, lat. terebinthus. DOOM
terebínt s. m., pl. terebínți
terebinții
TEREBÍNT, terebinți, s. m. Arbore rășinos, răspândit pe coastele Mediteranei, din care se extrag terebentina și alți tananți (Pistacia terebinthus). – Din fr. térébinthe, it. terebinto, lat. terebinthus. DOOM
terebínt s. m., pl. terebínți
terebinților
TEREBÍNT, terebinți, s. m. Arbore rășinos, răspândit pe coastele Mediteranei, din care se extrag terebentina și alți tananți (Pistacia terebinthus). – Din fr. térébinthe, it. terebinto, lat. terebinthus. DOOM
terebínt s. m., pl. terebínți
terebrant
TEREBRÁNT, -Ă adj. (Despre fenomene fiziologice sau patologice) Care pătrunde în adâncime; pătrunzător. [< fr. térébrant].
terebranta
TEREBRÁNT, -Ă adj. (Despre fenomene fiziologice sau patologice) Care pătrunde în adâncime; pătrunzător. [< fr. térébrant].
terebrante
TEREBRÁNT, -Ă adj. (Despre fenomene fiziologice sau patologice) Care pătrunde în adâncime; pătrunzător. [< fr. térébrant].
terebrantei
TEREBRÁNT, -Ă adj. (Despre fenomene fiziologice sau patologice) Care pătrunde în adâncime; pătrunzător. [< fr. térébrant].
terebrantele
TEREBRÁNT, -Ă adj. (Despre fenomene fiziologice sau patologice) Care pătrunde în adâncime; pătrunzător. [< fr. térébrant].
terebrantelor
TEREBRÁNT, -Ă adj. (Despre fenomene fiziologice sau patologice) Care pătrunde în adâncime; pătrunzător. [< fr. térébrant].
terebrantul
TEREBRÁNT, -Ă adj. (Despre fenomene fiziologice sau patologice) Care pătrunde în adâncime; pătrunzător. [< fr. térébrant].
terebrantului
TEREBRÁNT, -Ă adj. (Despre fenomene fiziologice sau patologice) Care pătrunde în adâncime; pătrunzător. [< fr. térébrant].
terebranți
TEREBRÁNT, -Ă adj. (Despre fenomene fiziologice sau patologice) Care pătrunde în adâncime; pătrunzător. [< fr. térébrant].
terebranții
TEREBRÁNT, -Ă adj. (Despre fenomene fiziologice sau patologice) Care pătrunde în adâncime; pătrunzător. [< fr. térébrant].
terebranților
TEREBRÁNT, -Ă adj. (Despre fenomene fiziologice sau patologice) Care pătrunde în adâncime; pătrunzător. [< fr. térébrant].
terebratulă
TEREBRÁTULĂ s.f. Animal marin (fosil) din clasa brahiopodelor. [< fr. térébratule].
terebrația
TEREBRÁȚIE s.f. (Liv.) Perforație, sfredelire, găurire. [Var. terebrațiune s.f. / cf. fr. térébration, it. terebrazione].
terebrație
TEREBRÁȚIE s.f. (Liv.) Perforație, sfredelire, găurire. [Var. terebrațiune s.f. / cf. fr. térébration, it. terebrazione].
terebrației
TEREBRÁȚIE s.f. (Liv.) Perforație, sfredelire, găurire. [Var. terebrațiune s.f. / cf. fr. térébration, it. terebrazione].
terebrații
TEREBRÁȚIE s.f. (Liv.) Perforație, sfredelire, găurire. [Var. terebrațiune s.f. / cf. fr. térébration, it. terebrazione].
terebrațiile
TEREBRÁȚIE s.f. (Liv.) Perforație, sfredelire, găurire. [Var. terebrațiune s.f. / cf. fr. térébration, it. terebrazione].
terebrațiilor
TEREBRÁȚIE s.f. (Liv.) Perforație, sfredelire, găurire. [Var. terebrațiune s.f. / cf. fr. térébration, it. terebrazione].
terebrațiune
TEREBRAȚIÚNE s.f. v. terebrație.
teremtete
teremteté interj. – Expresie injurioasă care se pune în gura maghiarilor. Mag. teremtette, înjurătură (Graur, BL, VI, 171). Apare la Budai-Deleanu.
teren
TOT-TERÉN adj. invar. (Despre autovehicule) Care este echipat în așa fel, încât să poată rula pe orice teren, păstrându-și performanțele. – Tot + teren (după fr. tout-terrain). DOOM
terén s. n., pl. terénuri
terenul
TOT-TERÉN adj. invar. (Despre autovehicule) Care este echipat în așa fel, încât să poată rula pe orice teren, păstrându-și performanțele. – Tot + teren (după fr. tout-terrain). DOOM
terén s. n., pl. terénuri
terenului
TOT-TERÉN adj. invar. (Despre autovehicule) Care este echipat în așa fel, încât să poată rula pe orice teren, păstrându-și performanțele. – Tot + teren (după fr. tout-terrain). DOOM
terén s. n., pl. terénuri
terenuri
TOT-TERÉN adj. invar. (Despre autovehicule) Care este echipat în așa fel, încât să poată rula pe orice teren, păstrându-și performanțele. – Tot + teren (după fr. tout-terrain). DOOM
terén s. n., pl. terénuri
terenurile
TOT-TERÉN adj. invar. (Despre autovehicule) Care este echipat în așa fel, încât să poată rula pe orice teren, păstrându-și performanțele. – Tot + teren (după fr. tout-terrain). DOOM
terén s. n., pl. terénuri
terenurilor
TOT-TERÉN adj. invar. (Despre autovehicule) Care este echipat în așa fel, încât să poată rula pe orice teren, păstrându-și performanțele. – Tot + teren (după fr. tout-terrain). DOOM
terén s. n., pl. terénuri
tererem
TERERÉM, tereremuri, s. n. (Învechit) 1. Ornament melodic; tril. Puse mîna pe un flaut... și... dete drumul la niște tereremuri strașnice, pe cari Panaitopolu le însoțea cu glasul lui spart. D. ZAMFIRESCU, la CADE. ♦ Ornament grafic. Literele se înșirau una după alta, cam plecate înainte, fără tereremuri, ci numai cu niște cozi enorme pe la «t» și «f». D. ZAMFIRESCU, R. 74. 2. Fig. Ifos, moft; pretenție, veleitate. Iar acum avem Mii de gogoșari Ce au tererem De patrioți mari. ALECSANDRI, T. 139.
terestra
TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din fr. terrestre. DOOM
teréstru adj. m., pl. teréștri; f. teréstră, pl. teréstre
terestre
TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din fr. terrestre. DOOM
teréstru adj. m., pl. teréștri; f. teréstră, pl. teréstre
terestrei
TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din fr. terrestre. DOOM
teréstru adj. m., pl. teréștri; f. teréstră, pl. teréstre
terestrele
TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din fr. terrestre. DOOM
teréstru adj. m., pl. teréștri; f. teréstră, pl. teréstre
terestrelor
TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din fr. terrestre. DOOM
teréstru adj. m., pl. teréștri; f. teréstră, pl. teréstre
terestritate
TERESTRITÁTE s.f. (Liv.) Însușirea de a fi terestru. [Cf. it. terrestrità].
terestru
TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din fr. terrestre. DOOM
teréstru adj. m., pl. teréștri; f. teréstră, pl. teréstre
terestrul
TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din fr. terrestre. DOOM
teréstru adj. m., pl. teréștri; f. teréstră, pl. teréstre
terestrului
TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din fr. terrestre. DOOM
teréstru adj. m., pl. teréștri; f. teréstră, pl. teréstre
tereu
Tereu = Tereus.
tereus
Tereus, rege trac, căsătorit cu Procne, fiica regelui Pandion. Și-a necinstit cumnata și a împărtășit soarta nefericită a celoir două surori (v. Philomela).
terezia
TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți); p. restr. taler de balanță. – Din tc. terazi. DOOM
terezíe s. f., art. terezía, g.-d. art. terezíei; pl. terezíi, art. terezíile
terezie
TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți); p. restr. taler de balanță. – Din tc. terazi. DOOM
terezíe s. f., art. terezía, g.-d. art. terezíei; pl. terezíi, art. terezíile
tereziei
TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți); p. restr. taler de balanță. – Din tc. terazi. DOOM
terezíe s. f., art. terezía, g.-d. art. terezíei; pl. terezíi, art. terezíile
terezii
TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți); p. restr. taler de balanță. – Din tc. terazi. DOOM
terezíe s. f., art. terezía, g.-d. art. terezíei; pl. terezíi, art. terezíile
tereziile
TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți); p. restr. taler de balanță. – Din tc. terazi. DOOM
terezíe s. f., art. terezía, g.-d. art. terezíei; pl. terezíi, art. terezíile
tereziilor
TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți); p. restr. taler de balanță. – Din tc. terazi. DOOM
terezíe s. f., art. terezía, g.-d. art. terezíei; pl. terezíi, art. terezíile
tereștri
TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din fr. terrestre. DOOM
teréstru adj. m., pl. teréștri; f. teréstră, pl. teréstre
tereștrii
TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din fr. terrestre. DOOM
teréstru adj. m., pl. teréștri; f. teréstră, pl. teréstre
tereștrilor
TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din fr. terrestre. DOOM
teréstru adj. m., pl. teréștri; f. teréstră, pl. teréstre
terfe
TEÁRFĂ, terfe, s. f. (Reg.) 1. Zdreanță, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte. – Et. nec. DOOM
teárfă (reg.) s. f., g.-d. art. térfei; pl. térfe
terfegos
TERFEGÓS, -OÁSĂ, terfegoși, -oase, adj. (Regional) Zdrențăros. Omul terfegos Duce porcii în jos (Pieptenele). GOROVEI, C. 285.
terfei
TEÁRFĂ, terfe, s. f. (Reg.) 1. Zdreanță, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte. – Et. nec. DOOM
teárfă (reg.) s. f., g.-d. art. térfei; pl. térfe
terfele
TEÁRFĂ, terfe, s. f. (Reg.) 1. Zdreanță, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte. – Et. nec. DOOM
teárfă (reg.) s. f., g.-d. art. térfei; pl. térfe
terfelea
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfeleai
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfeleam
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelească
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfeleau
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfeleați
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelesc
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelește
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelești
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfeli
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelii
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelim
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelind
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelire
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelire
TERFELÍRE, terfeliri, s. f. Acțiunea de a terfeli și rezultatul ei. – V. terfeli. DOOM
terfelíre s. f., g.-d. art. terfelírii; pl. terfelíri
terfelirea
TERFELÍRE, terfeliri, s. f. Acțiunea de a terfeli și rezultatul ei. – V. terfeli. DOOM
terfelíre s. f., g.-d. art. terfelírii; pl. terfelíri
terfeliri
TERFELÍRE, terfeliri, s. f. Acțiunea de a terfeli și rezultatul ei. – V. terfeli. DOOM
terfelíre s. f., g.-d. art. terfelírii; pl. terfelíri
terfelirii
TERFELÍRE, terfeliri, s. f. Acțiunea de a terfeli și rezultatul ei. – V. terfeli. DOOM
terfelíre s. f., g.-d. art. terfelírii; pl. terfelíri
terfelirile
TERFELÍRE, terfeliri, s. f. Acțiunea de a terfeli și rezultatul ei. – V. terfeli. DOOM
terfelíre s. f., g.-d. art. terfelírii; pl. terfelíri
terfelirilor
TERFELÍRE, terfeliri, s. f. Acțiunea de a terfeli și rezultatul ei. – V. terfeli. DOOM
terfelíre s. f., g.-d. art. terfelírii; pl. terfelíri
terfeliră
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelirăm
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelirăți
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelise
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelisem
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfeliseră
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfeliserăm
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfeliserăți
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfeliseși
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfeliseți
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelit
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfelit
TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli.
terfelita
TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli.
terfelite
TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli.
terfelitei
TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli.
terfelitele
TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli.
terfelitelor
TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli.
terfelitul
TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli.
terfelitului
TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli.
terfeliși
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfeliți
TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. DOOM
terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă
terfeliți
TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli.
terfeliții
TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli.
terfeliților
TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli.
terfeloage
TERFELÓG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloágă s. f.] – Terfeli + suf. -og. DOOM
terfelóg s. n., pl. terfeloáge
terfeloagele
TERFELÓG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloágă s. f.] – Terfeli + suf. -og. DOOM
terfelóg s. n., pl. terfeloáge
terfeloagelor
TERFELÓG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloágă s. f.] – Terfeli + suf. -og. DOOM
terfelóg s. n., pl. terfeloáge
terfeloagă
TERFELÓG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloágă s. f.] – Terfeli + suf. -og. DOOM
terfelóg s. n., pl. terfeloáge
terfelog
TERFELÓG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloágă s. f.] – Terfeli + suf. -og. DOOM
terfelóg s. n., pl. terfeloáge
terfelogit
TERFELOGÍT, -Ă, terfelogiți, -te, adj. (Despre dosare, registre, hârtii) Vechi, zdrențuit, murdar. – Terfelog + suf. -it. DOOM
terfelogít adj. m., pl. terfelogíți; f. terfelogítă, pl. terfelogíte
terfelogita
TERFELOGÍT, -Ă, terfelogiți, -te, adj. (Despre dosare, registre, hârtii) Vechi, zdrențuit, murdar. – Terfelog + suf. -it. DOOM
terfelogít adj. m., pl. terfelogíți; f. terfelogítă, pl. terfelogíte
terfelogite
TERFELOGÍT, -Ă, terfelogiți, -te, adj. (Despre dosare, registre, hârtii) Vechi, zdrențuit, murdar. – Terfelog + suf. -it. DOOM
terfelogít adj. m., pl. terfelogíți; f. terfelogítă, pl. terfelogíte
terfelogitei
TERFELOGÍT, -Ă, terfelogiți, -te, adj. (Despre dosare, registre, hârtii) Vechi, zdrențuit, murdar. – Terfelog + suf. -it. DOOM
terfelogít adj. m., pl. terfelogíți; f. terfelogítă, pl. terfelogíte
terfelogitele
TERFELOGÍT, -Ă, terfelogiți, -te, adj. (Despre dosare, registre, hârtii) Vechi, zdrențuit, murdar. – Terfelog + suf. -it. DOOM
terfelogít adj. m., pl. terfelogíți; f. terfelogítă, pl. terfelogíte
terfelogitelor
TERFELOGÍT, -Ă, terfelogiți, -te, adj. (Despre dosare, registre, hârtii) Vechi, zdrențuit, murdar. – Terfelog + suf. -it. DOOM
terfelogít adj. m., pl. terfelogíți; f. terfelogítă, pl. terfelogíte
terfelogitul
TERFELOGÍT, -Ă, terfelogiți, -te, adj. (Despre dosare, registre, hârtii) Vechi, zdrențuit, murdar. – Terfelog + suf. -it. DOOM
terfelogít adj. m., pl. terfelogíți; f. terfelogítă, pl. terfelogíte
terfelogitului
TERFELOGÍT, -Ă, terfelogiți, -te, adj. (Despre dosare, registre, hârtii) Vechi, zdrențuit, murdar. – Terfelog + suf. -it. DOOM
terfelogít adj. m., pl. terfelogíți; f. terfelogítă, pl. terfelogíte
terfelogiți
TERFELOGÍT, -Ă, terfelogiți, -te, adj. (Despre dosare, registre, hârtii) Vechi, zdrențuit, murdar. – Terfelog + suf. -it. DOOM
terfelogít adj. m., pl. terfelogíți; f. terfelogítă, pl. terfelogíte
terfelogiții
TERFELOGÍT, -Ă, terfelogiți, -te, adj. (Despre dosare, registre, hârtii) Vechi, zdrențuit, murdar. – Terfelog + suf. -it. DOOM
terfelogít adj. m., pl. terfelogíți; f. terfelogítă, pl. terfelogíte
terfelogiților
TERFELOGÍT, -Ă, terfelogiți, -te, adj. (Despre dosare, registre, hârtii) Vechi, zdrențuit, murdar. – Terfelog + suf. -it. DOOM
terfelogít adj. m., pl. terfelogíți; f. terfelogítă, pl. terfelogíte
terfelogul
TERFELÓG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloágă s. f.] – Terfeli + suf. -og. DOOM
terfelóg s. n., pl. terfeloáge
terfelogului
TERFELÓG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloágă s. f.] – Terfeli + suf. -og. DOOM
terfelóg s. n., pl. terfeloáge
terfelor
TEÁRFĂ, terfe, s. f. (Reg.) 1. Zdreanță, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte. – Et. nec. DOOM
teárfă (reg.) s. f., g.-d. art. térfei; pl. térfe
terfichi
TERFÍCHI, terfichi, s. m. (Regional) Om de nimic, pușlama. Nimic nu pune frîu acestor Nerușinați, terfichi limbuți. VLAHUȚĂ, P. 53.
terfărie
TERFĂRÍE, terfării, s. f. (Regional; și în forma tîrfărie) Masă dată de părinții mirelui în ziua cununiei sau a doua zi (cu care prilej mireasa face daruri socrilor și cumnaților). V. uncrop. Părinții miresei, pregătindu-se de tîrfărie cu chemații lor, pleacă pe un car cu patru boi, luînd cu ei și pe ceterași. MARIAN, NU. 700. – Variantă: tîrfărie s. f.
terfăriță
TERFĂRÍȚĂ, terfărițe, s. f. (Regional; și în forma tîrfariță) Rudă sau prietenă a miresei care o însoțește pe aceasta și are grijă de hainele ei. În carul cu vesmintele miresei șade numai tîrfarița. MARIAN, NU. 619. – Variantă: tîrfáriță s. f.
tergal
TERGÁL, (2) tergaluri, s. n. 1. Fibră textilă obținută prin procedee chimice din rășini sintetice poliesterice. 2. (Sortiment de) țesătură făcută din astfel de fibre. – Din fr. tergal. DOOM
tergál s. n., (sorturi) pl. tergáluri
tergalul
TERGÁL, (2) tergaluri, s. n. 1. Fibră textilă obținută prin procedee chimice din rășini sintetice poliesterice. 2. (Sortiment de) țesătură făcută din astfel de fibre. – Din fr. tergal. DOOM
tergál s. n., (sorturi) pl. tergáluri
tergalului
TERGÁL, (2) tergaluri, s. n. 1. Fibră textilă obținută prin procedee chimice din rășini sintetice poliesterice. 2. (Sortiment de) țesătură făcută din astfel de fibre. – Din fr. tergal. DOOM
tergál s. n., (sorturi) pl. tergáluri
tergaluri
TERGÁL, (2) tergaluri, s. n. 1. Fibră textilă obținută prin procedee chimice din rășini sintetice poliesterice. 2. (Sortiment de) țesătură făcută din astfel de fibre. – Din fr. tergal. DOOM
tergál s. n., (sorturi) pl. tergáluri
tergalurile
TERGÁL, (2) tergaluri, s. n. 1. Fibră textilă obținută prin procedee chimice din rășini sintetice poliesterice. 2. (Sortiment de) țesătură făcută din astfel de fibre. – Din fr. tergal. DOOM
tergál s. n., (sorturi) pl. tergáluri
tergalurilor
TERGÁL, (2) tergaluri, s. n. 1. Fibră textilă obținută prin procedee chimice din rășini sintetice poliesterice. 2. (Sortiment de) țesătură făcută din astfel de fibre. – Din fr. tergal. DOOM
tergál s. n., (sorturi) pl. tergáluri
tergiman
TERGIMÁN, tergimani, s. m. (Înv.) Interpret, traducător, translator. [Var.: terzimán s. m.] – Din tc. tercüman. DOOM
tergimán (înv.) s. m., pl. tergimáni
tergimani
TERGIMÁN, tergimani, s. m. (Înv.) Interpret, traducător, translator. [Var.: terzimán s. m.] – Din tc. tercüman. DOOM
tergimán (înv.) s. m., pl. tergimáni
tergimanii
TERGIMÁN, tergimani, s. m. (Înv.) Interpret, traducător, translator. [Var.: terzimán s. m.] – Din tc. tercüman. DOOM
tergimán (înv.) s. m., pl. tergimáni
tergimanilor
TERGIMÁN, tergimani, s. m. (Înv.) Interpret, traducător, translator. [Var.: terzimán s. m.] – Din tc. tercüman. DOOM
tergimán (înv.) s. m., pl. tergimáni
tergimanul
TERGIMÁN, tergimani, s. m. (Înv.) Interpret, traducător, translator. [Var.: terzimán s. m.] – Din tc. tercüman. DOOM
tergimán (înv.) s. m., pl. tergimáni
tergimanului
TERGIMÁN, tergimani, s. m. (Înv.) Interpret, traducător, translator. [Var.: terzimán s. m.] – Din tc. tercüman. DOOM
tergimán (înv.) s. m., pl. tergimáni
tergiversa
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversai
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversam
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversare
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversare
TERGIVERSÁRE, tergiversări, s. f. Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei; amânare, tărăgăneală, trenare; tergiversațiune. – V. tergiversa. DOOM
tergiversáre s. f., g.-d. art. tergiversắrii; pl. tergiversắri
tergiversarea
TERGIVERSÁRE, tergiversări, s. f. Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei; amânare, tărăgăneală, trenare; tergiversațiune. – V. tergiversa. DOOM
tergiversáre s. f., g.-d. art. tergiversắrii; pl. tergiversắri
tergiversară
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversarăm
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversarăți
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversase
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversasem
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversaseră
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversaserăm
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversaserăți
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversaseși
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversaseți
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversat
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversat
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari.
tergiversau
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversași
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversați
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversațiune
TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis. DOOM
tergiversațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. tergiversațiúnii; pl. tergiversațiúni
tergiversațiunea
TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis. DOOM
tergiversațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. tergiversațiúnii; pl. tergiversațiúni
tergiversațiuni
TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis. DOOM
tergiversațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. tergiversațiúnii; pl. tergiversațiúni
tergiversațiunii
TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis. DOOM
tergiversațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. tergiversațiúnii; pl. tergiversațiúni
tergiversațiunile
TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis. DOOM
tergiversațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. tergiversațiúnii; pl. tergiversațiúni
tergiversațiunilor
TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis. DOOM
tergiversațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. tergiversațiúnii; pl. tergiversațiúni
tergiversează
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversez
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiverseze
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversezi
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversând
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversînd
TERGIVERSÁ, tergiversez, vb. I. Tranz. A amâna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna. – Din fr. tergiverser, lat. tergiversari. DOOM
tergiversá (a ~) vb., ind. prez. 3 tergiverseáză
tergiversări
TERGIVERSÁRE, tergiversări, s. f. Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei; amânare, tărăgăneală, trenare; tergiversațiune. – V. tergiversa. DOOM
tergiversáre s. f., g.-d. art. tergiversắrii; pl. tergiversắri
tergiversării
TERGIVERSÁRE, tergiversări, s. f. Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei; amânare, tărăgăneală, trenare; tergiversațiune. – V. tergiversa. DOOM
tergiversáre s. f., g.-d. art. tergiversắrii; pl. tergiversắri
tergiversările
TERGIVERSÁRE, tergiversări, s. f. Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei; amânare, tărăgăneală, trenare; tergiversațiune. – V. tergiversa. DOOM
tergiversáre s. f., g.-d. art. tergiversắrii; pl. tergiversắri
tergiversărilor
TERGIVERSÁRE, tergiversări, s. f. Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei; amânare, tărăgăneală, trenare; tergiversațiune. – V. tergiversa. DOOM
tergiversáre s. f., g.-d. art. tergiversắrii; pl. tergiversắri
tergum
TÉRGUM s.n. (Zool.) Porțiunea dorsală din cuticulă a fiecărui segment al corpului artropodelor. [< lat. tergum – spate].
teri
TEÁRĂ, teri, s. f. (Reg.) 1. Natră. 2. Război de țesut. – Lat. tela. DOOM
teáră (reg.) s. f., g.-d. art. térii; pl. teri
teriac
TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [Pr.: -ri-ac] – Din fr. thériaque. DOOM
teriác (rar) (-ri-ac) s. n., pl. teriácuri
teriacul
TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [Pr.: -ri-ac] – Din fr. thériaque. DOOM
teriác (rar) (-ri-ac) s. n., pl. teriácuri
teriacului
TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [Pr.: -ri-ac] – Din fr. thériaque. DOOM
teriác (rar) (-ri-ac) s. n., pl. teriácuri
teriacuri
TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [Pr.: -ri-ac] – Din fr. thériaque. DOOM
teriác (rar) (-ri-ac) s. n., pl. teriácuri
teriacurile
TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [Pr.: -ri-ac] – Din fr. thériaque. DOOM
teriác (rar) (-ri-ac) s. n., pl. teriácuri
teriacurilor
TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [Pr.: -ri-ac] – Din fr. thériaque. DOOM
teriác (rar) (-ri-ac) s. n., pl. teriácuri
teribil
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis. DOOM
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile
teribila
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis. DOOM
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile
teribile
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis. DOOM
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile
teribilei
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis. DOOM
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile
teribilele
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis. DOOM
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile
teribilelor
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis. DOOM
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile
teribili
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis. DOOM
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile
teribilii
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis. DOOM
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile
teribililor
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis. DOOM
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile
teribilism
TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism. DOOM
teribilísm s. n., (fapte) pl. teribilísme
teribilisme
TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism. DOOM
teribilísm s. n., (fapte) pl. teribilísme
teribilismele
TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism. DOOM
teribilísm s. n., (fapte) pl. teribilísme
teribilismelor
TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism. DOOM
teribilísm s. n., (fapte) pl. teribilísme
teribilismul
TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism. DOOM
teribilísm s. n., (fapte) pl. teribilísme
teribilismului
TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism. DOOM
teribilísm s. n., (fapte) pl. teribilísme
teribilist
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilist
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilista
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilista
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribiliste
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribiliste
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilistei
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilistei
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilistele
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilistele
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilistelor
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilistelor
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilistul
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilistul
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilistului
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilistului
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilitate
TERIBILITÁTE, teribilități, s. f. (Rar) însușirea de a fi teribil; (la pl.) vorbe sau fapte teribile, teribilisme. – Teribil + suf. -itate. Cf. it. terribilità. DOOM
teribilitáte (rar) s. f., g.-d. art. teribilitắții; (fapte) pl. teribilitắți
teribilitatea
TERIBILITÁTE, teribilități, s. f. (Rar) însușirea de a fi teribil; (la pl.) vorbe sau fapte teribile, teribilisme. – Teribil + suf. -itate. Cf. it. terribilità. DOOM
teribilitáte (rar) s. f., g.-d. art. teribilitắții; (fapte) pl. teribilitắți
teribilități
TERIBILITÁTE, teribilități, s. f. (Rar) însușirea de a fi teribil; (la pl.) vorbe sau fapte teribile, teribilisme. – Teribil + suf. -itate. Cf. it. terribilità. DOOM
teribilitáte (rar) s. f., g.-d. art. teribilitắții; (fapte) pl. teribilitắți
teribilității
TERIBILITÁTE, teribilități, s. f. (Rar) însușirea de a fi teribil; (la pl.) vorbe sau fapte teribile, teribilisme. – Teribil + suf. -itate. Cf. it. terribilità. DOOM
teribilitáte (rar) s. f., g.-d. art. teribilitắții; (fapte) pl. teribilitắți
teribilitățile
TERIBILITÁTE, teribilități, s. f. (Rar) însușirea de a fi teribil; (la pl.) vorbe sau fapte teribile, teribilisme. – Teribil + suf. -itate. Cf. it. terribilità. DOOM
teribilitáte (rar) s. f., g.-d. art. teribilitắții; (fapte) pl. teribilitắți
teribilităților
TERIBILITÁTE, teribilități, s. f. (Rar) însușirea de a fi teribil; (la pl.) vorbe sau fapte teribile, teribilisme. – Teribil + suf. -itate. Cf. it. terribilità. DOOM
teribilitáte (rar) s. f., g.-d. art. teribilitắții; (fapte) pl. teribilitắți
teribiliști
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribiliști
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribiliștii
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribiliștii
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribiliștilor
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribiliștilor
TERIBILÍST, -Ă, teribiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist. DOOM
teribilíst adj. m., s. m., pl. teribilíști; adj. f., s. f. teribilístă, pl. teribilíste
teribilul
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis. DOOM
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile
teribilului
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis. DOOM
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile
tericol
TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din fr. terricole. DOOM
terícol (rar) adj. m., pl. terícoli; f. terícolă, pl. terícole
tericola
TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din fr. terricole. DOOM
terícol (rar) adj. m., pl. terícoli; f. terícolă, pl. terícole
tericole
TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din fr. terricole. DOOM
terícol (rar) adj. m., pl. terícoli; f. terícolă, pl. terícole
tericolei
TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din fr. terricole. DOOM
terícol (rar) adj. m., pl. terícoli; f. terícolă, pl. terícole
tericolele
TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din fr. terricole. DOOM
terícol (rar) adj. m., pl. terícoli; f. terícolă, pl. terícole
tericolelor
TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din fr. terricole. DOOM
terícol (rar) adj. m., pl. terícoli; f. terícolă, pl. terícole
tericoli
TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din fr. terricole. DOOM
terícol (rar) adj. m., pl. terícoli; f. terícolă, pl. terícole
tericolii
TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din fr. terricole. DOOM
terícol (rar) adj. m., pl. terícoli; f. terícolă, pl. terícole
tericolilor
TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din fr. terricole. DOOM
terícol (rar) adj. m., pl. terícoli; f. terícolă, pl. terícole
tericolul
TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din fr. terricole. DOOM
terícol (rar) adj. m., pl. terícoli; f. terícolă, pl. terícole
tericolului
TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din fr. terricole. DOOM
terícol (rar) adj. m., pl. terícoli; f. terícolă, pl. terícole
terier
TERIÉR, terieri, s. m. Numele unor rase de câini de statură mică, foarte curajoși, folosiți la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini; câine din această rasă. [Pr.: -ri-er] – Din fr. terrier. DOOM
teriér (-ri-er) s. m., pl. teriéri
terieri
TERIÉR, terieri, s. m. Numele unor rase de câini de statură mică, foarte curajoși, folosiți la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini; câine din această rasă. [Pr.: -ri-er] – Din fr. terrier. DOOM
teriér (-ri-er) s. m., pl. teriéri
terierii
TERIÉR, terieri, s. m. Numele unor rase de câini de statură mică, foarte curajoși, folosiți la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini; câine din această rasă. [Pr.: -ri-er] – Din fr. terrier. DOOM
teriér (-ri-er) s. m., pl. teriéri
terierilor
TERIÉR, terieri, s. m. Numele unor rase de câini de statură mică, foarte curajoși, folosiți la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini; câine din această rasă. [Pr.: -ri-er] – Din fr. terrier. DOOM
teriér (-ri-er) s. m., pl. teriéri
terierul
TERIÉR, terieri, s. m. Numele unor rase de câini de statură mică, foarte curajoși, folosiți la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini; câine din această rasă. [Pr.: -ri-er] – Din fr. terrier. DOOM
teriér (-ri-er) s. m., pl. teriéri
terierului
TERIÉR, terieri, s. m. Numele unor rase de câini de statură mică, foarte curajoși, folosiți la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini; câine din această rasă. [Pr.: -ri-er] – Din fr. terrier. DOOM
teriér (-ri-er) s. m., pl. teriéri
terifiant
TERIFIÁNT, -Ă, terifianți, -te, adj. (Livr.) înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. terrifiant. DOOM
terifiánt (livr.) (-fi-ant) adj. m., pl. terifiánți; f. terifiántă, pl. terifiánte
terifianta
TERIFIÁNT, -Ă, terifianți, -te, adj. (Livr.) înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. terrifiant. DOOM
terifiánt (livr.) (-fi-ant) adj. m., pl. terifiánți; f. terifiántă, pl. terifiánte
terifiante
TERIFIÁNT, -Ă, terifianți, -te, adj. (Livr.) înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. terrifiant. DOOM
terifiánt (livr.) (-fi-ant) adj. m., pl. terifiánți; f. terifiántă, pl. terifiánte
terifiantei
TERIFIÁNT, -Ă, terifianți, -te, adj. (Livr.) înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. terrifiant. DOOM
terifiánt (livr.) (-fi-ant) adj. m., pl. terifiánți; f. terifiántă, pl. terifiánte
terifiantele
TERIFIÁNT, -Ă, terifianți, -te, adj. (Livr.) înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. terrifiant. DOOM
terifiánt (livr.) (-fi-ant) adj. m., pl. terifiánți; f. terifiántă, pl. terifiánte
terifiantelor
TERIFIÁNT, -Ă, terifianți, -te, adj. (Livr.) înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. terrifiant. DOOM
terifiánt (livr.) (-fi-ant) adj. m., pl. terifiánți; f. terifiántă, pl. terifiánte
terifiantul
TERIFIÁNT, -Ă, terifianți, -te, adj. (Livr.) înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. terrifiant. DOOM
terifiánt (livr.) (-fi-ant) adj. m., pl. terifiánți; f. terifiántă, pl. terifiánte
terifiantului
TERIFIÁNT, -Ă, terifianți, -te, adj. (Livr.) înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. terrifiant. DOOM
terifiánt (livr.) (-fi-ant) adj. m., pl. terifiánți; f. terifiántă, pl. terifiánte
terifianți
TERIFIÁNT, -Ă, terifianți, -te, adj. (Livr.) înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. terrifiant. DOOM
terifiánt (livr.) (-fi-ant) adj. m., pl. terifiánți; f. terifiántă, pl. terifiánte
terifianții
TERIFIÁNT, -Ă, terifianți, -te, adj. (Livr.) înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. terrifiant. DOOM
terifiánt (livr.) (-fi-ant) adj. m., pl. terifiánți; f. terifiántă, pl. terifiánte
terifianților
TERIFIÁNT, -Ă, terifianți, -te, adj. (Livr.) înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. terrifiant. DOOM
terifiánt (livr.) (-fi-ant) adj. m., pl. terifiánți; f. terifiántă, pl. terifiánte
terific
TERÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Terifiant. [Cf. it. terrifico, engl. terrific].
terifica
TERÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Terifiant. [Cf. it. terrifico, engl. terrific].
terifice
TERÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Terifiant. [Cf. it. terrifico, engl. terrific].
terificei
TERÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Terifiant. [Cf. it. terrifico, engl. terrific].
terificele
TERÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Terifiant. [Cf. it. terrifico, engl. terrific].
terificelor
TERÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Terifiant. [Cf. it. terrifico, engl. terrific].
terifici
TERÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Terifiant. [Cf. it. terrifico, engl. terrific].
terificii
TERÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Terifiant. [Cf. it. terrifico, engl. terrific].
terificilor
TERÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Terifiant. [Cf. it. terrifico, engl. terrific].
terificul
TERÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Terifiant. [Cf. it. terrifico, engl. terrific].
terificului
TERÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Terifiant. [Cf. it. terrifico, engl. terrific].
terigen
TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. DOOM
terigén adj. m., pl. terigéni; f. terigénă, pl. terigéne
terigena
TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. DOOM
terigén adj. m., pl. terigéni; f. terigénă, pl. terigéne
terigene
TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. DOOM
terigén adj. m., pl. terigéni; f. terigénă, pl. terigéne
terigenei
TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. DOOM
terigén adj. m., pl. terigéni; f. terigénă, pl. terigéne
terigenele
TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. DOOM
terigén adj. m., pl. terigéni; f. terigénă, pl. terigéne
terigenelor
TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. DOOM
terigén adj. m., pl. terigéni; f. terigénă, pl. terigéne
terigeni
TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. DOOM
terigén adj. m., pl. terigéni; f. terigénă, pl. terigéne
terigenii
TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. DOOM
terigén adj. m., pl. terigéni; f. terigénă, pl. terigéne
terigenilor
TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. DOOM
terigén adj. m., pl. terigéni; f. terigénă, pl. terigéne
terigenul
TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. DOOM
terigén adj. m., pl. terigéni; f. terigénă, pl. terigéne
terigenului
TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. DOOM
terigén adj. m., pl. terigéni; f. terigénă, pl. terigéne
terii
TEÁRĂ, teri, s. f. (Reg.) 1. Natră. 2. Război de țesut. – Lat. tela. DOOM
teáră (reg.) s. f., g.-d. art. térii; pl. teri
terile
TEÁRĂ, teri, s. f. (Reg.) 1. Natră. 2. Război de țesut. – Lat. tela. DOOM
teáră (reg.) s. f., g.-d. art. térii; pl. teri
terilen
TERILÉNĂ s. f. Fibră textilă poliesterică obținută din polimer sintetic. [Var.: terilén s. n.] – Din fr. térylène. DOOM
!terilénă s. f., g.-d. art. terilénei
terilena
TERILÉNĂ s. f. Fibră textilă poliesterică obținută din polimer sintetic. [Var.: terilén s. n.] – Din fr. térylène. DOOM
!terilénă s. f., g.-d. art. terilénei
terilene
TERILÉNĂ s. f. Fibră textilă poliesterică obținută din polimer sintetic. [Var.: terilén s. n.] – Din fr. térylène. DOOM
!terilénă s. f., g.-d. art. terilénei
terilenei
TERILÉNĂ s. f. Fibră textilă poliesterică obținută din polimer sintetic. [Var.: terilén s. n.] – Din fr. térylène. DOOM
!terilénă s. f., g.-d. art. terilénei
terilor
TEÁRĂ, teri, s. f. (Reg.) 1. Natră. 2. Război de țesut. – Lat. tela. DOOM
teáră (reg.) s. f., g.-d. art. térii; pl. teri
terina
TERÍNĂ, terine, s. f. (Livr.) Vas de pământ smălțuit folosit în bucătărie pentru fierberea, coptul sau păstrarea alimentelor. – Din fr. terrine.
terine
TERÍNĂ, terine, s. f. (Livr.) Vas de pământ smălțuit folosit în bucătărie pentru fierberea, coptul sau păstrarea alimentelor. – Din fr. terrine.
terinei
TERÍNĂ, terine, s. f. (Livr.) Vas de pământ smălțuit folosit în bucătărie pentru fierberea, coptul sau păstrarea alimentelor. – Din fr. terrine.
terinele
TERÍNĂ, terine, s. f. (Livr.) Vas de pământ smălțuit folosit în bucătărie pentru fierberea, coptul sau păstrarea alimentelor. – Din fr. terrine.
terinelor
TERÍNĂ, terine, s. f. (Livr.) Vas de pământ smălțuit folosit în bucătărie pentru fierberea, coptul sau păstrarea alimentelor. – Din fr. terrine.
terio
TERIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „animal”, „fiară”, „animalier”. [Pron. -ri-o-, var. tero-. / < it. terio-, fr. thério-, cf. gr. therion].
teriodonta
TERIODÓNTE s.f.pl. Subordin de reptile fosile din ordinul teromorfelor, cu dentiția diferențiată, din care se trag mamiferele; (la sg.) reptilă din acest subordin. [< fr. thériodontes].
teriodonte
TERIODÓNTE s.f.pl. Subordin de reptile fosile din ordinul teromorfelor, cu dentiția diferențiată, din care se trag mamiferele; (la sg.) reptilă din acest subordin. [< fr. thériodontes].
teriodontei
TERIODÓNTE s.f.pl. Subordin de reptile fosile din ordinul teromorfelor, cu dentiția diferențiată, din care se trag mamiferele; (la sg.) reptilă din acest subordin. [< fr. thériodontes].
teriodontele
TERIODÓNTE s.f.pl. Subordin de reptile fosile din ordinul teromorfelor, cu dentiția diferențiată, din care se trag mamiferele; (la sg.) reptilă din acest subordin. [< fr. thériodontes].
teriodontelor
TERIODÓNTE s.f.pl. Subordin de reptile fosile din ordinul teromorfelor, cu dentiția diferențiată, din care se trag mamiferele; (la sg.) reptilă din acest subordin. [< fr. thériodontes].
teriomorf
TERIOMÓRF, -Ă adj. (Fil.) Care prezintă teriomorfism. ♦ (Arheol.; despre motive ornamentale) În formă de fiară. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfo].
teriomorfa
TERIOMÓRF, -Ă adj. (Fil.) Care prezintă teriomorfism. ♦ (Arheol.; despre motive ornamentale) În formă de fiară. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfo].
teriomorfe
TERIOMÓRF, -Ă adj. (Fil.) Care prezintă teriomorfism. ♦ (Arheol.; despre motive ornamentale) În formă de fiară. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfo].
teriomorfei
TERIOMÓRF, -Ă adj. (Fil.) Care prezintă teriomorfism. ♦ (Arheol.; despre motive ornamentale) În formă de fiară. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfo].
teriomorfele
TERIOMÓRF, -Ă adj. (Fil.) Care prezintă teriomorfism. ♦ (Arheol.; despre motive ornamentale) În formă de fiară. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfo].
teriomorfelor
TERIOMÓRF, -Ă adj. (Fil.) Care prezintă teriomorfism. ♦ (Arheol.; despre motive ornamentale) În formă de fiară. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfo].
teriomorfi
TERIOMÓRF, -Ă adj. (Fil.) Care prezintă teriomorfism. ♦ (Arheol.; despre motive ornamentale) În formă de fiară. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfo].
teriomorfii
TERIOMÓRF, -Ă adj. (Fil.) Care prezintă teriomorfism. ♦ (Arheol.; despre motive ornamentale) În formă de fiară. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfo].
teriomorfilor
TERIOMÓRF, -Ă adj. (Fil.) Care prezintă teriomorfism. ♦ (Arheol.; despre motive ornamentale) În formă de fiară. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfo].
teriomorfism
TERIOMORFÍSM s.n. (Fil.) Natură sau formă animală atribuită divinității sau figurilor divine. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfismo].
teriomorfismul
TERIOMORFÍSM s.n. (Fil.) Natură sau formă animală atribuită divinității sau figurilor divine. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfismo].
teriomorfismului
TERIOMORFÍSM s.n. (Fil.) Natură sau formă animală atribuită divinității sau figurilor divine. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfismo].
teriomorful
TERIOMÓRF, -Ă adj. (Fil.) Care prezintă teriomorfism. ♦ (Arheol.; despre motive ornamentale) În formă de fiară. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfo].
teriomorfului
TERIOMÓRF, -Ă adj. (Fil.) Care prezintă teriomorfism. ♦ (Arheol.; despre motive ornamentale) În formă de fiară. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfo].
terist
TERÍST, teriști, s. m. Soldat care beneficiază de reducerea termenului de serviciu militar. – Din pronunțarea inițialelor t[ermen] r[edus] + suf. -ist. DOOM
teríst s. m., pl. teríști
teristul
TERÍST, teriști, s. m. Soldat care beneficiază de reducerea termenului de serviciu militar. – Din pronunțarea inițialelor t[ermen] r[edus] + suf. -ist. DOOM
teríst s. m., pl. teríști
teristului
TERÍST, teriști, s. m. Soldat care beneficiază de reducerea termenului de serviciu militar. – Din pronunțarea inițialelor t[ermen] r[edus] + suf. -ist. DOOM
teríst s. m., pl. teríști
terital
TERITÁL s.n. Terilenă. [< it. terital – nume comercial].
teritorial
TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (În vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial. DOOM
teritoriál (-ri-al) adj. m., pl. teritoriáli; f. teritoriálă, pl. teritoriále
teritoriala
TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (În vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial. DOOM
teritoriál (-ri-al) adj. m., pl. teritoriáli; f. teritoriálă, pl. teritoriále
teritoriale
TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (În vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial. DOOM
teritoriál (-ri-al) adj. m., pl. teritoriáli; f. teritoriálă, pl. teritoriále
teritorialei
TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (În vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial. DOOM
teritoriál (-ri-al) adj. m., pl. teritoriáli; f. teritoriálă, pl. teritoriále
teritorialele
TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (În vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial. DOOM
teritoriál (-ri-al) adj. m., pl. teritoriáli; f. teritoriálă, pl. teritoriále
teritorialelor
TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (În vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial. DOOM
teritoriál (-ri-al) adj. m., pl. teritoriáli; f. teritoriálă, pl. teritoriále
teritoriali
TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (În vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial. DOOM
teritoriál (-ri-al) adj. m., pl. teritoriáli; f. teritoriálă, pl. teritoriále
teritorialii
TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (În vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial. DOOM
teritoriál (-ri-al) adj. m., pl. teritoriáli; f. teritoriálă, pl. teritoriále
teritorialilor
TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (În vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial. DOOM
teritoriál (-ri-al) adj. m., pl. teritoriáli; f. teritoriálă, pl. teritoriále
teritorialitate
TERITORIALITÁTE s. f. 1. (În sintagma) Teritorialitatea legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică, cu unele excepții, tuturor persoanelor aflate pe teritoriul său. 2. Instinct de delimitare, recunoaștere și apărare a teritoriului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. territorialité. DOOM
teritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. teritorialitắții
teritorialitatea
TERITORIALITÁTE s. f. 1. (În sintagma) Teritorialitatea legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică, cu unele excepții, tuturor persoanelor aflate pe teritoriul său. 2. Instinct de delimitare, recunoaștere și apărare a teritoriului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. territorialité. DOOM
teritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. teritorialitắții
teritorialități
TERITORIALITÁTE s. f. 1. (În sintagma) Teritorialitatea legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică, cu unele excepții, tuturor persoanelor aflate pe teritoriul său. 2. Instinct de delimitare, recunoaștere și apărare a teritoriului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. territorialité. DOOM
teritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. teritorialitắții
teritorialității
TERITORIALITÁTE s. f. 1. (În sintagma) Teritorialitatea legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică, cu unele excepții, tuturor persoanelor aflate pe teritoriul său. 2. Instinct de delimitare, recunoaștere și apărare a teritoriului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. territorialité. DOOM
teritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. teritorialitắții
teritorialul
TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (În vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial. DOOM
teritoriál (-ri-al) adj. m., pl. teritoriáli; f. teritoriálă, pl. teritoriále
teritorialului
TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (În vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial. DOOM
teritoriál (-ri-al) adj. m., pl. teritoriáli; f. teritoriálă, pl. teritoriále
teritorii
TERITÓRIU, teritorii, s. n. 1. Întindere de pământ (delimitată) în care se exercită o anumită autoritate. ♦ (Jur.) Parte din suprafața Pământului, alcătuită din uscat, apele interioare, marea teritorială și spațiul aerian, cuprinsă între granițele unui stat și supusă suveranității acestuia. 2. Suprafață de teren suficientă pentru a asigura necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale, apărată împotriva intrușilor din aceeași specie. – Din lat. territorium, fr. territoire. DOOM
teritóriu [riu pron. riu] s. n., art. teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (-ri-i-)
teritoriile
TERITÓRIU, teritorii, s. n. 1. Întindere de pământ (delimitată) în care se exercită o anumită autoritate. ♦ (Jur.) Parte din suprafața Pământului, alcătuită din uscat, apele interioare, marea teritorială și spațiul aerian, cuprinsă între granițele unui stat și supusă suveranității acestuia. 2. Suprafață de teren suficientă pentru a asigura necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale, apărată împotriva intrușilor din aceeași specie. – Din lat. territorium, fr. territoire. DOOM
teritóriu [riu pron. riu] s. n., art. teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (-ri-i-)
teritoriilor
TERITÓRIU, teritorii, s. n. 1. Întindere de pământ (delimitată) în care se exercită o anumită autoritate. ♦ (Jur.) Parte din suprafața Pământului, alcătuită din uscat, apele interioare, marea teritorială și spațiul aerian, cuprinsă între granițele unui stat și supusă suveranității acestuia. 2. Suprafață de teren suficientă pentru a asigura necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale, apărată împotriva intrușilor din aceeași specie. – Din lat. territorium, fr. territoire. DOOM
teritóriu [riu pron. riu] s. n., art. teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (-ri-i-)
teritoriu
TERITÓRIU, teritorii, s. n. 1. Întindere de pământ (delimitată) în care se exercită o anumită autoritate. ♦ (Jur.) Parte din suprafața Pământului, alcătuită din uscat, apele interioare, marea teritorială și spațiul aerian, cuprinsă între granițele unui stat și supusă suveranității acestuia. 2. Suprafață de teren suficientă pentru a asigura necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale, apărată împotriva intrușilor din aceeași specie. – Din lat. territorium, fr. territoire. DOOM
teritóriu [riu pron. riu] s. n., art. teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (-ri-i-)
teritoriul
TERITÓRIU, teritorii, s. n. 1. Întindere de pământ (delimitată) în care se exercită o anumită autoritate. ♦ (Jur.) Parte din suprafața Pământului, alcătuită din uscat, apele interioare, marea teritorială și spațiul aerian, cuprinsă între granițele unui stat și supusă suveranității acestuia. 2. Suprafață de teren suficientă pentru a asigura necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale, apărată împotriva intrușilor din aceeași specie. – Din lat. territorium, fr. territoire. DOOM
teritóriu [riu pron. riu] s. n., art. teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (-ri-i-)
teritoriului
TERITÓRIU, teritorii, s. n. 1. Întindere de pământ (delimitată) în care se exercită o anumită autoritate. ♦ (Jur.) Parte din suprafața Pământului, alcătuită din uscat, apele interioare, marea teritorială și spațiul aerian, cuprinsă între granițele unui stat și supusă suveranității acestuia. 2. Suprafață de teren suficientă pentru a asigura necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale, apărată împotriva intrușilor din aceeași specie. – Din lat. territorium, fr. territoire. DOOM
teritóriu [riu pron. riu] s. n., art. teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (-ri-i-)
teriu
-TÉRIU Element secund de compunere savantă cu semnificația „animal”, „fiară”. [Pron. -riu. / < it. -terio, fr. -thèrium, cf. gr. therion].
teriști
TERÍST, teriști, s. m. Soldat care beneficiază de reducerea termenului de serviciu militar. – Din pronunțarea inițialelor t[ermen] r[edus] + suf. -ist. DOOM
teríst s. m., pl. teríști
teriștii
TERÍST, teriști, s. m. Soldat care beneficiază de reducerea termenului de serviciu militar. – Din pronunțarea inițialelor t[ermen] r[edus] + suf. -ist. DOOM
teríst s. m., pl. teríști
teriștilor
TERÍST, teriști, s. m. Soldat care beneficiază de reducerea termenului de serviciu militar. – Din pronunțarea inițialelor t[ermen] r[edus] + suf. -ist. DOOM
teríst s. m., pl. teríști
term
TERM1- v. termo-.
term
-TERM2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „termic”, „căldură”, „(referitor la) temperatură”. [< fr. -therme, it. -termo, cf. gr. thermon].
termal
TERMÁL, -Ă, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvorăște cald din pământ, având, de obicei, proprietăți terapeutice; (despre o stațiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apă termală = apă subterană cu temperatura mai ridicată decât cea medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni. – Din fr. thermal. DOOM
termál adj. m., pl. termáli; f. termálă, pl. termále
termala
TERMÁL, -Ă, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvorăște cald din pământ, având, de obicei, proprietăți terapeutice; (despre o stațiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apă termală = apă subterană cu temperatura mai ridicată decât cea medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni. – Din fr. thermal. DOOM
termál adj. m., pl. termáli; f. termálă, pl. termále
termale
TERMÁL, -Ă, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvorăște cald din pământ, având, de obicei, proprietăți terapeutice; (despre o stațiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apă termală = apă subterană cu temperatura mai ridicată decât cea medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni. – Din fr. thermal. DOOM
termál adj. m., pl. termáli; f. termálă, pl. termále
termalei
TERMÁL, -Ă, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvorăște cald din pământ, având, de obicei, proprietăți terapeutice; (despre o stațiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apă termală = apă subterană cu temperatura mai ridicată decât cea medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni. – Din fr. thermal. DOOM
termál adj. m., pl. termáli; f. termálă, pl. termále
termalele
TERMÁL, -Ă, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvorăște cald din pământ, având, de obicei, proprietăți terapeutice; (despre o stațiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apă termală = apă subterană cu temperatura mai ridicată decât cea medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni. – Din fr. thermal. DOOM
termál adj. m., pl. termáli; f. termálă, pl. termále
termalelor
TERMÁL, -Ă, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvorăște cald din pământ, având, de obicei, proprietăți terapeutice; (despre o stațiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apă termală = apă subterană cu temperatura mai ridicată decât cea medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni. – Din fr. thermal. DOOM
termál adj. m., pl. termáli; f. termálă, pl. termále
termali
TERMÁL, -Ă, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvorăște cald din pământ, având, de obicei, proprietăți terapeutice; (despre o stațiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apă termală = apă subterană cu temperatura mai ridicată decât cea medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni. – Din fr. thermal. DOOM
termál adj. m., pl. termáli; f. termálă, pl. termále
termalii
TERMÁL, -Ă, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvorăște cald din pământ, având, de obicei, proprietăți terapeutice; (despre o stațiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apă termală = apă subterană cu temperatura mai ridicată decât cea medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni. – Din fr. thermal. DOOM
termál adj. m., pl. termáli; f. termálă, pl. termále
termalilor
TERMÁL, -Ă, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvorăște cald din pământ, având, de obicei, proprietăți terapeutice; (despre o stațiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apă termală = apă subterană cu temperatura mai ridicată decât cea medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni. – Din fr. thermal. DOOM
termál adj. m., pl. termáli; f. termálă, pl. termále
termalism
TERMALÍSM s.n. Utilizarea proprietăților apelor minerale și amenajarea stațiunilor termale. [< fr. thermalisme].
termalismul
TERMALÍSM s.n. Utilizarea proprietăților apelor minerale și amenajarea stațiunilor termale. [< fr. thermalisme].
termalismului
TERMALÍSM s.n. Utilizarea proprietăților apelor minerale și amenajarea stațiunilor termale. [< fr. thermalisme].
termalitate
TERMALITÁTE s.f. Însușire a unor ape minerale de a izvorî calde. [Cf. fr. thermalité].
termalitatea
TERMALITÁTE s.f. Însușire a unor ape minerale de a izvorî calde. [Cf. fr. thermalité].
termalități
TERMALITÁTE s.f. Însușire a unor ape minerale de a izvorî calde. [Cf. fr. thermalité].
termalității
TERMALITÁTE s.f. Însușire a unor ape minerale de a izvorî calde. [Cf. fr. thermalité].
termalul
TERMÁL, -Ă, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvorăște cald din pământ, având, de obicei, proprietăți terapeutice; (despre o stațiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apă termală = apă subterană cu temperatura mai ridicată decât cea medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni. – Din fr. thermal. DOOM
termál adj. m., pl. termáli; f. termálă, pl. termále
termalului
TERMÁL, -Ă, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvorăște cald din pământ, având, de obicei, proprietăți terapeutice; (despre o stațiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apă termală = apă subterană cu temperatura mai ridicată decât cea medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni. – Din fr. thermal. DOOM
termál adj. m., pl. termáli; f. termálă, pl. termále
terme
TÉRME s. f. pl. Băi publice la romani. – Din lat. thermae. DOOM
térme s. f. pl.
termele
TÉRME s. f. pl. Băi publice la romani. – Din lat. thermae. DOOM
térme s. f. pl.
termelor
TÉRME s. f. pl. Băi publice la romani. – Din lat. thermae. DOOM
térme s. f. pl.
termen
TERMÉN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (în expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme). DOOM
térmen2 (dată, interval de timp) s. n., pl. térmene
termen
TERMÉN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (în expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme).
termene
TERMÉN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (în expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme).
termenele
TERMÉN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (în expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme).
termenelor
TERMÉN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (în expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme).
termeni
TERMÉN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (în expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme). DOOM
térmen2 (dată, interval de timp) s. n., pl. térmene
termenii
TERMÉN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (în expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme). DOOM
térmen2 (dată, interval de timp) s. n., pl. térmene
termenilor
TERMÉN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (în expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme). DOOM
térmen2 (dată, interval de timp) s. n., pl. térmene
termenul
TERMÉN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (în expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme). DOOM
térmen2 (dată, interval de timp) s. n., pl. térmene
termenul
TERMÉN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (în expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme).
termenului
TERMÉN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (în expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme). DOOM
térmen2 (dată, interval de timp) s. n., pl. térmene
termenului
TERMÉN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (în expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme).
termenvox
TERMENVÓX, termenvoxuri, s. n. Aparat muzical electronic la care execuția se face prin mișcarea mâinii în apropierea unei antene. – Din engl. termenvox.
termenvoxul
TERMENVÓX, termenvoxuri, s. n. Aparat muzical electronic la care execuția se face prin mișcarea mâinii în apropierea unei antene. – Din engl. termenvox.
termenvoxului
TERMENVÓX, termenvoxuri, s. n. Aparat muzical electronic la care execuția se face prin mișcarea mâinii în apropierea unei antene. – Din engl. termenvox.
termenvoxuri
TERMENVÓX, termenvoxuri, s. n. Aparat muzical electronic la care execuția se face prin mișcarea mâinii în apropierea unei antene. – Din engl. termenvox.
termenvoxurile
TERMENVÓX, termenvoxuri, s. n. Aparat muzical electronic la care execuția se face prin mișcarea mâinii în apropierea unei antene. – Din engl. termenvox.
termenvoxurilor
TERMENVÓX, termenvoxuri, s. n. Aparat muzical electronic la care execuția se face prin mișcarea mâinii în apropierea unei antene. – Din engl. termenvox.
termi
TERMI- v. termo-.
termia
TERMÍE, termii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie. DOOM
termíe s. f., art. termía, g.-d. art. termíei; pl. termíi, art. termíile
termic
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique. DOOM
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice
termica
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique. DOOM
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice
termice
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique. DOOM
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice
termicei
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique. DOOM
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice
termicele
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique. DOOM
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice
termicelor
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique. DOOM
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice
termici
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique. DOOM
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice
termician
TERMICIÁN, termicieni, s. m. Specialist în folosirea energiei termice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermicien.
termiciana
TERMICIÁN, termicieni, s. m. Specialist în folosirea energiei termice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermicien.
termicianul
TERMICIÁN, termicieni, s. m. Specialist în folosirea energiei termice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermicien.
termicianului
TERMICIÁN, termicieni, s. m. Specialist în folosirea energiei termice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermicien.
termiciene
TERMICIÁN, termicieni, s. m. Specialist în folosirea energiei termice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermicien.
termicienei
TERMICIÁN, termicieni, s. m. Specialist în folosirea energiei termice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermicien.
termicienele
TERMICIÁN, termicieni, s. m. Specialist în folosirea energiei termice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermicien.
termicienelor
TERMICIÁN, termicieni, s. m. Specialist în folosirea energiei termice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermicien.
termicieni
TERMICIÁN, termicieni, s. m. Specialist în folosirea energiei termice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermicien.
termicienii
TERMICIÁN, termicieni, s. m. Specialist în folosirea energiei termice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermicien.
termicienilor
TERMICIÁN, termicieni, s. m. Specialist în folosirea energiei termice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermicien.
termicii
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique. DOOM
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice
termicilor
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique. DOOM
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice
termicitate
TERMICITÁTE s.f. (Fiz.) Însușire a unui sistem fizico-chimic de a schimba căldura cu mediul exterior. [Cf. fr. thermicité].
termicitatea
TERMICITÁTE s.f. (Fiz.) Însușire a unui sistem fizico-chimic de a schimba căldura cu mediul exterior. [Cf. fr. thermicité].
termicități
TERMICITÁTE s.f. (Fiz.) Însușire a unui sistem fizico-chimic de a schimba căldura cu mediul exterior. [Cf. fr. thermicité].
termicității
TERMICITÁTE s.f. (Fiz.) Însușire a unui sistem fizico-chimic de a schimba căldura cu mediul exterior. [Cf. fr. thermicité].
termicul
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique. DOOM
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice
termicului
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique. DOOM
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice
termică
TÉRMICĂ s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul căldurii și al legilor ei. [< fr. thermique].
termidor
TERMIDÓR s. m. A unsprezecea lună a calendarului republican francez (20 iulie – 18 august). – Din fr. thermidor. DOOM
termidór s. m.
termidorian
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorian
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidoriana
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidoriana
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorianul
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorianul
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorianului
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorianului
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidoriene
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidoriene
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorienei
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorienei
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorienele
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorienele
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorienelor
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorienelor
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorieni
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorieni
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorienii
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorienii
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorienilor
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorienilor
TERMIDORIÁN, -Ă, termidorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat participanților la lovitura de stat din Franța de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien. DOOM
!termidorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. termidoriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. termidoriánă, pl. termidoriéne
termidorul
TERMIDÓR s. m. A unsprezecea lună a calendarului republican francez (20 iulie – 18 august). – Din fr. thermidor. DOOM
termidór s. m.
termidorului
TERMIDÓR s. m. A unsprezecea lună a calendarului republican francez (20 iulie – 18 august). – Din fr. thermidor. DOOM
termidór s. m.
termie
TERMÍE, termii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie. DOOM
termíe s. f., art. termía, g.-d. art. termíei; pl. termíi, art. termíile
termiei
TERMÍE, termii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie. DOOM
termíe s. f., art. termía, g.-d. art. termíei; pl. termíi, art. termíile
termific
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termifica
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificai
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificam
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificare
TERMOFICÁRE, termoficări, s. f. Sistem de alimentare centralizată cu căldură a unor instalații, clădiri industriale sau locuințe printr-o rețea de distribuție specială de la un centru în care se produc concomitent energia electrică și căldură. [Var.: termifîcáre s. f.] – V. termofica. DOOM
termoficáre s. f., g.-d., art. termoficắrii; pl. termoficắri
termificare
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificarea
TERMOFICÁRE, termoficări, s. f. Sistem de alimentare centralizată cu căldură a unor instalații, clădiri industriale sau locuințe printr-o rețea de distribuție specială de la un centru în care se produc concomitent energia electrică și căldură. [Var.: termifîcáre s. f.] – V. termofica. DOOM
termoficáre s. f., g.-d., art. termoficắrii; pl. termoficắri
termificară
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificarăm
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificarăți
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificase
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificasem
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificaseră
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificaserăm
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificaserăți
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificaseși
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificaseți
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificat
TERMIFICÁ, termífic, vb. I. Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termoficá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica).
termificat
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificau
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificași
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificați
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termifice
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termifici
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificând
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificînd
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termificări
TERMOFICÁRE, termoficări, s. f. Sistem de alimentare centralizată cu căldură a unor instalații, clădiri industriale sau locuințe printr-o rețea de distribuție specială de la un centru în care se produc concomitent energia electrică și căldură. [Var.: termifîcáre s. f.] – V. termofica. DOOM
termoficáre s. f., g.-d., art. termoficắrii; pl. termoficắri
termificării
TERMOFICÁRE, termoficări, s. f. Sistem de alimentare centralizată cu căldură a unor instalații, clădiri industriale sau locuințe printr-o rețea de distribuție specială de la un centru în care se produc concomitent energia electrică și căldură. [Var.: termifîcáre s. f.] – V. termofica. DOOM
termoficáre s. f., g.-d., art. termoficắrii; pl. termoficắri
termificările
TERMOFICÁRE, termoficări, s. f. Sistem de alimentare centralizată cu căldură a unor instalații, clădiri industriale sau locuințe printr-o rețea de distribuție specială de la un centru în care se produc concomitent energia electrică și căldură. [Var.: termifîcáre s. f.] – V. termofica. DOOM
termoficáre s. f., g.-d., art. termoficắrii; pl. termoficắri
termificărilor
TERMOFICÁRE, termoficări, s. f. Sistem de alimentare centralizată cu căldură a unor instalații, clădiri industriale sau locuințe printr-o rețea de distribuție specială de la un centru în care se produc concomitent energia electrică și căldură. [Var.: termifîcáre s. f.] – V. termofica. DOOM
termoficáre s. f., g.-d., art. termoficắrii; pl. termoficắri
termii
TERMÍE, termii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie. DOOM
termíe s. f., art. termía, g.-d. art. termíei; pl. termíi, art. termíile
termiile
TERMÍE, termii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie. DOOM
termíe s. f., art. termía, g.-d. art. termíei; pl. termíi, art. termíile
termiilor
TERMÍE, termii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie. DOOM
termíe s. f., art. termía, g.-d. art. termíei; pl. termíi, art. termíile
termin
TÉRMIN s.m. v. termen.
termina
TERMINÁ, términ, vb. I. 1. Tranz. A duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși. ◊ Loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârșite. 2. Refl. A lua sfârșit, a se încheia. ♦ A avea o terminație, a se sfârși în... Cuvântul „masă ” se termină cu o vocală. ◊ Expr. (Fam.) A se termina cu cineva, se spune când cineva nu mai are nicio șansă de scăpare. [Prez. ind. acc. și: termín] – Din fr. terminer, lat. terminare. DOOM
terminá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. términ, 3 términă; conj. prez. 3 să términe; imperf. 2 sg. términă
terminal
TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis. DOOM
*terminál2 s. n., pl. terminále
terminala
TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis. DOOM
*terminál2 s. n., pl. terminále
terminale
TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis. DOOM
*terminál2 s. n., pl. terminále
terminalei
TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis. DOOM
*terminál2 s. n., pl. terminále
terminalele
TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis. DOOM
*terminál2 s. n., pl. terminále
terminalelor
TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis. DOOM
*terminál2 s. n., pl. terminále
terminali
TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis. DOOM
*terminál2 s. n., pl. terminále
terminalii
TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis. DOOM
*terminál2 s. n., pl. terminále
terminalilor
TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis. DOOM
*terminál2 s. n., pl. terminále
terminalul
TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis. DOOM
*terminál2 s. n., pl. terminále
terminalului
TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis. DOOM
*terminál2 s. n., pl. terminále
terminare
TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina. DOOM
termináre s. f., g.-d. art. terminắrii; pl. terminắri
terminarea
TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina. DOOM
termináre s. f., g.-d. art. terminắrii; pl. terminắri
terminat
TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
terminat
TERMINÁT1 s. n. Terminare (1). – V. termina. DOOM
termináte (pe ~) loc. adv.
terminata
TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
terminate
TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
terminatei
TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
terminatele
TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
terminatelor
TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
terminatul
TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
terminatului
TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
terminați
TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
terminația
TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio. DOOM
termináție (-ți-e) s. f., art. termináția (-ți-a), g.-d. art. termináției; pl. termináții, art. termináțiile (-ți-i-)
terminație
TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio. DOOM
termináție (-ți-e) s. f., art. termináția (-ți-a), g.-d. art. termináției; pl. termináții, art. termináțiile (-ți-i-)
terminației
TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio. DOOM
termináție (-ți-e) s. f., art. termináția (-ți-a), g.-d. art. termináției; pl. termináții, art. termináțiile (-ți-i-)
terminații
TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
terminații
TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio. DOOM
termináție (-ți-e) s. f., art. termináția (-ți-a), g.-d. art. termináției; pl. termináții, art. termináțiile (-ți-i-)
terminațiile
TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio. DOOM
termináție (-ți-e) s. f., art. termináția (-ți-a), g.-d. art. termináției; pl. termináții, art. termináțiile (-ți-i-)
terminațiilor
TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio. DOOM
termináție (-ți-e) s. f., art. termináția (-ți-a), g.-d. art. termináției; pl. termináții, art. termináțiile (-ți-i-)
terminaților
TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
terminism
TERMINÍSM s.n. (Fil.) Nominalism. [Cf. it. terminismo].
terminismul
TERMINÍSM s.n. (Fil.) Nominalism. [Cf. it. terminismo].
terminismului
TERMINÍSM s.n. (Fil.) Nominalism. [Cf. it. terminismo].
terminist
TERMINÍST, -Ă s.m. și f. Nominalist. [Cf. it. terminista].
terminista
TERMINÍST, -Ă s.m. și f. Nominalist. [Cf. it. terminista].
terministe
TERMINÍST, -Ă s.m. și f. Nominalist. [Cf. it. terminista].
terministei
TERMINÍST, -Ă s.m. și f. Nominalist. [Cf. it. terminista].
terministele
TERMINÍST, -Ă s.m. și f. Nominalist. [Cf. it. terminista].
terministelor
TERMINÍST, -Ă s.m. și f. Nominalist. [Cf. it. terminista].
terministic
TERMINÍSTIC, -Ă adj. (Fil.) Nominalistic. [Cf. it. terministico].
terministul
TERMINÍST, -Ă s.m. și f. Nominalist. [Cf. it. terminista].
terministului
TERMINÍST, -Ă s.m. și f. Nominalist. [Cf. it. terminista].
terminiști
TERMINÍST, -Ă s.m. și f. Nominalist. [Cf. it. terminista].
terminiștii
TERMINÍST, -Ă s.m. și f. Nominalist. [Cf. it. terminista].
terminiștilor
TERMINÍST, -Ă s.m. și f. Nominalist. [Cf. it. terminista].
terminoiu
terminoiu v. t. (folosit numai la timpul perfect compus) a termina.
terminolog
TERMINOLÓG, terminologi, s. m. Specialist în terminologie. – Din fr. terminologue. DOOM
terminológ s. m., pl. terminológi
terminologia
TERMINOLOGÍE, terminologii, s. f. Totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o disciplină sau într-o ramură de activitate. – Din fr. terminologie. DOOM
terminologíe s. f., art. terminología, g.-d. art. terminologíei; pl. terminologíi, art. terminologíile
terminologic
TERMINOLÓGIC, -Ă, terminologici, -ce, adj. De terminologie, privitor la terminologie. – Din fr. terminologique. DOOM
terminológic adj. m., pl. terminológici; f. terminológică, pl. terminológice
terminologica
TERMINOLÓGIC, -Ă, terminologici, -ce, adj. De terminologie, privitor la terminologie. – Din fr. terminologique. DOOM
terminológic adj. m., pl. terminológici; f. terminológică, pl. terminológice
terminologice
TERMINOLÓGIC, -Ă, terminologici, -ce, adj. De terminologie, privitor la terminologie. – Din fr. terminologique. DOOM
terminológic adj. m., pl. terminológici; f. terminológică, pl. terminológice
terminologicei
TERMINOLÓGIC, -Ă, terminologici, -ce, adj. De terminologie, privitor la terminologie. – Din fr. terminologique. DOOM
terminológic adj. m., pl. terminológici; f. terminológică, pl. terminológice
terminologicele
TERMINOLÓGIC, -Ă, terminologici, -ce, adj. De terminologie, privitor la terminologie. – Din fr. terminologique. DOOM
terminológic adj. m., pl. terminológici; f. terminológică, pl. terminológice
terminologicelor
TERMINOLÓGIC, -Ă, terminologici, -ce, adj. De terminologie, privitor la terminologie. – Din fr. terminologique. DOOM
terminológic adj. m., pl. terminológici; f. terminológică, pl. terminológice
terminologici
TERMINOLÓGIC, -Ă, terminologici, -ce, adj. De terminologie, privitor la terminologie. – Din fr. terminologique. DOOM
terminológic adj. m., pl. terminológici; f. terminológică, pl. terminológice
terminologicii
TERMINOLÓGIC, -Ă, terminologici, -ce, adj. De terminologie, privitor la terminologie. – Din fr. terminologique. DOOM
terminológic adj. m., pl. terminológici; f. terminológică, pl. terminológice
terminologicilor
TERMINOLÓGIC, -Ă, terminologici, -ce, adj. De terminologie, privitor la terminologie. – Din fr. terminologique. DOOM
terminológic adj. m., pl. terminológici; f. terminológică, pl. terminológice
terminologicul
TERMINOLÓGIC, -Ă, terminologici, -ce, adj. De terminologie, privitor la terminologie. – Din fr. terminologique. DOOM
terminológic adj. m., pl. terminológici; f. terminológică, pl. terminológice
terminologicului
TERMINOLÓGIC, -Ă, terminologici, -ce, adj. De terminologie, privitor la terminologie. – Din fr. terminologique. DOOM
terminológic adj. m., pl. terminológici; f. terminológică, pl. terminológice
terminologie
TERMINOLOGÍE, terminologii, s. f. Totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o disciplină sau într-o ramură de activitate. – Din fr. terminologie. DOOM
terminologíe s. f., art. terminología, g.-d. art. terminologíei; pl. terminologíi, art. terminologíile
terminologiei
TERMINOLOGÍE, terminologii, s. f. Totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o disciplină sau într-o ramură de activitate. – Din fr. terminologie. DOOM
terminologíe s. f., art. terminología, g.-d. art. terminologíei; pl. terminologíi, art. terminologíile
terminologii
TERMINOLOGÍE, terminologii, s. f. Totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o disciplină sau într-o ramură de activitate. – Din fr. terminologie. DOOM
terminologíe s. f., art. terminología, g.-d. art. terminologíei; pl. terminologíi, art. terminologíile
terminologiile
TERMINOLOGÍE, terminologii, s. f. Totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o disciplină sau într-o ramură de activitate. – Din fr. terminologie. DOOM
terminologíe s. f., art. terminología, g.-d. art. terminologíei; pl. terminologíi, art. terminologíile
terminologiilor
TERMINOLOGÍE, terminologii, s. f. Totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o disciplină sau într-o ramură de activitate. – Din fr. terminologie. DOOM
terminologíe s. f., art. terminología, g.-d. art. terminologíei; pl. terminologíi, art. terminologíile
terminologă
TERMINOLÓG, terminologi, s. m. Specialist în terminologie. – Din fr. terminologue. DOOM
terminológ s. m., pl. terminológi
terminorum
QUATÉRNIO TERMINÓRUM s.n. invar. (Log.) Eroare de raționament datorită ambiguității termenului mediu, care face ca silogismul să aibă patru termeni în loc de trei. [< lat. quaternio-terminorum].
terminus
TÉRMINUS s. n. Ultimul punct, capătul unei linii ferate, al unei linii de tramvai, de autobuz etc. – Cuv. lat. DOOM
términus s. n.
terminusul
TÉRMINUS s. n. Ultimul punct, capătul unei linii ferate, al unei linii de tramvai, de autobuz etc. – Cuv. lat. DOOM
términus s. n.
terminusului
TÉRMINUS s. n. Ultimul punct, capătul unei linii ferate, al unei linii de tramvai, de autobuz etc. – Cuv. lat. DOOM
términus s. n.
terminări
TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina. DOOM
termináre s. f., g.-d. art. terminắrii; pl. terminắri
terminării
TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina. DOOM
termináre s. f., g.-d. art. terminắrii; pl. terminắri
terminările
TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina. DOOM
termináre s. f., g.-d. art. terminắrii; pl. terminắri
terminărilor
TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina. DOOM
termináre s. f., g.-d. art. terminắrii; pl. terminắri
termion
TERMIÓN, termioni, s. m. (Fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatură (foarte) înaltă. [Pr.: -mi-on] – Din engl. thermion.
termioni
TERMIÓN, termioni, s. m. (Fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatură (foarte) înaltă. [Pr.: -mi-on] – Din engl. thermion.
termionic
TERMIÓNIC, -Ă adj. Referitor la termionică. [Pron. -mi-o-. / cf. fr. thermoionique, it. termoionico].
termionica
TERMIÓNICĂ s. f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. thermionique, engl. thermionics. DOOM
!termiónică (ter-mi-o-/term-i-) s. f., g.-d. art. termiónicii
termionici
TERMIÓNICĂ s. f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. thermionique, engl. thermionics. DOOM
!termiónică (ter-mi-o-/term-i-) s. f., g.-d. art. termiónicii
termionicii
TERMIÓNICĂ s. f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. thermionique, engl. thermionics. DOOM
!termiónică (ter-mi-o-/term-i-) s. f., g.-d. art. termiónicii
termionii
TERMIÓN, termioni, s. m. (Fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatură (foarte) înaltă. [Pr.: -mi-on] – Din engl. thermion.
termionilor
TERMIÓN, termioni, s. m. (Fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatură (foarte) înaltă. [Pr.: -mi-on] – Din engl. thermion.
termionul
TERMIÓN, termioni, s. m. (Fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatură (foarte) înaltă. [Pr.: -mi-on] – Din engl. thermion.
termionului
TERMIÓN, termioni, s. m. (Fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatură (foarte) înaltă. [Pr.: -mi-on] – Din engl. thermion.
termist
TERMÍST, termiști, s. m. Specialist în repararea și întreținerea centralelor termice. – Din fr. thermiste.
termistanță
TERMISTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Rezistență electrică a cărei valoare variază cu temperatura. [< fr. thermistance].
termistoare
TERMISTÓR, termistoare, s. n. Semiconductor a cărui rezistență variază puternic cu temperatura. [Pl. și: (m.) termistori] – Din engl. thermistor.
termistoarele
TERMISTÓR, termistoare, s. n. Semiconductor a cărui rezistență variază puternic cu temperatura. [Pl. și: (m.) termistori] – Din engl. thermistor.
termistoarelor
TERMISTÓR, termistoare, s. n. Semiconductor a cărui rezistență variază puternic cu temperatura. [Pl. și: (m.) termistori] – Din engl. thermistor.
termistor
TERMISTÓR, termistori, s. m. Semiconductor a cărui rezistență variază puternic cu temperatura. – Din engl. thermistor. DOOM
!termistór s. n., pl. termistoáre
termistor
TERMISTÓR, termistoare, s. n. Semiconductor a cărui rezistență variază puternic cu temperatura. [Pl. și: (m.) termistori] – Din engl. thermistor.
termistorul
TERMISTÓR, termistoare, s. n. Semiconductor a cărui rezistență variază puternic cu temperatura. [Pl. și: (m.) termistori] – Din engl. thermistor.
termistorului
TERMISTÓR, termistoare, s. n. Semiconductor a cărui rezistență variază puternic cu temperatura. [Pl. și: (m.) termistori] – Din engl. thermistor.
termistul
TERMÍST, termiști, s. m. Specialist în repararea și întreținerea centralelor termice. – Din fr. thermiste.
termistului
TERMÍST, termiști, s. m. Specialist în repararea și întreținerea centralelor termice. – Din fr. thermiste.
termit
TERMÍT, termituri, s. n. Amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid al unui metal, utilizat în sudură, în metalurgie etc. – Din fr. thermite. DOOM
termít (amestec chimic) s. n., pl. termíturi
termita
TERMÍTĂ, termite, s. f. (La pl.) Gen de insecte tropicale care seamănă cu furnica, trăiesc în colonii (Reticulitermes) și sunt foarte dăunătoare, atacând mai ales lemnul; (și la sg.) insectă care face parte din acest gen. – Din fr. termite. DOOM
termítă (insectă) s. f., g.-d. art. termítei; pl. termíte
termite
TERMÍTĂ, termite, s. f. (La pl.) Gen de insecte tropicale care seamănă cu furnica, trăiesc în colonii (Reticulitermes) și sunt foarte dăunătoare, atacând mai ales lemnul; (și la sg.) insectă care face parte din acest gen. – Din fr. termite. DOOM
termítă (insectă) s. f., g.-d. art. termítei; pl. termíte
termitei
TERMÍTĂ, termite, s. f. (La pl.) Gen de insecte tropicale care seamănă cu furnica, trăiesc în colonii (Reticulitermes) și sunt foarte dăunătoare, atacând mai ales lemnul; (și la sg.) insectă care face parte din acest gen. – Din fr. termite. DOOM
termítă (insectă) s. f., g.-d. art. termítei; pl. termíte
termitele
TERMÍTĂ, termite, s. f. (La pl.) Gen de insecte tropicale care seamănă cu furnica, trăiesc în colonii (Reticulitermes) și sunt foarte dăunătoare, atacând mai ales lemnul; (și la sg.) insectă care face parte din acest gen. – Din fr. termite. DOOM
termítă (insectă) s. f., g.-d. art. termítei; pl. termíte
termitelor
TERMÍTĂ, termite, s. f. (La pl.) Gen de insecte tropicale care seamănă cu furnica, trăiesc în colonii (Reticulitermes) și sunt foarte dăunătoare, atacând mai ales lemnul; (și la sg.) insectă care face parte din acest gen. – Din fr. termite. DOOM
termítă (insectă) s. f., g.-d. art. termítei; pl. termíte
termitiera
TERMITIÉRĂ s.f. Loc unde se adăpostește o colonie de termite. [< fr. termitière].
termitiere
TERMITIÉRĂ s.f. Loc unde se adăpostește o colonie de termite. [< fr. termitière].
termitierei
TERMITIÉRĂ s.f. Loc unde se adăpostește o colonie de termite. [< fr. termitière].
termitierele
TERMITIÉRĂ s.f. Loc unde se adăpostește o colonie de termite. [< fr. termitière].
termitierelor
TERMITIÉRĂ s.f. Loc unde se adăpostește o colonie de termite. [< fr. termitière].
termitul
TERMÍT, termituri, s. n. Amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid al unui metal, utilizat în sudură, în metalurgie etc. – Din fr. thermite. DOOM
termít (amestec chimic) s. n., pl. termíturi
termitului
TERMÍT, termituri, s. n. Amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid al unui metal, utilizat în sudură, în metalurgie etc. – Din fr. thermite. DOOM
termít (amestec chimic) s. n., pl. termíturi
termituri
TERMÍT, termituri, s. n. Amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid al unui metal, utilizat în sudură, în metalurgie etc. – Din fr. thermite. DOOM
termít (amestec chimic) s. n., pl. termíturi
termiturile
TERMÍT, termituri, s. n. Amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid al unui metal, utilizat în sudură, în metalurgie etc. – Din fr. thermite. DOOM
termít (amestec chimic) s. n., pl. termíturi
termiturilor
TERMÍT, termituri, s. n. Amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid al unui metal, utilizat în sudură, în metalurgie etc. – Din fr. thermite. DOOM
termít (amestec chimic) s. n., pl. termíturi
termiști
TERMÍST, termiști, s. m. Specialist în repararea și întreținerea centralelor termice. – Din fr. thermiste.
termiștii
TERMÍST, termiști, s. m. Specialist în repararea și întreținerea centralelor termice. – Din fr. thermiste.
termiștilor
TERMÍST, termiști, s. m. Specialist în repararea și întreținerea centralelor termice. – Din fr. thermiste.
termo
TERMO- Element de compunere însemnând „căldură”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. thermo-.
termoacustic
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.
termoacustica
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.
termoacustica
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique. DOOM
termoacústică (-mo-a-) s. f., g.-d. art. termoacústicii
termoacustice
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.
termoacusticei
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.
termoacusticele
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.
termoacusticelor
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.
termoacustici
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.
termoacustici
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique. DOOM
termoacústică (-mo-a-) s. f., g.-d. art. termoacústicii
termoacusticii
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.
termoacusticii
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique. DOOM
termoacústică (-mo-a-) s. f., g.-d. art. termoacústicii
termoacusticilor
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.
termoacusticul
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.
termoacusticului
TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.
termoanalgezia
TERMOANALGEZÍE s. f. (Med.) Insensibilitate la excitanți termici care în mod normal produc durere. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-analgésie.
termoanalgezie
TERMOANALGEZÍE s. f. (Med.) Insensibilitate la excitanți termici care în mod normal produc durere. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-analgésie.
termoanalgeziei
TERMOANALGEZÍE s. f. (Med.) Insensibilitate la excitanți termici care în mod normal produc durere. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-analgésie.
termoanalgezii
TERMOANALGEZÍE s. f. (Med.) Insensibilitate la excitanți termici care în mod normal produc durere. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-analgésie.
termoanalgeziile
TERMOANALGEZÍE s. f. (Med.) Insensibilitate la excitanți termici care în mod normal produc durere. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-analgésie.
termoanalgeziilor
TERMOANALGEZÍE s. f. (Med.) Insensibilitate la excitanți termici care în mod normal produc durere. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-analgésie.
termoanemometre
TERMOANEMOMÉTRU, termocmemometre, s. n. Aparat pentru determinarea vitezei vântului prin măsurarea rezistenței electrice a unui filament încălzit. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-anémomètre.
termoanemometrele
TERMOANEMOMÉTRU, termocmemometre, s. n. Aparat pentru determinarea vitezei vântului prin măsurarea rezistenței electrice a unui filament încălzit. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-anémomètre.
termoanemometrelor
TERMOANEMOMÉTRU, termocmemometre, s. n. Aparat pentru determinarea vitezei vântului prin măsurarea rezistenței electrice a unui filament încălzit. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-anémomètre.
termoanemometru
TERMOANEMOMÉTRU, termocmemometre, s. n. Aparat pentru determinarea vitezei vântului prin măsurarea rezistenței electrice a unui filament încălzit. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-anémomètre.
termoanemometrul
TERMOANEMOMÉTRU, termocmemometre, s. n. Aparat pentru determinarea vitezei vântului prin măsurarea rezistenței electrice a unui filament încălzit. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-anémomètre.
termoanemometrului
TERMOANEMOMÉTRU, termocmemometre, s. n. Aparat pentru determinarea vitezei vântului prin măsurarea rezistenței electrice a unui filament încălzit. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-anémomètre.
termoanestezie
TERMOANESTEZÍE s.f. Termoanalgezie. [Gen. -iei. / < fr. thermoanesthésie].
termoaprindere
TERMOAPRÍNDERE s. f. Aprindere a combustibilului datorită unei zone calde a cilindrului motor cu cap de aprindere. [Pr.: -mo-a-] – Termo- + aprindere.
termoaprinderea
TERMOAPRÍNDERE s. f. Aprindere a combustibilului datorită unei zone calde a cilindrului motor cu cap de aprindere. [Pr.: -mo-a-] – Termo- + aprindere.
termoaprinderi
TERMOAPRÍNDERE s. f. Aprindere a combustibilului datorită unei zone calde a cilindrului motor cu cap de aprindere. [Pr.: -mo-a-] – Termo- + aprindere.
termoaprinderii
TERMOAPRÍNDERE s. f. Aprindere a combustibilului datorită unei zone calde a cilindrului motor cu cap de aprindere. [Pr.: -mo-a-] – Termo- + aprindere.
termoaprinderile
TERMOAPRÍNDERE s. f. Aprindere a combustibilului datorită unei zone calde a cilindrului motor cu cap de aprindere. [Pr.: -mo-a-] – Termo- + aprindere.
termoaprinderilor
TERMOAPRÍNDERE s. f. Aprindere a combustibilului datorită unei zone calde a cilindrului motor cu cap de aprindere. [Pr.: -mo-a-] – Termo- + aprindere.
termobarograf
TERMOBAROGRÁF, termobarografe, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea temperaturii și presiunii. – Din germ. Thermobarograph. DOOM
termobarográf (-ro-graf) s. n., pl. termobarográfe
termobarografe
TERMOBAROGRÁF, termobarografe, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea temperaturii și presiunii. – Din germ. Thermobarograph. DOOM
termobarográf (-ro-graf) s. n., pl. termobarográfe
termobarografele
TERMOBAROGRÁF, termobarografe, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea temperaturii și presiunii. – Din germ. Thermobarograph. DOOM
termobarográf (-ro-graf) s. n., pl. termobarográfe
termobarografelor
TERMOBAROGRÁF, termobarografe, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea temperaturii și presiunii. – Din germ. Thermobarograph. DOOM
termobarográf (-ro-graf) s. n., pl. termobarográfe
termobarograful
TERMOBAROGRÁF, termobarografe, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea temperaturii și presiunii. – Din germ. Thermobarograph. DOOM
termobarográf (-ro-graf) s. n., pl. termobarográfe
termobarografului
TERMOBAROGRÁF, termobarografe, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea temperaturii și presiunii. – Din germ. Thermobarograph. DOOM
termobarográf (-ro-graf) s. n., pl. termobarográfe
termobarometre
TERMOBAROMÉTRU, termobarometre, s. n. Instrument pentru măsurarea temperaturii și presiunii atmosferice. – Din fr. thermo-baromètre.
termobarometrele
TERMOBAROMÉTRU, termobarometre, s. n. Instrument pentru măsurarea temperaturii și presiunii atmosferice. – Din fr. thermo-baromètre.
termobarometrelor
TERMOBAROMÉTRU, termobarometre, s. n. Instrument pentru măsurarea temperaturii și presiunii atmosferice. – Din fr. thermo-baromètre.
termobarometru
TERMOBAROMÉTRU, termobarometre, s. n. Instrument pentru măsurarea temperaturii și presiunii atmosferice. – Din fr. thermo-baromètre.
termobarometrul
TERMOBAROMÉTRU, termobarometre, s. n. Instrument pentru măsurarea temperaturii și presiunii atmosferice. – Din fr. thermo-baromètre.
termobarometrului
TERMOBAROMÉTRU, termobarometre, s. n. Instrument pentru măsurarea temperaturii și presiunii atmosferice. – Din fr. thermo-baromètre.
termocarst
TERMOCÁRST, termocarsturi, s. n. Fenomen care dă naștere la forme de relief negative prin topirea zăpezii în zonele înghețului veșnic. – Termo- + carst. DOOM
termocárst s. n., pl. termocársturi
termocarstul
TERMOCÁRST, termocarsturi, s. n. Fenomen care dă naștere la forme de relief negative prin topirea zăpezii în zonele înghețului veșnic. – Termo- + carst. DOOM
termocárst s. n., pl. termocársturi
termocarstului
TERMOCÁRST, termocarsturi, s. n. Fenomen care dă naștere la forme de relief negative prin topirea zăpezii în zonele înghețului veșnic. – Termo- + carst. DOOM
termocárst s. n., pl. termocársturi
termocarsturi
TERMOCÁRST, termocarsturi, s. n. Fenomen care dă naștere la forme de relief negative prin topirea zăpezii în zonele înghețului veșnic. – Termo- + carst. DOOM
termocárst s. n., pl. termocársturi
termocarsturile
TERMOCÁRST, termocarsturi, s. n. Fenomen care dă naștere la forme de relief negative prin topirea zăpezii în zonele înghețului veșnic. – Termo- + carst. DOOM
termocárst s. n., pl. termocársturi
termocarsturilor
TERMOCÁRST, termocarsturi, s. n. Fenomen care dă naștere la forme de relief negative prin topirea zăpezii în zonele înghețului veșnic. – Termo- + carst. DOOM
termocárst s. n., pl. termocársturi
termocauter
TERMOCAUTÉR, termocautere, s. n. Cauter care acționează cu ajutorul căldurii. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. thermocautère. DOOM
termocautér (-ca-u-) s. n., pl. termocautére
termocautere
TERMOCAUTÉR, termocautere, s. n. Cauter care acționează cu ajutorul căldurii. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. thermocautère. DOOM
termocautér (-ca-u-) s. n., pl. termocautére
termocauterele
TERMOCAUTÉR, termocautere, s. n. Cauter care acționează cu ajutorul căldurii. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. thermocautère. DOOM
termocautér (-ca-u-) s. n., pl. termocautére
termocauterelor
TERMOCAUTÉR, termocautere, s. n. Cauter care acționează cu ajutorul căldurii. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. thermocautère. DOOM
termocautér (-ca-u-) s. n., pl. termocautére
termocauterul
TERMOCAUTÉR, termocautere, s. n. Cauter care acționează cu ajutorul căldurii. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. thermocautère. DOOM
termocautér (-ca-u-) s. n., pl. termocautére
termocauterului
TERMOCAUTÉR, termocautere, s. n. Cauter care acționează cu ajutorul căldurii. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. thermocautère. DOOM
termocautér (-ca-u-) s. n., pl. termocautére
termoceas
TERMOCEÁS, termoceasuri, s. n. Ceas a cărui funcționare este asigurată prin conversia căldurii corpului uman în energie electrică. – Termo- + ceas.
termoceasul
TERMOCEÁS, termoceasuri, s. n. Ceas a cărui funcționare este asigurată prin conversia căldurii corpului uman în energie electrică. – Termo- + ceas.
termoceasului
TERMOCEÁS, termoceasuri, s. n. Ceas a cărui funcționare este asigurată prin conversia căldurii corpului uman în energie electrică. – Termo- + ceas.
termoceasuri
TERMOCEÁS, termoceasuri, s. n. Ceas a cărui funcționare este asigurată prin conversia căldurii corpului uman în energie electrică. – Termo- + ceas.
termoceasurile
TERMOCEÁS, termoceasuri, s. n. Ceas a cărui funcționare este asigurată prin conversia căldurii corpului uman în energie electrică. – Termo- + ceas.
termoceasurilor
TERMOCEÁS, termoceasuri, s. n. Ceas a cărui funcționare este asigurată prin conversia căldurii corpului uman în energie electrică. – Termo- + ceas.
termocentrala
TERMOCENTRÁLĂ, termocentrale, s. f. Centrală electrică în care se folosește energia termică a cărbunilor, a păcurii sau a altor carburanți și combustibili. – Termo- + centrală. DOOM
termocentrálă s. f., g.-d. art. termocentrálei; pl. termocentrále
termocentrale
TERMOCENTRÁLĂ, termocentrale, s. f. Centrală electrică în care se folosește energia termică a cărbunilor, a păcurii sau a altor carburanți și combustibili. – Termo- + centrală. DOOM
termocentrálă s. f., g.-d. art. termocentrálei; pl. termocentrále
termocentralei
TERMOCENTRÁLĂ, termocentrale, s. f. Centrală electrică în care se folosește energia termică a cărbunilor, a păcurii sau a altor carburanți și combustibili. – Termo- + centrală. DOOM
termocentrálă s. f., g.-d. art. termocentrálei; pl. termocentrále
termocentralele
TERMOCENTRÁLĂ, termocentrale, s. f. Centrală electrică în care se folosește energia termică a cărbunilor, a păcurii sau a altor carburanți și combustibili. – Termo- + centrală. DOOM
termocentrálă s. f., g.-d. art. termocentrálei; pl. termocentrále
termocentralelor
TERMOCENTRÁLĂ, termocentrale, s. f. Centrală electrică în care se folosește energia termică a cărbunilor, a păcurii sau a altor carburanți și combustibili. – Termo- + centrală. DOOM
termocentrálă s. f., g.-d. art. termocentrálei; pl. termocentrále
termochimia
TERMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoțesc reacțiile chimice și unele procese fizico-chimice. – Din fr. thermochimie. DOOM
termochimíe s. f., g.-d. art. termochimíei
termochimic
TERMOCHÍMIC, -Ă, termochimici, -ce, adj. Care aparține termochimiei, de termochimie, privitor la termochimie. – Din fr. thermochimique. DOOM
termochímic adj. m., pl. termochímici; f. termochímică, pl. termochímice
termochimica
TERMOCHÍMIC, -Ă, termochimici, -ce, adj. Care aparține termochimiei, de termochimie, privitor la termochimie. – Din fr. thermochimique. DOOM
termochímic adj. m., pl. termochímici; f. termochímică, pl. termochímice
termochimice
TERMOCHÍMIC, -Ă, termochimici, -ce, adj. Care aparține termochimiei, de termochimie, privitor la termochimie. – Din fr. thermochimique. DOOM
termochímic adj. m., pl. termochímici; f. termochímică, pl. termochímice
termochimicei
TERMOCHÍMIC, -Ă, termochimici, -ce, adj. Care aparține termochimiei, de termochimie, privitor la termochimie. – Din fr. thermochimique. DOOM
termochímic adj. m., pl. termochímici; f. termochímică, pl. termochímice
termochimicele
TERMOCHÍMIC, -Ă, termochimici, -ce, adj. Care aparține termochimiei, de termochimie, privitor la termochimie. – Din fr. thermochimique. DOOM
termochímic adj. m., pl. termochímici; f. termochímică, pl. termochímice
termochimicelor
TERMOCHÍMIC, -Ă, termochimici, -ce, adj. Care aparține termochimiei, de termochimie, privitor la termochimie. – Din fr. thermochimique. DOOM
termochímic adj. m., pl. termochímici; f. termochímică, pl. termochímice
termochimici
TERMOCHÍMIC, -Ă, termochimici, -ce, adj. Care aparține termochimiei, de termochimie, privitor la termochimie. – Din fr. thermochimique. DOOM
termochímic adj. m., pl. termochímici; f. termochímică, pl. termochímice
termochimicii
TERMOCHÍMIC, -Ă, termochimici, -ce, adj. Care aparține termochimiei, de termochimie, privitor la termochimie. – Din fr. thermochimique. DOOM
termochímic adj. m., pl. termochímici; f. termochímică, pl. termochímice
termochimicilor
TERMOCHÍMIC, -Ă, termochimici, -ce, adj. Care aparține termochimiei, de termochimie, privitor la termochimie. – Din fr. thermochimique. DOOM
termochímic adj. m., pl. termochímici; f. termochímică, pl. termochímice
termochimicul
TERMOCHÍMIC, -Ă, termochimici, -ce, adj. Care aparține termochimiei, de termochimie, privitor la termochimie. – Din fr. thermochimique. DOOM
termochímic adj. m., pl. termochímici; f. termochímică, pl. termochímice
termochimicului
TERMOCHÍMIC, -Ă, termochimici, -ce, adj. Care aparține termochimiei, de termochimie, privitor la termochimie. – Din fr. thermochimique. DOOM
termochímic adj. m., pl. termochímici; f. termochímică, pl. termochímice
termochimie
TERMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoțesc reacțiile chimice și unele procese fizico-chimice. – Din fr. thermochimie. DOOM
termochimíe s. f., g.-d. art. termochimíei
termochimiei
TERMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoțesc reacțiile chimice și unele procese fizico-chimice. – Din fr. thermochimie. DOOM
termochimíe s. f., g.-d. art. termochimíei
termochimii
TERMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoțesc reacțiile chimice și unele procese fizico-chimice. – Din fr. thermochimie. DOOM
termochimíe s. f., g.-d. art. termochimíei
termocinetică
TERMOCINÉTICĂ s. f. Ramură a fizicii moleculare care studiază transferul de căldură. – Termo- + cinetică. DOOM
termocinétică s. f., g.-d. art. termocinéticii
termocoagulare
TERMOCOAGULÁRE, termocoagulări, s. f. Metodă de tratament chirurgical prin care, cu ajutorul termocauterului, este oprită o hemoragie. [Pr.: -co-a-] – Termo- + coagulare. DOOM
termocoaguláre (-co-a-) s. f., g.-d. art. termocoagulắrii; pl. termocoagulắri
termocoagularea
TERMOCOAGULÁRE, termocoagulări, s. f. Metodă de tratament chirurgical prin care, cu ajutorul termocauterului, este oprită o hemoragie. [Pr.: -co-a-] – Termo- + coagulare. DOOM
termocoaguláre (-co-a-) s. f., g.-d. art. termocoagulắrii; pl. termocoagulắri
termocoagulări
TERMOCOAGULÁRE, termocoagulări, s. f. Metodă de tratament chirurgical prin care, cu ajutorul termocauterului, este oprită o hemoragie. [Pr.: -co-a-] – Termo- + coagulare. DOOM
termocoaguláre (-co-a-) s. f., g.-d. art. termocoagulắrii; pl. termocoagulắri
termocoagulării
TERMOCOAGULÁRE, termocoagulări, s. f. Metodă de tratament chirurgical prin care, cu ajutorul termocauterului, este oprită o hemoragie. [Pr.: -co-a-] – Termo- + coagulare. DOOM
termocoaguláre (-co-a-) s. f., g.-d. art. termocoagulắrii; pl. termocoagulắri
termocoagulările
TERMOCOAGULÁRE, termocoagulări, s. f. Metodă de tratament chirurgical prin care, cu ajutorul termocauterului, este oprită o hemoragie. [Pr.: -co-a-] – Termo- + coagulare. DOOM
termocoaguláre (-co-a-) s. f., g.-d. art. termocoagulắrii; pl. termocoagulắri
termocoagulărilor
TERMOCOAGULÁRE, termocoagulări, s. f. Metodă de tratament chirurgical prin care, cu ajutorul termocauterului, este oprită o hemoragie. [Pr.: -co-a-] – Termo- + coagulare. DOOM
termocoaguláre (-co-a-) s. f., g.-d. art. termocoagulắrii; pl. termocoagulắri
termocolare
TERMOCOLÁRE, termocolări, s. f. Lipire (a stofei) cu ajutorul căldurii. – După fr. thermocollage.
termocolarea
TERMOCOLÁRE, termocolări, s. f. Lipire (a stofei) cu ajutorul căldurii. – După fr. thermocollage.
termocolări
TERMOCOLÁRE, termocolări, s. f. Lipire (a stofei) cu ajutorul căldurii. – După fr. thermocollage.
termocolării
TERMOCOLÁRE, termocolări, s. f. Lipire (a stofei) cu ajutorul căldurii. – După fr. thermocollage.
termocolările
TERMOCOLÁRE, termocolări, s. f. Lipire (a stofei) cu ajutorul căldurii. – După fr. thermocollage.
termocolărilor
TERMOCOLÁRE, termocolări, s. f. Lipire (a stofei) cu ajutorul căldurii. – După fr. thermocollage.
termocompresoare
TERMOCOMPRESÓR, termocompresoare, s. f. Instalație compusă dintr-un schimbător de căldură și un compresor, folosită pentru valorificarea căldurii de condensare a vaporilor în procesele de distilare, concentrare etc. – Din fr. thermocompresseur. DOOM
termocompresór s. n., pl. termocompresoáre
termocompresoarele
TERMOCOMPRESÓR, termocompresoare, s. f. Instalație compusă dintr-un schimbător de căldură și un compresor, folosită pentru valorificarea căldurii de condensare a vaporilor în procesele de distilare, concentrare etc. – Din fr. thermocompresseur. DOOM
termocompresór s. n., pl. termocompresoáre
termocompresoarelor
TERMOCOMPRESÓR, termocompresoare, s. f. Instalație compusă dintr-un schimbător de căldură și un compresor, folosită pentru valorificarea căldurii de condensare a vaporilor în procesele de distilare, concentrare etc. – Din fr. thermocompresseur. DOOM
termocompresór s. n., pl. termocompresoáre
termocompresor
TERMOCOMPRESÓR, termocompresoare, s. f. Instalație compusă dintr-un schimbător de căldură și un compresor, folosită pentru valorificarea căldurii de condensare a vaporilor în procesele de distilare, concentrare etc. – Din fr. thermocompresseur. DOOM
termocompresór s. n., pl. termocompresoáre
termocompresorul
TERMOCOMPRESÓR, termocompresoare, s. f. Instalație compusă dintr-un schimbător de căldură și un compresor, folosită pentru valorificarea căldurii de condensare a vaporilor în procesele de distilare, concentrare etc. – Din fr. thermocompresseur. DOOM
termocompresór s. n., pl. termocompresoáre
termocompresorului
TERMOCOMPRESÓR, termocompresoare, s. f. Instalație compusă dintr-un schimbător de căldură și un compresor, folosită pentru valorificarea căldurii de condensare a vaporilor în procesele de distilare, concentrare etc. – Din fr. thermocompresseur. DOOM
termocompresór s. n., pl. termocompresoáre
termoconductibilitate
TERMOCONDUCTIBILITÁTE s. f. Proprietate a unor corpuri de a fi bune conducătoare de căldură. – Din fr. thermoconductibilité. DOOM
termoconductibilitáte s. f., g.-d. termoconductibilitắții
termoconductibilitatea
TERMOCONDUCTIBILITÁTE s. f. Proprietate a unor corpuri de a fi bune conducătoare de căldură. – Din fr. thermoconductibilité. DOOM
termoconductibilitáte s. f., g.-d. termoconductibilitắții
termoconductibilități
TERMOCONDUCTIBILITÁTE s. f. Proprietate a unor corpuri de a fi bune conducătoare de căldură. – Din fr. thermoconductibilité. DOOM
termoconductibilitáte s. f., g.-d. termoconductibilitắții
termoconductibilității
TERMOCONDUCTIBILITÁTE s. f. Proprietate a unor corpuri de a fi bune conducătoare de căldură. – Din fr. thermoconductibilité. DOOM
termoconductibilitáte s. f., g.-d. termoconductibilitắții
termoconducția
TERMOCONDÚCȚIE, termoconducții, s. f. (Fiz.) Conducție termică. – Termo- + conducție. DOOM
termocondúcție (-ți-e) s. f., art. termocondúcția (-ți-a), g.-d. art. termocondúcției; pl. termocondúcții, art. termocondúcțiile (-ți-i-)
termoconducție
TERMOCONDÚCȚIE, termoconducții, s. f. (Fiz.) Conducție termică. – Termo- + conducție. DOOM
termocondúcție (-ți-e) s. f., art. termocondúcția (-ți-a), g.-d. art. termocondúcției; pl. termocondúcții, art. termocondúcțiile (-ți-i-)
termoconducției
TERMOCONDÚCȚIE, termoconducții, s. f. (Fiz.) Conducție termică. – Termo- + conducție. DOOM
termocondúcție (-ți-e) s. f., art. termocondúcția (-ți-a), g.-d. art. termocondúcției; pl. termocondúcții, art. termocondúcțiile (-ți-i-)
termoconducții
TERMOCONDÚCȚIE, termoconducții, s. f. (Fiz.) Conducție termică. – Termo- + conducție. DOOM
termocondúcție (-ți-e) s. f., art. termocondúcția (-ți-a), g.-d. art. termocondúcției; pl. termocondúcții, art. termocondúcțiile (-ți-i-)
termoconducțiile
TERMOCONDÚCȚIE, termoconducții, s. f. (Fiz.) Conducție termică. – Termo- + conducție. DOOM
termocondúcție (-ți-e) s. f., art. termocondúcția (-ți-a), g.-d. art. termocondúcției; pl. termocondúcții, art. termocondúcțiile (-ți-i-)
termoconducțiilor
TERMOCONDÚCȚIE, termoconducții, s. f. (Fiz.) Conducție termică. – Termo- + conducție. DOOM
termocondúcție (-ți-e) s. f., art. termocondúcția (-ți-a), g.-d. art. termocondúcției; pl. termocondúcții, art. termocondúcțiile (-ți-i-)
termocontractabil
TERMOCONTRACTÁBIL, -Ă, termocontractabili, -e, adj. (Despre materiale plastice) Care se contractă la căldură. – Termo- + contractabil.
termocontractabila
TERMOCONTRACTÁBIL, -Ă, termocontractabili, -e, adj. (Despre materiale plastice) Care se contractă la căldură. – Termo- + contractabil.
termocontractabile
TERMOCONTRACTÁBIL, -Ă, termocontractabili, -e, adj. (Despre materiale plastice) Care se contractă la căldură. – Termo- + contractabil.
termocontractabilei
TERMOCONTRACTÁBIL, -Ă, termocontractabili, -e, adj. (Despre materiale plastice) Care se contractă la căldură. – Termo- + contractabil.
termocontractabilele
TERMOCONTRACTÁBIL, -Ă, termocontractabili, -e, adj. (Despre materiale plastice) Care se contractă la căldură. – Termo- + contractabil.
termocontractabilelor
TERMOCONTRACTÁBIL, -Ă, termocontractabili, -e, adj. (Despre materiale plastice) Care se contractă la căldură. – Termo- + contractabil.
termocontractabili
TERMOCONTRACTÁBIL, -Ă, termocontractabili, -e, adj. (Despre materiale plastice) Care se contractă la căldură. – Termo- + contractabil.
termocontractabilii
TERMOCONTRACTÁBIL, -Ă, termocontractabili, -e, adj. (Despre materiale plastice) Care se contractă la căldură. – Termo- + contractabil.
termocontractabililor
TERMOCONTRACTÁBIL, -Ă, termocontractabili, -e, adj. (Despre materiale plastice) Care se contractă la căldură. – Termo- + contractabil.
termocontractabilul
TERMOCONTRACTÁBIL, -Ă, termocontractabili, -e, adj. (Despre materiale plastice) Care se contractă la căldură. – Termo- + contractabil.
termocontractabilului
TERMOCONTRACTÁBIL, -Ă, termocontractabili, -e, adj. (Despre materiale plastice) Care se contractă la căldură. – Termo- + contractabil.
termoconvecția
TERMOCONVÉCȚIE, termoconvecții, s. f. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid datorită unei diferențe de temperatură din regiunile acestuia. – Din fr. thermoconvection. DOOM
termoconvécție (-ți-e) s. f., art. termoconvécția (-ți-a), g.-d. art. termoconvécției; pl. termoconvécții, art. termoconvécțiile (-ți-i-)
termoconvecție
TERMOCONVÉCȚIE, termoconvecții, s. f. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid datorită unei diferențe de temperatură din regiunile acestuia. – Din fr. thermoconvection. DOOM
termoconvécție (-ți-e) s. f., art. termoconvécția (-ți-a), g.-d. art. termoconvécției; pl. termoconvécții, art. termoconvécțiile (-ți-i-)
termoconvecției
TERMOCONVÉCȚIE, termoconvecții, s. f. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid datorită unei diferențe de temperatură din regiunile acestuia. – Din fr. thermoconvection. DOOM
termoconvécție (-ți-e) s. f., art. termoconvécția (-ți-a), g.-d. art. termoconvécției; pl. termoconvécții, art. termoconvécțiile (-ți-i-)
termoconvecții
TERMOCONVÉCȚIE, termoconvecții, s. f. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid datorită unei diferențe de temperatură din regiunile acestuia. – Din fr. thermoconvection. DOOM
termoconvécție (-ți-e) s. f., art. termoconvécția (-ți-a), g.-d. art. termoconvécției; pl. termoconvécții, art. termoconvécțiile (-ți-i-)
termoconvecțiile
TERMOCONVÉCȚIE, termoconvecții, s. f. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid datorită unei diferențe de temperatură din regiunile acestuia. – Din fr. thermoconvection. DOOM
termoconvécție (-ți-e) s. f., art. termoconvécția (-ți-a), g.-d. art. termoconvécției; pl. termoconvécții, art. termoconvécțiile (-ți-i-)
termoconvecțiilor
TERMOCONVÉCȚIE, termoconvecții, s. f. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid datorită unei diferențe de temperatură din regiunile acestuia. – Din fr. thermoconvection. DOOM
termoconvécție (-ți-e) s. f., art. termoconvécția (-ți-a), g.-d. art. termoconvécției; pl. termoconvécții, art. termoconvécțiile (-ți-i-)
termocopiere
TERMOCOPIÉRE, termocopieri, s. f. Reproducere a unor acte și documente, folosind o hârtie acoperită cu un strat subțire de substanță sensibilă la acțiunea căldurii. [Pr.: -pi-e-] – Termo- + copiere. DOOM
termocopiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. termocopiérii; pl. termocopiéri
termocopierea
TERMOCOPIÉRE, termocopieri, s. f. Reproducere a unor acte și documente, folosind o hârtie acoperită cu un strat subțire de substanță sensibilă la acțiunea căldurii. [Pr.: -pi-e-] – Termo- + copiere. DOOM
termocopiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. termocopiérii; pl. termocopiéri
termocopieri
TERMOCOPIÉRE, termocopieri, s. f. Reproducere a unor acte și documente, folosind o hârtie acoperită cu un strat subțire de substanță sensibilă la acțiunea căldurii. [Pr.: -pi-e-] – Termo- + copiere. DOOM
termocopiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. termocopiérii; pl. termocopiéri
termocopierii
TERMOCOPIÉRE, termocopieri, s. f. Reproducere a unor acte și documente, folosind o hârtie acoperită cu un strat subțire de substanță sensibilă la acțiunea căldurii. [Pr.: -pi-e-] – Termo- + copiere. DOOM
termocopiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. termocopiérii; pl. termocopiéri
termocopierile
TERMOCOPIÉRE, termocopieri, s. f. Reproducere a unor acte și documente, folosind o hârtie acoperită cu un strat subțire de substanță sensibilă la acțiunea căldurii. [Pr.: -pi-e-] – Termo- + copiere. DOOM
termocopiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. termocopiérii; pl. termocopiéri
termocopierilor
TERMOCOPIÉRE, termocopieri, s. f. Reproducere a unor acte și documente, folosind o hârtie acoperită cu un strat subțire de substanță sensibilă la acțiunea căldurii. [Pr.: -pi-e-] – Termo- + copiere. DOOM
termocopiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. termocopiérii; pl. termocopiéri
termocuplu
TERMOCÚPLU, termocupluri, s. n. Dispozitiv alcătuit din două conductoare diferite având capetele sudate și dintr-un instrument electric de măsură intercalat în circuit, folosit pentru măsurarea căldurii. – Din fr. thermocouple. DOOM
termocúplu (-cu-plu) s. n., art. termocúplul; pl. termocúpluri
termocuplul
TERMOCÚPLU, termocupluri, s. n. Dispozitiv alcătuit din două conductoare diferite având capetele sudate și dintr-un instrument electric de măsură intercalat în circuit, folosit pentru măsurarea căldurii. – Din fr. thermocouple. DOOM
termocúplu (-cu-plu) s. n., art. termocúplul; pl. termocúpluri
termocuplului
TERMOCÚPLU, termocupluri, s. n. Dispozitiv alcătuit din două conductoare diferite având capetele sudate și dintr-un instrument electric de măsură intercalat în circuit, folosit pentru măsurarea căldurii. – Din fr. thermocouple. DOOM
termocúplu (-cu-plu) s. n., art. termocúplul; pl. termocúpluri
termocupluri
TERMOCÚPLU, termocupluri, s. n. Dispozitiv alcătuit din două conductoare diferite având capetele sudate și dintr-un instrument electric de măsură intercalat în circuit, folosit pentru măsurarea căldurii. – Din fr. thermocouple. DOOM
termocúplu (-cu-plu) s. n., art. termocúplul; pl. termocúpluri
termocuplurile
TERMOCÚPLU, termocupluri, s. n. Dispozitiv alcătuit din două conductoare diferite având capetele sudate și dintr-un instrument electric de măsură intercalat în circuit, folosit pentru măsurarea căldurii. – Din fr. thermocouple. DOOM
termocúplu (-cu-plu) s. n., art. termocúplul; pl. termocúpluri
termocuplurilor
TERMOCÚPLU, termocupluri, s. n. Dispozitiv alcătuit din două conductoare diferite având capetele sudate și dintr-un instrument electric de măsură intercalat în circuit, folosit pentru măsurarea căldurii. – Din fr. thermocouple. DOOM
termocúplu (-cu-plu) s. n., art. termocúplul; pl. termocúpluri
termodifuzia
TERMODIFUZIÚNE s. f. v. termodifuzie. DOOM
termodifúzie (-zi-e) s. f., art. termodifúzia (-zi-a), g.-d. art. termodifúziei; pl. termodifúzii, art. termodifúziile (-zi-i-)
termodifuzie
TERMODIFUZIÚNE s. f. v. termodifuzie. DOOM
termodifúzie (-zi-e) s. f., art. termodifúzia (-zi-a), g.-d. art. termodifúziei; pl. termodifúzii, art. termodifúziile (-zi-i-)
termodifuziei
TERMODIFUZIÚNE s. f. v. termodifuzie. DOOM
termodifúzie (-zi-e) s. f., art. termodifúzia (-zi-a), g.-d. art. termodifúziei; pl. termodifúzii, art. termodifúziile (-zi-i-)
termodifuzii
TERMODIFUZIÚNE s. f. v. termodifuzie. DOOM
termodifúzie (-zi-e) s. f., art. termodifúzia (-zi-a), g.-d. art. termodifúziei; pl. termodifúzii, art. termodifúziile (-zi-i-)
termodifuziile
TERMODIFUZIÚNE s. f. v. termodifuzie. DOOM
termodifúzie (-zi-e) s. f., art. termodifúzia (-zi-a), g.-d. art. termodifúziei; pl. termodifúzii, art. termodifúziile (-zi-i-)
termodifuziilor
TERMODIFUZIÚNE s. f. v. termodifuzie. DOOM
termodifúzie (-zi-e) s. f., art. termodifúzia (-zi-a), g.-d. art. termodifúziei; pl. termodifúzii, art. termodifúziile (-zi-i-)
termodifuziune
TERMODIFUZIÚNE s. f. v. termodifuzie. DOOM
termodifúzie (-zi-e) s. f., art. termodifúzia (-zi-a), g.-d. art. termodifúziei; pl. termodifúzii, art. termodifúziile (-zi-i-)
termodinamic
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámic adj. m., pl. termodinámici; f. termodinámică, pl. termodinámice
termodinamica
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámic adj. m., pl. termodinámici; f. termodinámică, pl. termodinámice
termodinamica
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámică s. f., g.-d. art. termodinámicii
termodinamice
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámic adj. m., pl. termodinámici; f. termodinámică, pl. termodinámice
termodinamicei
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámic adj. m., pl. termodinámici; f. termodinámică, pl. termodinámice
termodinamicele
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámic adj. m., pl. termodinámici; f. termodinámică, pl. termodinámice
termodinamicelor
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámic adj. m., pl. termodinámici; f. termodinámică, pl. termodinámice
termodinamici
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámic adj. m., pl. termodinámici; f. termodinámică, pl. termodinámice
termodinamici
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámică s. f., g.-d. art. termodinámicii
termodinamicii
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámic adj. m., pl. termodinámici; f. termodinámică, pl. termodinámice
termodinamicii
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámică s. f., g.-d. art. termodinámicii
termodinamicilor
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámic adj. m., pl. termodinámici; f. termodinámică, pl. termodinámice
termodinamicul
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámic adj. m., pl. termodinámici; f. termodinámică, pl. termodinámice
termodinamicului
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique. DOOM
termodinámic adj. m., pl. termodinámici; f. termodinámică, pl. termodinámice
termodispersie
TERMODISPÉRSIE s. f. (Biol.) Termoliză. – Termo- + dispersie.
termoelasticitate
TERMOELASTICITÁTE s. f. Capitol al mecanicii corpurilor solide, care se ocupă cu studierea stărilor de tensiune și a deformațiilor produse sub acțiunea unui câmp termic. – Termo- + elasticitate. DOOM
termoelasticitáte s. f., g.-d. art. termoelasticitắții
termoelasticitatea
TERMOELASTICITÁTE s. f. Capitol al mecanicii corpurilor solide, care se ocupă cu studierea stărilor de tensiune și a deformațiilor produse sub acțiunea unui câmp termic. – Termo- + elasticitate. DOOM
termoelasticitáte s. f., g.-d. art. termoelasticitắții
termoelasticități
TERMOELASTICITÁTE s. f. Capitol al mecanicii corpurilor solide, care se ocupă cu studierea stărilor de tensiune și a deformațiilor produse sub acțiunea unui câmp termic. – Termo- + elasticitate. DOOM
termoelasticitáte s. f., g.-d. art. termoelasticitắții
termoelasticității
TERMOELASTICITÁTE s. f. Capitol al mecanicii corpurilor solide, care se ocupă cu studierea stărilor de tensiune și a deformațiilor produse sub acțiunea unui câmp termic. – Termo- + elasticitate. DOOM
termoelasticitáte s. f., g.-d. art. termoelasticitắții
termoelectric
TERMOELÉCTRIC, -Ă, termoelectrici, -ce, adj. De termoelectricitate, privitor la termoelectricitate. ◊ Centrală termoelectrică = centrală electrică în care se folosesc generatoare electrice antrenate de turbine cu aburi sau cu gaz. – Din fr. thermoélectrique. DOOM
termoeléctric adj. m., pl. termoeléctrici; f. termoeléctrică, pl. termoeléctrice
termoelectrica
TERMOELÉCTRIC, -Ă, termoelectrici, -ce, adj. De termoelectricitate, privitor la termoelectricitate. ◊ Centrală termoelectrică = centrală electrică în care se folosesc generatoare electrice antrenate de turbine cu aburi sau cu gaz. – Din fr. thermoélectrique. DOOM
termoeléctric adj. m., pl. termoeléctrici; f. termoeléctrică, pl. termoeléctrice
termoelectrice
TERMOELÉCTRIC, -Ă, termoelectrici, -ce, adj. De termoelectricitate, privitor la termoelectricitate. ◊ Centrală termoelectrică = centrală electrică în care se folosesc generatoare electrice antrenate de turbine cu aburi sau cu gaz. – Din fr. thermoélectrique. DOOM
termoeléctric adj. m., pl. termoeléctrici; f. termoeléctrică, pl. termoeléctrice
termoelectricei
TERMOELÉCTRIC, -Ă, termoelectrici, -ce, adj. De termoelectricitate, privitor la termoelectricitate. ◊ Centrală termoelectrică = centrală electrică în care se folosesc generatoare electrice antrenate de turbine cu aburi sau cu gaz. – Din fr. thermoélectrique. DOOM
termoeléctric adj. m., pl. termoeléctrici; f. termoeléctrică, pl. termoeléctrice
termoelectricele
TERMOELÉCTRIC, -Ă, termoelectrici, -ce, adj. De termoelectricitate, privitor la termoelectricitate. ◊ Centrală termoelectrică = centrală electrică în care se folosesc generatoare electrice antrenate de turbine cu aburi sau cu gaz. – Din fr. thermoélectrique. DOOM
termoeléctric adj. m., pl. termoeléctrici; f. termoeléctrică, pl. termoeléctrice
termoelectricelor
TERMOELÉCTRIC, -Ă, termoelectrici, -ce, adj. De termoelectricitate, privitor la termoelectricitate. ◊ Centrală termoelectrică = centrală electrică în care se folosesc generatoare electrice antrenate de turbine cu aburi sau cu gaz. – Din fr. thermoélectrique. DOOM
termoeléctric adj. m., pl. termoeléctrici; f. termoeléctrică, pl. termoeléctrice
termoelectrici
TERMOELÉCTRIC, -Ă, termoelectrici, -ce, adj. De termoelectricitate, privitor la termoelectricitate. ◊ Centrală termoelectrică = centrală electrică în care se folosesc generatoare electrice antrenate de turbine cu aburi sau cu gaz. – Din fr. thermoélectrique. DOOM
termoeléctric adj. m., pl. termoeléctrici; f. termoeléctrică, pl. termoeléctrice
termoelectricii
TERMOELÉCTRIC, -Ă, termoelectrici, -ce, adj. De termoelectricitate, privitor la termoelectricitate. ◊ Centrală termoelectrică = centrală electrică în care se folosesc generatoare electrice antrenate de turbine cu aburi sau cu gaz. – Din fr. thermoélectrique. DOOM
termoeléctric adj. m., pl. termoeléctrici; f. termoeléctrică, pl. termoeléctrice
termoelectricilor
TERMOELÉCTRIC, -Ă, termoelectrici, -ce, adj. De termoelectricitate, privitor la termoelectricitate. ◊ Centrală termoelectrică = centrală electrică în care se folosesc generatoare electrice antrenate de turbine cu aburi sau cu gaz. – Din fr. thermoélectrique. DOOM
termoeléctric adj. m., pl. termoeléctrici; f. termoeléctrică, pl. termoeléctrice
termoelectricitate
TERMOELECTRICITATE s. f. Parte a fizicii care studiază efectele apărute în conductoare sau în semiconductoare și care constau în interacțiuni între efectele tennice și cele electrice. – Din fr. thermoélectricité. DOOM
termoelectricitáte s. f., g.-d. art. termoelectricitắții
termoelectricitatea
TERMOELECTRICITATE s. f. Parte a fizicii care studiază efectele apărute în conductoare sau în semiconductoare și care constau în interacțiuni între efectele tennice și cele electrice. – Din fr. thermoélectricité. DOOM
termoelectricitáte s. f., g.-d. art. termoelectricitắții
termoelectricități
TERMOELECTRICITATE s. f. Parte a fizicii care studiază efectele apărute în conductoare sau în semiconductoare și care constau în interacțiuni între efectele tennice și cele electrice. – Din fr. thermoélectricité. DOOM
termoelectricitáte s. f., g.-d. art. termoelectricitắții
termoelectricității
TERMOELECTRICITATE s. f. Parte a fizicii care studiază efectele apărute în conductoare sau în semiconductoare și care constau în interacțiuni între efectele tennice și cele electrice. – Din fr. thermoélectricité. DOOM
termoelectricitáte s. f., g.-d. art. termoelectricitắții
termoelectricul
TERMOELÉCTRIC, -Ă, termoelectrici, -ce, adj. De termoelectricitate, privitor la termoelectricitate. ◊ Centrală termoelectrică = centrală electrică în care se folosesc generatoare electrice antrenate de turbine cu aburi sau cu gaz. – Din fr. thermoélectrique. DOOM
termoeléctric adj. m., pl. termoeléctrici; f. termoeléctrică, pl. termoeléctrice
termoelectricului
TERMOELÉCTRIC, -Ă, termoelectrici, -ce, adj. De termoelectricitate, privitor la termoelectricitate. ◊ Centrală termoelectrică = centrală electrică în care se folosesc generatoare electrice antrenate de turbine cu aburi sau cu gaz. – Din fr. thermoélectrique. DOOM
termoeléctric adj. m., pl. termoeléctrici; f. termoeléctrică, pl. termoeléctrice
termoelement
TERMOELEMÉNT, termoelemente, s. n. (Tehn.) Termocuplu. – Din engl. thermoelement.
termoelemente
TERMOELEMÉNT, termoelemente, s. n. (Tehn.) Termocuplu. – Din engl. thermoelement.
termoelementele
TERMOELEMÉNT, termoelemente, s. n. (Tehn.) Termocuplu. – Din engl. thermoelement.
termoelementelor
TERMOELEMÉNT, termoelemente, s. n. (Tehn.) Termocuplu. – Din engl. thermoelement.
termoelementul
TERMOELEMÉNT, termoelemente, s. n. (Tehn.) Termocuplu. – Din engl. thermoelement.
termoelementului
TERMOELEMÉNT, termoelemente, s. n. (Tehn.) Termocuplu. – Din engl. thermoelement.
termoenergetic
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énergétique.
termoenergetica
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énergétique.
termoenergetica
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énérgetique.
termoenergetice
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énergétique.
termoenergeticei
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énergétique.
termoenergeticele
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énergétique.
termoenergeticelor
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énergétique.
termoenergetici
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énergétique.
termoenergetici
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énérgetique.
termoenergetician
TERMOENERGETICIÁN, -Ă, termoenergeticieni, -e, s. m. și f. Specialist în termoenergetică (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermo-énergéticien.
termoenergeticiana
TERMOENERGETICIÁN, -Ă, termoenergeticieni, -e, s. m. și f. Specialist în termoenergetică (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermo-énergéticien.
termoenergeticianul
TERMOENERGETICIÁN, -Ă, termoenergeticieni, -e, s. m. și f. Specialist în termoenergetică (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermo-énergéticien.
termoenergeticianului
TERMOENERGETICIÁN, -Ă, termoenergeticieni, -e, s. m. și f. Specialist în termoenergetică (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermo-énergéticien.
termoenergeticiene
TERMOENERGETICIÁN, -Ă, termoenergeticieni, -e, s. m. și f. Specialist în termoenergetică (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermo-énergéticien.
termoenergeticienei
TERMOENERGETICIÁN, -Ă, termoenergeticieni, -e, s. m. și f. Specialist în termoenergetică (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermo-énergéticien.
termoenergeticienele
TERMOENERGETICIÁN, -Ă, termoenergeticieni, -e, s. m. și f. Specialist în termoenergetică (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermo-énergéticien.
termoenergeticienelor
TERMOENERGETICIÁN, -Ă, termoenergeticieni, -e, s. m. și f. Specialist în termoenergetică (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermo-énergéticien.
termoenergeticieni
TERMOENERGETICIÁN, -Ă, termoenergeticieni, -e, s. m. și f. Specialist în termoenergetică (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermo-énergéticien.
termoenergeticienii
TERMOENERGETICIÁN, -Ă, termoenergeticieni, -e, s. m. și f. Specialist în termoenergetică (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermo-énergéticien.
termoenergeticienilor
TERMOENERGETICIÁN, -Ă, termoenergeticieni, -e, s. m. și f. Specialist în termoenergetică (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. thermo-énergéticien.
termoenergeticii
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énergétique.
termoenergeticii
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énérgetique.
termoenergeticilor
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énergétique.
termoenergeticul
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énergétique.
termoenergeticului
TERMOENERGÉTIC, -Ă, termoenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). – Din fr. thermo-énergétique.
termoestezia
TERMOESTEZÍE s. f. Sensibilitate la variațiile de temperatură, importantă în unele boli nervoase. [Pr.: -mo-es-] – Din fr. thermo-esthésie. DOOM
termoestezíe s. f., art. termoestezía, g.-d. termoestezíi, art. termoestezíei
termoestezie
TERMOESTEZÍE s. f. Sensibilitate la variațiile de temperatură, importantă în unele boli nervoase. [Pr.: -mo-es-] – Din fr. thermo-esthésie. DOOM
termoestezíe s. f., art. termoestezía, g.-d. termoestezíi, art. termoestezíei
termoesteziei
TERMOESTEZÍE s. f. Sensibilitate la variațiile de temperatură, importantă în unele boli nervoase. [Pr.: -mo-es-] – Din fr. thermo-esthésie. DOOM
termoestezíe s. f., art. termoestezía, g.-d. termoestezíi, art. termoestezíei
termoestezii
TERMOESTEZÍE s. f. Sensibilitate la variațiile de temperatură, importantă în unele boli nervoase. [Pr.: -mo-es-] – Din fr. thermo-esthésie. DOOM
termoestezíe s. f., art. termoestezía, g.-d. termoestezíi, art. termoestezíei
termoesteziile
TERMOESTEZÍE s. f. Sensibilitate la variațiile de temperatură, importantă în unele boli nervoase. [Pr.: -mo-es-] – Din fr. thermo-esthésie. DOOM
termoestezíe s. f., art. termoestezía, g.-d. termoestezíi, art. termoestezíei
termoesteziilor
TERMOESTEZÍE s. f. Sensibilitate la variațiile de temperatură, importantă în unele boli nervoase. [Pr.: -mo-es-] – Din fr. thermo-esthésie. DOOM
termoestezíe s. f., art. termoestezía, g.-d. termoestezíi, art. termoestezíei
termoesteziometru
TERMOESTEZIOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea sensibilității la căldură. [< fr. thermo-esthésiomètre].
termofica
TERMOFICÁ vb. I. (Folosit numai la timpurile compuse, ger., part. și supin) Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termificá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica). DOOM
termoficá (a ~) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)
termoficare
TERMOFICÁRE, termoficări, s. f. Sistem de alimentare centralizată cu căldură a unor instalații, clădiri industriale sau locuințe printr-o rețea de distribuție specială de la un centru în care se produc concomitent energia electrică și căldură. [Var.: termifîcáre s. f.] – V. termofica. DOOM
termoficáre s. f., g.-d., art. termoficắrii; pl. termoficắri
termoficat
TERMOFICÁ vb. I v. termifica.
termofil
TERMOFÍL, -Ă, termofili, -e, adj. 1. (Despre microbi) Care este prezent în apele termale. 2. (Despre plante) Iubitor de căldură. – Din fr. thermophile. DOOM
termofíl adj. m., pl. termofíli; f. termofílă, pl. termofíle
termofila
TERMOFÍL, -Ă, termofili, -e, adj. 1. (Despre microbi) Care este prezent în apele termale. 2. (Despre plante) Iubitor de căldură. – Din fr. thermophile. DOOM
termofíl adj. m., pl. termofíli; f. termofílă, pl. termofíle
termofile
TERMOFÍL, -Ă, termofili, -e, adj. 1. (Despre microbi) Care este prezent în apele termale. 2. (Despre plante) Iubitor de căldură. – Din fr. thermophile. DOOM
termofíl adj. m., pl. termofíli; f. termofílă, pl. termofíle
termofilei
TERMOFÍL, -Ă, termofili, -e, adj. 1. (Despre microbi) Care este prezent în apele termale. 2. (Despre plante) Iubitor de căldură. – Din fr. thermophile. DOOM
termofíl adj. m., pl. termofíli; f. termofílă, pl. termofíle
termofilele
TERMOFÍL, -Ă, termofili, -e, adj. 1. (Despre microbi) Care este prezent în apele termale. 2. (Despre plante) Iubitor de căldură. – Din fr. thermophile. DOOM
termofíl adj. m., pl. termofíli; f. termofílă, pl. termofíle
termofilelor
TERMOFÍL, -Ă, termofili, -e, adj. 1. (Despre microbi) Care este prezent în apele termale. 2. (Despre plante) Iubitor de căldură. – Din fr. thermophile. DOOM
termofíl adj. m., pl. termofíli; f. termofílă, pl. termofíle
termofili
TERMOFÍL, -Ă, termofili, -e, adj. 1. (Despre microbi) Care este prezent în apele termale. 2. (Despre plante) Iubitor de căldură. – Din fr. thermophile. DOOM
termofíl adj. m., pl. termofíli; f. termofílă, pl. termofíle
termofilii
TERMOFÍL, -Ă, termofili, -e, adj. 1. (Despre microbi) Care este prezent în apele termale. 2. (Despre plante) Iubitor de căldură. – Din fr. thermophile. DOOM
termofíl adj. m., pl. termofíli; f. termofílă, pl. termofíle
termofililor
TERMOFÍL, -Ă, termofili, -e, adj. 1. (Despre microbi) Care este prezent în apele termale. 2. (Despre plante) Iubitor de căldură. – Din fr. thermophile. DOOM
termofíl adj. m., pl. termofíli; f. termofílă, pl. termofíle
termofilul
TERMOFÍL, -Ă, termofili, -e, adj. 1. (Despre microbi) Care este prezent în apele termale. 2. (Despre plante) Iubitor de căldură. – Din fr. thermophile. DOOM
termofíl adj. m., pl. termofíli; f. termofílă, pl. termofíle
termofilului
TERMOFÍL, -Ă, termofili, -e, adj. 1. (Despre microbi) Care este prezent în apele termale. 2. (Despre plante) Iubitor de căldură. – Din fr. thermophile. DOOM
termofíl adj. m., pl. termofíli; f. termofílă, pl. termofíle
termofixare
TERMOFIXÁRE, termofixări, s. f. Procedeu de stabilizare a dimensiunilor, formei și culorilor unor produse textile prin încălzire în mediu uscat. – Termo- + fixare. DOOM
termofixáre s. f., g.-d. art. termofixắrii; pl. termofixắri
termofixarea
TERMOFIXÁRE, termofixări, s. f. Procedeu de stabilizare a dimensiunilor, formei și culorilor unor produse textile prin încălzire în mediu uscat. – Termo- + fixare. DOOM
termofixáre s. f., g.-d. art. termofixắrii; pl. termofixắri
termofixări
TERMOFIXÁRE, termofixări, s. f. Procedeu de stabilizare a dimensiunilor, formei și culorilor unor produse textile prin încălzire în mediu uscat. – Termo- + fixare. DOOM
termofixáre s. f., g.-d. art. termofixắrii; pl. termofixắri
termofixării
TERMOFIXÁRE, termofixări, s. f. Procedeu de stabilizare a dimensiunilor, formei și culorilor unor produse textile prin încălzire în mediu uscat. – Termo- + fixare. DOOM
termofixáre s. f., g.-d. art. termofixắrii; pl. termofixắri
termofixările
TERMOFIXÁRE, termofixări, s. f. Procedeu de stabilizare a dimensiunilor, formei și culorilor unor produse textile prin încălzire în mediu uscat. – Termo- + fixare. DOOM
termofixáre s. f., g.-d. art. termofixắrii; pl. termofixắri
termofixărilor
TERMOFIXÁRE, termofixări, s. f. Procedeu de stabilizare a dimensiunilor, formei și culorilor unor produse textile prin încălzire în mediu uscat. – Termo- + fixare. DOOM
termofixáre s. f., g.-d. art. termofixắrii; pl. termofixắri
termofoane
TERMOFÓN s.n. Instrument termoacustic, folosit fie ca emițător de sunete, fie pentru măsurarea presiunii acustice. [< fr. thermophone].
termofoanele
TERMOFÓN s.n. Instrument termoacustic, folosit fie ca emițător de sunete, fie pentru măsurarea presiunii acustice. [< fr. thermophone].
termofoanelor
TERMOFÓN s.n. Instrument termoacustic, folosit fie ca emițător de sunete, fie pentru măsurarea presiunii acustice. [< fr. thermophone].
termofoare
TERMOFÓR, termofoare, s. n. Recipient plat de cauciuc sau de metal în care se pune apă caldă, ori o perniță încălzită electric, care se aplică pe o parte bolnavă a corpului, ca mijloc terapeutic. – Din germ. Termophor, fr. thermophore. DOOM
termofór s. n., pl. termofoáre
termofoarele
TERMOFÓR, termofoare, s. n. Recipient plat de cauciuc sau de metal în care se pune apă caldă, ori o perniță încălzită electric, care se aplică pe o parte bolnavă a corpului, ca mijloc terapeutic. – Din germ. Termophor, fr. thermophore. DOOM
termofór s. n., pl. termofoáre
termofoarelor
TERMOFÓR, termofoare, s. n. Recipient plat de cauciuc sau de metal în care se pune apă caldă, ori o perniță încălzită electric, care se aplică pe o parte bolnavă a corpului, ca mijloc terapeutic. – Din germ. Termophor, fr. thermophore. DOOM
termofór s. n., pl. termofoáre
termofobia
TERMOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de căldură. [Gen. -iei. / < fr. thermophobie].
termofobie
TERMOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de căldură. [Gen. -iei. / < fr. thermophobie].
termofobiei
TERMOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de căldură. [Gen. -iei. / < fr. thermophobie].
termofobii
TERMOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de căldură. [Gen. -iei. / < fr. thermophobie].
termofobiile
TERMOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de căldură. [Gen. -iei. / < fr. thermophobie].
termofobiilor
TERMOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de căldură. [Gen. -iei. / < fr. thermophobie].
termofon
TERMOFÓN s.n. Instrument termoacustic, folosit fie ca emițător de sunete, fie pentru măsurarea presiunii acustice. [< fr. thermophone].
termofonul
TERMOFÓN s.n. Instrument termoacustic, folosit fie ca emițător de sunete, fie pentru măsurarea presiunii acustice. [< fr. thermophone].
termofonului
TERMOFÓN s.n. Instrument termoacustic, folosit fie ca emițător de sunete, fie pentru măsurarea presiunii acustice. [< fr. thermophone].
termofor
TERMOFÓR, termofoare, s. n. Recipient plat de cauciuc sau de metal în care se pune apă caldă, ori o perniță încălzită electric, care se aplică pe o parte bolnavă a corpului, ca mijloc terapeutic. – Din germ. Termophor, fr. thermophore. DOOM
termofór s. n., pl. termofoáre
termoforul
TERMOFÓR, termofoare, s. n. Recipient plat de cauciuc sau de metal în care se pune apă caldă, ori o perniță încălzită electric, care se aplică pe o parte bolnavă a corpului, ca mijloc terapeutic. – Din germ. Termophor, fr. thermophore. DOOM
termofór s. n., pl. termofoáre
termoforului
TERMOFÓR, termofoare, s. n. Recipient plat de cauciuc sau de metal în care se pune apă caldă, ori o perniță încălzită electric, care se aplică pe o parte bolnavă a corpului, ca mijloc terapeutic. – Din germ. Termophor, fr. thermophore. DOOM
termofór s. n., pl. termofoáre
termofosfat
TERMOFOSFÁT, termofosfați, s. m. Îngrășământ chimic obținut prin încălzirea puternică a fosfaților naturali. – Din fr. thermophosphate, rus. termofosfat.
termofosfatul
TERMOFOSFÁT, termofosfați, s. m. Îngrășământ chimic obținut prin încălzirea puternică a fosfaților naturali. – Din fr. thermophosphate, rus. termofosfat.
termofosfatului
TERMOFOSFÁT, termofosfați, s. m. Îngrășământ chimic obținut prin încălzirea puternică a fosfaților naturali. – Din fr. thermophosphate, rus. termofosfat.
termofosfați
TERMOFOSFÁT, termofosfați, s. m. Îngrășământ chimic obținut prin încălzirea puternică a fosfaților naturali. – Din fr. thermophosphate, rus. termofosfat.
termofosfații
TERMOFOSFÁT, termofosfați, s. m. Îngrășământ chimic obținut prin încălzirea puternică a fosfaților naturali. – Din fr. thermophosphate, rus. termofosfat.
termofosfaților
TERMOFOSFÁT, termofosfați, s. m. Îngrășământ chimic obținut prin încălzirea puternică a fosfaților naturali. – Din fr. thermophosphate, rus. termofosfat.
termogalvanometre
TERMOGALVANOMÉTRU s.n. (Fiz.) Galvanometru prevăzut cu un mecanism de măsură cu termocuplu. [< fr. thermogalvanomètre].
termogalvanometrele
TERMOGALVANOMÉTRU s.n. (Fiz.) Galvanometru prevăzut cu un mecanism de măsură cu termocuplu. [< fr. thermogalvanomètre].
termogalvanometrelor
TERMOGALVANOMÉTRU s.n. (Fiz.) Galvanometru prevăzut cu un mecanism de măsură cu termocuplu. [< fr. thermogalvanomètre].
termogalvanometru
TERMOGALVANOMÉTRU s.n. (Fiz.) Galvanometru prevăzut cu un mecanism de măsură cu termocuplu. [< fr. thermogalvanomètre].
termogalvanometrul
TERMOGALVANOMÉTRU s.n. (Fiz.) Galvanometru prevăzut cu un mecanism de măsură cu termocuplu. [< fr. thermogalvanomètre].
termogalvanometrului
TERMOGALVANOMÉTRU s.n. (Fiz.) Galvanometru prevăzut cu un mecanism de măsură cu termocuplu. [< fr. thermogalvanomètre].
termogen
TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care produce căldură. 2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. – Din fr. thermogène. DOOM
termogén2 s. n.
termogena
TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care produce căldură. 2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. – Din fr. thermogène. DOOM
termogén2 s. n.
termogene
TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care produce căldură. 2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. – Din fr. thermogène. DOOM
termogén2 s. n.
termogenei
TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care produce căldură. 2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. – Din fr. thermogène. DOOM
termogén2 s. n.
termogenele
TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care produce căldură. 2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. – Din fr. thermogène. DOOM
termogén2 s. n.
termogenelor
TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care produce căldură. 2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. – Din fr. thermogène. DOOM
termogén2 s. n.
termogeneza
TERMOGENÉZĂ s. f. Funcție a organismului animal de a produce căldură. – Din fr. thermogenèse. DOOM
termogenéză s. f., g.-d. art. termogenézei
termogeneze
TERMOGENÉZĂ s. f. Funcție a organismului animal de a produce căldură. – Din fr. thermogenèse. DOOM
termogenéză s. f., g.-d. art. termogenézei
termogenezei
TERMOGENÉZĂ s. f. Funcție a organismului animal de a produce căldură. – Din fr. thermogenèse. DOOM
termogenéză s. f., g.-d. art. termogenézei
termogenezele
TERMOGENÉZĂ s. f. Funcție a organismului animal de a produce căldură. – Din fr. thermogenèse. DOOM
termogenéză s. f., g.-d. art. termogenézei
termogenezelor
TERMOGENÉZĂ s. f. Funcție a organismului animal de a produce căldură. – Din fr. thermogenèse. DOOM
termogenéză s. f., g.-d. art. termogenézei
termogeni
TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care produce căldură. 2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. – Din fr. thermogène. DOOM
termogén2 s. n.
termogenii
TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care produce căldură. 2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. – Din fr. thermogène. DOOM
termogén2 s. n.
termogenilor
TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care produce căldură. 2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. – Din fr. thermogène. DOOM
termogén2 s. n.
termogenul
TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care produce căldură. 2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. – Din fr. thermogène. DOOM
termogén2 s. n.
termogenului
TERMOGÉN, -Ă, termogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care produce căldură. 2. S. n. Substanță care se aplică pe piele pentru a produce o reacție terapeutică locală de natură termică. – Din fr. thermogène. DOOM
termogén2 s. n.
termograf
TERMOGRÁF, termografe, s. n. Termometru prevăzut cu un mecanism care înregistrează grafic variațiile de temperatură. – Din fr. thermographe. DOOM
termográf (-mo-graf) s. n., pl. termográfe
termografe
TERMOGRÁF, termografe, s. n. Termometru prevăzut cu un mecanism care înregistrează grafic variațiile de temperatură. – Din fr. thermographe. DOOM
termográf (-mo-graf) s. n., pl. termográfe
termografele
TERMOGRÁF, termografe, s. n. Termometru prevăzut cu un mecanism care înregistrează grafic variațiile de temperatură. – Din fr. thermographe. DOOM
termográf (-mo-graf) s. n., pl. termográfe
termografelor
TERMOGRÁF, termografe, s. n. Termometru prevăzut cu un mecanism care înregistrează grafic variațiile de temperatură. – Din fr. thermographe. DOOM
termográf (-mo-graf) s. n., pl. termográfe
termografia
TERMOGRAFÍE s. f. (Med.) Metodă de diagnosticare (a cancerului) bazată pe identificarea unor zone ale corpului uman în care temperatura diferă de cea normală, semnalând prezența tumorilor. – Din fr. thermographie.
termografic
TERMOGRÁFIC, -Ă, termografici, -ce, adj. Referitor la termografie, de termografie. – Din fr. thermographique.
termografica
TERMOGRÁFIC, -Ă, termografici, -ce, adj. Referitor la termografie, de termografie. – Din fr. thermographique.
termografice
TERMOGRÁFIC, -Ă, termografici, -ce, adj. Referitor la termografie, de termografie. – Din fr. thermographique.
termograficei
TERMOGRÁFIC, -Ă, termografici, -ce, adj. Referitor la termografie, de termografie. – Din fr. thermographique.
termograficele
TERMOGRÁFIC, -Ă, termografici, -ce, adj. Referitor la termografie, de termografie. – Din fr. thermographique.
termograficelor
TERMOGRÁFIC, -Ă, termografici, -ce, adj. Referitor la termografie, de termografie. – Din fr. thermographique.
termografici
TERMOGRÁFIC, -Ă, termografici, -ce, adj. Referitor la termografie, de termografie. – Din fr. thermographique.
termograficii
TERMOGRÁFIC, -Ă, termografici, -ce, adj. Referitor la termografie, de termografie. – Din fr. thermographique.
termograficilor
TERMOGRÁFIC, -Ă, termografici, -ce, adj. Referitor la termografie, de termografie. – Din fr. thermographique.
termograficul
TERMOGRÁFIC, -Ă, termografici, -ce, adj. Referitor la termografie, de termografie. – Din fr. thermographique.
termograficului
TERMOGRÁFIC, -Ă, termografici, -ce, adj. Referitor la termografie, de termografie. – Din fr. thermographique.
termografie
TERMOGRAFÍE s. f. (Med.) Metodă de diagnosticare (a cancerului) bazată pe identificarea unor zone ale corpului uman în care temperatura diferă de cea normală, semnalând prezența tumorilor. – Din fr. thermographie.
termografiei
TERMOGRAFÍE s. f. (Med.) Metodă de diagnosticare (a cancerului) bazată pe identificarea unor zone ale corpului uman în care temperatura diferă de cea normală, semnalând prezența tumorilor. – Din fr. thermographie.
termografii
TERMOGRAFÍE s. f. (Med.) Metodă de diagnosticare (a cancerului) bazată pe identificarea unor zone ale corpului uman în care temperatura diferă de cea normală, semnalând prezența tumorilor. – Din fr. thermographie.
termografiile
TERMOGRAFÍE s. f. (Med.) Metodă de diagnosticare (a cancerului) bazată pe identificarea unor zone ale corpului uman în care temperatura diferă de cea normală, semnalând prezența tumorilor. – Din fr. thermographie.
termografiilor
TERMOGRAFÍE s. f. (Med.) Metodă de diagnosticare (a cancerului) bazată pe identificarea unor zone ale corpului uman în care temperatura diferă de cea normală, semnalând prezența tumorilor. – Din fr. thermographie.
termograful
TERMOGRÁF, termografe, s. n. Termometru prevăzut cu un mecanism care înregistrează grafic variațiile de temperatură. – Din fr. thermographe. DOOM
termográf (-mo-graf) s. n., pl. termográfe
termografului
TERMOGRÁF, termografe, s. n. Termometru prevăzut cu un mecanism care înregistrează grafic variațiile de temperatură. – Din fr. thermographe. DOOM
termográf (-mo-graf) s. n., pl. termográfe
termogramă
TERMOGRÁMĂ, termograme, s. f. Diagramă a temperaturii obținută pe termograf. – Din fr. thermogramme, engl. thermogram, germ. Thermogramm.
termohigrograf
TERMOHIGROGRÁF s.n. Instrument pentru măsurarea temperaturii și umidității aerului. [< fr. thermohygrographe].
termoion
TERMOIÓN s.m. v. termion.
termoizola
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolai
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolam
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolant
TERMOIZOLÁNT, -Ă, termoizolanți, -te, adj. (Despre materiale) Care împiedică transmiterea căldurii, care izolează căldura; izolant termic, termoizolator. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolant. DOOM
termoizolánt (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolánți; f. termoizolántă, pl. termoizolánte
termoizolanta
TERMOIZOLÁNT, -Ă, termoizolanți, -te, adj. (Despre materiale) Care împiedică transmiterea căldurii, care izolează căldura; izolant termic, termoizolator. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolant. DOOM
termoizolánt (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolánți; f. termoizolántă, pl. termoizolánte
termoizolante
TERMOIZOLÁNT, -Ă, termoizolanți, -te, adj. (Despre materiale) Care împiedică transmiterea căldurii, care izolează căldura; izolant termic, termoizolator. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolant. DOOM
termoizolánt (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolánți; f. termoizolántă, pl. termoizolánte
termoizolantei
TERMOIZOLÁNT, -Ă, termoizolanți, -te, adj. (Despre materiale) Care împiedică transmiterea căldurii, care izolează căldura; izolant termic, termoizolator. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolant. DOOM
termoizolánt (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolánți; f. termoizolántă, pl. termoizolánte
termoizolantele
TERMOIZOLÁNT, -Ă, termoizolanți, -te, adj. (Despre materiale) Care împiedică transmiterea căldurii, care izolează căldura; izolant termic, termoizolator. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolant. DOOM
termoizolánt (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolánți; f. termoizolántă, pl. termoizolánte
termoizolantelor
TERMOIZOLÁNT, -Ă, termoizolanți, -te, adj. (Despre materiale) Care împiedică transmiterea căldurii, care izolează căldura; izolant termic, termoizolator. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolant. DOOM
termoizolánt (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolánți; f. termoizolántă, pl. termoizolánte
termoizolantul
TERMOIZOLÁNT, -Ă, termoizolanți, -te, adj. (Despre materiale) Care împiedică transmiterea căldurii, care izolează căldura; izolant termic, termoizolator. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolant. DOOM
termoizolánt (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolánți; f. termoizolántă, pl. termoizolánte
termoizolantului
TERMOIZOLÁNT, -Ă, termoizolanți, -te, adj. (Despre materiale) Care împiedică transmiterea căldurii, care izolează căldura; izolant termic, termoizolator. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolant. DOOM
termoizolánt (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolánți; f. termoizolántă, pl. termoizolánte
termoizolanți
TERMOIZOLÁNT, -Ă, termoizolanți, -te, adj. (Despre materiale) Care împiedică transmiterea căldurii, care izolează căldura; izolant termic, termoizolator. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolant. DOOM
termoizolánt (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolánți; f. termoizolántă, pl. termoizolánte
termoizolanții
TERMOIZOLÁNT, -Ă, termoizolanți, -te, adj. (Despre materiale) Care împiedică transmiterea căldurii, care izolează căldura; izolant termic, termoizolator. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolant. DOOM
termoizolánt (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolánți; f. termoizolántă, pl. termoizolánte
termoizolanților
TERMOIZOLÁNT, -Ă, termoizolanți, -te, adj. (Despre materiale) Care împiedică transmiterea căldurii, care izolează căldura; izolant termic, termoizolator. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolant. DOOM
termoizolánt (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolánți; f. termoizolántă, pl. termoizolánte
termoizolare
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolare
TERMOIZOLÁRE, termoizolări, s. f. Izolare termică. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolare. DOOM
termoizoláre (-mo-i-) s. f., g.-d. art. termoizolắrii; pl. termoizolắri
termoizolarea
TERMOIZOLÁRE, termoizolări, s. f. Izolare termică. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolare. DOOM
termoizoláre (-mo-i-) s. f., g.-d. art. termoizolắrii; pl. termoizolắri
termoizolară
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolarăm
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolarăți
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolase
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolasem
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolaseră
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolaserăm
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolaserăți
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolaseși
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolaseți
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolat
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolat
TERMOIZOLÁT, -Ă, termoizolați, -te, adj. Care a fost izolat termic. [Pr.: -mo-i-] – V. termoizola.
termoizolatoare
TERMOIZOLATÓR, -OÁRE, termoizolatori, -oare, adj. Termoizolant. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolator. DOOM
termoizolatór (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolatóri; f. sg. și pl. termoizolatoáre
termoizolatoarea
TERMOIZOLATÓR, -OÁRE, termoizolatori, -oare, adj. Termoizolant. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolator. DOOM
termoizolatór (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolatóri; f. sg. și pl. termoizolatoáre
termoizolatoarei
TERMOIZOLATÓR, -OÁRE, termoizolatori, -oare, adj. Termoizolant. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolator. DOOM
termoizolatór (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolatóri; f. sg. și pl. termoizolatoáre
termoizolatoarele
TERMOIZOLATÓR, -OÁRE, termoizolatori, -oare, adj. Termoizolant. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolator. DOOM
termoizolatór (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolatóri; f. sg. și pl. termoizolatoáre
termoizolatoarelor
TERMOIZOLATÓR, -OÁRE, termoizolatori, -oare, adj. Termoizolant. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolator. DOOM
termoizolatór (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolatóri; f. sg. și pl. termoizolatoáre
termoizolator
TERMOIZOLATÓR, -OÁRE, termoizolatori, -oare, adj. Termoizolant. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolator. DOOM
termoizolatór (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolatóri; f. sg. și pl. termoizolatoáre
termoizolatori
TERMOIZOLATÓR, -OÁRE, termoizolatori, -oare, adj. Termoizolant. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolator. DOOM
termoizolatór (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolatóri; f. sg. și pl. termoizolatoáre
termoizolatorii
TERMOIZOLATÓR, -OÁRE, termoizolatori, -oare, adj. Termoizolant. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolator. DOOM
termoizolatór (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolatóri; f. sg. și pl. termoizolatoáre
termoizolatorilor
TERMOIZOLATÓR, -OÁRE, termoizolatori, -oare, adj. Termoizolant. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolator. DOOM
termoizolatór (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolatóri; f. sg. și pl. termoizolatoáre
termoizolatorul
TERMOIZOLATÓR, -OÁRE, termoizolatori, -oare, adj. Termoizolant. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolator. DOOM
termoizolatór (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolatóri; f. sg. și pl. termoizolatoáre
termoizolatorului
TERMOIZOLATÓR, -OÁRE, termoizolatori, -oare, adj. Termoizolant. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolator. DOOM
termoizolatór (-mo-i-) adj. m., pl. termoizolatóri; f. sg. și pl. termoizolatoáre
termoizolau
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolași
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolați
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolația
TERMOIZOLÁȚIE, termoizolații, s. f. Termoizolare. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolație. DOOM
*termoizoláție (-mo-i-, -ți-e) s. f., art. termoizoláția (-ți-a), g.-d. art. termoizoláției; pl. termoizoláții, art. termoizoláțiile (-ți-i-)
termoizolație
TERMOIZOLÁȚIE, termoizolații, s. f. Termoizolare. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolație. DOOM
*termoizoláție (-mo-i-, -ți-e) s. f., art. termoizoláția (-ți-a), g.-d. art. termoizoláției; pl. termoizoláții, art. termoizoláțiile (-ți-i-)
termoizolației
TERMOIZOLÁȚIE, termoizolații, s. f. Termoizolare. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolație. DOOM
*termoizoláție (-mo-i-, -ți-e) s. f., art. termoizoláția (-ți-a), g.-d. art. termoizoláției; pl. termoizoláții, art. termoizoláțiile (-ți-i-)
termoizolații
TERMOIZOLÁȚIE, termoizolații, s. f. Termoizolare. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolație. DOOM
*termoizoláție (-mo-i-, -ți-e) s. f., art. termoizoláția (-ți-a), g.-d. art. termoizoláției; pl. termoizoláții, art. termoizoláțiile (-ți-i-)
termoizolațiile
TERMOIZOLÁȚIE, termoizolații, s. f. Termoizolare. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolație. DOOM
*termoizoláție (-mo-i-, -ți-e) s. f., art. termoizoláția (-ți-a), g.-d. art. termoizoláției; pl. termoizoláții, art. termoizoláțiile (-ți-i-)
termoizolațiilor
TERMOIZOLÁȚIE, termoizolații, s. f. Termoizolare. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolație. DOOM
*termoizoláție (-mo-i-, -ți-e) s. f., art. termoizoláția (-ți-a), g.-d. art. termoizoláției; pl. termoizoláții, art. termoizoláțiile (-ți-i-)
termoizolează
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolez
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizoleze
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolezi
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolând
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolînd
TERMOIZOLÁ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola (2) termic. [Pr.: -mo-i-] – Din fr. thermoisoler.
termoizolări
TERMOIZOLÁRE, termoizolări, s. f. Izolare termică. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolare. DOOM
termoizoláre (-mo-i-) s. f., g.-d. art. termoizolắrii; pl. termoizolắri
termoizolării
TERMOIZOLÁRE, termoizolări, s. f. Izolare termică. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolare. DOOM
termoizoláre (-mo-i-) s. f., g.-d. art. termoizolắrii; pl. termoizolắri
termoizolările
TERMOIZOLÁRE, termoizolări, s. f. Izolare termică. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolare. DOOM
termoizoláre (-mo-i-) s. f., g.-d. art. termoizolắrii; pl. termoizolắri
termoizolărilor
TERMOIZOLÁRE, termoizolări, s. f. Izolare termică. [Pr.: -mo-i-] – Termo- + izolare. DOOM
termoizoláre (-mo-i-) s. f., g.-d. art. termoizolắrii; pl. termoizolắri
termolabil
TERMOLABÍL, -Ă, termolabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care este sensibil la acțiunea căldurii, care își modifică însușirile în urma variației de temperatură. – Din fr. thermolabile. DOOM
termolabíl adj. m., pl. termolabíli; f. termolabílă, pl. termolabíle
termolabila
TERMOLABÍL, -Ă, termolabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care este sensibil la acțiunea căldurii, care își modifică însușirile în urma variației de temperatură. – Din fr. thermolabile. DOOM
termolabíl adj. m., pl. termolabíli; f. termolabílă, pl. termolabíle
termolabile
TERMOLABÍL, -Ă, termolabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care este sensibil la acțiunea căldurii, care își modifică însușirile în urma variației de temperatură. – Din fr. thermolabile. DOOM
termolabíl adj. m., pl. termolabíli; f. termolabílă, pl. termolabíle
termolabilei
TERMOLABÍL, -Ă, termolabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care este sensibil la acțiunea căldurii, care își modifică însușirile în urma variației de temperatură. – Din fr. thermolabile. DOOM
termolabíl adj. m., pl. termolabíli; f. termolabílă, pl. termolabíle
termolabilele
TERMOLABÍL, -Ă, termolabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care este sensibil la acțiunea căldurii, care își modifică însușirile în urma variației de temperatură. – Din fr. thermolabile. DOOM
termolabíl adj. m., pl. termolabíli; f. termolabílă, pl. termolabíle
termolabilelor
TERMOLABÍL, -Ă, termolabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care este sensibil la acțiunea căldurii, care își modifică însușirile în urma variației de temperatură. – Din fr. thermolabile. DOOM
termolabíl adj. m., pl. termolabíli; f. termolabílă, pl. termolabíle
termolabili
TERMOLABÍL, -Ă, termolabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care este sensibil la acțiunea căldurii, care își modifică însușirile în urma variației de temperatură. – Din fr. thermolabile. DOOM
termolabíl adj. m., pl. termolabíli; f. termolabílă, pl. termolabíle
termolabilii
TERMOLABÍL, -Ă, termolabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care este sensibil la acțiunea căldurii, care își modifică însușirile în urma variației de temperatură. – Din fr. thermolabile. DOOM
termolabíl adj. m., pl. termolabíli; f. termolabílă, pl. termolabíle
termolabililor
TERMOLABÍL, -Ă, termolabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care este sensibil la acțiunea căldurii, care își modifică însușirile în urma variației de temperatură. – Din fr. thermolabile. DOOM
termolabíl adj. m., pl. termolabíli; f. termolabílă, pl. termolabíle
termolabilul
TERMOLABÍL, -Ă, termolabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care este sensibil la acțiunea căldurii, care își modifică însușirile în urma variației de temperatură. – Din fr. thermolabile. DOOM
termolabíl adj. m., pl. termolabíli; f. termolabílă, pl. termolabíle
termolabilului
TERMOLABÍL, -Ă, termolabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care este sensibil la acțiunea căldurii, care își modifică însușirile în urma variației de temperatură. – Din fr. thermolabile. DOOM
termolabíl adj. m., pl. termolabíli; f. termolabílă, pl. termolabíle
termoliza
TERMOLÍZĂ s. f. (Biol.) Proces fiziologic complex prin care organismul pierde surplusul de căldură; termodispersie. – Din fr. thermolyse.
termolize
TERMOLÍZĂ s. f. (Biol.) Proces fiziologic complex prin care organismul pierde surplusul de căldură; termodispersie. – Din fr. thermolyse.
termolizei
TERMOLÍZĂ s. f. (Biol.) Proces fiziologic complex prin care organismul pierde surplusul de căldură; termodispersie. – Din fr. thermolyse.
termologia
TERMOLOGÍE s. f. Parte a fizicii care studiază căldura. – Din fr. thermologie. DOOM
termologíe s. f., art. termología, g.-d. termologíi, art. termologíei
termologie
TERMOLOGÍE s. f. Parte a fizicii care studiază căldura. – Din fr. thermologie. DOOM
termologíe s. f., art. termología, g.-d. termologíi, art. termologíei
termologiei
TERMOLOGÍE s. f. Parte a fizicii care studiază căldura. – Din fr. thermologie. DOOM
termologíe s. f., art. termología, g.-d. termologíi, art. termologíei
termologii
TERMOLOGÍE s. f. Parte a fizicii care studiază căldura. – Din fr. thermologie. DOOM
termologíe s. f., art. termología, g.-d. termologíi, art. termologíei
termoluminescent
TERMOLUMINISCÉNT, -Ă adj. v. termoluminescent.
termoluminescență
TERMOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Emisie de radiații luminoase datorită încălzirii moderate a unui corp la o temperatură inferioară celei de incandescență. [Var.: termoluminiscénță s. f.] – Din fr. thermoluminescence. DOOM
!termoluminescénță/termoluminiscénță s. f., g.-d. art. termoluminescénței/termoluminiscénței
termoluminiscent
TERMOLUMINISCÉNT, -Ă adj. v. termoluminescent.
termoluminiscență
TERMOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Emisie de radiații luminoase datorită încălzirii moderate a unui corp la o temperatură inferioară celei de incandescență. [Var.: termoluminiscénță s. f.] – Din fr. thermoluminescence. DOOM
!termoluminescénță/termoluminiscénță s. f., g.-d. art. termoluminescénței/termoluminiscénței
termomanometre
TERMOMANOMÉTRU s.n. Instrument care indică simultan temperatura și presiunea. [< fr. thermomanomètre].
termomanometrele
TERMOMANOMÉTRU s.n. Instrument care indică simultan temperatura și presiunea. [< fr. thermomanomètre].
termomanometrelor
TERMOMANOMÉTRU s.n. Instrument care indică simultan temperatura și presiunea. [< fr. thermomanomètre].
termomanometru
TERMOMANOMÉTRU s.n. Instrument care indică simultan temperatura și presiunea. [< fr. thermomanomètre].
termomanometrul
TERMOMANOMÉTRU s.n. Instrument care indică simultan temperatura și presiunea. [< fr. thermomanomètre].
termomanometrului
TERMOMANOMÉTRU s.n. Instrument care indică simultan temperatura și presiunea. [< fr. thermomanomètre].
termometre
TERMOMÉTRU, termometre, s. n. Instrument folosit la măsurarea temperaturilor, format dintr-un tub de sticlă gradat terminat cu un rezervor care conține un lichid dilatabil (mercur, alcool etc.). – Din fr. thermomètre. DOOM
termométru (-me-tru) s. n., art. termométrul; pl. termométre
termometrele
TERMOMÉTRU, termometre, s. n. Instrument folosit la măsurarea temperaturilor, format dintr-un tub de sticlă gradat terminat cu un rezervor care conține un lichid dilatabil (mercur, alcool etc.). – Din fr. thermomètre. DOOM
termométru (-me-tru) s. n., art. termométrul; pl. termométre
termometrelor
TERMOMÉTRU, termometre, s. n. Instrument folosit la măsurarea temperaturilor, format dintr-un tub de sticlă gradat terminat cu un rezervor care conține un lichid dilatabil (mercur, alcool etc.). – Din fr. thermomètre. DOOM
termométru (-me-tru) s. n., art. termométrul; pl. termométre
termometria
TERMOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea temperaturilor. – Din fr. thermométrie, germ. Thermometrie, engl. thermometry. DOOM
termometríe (-me-tri-) s. f., art. termometría, g.-d. termometríi, art. termometríei
termometric
TERMOMÉTRIC, -Ă, termometrici, -ce, adj. De termometru, privitor la termometru. – Din fr. thermométrique. DOOM
termométric (-me-tric) adj. m., pl. termométrici; f. termométrică, pl. termométrice
termometrica
TERMOMÉTRIC, -Ă, termometrici, -ce, adj. De termometru, privitor la termometru. – Din fr. thermométrique. DOOM
termométric (-me-tric) adj. m., pl. termométrici; f. termométrică, pl. termométrice
termometrice
TERMOMÉTRIC, -Ă, termometrici, -ce, adj. De termometru, privitor la termometru. – Din fr. thermométrique. DOOM
termométric (-me-tric) adj. m., pl. termométrici; f. termométrică, pl. termométrice
termometricei
TERMOMÉTRIC, -Ă, termometrici, -ce, adj. De termometru, privitor la termometru. – Din fr. thermométrique. DOOM
termométric (-me-tric) adj. m., pl. termométrici; f. termométrică, pl. termométrice
termometricele
TERMOMÉTRIC, -Ă, termometrici, -ce, adj. De termometru, privitor la termometru. – Din fr. thermométrique. DOOM
termométric (-me-tric) adj. m., pl. termométrici; f. termométrică, pl. termométrice
termometricelor
TERMOMÉTRIC, -Ă, termometrici, -ce, adj. De termometru, privitor la termometru. – Din fr. thermométrique. DOOM
termométric (-me-tric) adj. m., pl. termométrici; f. termométrică, pl. termométrice
termometrici
TERMOMÉTRIC, -Ă, termometrici, -ce, adj. De termometru, privitor la termometru. – Din fr. thermométrique. DOOM
termométric (-me-tric) adj. m., pl. termométrici; f. termométrică, pl. termométrice
termometricii
TERMOMÉTRIC, -Ă, termometrici, -ce, adj. De termometru, privitor la termometru. – Din fr. thermométrique. DOOM
termométric (-me-tric) adj. m., pl. termométrici; f. termométrică, pl. termométrice
termometricilor
TERMOMÉTRIC, -Ă, termometrici, -ce, adj. De termometru, privitor la termometru. – Din fr. thermométrique. DOOM
termométric (-me-tric) adj. m., pl. termométrici; f. termométrică, pl. termométrice
termometricul
TERMOMÉTRIC, -Ă, termometrici, -ce, adj. De termometru, privitor la termometru. – Din fr. thermométrique. DOOM
termométric (-me-tric) adj. m., pl. termométrici; f. termométrică, pl. termométrice
termometricului
TERMOMÉTRIC, -Ă, termometrici, -ce, adj. De termometru, privitor la termometru. – Din fr. thermométrique. DOOM
termométric (-me-tric) adj. m., pl. termométrici; f. termométrică, pl. termométrice
termometrie
TERMOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea temperaturilor. – Din fr. thermométrie, germ. Thermometrie, engl. thermometry. DOOM
termometríe (-me-tri-) s. f., art. termometría, g.-d. termometríi, art. termometríei
termometriei
TERMOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea temperaturilor. – Din fr. thermométrie, germ. Thermometrie, engl. thermometry. DOOM
termometríe (-me-tri-) s. f., art. termometría, g.-d. termometríi, art. termometríei
termometrii
TERMOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea temperaturilor. – Din fr. thermométrie, germ. Thermometrie, engl. thermometry. DOOM
termometríe (-me-tri-) s. f., art. termometría, g.-d. termometríi, art. termometríei
termometriile
TERMOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea temperaturilor. – Din fr. thermométrie, germ. Thermometrie, engl. thermometry. DOOM
termometríe (-me-tri-) s. f., art. termometría, g.-d. termometríi, art. termometríei
termometriilor
TERMOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea temperaturilor. – Din fr. thermométrie, germ. Thermometrie, engl. thermometry. DOOM
termometríe (-me-tri-) s. f., art. termometría, g.-d. termometríi, art. termometríei
termometrograf
TERMOMETROGRÁF s.n. Termometru înregistrator. [Cf. fr. thermométrographe].
termometru
TERMOMÉTRU, termometre, s. n. Instrument folosit la măsurarea temperaturilor, format dintr-un tub de sticlă gradat terminat cu un rezervor care conține un lichid dilatabil (mercur, alcool etc.). – Din fr. thermomètre. DOOM
termométru (-me-tru) s. n., art. termométrul; pl. termométre
termometrul
TERMOMÉTRU, termometre, s. n. Instrument folosit la măsurarea temperaturilor, format dintr-un tub de sticlă gradat terminat cu un rezervor care conține un lichid dilatabil (mercur, alcool etc.). – Din fr. thermomètre. DOOM
termométru (-me-tru) s. n., art. termométrul; pl. termométre
termometrului
TERMOMÉTRU, termometre, s. n. Instrument folosit la măsurarea temperaturilor, format dintr-un tub de sticlă gradat terminat cu un rezervor care conține un lichid dilatabil (mercur, alcool etc.). – Din fr. thermomètre. DOOM
termométru (-me-tru) s. n., art. termométrul; pl. termométre
termomineral
TERMOMINERÁL, -Ă, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apă) Termal și cu săruri minerale. – Termo- + mineral.
termominerala
TERMOMINERÁL, -Ă, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apă) Termal și cu săruri minerale. – Termo- + mineral.
termominerale
TERMOMINERÁL, -Ă, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apă) Termal și cu săruri minerale. – Termo- + mineral.
termomineralei
TERMOMINERÁL, -Ă, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apă) Termal și cu săruri minerale. – Termo- + mineral.
termomineralele
TERMOMINERÁL, -Ă, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apă) Termal și cu săruri minerale. – Termo- + mineral.
termomineralelor
TERMOMINERÁL, -Ă, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apă) Termal și cu săruri minerale. – Termo- + mineral.
termominerali
TERMOMINERÁL, -Ă, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apă) Termal și cu săruri minerale. – Termo- + mineral.
termomineralii
TERMOMINERÁL, -Ă, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apă) Termal și cu săruri minerale. – Termo- + mineral.
termomineralilor
TERMOMINERÁL, -Ă, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apă) Termal și cu săruri minerale. – Termo- + mineral.
termomineralul
TERMOMINERÁL, -Ă, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apă) Termal și cu săruri minerale. – Termo- + mineral.
termomineralului
TERMOMINERÁL, -Ă, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apă) Termal și cu săruri minerale. – Termo- + mineral.
termonastia
TERMONASTÍE, termonastii, s. f. Mișcare provocată de variații de temperatură la unele flori, care se închid la frig și se deschid la căldură. – Din fr. thermonastie. DOOM
termonastíe s. f., art. termonastía, g.-d. art. termonastíei; pl. termonastíi, art. termonastíile
termonastie
TERMONASTÍE, termonastii, s. f. Mișcare provocată de variații de temperatură la unele flori, care se închid la frig și se deschid la căldură. – Din fr. thermonastie. DOOM
termonastíe s. f., art. termonastía, g.-d. art. termonastíei; pl. termonastíi, art. termonastíile
termonastiei
TERMONASTÍE, termonastii, s. f. Mișcare provocată de variații de temperatură la unele flori, care se închid la frig și se deschid la căldură. – Din fr. thermonastie. DOOM
termonastíe s. f., art. termonastía, g.-d. art. termonastíei; pl. termonastíi, art. termonastíile
termonastii
TERMONASTÍE, termonastii, s. f. Mișcare provocată de variații de temperatură la unele flori, care se închid la frig și se deschid la căldură. – Din fr. thermonastie. DOOM
termonastíe s. f., art. termonastía, g.-d. art. termonastíei; pl. termonastíi, art. termonastíile
termonastiile
TERMONASTÍE, termonastii, s. f. Mișcare provocată de variații de temperatură la unele flori, care se închid la frig și se deschid la căldură. – Din fr. thermonastie. DOOM
termonastíe s. f., art. termonastía, g.-d. art. termonastíei; pl. termonastíi, art. termonastíile
termonastiilor
TERMONASTÍE, termonastii, s. f. Mișcare provocată de variații de temperatură la unele flori, care se închid la frig și se deschid la căldură. – Din fr. thermonastie. DOOM
termonastíe s. f., art. termonastía, g.-d. art. termonastíei; pl. termonastíi, art. termonastíile
termonuclear
TERMONUCLEÁR, -Ă, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleară) Obținut prin fuziunea nucleelor de atomi ușori. ◊ Reacție termonucleară = reacție de fuziune a nucleelor elementelor ușoare, produsă sau amorsată pe cale termică prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face să se obțină cantități uriașe de energie greu de stăpânit și de dirijat. ♦ Care se bazează sau se referă la reacția termonucleară. ◊ Armă termonucleară = bombă cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucléaire. DOOM
termonucleár (-nu-cle-ar) adj. m., pl. termonucleári; f. termonucleáră, pl. termonucleáre
termonucleara
TERMONUCLEÁR, -Ă, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleară) Obținut prin fuziunea nucleelor de atomi ușori. ◊ Reacție termonucleară = reacție de fuziune a nucleelor elementelor ușoare, produsă sau amorsată pe cale termică prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face să se obțină cantități uriașe de energie greu de stăpânit și de dirijat. ♦ Care se bazează sau se referă la reacția termonucleară. ◊ Armă termonucleară = bombă cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucléaire. DOOM
termonucleár (-nu-cle-ar) adj. m., pl. termonucleári; f. termonucleáră, pl. termonucleáre
termonucleare
TERMONUCLEÁR, -Ă, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleară) Obținut prin fuziunea nucleelor de atomi ușori. ◊ Reacție termonucleară = reacție de fuziune a nucleelor elementelor ușoare, produsă sau amorsată pe cale termică prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face să se obțină cantități uriașe de energie greu de stăpânit și de dirijat. ♦ Care se bazează sau se referă la reacția termonucleară. ◊ Armă termonucleară = bombă cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucléaire. DOOM
termonucleár (-nu-cle-ar) adj. m., pl. termonucleári; f. termonucleáră, pl. termonucleáre
termonuclearei
TERMONUCLEÁR, -Ă, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleară) Obținut prin fuziunea nucleelor de atomi ușori. ◊ Reacție termonucleară = reacție de fuziune a nucleelor elementelor ușoare, produsă sau amorsată pe cale termică prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face să se obțină cantități uriașe de energie greu de stăpânit și de dirijat. ♦ Care se bazează sau se referă la reacția termonucleară. ◊ Armă termonucleară = bombă cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucléaire. DOOM
termonucleár (-nu-cle-ar) adj. m., pl. termonucleári; f. termonucleáră, pl. termonucleáre
termonuclearele
TERMONUCLEÁR, -Ă, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleară) Obținut prin fuziunea nucleelor de atomi ușori. ◊ Reacție termonucleară = reacție de fuziune a nucleelor elementelor ușoare, produsă sau amorsată pe cale termică prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face să se obțină cantități uriașe de energie greu de stăpânit și de dirijat. ♦ Care se bazează sau se referă la reacția termonucleară. ◊ Armă termonucleară = bombă cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucléaire. DOOM
termonucleár (-nu-cle-ar) adj. m., pl. termonucleári; f. termonucleáră, pl. termonucleáre
termonuclearelor
TERMONUCLEÁR, -Ă, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleară) Obținut prin fuziunea nucleelor de atomi ușori. ◊ Reacție termonucleară = reacție de fuziune a nucleelor elementelor ușoare, produsă sau amorsată pe cale termică prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face să se obțină cantități uriașe de energie greu de stăpânit și de dirijat. ♦ Care se bazează sau se referă la reacția termonucleară. ◊ Armă termonucleară = bombă cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucléaire. DOOM
termonucleár (-nu-cle-ar) adj. m., pl. termonucleári; f. termonucleáră, pl. termonucleáre
termonucleari
TERMONUCLEÁR, -Ă, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleară) Obținut prin fuziunea nucleelor de atomi ușori. ◊ Reacție termonucleară = reacție de fuziune a nucleelor elementelor ușoare, produsă sau amorsată pe cale termică prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face să se obțină cantități uriașe de energie greu de stăpânit și de dirijat. ♦ Care se bazează sau se referă la reacția termonucleară. ◊ Armă termonucleară = bombă cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucléaire. DOOM
termonucleár (-nu-cle-ar) adj. m., pl. termonucleári; f. termonucleáră, pl. termonucleáre
termonuclearii
TERMONUCLEÁR, -Ă, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleară) Obținut prin fuziunea nucleelor de atomi ușori. ◊ Reacție termonucleară = reacție de fuziune a nucleelor elementelor ușoare, produsă sau amorsată pe cale termică prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face să se obțină cantități uriașe de energie greu de stăpânit și de dirijat. ♦ Care se bazează sau se referă la reacția termonucleară. ◊ Armă termonucleară = bombă cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucléaire. DOOM
termonucleár (-nu-cle-ar) adj. m., pl. termonucleári; f. termonucleáră, pl. termonucleáre
termonuclearilor
TERMONUCLEÁR, -Ă, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleară) Obținut prin fuziunea nucleelor de atomi ușori. ◊ Reacție termonucleară = reacție de fuziune a nucleelor elementelor ușoare, produsă sau amorsată pe cale termică prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face să se obțină cantități uriașe de energie greu de stăpânit și de dirijat. ♦ Care se bazează sau se referă la reacția termonucleară. ◊ Armă termonucleară = bombă cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucléaire. DOOM
termonucleár (-nu-cle-ar) adj. m., pl. termonucleári; f. termonucleáră, pl. termonucleáre
termonuclearul
TERMONUCLEÁR, -Ă, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleară) Obținut prin fuziunea nucleelor de atomi ușori. ◊ Reacție termonucleară = reacție de fuziune a nucleelor elementelor ușoare, produsă sau amorsată pe cale termică prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face să se obțină cantități uriașe de energie greu de stăpânit și de dirijat. ♦ Care se bazează sau se referă la reacția termonucleară. ◊ Armă termonucleară = bombă cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucléaire. DOOM
termonucleár (-nu-cle-ar) adj. m., pl. termonucleári; f. termonucleáră, pl. termonucleáre
termonuclearului
TERMONUCLEÁR, -Ă, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleară) Obținut prin fuziunea nucleelor de atomi ușori. ◊ Reacție termonucleară = reacție de fuziune a nucleelor elementelor ușoare, produsă sau amorsată pe cale termică prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face să se obțină cantități uriașe de energie greu de stăpânit și de dirijat. ♦ Care se bazează sau se referă la reacția termonucleară. ◊ Armă termonucleară = bombă cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucléaire. DOOM
termonucleár (-nu-cle-ar) adj. m., pl. termonucleári; f. termonucleáră, pl. termonucleáre
termopan
TERMOPÁN® s. n. Suprafață vitrată, rezistentă la vânt, foc și substanțe chimice, care asigură izolarea termică și fonică și care se montează la ferestre sau la uși. ♦ (Adjectival) Geam termopan. – Denumire comercială. DOOM
termopán s. n.
termopanul
TERMOPÁN® s. n. Suprafață vitrată, rezistentă la vânt, foc și substanțe chimice, care asigură izolarea termică și fonică și care se montează la ferestre sau la uși. ♦ (Adjectival) Geam termopan. – Denumire comercială. DOOM
termopán s. n.
termopanului
TERMOPÁN® s. n. Suprafață vitrată, rezistentă la vânt, foc și substanțe chimice, care asigură izolarea termică și fonică și care se montează la ferestre sau la uși. ♦ (Adjectival) Geam termopan. – Denumire comercială. DOOM
termopán s. n.
termopauza
TERMOPÁUZĂ s. f. Strat al atmosferei înalte care separă termosfera de exosferă și în care temperatura rămâne constantă. [Pr.: -pa-u-] – Termo- + pauză.
termopauze
TERMOPÁUZĂ s. f. Strat al atmosferei înalte care separă termosfera de exosferă și în care temperatura rămâne constantă. [Pr.: -pa-u-] – Termo- + pauză.
termopauzei
TERMOPÁUZĂ s. f. Strat al atmosferei înalte care separă termosfera de exosferă și în care temperatura rămâne constantă. [Pr.: -pa-u-] – Termo- + pauză.
termopila
TERMOPÍLĂ, termopile, s. f. Pilă termoelectrică. – Din engl. thermopile.
termopile
TERMOPÍLĂ, termopile, s. f. Pilă termoelectrică. – Din engl. thermopile.
termopilei
TERMOPÍLĂ, termopile, s. f. Pilă termoelectrică. – Din engl. thermopile.
termopilele
TERMOPÍLĂ, termopile, s. f. Pilă termoelectrică. – Din engl. thermopile.
termopilelor
TERMOPÍLĂ, termopile, s. f. Pilă termoelectrică. – Din engl. thermopile.
termoplast
TERMOPLÁST, termoplaste, s. n. Masă plastică ce se înmoaie prin încălzire. – Din fr. thermoplaste.
termoplaste
TERMOPLÁST, termoplaste, s. n. Masă plastică ce se înmoaie prin încălzire. – Din fr. thermoplaste.
termoplastele
TERMOPLÁST, termoplaste, s. n. Masă plastică ce se înmoaie prin încălzire. – Din fr. thermoplaste.
termoplastelor
TERMOPLÁST, termoplaste, s. n. Masă plastică ce se înmoaie prin încălzire. – Din fr. thermoplaste.
termoplastic
TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-și modifică structura când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit. – Din fr. thermoplastique. DOOM
termoplástic (-mo-plas-) adj. m., pl. termoplástici; f. termoplástică, pl. termoplástice
termoplastica
TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-și modifică structura când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit. – Din fr. thermoplastique. DOOM
termoplástic (-mo-plas-) adj. m., pl. termoplástici; f. termoplástică, pl. termoplástice
termoplastice
TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-și modifică structura când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit. – Din fr. thermoplastique. DOOM
termoplástic (-mo-plas-) adj. m., pl. termoplástici; f. termoplástică, pl. termoplástice
termoplasticei
TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-și modifică structura când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit. – Din fr. thermoplastique. DOOM
termoplástic (-mo-plas-) adj. m., pl. termoplástici; f. termoplástică, pl. termoplástice
termoplasticele
TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-și modifică structura când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit. – Din fr. thermoplastique. DOOM
termoplástic (-mo-plas-) adj. m., pl. termoplástici; f. termoplástică, pl. termoplástice
termoplasticelor
TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-și modifică structura când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit. – Din fr. thermoplastique. DOOM
termoplástic (-mo-plas-) adj. m., pl. termoplástici; f. termoplástică, pl. termoplástice
termoplastici
TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-și modifică structura când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit. – Din fr. thermoplastique. DOOM
termoplástic (-mo-plas-) adj. m., pl. termoplástici; f. termoplástică, pl. termoplástice
termoplasticii
TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-și modifică structura când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit. – Din fr. thermoplastique. DOOM
termoplástic (-mo-plas-) adj. m., pl. termoplástici; f. termoplástică, pl. termoplástice
termoplasticilor
TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-și modifică structura când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit. – Din fr. thermoplastique. DOOM
termoplástic (-mo-plas-) adj. m., pl. termoplástici; f. termoplástică, pl. termoplástice
termoplasticul
TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-și modifică structura când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit. – Din fr. thermoplastique. DOOM
termoplástic (-mo-plas-) adj. m., pl. termoplástici; f. termoplástică, pl. termoplástice
termoplasticului
TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-și modifică structura când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit. – Din fr. thermoplastique. DOOM
termoplástic (-mo-plas-) adj. m., pl. termoplástici; f. termoplástică, pl. termoplástice
termoplastul
TERMOPLÁST, termoplaste, s. n. Masă plastică ce se înmoaie prin încălzire. – Din fr. thermoplaste.
termoplastului
TERMOPLÁST, termoplaste, s. n. Masă plastică ce se înmoaie prin încălzire. – Din fr. thermoplaste.
termopropulsare
TERMOPROPULSÁRE, termopropulsări, s. f. Propulsare prin energie termică. – După fr. thermopropulsion.
termopropulsat
TERMOPROPULSÁT, -Ă adj. Propulsat prin termopropulsie. [Cf. fr. thermopropulsé].
termopropulsie
TERMOPROPÚLSIE s.f. Propulsie bazată pe energie termică. [Gen. -iei. / cf. fr. thermopropulsion].
termopropulsiv
TERMOPROPULSÍV, -Ă adj. Care asigură propulsia prin energie termică. [Cf. fr. thermopropulsif].
termoprotectoare
TERMOPROTECTÓR, -OÁRE, termoprotectori, -oare, adj. Care asigură termoprotecția. – Termo- + protector.
termoprotectoarea
TERMOPROTECTÓR, -OÁRE, termoprotectori, -oare, adj. Care asigură termoprotecția. – Termo- + protector.
termoprotectoarei
TERMOPROTECTÓR, -OÁRE, termoprotectori, -oare, adj. Care asigură termoprotecția. – Termo- + protector.
termoprotectoarele
TERMOPROTECTÓR, -OÁRE, termoprotectori, -oare, adj. Care asigură termoprotecția. – Termo- + protector.
termoprotectoarelor
TERMOPROTECTÓR, -OÁRE, termoprotectori, -oare, adj. Care asigură termoprotecția. – Termo- + protector.
termoprotector
TERMOPROTECTÓR, -OÁRE, termoprotectori, -oare, adj. Care asigură termoprotecția. – Termo- + protector.
termoprotectori
TERMOPROTECTÓR, -OÁRE, termoprotectori, -oare, adj. Care asigură termoprotecția. – Termo- + protector.
termoprotectorii
TERMOPROTECTÓR, -OÁRE, termoprotectori, -oare, adj. Care asigură termoprotecția. – Termo- + protector.
termoprotectorilor
TERMOPROTECTÓR, -OÁRE, termoprotectori, -oare, adj. Care asigură termoprotecția. – Termo- + protector.
termoprotectorul
TERMOPROTECTÓR, -OÁRE, termoprotectori, -oare, adj. Care asigură termoprotecția. – Termo- + protector.
termoprotectorului
TERMOPROTECTÓR, -OÁRE, termoprotectori, -oare, adj. Care asigură termoprotecția. – Termo- + protector.
termoprotecția
TERMOPROTÉCȚIE, termoprotecții, s. f. Ansamblu de operații și mijloace tehnice care protejează de efectele încălzirii excesive. – Termo- + protecție.
termoprotecție
TERMOPROTÉCȚIE, termoprotecții, s. f. Ansamblu de operații și mijloace tehnice care protejează de efectele încălzirii excesive. – Termo- + protecție.
termoprotecției
TERMOPROTÉCȚIE, termoprotecții, s. f. Ansamblu de operații și mijloace tehnice care protejează de efectele încălzirii excesive. – Termo- + protecție.
termoprotecții
TERMOPROTÉCȚIE, termoprotecții, s. f. Ansamblu de operații și mijloace tehnice care protejează de efectele încălzirii excesive. – Termo- + protecție.
termoprotecțiile
TERMOPROTÉCȚIE, termoprotecții, s. f. Ansamblu de operații și mijloace tehnice care protejează de efectele încălzirii excesive. – Termo- + protecție.
termoprotecțiilor
TERMOPROTÉCȚIE, termoprotecții, s. f. Ansamblu de operații și mijloace tehnice care protejează de efectele încălzirii excesive. – Termo- + protecție.
termoradiant
TERMORADIÁNT, -Ă, termoradianți, -te, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care radiază căldură. [Pr.: -di-ant] – Termo- + radiant.
termoradianta
TERMORADIÁNT, -Ă, termoradianți, -te, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care radiază căldură. [Pr.: -di-ant] – Termo- + radiant.
termoradiante
TERMORADIÁNT, -Ă, termoradianți, -te, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care radiază căldură. [Pr.: -di-ant] – Termo- + radiant.
termoradiantei
TERMORADIÁNT, -Ă, termoradianți, -te, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care radiază căldură. [Pr.: -di-ant] – Termo- + radiant.
termoradiantele
TERMORADIÁNT, -Ă, termoradianți, -te, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care radiază căldură. [Pr.: -di-ant] – Termo- + radiant.
termoradiantelor
TERMORADIÁNT, -Ă, termoradianți, -te, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care radiază căldură. [Pr.: -di-ant] – Termo- + radiant.
termoradiantul
TERMORADIÁNT, -Ă, termoradianți, -te, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care radiază căldură. [Pr.: -di-ant] – Termo- + radiant.
termoradiantului
TERMORADIÁNT, -Ă, termoradianți, -te, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care radiază căldură. [Pr.: -di-ant] – Termo- + radiant.
termoradianți
TERMORADIÁNT, -Ă, termoradianți, -te, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care radiază căldură. [Pr.: -di-ant] – Termo- + radiant.
termoradianții
TERMORADIÁNT, -Ă, termoradianți, -te, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care radiază căldură. [Pr.: -di-ant] – Termo- + radiant.
termoradianților
TERMORADIÁNT, -Ă, termoradianți, -te, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care radiază căldură. [Pr.: -di-ant] – Termo- + radiant.
termoreactiv
TERMOREACTÍV, -Ă adj. (Despre substanțe) Care sub acțiunea căldurii se înmoaie și se poate prelucra, întărindu-se apoi ireversibil. [Pron. -re-ac-. / cf. fr. thermoréactif].
termoreceptor
TERMORECEPTÓR, termoreceptori, s. m. Organ de simț situat în dermă, care recepționează variațiile de temperatură din mediul înconjurător. – Termo- + receptor. DOOM
termoreceptór s. m., pl. termoreceptóri
termoreceptori
TERMORECEPTÓR, termoreceptori, s. m. Organ de simț situat în dermă, care recepționează variațiile de temperatură din mediul înconjurător. – Termo- + receptor. DOOM
termoreceptór s. m., pl. termoreceptóri
termoreceptorii
TERMORECEPTÓR, termoreceptori, s. m. Organ de simț situat în dermă, care recepționează variațiile de temperatură din mediul înconjurător. – Termo- + receptor. DOOM
termoreceptór s. m., pl. termoreceptóri
termoreceptorilor
TERMORECEPTÓR, termoreceptori, s. m. Organ de simț situat în dermă, care recepționează variațiile de temperatură din mediul înconjurător. – Termo- + receptor. DOOM
termoreceptór s. m., pl. termoreceptóri
termoreceptorul
TERMORECEPTÓR, termoreceptori, s. m. Organ de simț situat în dermă, care recepționează variațiile de temperatură din mediul înconjurător. – Termo- + receptor. DOOM
termoreceptór s. m., pl. termoreceptóri
termoreceptorului
TERMORECEPTÓR, termoreceptori, s. m. Organ de simț situat în dermă, care recepționează variațiile de temperatură din mediul înconjurător. – Termo- + receptor. DOOM
termoreceptór s. m., pl. termoreceptóri
termoregla
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglai
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglaj
TERMOREGLÁJ s.n. Dispozitiv de reglare termică. ♦ Termoreglare. [< fr. thermoréglage].
termoreglaje
TERMOREGLÁJ s.n. Dispozitiv de reglare termică. ♦ Termoreglare. [< fr. thermoréglage].
termoreglajele
TERMOREGLÁJ s.n. Dispozitiv de reglare termică. ♦ Termoreglare. [< fr. thermoréglage].
termoreglajelor
TERMOREGLÁJ s.n. Dispozitiv de reglare termică. ♦ Termoreglare. [< fr. thermoréglage].
termoreglajul
TERMOREGLÁJ s.n. Dispozitiv de reglare termică. ♦ Termoreglare. [< fr. thermoréglage].
termoreglajului
TERMOREGLÁJ s.n. Dispozitiv de reglare termică. ♦ Termoreglare. [< fr. thermoréglage].
termoreglam
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglare
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglare
TERMOREGLÁRE s. f. Mecanism fiziologic prin care temperatura animalelor cu sânge cald este menținută constantă, indiferent de variațiile temperaturii mediului ambiant. – Termo- + reglare. DOOM
termoregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. termoreglắrii
termoreglarea
TERMOREGLÁRE s. f. Mecanism fiziologic prin care temperatura animalelor cu sânge cald este menținută constantă, indiferent de variațiile temperaturii mediului ambiant. – Termo- + reglare. DOOM
termoregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. termoreglắrii
termoreglară
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglarăm
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglarăți
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglase
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglasem
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglaseră
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglaserăm
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglaserăți
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglaseși
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglaseți
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglat
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglat
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglau
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglași
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglați
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglează
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglez
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoregleze
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglezi
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglând
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglînd
TERMOREGLÁ, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermorégler.
termoreglări
TERMOREGLÁRE s. f. Mecanism fiziologic prin care temperatura animalelor cu sânge cald este menținută constantă, indiferent de variațiile temperaturii mediului ambiant. – Termo- + reglare. DOOM
termoregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. termoreglắrii
termoreglării
TERMOREGLÁRE s. f. Mecanism fiziologic prin care temperatura animalelor cu sânge cald este menținută constantă, indiferent de variațiile temperaturii mediului ambiant. – Termo- + reglare. DOOM
termoregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. termoreglắrii
termoreglările
TERMOREGLÁRE s. f. Mecanism fiziologic prin care temperatura animalelor cu sânge cald este menținută constantă, indiferent de variațiile temperaturii mediului ambiant. – Termo- + reglare. DOOM
termoregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. termoreglắrii
termoreglărilor
TERMOREGLÁRE s. f. Mecanism fiziologic prin care temperatura animalelor cu sânge cald este menținută constantă, indiferent de variațiile temperaturii mediului ambiant. – Termo- + reglare. DOOM
termoregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. termoreglắrii
termoregulatoare
TERMOREGULATÓR, termoregulatoare, s. n. Termostat (1). – Din fr. thermorégulateur. DOOM
termoregulatór s. n., pl. termoregulatoáre
termoregulatoarele
TERMOREGULATÓR, termoregulatoare, s. n. Termostat (1). – Din fr. thermorégulateur. DOOM
termoregulatór s. n., pl. termoregulatoáre
termoregulatoarelor
TERMOREGULATÓR, termoregulatoare, s. n. Termostat (1). – Din fr. thermorégulateur. DOOM
termoregulatór s. n., pl. termoregulatoáre
termoregulator
TERMOREGULATÓR, termoregulatoare, s. n. Termostat (1). – Din fr. thermorégulateur. DOOM
termoregulatór s. n., pl. termoregulatoáre
termoregulatorul
TERMOREGULATÓR, termoregulatoare, s. n. Termostat (1). – Din fr. thermorégulateur. DOOM
termoregulatór s. n., pl. termoregulatoáre
termoregulatorului
TERMOREGULATÓR, termoregulatoare, s. n. Termostat (1). – Din fr. thermorégulateur. DOOM
termoregulatór s. n., pl. termoregulatoáre
termorelee
TERMORELÉU, termorelee, s. n. Releu a cărui funcționare este comandată fie de modificarea temperaturii mediului înconjurător, fie de căldura produsă în urma trecerii curentului electric prin elementul sensibil. – Din fr. thermorelais. DOOM
termoreléu s. n., pl. termorelée
termoreleele
TERMORELÉU, termorelee, s. n. Releu a cărui funcționare este comandată fie de modificarea temperaturii mediului înconjurător, fie de căldura produsă în urma trecerii curentului electric prin elementul sensibil. – Din fr. thermorelais. DOOM
termoreléu s. n., pl. termorelée
termoreleelor
TERMORELÉU, termorelee, s. n. Releu a cărui funcționare este comandată fie de modificarea temperaturii mediului înconjurător, fie de căldura produsă în urma trecerii curentului electric prin elementul sensibil. – Din fr. thermorelais. DOOM
termoreléu s. n., pl. termorelée
termoreleu
TERMORELÉU, termorelee, s. n. Releu a cărui funcționare este comandată fie de modificarea temperaturii mediului înconjurător, fie de căldura produsă în urma trecerii curentului electric prin elementul sensibil. – Din fr. thermorelais. DOOM
termoreléu s. n., pl. termorelée
termoreleul
TERMORELÉU, termorelee, s. n. Releu a cărui funcționare este comandată fie de modificarea temperaturii mediului înconjurător, fie de căldura produsă în urma trecerii curentului electric prin elementul sensibil. – Din fr. thermorelais. DOOM
termoreléu s. n., pl. termorelée
termoreleului
TERMORELÉU, termorelee, s. n. Releu a cărui funcționare este comandată fie de modificarea temperaturii mediului înconjurător, fie de căldura produsă în urma trecerii curentului electric prin elementul sensibil. – Din fr. thermorelais. DOOM
termoreléu s. n., pl. termorelée
termorezistent
TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant. DOOM
*termorezistént adj. m., pl. termorezisténți; f. termorezisténtă, pl. termorezisténte
termorezistenta
TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant. DOOM
*termorezistént adj. m., pl. termorezisténți; f. termorezisténtă, pl. termorezisténte
termorezistente
TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant. DOOM
*termorezistént adj. m., pl. termorezisténți; f. termorezisténtă, pl. termorezisténte
termorezistentei
TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant. DOOM
*termorezistént adj. m., pl. termorezisténți; f. termorezisténtă, pl. termorezisténte
termorezistentele
TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant. DOOM
*termorezistént adj. m., pl. termorezisténți; f. termorezisténtă, pl. termorezisténte
termorezistentelor
TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant. DOOM
*termorezistént adj. m., pl. termorezisténți; f. termorezisténtă, pl. termorezisténte
termorezistentul
TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant. DOOM
*termorezistént adj. m., pl. termorezisténți; f. termorezisténtă, pl. termorezisténte
termorezistentului
TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant. DOOM
*termorezistént adj. m., pl. termorezisténți; f. termorezisténtă, pl. termorezisténte
termorezistența
TERMOREZISTÉNȚĂ, (2) termorezistențe, s. f. 1. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. 2. Piesă care are proprietatea de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermoresistivité). DOOM
termorezisténță s. f., g.-d. art. termorezisténței; (piese) pl. termorezisténțe
termorezistențe
TERMOREZISTÉNȚĂ, (2) termorezistențe, s. f. 1. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. 2. Piesă care are proprietatea de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermoresistivité). DOOM
termorezisténță s. f., g.-d. art. termorezisténței; (piese) pl. termorezisténțe
termorezistenței
TERMOREZISTÉNȚĂ, (2) termorezistențe, s. f. 1. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. 2. Piesă care are proprietatea de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermoresistivité). DOOM
termorezisténță s. f., g.-d. art. termorezisténței; (piese) pl. termorezisténțe
termorezistențele
TERMOREZISTÉNȚĂ, (2) termorezistențe, s. f. 1. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. 2. Piesă care are proprietatea de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermoresistivité). DOOM
termorezisténță s. f., g.-d. art. termorezisténței; (piese) pl. termorezisténțe
termorezistențelor
TERMOREZISTÉNȚĂ, (2) termorezistențe, s. f. 1. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. 2. Piesă care are proprietatea de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermoresistivité). DOOM
termorezisténță s. f., g.-d. art. termorezisténței; (piese) pl. termorezisténțe
termorezistenți
TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant. DOOM
*termorezistént adj. m., pl. termorezisténți; f. termorezisténtă, pl. termorezisténte
termorezistenții
TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant. DOOM
*termorezistént adj. m., pl. termorezisténți; f. termorezisténtă, pl. termorezisténte
termorezistenților
TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant. DOOM
*termorezistént adj. m., pl. termorezisténți; f. termorezisténtă, pl. termorezisténte
termorigid
TERMORIGÍD, -Ă, termorigizi, -de, adj. (Despre materiale solide) Care își modifică proprietățile când este încălzit până la înmuiere și apoi răcit, suferind modificări structurale ireversibile în urma acestui proces. – Termo- + rigid. DOOM
termorigíd adj. m., pl. termorigízi; f. termorigídă, pl. termorigíde
termos
TÉRMOS s.n. Vas special construit cu pereți dubli, argintați, folosit (mai ales în călătorii) pentru păstrarea unui lichid la o temperatură constantă. [Pl. -uri, -se. / < germ. Thermos(flasche)].
termos
TÉRMÓS, termosuri, s. n. Vas de sticlă cu pereți dubli, argintați, între care s-a făcut vid, pus într-o cutie metalică, folosit, datorită însușirilor de izolator termic, pentru păstrarea unui lichid la temperatură constantă. – Din germ. Thermos[flasche]. DOOM
térmos s. n., pl. térmosuri
termoscoape
TERMOSCÓP, termoscoape, s. n. Instrument folosit pentru punerea în evidență a unor diferențe de temperatură. – Din fr. thermoscope. DOOM
!termoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. termoscoápe
termoscoapele
TERMOSCÓP, termoscoape, s. n. Instrument folosit pentru punerea în evidență a unor diferențe de temperatură. – Din fr. thermoscope. DOOM
!termoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. termoscoápe
termoscoapelor
TERMOSCÓP, termoscoape, s. n. Instrument folosit pentru punerea în evidență a unor diferențe de temperatură. – Din fr. thermoscope. DOOM
!termoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. termoscoápe
termoscop
TERMOSCÓP, termoscoape, s. n. Instrument folosit pentru punerea în evidență a unor diferențe de temperatură. – Din fr. thermoscope. DOOM
!termoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. termoscoápe
termoscopia
TERMOSCOPÍE s. f. Măsurare a temperaturii. – Termoscop + suf. -ie. DOOM
!termoscopíe (-mos-co-/-mo-sco-) s. f., art. termoscopía, g.-d. termoscopíi, art. termoscopíei
termoscopie
TERMOSCOPÍE s. f. Măsurare a temperaturii. – Termoscop + suf. -ie. DOOM
!termoscopíe (-mos-co-/-mo-sco-) s. f., art. termoscopía, g.-d. termoscopíi, art. termoscopíei
termoscopiei
TERMOSCOPÍE s. f. Măsurare a temperaturii. – Termoscop + suf. -ie. DOOM
!termoscopíe (-mos-co-/-mo-sco-) s. f., art. termoscopía, g.-d. termoscopíi, art. termoscopíei
termoscopii
TERMOSCOPÍE s. f. Măsurare a temperaturii. – Termoscop + suf. -ie. DOOM
!termoscopíe (-mos-co-/-mo-sco-) s. f., art. termoscopía, g.-d. termoscopíi, art. termoscopíei
termoscopiile
TERMOSCOPÍE s. f. Măsurare a temperaturii. – Termoscop + suf. -ie. DOOM
!termoscopíe (-mos-co-/-mo-sco-) s. f., art. termoscopía, g.-d. termoscopíi, art. termoscopíei
termoscopiilor
TERMOSCOPÍE s. f. Măsurare a temperaturii. – Termoscop + suf. -ie. DOOM
!termoscopíe (-mos-co-/-mo-sco-) s. f., art. termoscopía, g.-d. termoscopíi, art. termoscopíei
termoscopul
TERMOSCÓP, termoscoape, s. n. Instrument folosit pentru punerea în evidență a unor diferențe de temperatură. – Din fr. thermoscope. DOOM
!termoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. termoscoápe
termoscopului
TERMOSCÓP, termoscoape, s. n. Instrument folosit pentru punerea în evidență a unor diferențe de temperatură. – Din fr. thermoscope. DOOM
!termoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. termoscoápe
termosensibil
TERMOSENSÍBIL, -Ă, termosensibili, -e, adj. Sensibil la căldură. – Din fr. thermosensible. DOOM
*termosensíbil adj. m., pl. termosensíbili; f. termosensíbilă, pl. termosensíbile
termosensibila
TERMOSENSÍBIL, -Ă, termosensibili, -e, adj. Sensibil la căldură. – Din fr. thermosensible. DOOM
*termosensíbil adj. m., pl. termosensíbili; f. termosensíbilă, pl. termosensíbile
termosensibile
TERMOSENSÍBIL, -Ă, termosensibili, -e, adj. Sensibil la căldură. – Din fr. thermosensible. DOOM
*termosensíbil adj. m., pl. termosensíbili; f. termosensíbilă, pl. termosensíbile
termosensibilei
TERMOSENSÍBIL, -Ă, termosensibili, -e, adj. Sensibil la căldură. – Din fr. thermosensible. DOOM
*termosensíbil adj. m., pl. termosensíbili; f. termosensíbilă, pl. termosensíbile
termosensibilele
TERMOSENSÍBIL, -Ă, termosensibili, -e, adj. Sensibil la căldură. – Din fr. thermosensible. DOOM
*termosensíbil adj. m., pl. termosensíbili; f. termosensíbilă, pl. termosensíbile
termosensibilelor
TERMOSENSÍBIL, -Ă, termosensibili, -e, adj. Sensibil la căldură. – Din fr. thermosensible. DOOM
*termosensíbil adj. m., pl. termosensíbili; f. termosensíbilă, pl. termosensíbile
termosensibili
TERMOSENSÍBIL, -Ă, termosensibili, -e, adj. Sensibil la căldură. – Din fr. thermosensible. DOOM
*termosensíbil adj. m., pl. termosensíbili; f. termosensíbilă, pl. termosensíbile
termosensibilii
TERMOSENSÍBIL, -Ă, termosensibili, -e, adj. Sensibil la căldură. – Din fr. thermosensible. DOOM
*termosensíbil adj. m., pl. termosensíbili; f. termosensíbilă, pl. termosensíbile
termosensibililor
TERMOSENSÍBIL, -Ă, termosensibili, -e, adj. Sensibil la căldură. – Din fr. thermosensible. DOOM
*termosensíbil adj. m., pl. termosensíbili; f. termosensíbilă, pl. termosensíbile
termosensibilitate
TERMOSENSIBILITÁTE, termosensibilități, s. f. Sensibilitate la căldură. – Din fr. thermosensibilité.
termosensibilul
TERMOSENSÍBIL, -Ă, termosensibili, -e, adj. Sensibil la căldură. – Din fr. thermosensible. DOOM
*termosensíbil adj. m., pl. termosensíbili; f. termosensíbilă, pl. termosensíbile
termosensibilului
TERMOSENSÍBIL, -Ă, termosensibili, -e, adj. Sensibil la căldură. – Din fr. thermosensible. DOOM
*termosensíbil adj. m., pl. termosensíbili; f. termosensíbilă, pl. termosensíbile
termosfera
TERMOSFÉRĂ s. f. Ionosferă. – Termo- + sferă. DOOM
!termosféră (-mos-fe-/-mo-sfe-) s. f., g.-d. art. termosférei
termosfere
TERMOSFÉRĂ s. f. Ionosferă. – Termo- + sferă. DOOM
!termosféră (-mos-fe-/-mo-sfe-) s. f., g.-d. art. termosférei
termosferei
TERMOSFÉRĂ s. f. Ionosferă. – Termo- + sferă. DOOM
!termosféră (-mos-fe-/-mo-sfe-) s. f., g.-d. art. termosférei
termosifoane
TERMOSIFÓN, termosifoane, s. n. Aparat folosit în instalațiile de încălzire centrală, în care circulația fluidului se face în circuit închis, datorită diferenței dintre greutatea specifică a fluidului cald care se ridică prin conducta de plecare și greutatea specifică a fluidului care vine pe conducta de întoarcere la sursa de căldură. – Din fr. thermosiphon. DOOM
termosifón s. n., pl. termosifoáne
termosifoanele
TERMOSIFÓN, termosifoane, s. n. Aparat folosit în instalațiile de încălzire centrală, în care circulația fluidului se face în circuit închis, datorită diferenței dintre greutatea specifică a fluidului cald care se ridică prin conducta de plecare și greutatea specifică a fluidului care vine pe conducta de întoarcere la sursa de căldură. – Din fr. thermosiphon. DOOM
termosifón s. n., pl. termosifoáne
termosifoanelor
TERMOSIFÓN, termosifoane, s. n. Aparat folosit în instalațiile de încălzire centrală, în care circulația fluidului se face în circuit închis, datorită diferenței dintre greutatea specifică a fluidului cald care se ridică prin conducta de plecare și greutatea specifică a fluidului care vine pe conducta de întoarcere la sursa de căldură. – Din fr. thermosiphon. DOOM
termosifón s. n., pl. termosifoáne
termosifon
TERMOSIFÓN, termosifoane, s. n. Aparat folosit în instalațiile de încălzire centrală, în care circulația fluidului se face în circuit închis, datorită diferenței dintre greutatea specifică a fluidului cald care se ridică prin conducta de plecare și greutatea specifică a fluidului care vine pe conducta de întoarcere la sursa de căldură. – Din fr. thermosiphon. DOOM
termosifón s. n., pl. termosifoáne
termosifonul
TERMOSIFÓN, termosifoane, s. n. Aparat folosit în instalațiile de încălzire centrală, în care circulația fluidului se face în circuit închis, datorită diferenței dintre greutatea specifică a fluidului cald care se ridică prin conducta de plecare și greutatea specifică a fluidului care vine pe conducta de întoarcere la sursa de căldură. – Din fr. thermosiphon. DOOM
termosifón s. n., pl. termosifoáne
termosifonului
TERMOSIFÓN, termosifoane, s. n. Aparat folosit în instalațiile de încălzire centrală, în care circulația fluidului se face în circuit închis, datorită diferenței dintre greutatea specifică a fluidului cald care se ridică prin conducta de plecare și greutatea specifică a fluidului care vine pe conducta de întoarcere la sursa de căldură. – Din fr. thermosiphon. DOOM
termosifón s. n., pl. termosifoáne
termosolubil
TERMOSOLÚBIL, -Ă, termosolubili, -e, adj. Solubil la cald. – Termo- + solubil.
termosolubila
TERMOSOLÚBIL, -Ă, termosolubili, -e, adj. Solubil la cald. – Termo- + solubil.
termosolubile
TERMOSOLÚBIL, -Ă, termosolubili, -e, adj. Solubil la cald. – Termo- + solubil.
termosolubilei
TERMOSOLÚBIL, -Ă, termosolubili, -e, adj. Solubil la cald. – Termo- + solubil.
termosolubilele
TERMOSOLÚBIL, -Ă, termosolubili, -e, adj. Solubil la cald. – Termo- + solubil.
termosolubilelor
TERMOSOLÚBIL, -Ă, termosolubili, -e, adj. Solubil la cald. – Termo- + solubil.
termosolubili
TERMOSOLÚBIL, -Ă, termosolubili, -e, adj. Solubil la cald. – Termo- + solubil.
termosolubilii
TERMOSOLÚBIL, -Ă, termosolubili, -e, adj. Solubil la cald. – Termo- + solubil.
termosolubililor
TERMOSOLÚBIL, -Ă, termosolubili, -e, adj. Solubil la cald. – Termo- + solubil.
termosolubilul
TERMOSOLÚBIL, -Ă, termosolubili, -e, adj. Solubil la cald. – Termo- + solubil.
termosolubilului
TERMOSOLÚBIL, -Ă, termosolubili, -e, adj. Solubil la cald. – Termo- + solubil.
termostabil
TERMOSTABÍL, -Ă, termostabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu este influențat sensibil de acțiunea căldurii. – Din fr. thermostable. DOOM
!termostabíl (-mos-ta-/-mo-sta-) adj. m., pl. termostabíli; f. termostabílă, pl. termostabíle
termostabila
TERMOSTABÍL, -Ă, termostabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu este influențat sensibil de acțiunea căldurii. – Din fr. thermostable. DOOM
!termostabíl (-mos-ta-/-mo-sta-) adj. m., pl. termostabíli; f. termostabílă, pl. termostabíle
termostabile
TERMOSTABÍL, -Ă, termostabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu este influențat sensibil de acțiunea căldurii. – Din fr. thermostable. DOOM
!termostabíl (-mos-ta-/-mo-sta-) adj. m., pl. termostabíli; f. termostabílă, pl. termostabíle
termostabilei
TERMOSTABÍL, -Ă, termostabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu este influențat sensibil de acțiunea căldurii. – Din fr. thermostable. DOOM
!termostabíl (-mos-ta-/-mo-sta-) adj. m., pl. termostabíli; f. termostabílă, pl. termostabíle
termostabilele
TERMOSTABÍL, -Ă, termostabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu este influențat sensibil de acțiunea căldurii. – Din fr. thermostable. DOOM
!termostabíl (-mos-ta-/-mo-sta-) adj. m., pl. termostabíli; f. termostabílă, pl. termostabíle
termostabilelor
TERMOSTABÍL, -Ă, termostabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu este influențat sensibil de acțiunea căldurii. – Din fr. thermostable. DOOM
!termostabíl (-mos-ta-/-mo-sta-) adj. m., pl. termostabíli; f. termostabílă, pl. termostabíle
termostabili
TERMOSTABÍL, -Ă, termostabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu este influențat sensibil de acțiunea căldurii. – Din fr. thermostable. DOOM
!termostabíl (-mos-ta-/-mo-sta-) adj. m., pl. termostabíli; f. termostabílă, pl. termostabíle
termostabilii
TERMOSTABÍL, -Ă, termostabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu este influențat sensibil de acțiunea căldurii. – Din fr. thermostable. DOOM
!termostabíl (-mos-ta-/-mo-sta-) adj. m., pl. termostabíli; f. termostabílă, pl. termostabíle
termostabililor
TERMOSTABÍL, -Ă, termostabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu este influențat sensibil de acțiunea căldurii. – Din fr. thermostable. DOOM
!termostabíl (-mos-ta-/-mo-sta-) adj. m., pl. termostabíli; f. termostabílă, pl. termostabíle
termostabilitate
TERMOSTABILITÁTE s. f. Calitatea de a fi termostabil. – Din fr. thermostabilité.
termostabilitatea
TERMOSTABILITÁTE s. f. Calitatea de a fi termostabil. – Din fr. thermostabilité.
termostabilități
TERMOSTABILITÁTE s. f. Calitatea de a fi termostabil. – Din fr. thermostabilité.
termostabilității
TERMOSTABILITÁTE s. f. Calitatea de a fi termostabil. – Din fr. thermostabilité.
termostabilul
TERMOSTABÍL, -Ă, termostabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu este influențat sensibil de acțiunea căldurii. – Din fr. thermostable. DOOM
!termostabíl (-mos-ta-/-mo-sta-) adj. m., pl. termostabíli; f. termostabílă, pl. termostabíle
termostabilului
TERMOSTABÍL, -Ă, termostabili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu este influențat sensibil de acțiunea căldurii. – Din fr. thermostable. DOOM
!termostabíl (-mos-ta-/-mo-sta-) adj. m., pl. termostabíli; f. termostabílă, pl. termostabíle
termostat
TERMOSTÁT, termostate, s. n. 1. Aparat automat sau instalație care servește pentru reglarea și menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere internă, instalat în circuitul apei de răcire. 2. Incintă în care se menține o temperatură constantă în vederea efectuării unor operații tehnologice, a desfășurării în anumite condiții de temperatură a unor procese chimice sau biologice etc. – Din fr. thermostat. DOOM
!termostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. termostáte
termostatare
TERMOSTATÁRE s. f. Operație de menținere a temperaturii constante într-o incintă, într-un recipient. – Din termostat.
termostatarea
TERMOSTATÁRE s. f. Operație de menținere a temperaturii constante într-o incintă, într-un recipient. – Din termostat.
termostate
TERMOSTÁT, termostate, s. n. 1. Aparat automat sau instalație care servește pentru reglarea și menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere internă, instalat în circuitul apei de răcire. 2. Incintă în care se menține o temperatură constantă în vederea efectuării unor operații tehnologice, a desfășurării în anumite condiții de temperatură a unor procese chimice sau biologice etc. – Din fr. thermostat. DOOM
!termostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. termostáte
termostatele
TERMOSTÁT, termostate, s. n. 1. Aparat automat sau instalație care servește pentru reglarea și menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere internă, instalat în circuitul apei de răcire. 2. Incintă în care se menține o temperatură constantă în vederea efectuării unor operații tehnologice, a desfășurării în anumite condiții de temperatură a unor procese chimice sau biologice etc. – Din fr. thermostat. DOOM
!termostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. termostáte
termostatelor
TERMOSTÁT, termostate, s. n. 1. Aparat automat sau instalație care servește pentru reglarea și menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere internă, instalat în circuitul apei de răcire. 2. Incintă în care se menține o temperatură constantă în vederea efectuării unor operații tehnologice, a desfășurării în anumite condiții de temperatură a unor procese chimice sau biologice etc. – Din fr. thermostat. DOOM
!termostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. termostáte
termostatic
TERMOSTÁTIC, -Ă, termostatici, -ce, adj. Referitor la termostat, de termostat. ♦ Care menține o anumită temperatură (stabilă și echilibrată). – Din fr. thermostatique.
termostatica
TERMOSTÁTIC, -Ă, termostatici, -ce, adj. Referitor la termostat, de termostat. ♦ Care menține o anumită temperatură (stabilă și echilibrată). – Din fr. thermostatique.
termostatice
TERMOSTÁTIC, -Ă, termostatici, -ce, adj. Referitor la termostat, de termostat. ♦ Care menține o anumită temperatură (stabilă și echilibrată). – Din fr. thermostatique.
termostaticei
TERMOSTÁTIC, -Ă, termostatici, -ce, adj. Referitor la termostat, de termostat. ♦ Care menține o anumită temperatură (stabilă și echilibrată). – Din fr. thermostatique.
termostaticele
TERMOSTÁTIC, -Ă, termostatici, -ce, adj. Referitor la termostat, de termostat. ♦ Care menține o anumită temperatură (stabilă și echilibrată). – Din fr. thermostatique.
termostaticelor
TERMOSTÁTIC, -Ă, termostatici, -ce, adj. Referitor la termostat, de termostat. ♦ Care menține o anumită temperatură (stabilă și echilibrată). – Din fr. thermostatique.
termostatici
TERMOSTÁTIC, -Ă, termostatici, -ce, adj. Referitor la termostat, de termostat. ♦ Care menține o anumită temperatură (stabilă și echilibrată). – Din fr. thermostatique.
termostaticii
TERMOSTÁTIC, -Ă, termostatici, -ce, adj. Referitor la termostat, de termostat. ♦ Care menține o anumită temperatură (stabilă și echilibrată). – Din fr. thermostatique.
termostaticilor
TERMOSTÁTIC, -Ă, termostatici, -ce, adj. Referitor la termostat, de termostat. ♦ Care menține o anumită temperatură (stabilă și echilibrată). – Din fr. thermostatique.
termostaticul
TERMOSTÁTIC, -Ă, termostatici, -ce, adj. Referitor la termostat, de termostat. ♦ Care menține o anumită temperatură (stabilă și echilibrată). – Din fr. thermostatique.
termostaticului
TERMOSTÁTIC, -Ă, termostatici, -ce, adj. Referitor la termostat, de termostat. ♦ Care menține o anumită temperatură (stabilă și echilibrată). – Din fr. thermostatique.
termostatul
TERMOSTÁT, termostate, s. n. 1. Aparat automat sau instalație care servește pentru reglarea și menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere internă, instalat în circuitul apei de răcire. 2. Incintă în care se menține o temperatură constantă în vederea efectuării unor operații tehnologice, a desfășurării în anumite condiții de temperatură a unor procese chimice sau biologice etc. – Din fr. thermostat. DOOM
!termostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. termostáte
termostatului
TERMOSTÁT, termostate, s. n. 1. Aparat automat sau instalație care servește pentru reglarea și menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere internă, instalat în circuitul apei de răcire. 2. Incintă în care se menține o temperatură constantă în vederea efectuării unor operații tehnologice, a desfășurării în anumite condiții de temperatură a unor procese chimice sau biologice etc. – Din fr. thermostat. DOOM
!termostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. termostáte
termostatări
TERMOSTATÁRE s. f. Operație de menținere a temperaturii constante într-o incintă, într-un recipient. – Din termostat.
termostatării
TERMOSTATÁRE s. f. Operație de menținere a temperaturii constante într-o incintă, într-un recipient. – Din termostat.
termostatările
TERMOSTATÁRE s. f. Operație de menținere a temperaturii constante într-o incintă, într-un recipient. – Din termostat.
termostatărilor
TERMOSTATÁRE s. f. Operație de menținere a temperaturii constante într-o incintă, într-un recipient. – Din termostat.
termosteriliza
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizai
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizam
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizare
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizare
TERMOSTERILIZÁRE, termosterilizări, s. f. Sterilizare efectuată prin încălzire. – Termo- + sterilizare. DOOM
!termosterilizáre (-mos-te-/-mo-ste-) s. f., g.-d. art. termosterilizắrii; pl. termosterilizắri
termosterilizarea
TERMOSTERILIZÁRE, termosterilizări, s. f. Sterilizare efectuată prin încălzire. – Termo- + sterilizare. DOOM
!termosterilizáre (-mos-te-/-mo-ste-) s. f., g.-d. art. termosterilizắrii; pl. termosterilizắri
termosterilizară
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizarăm
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizarăți
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizase
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizasem
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizaseră
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizaserăm
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizaserăți
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizaseși
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizaseți
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizat
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizau
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizași
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizați
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizează
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizez
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizeze
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizezi
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizând
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizînd
TERMOSTERILIZÁ vb. I. tr. A supune operației de termosterilizare. [Cf. fr. thermostériliser].
termosterilizări
TERMOSTERILIZÁRE, termosterilizări, s. f. Sterilizare efectuată prin încălzire. – Termo- + sterilizare. DOOM
!termosterilizáre (-mos-te-/-mo-ste-) s. f., g.-d. art. termosterilizắrii; pl. termosterilizắri
termosterilizării
TERMOSTERILIZÁRE, termosterilizări, s. f. Sterilizare efectuată prin încălzire. – Termo- + sterilizare. DOOM
!termosterilizáre (-mos-te-/-mo-ste-) s. f., g.-d. art. termosterilizắrii; pl. termosterilizắri
termosterilizările
TERMOSTERILIZÁRE, termosterilizări, s. f. Sterilizare efectuată prin încălzire. – Termo- + sterilizare. DOOM
!termosterilizáre (-mos-te-/-mo-ste-) s. f., g.-d. art. termosterilizắrii; pl. termosterilizắri
termosterilizărilor
TERMOSTERILIZÁRE, termosterilizări, s. f. Sterilizare efectuată prin încălzire. – Termo- + sterilizare. DOOM
!termosterilizáre (-mos-te-/-mo-ste-) s. f., g.-d. art. termosterilizắrii; pl. termosterilizắri
termosudabil
TERMOSUDÁBIL, -Ă, termosudabili, -e, adj. Care poate fi sudat prin căldură. – Termo- + sudabil.
termosudabila
TERMOSUDÁBIL, -Ă, termosudabili, -e, adj. Care poate fi sudat prin căldură. – Termo- + sudabil.
termosudabile
TERMOSUDÁBIL, -Ă, termosudabili, -e, adj. Care poate fi sudat prin căldură. – Termo- + sudabil.
termosudabilei
TERMOSUDÁBIL, -Ă, termosudabili, -e, adj. Care poate fi sudat prin căldură. – Termo- + sudabil.
termosudabilele
TERMOSUDÁBIL, -Ă, termosudabili, -e, adj. Care poate fi sudat prin căldură. – Termo- + sudabil.
termosudabilelor
TERMOSUDÁBIL, -Ă, termosudabili, -e, adj. Care poate fi sudat prin căldură. – Termo- + sudabil.
termosudabili
TERMOSUDÁBIL, -Ă, termosudabili, -e, adj. Care poate fi sudat prin căldură. – Termo- + sudabil.
termosudabilii
TERMOSUDÁBIL, -Ă, termosudabili, -e, adj. Care poate fi sudat prin căldură. – Termo- + sudabil.
termosudabililor
TERMOSUDÁBIL, -Ă, termosudabili, -e, adj. Care poate fi sudat prin căldură. – Termo- + sudabil.
termosudabilul
TERMOSUDÁBIL, -Ă, termosudabili, -e, adj. Care poate fi sudat prin căldură. – Termo- + sudabil.
termosudabilului
TERMOSUDÁBIL, -Ă, termosudabili, -e, adj. Care poate fi sudat prin căldură. – Termo- + sudabil.
termotactism
TERMOTACTÍSM s. n. (Biol.) Reacție a microorganismelor la variațiile de temperatură. – Din fr. thermotactisme.
termotaxie
TERMOTAXÍE s.f. Termotactism. [Cf. gr. therme – căldură, taxis – ordine].
termotehnica
TERMOTÉHNICĂ s. f. 1. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. 2. Ramură a fizicii care cuprinde problemele de căldură și termodinamică. – Din fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik. DOOM
termotéhnică s. f., g.-d. art. termotéhnicii
termotehnici
TERMOTÉHNICĂ s. f. 1. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. 2. Ramură a fizicii care cuprinde problemele de căldură și termodinamică. – Din fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik. DOOM
termotéhnică s. f., g.-d. art. termotéhnicii
termotehnicii
TERMOTÉHNICĂ s. f. 1. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. 2. Ramură a fizicii care cuprinde problemele de căldură și termodinamică. – Din fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik. DOOM
termotéhnică s. f., g.-d. art. termotéhnicii
termoterapia
TERMOTERAPÍE s. f. Tratament al unei boli făcut cu ajutorul căldurii. – Din fr. thermothérapie. DOOM
termoterapíe s. f., art. termoterapía, g.-d. termoterapíi, art. termoterapíei
termoterapie
TERMOTERAPÍE s. f. Tratament al unei boli făcut cu ajutorul căldurii. – Din fr. thermothérapie. DOOM
termoterapíe s. f., art. termoterapía, g.-d. termoterapíi, art. termoterapíei
termoterapiei
TERMOTERAPÍE s. f. Tratament al unei boli făcut cu ajutorul căldurii. – Din fr. thermothérapie. DOOM
termoterapíe s. f., art. termoterapía, g.-d. termoterapíi, art. termoterapíei
termoterapii
TERMOTERAPÍE s. f. Tratament al unei boli făcut cu ajutorul căldurii. – Din fr. thermothérapie. DOOM
termoterapíe s. f., art. termoterapía, g.-d. termoterapíi, art. termoterapíei
termotropism
TERMOTROPÍSM s. n. Calitate a unor organe vegetale de a realiza o mișcare de curbare spre o sursă de căldură. – Din fr. thermotropisme. DOOM
termotropísm (-mo-tro-) s. n.
termotropismul
TERMOTROPÍSM s. n. Calitate a unor organe vegetale de a realiza o mișcare de curbare spre o sursă de căldură. – Din fr. thermotropisme. DOOM
termotropísm (-mo-tro-) s. n.
termotropismului
TERMOTROPÍSM s. n. Calitate a unor organe vegetale de a realiza o mișcare de curbare spre o sursă de căldură. – Din fr. thermotropisme. DOOM
termotropísm (-mo-tro-) s. n.
termoviziera
TERMOVIZIÉRĂ s.f. Instalație de încălzire aplicată mai ales pe parbrizul unui automobil pentru a împiedica aburirea geamurilor la frig. [Pron. -zi-e-. / cf. it. termovisiera].
termoviziere
TERMOVIZIÉRĂ s.f. Instalație de încălzire aplicată mai ales pe parbrizul unui automobil pentru a împiedica aburirea geamurilor la frig. [Pron. -zi-e-. / cf. it. termovisiera].
termovizierei
TERMOVIZIÉRĂ s.f. Instalație de încălzire aplicată mai ales pe parbrizul unui automobil pentru a împiedica aburirea geamurilor la frig. [Pron. -zi-e-. / cf. it. termovisiera].
termovizierele
TERMOVIZIÉRĂ s.f. Instalație de încălzire aplicată mai ales pe parbrizul unui automobil pentru a împiedica aburirea geamurilor la frig. [Pron. -zi-e-. / cf. it. termovisiera].
termovizierelor
TERMOVIZIÉRĂ s.f. Instalație de încălzire aplicată mai ales pe parbrizul unui automobil pentru a împiedica aburirea geamurilor la frig. [Pron. -zi-e-. / cf. it. termovisiera].
termovizoare
TERMOVIZÓR, termovizoare, s. n. (Med.) Aparat folosit pentru diagnosticarea bolilor vaselor sangvine. – Din rus. termovizor.
termovizoarele
TERMOVIZÓR, termovizoare, s. n. (Med.) Aparat folosit pentru diagnosticarea bolilor vaselor sangvine. – Din rus. termovizor.
termovizoarelor
TERMOVIZÓR, termovizoare, s. n. (Med.) Aparat folosit pentru diagnosticarea bolilor vaselor sangvine. – Din rus. termovizor.
termovizor
TERMOVIZÓR, termovizoare, s. n. (Med.) Aparat folosit pentru diagnosticarea bolilor vaselor sangvine. – Din rus. termovizor.
termovizorul
TERMOVIZÓR, termovizoare, s. n. (Med.) Aparat folosit pentru diagnosticarea bolilor vaselor sangvine. – Din rus. termovizor.
termovizorului
TERMOVIZÓR, termovizoare, s. n. (Med.) Aparat folosit pentru diagnosticarea bolilor vaselor sangvine. – Din rus. termovizor.
tern
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne. DOOM
tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne
terna
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne. DOOM
tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne
ternar
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius. DOOM
ternár adj. m., pl. ternári; f. ternáră, pl. ternáre
ternara
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius. DOOM
ternár adj. m., pl. ternári; f. ternáră, pl. ternáre
ternare
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius. DOOM
ternár adj. m., pl. ternári; f. ternáră, pl. ternáre
ternarei
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius. DOOM
ternár adj. m., pl. ternári; f. ternáră, pl. ternáre
ternarele
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius. DOOM
ternár adj. m., pl. ternári; f. ternáră, pl. ternáre
ternarelor
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius. DOOM
ternár adj. m., pl. ternári; f. ternáră, pl. ternáre
ternari
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius. DOOM
ternár adj. m., pl. ternári; f. ternáră, pl. ternáre
ternarii
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius. DOOM
ternár adj. m., pl. ternári; f. ternáră, pl. ternáre
ternarilor
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius. DOOM
ternár adj. m., pl. ternári; f. ternáră, pl. ternáre
ternarul
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius. DOOM
ternár adj. m., pl. ternári; f. ternáră, pl. ternáre
ternarului
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius. DOOM
ternár adj. m., pl. ternári; f. ternáră, pl. ternáre
ternat
TERNÁT, -Ă, ternați, -te, adj. (Despre frunze) Care sunt reunite câte trei, pornind de pe tulpină, din același loc. – După fr. terne. DOOM
ternát adj. m., pl. ternáți; f. ternátă, pl. ternáte
ternata
TERNÁT, -Ă, ternați, -te, adj. (Despre frunze) Care sunt reunite câte trei, pornind de pe tulpină, din același loc. – După fr. terne. DOOM
ternát adj. m., pl. ternáți; f. ternátă, pl. ternáte
ternate
TERNÁT, -Ă, ternați, -te, adj. (Despre frunze) Care sunt reunite câte trei, pornind de pe tulpină, din același loc. – După fr. terne. DOOM
ternát adj. m., pl. ternáți; f. ternátă, pl. ternáte
ternatei
TERNÁT, -Ă, ternați, -te, adj. (Despre frunze) Care sunt reunite câte trei, pornind de pe tulpină, din același loc. – După fr. terne. DOOM
ternát adj. m., pl. ternáți; f. ternátă, pl. ternáte
ternatele
TERNÁT, -Ă, ternați, -te, adj. (Despre frunze) Care sunt reunite câte trei, pornind de pe tulpină, din același loc. – După fr. terne. DOOM
ternát adj. m., pl. ternáți; f. ternátă, pl. ternáte
ternatelor
TERNÁT, -Ă, ternați, -te, adj. (Despre frunze) Care sunt reunite câte trei, pornind de pe tulpină, din același loc. – După fr. terne. DOOM
ternát adj. m., pl. ternáți; f. ternátă, pl. ternáte
ternatul
TERNÁT, -Ă, ternați, -te, adj. (Despre frunze) Care sunt reunite câte trei, pornind de pe tulpină, din același loc. – După fr. terne. DOOM
ternát adj. m., pl. ternáți; f. ternátă, pl. ternáte
ternatului
TERNÁT, -Ă, ternați, -te, adj. (Despre frunze) Care sunt reunite câte trei, pornind de pe tulpină, din același loc. – După fr. terne. DOOM
ternát adj. m., pl. ternáți; f. ternátă, pl. ternáte
ternați
TERNÁT, -Ă, ternați, -te, adj. (Despre frunze) Care sunt reunite câte trei, pornind de pe tulpină, din același loc. – După fr. terne. DOOM
ternát adj. m., pl. ternáți; f. ternátă, pl. ternáte
ternații
TERNÁT, -Ă, ternați, -te, adj. (Despre frunze) Care sunt reunite câte trei, pornind de pe tulpină, din același loc. – După fr. terne. DOOM
ternát adj. m., pl. ternáți; f. ternátă, pl. ternáte
ternaților
TERNÁT, -Ă, ternați, -te, adj. (Despre frunze) Care sunt reunite câte trei, pornind de pe tulpină, din același loc. – După fr. terne. DOOM
ternát adj. m., pl. ternáți; f. ternátă, pl. ternáte
terne
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne. DOOM
tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne
ternei
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne. DOOM
tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne
ternele
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne. DOOM
tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne
ternelor
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne. DOOM
tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne
terni
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne. DOOM
tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne
ternii
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne. DOOM
tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne
ternilor
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne. DOOM
tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne
ternioane
TERNIÓN, ternioane, s. n. Dulap metalic de construcție specială, cu despărțituri mici, în care sunt așezate biletele de tren. [Pr.: -ni-on] – Din germ. Ternion. DOOM
ternión (-ni-on) s. n., pl. ternioáne
ternioanele
TERNIÓN, ternioane, s. n. Dulap metalic de construcție specială, cu despărțituri mici, în care sunt așezate biletele de tren. [Pr.: -ni-on] – Din germ. Ternion. DOOM
ternión (-ni-on) s. n., pl. ternioáne
ternioanelor
TERNIÓN, ternioane, s. n. Dulap metalic de construcție specială, cu despărțituri mici, în care sunt așezate biletele de tren. [Pr.: -ni-on] – Din germ. Ternion. DOOM
ternión (-ni-on) s. n., pl. ternioáne
ternion
TERNIÓN, ternioane, s. n. Dulap metalic de construcție specială, cu despărțituri mici, în care sunt așezate biletele de tren. [Pr.: -ni-on] – Din germ. Ternion. DOOM
ternión (-ni-on) s. n., pl. ternioáne
ternionul
TERNIÓN, ternioane, s. n. Dulap metalic de construcție specială, cu despărțituri mici, în care sunt așezate biletele de tren. [Pr.: -ni-on] – Din germ. Ternion. DOOM
ternión (-ni-on) s. n., pl. ternioáne
ternionului
TERNIÓN, ternioane, s. n. Dulap metalic de construcție specială, cu despărțituri mici, în care sunt așezate biletele de tren. [Pr.: -ni-on] – Din germ. Ternion. DOOM
ternión (-ni-on) s. n., pl. ternioáne
ternul
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne. DOOM
tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne
ternului
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne. DOOM
tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne
ternă
TÉRNĂ s.f. (Liv.) Complex compus din trei elemente. ◊ (Mat.) Ternă de referință = ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale. [< fr. terne].
tero
TERO2- v. terio-.
tero
TERO1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) vară”, „văratic”. [< fr. théro-, it. tero-, cf. gr. theros – vară].
teroare
TEROÁRE s. f. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. – Din fr. terreur, lat. terror, -oris. DOOM
teroáre s. f., g.-d. art. terórii
teroarea
TEROÁRE s. f. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. – Din fr. terreur, lat. terror, -oris. DOOM
teroáre s. f., g.-d. art. terórii
terofita
TEROFÍTĂ, terofite, s. f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iemare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ◊ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés.
terofite
TEROFÍTĂ, terofite, s. f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iemare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ◊ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés.
terofitei
TEROFÍTĂ, terofite, s. f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iemare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ◊ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés.
terofitele
TEROFÍTĂ, terofite, s. f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iemare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ◊ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés.
terofitelor
TEROFÍTĂ, terofite, s. f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iemare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ◊ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés.
teromorfa
TEROMÓRFE s.f.pl. (Pal.) Ordin de reptile fosile acvatice sau terestre, având caractere comune cu stegocefalii și cu mamiferele; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. teromorfă. / < fr. théromorphes, cf. gr. therion – fiară, morphe – formă]. DOOM
teromórfă s. f., g.-d. art. teromórfei; pl. teromórfe
teromorfe
TEROMÓRFE s.f.pl. (Pal.) Ordin de reptile fosile acvatice sau terestre, având caractere comune cu stegocefalii și cu mamiferele; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. teromorfă. / < fr. théromorphes, cf. gr. therion – fiară, morphe – formă]. DOOM
teromórfă s. f., g.-d. art. teromórfei; pl. teromórfe
teromorfei
TEROMÓRFE s.f.pl. (Pal.) Ordin de reptile fosile acvatice sau terestre, având caractere comune cu stegocefalii și cu mamiferele; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. teromorfă. / < fr. théromorphes, cf. gr. therion – fiară, morphe – formă]. DOOM
teromórfă s. f., g.-d. art. teromórfei; pl. teromórfe
teromorfele
TEROMÓRFE s.f.pl. (Pal.) Ordin de reptile fosile acvatice sau terestre, având caractere comune cu stegocefalii și cu mamiferele; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. teromorfă. / < fr. théromorphes, cf. gr. therion – fiară, morphe – formă]. DOOM
teromórfă s. f., g.-d. art. teromórfei; pl. teromórfe
teromorfelor
TEROMÓRFE s.f.pl. (Pal.) Ordin de reptile fosile acvatice sau terestre, având caractere comune cu stegocefalii și cu mamiferele; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. teromorfă. / < fr. théromorphes, cf. gr. therion – fiară, morphe – formă]. DOOM
teromórfă s. f., g.-d. art. teromórfei; pl. teromórfe
terori
TEROÁRE s. f. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. – Din fr. terreur, lat. terror, -oris. DOOM
teroáre s. f., g.-d. art. terórii
terorii
TEROÁRE s. f. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. – Din fr. terreur, lat. terror, -oris. DOOM
teroáre s. f., g.-d. art. terórii
terorile
TEROÁRE s. f. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. – Din fr. terreur, lat. terror, -oris. DOOM
teroáre s. f., g.-d. art. terórii
terorilor
TEROÁRE s. f. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. – Din fr. terreur, lat. terror, -oris. DOOM
teroáre s. f., g.-d. art. terórii
terorism
TERORÍSM s. n. 1. Totalitatea actelor intenționate de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a provoca o teamă generalizată și pentru atingerea unor scopuri politice. 2. Atitudine, manifestare teroristă. – Din fr. terrorisme. DOOM
terorísm s. n.
terorismul
TERORÍSM s. n. 1. Totalitatea actelor intenționate de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a provoca o teamă generalizată și pentru atingerea unor scopuri politice. 2. Atitudine, manifestare teroristă. – Din fr. terrorisme. DOOM
terorísm s. n.
terorismului
TERORÍSM s. n. 1. Totalitatea actelor intenționate de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a provoca o teamă generalizată și pentru atingerea unor scopuri politice. 2. Atitudine, manifestare teroristă. – Din fr. terrorisme. DOOM
terorísm s. n.
terorist
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
terorist
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
terorista
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
terorista
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroriste
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroriste
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroristei
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroristei
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroristele
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroristele
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroristelor
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroristelor
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroristul
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroristul
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroristului
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroristului
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroriza
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizai
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizam
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizare
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizare
TERORIZÁRE, terorizări, s. f. Acțiunea de a teroriza și rezultatul ei. – V. teroriza. DOOM
terorizáre s. f., g.-d. art. terorizắrii; pl. terorizắri
terorizarea
TERORIZÁRE, terorizări, s. f. Acțiunea de a teroriza și rezultatul ei. – V. teroriza. DOOM
terorizáre s. f., g.-d. art. terorizắrii; pl. terorizắri
terorizară
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizarăm
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizarăți
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizase
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizasem
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizaseră
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizaserăm
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizaserăți
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizaseși
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizaseți
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizat
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizat
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser.
terorizau
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizași
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizați
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizează
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizez
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizeze
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizezi
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizând
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizînd
TERORIZÁ, terorizez, vb. I. Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. DOOM
terorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 terorizeáză
terorizări
TERORIZÁRE, terorizări, s. f. Acțiunea de a teroriza și rezultatul ei. – V. teroriza. DOOM
terorizáre s. f., g.-d. art. terorizắrii; pl. terorizắri
terorizării
TERORIZÁRE, terorizări, s. f. Acțiunea de a teroriza și rezultatul ei. – V. teroriza. DOOM
terorizáre s. f., g.-d. art. terorizắrii; pl. terorizắri
terorizările
TERORIZÁRE, terorizări, s. f. Acțiunea de a teroriza și rezultatul ei. – V. teroriza. DOOM
terorizáre s. f., g.-d. art. terorizắrii; pl. terorizắri
terorizărilor
TERORIZÁRE, terorizări, s. f. Acțiunea de a teroriza și rezultatul ei. – V. teroriza. DOOM
terorizáre s. f., g.-d. art. terorizắrii; pl. terorizắri
teroriști
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroriști
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroriștii
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroriștii
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroriștilor
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
teroriștilor
TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste. DOOM
teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste
terosona
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonai
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonam
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonare
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonare
TEROSONÁRE, terosonări, s. f. Acțiunea de a terosona. – V. terosona.
terosonarea
TEROSONÁRE, terosonări, s. f. Acțiunea de a terosona. – V. terosona.
terosonară
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonarăm
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonarăți
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonase
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonasem
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonaseră
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonaserăm
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonaserăți
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonaseși
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonaseți
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonat
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonat
TEROSONÁT, -Ă, terosonați, -te, adj. (Despre autoturisme) Care a fost supus terosonării. – V. terosona.
terosonau
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonași
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonați
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonează
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonez
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosoneze
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonezi
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonând
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonînd
TEROSONÁ, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operații de întreținere preventivă constând în aplicarea unui strat protector anticoroziv pe suprafața inferioară a caroseriei. – Din germ. Terosson [Werke].
terosonări
TEROSONÁRE, terosonări, s. f. Acțiunea de a terosona. – V. terosona.
terosonării
TEROSONÁRE, terosonări, s. f. Acțiunea de a terosona. – V. terosona.
terosonările
TEROSONÁRE, terosonări, s. f. Acțiunea de a terosona. – V. terosona.
terosonărilor
TEROSONÁRE, terosonări, s. f. Acțiunea de a terosona. – V. terosona.
terotehnic
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terotehnica
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terotehnica
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terotehnice
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terotehnicei
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terotehnicele
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terotehnicelor
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terotehnici
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terotehnici
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terotehnicii
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terotehnicii
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terotehnicilor
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terotehnicul
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terotehnicului
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics.
terpena
TERPÉNĂ, terpene, s. f. (La pl.) Clasă de hidrocarburi naturale lichide, cu miros plăcut, care se găsesc în diverse uleiuri eterice; (și la sg.) hidrocarbură care face parte din această clasă. – Din fr. terpène. DOOM
terpénă s. f.. g.-d. art. terpénei; pl. terpéne
terpene
TERPÉNĂ, terpene, s. f. (La pl.) Clasă de hidrocarburi naturale lichide, cu miros plăcut, care se găsesc în diverse uleiuri eterice; (și la sg.) hidrocarbură care face parte din această clasă. – Din fr. terpène. DOOM
terpénă s. f.. g.-d. art. terpénei; pl. terpéne
terpenei
TERPÉNĂ, terpene, s. f. (La pl.) Clasă de hidrocarburi naturale lichide, cu miros plăcut, care se găsesc în diverse uleiuri eterice; (și la sg.) hidrocarbură care face parte din această clasă. – Din fr. terpène. DOOM
terpénă s. f.. g.-d. art. terpénei; pl. terpéne
terpenele
TERPÉNĂ, terpene, s. f. (La pl.) Clasă de hidrocarburi naturale lichide, cu miros plăcut, care se găsesc în diverse uleiuri eterice; (și la sg.) hidrocarbură care face parte din această clasă. – Din fr. terpène. DOOM
terpénă s. f.. g.-d. art. terpénei; pl. terpéne
terpenelor
TERPÉNĂ, terpene, s. f. (La pl.) Clasă de hidrocarburi naturale lichide, cu miros plăcut, care se găsesc în diverse uleiuri eterice; (și la sg.) hidrocarbură care face parte din această clasă. – Din fr. terpène. DOOM
terpénă s. f.. g.-d. art. terpénei; pl. terpéne
terpentin
TERPENTÍN s. n. v. terebentină.
terpentină
TEREBENTÍNĂ, terebentine, s. f. Lichid incolor, cu miros pătrunzător, obținut prin distilarea rășinilor de conifere și folosit în industrie și în medicină. [Var.: (pop.) terbentínă, terpentínă s. f.] – Din fr. térébenthine. DOOM
terebentínă s. f., g.-d. art. terebentínei; pl. terebentíne
terpi
terpí (-pésc, -ít), vb. A răbda, a suporta, a insista. Sl. trŭpĕti (Candrea). Sec. XVII, înv. – Der. terpenie, s. f. (Mold., răbdare).
terpin
TERPÍNĂ s. f. v. terpin.
terpineol
TERPINEÓL s.n. v. terpinol.
terpinol
TERPINÓL s. n. Substanță chimică folosită în parfumerie. – Din fr. terpinol.
terpinolul
TERPINÓL s. n. Substanță chimică folosită în parfumerie. – Din fr. terpinol.
terpinolului
TERPINÓL s. n. Substanță chimică folosită în parfumerie. – Din fr. terpinol.
terpinul
TERPÍNĂ s. f. v. terpin.
terpinului
TERPÍNĂ s. f. v. terpin.
terpină
TERPÍNĂ s. f. v. terpin.
terpire
terpí (-pésc, -ít), vb. A răbda, a suporta, a insista. Sl. trŭpĕti (Candrea). Sec. XVII, înv. – Der. terpenie, s. f. (Mold., răbdare).
terpsichora
Terpsichore (sau Terpsichora), una dintre muze, fiica lui Zeus și a Mnemosynei. Patrona dansul (v. și Musae).
terpsichore
Terpsichore (sau Terpsichora), una dintre muze, fiica lui Zeus și a Mnemosynei. Patrona dansul (v. și Musae).
terpsihora
Terpsihora = Terpsichore.
terra
Terra v. Tellus.
terraforming
TERRAFORMING s. n. Preocupare care vizează remodelarea condițiilor existente pe o planetă, facându-le asemănătoare celor de pe Pământ. [Pr.: -fór-] – Cuv. engl.
terrestris
COLȚ, (I, II 4) colțuri, s. n. (II, III) colți, s. m. I. S. n. 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ◊ Colțul gurii = fiecare dintre cele două extremități laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întâlnesc; locul format de fiecare dintre aceste unghiuri. ◊ Expr. Colț cu... = în unghiul format de străzile... 2. Porțiune dintr-un obiect sau dintr-un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui. ♦ (În publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialități. ♦ Margine, extremitate. ◊ Colț de pâine = coltuc (1); p. gener. orice bucată de pâine (tăiată de la o margine). ♦ Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite ale pereților. ◊ Expr. A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură. A pune (un copil) la colț = a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete. 3. Loc îndepărtat, retras, dosnic; refugiu, ascunziș. ◊ Expr. În (sau din) toate colțurile = în (sau din) toate părțile. II. S. m. 1. Dinte al animalelor (p. ext. și al oamenilor), în special caninul. ◊ Expr. A-și arăta colții = a manifesta o atitudine agresivă, aprigă. A (se) lua la colți = a (se) certa, a fi gata de încăierare. A avea colți (sau un colț) = a fi dârz; a fi obraznic. ♦ Fragment dintr-un dinte sau dintr-o măsea ruptă. 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei, furcii sau ale altor instrumente asemănătoare. 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață; țintă. 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă, de gheață etc. 5. Vârful plantelor, în special al ierbii, la începutul dezvoltării lor, când încolțesc. 6. Compus: colții-babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate, cu flori galbene și cu fructe țepoase (Tribulus terrestris). III. S. m. 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe; dantelă împletită în această formă. 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe tâmple. – Din bg. kolec, scr. kolac.
tersana
TERSANÁ, tersanale, s. f. (Învechit) Arsenal maritim, șantier naval unde se construiesc și se repară vase de război. Fiind peste noapte... ger, au înghețat boazul (= canalul) mării, spre tersana. ARHIVA, R. II 11. – Variantă: tarsaná (GOLESCU, Î. 86) s. f.
tersandru
Tersandru = Thersander.
tersit
Tersit = Thersites.
tertecuță
TERTECÚȚĂ s. f. v. tărtăcuță.
tertel
TERTÉL, terteluri, s. n. (Înv.) Șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur. – Din tc. tirtil. DOOM
tertél (înv.) s. n., pl. tertéluri
tertelul
TERTÉL, terteluri, s. n. (Înv.) Șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur. – Din tc. tirtil. DOOM
tertél (înv.) s. n., pl. tertéluri
tertelului
TERTÉL, terteluri, s. n. (Înv.) Șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur. – Din tc. tirtil. DOOM
tertél (înv.) s. n., pl. tertéluri
terteluri
TERTÉL, terteluri, s. n. (Înv.) Șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur. – Din tc. tirtil. DOOM
tertél (înv.) s. n., pl. tertéluri
tertelurile
TERTÉL, terteluri, s. n. (Înv.) Șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur. – Din tc. tirtil. DOOM
tertél (înv.) s. n., pl. tertéluri
tertelurilor
TERTÉL, terteluri, s. n. (Înv.) Șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur. – Din tc. tirtil. DOOM
tertél (înv.) s. n., pl. tertéluri
tertip
TERTÍP, tertipuri, s. n. Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie. – Din tc. tertib. DOOM
tertíp s. n., pl. tertípuri
tertipul
TERTÍP, tertipuri, s. n. Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie. – Din tc. tertib. DOOM
tertíp s. n., pl. tertípuri
tertipului
TERTÍP, tertipuri, s. n. Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie. – Din tc. tertib. DOOM
tertíp s. n., pl. tertípuri
tertipuri
TERTÍP, tertipuri, s. n. Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie. – Din tc. tertib. DOOM
tertíp s. n., pl. tertípuri
tertipurile
TERTÍP, tertipuri, s. n. Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie. – Din tc. tertib. DOOM
tertíp s. n., pl. tertípuri
tertipurilor
TERTÍP, tertipuri, s. n. Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie. – Din tc. tertib. DOOM
tertíp s. n., pl. tertípuri
terzibașă
TERZÍBAȘĂ s. m. (Înv.) Staroste de croitori. [Var.: tezírbașă s. m.] – Tc. terzıbașı.
terziman
TERGIMÁN, tergimani, s. m. (Înv.) Interpret, traducător, translator. [Var.: terzimán s. m.] – Din tc. tercüman. DOOM
tergimán (înv.) s. m., pl. tergimáni
terț
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terț
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terța
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terța
TÉRȚĂ, terțe, s. f. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei, la distanța de trei trepte. – Din it. terza. DOOM
térță (interval muzical) s. f., g.-d. art. térței; pl. térțe
terța
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terțarola
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarola
TERȚARÓLĂ, terțarole, s. f. Porțiune dintr-o pânză de navă care se strânge prin înfășurare, pentru a reduce suprafața pânzei expusă vântului când acesta depășește o anumită forță. – Din it. terzaruola. DOOM
terțarólă s. f., g.-d. art. terțarólei; pl. terțaróle
terțarolai
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolam
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolare
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolare
TERȚAROLÁRE, terțarolări, s. f. Reducere a suprafeței unei vele când vântul depășește o anumită forță. – Din terțarolă. DOOM
terțaroláre s. f., g.-d. art. terțarolắrii; pl. terțarolắri
terțarolarea
TERȚAROLÁRE, terțarolări, s. f. Reducere a suprafeței unei vele când vântul depășește o anumită forță. – Din terțarolă. DOOM
terțaroláre s. f., g.-d. art. terțarolắrii; pl. terțarolắri
terțarolară
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolarăm
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolarăți
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolase
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolasem
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolaseră
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolaserăm
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolaserăți
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolaseși
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolaseți
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolat
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolat
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolau
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolași
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolați
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarole
TERȚARÓLĂ, terțarole, s. f. Porțiune dintr-o pânză de navă care se strânge prin înfășurare, pentru a reduce suprafața pânzei expusă vântului când acesta depășește o anumită forță. – Din it. terzaruola. DOOM
terțarólă s. f., g.-d. art. terțarólei; pl. terțaróle
terțarolează
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolei
TERȚARÓLĂ, terțarole, s. f. Porțiune dintr-o pânză de navă care se strânge prin înfășurare, pentru a reduce suprafața pânzei expusă vântului când acesta depășește o anumită forță. – Din it. terzaruola. DOOM
terțarólă s. f., g.-d. art. terțarólei; pl. terțaróle
terțarolele
TERȚARÓLĂ, terțarole, s. f. Porțiune dintr-o pânză de navă care se strânge prin înfășurare, pentru a reduce suprafața pânzei expusă vântului când acesta depășește o anumită forță. – Din it. terzaruola. DOOM
terțarólă s. f., g.-d. art. terțarólei; pl. terțaróle
terțarolelor
TERȚARÓLĂ, terțarole, s. f. Porțiune dintr-o pânză de navă care se strânge prin înfășurare, pentru a reduce suprafața pânzei expusă vântului când acesta depășește o anumită forță. – Din it. terzaruola. DOOM
terțarólă s. f., g.-d. art. terțarólei; pl. terțaróle
terțarolez
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțaroleze
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolezi
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolând
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolînd
TERȚAROLÁ vb. I. tr. (Mar.) A supune acțiunii de terțarolare. [Cf. it. terzarolare].
terțarolări
TERȚAROLÁRE, terțarolări, s. f. Reducere a suprafeței unei vele când vântul depășește o anumită forță. – Din terțarolă. DOOM
terțaroláre s. f., g.-d. art. terțarolắrii; pl. terțarolắri
terțarolării
TERȚAROLÁRE, terțarolări, s. f. Reducere a suprafeței unei vele când vântul depășește o anumită forță. – Din terțarolă. DOOM
terțaroláre s. f., g.-d. art. terțarolắrii; pl. terțarolắri
terțarolările
TERȚAROLÁRE, terțarolări, s. f. Reducere a suprafeței unei vele când vântul depășește o anumită forță. – Din terțarolă. DOOM
terțaroláre s. f., g.-d. art. terțarolắrii; pl. terțarolắri
terțarolărilor
TERȚAROLÁRE, terțarolări, s. f. Reducere a suprafeței unei vele când vântul depășește o anumită forță. – Din terțarolă. DOOM
terțaroláre s. f., g.-d. art. terțarolắrii; pl. terțarolắri
terțe
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terțe
TÉRȚĂ, terțe, s. f. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei, la distanța de trei trepte. – Din it. terza. DOOM
térță (interval muzical) s. f., g.-d. art. térței; pl. térțe
terțe
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terței
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terței
TÉRȚĂ, terțe, s. f. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei, la distanța de trei trepte. – Din it. terza. DOOM
térță (interval muzical) s. f., g.-d. art. térței; pl. térțe
terței
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terțel
terțél (-luri), s. n. – Șiret, șnur. Tc. tirtil (Șeineanu, II, 356). Terpel, s. n. (libertate mai mare dată vitelor mici ca să poată paște), pare să fie rezultatul unei disimilații a aceluiași cuvînt; semantic trebuie pornit de la ideea de legătură sau piedică de picioare care ține animalul legat și din care se slobozește treptat, de unde și expresia a da un terpel „a slăbi coarda”.
terțele
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terțele
TÉRȚĂ, terțe, s. f. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei, la distanța de trei trepte. – Din it. terza. DOOM
térță (interval muzical) s. f., g.-d. art. térței; pl. térțe
terțele
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terțelor
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terțelor
TÉRȚĂ, terțe, s. f. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei, la distanța de trei trepte. – Din it. terza. DOOM
térță (interval muzical) s. f., g.-d. art. térței; pl. térțe
terțelor
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terțet
TERȚÉT, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Terțină. – Din it. terzetto. DOOM
terțét (trio) s. n., pl. terțéte
terțete
TERȚÉT, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Terțină. – Din it. terzetto. DOOM
terțét (trio) s. n., pl. terțéte
terțetele
TERȚÉT, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Terțină. – Din it. terzetto. DOOM
terțét (trio) s. n., pl. terțéte
terțetelor
TERȚÉT, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Terțină. – Din it. terzetto. DOOM
terțét (trio) s. n., pl. terțéte
terțetul
TERȚÉT, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Terțină. – Din it. terzetto. DOOM
terțét (trio) s. n., pl. terțéte
terțetului
TERȚÉT, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Terțină. – Din it. terzetto. DOOM
terțét (trio) s. n., pl. terțéte
terți
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terți
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terția
TÉRȚIA s. f. Literă de tipar cu un corp de 16 puncte tipografice. [Pr.: -ți-a] – Din germ. Tertia. DOOM
térția (literă) (-ți-a) s. f.
terțiar
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = prima parte a mezozoicului (până la începutul erei cuatemare) caracterizată prin mari schimbări ale scoarței terestre, prin apariția mărilor și a lanțurilor de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. DOOM
terțiár2 (-ți-ar) s. n.
terțiara
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = prima parte a mezozoicului (până la începutul erei cuatemare) caracterizată prin mari schimbări ale scoarței terestre, prin apariția mărilor și a lanțurilor de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. DOOM
terțiár2 (-ți-ar) s. n.
terțiare
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = prima parte a mezozoicului (până la începutul erei cuatemare) caracterizată prin mari schimbări ale scoarței terestre, prin apariția mărilor și a lanțurilor de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. DOOM
terțiár2 (-ți-ar) s. n.
terțiarei
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = prima parte a mezozoicului (până la începutul erei cuatemare) caracterizată prin mari schimbări ale scoarței terestre, prin apariția mărilor și a lanțurilor de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. DOOM
terțiár2 (-ți-ar) s. n.
terțiarele
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = prima parte a mezozoicului (până la începutul erei cuatemare) caracterizată prin mari schimbări ale scoarței terestre, prin apariția mărilor și a lanțurilor de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. DOOM
terțiár2 (-ți-ar) s. n.
terțiarelor
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = prima parte a mezozoicului (până la începutul erei cuatemare) caracterizată prin mari schimbări ale scoarței terestre, prin apariția mărilor și a lanțurilor de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. DOOM
terțiár2 (-ți-ar) s. n.
terțiari
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = prima parte a mezozoicului (până la începutul erei cuatemare) caracterizată prin mari schimbări ale scoarței terestre, prin apariția mărilor și a lanțurilor de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. DOOM
terțiár2 (-ți-ar) s. n.
terțiarii
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = prima parte a mezozoicului (până la începutul erei cuatemare) caracterizată prin mari schimbări ale scoarței terestre, prin apariția mărilor și a lanțurilor de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. DOOM
terțiár2 (-ți-ar) s. n.
terțiarilor
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = prima parte a mezozoicului (până la începutul erei cuatemare) caracterizată prin mari schimbări ale scoarței terestre, prin apariția mărilor și a lanțurilor de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. DOOM
terțiár2 (-ți-ar) s. n.
terțiarul
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = prima parte a mezozoicului (până la începutul erei cuatemare) caracterizată prin mari schimbări ale scoarței terestre, prin apariția mărilor și a lanțurilor de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. DOOM
terțiár2 (-ți-ar) s. n.
terțiarului
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = prima parte a mezozoicului (până la începutul erei cuatemare) caracterizată prin mari schimbări ale scoarței terestre, prin apariția mărilor și a lanțurilor de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. DOOM
terțiár2 (-ți-ar) s. n.
terție
terțíu (-íe), adj. – (Berbec) care are peste doi ani. – Var. tîrțiu, interțiu, (în)tărțîu. Lat. tertĭus, al cărui rezultat normal, *terți, a primit suf. -iu, ca negriu ‹ negru, suriu ‹ sur etc. După Pușcariu 1740 și REW 8679, de la un lat. *tertῑvus: după Tiktin, din lat. in tertĭo (anno), cu ideea că ar fi vorba de o formație cultă; după Giuglea, Contribuții, 20 și Candrea, din lat. *tertianeus. Cf. anțărț, terță.
terției
TÉRȚIA s. f. Literă de tipar cu un corp de 16 puncte tipografice. [Pr.: -ți-a] – Din germ. Tertia. DOOM
térția (literă) (-ți-a) s. f.
terții
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terții
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terții
TÉRȚIA s. f. Literă de tipar cu un corp de 16 puncte tipografice. [Pr.: -ți-a] – Din germ. Tertia. DOOM
térția (literă) (-ți-a) s. f.
terțiile
TÉRȚIA s. f. Literă de tipar cu un corp de 16 puncte tipografice. [Pr.: -ți-a] – Din germ. Tertia. DOOM
térția (literă) (-ți-a) s. f.
terțiilor
TÉRȚIA s. f. Literă de tipar cu un corp de 16 puncte tipografice. [Pr.: -ți-a] – Din germ. Tertia. DOOM
térția (literă) (-ți-a) s. f.
terților
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terților
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terțin
TERȚÍN, terțini, s. m. (Regional) Berbec de doi ani împliniți.
terțina
TERȚÍNĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina. DOOM
terțínă (poezie) s. f., g.-d. art. terțínei; pl. terțíne
terține
TERȚÍNĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina. DOOM
terțínă (poezie) s. f., g.-d. art. terțínei; pl. terțíne
terținei
TERȚÍNĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina. DOOM
terțínă (poezie) s. f., g.-d. art. terțínei; pl. terțíne
terținele
TERȚÍNĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina. DOOM
terțínă (poezie) s. f., g.-d. art. terțínei; pl. terțíne
terținelor
TERȚÍNĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina. DOOM
terțínă (poezie) s. f., g.-d. art. terțínei; pl. terțíne
terțio
TÉRȚIO adv. În al treilea rând, într-o enumerare. [Pr.: -ți-o] – Din fr. tertio. DOOM
*térțio (-ți-o) adv.
terțiu
terțíu (-íe), adj. – (Berbec) care are peste doi ani. – Var. tîrțiu, interțiu, (în)tărțîu. Lat. tertĭus, al cărui rezultat normal, *terți, a primit suf. -iu, ca negriu ‹ negru, suriu ‹ sur etc. După Pușcariu 1740 și REW 8679, de la un lat. *tertῑvus: după Tiktin, din lat. in tertĭo (anno), cu ideea că ar fi vorba de o formație cultă; după Giuglea, Contribuții, 20 și Candrea, din lat. *tertianeus. Cf. anțărț, terță.
terțul
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terțul
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terțului
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
terțului
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. DOOM
terț3 (a treia posibilitate) s. n.
tesac
TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak. DOOM
tesác s. n., pl. tesáce
tesace
TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak. DOOM
tesác s. n., pl. tesáce
tesacele
TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak. DOOM
tesác s. n., pl. tesáce
tesacelor
TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak. DOOM
tesác s. n., pl. tesáce
tesacul
TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak. DOOM
tesác s. n., pl. tesáce
tesacului
TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak. DOOM
tesác s. n., pl. tesáce
tesalic
TESÁLIC, -Ă, tesalici, -ce, adj. Care aparține Tesaliei, privitor la Tesalia. – Tesalia (n. pr.) + suf. -ic.
tescovina
TESCOVÍNĂ, (2) tescovine, s. f. 1. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahăr; boștină. 2. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. – Cf. sl. tĕskŭ. DOOM
!tescovínă s. f., g.-d. art. tescovínei; (porții, sorturi) pl. tescovíne
tescovine
TESCOVÍNĂ, (2) tescovine, s. f. 1. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahăr; boștină. 2. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. – Cf. sl. tĕskŭ. DOOM
!tescovínă s. f., g.-d. art. tescovínei; (porții, sorturi) pl. tescovíne
tescovinei
TESCOVÍNĂ, (2) tescovine, s. f. 1. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahăr; boștină. 2. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. – Cf. sl. tĕskŭ. DOOM
!tescovínă s. f., g.-d. art. tescovínei; (porții, sorturi) pl. tescovíne
tescovinele
TESCOVÍNĂ, (2) tescovine, s. f. 1. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahăr; boștină. 2. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. – Cf. sl. tĕskŭ. DOOM
!tescovínă s. f., g.-d. art. tescovínei; (porții, sorturi) pl. tescovíne
tescovinelor
TESCOVÍNĂ, (2) tescovine, s. f. 1. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahăr; boștină. 2. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. – Cf. sl. tĕskŭ. DOOM
!tescovínă s. f., g.-d. art. tescovínei; (porții, sorturi) pl. tescovíne
tescovinărit
TESCOVINĂRÍT s. n. (Învechit) Dare care se plătea pe tescovină. În domnia lui Ghica-vodă, la 1850, s-a strîns o contribuțiune numită tescovinărit, care era de 4 pînă la 7 lei de cada de tescovină. I. IONESCU, P. 312.
tescui
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuia
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiai
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiam
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiască
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiau
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiați
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiesc
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiește
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiești
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuii
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuim
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuind
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuire
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuire
TESCUÍRE, tescuiri, s. f. Acțiunea de a tescui și rezultatul ei. – V. tescui. DOOM
tescuíre s. f., g.-d. art. tescuírii; pl. tescuíri
tescuirea
TESCUÍRE, tescuiri, s. f. Acțiunea de a tescui și rezultatul ei. – V. tescui. DOOM
tescuíre s. f., g.-d. art. tescuírii; pl. tescuíri
tescuiri
TESCUÍRE, tescuiri, s. f. Acțiunea de a tescui și rezultatul ei. – V. tescui. DOOM
tescuíre s. f., g.-d. art. tescuírii; pl. tescuíri
tescuirii
TESCUÍRE, tescuiri, s. f. Acțiunea de a tescui și rezultatul ei. – V. tescui. DOOM
tescuíre s. f., g.-d. art. tescuírii; pl. tescuíri
tescuirile
TESCUÍRE, tescuiri, s. f. Acțiunea de a tescui și rezultatul ei. – V. tescui. DOOM
tescuíre s. f., g.-d. art. tescuírii; pl. tescuíri
tescuirilor
TESCUÍRE, tescuiri, s. f. Acțiunea de a tescui și rezultatul ei. – V. tescui. DOOM
tescuíre s. f., g.-d. art. tescuírii; pl. tescuíri
tescuiră
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuirăm
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuirăți
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuise
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuisem
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiseră
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiserăm
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiserăți
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiseși
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiseți
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuit
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuit
TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ Fig. Îndesat, ticsit. – V. tescui.
tescuita
TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ Fig. Îndesat, ticsit. – V. tescui.
tescuite
TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ Fig. Îndesat, ticsit. – V. tescui.
tescuitei
TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ Fig. Îndesat, ticsit. – V. tescui.
tescuitele
TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ Fig. Îndesat, ticsit. – V. tescui.
tescuitelor
TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ Fig. Îndesat, ticsit. – V. tescui.
tescuitul
TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ Fig. Îndesat, ticsit. – V. tescui.
tescuitului
TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ Fig. Îndesat, ticsit. – V. tescui.
tescuiși
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiți
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati. DOOM
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuiți
TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ Fig. Îndesat, ticsit. – V. tescui.
tescuiții
TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ Fig. Îndesat, ticsit. – V. tescui.
tescuiților
TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ Fig. Îndesat, ticsit. – V. tescui.
teseră
TÉSERĂ s.f. (Ant.) Fisă de metal folosită ca bilet de intrare la spectacole. [< lat. tessera].
teseu
Teseu = Theseus.
tesis
TÉSIS s.n. (Metr.; op. arsis) Timpul tare sau accentuat dintr-o măsură. [Pl. -suri. / < fr. thésis, gr. thesis].
tesla
TÉSLA s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a inducției magnetice. – Din fr. tesla. DOOM
!tésla (unitate de măsură) (tes-la) s. f.; simb. T
tesla
TÉSLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari la fasonarea lemnului. – Din sl. tesla. DOOM
!téslă (unealtă) (tes-lă) s. f., g.-d. art. téslei; pl. tésle
teslar
TESLÁR, teslari, s. m. 1. (Reg.) Dulgher. 2. (La pl.) Subalterni ai căpitanului de poduri care, în evul mediu, în țările române, aveau obligația de a le repara. – Teslă + suf. -ar. DOOM
!teslár (reg.) (tes-lar) s. m., pl. teslári
teslari
TESLÁR, teslari, s. m. 1. (Reg.) Dulgher. 2. (La pl.) Subalterni ai căpitanului de poduri care, în evul mediu, în țările române, aveau obligația de a le repara. – Teslă + suf. -ar. DOOM
!teslár (reg.) (tes-lar) s. m., pl. teslári
teslarii
TESLÁR, teslari, s. m. 1. (Reg.) Dulgher. 2. (La pl.) Subalterni ai căpitanului de poduri care, în evul mediu, în țările române, aveau obligația de a le repara. – Teslă + suf. -ar. DOOM
!teslár (reg.) (tes-lar) s. m., pl. teslári
teslarilor
TESLÁR, teslari, s. m. 1. (Reg.) Dulgher. 2. (La pl.) Subalterni ai căpitanului de poduri care, în evul mediu, în țările române, aveau obligația de a le repara. – Teslă + suf. -ar. DOOM
!teslár (reg.) (tes-lar) s. m., pl. teslári
teslarul
TESLÁR, teslari, s. m. 1. (Reg.) Dulgher. 2. (La pl.) Subalterni ai căpitanului de poduri care, în evul mediu, în țările române, aveau obligația de a le repara. – Teslă + suf. -ar. DOOM
!teslár (reg.) (tes-lar) s. m., pl. teslári
teslarului
TESLÁR, teslari, s. m. 1. (Reg.) Dulgher. 2. (La pl.) Subalterni ai căpitanului de poduri care, în evul mediu, în țările române, aveau obligația de a le repara. – Teslă + suf. -ar. DOOM
!teslár (reg.) (tes-lar) s. m., pl. teslári
tesle
TÉSLA s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a inducției magnetice. – Din fr. tesla. DOOM
!tésla (unitate de măsură) (tes-la) s. f.; simb. T
tesle
TÉSLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari la fasonarea lemnului. – Din sl. tesla. DOOM
!téslă (unealtă) (tes-lă) s. f., g.-d. art. téslei; pl. tésle
teslei
TÉSLA s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a inducției magnetice. – Din fr. tesla. DOOM
!tésla (unitate de măsură) (tes-la) s. f.; simb. T
teslei
TÉSLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari la fasonarea lemnului. – Din sl. tesla. DOOM
!téslă (unealtă) (tes-lă) s. f., g.-d. art. téslei; pl. tésle
teslele
TÉSLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari la fasonarea lemnului. – Din sl. tesla. DOOM
!téslă (unealtă) (tes-lă) s. f., g.-d. art. téslei; pl. tésle
teslelor
TÉSLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari la fasonarea lemnului. – Din sl. tesla. DOOM
!téslă (unealtă) (tes-lă) s. f., g.-d. art. téslei; pl. tésle
teslim
teslím (-muri), s. n. – Predare. – Mr. tislime, megl. teslim. Tc. (arab.) teslim (Roesler 604; Șeineanu, III, 122; Ronzevalle 65), cf. ngr. τεσλίμι, bg., sb. teslim. – Der. teslimarisi, vb. (a preda), sec. XIX, înv.
teslăria
TESLĂRÍE, (2) teslării, s. f. (Reg.) 1. Meseria de teslar; dulgherie. 2. Atelierul teslarului – Teslar + suf. -ie. DOOM
!teslắrie (reg.) (tes-lă-) s. f., art. teslăría, g.-d. art. teslăríei; pl. teslăríi, art. teslăríile
teslărie
TESLĂRÍE, (2) teslării, s. f. (Reg.) 1. Meseria de teslar; dulgherie. 2. Atelierul teslarului – Teslar + suf. -ie. DOOM
!teslắrie (reg.) (tes-lă-) s. f., art. teslăría, g.-d. art. teslăríei; pl. teslăríi, art. teslăríile
teslăriei
TESLĂRÍE, (2) teslării, s. f. (Reg.) 1. Meseria de teslar; dulgherie. 2. Atelierul teslarului – Teslar + suf. -ie. DOOM
!teslắrie (reg.) (tes-lă-) s. f., art. teslăría, g.-d. art. teslăríei; pl. teslăríi, art. teslăríile
teslării
TESLĂRÍE, (2) teslării, s. f. (Reg.) 1. Meseria de teslar; dulgherie. 2. Atelierul teslarului – Teslar + suf. -ie. DOOM
!teslắrie (reg.) (tes-lă-) s. f., art. teslăría, g.-d. art. teslăríei; pl. teslăríi, art. teslăríile
teslăriile
TESLĂRÍE, (2) teslării, s. f. (Reg.) 1. Meseria de teslar; dulgherie. 2. Atelierul teslarului – Teslar + suf. -ie. DOOM
!teslắrie (reg.) (tes-lă-) s. f., art. teslăría, g.-d. art. teslăríei; pl. teslăríi, art. teslăríile
teslăriilor
TESLĂRÍE, (2) teslării, s. f. (Reg.) 1. Meseria de teslar; dulgherie. 2. Atelierul teslarului – Teslar + suf. -ie. DOOM
!teslắrie (reg.) (tes-lă-) s. f., art. teslăría, g.-d. art. teslăríei; pl. teslăríi, art. teslăríile
tesmo
TESMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „lege”. [< fr. thesmo-, it. tesmo-, cf. gr. thesmos].
tesmoforii
TESMOFÓRII s.f.pl. Sărbători ateniene celebrate de femei în cinstea zeiței Atena. [< fr. thesmophories, gr. thesmophoria].
tesmotet
TESMOTÉT s.m. Titlu dat în vechea Atenă magistraților care păstrau legile. [< fr. thesmothète, gr. thesmothetes].
test
TEST1, teste, s. n. 1. (Psih.) Probă prin care se examinează funcții senzoriale- motorii sau mintale, nivelul dezvoltării intelectuale, aptitudinile etc. 2. Probă (scrisă sau orală) de verificare a cunoștințelor. ◊ Test-grilă = probă scrisă sub formă de grilă. – Din fr., engl. test. DOOM
*test-grílă s. n., pl. téste-grílă
testa
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testacee
TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus. DOOM
testacéu s. n., art. testacéul; pl. testacée
testaceea
TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus. DOOM
testacéu s. n., art. testacéul; pl. testacée
testaceei
TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus. DOOM
testacéu s. n., art. testacéul; pl. testacée
testaceele
TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus. DOOM
testacéu s. n., art. testacéul; pl. testacée
testaceelor
TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus. DOOM
testacéu s. n., art. testacéul; pl. testacée
testacei
TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus. DOOM
testacéu s. n., art. testacéul; pl. testacée
testaceii
TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus. DOOM
testacéu s. n., art. testacéul; pl. testacée
testaceilor
TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus. DOOM
testacéu s. n., art. testacéul; pl. testacée
testaceu
TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus. DOOM
testacéu s. n., art. testacéul; pl. testacée
testaceul
TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus. DOOM
testacéu s. n., art. testacéul; pl. testacée
testaceului
TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus. DOOM
testacéu s. n., art. testacéul; pl. testacée
testai
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testam
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testament
TESTAMÉNT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = prima parte a Bibliei recunoscută și de mozaici și de creștini, cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Hristos). Noul Testament = a doua parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Hristos), recunoscute numai de creștini. – Din lat. testamentum, fr. testament. DOOM
Nóul Testamént (parte a Bibliei) s. propriu n.
testamentar
TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. DOOM
testamentár adj. m., pl. testamentári; f. testamentáră, pl. testamentáre
testamentara
TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. DOOM
testamentár adj. m., pl. testamentári; f. testamentáră, pl. testamentáre
testamentare
TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. DOOM
testamentár adj. m., pl. testamentári; f. testamentáră, pl. testamentáre
testamentarei
TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. DOOM
testamentár adj. m., pl. testamentári; f. testamentáră, pl. testamentáre
testamentarele
TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. DOOM
testamentár adj. m., pl. testamentári; f. testamentáră, pl. testamentáre
testamentarelor
TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. DOOM
testamentár adj. m., pl. testamentári; f. testamentáră, pl. testamentáre
testamentari
TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. DOOM
testamentár adj. m., pl. testamentári; f. testamentáră, pl. testamentáre
testamentarii
TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. DOOM
testamentár adj. m., pl. testamentári; f. testamentáră, pl. testamentáre
testamentarilor
TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. DOOM
testamentár adj. m., pl. testamentári; f. testamentáră, pl. testamentáre
testamentarul
TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. DOOM
testamentár adj. m., pl. testamentári; f. testamentáră, pl. testamentáre
testamentarului
TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. DOOM
testamentár adj. m., pl. testamentári; f. testamentáră, pl. testamentáre
testamente
TESTAMÉNT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = prima parte a Bibliei recunoscută și de mozaici și de creștini, cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Hristos). Noul Testament = a doua parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Hristos), recunoscute numai de creștini. – Din lat. testamentum, fr. testament. DOOM
Nóul Testamént (parte a Bibliei) s. propriu n.
testamentele
TESTAMÉNT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = prima parte a Bibliei recunoscută și de mozaici și de creștini, cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Hristos). Noul Testament = a doua parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Hristos), recunoscute numai de creștini. – Din lat. testamentum, fr. testament. DOOM
Nóul Testamént (parte a Bibliei) s. propriu n.
testamentelor
TESTAMÉNT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = prima parte a Bibliei recunoscută și de mozaici și de creștini, cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Hristos). Noul Testament = a doua parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Hristos), recunoscute numai de creștini. – Din lat. testamentum, fr. testament. DOOM
Nóul Testamént (parte a Bibliei) s. propriu n.
testamentul
TESTAMÉNT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = prima parte a Bibliei recunoscută și de mozaici și de creștini, cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Hristos). Noul Testament = a doua parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Hristos), recunoscute numai de creștini. – Din lat. testamentum, fr. testament. DOOM
Nóul Testamént (parte a Bibliei) s. propriu n.
testamentului
TESTAMÉNT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = prima parte a Bibliei recunoscută și de mozaici și de creștini, cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Hristos). Noul Testament = a doua parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Hristos), recunoscute numai de creștini. – Din lat. testamentum, fr. testament. DOOM
Nóul Testamént (parte a Bibliei) s. propriu n.
testamenturi
TESTAMÉNT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = prima parte a Bibliei recunoscută și de mozaici și de creștini, cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Hristos). Noul Testament = a doua parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Hristos), recunoscute numai de creștini. – Din lat. testamentum, fr. testament. DOOM
Nóul Testamént (parte a Bibliei) s. propriu n.
testamenturile
TESTAMÉNT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = prima parte a Bibliei recunoscută și de mozaici și de creștini, cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Hristos). Noul Testament = a doua parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Hristos), recunoscute numai de creștini. – Din lat. testamentum, fr. testament. DOOM
Nóul Testamént (parte a Bibliei) s. propriu n.
testamenturilor
TESTAMÉNT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = prima parte a Bibliei recunoscută și de mozaici și de creștini, cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Hristos). Noul Testament = a doua parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Hristos), recunoscute numai de creștini. – Din lat. testamentum, fr. testament. DOOM
Nóul Testamént (parte a Bibliei) s. propriu n.
testare
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testare
TESTÁRE, testări, s. f. Acțiunea de a testa2 și rezultatul ei. – V. testa2. DOOM
testáre s. f., g.-d. art. testắrii; pl. testắri
testarea
TESTÁRE, testări, s. f. Acțiunea de a testa2 și rezultatul ei. – V. testa2. DOOM
testáre s. f., g.-d. art. testắrii; pl. testắri
testară
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testarăm
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testarăți
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testase
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testasem
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testaseră
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testaserăm
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testaserăți
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testaseși
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testaseți
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testat
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testat
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.
testatoare
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris. DOOM
testatór s. m., pl. testatóri
testatoarea
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris. DOOM
testatór s. m., pl. testatóri
testatoarei
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris. DOOM
testatór s. m., pl. testatóri
testatoarele
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris. DOOM
testatór s. m., pl. testatóri
testatoarelor
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris. DOOM
testatór s. m., pl. testatóri
testator
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris. DOOM
testatór s. m., pl. testatóri
testatori
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris. DOOM
testatór s. m., pl. testatóri
testatorii
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris. DOOM
testatór s. m., pl. testatóri
testatorilor
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris. DOOM
testatór s. m., pl. testatóri
testatorul
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris. DOOM
testatór s. m., pl. testatóri
testatorului
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris. DOOM
testatór s. m., pl. testatóri
testau
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testași
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testați
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
teste
TEST1, teste, s. n. 1. (Psih.) Probă prin care se examinează funcții senzoriale- motorii sau mintale, nivelul dezvoltării intelectuale, aptitudinile etc. 2. Probă (scrisă sau orală) de verificare a cunoștințelor. ◊ Test-grilă = probă scrisă sub formă de grilă. – Din fr., engl. test. DOOM
*test-grílă s. n., pl. téste-grílă
testea
TESTEÁ, testele, s. f. Pachet cuprinzând un număr fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste. DOOM
testeá s. f., art. testeáua, g.-d. art. testélei; pl. testéle, art. testélele
testeaua
TESTEÁ, testele, s. f. Pachet cuprinzând un număr fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste. DOOM
testeá s. f., art. testeáua, g.-d. art. testélei; pl. testéle, art. testélele
testează
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testele
TEST1, teste, s. n. 1. (Psih.) Probă prin care se examinează funcții senzoriale- motorii sau mintale, nivelul dezvoltării intelectuale, aptitudinile etc. 2. Probă (scrisă sau orală) de verificare a cunoștințelor. ◊ Test-grilă = probă scrisă sub formă de grilă. – Din fr., engl. test. DOOM
*test-grílă s. n., pl. téste-grílă
testele
TESTEÁ, testele, s. f. Pachet cuprinzând un număr fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste. DOOM
testeá s. f., art. testeáua, g.-d. art. testélei; pl. testéle, art. testélele
testelei
TESTEÁ, testele, s. f. Pachet cuprinzând un număr fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste. DOOM
testeá s. f., art. testeáua, g.-d. art. testélei; pl. testéle, art. testélele
testelele
TESTEÁ, testele, s. f. Pachet cuprinzând un număr fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste. DOOM
testeá s. f., art. testeáua, g.-d. art. testélei; pl. testéle, art. testélele
testelelor
TESTEÁ, testele, s. f. Pachet cuprinzând un număr fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste. DOOM
testeá s. f., art. testeáua, g.-d. art. testélei; pl. testéle, art. testélele
testelor
TEST1, teste, s. n. 1. (Psih.) Probă prin care se examinează funcții senzoriale- motorii sau mintale, nivelul dezvoltării intelectuale, aptitudinile etc. 2. Probă (scrisă sau orală) de verificare a cunoștințelor. ◊ Test-grilă = probă scrisă sub formă de grilă. – Din fr., engl. test. DOOM
*test-grílă s. n., pl. téste-grílă
testemel
TESTEMÉL, testemele, s. n. (Pop.) Basma, tulpan, năframă. – Din tc. testmal, destmal, bg. testemel. DOOM
testemél (pop.) s. n., pl. testeméle
testemele
TESTEMÉL, testemele, s. n. (Pop.) Basma, tulpan, năframă. – Din tc. testmal, destmal, bg. testemel. DOOM
testemél (pop.) s. n., pl. testeméle
testemelele
TESTEMÉL, testemele, s. n. (Pop.) Basma, tulpan, năframă. – Din tc. testmal, destmal, bg. testemel. DOOM
testemél (pop.) s. n., pl. testeméle
testemelelor
TESTEMÉL, testemele, s. n. (Pop.) Basma, tulpan, năframă. – Din tc. testmal, destmal, bg. testemel. DOOM
testemél (pop.) s. n., pl. testeméle
testemelul
TESTEMÉL, testemele, s. n. (Pop.) Basma, tulpan, năframă. – Din tc. testmal, destmal, bg. testemel. DOOM
testemél (pop.) s. n., pl. testeméle
testemelului
TESTEMÉL, testemele, s. n. (Pop.) Basma, tulpan, năframă. – Din tc. testmal, destmal, bg. testemel. DOOM
testemél (pop.) s. n., pl. testeméle
tester
TÉSTER, testere, s. n. 1. Aparat care, introdus în gaura de sondă, permite recoltarea unor probe de fluid în vederea unor analize. 2. (P. gener.) Orice aparat, dispozitiv care servește testărilor. [Acc. și: testér. – Pr.: téstăr] – Din fr., engl. tester. DOOM
téster (angl.) [e pron. ă] s. n., pl. téstere
tester
TESTÉR, testere, s. n. 1. Aparat care, introdus în gaura de sondă cu ajutorul garniturii de prăjini de foraj, permite recoltarea unor probe de fluid din straturi posibil saturate cu hidrocarburi, în vederea unor analize. 2. (P. gener.) Orice aparat, dispozitiv care servește testărilor. – Din fr., engl. tester.
testere
TESTÉR, testere, s. n. 1. Aparat care, introdus în gaura de sondă cu ajutorul garniturii de prăjini de foraj, permite recoltarea unor probe de fluid din straturi posibil saturate cu hidrocarburi, în vederea unor analize. 2. (P. gener.) Orice aparat, dispozitiv care servește testărilor. – Din fr., engl. tester.
testerele
TESTÉR, testere, s. n. 1. Aparat care, introdus în gaura de sondă cu ajutorul garniturii de prăjini de foraj, permite recoltarea unor probe de fluid din straturi posibil saturate cu hidrocarburi, în vederea unor analize. 2. (P. gener.) Orice aparat, dispozitiv care servește testărilor. – Din fr., engl. tester.
testerelor
TESTÉR, testere, s. n. 1. Aparat care, introdus în gaura de sondă cu ajutorul garniturii de prăjini de foraj, permite recoltarea unor probe de fluid din straturi posibil saturate cu hidrocarburi, în vederea unor analize. 2. (P. gener.) Orice aparat, dispozitiv care servește testărilor. – Din fr., engl. tester.
testerul
TESTÉR, testere, s. n. 1. Aparat care, introdus în gaura de sondă cu ajutorul garniturii de prăjini de foraj, permite recoltarea unor probe de fluid din straturi posibil saturate cu hidrocarburi, în vederea unor analize. 2. (P. gener.) Orice aparat, dispozitiv care servește testărilor. – Din fr., engl. tester.
testerului
TESTÉR, testere, s. n. 1. Aparat care, introdus în gaura de sondă cu ajutorul garniturii de prăjini de foraj, permite recoltarea unor probe de fluid din straturi posibil saturate cu hidrocarburi, în vederea unor analize. 2. (P. gener.) Orice aparat, dispozitiv care servește testărilor. – Din fr., engl. tester.
testez
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testeze
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testezi
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testiada
Testiada = Thestias.
testicul
TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă genitală masculină pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini. – Din fr. testicule, lat. testiculus. DOOM
testícul s. n., pl. testícule
testicula
testicula, testiculez v. t. (glum.) a testa (un student, un candidat etc.).
testicular
TESTICULÁR, -Ă, testiculari, -e, adj. Care aparține testiculului, care se referă la testicule. – Din fr. testiculaire. DOOM
testiculár adj. m., pl. testiculári; f. testiculáră, pl. testiculáre
testiculara
TESTICULÁR, -Ă, testiculari, -e, adj. Care aparține testiculului, care se referă la testicule. – Din fr. testiculaire. DOOM
testiculár adj. m., pl. testiculári; f. testiculáră, pl. testiculáre
testiculare
TESTICULÁR, -Ă, testiculari, -e, adj. Care aparține testiculului, care se referă la testicule. – Din fr. testiculaire. DOOM
testiculár adj. m., pl. testiculári; f. testiculáră, pl. testiculáre
testicularei
TESTICULÁR, -Ă, testiculari, -e, adj. Care aparține testiculului, care se referă la testicule. – Din fr. testiculaire. DOOM
testiculár adj. m., pl. testiculári; f. testiculáră, pl. testiculáre
testicularele
TESTICULÁR, -Ă, testiculari, -e, adj. Care aparține testiculului, care se referă la testicule. – Din fr. testiculaire. DOOM
testiculár adj. m., pl. testiculári; f. testiculáră, pl. testiculáre
testicularelor
TESTICULÁR, -Ă, testiculari, -e, adj. Care aparține testiculului, care se referă la testicule. – Din fr. testiculaire. DOOM
testiculár adj. m., pl. testiculári; f. testiculáră, pl. testiculáre
testiculari
TESTICULÁR, -Ă, testiculari, -e, adj. Care aparține testiculului, care se referă la testicule. – Din fr. testiculaire. DOOM
testiculár adj. m., pl. testiculári; f. testiculáră, pl. testiculáre
testicularii
TESTICULÁR, -Ă, testiculari, -e, adj. Care aparține testiculului, care se referă la testicule. – Din fr. testiculaire. DOOM
testiculár adj. m., pl. testiculári; f. testiculáră, pl. testiculáre
testicularilor
TESTICULÁR, -Ă, testiculari, -e, adj. Care aparține testiculului, care se referă la testicule. – Din fr. testiculaire. DOOM
testiculár adj. m., pl. testiculári; f. testiculáră, pl. testiculáre
testicularul
TESTICULÁR, -Ă, testiculari, -e, adj. Care aparține testiculului, care se referă la testicule. – Din fr. testiculaire. DOOM
testiculár adj. m., pl. testiculári; f. testiculáră, pl. testiculáre
testicularului
TESTICULÁR, -Ă, testiculari, -e, adj. Care aparține testiculului, care se referă la testicule. – Din fr. testiculaire. DOOM
testiculár adj. m., pl. testiculári; f. testiculáră, pl. testiculáre
testicule
TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă genitală masculină pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini. – Din fr. testicule, lat. testiculus. DOOM
testícul s. n., pl. testícule
testiculele
TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă genitală masculină pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini. – Din fr. testicule, lat. testiculus. DOOM
testícul s. n., pl. testícule
testiculelor
TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă genitală masculină pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini. – Din fr. testicule, lat. testiculus. DOOM
testícul s. n., pl. testícule
testiculul
TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă genitală masculină pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini. – Din fr. testicule, lat. testiculus. DOOM
testícul s. n., pl. testícule
testiculului
TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă genitală masculină pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini. – Din fr. testicule, lat. testiculus. DOOM
testícul s. n., pl. testícule
testimonial
TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis. DOOM
testimoniál (-ni-al) adj. m., pl. testimoniáli; f. testimoniálă, pl. testimoniále
testimoniala
TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis. DOOM
testimoniál (-ni-al) adj. m., pl. testimoniáli; f. testimoniálă, pl. testimoniále
testimoniale
TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis. DOOM
testimoniál (-ni-al) adj. m., pl. testimoniáli; f. testimoniálă, pl. testimoniále
testimonialei
TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis. DOOM
testimoniál (-ni-al) adj. m., pl. testimoniáli; f. testimoniálă, pl. testimoniále
testimonialele
TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis. DOOM
testimoniál (-ni-al) adj. m., pl. testimoniáli; f. testimoniálă, pl. testimoniále
testimonialelor
TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis. DOOM
testimoniál (-ni-al) adj. m., pl. testimoniáli; f. testimoniálă, pl. testimoniále
testimoniali
TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis. DOOM
testimoniál (-ni-al) adj. m., pl. testimoniáli; f. testimoniálă, pl. testimoniále
testimonialii
TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis. DOOM
testimoniál (-ni-al) adj. m., pl. testimoniáli; f. testimoniálă, pl. testimoniále
testimonialilor
TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis. DOOM
testimoniál (-ni-al) adj. m., pl. testimoniáli; f. testimoniálă, pl. testimoniále
testimonialul
TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis. DOOM
testimoniál (-ni-al) adj. m., pl. testimoniáli; f. testimoniálă, pl. testimoniále
testimonialului
TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis. DOOM
testimoniál (-ni-al) adj. m., pl. testimoniáli; f. testimoniálă, pl. testimoniále
testimonii
TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium. DOOM
testimóniu (înv.) [niu pron. niu] s. n., art. testimóniul; pl. testimónii, art. testimóniile (-ni-i-)
testimoniile
TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium. DOOM
testimóniu (înv.) [niu pron. niu] s. n., art. testimóniul; pl. testimónii, art. testimóniile (-ni-i-)
testimoniilor
TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium. DOOM
testimóniu (înv.) [niu pron. niu] s. n., art. testimóniul; pl. testimónii, art. testimóniile (-ni-i-)
testimoniu
TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium. DOOM
testimóniu (înv.) [niu pron. niu] s. n., art. testimóniul; pl. testimónii, art. testimóniile (-ni-i-)
testimoniul
TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium. DOOM
testimóniu (înv.) [niu pron. niu] s. n., art. testimóniul; pl. testimónii, art. testimóniile (-ni-i-)
testimoniului
TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium. DOOM
testimóniu (înv.) [niu pron. niu] s. n., art. testimóniul; pl. testimónii, art. testimóniile (-ni-i-)
testiu
Testiu = Thestius.
testoare
Testor = Thestor.
testoarea
Testor = Thestor.
testoarei
Testor = Thestor.
testoarele
Testor = Thestor.
testoarelor
Testor = Thestor.
testor
Testor = Thestor.
testori
Testor = Thestor.
testorii
Testor = Thestor.
testorilor
Testor = Thestor.
testorul
Testor = Thestor.
testorului
Testor = Thestor.
testosteron
TESTOSTERÓNĂ s. f. v. testosteron. DOOM
!testosterón (-tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. testosteróni
testosteroni
TESTOSTERÓNĂ s. f. v. testosteron. DOOM
!testosterón (-tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. testosteróni
testosteronii
TESTOSTERÓNĂ s. f. v. testosteron. DOOM
!testosterón (-tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. testosteróni
testosteronilor
TESTOSTERÓNĂ s. f. v. testosteron. DOOM
!testosterón (-tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. testosteróni
testosteronul
TESTOSTERÓNĂ s. f. v. testosteron. DOOM
!testosterón (-tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. testosteróni
testosteronului
TESTOSTERÓNĂ s. f. v. testosteron. DOOM
!testosterón (-tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. testosteróni
testosteronă
TESTOSTERÓNĂ s. f. v. testosteron. DOOM
!testosterón (-tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. testosteróni
testul
TEST1, teste, s. n. 1. (Psih.) Probă prin care se examinează funcții senzoriale- motorii sau mintale, nivelul dezvoltării intelectuale, aptitudinile etc. 2. Probă (scrisă sau orală) de verificare a cunoștințelor. ◊ Test-grilă = probă scrisă sub formă de grilă. – Din fr., engl. test. DOOM
*test-grílă s. n., pl. téste-grílă
testului
TEST1, teste, s. n. 1. (Psih.) Probă prin care se examinează funcții senzoriale- motorii sau mintale, nivelul dezvoltării intelectuale, aptitudinile etc. 2. Probă (scrisă sau orală) de verificare a cunoștințelor. ◊ Test-grilă = probă scrisă sub formă de grilă. – Din fr., engl. test. DOOM
*test-grílă s. n., pl. téste-grílă
testând
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testînd
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester. DOOM
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testări
TESTÁRE, testări, s. f. Acțiunea de a testa2 și rezultatul ei. – V. testa2. DOOM
testáre s. f., g.-d. art. testắrii; pl. testắri
testării
TESTÁRE, testări, s. f. Acțiunea de a testa2 și rezultatul ei. – V. testa2. DOOM
testáre s. f., g.-d. art. testắrii; pl. testắri
testările
TESTÁRE, testări, s. f. Acțiunea de a testa2 și rezultatul ei. – V. testa2. DOOM
testáre s. f., g.-d. art. testắrii; pl. testắri
testărilor
TESTÁRE, testări, s. f. Acțiunea de a testa2 și rezultatul ei. – V. testa2. DOOM
testáre s. f., g.-d. art. testắrii; pl. testắri
teta
TETA, teta, s. m. A opta literă a alfabetului grecesc. – Din ngr. theta. DOOM
!téta (literă grecească) s. m., pl. téta; ϑ, Θ
teta
TÉTĂ, tete, s. f. (Înv. și reg.) Femeie angajată într-o familie special pentru a se ocupa de copiii mici; guvernantă. – Formație onomatopeică. DOOM
tétă (guvernantă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tétei; pl. téte
tetania
TETANÍE s. f. Sindrom caracterizat prin contracția mușchilor și înțepenirea membrelor, ca urmare a anumitor boli sau a unor stări fizice excepționale. – Din fr. tetanie. DOOM
tetaníe s. f., art. tetanía, g.-d. tetaníi, art. tetaníei
tetanic
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. DOOM
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. tetánică, pl. tetánice
tetanica
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. DOOM
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. tetánică, pl. tetánice
tetanice
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. DOOM
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. tetánică, pl. tetánice
tetanicei
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. DOOM
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. tetánică, pl. tetánice
tetanicele
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. DOOM
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. tetánică, pl. tetánice
tetanicelor
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. DOOM
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. tetánică, pl. tetánice
tetanici
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. DOOM
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. tetánică, pl. tetánice
tetanicii
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. DOOM
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. tetánică, pl. tetánice
tetanicilor
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. DOOM
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. tetánică, pl. tetánice
tetanicul
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. DOOM
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. tetánică, pl. tetánice
tetanicului
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. DOOM
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. tetánică, pl. tetánice
tetanie
TETANÍE s. f. Sindrom caracterizat prin contracția mușchilor și înțepenirea membrelor, ca urmare a anumitor boli sau a unor stări fizice excepționale. – Din fr. tetanie. DOOM
tetaníe s. f., art. tetanía, g.-d. tetaníi, art. tetaníei
tetaniei
TETANÍE s. f. Sindrom caracterizat prin contracția mușchilor și înțepenirea membrelor, ca urmare a anumitor boli sau a unor stări fizice excepționale. – Din fr. tetanie. DOOM
tetaníe s. f., art. tetanía, g.-d. tetaníi, art. tetaníei
tetanii
TETANÍE s. f. Sindrom caracterizat prin contracția mușchilor și înțepenirea membrelor, ca urmare a anumitor boli sau a unor stări fizice excepționale. – Din fr. tetanie. DOOM
tetaníe s. f., art. tetanía, g.-d. tetaníi, art. tetaníei
tetaniile
TETANÍE s. f. Sindrom caracterizat prin contracția mușchilor și înțepenirea membrelor, ca urmare a anumitor boli sau a unor stări fizice excepționale. – Din fr. tetanie. DOOM
tetaníe s. f., art. tetanía, g.-d. tetaníi, art. tetaníei
tetaniilor
TETANÍE s. f. Sindrom caracterizat prin contracția mușchilor și înțepenirea membrelor, ca urmare a anumitor boli sau a unor stări fizice excepționale. – Din fr. tetanie. DOOM
tetaníe s. f., art. tetanía, g.-d. tetaníi, art. tetaníei
tetanism
TETANÍSM s. n. (Med.; impr.) Tetanie. – Din fr. tétanisme.
tetanismul
TETANÍSM s. n. (Med.; impr.) Tetanie. – Din fr. tétanisme.
tetanismului
TETANÍSM s. n. (Med.; impr.) Tetanie. – Din fr. tétanisme.
tetaniza
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizai
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizam
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizare
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizare
TETANIZÁRE s.f. Acțiunea de a tetaniza. [< tetaniza].
tetanizară
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizarăm
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizarăți
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizase
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizasem
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizaseră
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizaserăm
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizaserăți
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizaseși
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizaseți
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizat
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizat
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser.
tetanizau
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizași
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizați
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizează
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizez
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizeze
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizezi
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizând
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanizînd
TETANIZÁ, tetanizez, vb. I. tranz. A provoca contracții musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. – Din fr. tétaniser. DOOM
tetanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizeáză
tetanos
TETÁNOS s. n. Boală infecțioasă gravă, caracterizată printr-o contracție permanentă și foarte dureroasă a mușchilor; fălcariță. – Din fr. tétanos. DOOM
tetános s. n.
tetanosul
TETÁNOS s. n. Boală infecțioasă gravă, caracterizată printr-o contracție permanentă și foarte dureroasă a mușchilor; fălcariță. – Din fr. tétanos. DOOM
tetános s. n.
tetanosului
TETÁNOS s. n. Boală infecțioasă gravă, caracterizată printr-o contracție permanentă și foarte dureroasă a mușchilor; fălcariță. – Din fr. tétanos. DOOM
tetános s. n.
tete
TÉTĂ, tete, s. f. (Înv. și reg.) Femeie angajată într-o familie special pentru a se ocupa de copiii mici; guvernantă. – Formație onomatopeică. DOOM
tétă (guvernantă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tétei; pl. téte
tete
TÉTEA s. m. (Pop.) Termen pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia vorbind cu copiii, nepoții etc. lor, uneori și cu persoane străine. – Cf. rus. teatea. DOOM
!tétea (pop.) s. m., g.-d. tétei/lui tétea
tetea
TÉTEA s. m. (Pop.) Termen pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia vorbind cu copiii, nepoții etc. lor, uneori și cu persoane străine. – Cf. rus. teatea. DOOM
!tétea (pop.) s. m., g.-d. tétei/lui tétea
tetei
TÉTĂ, tete, s. f. (Înv. și reg.) Femeie angajată într-o familie special pentru a se ocupa de copiii mici; guvernantă. – Formație onomatopeică. DOOM
tétă (guvernantă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tétei; pl. téte
tetele
TÉTĂ, tete, s. f. (Înv. și reg.) Femeie angajată într-o familie special pentru a se ocupa de copiii mici; guvernantă. – Formație onomatopeică. DOOM
tétă (guvernantă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tétei; pl. téte
tetelor
TÉTĂ, tete, s. f. (Înv. și reg.) Femeie angajată într-o familie special pentru a se ocupa de copiii mici; guvernantă. – Formație onomatopeică. DOOM
tétă (guvernantă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tétei; pl. téte
teter
téter (-ră), adj. – Prost, nătărău, gogoman. Creație expresivă, cf. neder, rus. otetjum. În Munt. – Der. teterează, s. m. (prost), cu suf. -ză; tititez, s. n. (hădărag de moară; sfîrlează; om neastîmpărat, spiriduș; copil, obraznic, băgăreț), dublet al cuvîntului anterior; tuturigă, s. f. (Bucov., volantul batozei); titiri, vb. (Mold. de S, a se aranja, a se dichisi); chichia, vb. (Mold., a piui); chichirez, s. n. (hădărag; mecanism, dispozitiv; artificiu, grație, farmec); terteleac (var. terteleci), s. n. (Olt., titirez, hădărag), pe care Drăganu, Dacor., V, 376, îl explică prin mag. tördelék, cf. perpelici. Explicațiile lui titirez porninid de la ceh. titerka „jucărie” (Cihac, II, 413); de la it. trotolla sau ngr. τρέτουλας (Tiktin); de la bg. tutračka (Candrea) nu sînt satisfăcătoare. Aceleiași rădăcini pare să aparțină titilă, s. f. (căpățînă, tărtăcuță; vîrf de munte sau de deal), cu var. ticlău, s. n. (culme, vîrf).
teterist
TETERÍST, teteriști, s. m. (Rar) Soldat în termen care, în baza absolvirii unei școli civile prevăzute de lege, beneficiază de reducerea serviciului militar. – T.T.R. (tânăr cu termen redus) + suf. -ist. DOOM
teteríst (rar) s. m., pl. teteríști
teteristul
TETERÍST, teteriști, s. m. (Rar) Soldat în termen care, în baza absolvirii unei școli civile prevăzute de lege, beneficiază de reducerea serviciului militar. – T.T.R. (tânăr cu termen redus) + suf. -ist. DOOM
teteríst (rar) s. m., pl. teteríști
teteristului
TETERÍST, teteriști, s. m. (Rar) Soldat în termen care, în baza absolvirii unei școli civile prevăzute de lege, beneficiază de reducerea serviciului militar. – T.T.R. (tânăr cu termen redus) + suf. -ist. DOOM
teteríst (rar) s. m., pl. teteríști
teteriști
TETERÍST, teteriști, s. m. (Rar) Soldat în termen care, în baza absolvirii unei școli civile prevăzute de lege, beneficiază de reducerea serviciului militar. – T.T.R. (tânăr cu termen redus) + suf. -ist. DOOM
teteríst (rar) s. m., pl. teteríști
teteriștii
TETERÍST, teteriști, s. m. (Rar) Soldat în termen care, în baza absolvirii unei școli civile prevăzute de lege, beneficiază de reducerea serviciului militar. – T.T.R. (tânăr cu termen redus) + suf. -ist. DOOM
teteríst (rar) s. m., pl. teteríști
teteriștilor
TETERÍST, teteriști, s. m. (Rar) Soldat în termen care, în baza absolvirii unei școli civile prevăzute de lege, beneficiază de reducerea serviciului militar. – T.T.R. (tânăr cu termen redus) + suf. -ist. DOOM
teteríst (rar) s. m., pl. teteríști
tethys
Tethys, una dintre titanide, fiica lui Uranus și a lui Gaea. Din unirea ei cu zeul Oceanus s-au născut toate marile ape ale lumii (peste trei mii la număr), precum și oceanidele. În timpul luptei dintre Zeus și titani, Rhea a încredințat-o pe Hera, pe atunci copil, lui Tethys, s-o crească. Datorită acestui fapt, Hera i-a rămas întotdeauna recunoscătoare atît ei cît și urmașelor sale (v. și Thetis).
tetiera
TETIÉRĂ, tetiere, s. f. Piesă accesorie a unui fotoliu sau scaun pe care se sprijină capul. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. têtière. DOOM
*tetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tetiérei; pl. tetiére
tetiere
TETIÉRĂ, tetiere, s. f. Piesă accesorie a unui fotoliu sau scaun pe care se sprijină capul. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. têtière. DOOM
*tetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tetiérei; pl. tetiére
tetierei
TETIÉRĂ, tetiere, s. f. Piesă accesorie a unui fotoliu sau scaun pe care se sprijină capul. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. têtière. DOOM
*tetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tetiérei; pl. tetiére
tetierele
TETIÉRĂ, tetiere, s. f. Piesă accesorie a unui fotoliu sau scaun pe care se sprijină capul. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. têtière. DOOM
*tetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tetiérei; pl. tetiére
tetierelor
TETIÉRĂ, tetiere, s. f. Piesă accesorie a unui fotoliu sau scaun pe care se sprijină capul. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. têtière. DOOM
*tetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tetiérei; pl. tetiére
tetina
TETÍNĂ, tetine, s. f. Biberon. – Din fr. tétine. DOOM
tetínă s. f., g.-d. art. tetínei; pl. tetíne
tetine
TETÍNĂ, tetine, s. f. Biberon. – Din fr. tétine. DOOM
tetínă s. f., g.-d. art. tetínei; pl. tetíne
tetinei
TETÍNĂ, tetine, s. f. Biberon. – Din fr. tétine. DOOM
tetínă s. f., g.-d. art. tetínei; pl. tetíne
tetinele
TETÍNĂ, tetine, s. f. Biberon. – Din fr. tétine. DOOM
tetínă s. f., g.-d. art. tetínei; pl. tetíne
tetinelor
TETÍNĂ, tetine, s. f. Biberon. – Din fr. tétine. DOOM
tetínă s. f., g.-d. art. tetínei; pl. tetíne
tetis
Tetis = Tethys și Thetis.
tetra
TÉTRA2 s. f. Țesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos; p. ext. produs confecționat din acest material. ◊ (Adjectival) Maiou tetra. – Denumire comercială. DOOM
tétra adj. invar., s. f.
tetra
TETRA1- Element de compunere însemnând „format din patru”, „patru”, „de patru ori” care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. tétra-.
tetra
TÉTRA2 s. f. Țesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos; p. ext. produs confecționat din acest material. ◊ (Adjectival) Maiou tetra. – Denumire comercială. DOOM
tétra adj. invar., s. f.
tetrabromură
TETRABROMÚRĂ s.f. Compus chimic conținând patru atomi de brom. [< fr. tétrabromure].
tetrachena
TETRACHÉNĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac numai la maturitate. – Din fr. tetrakène. DOOM
!tetrachénă (te-tra-) s. f., g.-d. art. tetrachénei; pl. tetrachéne
tetrachene
TETRACHÉNĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac numai la maturitate. – Din fr. tetrakène. DOOM
!tetrachénă (te-tra-) s. f., g.-d. art. tetrachénei; pl. tetrachéne
tetrachenei
TETRACHÉNĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac numai la maturitate. – Din fr. tetrakène. DOOM
!tetrachénă (te-tra-) s. f., g.-d. art. tetrachénei; pl. tetrachéne
tetrachenele
TETRACHÉNĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac numai la maturitate. – Din fr. tetrakène. DOOM
!tetrachénă (te-tra-) s. f., g.-d. art. tetrachénei; pl. tetrachéne
tetrachenelor
TETRACHÉNĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac numai la maturitate. – Din fr. tetrakène. DOOM
!tetrachénă (te-tra-) s. f., g.-d. art. tetrachénei; pl. tetrachéne
tetraciclina
TETRACICLÍNĂ s. f. Antibiotic utilizat în tratamentul infecțiilor cu colibacili, virusuri etc. – Din fr. tétracycline. DOOM
tetraciclínă (-te-tra-ci-cli-) s. f., g.-d. art. tetraciclínei
tetracicline
TETRACICLÍNĂ s. f. Antibiotic utilizat în tratamentul infecțiilor cu colibacili, virusuri etc. – Din fr. tétracycline. DOOM
tetraciclínă (-te-tra-ci-cli-) s. f., g.-d. art. tetraciclínei
tetraciclinei
TETRACICLÍNĂ s. f. Antibiotic utilizat în tratamentul infecțiilor cu colibacili, virusuri etc. – Din fr. tétracycline. DOOM
tetraciclínă (-te-tra-ci-cli-) s. f., g.-d. art. tetraciclínei
tetraclormetan
TETRACLORMETÁN s. n. (Chim.) Tetraclorură de carbon. – Din fr. tétrachlorméthane, engl. tetrachlormethane.
tetraclormetanul
TETRACLORMETÁN s. n. (Chim.) Tetraclorură de carbon. – Din fr. tétrachlorméthane, engl. tetrachlormethane.
tetraclormetanului
TETRACLORMETÁN s. n. (Chim.) Tetraclorură de carbon. – Din fr. tétrachlorméthane, engl. tetrachlormethane.
tetraclorura
TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din fr. tétrachlorure. DOOM
tetraclorúră (te-tra-clo-) s. f., g.-d. art. tetraclorúrii; pl. tetraclorúri
tetracloruri
TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din fr. tétrachlorure. DOOM
tetraclorúră (te-tra-clo-) s. f., g.-d. art. tetraclorúrii; pl. tetraclorúri
tetraclorurii
TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din fr. tétrachlorure. DOOM
tetraclorúră (te-tra-clo-) s. f., g.-d. art. tetraclorúrii; pl. tetraclorúri
tetraclorurile
TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din fr. tétrachlorure. DOOM
tetraclorúră (te-tra-clo-) s. f., g.-d. art. tetraclorúrii; pl. tetraclorúri
tetraclorurilor
TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din fr. tétrachlorure. DOOM
tetraclorúră (te-tra-clo-) s. f., g.-d. art. tetraclorúrii; pl. tetraclorúri
tetracoralier
TETRACORALIÉRI s.m.pl. Ordin de celenterate fosile, la care formele adulte prezintă simetrie bilaterală și patru septe principale; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -li-eri. / cf. fr. tétracoralliaires].
tetracord
TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. (În Antichitate) Liră cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde. DOOM
tetracórd (te-tra-) s. n., pl. tetracórduri
tetracordul
TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. (În Antichitate) Liră cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde. DOOM
tetracórd (te-tra-) s. n., pl. tetracórduri
tetracordului
TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. (În Antichitate) Liră cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde. DOOM
tetracórd (te-tra-) s. n., pl. tetracórduri
tetracorduri
TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. (În Antichitate) Liră cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde. DOOM
tetracórd (te-tra-) s. n., pl. tetracórduri
tetracordurile
TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. (În Antichitate) Liră cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde. DOOM
tetracórd (te-tra-) s. n., pl. tetracórduri
tetracordurilor
TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. (În Antichitate) Liră cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde. DOOM
tetracórd (te-tra-) s. n., pl. tetracórduri
tetracromatic
TETRACROMÁTIC, -Ă, tetracromatici, -ce, adj. În patru culori. – Din engl. tetrachromatic.
tetracromatica
TETRACROMÁTIC, -Ă, tetracromatici, -ce, adj. În patru culori. – Din engl. tetrachromatic.
tetracromatice
TETRACROMÁTIC, -Ă, tetracromatici, -ce, adj. În patru culori. – Din engl. tetrachromatic.
tetracromaticei
TETRACROMÁTIC, -Ă, tetracromatici, -ce, adj. În patru culori. – Din engl. tetrachromatic.
tetracromaticele
TETRACROMÁTIC, -Ă, tetracromatici, -ce, adj. În patru culori. – Din engl. tetrachromatic.
tetracromaticelor
TETRACROMÁTIC, -Ă, tetracromatici, -ce, adj. În patru culori. – Din engl. tetrachromatic.
tetracromatici
TETRACROMÁTIC, -Ă, tetracromatici, -ce, adj. În patru culori. – Din engl. tetrachromatic.
tetracromaticii
TETRACROMÁTIC, -Ă, tetracromatici, -ce, adj. În patru culori. – Din engl. tetrachromatic.
tetracromaticilor
TETRACROMÁTIC, -Ă, tetracromatici, -ce, adj. În patru culori. – Din engl. tetrachromatic.
tetracromaticul
TETRACROMÁTIC, -Ă, tetracromatici, -ce, adj. În patru culori. – Din engl. tetrachromatic.
tetracromaticului
TETRACROMÁTIC, -Ă, tetracromatici, -ce, adj. În patru culori. – Din engl. tetrachromatic.
tetracromia
TETRACROMÍE s.f. Ansamblu de patru culori. ♦ (Poligr.) Tipar în patru culori. [Cf. it. tetracromia].
tetracromie
TETRACROMÍE s.f. Ansamblu de patru culori. ♦ (Poligr.) Tipar în patru culori. [Cf. it. tetracromia].
tetracromiei
TETRACROMÍE s.f. Ansamblu de patru culori. ♦ (Poligr.) Tipar în patru culori. [Cf. it. tetracromia].
tetracromii
TETRACROMÍE s.f. Ansamblu de patru culori. ♦ (Poligr.) Tipar în patru culori. [Cf. it. tetracromia].
tetrad
TETRÁD, tetrade, s. n. (Rusism învechit) Caiet. O biblie întreagă aud că a cetit, Din care trei tetrade a scos de mărturii. NEGRUZZI, S. II 214.
tetradactil
TETRADACTÍL, -Ă, tetradactili, -e, adj. (Zool.) Care are câte patru degete la fiecare membru. – Din fr. tétradactyle. DOOM
tetradactíl (te-tra-) adj. m., pl. tetradactíli; f. tetradactílă, pl. tetradactíle
tetradactilie
TETRADACTILÍE s.f. (Biol.) Stare a animalelor tetradactile. [Gen. -iei. / cf. fr. tétradactylie].
tetradinam
TETRADINÁM, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) Format din șase stamine, din care patru sunt mai lungi, ca la crucifere. [Cf. fr. tétradyname].
tetradrahma
TETRADRÁHMĂ, tetradrahme, s. f. Monedă de argint în Grecia antică, care valora patru drahme. – Din fr. tétradrachme. DOOM
tetradráhmă (te-tra-drah-) s. f., g.-d. art. tetradráhmei; pl. tetradráhme
tetradrahme
TETRADRÁHMĂ, tetradrahme, s. f. Monedă de argint în Grecia antică, care valora patru drahme. – Din fr. tétradrachme. DOOM
tetradráhmă (te-tra-drah-) s. f., g.-d. art. tetradráhmei; pl. tetradráhme
tetradrahmei
TETRADRÁHMĂ, tetradrahme, s. f. Monedă de argint în Grecia antică, care valora patru drahme. – Din fr. tétradrachme. DOOM
tetradráhmă (te-tra-drah-) s. f., g.-d. art. tetradráhmei; pl. tetradráhme
tetradrahmele
TETRADRÁHMĂ, tetradrahme, s. f. Monedă de argint în Grecia antică, care valora patru drahme. – Din fr. tétradrachme. DOOM
tetradráhmă (te-tra-drah-) s. f., g.-d. art. tetradráhmei; pl. tetradráhme
tetradrahmelor
TETRADRÁHMĂ, tetradrahme, s. f. Monedă de argint în Grecia antică, care valora patru drahme. – Din fr. tétradrachme. DOOM
tetradráhmă (te-tra-drah-) s. f., g.-d. art. tetradráhmei; pl. tetradráhme
tetradă
TETRÁDĂ s.f. Grupare de patru entități (similare sau înrudite). ♦ (Poligr.) Format de patru coli. [Cf. fr. tétrade].
tetraedre
TETRAÉDRU, tetraedre, s. n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare, patru vârfuri și șase muchii. – Din fr. tétraèdre. DOOM
tetraédru (te-tra-e-dru) s. n., art. tetraédrul; pl. tetraédre
tetraedrele
TETRAÉDRU, tetraedre, s. n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare, patru vârfuri și șase muchii. – Din fr. tétraèdre. DOOM
tetraédru (te-tra-e-dru) s. n., art. tetraédrul; pl. tetraédre
tetraedrelor
TETRAÉDRU, tetraedre, s. n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare, patru vârfuri și șase muchii. – Din fr. tétraèdre. DOOM
tetraédru (te-tra-e-dru) s. n., art. tetraédrul; pl. tetraédre
tetraedric
TETRAÉDRIC, -Ă, tetraedrici, -ce, adj. Privitor la tetraedru, ca tetraedrul; în formă de tetraedru. – Din fr. tétraédrique. DOOM
tetraédric (te-tra-e-dric) adj. m., pl. tetraédrici; f. tetraédrică, pl. tetraédrice
tetraedrica
TETRAÉDRIC, -Ă, tetraedrici, -ce, adj. Privitor la tetraedru, ca tetraedrul; în formă de tetraedru. – Din fr. tétraédrique. DOOM
tetraédric (te-tra-e-dric) adj. m., pl. tetraédrici; f. tetraédrică, pl. tetraédrice
tetraedrice
TETRAÉDRIC, -Ă, tetraedrici, -ce, adj. Privitor la tetraedru, ca tetraedrul; în formă de tetraedru. – Din fr. tétraédrique. DOOM
tetraédric (te-tra-e-dric) adj. m., pl. tetraédrici; f. tetraédrică, pl. tetraédrice
tetraedricei
TETRAÉDRIC, -Ă, tetraedrici, -ce, adj. Privitor la tetraedru, ca tetraedrul; în formă de tetraedru. – Din fr. tétraédrique. DOOM
tetraédric (te-tra-e-dric) adj. m., pl. tetraédrici; f. tetraédrică, pl. tetraédrice
tetraedricele
TETRAÉDRIC, -Ă, tetraedrici, -ce, adj. Privitor la tetraedru, ca tetraedrul; în formă de tetraedru. – Din fr. tétraédrique. DOOM
tetraédric (te-tra-e-dric) adj. m., pl. tetraédrici; f. tetraédrică, pl. tetraédrice
tetraedricelor
TETRAÉDRIC, -Ă, tetraedrici, -ce, adj. Privitor la tetraedru, ca tetraedrul; în formă de tetraedru. – Din fr. tétraédrique. DOOM
tetraédric (te-tra-e-dric) adj. m., pl. tetraédrici; f. tetraédrică, pl. tetraédrice
tetraedrici
TETRAÉDRIC, -Ă, tetraedrici, -ce, adj. Privitor la tetraedru, ca tetraedrul; în formă de tetraedru. – Din fr. tétraédrique. DOOM
tetraédric (te-tra-e-dric) adj. m., pl. tetraédrici; f. tetraédrică, pl. tetraédrice
tetraedricii
TETRAÉDRIC, -Ă, tetraedrici, -ce, adj. Privitor la tetraedru, ca tetraedrul; în formă de tetraedru. – Din fr. tétraédrique. DOOM
tetraédric (te-tra-e-dric) adj. m., pl. tetraédrici; f. tetraédrică, pl. tetraédrice
tetraedricilor
TETRAÉDRIC, -Ă, tetraedrici, -ce, adj. Privitor la tetraedru, ca tetraedrul; în formă de tetraedru. – Din fr. tétraédrique. DOOM
tetraédric (te-tra-e-dric) adj. m., pl. tetraédrici; f. tetraédrică, pl. tetraédrice
tetraedricul
TETRAÉDRIC, -Ă, tetraedrici, -ce, adj. Privitor la tetraedru, ca tetraedrul; în formă de tetraedru. – Din fr. tétraédrique. DOOM
tetraédric (te-tra-e-dric) adj. m., pl. tetraédrici; f. tetraédrică, pl. tetraédrice
tetraedricului
TETRAÉDRIC, -Ă, tetraedrici, -ce, adj. Privitor la tetraedru, ca tetraedrul; în formă de tetraedru. – Din fr. tétraédrique. DOOM
tetraédric (te-tra-e-dric) adj. m., pl. tetraédrici; f. tetraédrică, pl. tetraédrice
tetraedrit
TETRAEDRÍT s. n. Minereu de cupru și argint. – Din fr. tétraédrite.
tetraedritul
TETRAEDRÍT s. n. Minereu de cupru și argint. – Din fr. tétraédrite.
tetraedritului
TETRAEDRÍT s. n. Minereu de cupru și argint. – Din fr. tétraédrite.
tetraedru
TETRAÉDRU, tetraedre, s. n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare, patru vârfuri și șase muchii. – Din fr. tétraèdre. DOOM
tetraédru (te-tra-e-dru) s. n., art. tetraédrul; pl. tetraédre
tetraedrul
TETRAÉDRU, tetraedre, s. n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare, patru vârfuri și șase muchii. – Din fr. tétraèdre. DOOM
tetraédru (te-tra-e-dru) s. n., art. tetraédrul; pl. tetraédre
tetraedrului
TETRAÉDRU, tetraedre, s. n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare, patru vârfuri și șase muchii. – Din fr. tétraèdre. DOOM
tetraédru (te-tra-e-dru) s. n., art. tetraédrul; pl. tetraédre
tetraevanghel
TETRAEVÁNGHEL, tetraevanghele, s. n. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; evangheliar. [Var.: tetrávanghel s. n.] – Din ngr. tetraevanghélion. DOOM
tetraevánghel (te-tra-e-) s. n., pl. tetraevánghele
tetraevanghele
TETRAEVÁNGHEL, tetraevanghele, s. n. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; evangheliar. [Var.: tetrávanghel s. n.] – Din ngr. tetraevanghélion. DOOM
tetraevánghel (te-tra-e-) s. n., pl. tetraevánghele
tetraevanghelele
TETRAEVÁNGHEL, tetraevanghele, s. n. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; evangheliar. [Var.: tetrávanghel s. n.] – Din ngr. tetraevanghélion. DOOM
tetraevánghel (te-tra-e-) s. n., pl. tetraevánghele
tetraevanghelelor
TETRAEVÁNGHEL, tetraevanghele, s. n. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; evangheliar. [Var.: tetrávanghel s. n.] – Din ngr. tetraevanghélion. DOOM
tetraevánghel (te-tra-e-) s. n., pl. tetraevánghele
tetraevanghelul
TETRAEVÁNGHEL, tetraevanghele, s. n. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; evangheliar. [Var.: tetrávanghel s. n.] – Din ngr. tetraevanghélion. DOOM
tetraevánghel (te-tra-e-) s. n., pl. tetraevánghele
tetraevanghelului
TETRAEVÁNGHEL, tetraevanghele, s. n. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; evangheliar. [Var.: tetrávanghel s. n.] – Din ngr. tetraevanghélion. DOOM
tetraevánghel (te-tra-e-) s. n., pl. tetraevánghele
tetrafonia
TETRAFONÍE s. f. (Rar) Tehnică de înregistrare și redare, bazată pe folosirea a patru surse acustice; cvadrifonie. – Din fr. tétraphonie.
tetrafonic
TETRAFÓNIC, -Ă, tetrafonici, -ce, adj. (Rar) Cuadrofonic. – Din fr. tétraphonique.
tetrafonica
TETRAFÓNIC, -Ă, tetrafonici, -ce, adj. (Rar) Cuadrofonic. – Din fr. tétraphonique.
tetrafonice
TETRAFÓNIC, -Ă, tetrafonici, -ce, adj. (Rar) Cuadrofonic. – Din fr. tétraphonique.
tetrafonicei
TETRAFÓNIC, -Ă, tetrafonici, -ce, adj. (Rar) Cuadrofonic. – Din fr. tétraphonique.
tetrafonicele
TETRAFÓNIC, -Ă, tetrafonici, -ce, adj. (Rar) Cuadrofonic. – Din fr. tétraphonique.
tetrafonicelor
TETRAFÓNIC, -Ă, tetrafonici, -ce, adj. (Rar) Cuadrofonic. – Din fr. tétraphonique.
tetrafonici
TETRAFÓNIC, -Ă, tetrafonici, -ce, adj. (Rar) Cuadrofonic. – Din fr. tétraphonique.
tetrafonicii
TETRAFÓNIC, -Ă, tetrafonici, -ce, adj. (Rar) Cuadrofonic. – Din fr. tétraphonique.
tetrafonicilor
TETRAFÓNIC, -Ă, tetrafonici, -ce, adj. (Rar) Cuadrofonic. – Din fr. tétraphonique.
tetrafonicul
TETRAFÓNIC, -Ă, tetrafonici, -ce, adj. (Rar) Cuadrofonic. – Din fr. tétraphonique.
tetrafonicului
TETRAFÓNIC, -Ă, tetrafonici, -ce, adj. (Rar) Cuadrofonic. – Din fr. tétraphonique.
tetrafonie
TETRAFONÍE s. f. (Rar) Tehnică de înregistrare și redare, bazată pe folosirea a patru surse acustice; cvadrifonie. – Din fr. tétraphonie.
tetrafoniei
TETRAFONÍE s. f. (Rar) Tehnică de înregistrare și redare, bazată pe folosirea a patru surse acustice; cvadrifonie. – Din fr. tétraphonie.
tetrafonii
TETRAFONÍE s. f. (Rar) Tehnică de înregistrare și redare, bazată pe folosirea a patru surse acustice; cvadrifonie. – Din fr. tétraphonie.
tetragoane
TETRAGÓN, tetragoane, s. n. (Rar) Patrulater. – Din fr. tétragone. DOOM
tetragón (rar) (te-tra-) s. n., pl. tetragoáne
tetragoanele
TETRAGÓN, tetragoane, s. n. (Rar) Patrulater. – Din fr. tétragone. DOOM
tetragón (rar) (te-tra-) s. n., pl. tetragoáne
tetragoanelor
TETRAGÓN, tetragoane, s. n. (Rar) Patrulater. – Din fr. tétragone. DOOM
tetragón (rar) (te-tra-) s. n., pl. tetragoáne
tetragon
TETRAGÓN, tetragoane, s. n. (Rar) Patrulater. – Din fr. tétragone. DOOM
tetragón (rar) (te-tra-) s. n., pl. tetragoáne
tetragonal
TETRAGONÁL, -Ă, tetragonali, -e, adj. Care are formă de tetragon. – Din fr. tétragonale. DOOM
tetragonál (te-tra-) adj. m., pl. tetragonáli; f. tetragonálă, pl. tetragonále
tetragonala
TETRAGONÁL, -Ă, tetragonali, -e, adj. Care are formă de tetragon. – Din fr. tétragonale. DOOM
tetragonál (te-tra-) adj. m., pl. tetragonáli; f. tetragonálă, pl. tetragonále
tetragonale
TETRAGONÁL, -Ă, tetragonali, -e, adj. Care are formă de tetragon. – Din fr. tétragonale. DOOM
tetragonál (te-tra-) adj. m., pl. tetragonáli; f. tetragonálă, pl. tetragonále
tetragonalei
TETRAGONÁL, -Ă, tetragonali, -e, adj. Care are formă de tetragon. – Din fr. tétragonale. DOOM
tetragonál (te-tra-) adj. m., pl. tetragonáli; f. tetragonálă, pl. tetragonále
tetragonalele
TETRAGONÁL, -Ă, tetragonali, -e, adj. Care are formă de tetragon. – Din fr. tétragonale. DOOM
tetragonál (te-tra-) adj. m., pl. tetragonáli; f. tetragonálă, pl. tetragonále
tetragonalelor
TETRAGONÁL, -Ă, tetragonali, -e, adj. Care are formă de tetragon. – Din fr. tétragonale. DOOM
tetragonál (te-tra-) adj. m., pl. tetragonáli; f. tetragonálă, pl. tetragonále
tetragonali
TETRAGONÁL, -Ă, tetragonali, -e, adj. Care are formă de tetragon. – Din fr. tétragonale. DOOM
tetragonál (te-tra-) adj. m., pl. tetragonáli; f. tetragonálă, pl. tetragonále
tetragonalii
TETRAGONÁL, -Ă, tetragonali, -e, adj. Care are formă de tetragon. – Din fr. tétragonale. DOOM
tetragonál (te-tra-) adj. m., pl. tetragonáli; f. tetragonálă, pl. tetragonále
tetragonalilor
TETRAGONÁL, -Ă, tetragonali, -e, adj. Care are formă de tetragon. – Din fr. tétragonale. DOOM
tetragonál (te-tra-) adj. m., pl. tetragonáli; f. tetragonálă, pl. tetragonále
tetragonalul
TETRAGONÁL, -Ă, tetragonali, -e, adj. Care are formă de tetragon. – Din fr. tétragonale. DOOM
tetragonál (te-tra-) adj. m., pl. tetragonáli; f. tetragonálă, pl. tetragonále
tetragonalului
TETRAGONÁL, -Ă, tetragonali, -e, adj. Care are formă de tetragon. – Din fr. tétragonale. DOOM
tetragonál (te-tra-) adj. m., pl. tetragonáli; f. tetragonálă, pl. tetragonále
tetragonicește
TETRAGONICÉȘTE adv. (Grecism învechit, rar) În mod categoric, net, ferm. Le-a făcut o jalbă lungă și lată, în care dovedea tetragonicește că, de la descălicarea lui Dragoș, lupii au trăit în bună pace în țară. NEGRUZZI, S. I 280.
tetragonolobus
DUNGĂȚEÁ, dungățele, s. f. Plantă erbacee cu frunzele formate din cinci foliole, cu flori purpurii, originară din Europa meridională (Lotus tetragonolobus). – Dungat + suf. -ea.
tetragonul
TETRAGÓN, tetragoane, s. n. (Rar) Patrulater. – Din fr. tétragone. DOOM
tetragón (rar) (te-tra-) s. n., pl. tetragoáne
tetragonului
TETRAGÓN, tetragoane, s. n. (Rar) Patrulater. – Din fr. tétragone. DOOM
tetragón (rar) (te-tra-) s. n., pl. tetragoáne
tetragrama
TETRAGRÁMĂ, tetragrame, s. f. (Livr.) Nume format din patru litere; p. ext. grup de patru litere. – Din fr. tétragramme.
tetragrame
TETRAGRÁMĂ, tetragrame, s. f. (Livr.) Nume format din patru litere; p. ext. grup de patru litere. – Din fr. tétragramme.
tetragramei
TETRAGRÁMĂ, tetragrame, s. f. (Livr.) Nume format din patru litere; p. ext. grup de patru litere. – Din fr. tétragramme.
tetragramele
TETRAGRÁMĂ, tetragrame, s. f. (Livr.) Nume format din patru litere; p. ext. grup de patru litere. – Din fr. tétragramme.
tetragramelor
TETRAGRÁMĂ, tetragrame, s. f. (Livr.) Nume format din patru litere; p. ext. grup de patru litere. – Din fr. tétragramme.
tetrahidrobenzen
TETRAHIDROBENZÉN s. m. (Chim.) Cicloalchenă cu șase atomi de carbon în moleculă. – Din fr. tétrahydrobenzène, engl. tetrahydrobenzene.
tetrahidrobenzenul
TETRAHIDROBENZÉN s. m. (Chim.) Cicloalchenă cu șase atomi de carbon în moleculă. – Din fr. tétrahydrobenzène, engl. tetrahydrobenzene.
tetrahidrobenzenului
TETRAHIDROBENZÉN s. m. (Chim.) Cicloalchenă cu șase atomi de carbon în moleculă. – Din fr. tétrahydrobenzène, engl. tetrahydrobenzene.
tetrahidronaftalina
TETRAHIDRONAFTALÍNĂ s. f. (Chim.) Tetralină. – Din fr. tétrahydronaph-talène (după naftalină). DOOM
tetrahidronaftalínă (te-tra-hi-dro-) s. f., g.-d. art. tetrahidronaftalínei
tetrahidronaftaline
TETRAHIDRONAFTALÍNĂ s. f. (Chim.) Tetralină. – Din fr. tétrahydronaph-talène (după naftalină). DOOM
tetrahidronaftalínă (te-tra-hi-dro-) s. f., g.-d. art. tetrahidronaftalínei
tetrahidronaftalinei
TETRAHIDRONAFTALÍNĂ s. f. (Chim.) Tetralină. – Din fr. tétrahydronaph-talène (după naftalină). DOOM
tetrahidronaftalínă (te-tra-hi-dro-) s. f., g.-d. art. tetrahidronaftalínei
tetrahidronaftalinele
TETRAHIDRONAFTALÍNĂ s. f. (Chim.) Tetralină. – Din fr. tétrahydronaph-talène (după naftalină). DOOM
tetrahidronaftalínă (te-tra-hi-dro-) s. f., g.-d. art. tetrahidronaftalínei
tetrahidronaftalinelor
TETRAHIDRONAFTALÍNĂ s. f. (Chim.) Tetralină. – Din fr. tétrahydronaph-talène (după naftalină). DOOM
tetrahidronaftalínă (te-tra-hi-dro-) s. f., g.-d. art. tetrahidronaftalínei
tetrahit
TAPÓȘNIC, tapoșnici, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu frunze înguste, ovale și cu tulpina ramificată și acoperită cu peri moi, îndreptați în jos (Galeopsis ladanum). – Et. nec.
tetralina
TETRALÍNĂ s. f. Lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., obținut din naftalină și servind ca dizolvant în industria casnică; tetrahidronaftalină. – Din fr. tétraline. DOOM
tetralínă (te-tra-) s. f., g.-d. art. tetralínei
tetraline
TETRALÍNĂ s. f. Lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., obținut din naftalină și servind ca dizolvant în industria casnică; tetrahidronaftalină. – Din fr. tétraline. DOOM
tetralínă (te-tra-) s. f., g.-d. art. tetralínei
tetralinei
TETRALÍNĂ s. f. Lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., obținut din naftalină și servind ca dizolvant în industria casnică; tetrahidronaftalină. – Din fr. tétraline. DOOM
tetralínă (te-tra-) s. f., g.-d. art. tetralínei
tetralinele
TETRALÍNĂ s. f. Lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., obținut din naftalină și servind ca dizolvant în industria casnică; tetrahidronaftalină. – Din fr. tétraline. DOOM
tetralínă (te-tra-) s. f., g.-d. art. tetralínei
tetralinelor
TETRALÍNĂ s. f. Lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., obținut din naftalină și servind ca dizolvant în industria casnică; tetrahidronaftalină. – Din fr. tétraline. DOOM
tetralínă (te-tra-) s. f., g.-d. art. tetralínei
tetralob
TETRALÓB s.n. Cvadrilob. [Cf. fr. tétralobe].
tetralogia
TETRALOGÍE, tetralogii, s. f. Serie de patru piese de teatru (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții greci o prezentau la concursuri. ♦ P. ext. Serie de patru opere literare sau muzicale unite printr-o idee comună. – Din fr. tétralogie. DOOM
tetralogíe (te-tra-) s. f., art. tetralogía, g.-d. art. tetralogíei; pl. tetralogíi, art. tetralogíile
tetralogie
TETRALOGÍE, tetralogii, s. f. Serie de patru piese de teatru (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții greci o prezentau la concursuri. ♦ P. ext. Serie de patru opere literare sau muzicale unite printr-o idee comună. – Din fr. tétralogie. DOOM
tetralogíe (te-tra-) s. f., art. tetralogía, g.-d. art. tetralogíei; pl. tetralogíi, art. tetralogíile
tetralogiei
TETRALOGÍE, tetralogii, s. f. Serie de patru piese de teatru (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții greci o prezentau la concursuri. ♦ P. ext. Serie de patru opere literare sau muzicale unite printr-o idee comună. – Din fr. tétralogie. DOOM
tetralogíe (te-tra-) s. f., art. tetralogía, g.-d. art. tetralogíei; pl. tetralogíi, art. tetralogíile
tetralogii
TETRALOGÍE, tetralogii, s. f. Serie de patru piese de teatru (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții greci o prezentau la concursuri. ♦ P. ext. Serie de patru opere literare sau muzicale unite printr-o idee comună. – Din fr. tétralogie. DOOM
tetralogíe (te-tra-) s. f., art. tetralogía, g.-d. art. tetralogíei; pl. tetralogíi, art. tetralogíile
tetralogiile
TETRALOGÍE, tetralogii, s. f. Serie de patru piese de teatru (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții greci o prezentau la concursuri. ♦ P. ext. Serie de patru opere literare sau muzicale unite printr-o idee comună. – Din fr. tétralogie. DOOM
tetralogíe (te-tra-) s. f., art. tetralogía, g.-d. art. tetralogíei; pl. tetralogíi, art. tetralogíile
tetralogiilor
TETRALOGÍE, tetralogii, s. f. Serie de patru piese de teatru (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții greci o prezentau la concursuri. ♦ P. ext. Serie de patru opere literare sau muzicale unite printr-o idee comună. – Din fr. tétralogie. DOOM
tetralogíe (te-tra-) s. f., art. tetralogía, g.-d. art. tetralogíei; pl. tetralogíi, art. tetralogíile
tetramer
TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
tetramera
TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
tetramere
TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
tetramerei
TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
tetramerele
TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
tetramerelor
TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
tetrameri
TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
tetramerii
TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
tetramerilor
TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
tetramerul
TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
tetramerului
TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
tetrametri
TETRAMÉTRU, tetrametri, s. m. Vers grec compus din patru grupe a câte două picioare (patru metri). – Din fr. tétramètre. DOOM
tetramétru (te-tra-me-tru) s. m., art. tetramétrul; pl. tetramétri, art. tetramétrii
tetrametrii
TETRAMÉTRU, tetrametri, s. m. Vers grec compus din patru grupe a câte două picioare (patru metri). – Din fr. tétramètre. DOOM
tetramétru (te-tra-me-tru) s. m., art. tetramétrul; pl. tetramétri, art. tetramétrii
tetrametrilor
TETRAMÉTRU, tetrametri, s. m. Vers grec compus din patru grupe a câte două picioare (patru metri). – Din fr. tétramètre. DOOM
tetramétru (te-tra-me-tru) s. m., art. tetramétrul; pl. tetramétri, art. tetramétrii
tetrametru
TETRAMÉTRU, tetrametri, s. m. Vers grec compus din patru grupe a câte două picioare (patru metri). – Din fr. tétramètre. DOOM
tetramétru (te-tra-me-tru) s. m., art. tetramétrul; pl. tetramétri, art. tetramétrii
tetrametrul
TETRAMÉTRU, tetrametri, s. m. Vers grec compus din patru grupe a câte două picioare (patru metri). – Din fr. tétramètre. DOOM
tetramétru (te-tra-me-tru) s. m., art. tetramétrul; pl. tetramétri, art. tetramétrii
tetrametrului
TETRAMÉTRU, tetrametri, s. m. Vers grec compus din patru grupe a câte două picioare (patru metri). – Din fr. tétramètre. DOOM
tetramétru (te-tra-me-tru) s. m., art. tetramétrul; pl. tetramétri, art. tetramétrii
tetraminie
tetraminíe (-íi), s. f. – Perioadă de patru luni. Ngr. τετραμνιαïος (Tiktin). Sec. XIX, înv.
tetrao
COCÓȘ, (I, III, IV) cocoși, s. m., (II) cocoașe, s. n. I. S. m. Masculul găinii; pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica). ◊ Expr. Cântă cocoșul (într-o casă), se spune pentru a arăta că într-o familie dată bărbatul are cuvântul hotărâtor. Basm (sau poveste) cu cocoșul roșu = povestire, întâmplare fără sfârșit sau neadevărată. ♦ (Pop.) Nume dat masculilor unor păsări. ◊ Compuse: cocoș-de-munte sau cocoș-sălbatic = pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (Tetrao urogallus); cocoș-de-mesteacăn = pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). II. S. n. 1. Ciocănel percutor la armele de vânătoare. 2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi. III. S. m. 1. (Pop.) Partea centrală a miezului pepenelui verde, mai dulce și lipsită de sâmburi. 2. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). IV. S. m. Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg; boxer sau luptător care face parte din această categorie. [Var.: (reg.) cucóș s. m. și n.] – Din sl. kokoši „găină”.
tetraonida
TETRAONÍDĂ, tetraonide, s. f. (La pl.) Familie de păsări galinacee reprezentată prin ieruncă; (și la sg.) pasăre din această familie. – Din fr. tétraonide.
tetraonide
TETRAONÍDĂ, tetraonide, s. f. (La pl.) Familie de păsări galinacee reprezentată prin ieruncă; (și la sg.) pasăre din această familie. – Din fr. tétraonide.
tetraonidei
TETRAONÍDĂ, tetraonide, s. f. (La pl.) Familie de păsări galinacee reprezentată prin ieruncă; (și la sg.) pasăre din această familie. – Din fr. tétraonide.
tetraonidele
TETRAONÍDĂ, tetraonide, s. f. (La pl.) Familie de păsări galinacee reprezentată prin ieruncă; (și la sg.) pasăre din această familie. – Din fr. tétraonide.
tetraonidelor
TETRAONÍDĂ, tetraonide, s. f. (La pl.) Familie de păsări galinacee reprezentată prin ieruncă; (și la sg.) pasăre din această familie. – Din fr. tétraonide.
tetrapareză
TETRAPARÉZĂ s.f. (Med.) Diminuare a forței musculare la cele patru membre. [Et. incertă].
tetrapetal
TETRAPETÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu patru petale. [< fr. tétrapétale].
tetrapetala
TETRAPETÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu patru petale. [< fr. tétrapétale].
tetrapetale
TETRAPETÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu patru petale. [< fr. tétrapétale].
tetrapetalei
TETRAPETÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu patru petale. [< fr. tétrapétale].
tetrapetalele
TETRAPETÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu patru petale. [< fr. tétrapétale].
tetrapetalelor
TETRAPETÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu patru petale. [< fr. tétrapétale].
tetrapetali
TETRAPETÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu patru petale. [< fr. tétrapétale].
tetrapetalii
TETRAPETÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu patru petale. [< fr. tétrapétale].
tetrapetalilor
TETRAPETÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu patru petale. [< fr. tétrapétale].
tetrapetalul
TETRAPETÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu patru petale. [< fr. tétrapétale].
tetrapetalului
TETRAPETÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu patru petale. [< fr. tétrapétale].
tetraplegie
TETRAPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie în care sunt lezate toate cele patru membre. [Gen. -iei. / < fr. tétraplégie].
tetrapod
TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode. DOOM
tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri
tetrapod
TETRAPÓD1, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.
tetrapoda
TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode. DOOM
tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri
tetrapode
TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode. DOOM
tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri
tetrapodei
TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode. DOOM
tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri
tetrapodele
TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode. DOOM
tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri
tetrapodelor
TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode. DOOM
tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri
tetrapodia
TETRAPODÍE, tetrapozi, s. f. Metru (3) antic compus din patru picioare (9). – Din fr. tétrapodie, engl. tetrapody.
tetrapodie
TETRAPODÍE, tetrapozi, s. f. Metru (3) antic compus din patru picioare (9). – Din fr. tétrapodie, engl. tetrapody.
tetrapodiei
TETRAPODÍE, tetrapozi, s. f. Metru (3) antic compus din patru picioare (9). – Din fr. tétrapodie, engl. tetrapody.
tetrapodii
TETRAPODÍE, tetrapozi, s. f. Metru (3) antic compus din patru picioare (9). – Din fr. tétrapodie, engl. tetrapody.
tetrapodiile
TETRAPODÍE, tetrapozi, s. f. Metru (3) antic compus din patru picioare (9). – Din fr. tétrapodie, engl. tetrapody.
tetrapodiilor
TETRAPODÍE, tetrapozi, s. f. Metru (3) antic compus din patru picioare (9). – Din fr. tétrapodie, engl. tetrapody.
tetrapodul
TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode. DOOM
tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri
tetrapodul
TETRAPÓD1, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.
tetrapodului
TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode. DOOM
tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri
tetrapodului
TETRAPÓD1, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.
tetrapoduri
TETRAPÓD1, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.
tetrapodurile
TETRAPÓD1, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.
tetrapodurilor
TETRAPÓD1, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.
tetrapozi
TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode. DOOM
tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri
tetrapozii
TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode. DOOM
tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri
tetrapozilor
TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode. DOOM
tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri
tetrapter
TETRAPTÉR, -Ă adj. (Despre insecte) Care are două perechi de aripi. [< fr. tétraptère, cf. gr. tetra – patru, pteron – aripă]. DOOM
!tetraptér (te-trap-ter/-tra-pter) adj. m., pl. tetraptéri; f. tetraptéră, pl. tetraptére
tetraptera
TETRAPTÉR, -Ă adj. (Despre insecte) Care are două perechi de aripi. [< fr. tétraptère, cf. gr. tetra – patru, pteron – aripă]. DOOM
!tetraptér (te-trap-ter/-tra-pter) adj. m., pl. tetraptéri; f. tetraptéră, pl. tetraptére
tetraptere
TETRAPTÉR, -Ă adj. (Despre insecte) Care are două perechi de aripi. [< fr. tétraptère, cf. gr. tetra – patru, pteron – aripă]. DOOM
!tetraptér (te-trap-ter/-tra-pter) adj. m., pl. tetraptéri; f. tetraptéră, pl. tetraptére
tetrapterei
TETRAPTÉR, -Ă adj. (Despre insecte) Care are două perechi de aripi. [< fr. tétraptère, cf. gr. tetra – patru, pteron – aripă]. DOOM
!tetraptér (te-trap-ter/-tra-pter) adj. m., pl. tetraptéri; f. tetraptéră, pl. tetraptére
tetrapterele
TETRAPTÉR, -Ă adj. (Despre insecte) Care are două perechi de aripi. [< fr. tétraptère, cf. gr. tetra – patru, pteron – aripă]. DOOM
!tetraptér (te-trap-ter/-tra-pter) adj. m., pl. tetraptéri; f. tetraptéră, pl. tetraptére
tetrapterelor
TETRAPTÉR, -Ă adj. (Despre insecte) Care are două perechi de aripi. [< fr. tétraptère, cf. gr. tetra – patru, pteron – aripă]. DOOM
!tetraptér (te-trap-ter/-tra-pter) adj. m., pl. tetraptéri; f. tetraptéră, pl. tetraptére
tetrapteri
TETRAPTÉR, -Ă adj. (Despre insecte) Care are două perechi de aripi. [< fr. tétraptère, cf. gr. tetra – patru, pteron – aripă]. DOOM
!tetraptér (te-trap-ter/-tra-pter) adj. m., pl. tetraptéri; f. tetraptéră, pl. tetraptére
tetrapterii
TETRAPTÉR, -Ă adj. (Despre insecte) Care are două perechi de aripi. [< fr. tétraptère, cf. gr. tetra – patru, pteron – aripă]. DOOM
!tetraptér (te-trap-ter/-tra-pter) adj. m., pl. tetraptéri; f. tetraptéră, pl. tetraptére
tetrapterilor
TETRAPTÉR, -Ă adj. (Despre insecte) Care are două perechi de aripi. [< fr. tétraptère, cf. gr. tetra – patru, pteron – aripă]. DOOM
!tetraptér (te-trap-ter/-tra-pter) adj. m., pl. tetraptéri; f. tetraptéră, pl. tetraptére
tetrapterul
TETRAPTÉR, -Ă adj. (Despre insecte) Care are două perechi de aripi. [< fr. tétraptère, cf. gr. tetra – patru, pteron – aripă]. DOOM
!tetraptér (te-trap-ter/-tra-pter) adj. m., pl. tetraptéri; f. tetraptéră, pl. tetraptére
tetrapterului
TETRAPTÉR, -Ă adj. (Despre insecte) Care are două perechi de aripi. [< fr. tétraptère, cf. gr. tetra – patru, pteron – aripă]. DOOM
!tetraptér (te-trap-ter/-tra-pter) adj. m., pl. tetraptéri; f. tetraptéră, pl. tetraptére
tetrarh
TETRÁRH, tetrarhi, s. m. (în Imperiul Roman) Suveran sau guvernator al unui sfert de regat ori al unei provincii. ♦ Fiecare dintre cei patru membri ai unei tetrarhii. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque. DOOM
!tetrárh (te-trarh) s. m., pl. tetrárhi
tetrarhat
TETRARHÁT, tetrarhate, s. n. (Ist.) Demnitate de tetrarh. ♦ Tetrarhie. – Din fr. tétrar(c)hat.
tetrarhate
TETRARHÁT, tetrarhate, s. n. (Ist.) Demnitate de tetrarh. ♦ Tetrarhie. – Din fr. tétrar(c)hat.
tetrarhatele
TETRARHÁT, tetrarhate, s. n. (Ist.) Demnitate de tetrarh. ♦ Tetrarhie. – Din fr. tétrar(c)hat.
tetrarhatelor
TETRARHÁT, tetrarhate, s. n. (Ist.) Demnitate de tetrarh. ♦ Tetrarhie. – Din fr. tétrar(c)hat.
tetrarhatul
TETRARHÁT, tetrarhate, s. n. (Ist.) Demnitate de tetrarh. ♦ Tetrarhie. – Din fr. tétrar(c)hat.
tetrarhatului
TETRARHÁT, tetrarhate, s. n. (Ist.) Demnitate de tetrarh. ♦ Tetrarhie. – Din fr. tétrar(c)hat.
tetrarhi
TETRÁRH, tetrarhi, s. m. (în Imperiul Roman) Suveran sau guvernator al unui sfert de regat ori al unei provincii. ♦ Fiecare dintre cei patru membri ai unei tetrarhii. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque. DOOM
!tetrárh (te-trarh) s. m., pl. tetrárhi
tetrarhia
TETRARHÍE, tetrarhii, s. f. Sistem politic (instituit de Dioclețian) potrivit căruia administrarea Imperiului Roman era împărțită în patru părți, cu patru conducători. ♦ Timpul cât guverna un tetrarh. – Din fr. tétrarchie. DOOM
!tetrarhíe (te-trar-) s. f., art. tetrarhía, g.-d. art. tetrarhíei; pl. tetrarhíi, art. tetrarhíile
tetrarhie
TETRARHÍE, tetrarhii, s. f. Sistem politic (instituit de Dioclețian) potrivit căruia administrarea Imperiului Roman era împărțită în patru părți, cu patru conducători. ♦ Timpul cât guverna un tetrarh. – Din fr. tétrarchie. DOOM
!tetrarhíe (te-trar-) s. f., art. tetrarhía, g.-d. art. tetrarhíei; pl. tetrarhíi, art. tetrarhíile
tetrarhiei
TETRARHÍE, tetrarhii, s. f. Sistem politic (instituit de Dioclețian) potrivit căruia administrarea Imperiului Roman era împărțită în patru părți, cu patru conducători. ♦ Timpul cât guverna un tetrarh. – Din fr. tétrarchie. DOOM
!tetrarhíe (te-trar-) s. f., art. tetrarhía, g.-d. art. tetrarhíei; pl. tetrarhíi, art. tetrarhíile
tetrarhii
TETRÁRH, tetrarhi, s. m. (în Imperiul Roman) Suveran sau guvernator al unui sfert de regat ori al unei provincii. ♦ Fiecare dintre cei patru membri ai unei tetrarhii. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque. DOOM
!tetrárh (te-trarh) s. m., pl. tetrárhi
tetrarhii
TETRARHÍE, tetrarhii, s. f. Sistem politic (instituit de Dioclețian) potrivit căruia administrarea Imperiului Roman era împărțită în patru părți, cu patru conducători. ♦ Timpul cât guverna un tetrarh. – Din fr. tétrarchie. DOOM
!tetrarhíe (te-trar-) s. f., art. tetrarhía, g.-d. art. tetrarhíei; pl. tetrarhíi, art. tetrarhíile
tetrarhiile
TETRARHÍE, tetrarhii, s. f. Sistem politic (instituit de Dioclețian) potrivit căruia administrarea Imperiului Roman era împărțită în patru părți, cu patru conducători. ♦ Timpul cât guverna un tetrarh. – Din fr. tétrarchie. DOOM
!tetrarhíe (te-trar-) s. f., art. tetrarhía, g.-d. art. tetrarhíei; pl. tetrarhíi, art. tetrarhíile
tetrarhiilor
TETRARHÍE, tetrarhii, s. f. Sistem politic (instituit de Dioclețian) potrivit căruia administrarea Imperiului Roman era împărțită în patru părți, cu patru conducători. ♦ Timpul cât guverna un tetrarh. – Din fr. tétrarchie. DOOM
!tetrarhíe (te-trar-) s. f., art. tetrarhía, g.-d. art. tetrarhíei; pl. tetrarhíi, art. tetrarhíile
tetrarhilor
TETRÁRH, tetrarhi, s. m. (în Imperiul Roman) Suveran sau guvernator al unui sfert de regat ori al unei provincii. ♦ Fiecare dintre cei patru membri ai unei tetrarhii. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque. DOOM
!tetrárh (te-trarh) s. m., pl. tetrárhi
tetrarhul
TETRÁRH, tetrarhi, s. m. (în Imperiul Roman) Suveran sau guvernator al unui sfert de regat ori al unei provincii. ♦ Fiecare dintre cei patru membri ai unei tetrarhii. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque. DOOM
!tetrárh (te-trarh) s. m., pl. tetrárhi
tetrarhului
TETRÁRH, tetrarhi, s. m. (în Imperiul Roman) Suveran sau guvernator al unui sfert de regat ori al unei provincii. ♦ Fiecare dintre cei patru membri ai unei tetrarhii. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque. DOOM
!tetrárh (te-trarh) s. m., pl. tetrárhi
tetras
TETRÁS, tetrași, s. m. Pasăre mare cu ciocul scurt și puternic, care trăiește prin pădurile de brad din regiunile muntoase (Lyrurus tetrix). Tetrasul ia un fel de poziție oratorică, desfășurîndu-și coada în evantaliu și întinzîndu-și gîtul cu penele înfoiate. SADOVEANU, V. F. 45.
tetrasilab
TETRASILÁB, tetrasilabe, s. n. Cuvânt sau (mai rar) vers format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabe.
tetrasilaba
TETRASILÁB, tetrasilabe, s. n. Cuvânt sau (mai rar) vers format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabe.
tetrasilabe
TETRASILÁB, tetrasilabe, s. n. Cuvânt sau (mai rar) vers format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabe.
tetrasilabei
TETRASILÁB, tetrasilabe, s. n. Cuvânt sau (mai rar) vers format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabe.
tetrasilabele
TETRASILÁB, tetrasilabe, s. n. Cuvânt sau (mai rar) vers format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabe.
tetrasilabelor
TETRASILÁB, tetrasilabe, s. n. Cuvânt sau (mai rar) vers format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabe.
tetrasilabi
TETRASILÁB, tetrasilabe, s. n. Cuvânt sau (mai rar) vers format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabe.
tetrasilabic
TETRASILÁBIC, -Ă, tetrasilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau versuri) Care este format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabique. DOOM
tetrasilábic (te-tra-) adj. m., pl. tetrasilábici; f. tetrasilábică, pl. tetrasilábice
tetrasilabica
TETRASILÁBIC, -Ă, tetrasilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau versuri) Care este format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabique. DOOM
tetrasilábic (te-tra-) adj. m., pl. tetrasilábici; f. tetrasilábică, pl. tetrasilábice
tetrasilabice
TETRASILÁBIC, -Ă, tetrasilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau versuri) Care este format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabique. DOOM
tetrasilábic (te-tra-) adj. m., pl. tetrasilábici; f. tetrasilábică, pl. tetrasilábice
tetrasilabicei
TETRASILÁBIC, -Ă, tetrasilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau versuri) Care este format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabique. DOOM
tetrasilábic (te-tra-) adj. m., pl. tetrasilábici; f. tetrasilábică, pl. tetrasilábice
tetrasilabicele
TETRASILÁBIC, -Ă, tetrasilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau versuri) Care este format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabique. DOOM
tetrasilábic (te-tra-) adj. m., pl. tetrasilábici; f. tetrasilábică, pl. tetrasilábice
tetrasilabicelor
TETRASILÁBIC, -Ă, tetrasilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau versuri) Care este format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabique. DOOM
tetrasilábic (te-tra-) adj. m., pl. tetrasilábici; f. tetrasilábică, pl. tetrasilábice
tetrasilabici
TETRASILÁBIC, -Ă, tetrasilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau versuri) Care este format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabique. DOOM
tetrasilábic (te-tra-) adj. m., pl. tetrasilábici; f. tetrasilábică, pl. tetrasilábice
tetrasilabicii
TETRASILÁBIC, -Ă, tetrasilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau versuri) Care este format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabique. DOOM
tetrasilábic (te-tra-) adj. m., pl. tetrasilábici; f. tetrasilábică, pl. tetrasilábice
tetrasilabicilor
TETRASILÁBIC, -Ă, tetrasilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau versuri) Care este format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabique. DOOM
tetrasilábic (te-tra-) adj. m., pl. tetrasilábici; f. tetrasilábică, pl. tetrasilábice
tetrasilabicul
TETRASILÁBIC, -Ă, tetrasilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau versuri) Care este format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabique. DOOM
tetrasilábic (te-tra-) adj. m., pl. tetrasilábici; f. tetrasilábică, pl. tetrasilábice
tetrasilabicului
TETRASILÁBIC, -Ă, tetrasilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau versuri) Care este format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabique. DOOM
tetrasilábic (te-tra-) adj. m., pl. tetrasilábici; f. tetrasilábică, pl. tetrasilábice
tetrasilabii
TETRASILÁB, tetrasilabe, s. n. Cuvânt sau (mai rar) vers format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabe.
tetrasilabilor
TETRASILÁB, tetrasilabe, s. n. Cuvânt sau (mai rar) vers format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabe.
tetrasilabul
TETRASILÁB, tetrasilabe, s. n. Cuvânt sau (mai rar) vers format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabe.
tetrasilabului
TETRASILÁB, tetrasilabe, s. n. Cuvânt sau (mai rar) vers format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabe.
tetrastic
TETRASTÍC, -Ă adj. v. tetrastih.
tetrastih
TETRASTÍH, -Ă adj. (Liv.) 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. Format din patru părți. [Var. tetrastic, -ă adj. / cf. it. tetrastico, lat. tetrastichus, gr. tetrastichos].
tetrastiha
TETRASTÍH, -Ă adj. (Liv.) 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. Format din patru părți. [Var. tetrastic, -ă adj. / cf. it. tetrastico, lat. tetrastichus, gr. tetrastichos].
tetrastihe
TETRASTÍH, -Ă adj. (Liv.) 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. Format din patru părți. [Var. tetrastic, -ă adj. / cf. it. tetrastico, lat. tetrastichus, gr. tetrastichos].
tetrastihei
TETRASTÍH, -Ă adj. (Liv.) 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. Format din patru părți. [Var. tetrastic, -ă adj. / cf. it. tetrastico, lat. tetrastichus, gr. tetrastichos].
tetrastihele
TETRASTÍH, -Ă adj. (Liv.) 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. Format din patru părți. [Var. tetrastic, -ă adj. / cf. it. tetrastico, lat. tetrastichus, gr. tetrastichos].
tetrastihelor
TETRASTÍH, -Ă adj. (Liv.) 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. Format din patru părți. [Var. tetrastic, -ă adj. / cf. it. tetrastico, lat. tetrastichus, gr. tetrastichos].
tetrastihi
TETRASTÍH, -Ă adj. (Liv.) 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. Format din patru părți. [Var. tetrastic, -ă adj. / cf. it. tetrastico, lat. tetrastichus, gr. tetrastichos].
tetrastihii
TETRASTÍH, -Ă adj. (Liv.) 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. Format din patru părți. [Var. tetrastic, -ă adj. / cf. it. tetrastico, lat. tetrastichus, gr. tetrastichos].
tetrastihilor
TETRASTÍH, -Ă adj. (Liv.) 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. Format din patru părți. [Var. tetrastic, -ă adj. / cf. it. tetrastico, lat. tetrastichus, gr. tetrastichos].
tetrastihul
TETRASTÍH, -Ă adj. (Liv.) 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. Format din patru părți. [Var. tetrastic, -ă adj. / cf. it. tetrastico, lat. tetrastichus, gr. tetrastichos].
tetrastihului
TETRASTÍH, -Ă adj. (Liv.) 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. Format din patru părți. [Var. tetrastic, -ă adj. / cf. it. tetrastico, lat. tetrastichus, gr. tetrastichos].
tetrastil
TETRASTÍL s.n. (Arhit.) Edificiu care are la fațadă patru coloane. // adj. Cu patru coloane. [Cf. fr. tétrastyle].
tetrasul
TETRÁS, tetrași, s. m. Pasăre mare cu ciocul scurt și puternic, care trăiește prin pădurile de brad din regiunile muntoase (Lyrurus tetrix). Tetrasul ia un fel de poziție oratorică, desfășurîndu-și coada în evantaliu și întinzîndu-și gîtul cu penele înfoiate. SADOVEANU, V. F. 45.
tetrasulfură
TETRASULFÚRĂ s.f. (Chim.) Sulfură a cărei moleculă conține patru atomi de sulf. [< fr. tétrasulfure].
tetrasului
TETRÁS, tetrași, s. m. Pasăre mare cu ciocul scurt și puternic, care trăiește prin pădurile de brad din regiunile muntoase (Lyrurus tetrix). Tetrasul ia un fel de poziție oratorică, desfășurîndu-și coada în evantaliu și întinzîndu-și gîtul cu penele înfoiate. SADOVEANU, V. F. 45.
tetratloane
TETRATLÓN, tetratloane, s. n. Probă sportivă combinată la care se face însumarea punctelor realizate de concurent în patru probe reunite, alese de organizatorii concursurilor. – Din fr. tétrathlon. DOOM
!tetratlón (te-tra-tlon) s. n., pl. tetratloáne
tetratloanele
TETRATLÓN, tetratloane, s. n. Probă sportivă combinată la care se face însumarea punctelor realizate de concurent în patru probe reunite, alese de organizatorii concursurilor. – Din fr. tétrathlon. DOOM
!tetratlón (te-tra-tlon) s. n., pl. tetratloáne
tetratloanelor
TETRATLÓN, tetratloane, s. n. Probă sportivă combinată la care se face însumarea punctelor realizate de concurent în patru probe reunite, alese de organizatorii concursurilor. – Din fr. tétrathlon. DOOM
!tetratlón (te-tra-tlon) s. n., pl. tetratloáne
tetratlon
TETRATLÓN, tetratloane, s. n. Probă sportivă combinată la care se face însumarea punctelor realizate de concurent în patru probe reunite, alese de organizatorii concursurilor. – Din fr. tétrathlon. DOOM
!tetratlón (te-tra-tlon) s. n., pl. tetratloáne
tetratlonist
TETRATLONÍST, -Ă, tetratloniști, -ste, s. m. și f. Sportiv specializat în tetratlon. – Tetratlon + suf. -ist. DOOM
!tetratlonístă (te-tra-tlo-) s. f., g.-d. art. tetratlonístei; pl. tetratloníste
tetratlonista
TETRATLONÍST, -Ă, tetratloniști, -ste, s. m. și f. Sportiv specializat în tetratlon. – Tetratlon + suf. -ist. DOOM
!tetratlonístă (te-tra-tlo-) s. f., g.-d. art. tetratlonístei; pl. tetratloníste
tetratloniste
TETRATLONÍST, -Ă, tetratloniști, -ste, s. m. și f. Sportiv specializat în tetratlon. – Tetratlon + suf. -ist. DOOM
!tetratlonístă (te-tra-tlo-) s. f., g.-d. art. tetratlonístei; pl. tetratloníste
tetratlonistei
TETRATLONÍST, -Ă, tetratloniști, -ste, s. m. și f. Sportiv specializat în tetratlon. – Tetratlon + suf. -ist. DOOM
!tetratlonístă (te-tra-tlo-) s. f., g.-d. art. tetratlonístei; pl. tetratloníste
tetratlonistele
TETRATLONÍST, -Ă, tetratloniști, -ste, s. m. și f. Sportiv specializat în tetratlon. – Tetratlon + suf. -ist. DOOM
!tetratlonístă (te-tra-tlo-) s. f., g.-d. art. tetratlonístei; pl. tetratloníste
tetratlonistelor
TETRATLONÍST, -Ă, tetratloniști, -ste, s. m. și f. Sportiv specializat în tetratlon. – Tetratlon + suf. -ist. DOOM
!tetratlonístă (te-tra-tlo-) s. f., g.-d. art. tetratlonístei; pl. tetratloníste
tetratlonistul
TETRATLONÍST, -Ă, tetratloniști, -ste, s. m. și f. Sportiv specializat în tetratlon. – Tetratlon + suf. -ist. DOOM
!tetratlonístă (te-tra-tlo-) s. f., g.-d. art. tetratlonístei; pl. tetratloníste
tetratlonistului
TETRATLONÍST, -Ă, tetratloniști, -ste, s. m. și f. Sportiv specializat în tetratlon. – Tetratlon + suf. -ist. DOOM
!tetratlonístă (te-tra-tlo-) s. f., g.-d. art. tetratlonístei; pl. tetratloníste
tetratloniști
TETRATLONÍST, -Ă, tetratloniști, -ste, s. m. și f. Sportiv specializat în tetratlon. – Tetratlon + suf. -ist. DOOM
!tetratlonístă (te-tra-tlo-) s. f., g.-d. art. tetratlonístei; pl. tetratloníste
tetratloniștii
TETRATLONÍST, -Ă, tetratloniști, -ste, s. m. și f. Sportiv specializat în tetratlon. – Tetratlon + suf. -ist. DOOM
!tetratlonístă (te-tra-tlo-) s. f., g.-d. art. tetratlonístei; pl. tetratloníste
tetratloniștilor
TETRATLONÍST, -Ă, tetratloniști, -ste, s. m. și f. Sportiv specializat în tetratlon. – Tetratlon + suf. -ist. DOOM
!tetratlonístă (te-tra-tlo-) s. f., g.-d. art. tetratlonístei; pl. tetratloníste
tetratlonul
TETRATLÓN, tetratloane, s. n. Probă sportivă combinată la care se face însumarea punctelor realizate de concurent în patru probe reunite, alese de organizatorii concursurilor. – Din fr. tétrathlon. DOOM
!tetratlón (te-tra-tlon) s. n., pl. tetratloáne
tetratlonului
TETRATLÓN, tetratloane, s. n. Probă sportivă combinată la care se face însumarea punctelor realizate de concurent în patru probe reunite, alese de organizatorii concursurilor. – Din fr. tétrathlon. DOOM
!tetratlón (te-tra-tlon) s. n., pl. tetratloáne
tetratlonuri
TETRATLÓN, tetratloane, s. n. Probă sportivă combinată la care se face însumarea punctelor realizate de concurent în patru probe reunite, alese de organizatorii concursurilor. – Din fr. tétrathlon. DOOM
!tetratlón (te-tra-tlon) s. n., pl. tetratloáne
tetratlonurile
TETRATLÓN, tetratloane, s. n. Probă sportivă combinată la care se face însumarea punctelor realizate de concurent în patru probe reunite, alese de organizatorii concursurilor. – Din fr. tétrathlon. DOOM
!tetratlón (te-tra-tlon) s. n., pl. tetratloáne
tetratlonurilor
TETRATLÓN, tetratloane, s. n. Probă sportivă combinată la care se face însumarea punctelor realizate de concurent în patru probe reunite, alese de organizatorii concursurilor. – Din fr. tétrathlon. DOOM
!tetratlón (te-tra-tlon) s. n., pl. tetratloáne
tetravaccin
TETRAVACCÍN s.n. Vaccin conținând patru componente profilactice diferite. [< tetra- + vaccin].
tetravaccin
TETRAVACCÍN s.n. Vaccin conținând patru componente profilactice diferite. [< tetra- + vaccin].
tetravalent
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența patru. – Din fr. tétravalent. DOOM
tetravalént (te-tra-) adj. m., pl. tetravalénți; f. tetravaléntă, pl. tetravalénte
tetravalenta
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența patru. – Din fr. tétravalent. DOOM
tetravalént (te-tra-) adj. m., pl. tetravalénți; f. tetravaléntă, pl. tetravalénte
tetravalente
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența patru. – Din fr. tétravalent. DOOM
tetravalént (te-tra-) adj. m., pl. tetravalénți; f. tetravaléntă, pl. tetravalénte
tetravalentei
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența patru. – Din fr. tétravalent. DOOM
tetravalént (te-tra-) adj. m., pl. tetravalénți; f. tetravaléntă, pl. tetravalénte
tetravalentele
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența patru. – Din fr. tétravalent. DOOM
tetravalént (te-tra-) adj. m., pl. tetravalénți; f. tetravaléntă, pl. tetravalénte
tetravalentelor
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența patru. – Din fr. tétravalent. DOOM
tetravalént (te-tra-) adj. m., pl. tetravalénți; f. tetravaléntă, pl. tetravalénte
tetravalentul
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența patru. – Din fr. tétravalent. DOOM
tetravalént (te-tra-) adj. m., pl. tetravalénți; f. tetravaléntă, pl. tetravalénte
tetravalentului
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența patru. – Din fr. tétravalent. DOOM
tetravalént (te-tra-) adj. m., pl. tetravalénți; f. tetravaléntă, pl. tetravalénte
tetravalenți
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența patru. – Din fr. tétravalent. DOOM
tetravalént (te-tra-) adj. m., pl. tetravalénți; f. tetravaléntă, pl. tetravalénte
tetravalenții
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența patru. – Din fr. tétravalent. DOOM
tetravalént (te-tra-) adj. m., pl. tetravalénți; f. tetravaléntă, pl. tetravalénte
tetravalenților
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența patru. – Din fr. tétravalent. DOOM
tetravalént (te-tra-) adj. m., pl. tetravalénți; f. tetravaléntă, pl. tetravalénte
tetravanghel
TETRAEVÁNGHEL, tetraevanghele, s. n. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; evangheliar. [Var.: tetrávanghel s. n.] – Din ngr. tetraevanghélion. DOOM
tetraevánghel (te-tra-e-) s. n., pl. tetraevánghele
tetrași
TETRÁS, tetrași, s. m. Pasăre mare cu ciocul scurt și puternic, care trăiește prin pădurile de brad din regiunile muntoase (Lyrurus tetrix). Tetrasul ia un fel de poziție oratorică, desfășurîndu-și coada în evantaliu și întinzîndu-și gîtul cu penele înfoiate. SADOVEANU, V. F. 45.
tetrașii
TETRÁS, tetrași, s. m. Pasăre mare cu ciocul scurt și puternic, care trăiește prin pădurile de brad din regiunile muntoase (Lyrurus tetrix). Tetrasul ia un fel de poziție oratorică, desfășurîndu-și coada în evantaliu și întinzîndu-și gîtul cu penele înfoiate. SADOVEANU, V. F. 45.
tetrașilor
TETRÁS, tetrași, s. m. Pasăre mare cu ciocul scurt și puternic, care trăiește prin pădurile de brad din regiunile muntoase (Lyrurus tetrix). Tetrasul ia un fel de poziție oratorică, desfășurîndu-și coada în evantaliu și întinzîndu-și gîtul cu penele înfoiate. SADOVEANU, V. F. 45.
tetre
TÉTRA2 s. f. Țesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos; p. ext. produs confecționat din acest material. ◊ (Adjectival) Maiou tetra. – Denumire comercială. DOOM
tétra adj. invar., s. f.
tetrea
TETREÁ, tetrele, s. f. (Înv.) Dulceață (de chitră). – Din tc. tetre. DOOM
tetreá (înv.) (te-trea) s. f., art. tetreáua, g.-d. art. tetrélei; pl. tetréle, art. tetrélele
tetrei
TÉTRA2 s. f. Țesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos; p. ext. produs confecționat din acest material. ◊ (Adjectival) Maiou tetra. – Denumire comercială. DOOM
tétra adj. invar., s. f.
tetroda
TETRÓDĂ, tetrode, s. f. Tub electronic cu patru electrozi situați într-un balon cu vid. – Din fr. tétrode. DOOM
!tetródă (te-tro-) s. f., g.-d. art. tetródei; pl. tetróde
tetrode
TETRÓDĂ, tetrode, s. f. Tub electronic cu patru electrozi situați într-un balon cu vid. – Din fr. tétrode. DOOM
!tetródă (te-tro-) s. f., g.-d. art. tetródei; pl. tetróde
tetrodei
TETRÓDĂ, tetrode, s. f. Tub electronic cu patru electrozi situați într-un balon cu vid. – Din fr. tétrode. DOOM
!tetródă (te-tro-) s. f., g.-d. art. tetródei; pl. tetróde
tetrodele
TETRÓDĂ, tetrode, s. f. Tub electronic cu patru electrozi situați într-un balon cu vid. – Din fr. tétrode. DOOM
!tetródă (te-tro-) s. f., g.-d. art. tetródei; pl. tetróde
tetrodelor
TETRÓDĂ, tetrode, s. f. Tub electronic cu patru electrozi situați într-un balon cu vid. – Din fr. tétrode. DOOM
!tetródă (te-tro-) s. f., g.-d. art. tetródei; pl. tetróde
tetroză
TETRÓZĂ s.f. (Chim.) Monozaharidă cu patru atomi de carbon în moleculă. [< fr. tétrose].
teu
TEU, teuri, s. n. 1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică, perpendiculară pe prima. 2. Dispozitiv indicator în formă de T, folosit pe un aeroport pentru a arăta direcția și sensul vântului. 3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din fr. té. DOOM
teu s. n., art. téul; pl. téuri
teucer
Teucer (sau Teucrus) 1. Fiul lui Scamander, zeul apei cu același nume, și al nimfei Idaea. Teucer era socotit primul rege al Troiei. 2. Cel mai iscusit dintre arcașii greci veniți să lupte pe cîmpiile Troiei. Teucer era fiul lui Telamon, regele din Salamis, și al Hesionei și frate cu Aiax. A luptat vitejește în războiul troian, unde a făcut numeroase victime printre dușmani. După terminarea războiului s-a întord acasă, în Salamis, unde însă a fost primit cu răceală de către tatăl său. Telamon l-a învinuit pentru faptul că nu a răzbunat moartea lui Aiax și Teucer a fost silit să se exileze. El s-a dus în insula Cyprus, unde s-a căsătorit cu Eune, fiica regelui de prin partea locului, și s-a stabilit acolo.
teucri
Teucri, denumire purtată de troieni în amintirea regelui Teucer, întemeietorul mitic al dinastiei lor.
teucrium
DUMBÉȚ, dumbeți, s. m. Plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine la vârful tulpinii; sclipeț (Teucrium chamaedrys). [Var.: dumbắț s. m.] – Din sl. donbĭcĭ.
teucru
Teucru = Teucer.
teucrus
Teucer (sau Teucrus) 1. Fiul lui Scamander, zeul apei cu același nume, și al nimfei Idaea. Teucer era socotit primul rege al Troiei. 2. Cel mai iscusit dintre arcașii greci veniți să lupte pe cîmpiile Troiei. Teucer era fiul lui Telamon, regele din Salamis, și al Hesionei și frate cu Aiax. A luptat vitejește în războiul troian, unde a făcut numeroase victime printre dușmani. După terminarea războiului s-a întord acasă, în Salamis, unde însă a fost primit cu răceală de către tatăl său. Telamon l-a învinuit pentru faptul că nu a răzbunat moartea lui Aiax și Teucer a fost silit să se exileze. El s-a dus în insula Cyprus, unde s-a căsătorit cu Eune, fiica regelui de prin partea locului, și s-a stabilit acolo.
teucă
TÉICĂ, teici, s. f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre. 2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele și păsările. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puț. [Var.: téucă s. f.] – Et. nec. DOOM
téică s. f., g.-d. art. téicii; pl. teici
teuga
TÉUGĂ, teuge, s. f. Construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj. [Acc. și: teúgă] – Din fr. teugue. DOOM
téugă (teu-) s. f., g.-d. art. téugei; pl. téuge
teuge
TÉUGĂ, teuge, s. f. Construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj. [Acc. și: teúgă] – Din fr. teugue. DOOM
téugă (teu-) s. f., g.-d. art. téugei; pl. téuge
teugei
TÉUGĂ, teuge, s. f. Construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj. [Acc. și: teúgă] – Din fr. teugue. DOOM
téugă (teu-) s. f., g.-d. art. téugei; pl. téuge
teugele
TÉUGĂ, teuge, s. f. Construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj. [Acc. și: teúgă] – Din fr. teugue. DOOM
téugă (teu-) s. f., g.-d. art. téugei; pl. téuge
teugelor
TÉUGĂ, teuge, s. f. Construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj. [Acc. și: teúgă] – Din fr. teugue. DOOM
téugă (teu-) s. f., g.-d. art. téugei; pl. téuge
teul
TEU, teuri, s. n. 1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică, perpendiculară pe prima. 2. Dispozitiv indicator în formă de T, folosit pe un aeroport pentru a arăta direcția și sensul vântului. 3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din fr. té. DOOM
teu s. n., art. téul; pl. téuri
teului
TEU, teuri, s. n. 1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică, perpendiculară pe prima. 2. Dispozitiv indicator în formă de T, folosit pe un aeroport pentru a arăta direcția și sensul vântului. 3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din fr. té. DOOM
teu s. n., art. téul; pl. téuri
teurg
TEÚRG s.m. (Ant.) Practicant al teurgiei. [Pron. te-urg. / cf. lat. theurgus, gr. theourgos].
teurgia
TEURGÍE s. f. (Livr.) Magie albă. [Pr.: te-ur-] – Din fr. théurgie, lat. theurgia. DOOM
teurgíe (livr.) (te-ur-) s. f., art. teurgía, g.-d. teurgíi, art. teurgíei
teurgic
TEÚRGIC, -Ă adj. Referitor la teurgie. [Pron. te-ur-. / cf. fr. théurgique, gr. theourgikos].
teurgica
TEÚRGIC, -Ă adj. Referitor la teurgie. [Pron. te-ur-. / cf. fr. théurgique, gr. theourgikos].
teurgice
TEÚRGIC, -Ă adj. Referitor la teurgie. [Pron. te-ur-. / cf. fr. théurgique, gr. theourgikos].
teurgicei
TEÚRGIC, -Ă adj. Referitor la teurgie. [Pron. te-ur-. / cf. fr. théurgique, gr. theourgikos].
teurgicele
TEÚRGIC, -Ă adj. Referitor la teurgie. [Pron. te-ur-. / cf. fr. théurgique, gr. theourgikos].
teurgicelor
TEÚRGIC, -Ă adj. Referitor la teurgie. [Pron. te-ur-. / cf. fr. théurgique, gr. theourgikos].
teurgici
TEÚRGIC, -Ă adj. Referitor la teurgie. [Pron. te-ur-. / cf. fr. théurgique, gr. theourgikos].
teurgicii
TEÚRGIC, -Ă adj. Referitor la teurgie. [Pron. te-ur-. / cf. fr. théurgique, gr. theourgikos].
teurgicilor
TEÚRGIC, -Ă adj. Referitor la teurgie. [Pron. te-ur-. / cf. fr. théurgique, gr. theourgikos].
teurgicul
TEÚRGIC, -Ă adj. Referitor la teurgie. [Pron. te-ur-. / cf. fr. théurgique, gr. theourgikos].
teurgicului
TEÚRGIC, -Ă adj. Referitor la teurgie. [Pron. te-ur-. / cf. fr. théurgique, gr. theourgikos].
teurgie
TEURGÍE s. f. (Livr.) Magie albă. [Pr.: te-ur-] – Din fr. théurgie, lat. theurgia. DOOM
teurgíe (livr.) (te-ur-) s. f., art. teurgía, g.-d. teurgíi, art. teurgíei
teurgiei
TEURGÍE s. f. (Livr.) Magie albă. [Pr.: te-ur-] – Din fr. théurgie, lat. theurgia. DOOM
teurgíe (livr.) (te-ur-) s. f., art. teurgía, g.-d. teurgíi, art. teurgíei
teurgii
TEURGÍE s. f. (Livr.) Magie albă. [Pr.: te-ur-] – Din fr. théurgie, lat. theurgia. DOOM
teurgíe (livr.) (te-ur-) s. f., art. teurgía, g.-d. teurgíi, art. teurgíei
teuri
TEU, teuri, s. n. 1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică, perpendiculară pe prima. 2. Dispozitiv indicator în formă de T, folosit pe un aeroport pentru a arăta direcția și sensul vântului. 3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din fr. té. DOOM
teu s. n., art. téul; pl. téuri
teurile
TEU, teuri, s. n. 1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică, perpendiculară pe prima. 2. Dispozitiv indicator în formă de T, folosit pe un aeroport pentru a arăta direcția și sensul vântului. 3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din fr. té. DOOM
teu s. n., art. téul; pl. téuri
teurilor
TEU, teuri, s. n. 1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică, perpendiculară pe prima. 2. Dispozitiv indicator în formă de T, folosit pe un aeroport pentru a arăta direcția și sensul vântului. 3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din fr. té. DOOM
teu s. n., art. téul; pl. téuri
teuthras
Teuthras, rege al Mysiei, care a găzduit-o pe Auge, gonită de acasă de către tatăl ei (v. și Telephus). Neavînd moștenitor, Teuthras l-a lăsat ca urmaș la tron pe Telephus, fiul lui Auge.
teuton
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teuton
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutona
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutona
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutone
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutone
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonei
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonei
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonele
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonele
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonelor
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonelor
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutoni
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutoni
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonic
TEUTÓNIC, -Ă, teutonici, -ce, adj. Teuton (2). [Pr.: te-u-] – Din fr. teutonique. DOOM
teutónic (te-u-) adj. m., pl. teutónici; f. teutónică, pl. teutónice
teutonica
TEUTÓNIC, -Ă, teutonici, -ce, adj. Teuton (2). [Pr.: te-u-] – Din fr. teutonique. DOOM
teutónic (te-u-) adj. m., pl. teutónici; f. teutónică, pl. teutónice
teutonice
TEUTÓNIC, -Ă, teutonici, -ce, adj. Teuton (2). [Pr.: te-u-] – Din fr. teutonique. DOOM
teutónic (te-u-) adj. m., pl. teutónici; f. teutónică, pl. teutónice
teutonicei
TEUTÓNIC, -Ă, teutonici, -ce, adj. Teuton (2). [Pr.: te-u-] – Din fr. teutonique. DOOM
teutónic (te-u-) adj. m., pl. teutónici; f. teutónică, pl. teutónice
teutonicele
TEUTÓNIC, -Ă, teutonici, -ce, adj. Teuton (2). [Pr.: te-u-] – Din fr. teutonique. DOOM
teutónic (te-u-) adj. m., pl. teutónici; f. teutónică, pl. teutónice
teutonicelor
TEUTÓNIC, -Ă, teutonici, -ce, adj. Teuton (2). [Pr.: te-u-] – Din fr. teutonique. DOOM
teutónic (te-u-) adj. m., pl. teutónici; f. teutónică, pl. teutónice
teutonici
TEUTÓNIC, -Ă, teutonici, -ce, adj. Teuton (2). [Pr.: te-u-] – Din fr. teutonique. DOOM
teutónic (te-u-) adj. m., pl. teutónici; f. teutónică, pl. teutónice
teutonicii
TEUTÓNIC, -Ă, teutonici, -ce, adj. Teuton (2). [Pr.: te-u-] – Din fr. teutonique. DOOM
teutónic (te-u-) adj. m., pl. teutónici; f. teutónică, pl. teutónice
teutonicilor
TEUTÓNIC, -Ă, teutonici, -ce, adj. Teuton (2). [Pr.: te-u-] – Din fr. teutonique. DOOM
teutónic (te-u-) adj. m., pl. teutónici; f. teutónică, pl. teutónice
teutonicul
TEUTÓNIC, -Ă, teutonici, -ce, adj. Teuton (2). [Pr.: te-u-] – Din fr. teutonique. DOOM
teutónic (te-u-) adj. m., pl. teutónici; f. teutónică, pl. teutónice
teutonicului
TEUTÓNIC, -Ă, teutonici, -ce, adj. Teuton (2). [Pr.: te-u-] – Din fr. teutonique. DOOM
teutónic (te-u-) adj. m., pl. teutónici; f. teutónică, pl. teutónice
teutonii
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonii
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonilor
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonilor
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonul
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonul
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonului
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutonului
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton. DOOM
teutón (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutóni; adj. f., s. f. teutónă, pl. teutóne
teutrante
Teutrante = Teuthras.
tevatura
TEVATÚRĂ s. f. Zarvă, gălăgie, scandal. ♦ Bucluc, neplăcere. ♦ Tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță. – Din tc. tevatür. DOOM
tevatúră s. f., g.-d. art. tevatúrii
tevaturi
TEVATÚRĂ s. f. Zarvă, gălăgie, scandal. ♦ Bucluc, neplăcere. ♦ Tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță. – Din tc. tevatür. DOOM
tevatúră s. f., g.-d. art. tevatúrii
tevaturii
TEVATÚRĂ s. f. Zarvă, gălăgie, scandal. ♦ Bucluc, neplăcere. ♦ Tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță. – Din tc. tevatür. DOOM
tevatúră s. f., g.-d. art. tevatúrii
tex
TEX, texuri, s. n. Sistem de măsurare a fineții firelor textile. – Din fr. tex. DOOM
tex s. n., pl. téxuri
texoprint
TEXOPRÍNT s. n. Procedeu de obținere a unui dispozitiv fotografic după o formă de tipar înaltă. – Din germ. Texoprint.
texoprintul
TEXOPRÍNT s. n. Procedeu de obținere a unui dispozitiv fotografic după o formă de tipar înaltă. – Din germ. Texoprint.
texoprintului
TEXOPRÍNT s. n. Procedeu de obținere a unui dispozitiv fotografic după o formă de tipar înaltă. – Din germ. Texoprint.
text
TEXT, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat în scris; cuprinsul unei opere literare sau științifice, al unui discurs, al unei legi etc. ♦ Fragment, parte dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compoziții muzicale. 3. Literă de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice. – Din fr. texte, lat. textus. DOOM
text s. n., pl. téxte
texte
TEXT, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat în scris; cuprinsul unei opere literare sau științifice, al unui discurs, al unei legi etc. ♦ Fragment, parte dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compoziții muzicale. 3. Literă de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice. – Din fr. texte, lat. textus. DOOM
text s. n., pl. téxte
textele
TEXT, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat în scris; cuprinsul unei opere literare sau științifice, al unui discurs, al unei legi etc. ♦ Fragment, parte dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compoziții muzicale. 3. Literă de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice. – Din fr. texte, lat. textus. DOOM
text s. n., pl. téxte
textelor
TEXT, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat în scris; cuprinsul unei opere literare sau științifice, al unui discurs, al unei legi etc. ♦ Fragment, parte dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compoziții muzicale. 3. Literă de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice. – Din fr. texte, lat. textus. DOOM
text s. n., pl. téxte
textier
TEXTIÉR, textieri, s. m. Autor de texte pentru muzică ușoară. [Pr.: -ti-er] – Text + suf. -ier. DOOM
textiér (-ti-er) s. m., pl. textiéri
textiera
TEXTIÉR, textieri, s. m. Autor de texte pentru muzică ușoară. [Pr.: -ti-er] – Text + suf. -ier. DOOM
textiér (-ti-er) s. m., pl. textiéri
textiere
TEXTIÉR, textieri, s. m. Autor de texte pentru muzică ușoară. [Pr.: -ti-er] – Text + suf. -ier. DOOM
textiér (-ti-er) s. m., pl. textiéri
textierei
TEXTIÉR, textieri, s. m. Autor de texte pentru muzică ușoară. [Pr.: -ti-er] – Text + suf. -ier. DOOM
textiér (-ti-er) s. m., pl. textiéri
textierele
TEXTIÉR, textieri, s. m. Autor de texte pentru muzică ușoară. [Pr.: -ti-er] – Text + suf. -ier. DOOM
textiér (-ti-er) s. m., pl. textiéri
textierelor
TEXTIÉR, textieri, s. m. Autor de texte pentru muzică ușoară. [Pr.: -ti-er] – Text + suf. -ier. DOOM
textiér (-ti-er) s. m., pl. textiéri
textieri
TEXTIÉR, textieri, s. m. Autor de texte pentru muzică ușoară. [Pr.: -ti-er] – Text + suf. -ier. DOOM
textiér (-ti-er) s. m., pl. textiéri
textierii
TEXTIÉR, textieri, s. m. Autor de texte pentru muzică ușoară. [Pr.: -ti-er] – Text + suf. -ier. DOOM
textiér (-ti-er) s. m., pl. textiéri
textierilor
TEXTIÉR, textieri, s. m. Autor de texte pentru muzică ușoară. [Pr.: -ti-er] – Text + suf. -ier. DOOM
textiér (-ti-er) s. m., pl. textiéri
textierul
TEXTIÉR, textieri, s. m. Autor de texte pentru muzică ușoară. [Pr.: -ti-er] – Text + suf. -ier. DOOM
textiér (-ti-er) s. m., pl. textiéri
textierului
TEXTIÉR, textieri, s. m. Autor de texte pentru muzică ușoară. [Pr.: -ti-er] – Text + suf. -ier. DOOM
textiér (-ti-er) s. m., pl. textiéri
textil
TEXTÍL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se extrag fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis. DOOM
textíle s. f. pl.
textila
TEXTÍL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se extrag fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis. DOOM
textíle s. f. pl.
textile
TEXTÍL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se extrag fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis. DOOM
textíle s. f. pl.
textilei
TEXTÍL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se extrag fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis. DOOM
textíle s. f. pl.
textilele
TEXTÍL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se extrag fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis. DOOM
textíle s. f. pl.
textilelor
TEXTÍL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se extrag fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis. DOOM
textíle s. f. pl.
textili
TEXTÍL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se extrag fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis. DOOM
textíle s. f. pl.
textilii
TEXTÍL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se extrag fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis. DOOM
textíle s. f. pl.
textililor
TEXTÍL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se extrag fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis. DOOM
textíle s. f. pl.
textilist
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilist
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilista
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilista
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textiliste
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textiliste
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilistei
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilistei
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilistele
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilistele
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilistelor
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilistelor
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilistul
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilistul
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilistului
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilistului
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textiliști
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textiliști
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textiliștii
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textiliștii
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textiliștilor
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textiliștilor
TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist. DOOM
textilíst adj. m., s. m., pl. textilíști; adj. f., s. f. textilístă, pl. textilíste
textilul
TEXTÍL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se extrag fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis. DOOM
textíle s. f. pl.
textilului
TEXTÍL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se extrag fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis. DOOM
textíle s. f. pl.
textolit
TEXTOLÍT, textolite, s. n. Material în formă de plăci, constituit din straturi de țesături impregnate cu rășini sintetice de tipul bachelitei, prelucrabil prin așchiere, utilizat ca material electroizolant în electrotehnică și radiotehnică, în construcția de mașini (la fabricarea unor roți dințate). – Din fr. textolite. DOOM
textolít s. n.
textolite
TEXTOLÍT, textolite, s. n. Material în formă de plăci, constituit din straturi de țesături impregnate cu rășini sintetice de tipul bachelitei, prelucrabil prin așchiere, utilizat ca material electroizolant în electrotehnică și radiotehnică, în construcția de mașini (la fabricarea unor roți dințate). – Din fr. textolite. DOOM
textolít s. n.
textolitele
TEXTOLÍT, textolite, s. n. Material în formă de plăci, constituit din straturi de țesături impregnate cu rășini sintetice de tipul bachelitei, prelucrabil prin așchiere, utilizat ca material electroizolant în electrotehnică și radiotehnică, în construcția de mașini (la fabricarea unor roți dințate). – Din fr. textolite. DOOM
textolít s. n.
textolitelor
TEXTOLÍT, textolite, s. n. Material în formă de plăci, constituit din straturi de țesături impregnate cu rășini sintetice de tipul bachelitei, prelucrabil prin așchiere, utilizat ca material electroizolant în electrotehnică și radiotehnică, în construcția de mașini (la fabricarea unor roți dințate). – Din fr. textolite. DOOM
textolít s. n.
textolitul
TEXTOLÍT, textolite, s. n. Material în formă de plăci, constituit din straturi de țesături impregnate cu rășini sintetice de tipul bachelitei, prelucrabil prin așchiere, utilizat ca material electroizolant în electrotehnică și radiotehnică, în construcția de mașini (la fabricarea unor roți dințate). – Din fr. textolite. DOOM
textolít s. n.
textolitului
TEXTOLÍT, textolite, s. n. Material în formă de plăci, constituit din straturi de țesături impregnate cu rășini sintetice de tipul bachelitei, prelucrabil prin așchiere, utilizat ca material electroizolant în electrotehnică și radiotehnică, în construcția de mașini (la fabricarea unor roți dințate). – Din fr. textolite. DOOM
textolít s. n.
textolog
TEXTOLÓG, -Ă, textologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în textologie. – Din textologie (derivat regresiv). DOOM
textológă (rar) s. f., g.-d. art. textológei; pl. textológe
textologa
TEXTOLÓG, -Ă, textologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în textologie. – Din textologie (derivat regresiv). DOOM
textológă (rar) s. f., g.-d. art. textológei; pl. textológe
textologe
TEXTOLÓG, -Ă, textologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în textologie. – Din textologie (derivat regresiv). DOOM
textológă (rar) s. f., g.-d. art. textológei; pl. textológe
textologei
TEXTOLÓG, -Ă, textologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în textologie. – Din textologie (derivat regresiv). DOOM
textológă (rar) s. f., g.-d. art. textológei; pl. textológe
textologele
TEXTOLÓG, -Ă, textologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în textologie. – Din textologie (derivat regresiv). DOOM
textológă (rar) s. f., g.-d. art. textológei; pl. textológe
textologelor
TEXTOLÓG, -Ă, textologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în textologie. – Din textologie (derivat regresiv). DOOM
textológă (rar) s. f., g.-d. art. textológei; pl. textológe
textologi
TEXTOLÓG, -Ă, textologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în textologie. – Din textologie (derivat regresiv). DOOM
textológă (rar) s. f., g.-d. art. textológei; pl. textológe
textologia
TEXTOLOGÍE s. f. Disciplină filologică aplicată la studiul comparat al textelor unor opere literare sau de altă natură, pentru stabilirea versiunii definitive corecte, autentice, în vederea republicării operelor în ediții postume. – Din rus. tekstologhia. DOOM
textologíe s. f., art. textología, g.-d. textologíi, art. textologíei
textologic
TEXTOLÓGIC, -Ă, textologici, -ce, adj. Referitor la textologie, de textologie. – Din textologie. DOOM
textológic adj. m., pl. textológici; f. textológică, pl. textológice
textologica
TEXTOLÓGIC, -Ă, textologici, -ce, adj. Referitor la textologie, de textologie. – Din textologie. DOOM
textológic adj. m., pl. textológici; f. textológică, pl. textológice
textologice
TEXTOLÓGIC, -Ă, textologici, -ce, adj. Referitor la textologie, de textologie. – Din textologie. DOOM
textológic adj. m., pl. textológici; f. textológică, pl. textológice
textologicei
TEXTOLÓGIC, -Ă, textologici, -ce, adj. Referitor la textologie, de textologie. – Din textologie. DOOM
textológic adj. m., pl. textológici; f. textológică, pl. textológice
textologicele
TEXTOLÓGIC, -Ă, textologici, -ce, adj. Referitor la textologie, de textologie. – Din textologie. DOOM
textológic adj. m., pl. textológici; f. textológică, pl. textológice
textologicelor
TEXTOLÓGIC, -Ă, textologici, -ce, adj. Referitor la textologie, de textologie. – Din textologie. DOOM
textológic adj. m., pl. textológici; f. textológică, pl. textológice
textologici
TEXTOLÓGIC, -Ă, textologici, -ce, adj. Referitor la textologie, de textologie. – Din textologie. DOOM
textológic adj. m., pl. textológici; f. textológică, pl. textológice
textologicii
TEXTOLÓGIC, -Ă, textologici, -ce, adj. Referitor la textologie, de textologie. – Din textologie. DOOM
textológic adj. m., pl. textológici; f. textológică, pl. textológice
textologicilor
TEXTOLÓGIC, -Ă, textologici, -ce, adj. Referitor la textologie, de textologie. – Din textologie. DOOM
textológic adj. m., pl. textológici; f. textológică, pl. textológice
textologicul
TEXTOLÓGIC, -Ă, textologici, -ce, adj. Referitor la textologie, de textologie. – Din textologie. DOOM
textológic adj. m., pl. textológici; f. textológică, pl. textológice
textologicului
TEXTOLÓGIC, -Ă, textologici, -ce, adj. Referitor la textologie, de textologie. – Din textologie. DOOM
textológic adj. m., pl. textológici; f. textológică, pl. textológice
textologie
TEXTOLOGÍE s. f. Disciplină filologică aplicată la studiul comparat al textelor unor opere literare sau de altă natură, pentru stabilirea versiunii definitive corecte, autentice, în vederea republicării operelor în ediții postume. – Din rus. tekstologhia. DOOM
textologíe s. f., art. textología, g.-d. textologíi, art. textologíei
textologiei
TEXTOLOGÍE s. f. Disciplină filologică aplicată la studiul comparat al textelor unor opere literare sau de altă natură, pentru stabilirea versiunii definitive corecte, autentice, în vederea republicării operelor în ediții postume. – Din rus. tekstologhia. DOOM
textologíe s. f., art. textología, g.-d. textologíi, art. textologíei
textologii
TEXTOLÓG, -Ă, textologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în textologie. – Din textologie (derivat regresiv). DOOM
textológă (rar) s. f., g.-d. art. textológei; pl. textológe
textologii
TEXTOLOGÍE s. f. Disciplină filologică aplicată la studiul comparat al textelor unor opere literare sau de altă natură, pentru stabilirea versiunii definitive corecte, autentice, în vederea republicării operelor în ediții postume. – Din rus. tekstologhia. DOOM
textologíe s. f., art. textología, g.-d. textologíi, art. textologíei
textologilor
TEXTOLÓG, -Ă, textologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în textologie. – Din textologie (derivat regresiv). DOOM
textológă (rar) s. f., g.-d. art. textológei; pl. textológe
textologul
TEXTOLÓG, -Ă, textologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în textologie. – Din textologie (derivat regresiv). DOOM
textológă (rar) s. f., g.-d. art. textológei; pl. textológe
textologului
TEXTOLÓG, -Ă, textologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în textologie. – Din textologie (derivat regresiv). DOOM
textológă (rar) s. f., g.-d. art. textológei; pl. textológe
textual
TEXTUÁL, -Ă, textuali, -e, adj. Care este reprodus cuvânt cu cuvânt, fără nicio modificare a textului original. [Pr.: -tu-al] – Din fr. textuel. DOOM
textuál (-tu-al) adj. m., pl. textuáli; f. textuálă, pl. textuále
textuala
TEXTUÁL, -Ă, textuali, -e, adj. Care este reprodus cuvânt cu cuvânt, fără nicio modificare a textului original. [Pr.: -tu-al] – Din fr. textuel. DOOM
textuál (-tu-al) adj. m., pl. textuáli; f. textuálă, pl. textuále
textuale
TEXTUÁL, -Ă, textuali, -e, adj. Care este reprodus cuvânt cu cuvânt, fără nicio modificare a textului original. [Pr.: -tu-al] – Din fr. textuel. DOOM
textuál (-tu-al) adj. m., pl. textuáli; f. textuálă, pl. textuále
textualei
TEXTUÁL, -Ă, textuali, -e, adj. Care este reprodus cuvânt cu cuvânt, fără nicio modificare a textului original. [Pr.: -tu-al] – Din fr. textuel. DOOM
textuál (-tu-al) adj. m., pl. textuáli; f. textuálă, pl. textuále
textualele
TEXTUÁL, -Ă, textuali, -e, adj. Care este reprodus cuvânt cu cuvânt, fără nicio modificare a textului original. [Pr.: -tu-al] – Din fr. textuel. DOOM
textuál (-tu-al) adj. m., pl. textuáli; f. textuálă, pl. textuále
textualelor
TEXTUÁL, -Ă, textuali, -e, adj. Care este reprodus cuvânt cu cuvânt, fără nicio modificare a textului original. [Pr.: -tu-al] – Din fr. textuel. DOOM
textuál (-tu-al) adj. m., pl. textuáli; f. textuálă, pl. textuále
textuali
TEXTUÁL, -Ă, textuali, -e, adj. Care este reprodus cuvânt cu cuvânt, fără nicio modificare a textului original. [Pr.: -tu-al] – Din fr. textuel. DOOM
textuál (-tu-al) adj. m., pl. textuáli; f. textuálă, pl. textuále
textualii
TEXTUÁL, -Ă, textuali, -e, adj. Care este reprodus cuvânt cu cuvânt, fără nicio modificare a textului original. [Pr.: -tu-al] – Din fr. textuel. DOOM
textuál (-tu-al) adj. m., pl. textuáli; f. textuálă, pl. textuále
textualilor
TEXTUÁL, -Ă, textuali, -e, adj. Care este reprodus cuvânt cu cuvânt, fără nicio modificare a textului original. [Pr.: -tu-al] – Din fr. textuel. DOOM
textuál (-tu-al) adj. m., pl. textuáli; f. textuálă, pl. textuále
textualul
TEXTUÁL, -Ă, textuali, -e, adj. Care este reprodus cuvânt cu cuvânt, fără nicio modificare a textului original. [Pr.: -tu-al] – Din fr. textuel. DOOM
textuál (-tu-al) adj. m., pl. textuáli; f. textuálă, pl. textuále
textualului
TEXTUÁL, -Ă, textuali, -e, adj. Care este reprodus cuvânt cu cuvânt, fără nicio modificare a textului original. [Pr.: -tu-al] – Din fr. textuel. DOOM
textuál (-tu-al) adj. m., pl. textuáli; f. textuálă, pl. textuále
textul
TEXT, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat în scris; cuprinsul unei opere literare sau științifice, al unui discurs, al unei legi etc. ♦ Fragment, parte dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compoziții muzicale. 3. Literă de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice. – Din fr. texte, lat. textus. DOOM
text s. n., pl. téxte
textului
TEXT, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat în scris; cuprinsul unei opere literare sau științifice, al unui discurs, al unei legi etc. ♦ Fragment, parte dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compoziții muzicale. 3. Literă de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice. – Din fr. texte, lat. textus. DOOM
text s. n., pl. téxte
textura
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
textura
TEXTÚRĂ, texturi, s. f. 1. Constituția unei roci sau a unui aliaj din punctul de vedere al orientării în spațiu a părților componente. 2. Țesătură, urzeală. 3. Imprimat de dimensiuni mici, sub formă de fâșie, care se lipește într-o lucrare tipărită, acoperind pasajele care trebuie rectificate. – Din fr. texture, lat. textura. DOOM
textúră s. f., g.-d. art. textúrii; pl. textúri
texturai
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturam
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturare
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturară
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturarăm
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturarăți
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturase
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturasem
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturaseră
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturaserăm
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturaserăți
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturaseși
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturaseți
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturat
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturau
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturași
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturați
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturează
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturez
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
textureze
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturezi
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturi
TEXTÚRĂ, texturi, s. f. 1. Constituția unei roci sau a unui aliaj din punctul de vedere al orientării în spațiu a părților componente. 2. Țesătură, urzeală. 3. Imprimat de dimensiuni mici, sub formă de fâșie, care se lipește într-o lucrare tipărită, acoperind pasajele care trebuie rectificate. – Din fr. texture, lat. textura. DOOM
textúră s. f., g.-d. art. textúrii; pl. textúri
texturii
TEXTÚRĂ, texturi, s. f. 1. Constituția unei roci sau a unui aliaj din punctul de vedere al orientării în spațiu a părților componente. 2. Țesătură, urzeală. 3. Imprimat de dimensiuni mici, sub formă de fâșie, care se lipește într-o lucrare tipărită, acoperind pasajele care trebuie rectificate. – Din fr. texture, lat. textura. DOOM
textúră s. f., g.-d. art. textúrii; pl. textúri
texturile
TEXTÚRĂ, texturi, s. f. 1. Constituția unei roci sau a unui aliaj din punctul de vedere al orientării în spațiu a părților componente. 2. Țesătură, urzeală. 3. Imprimat de dimensiuni mici, sub formă de fâșie, care se lipește într-o lucrare tipărită, acoperind pasajele care trebuie rectificate. – Din fr. texture, lat. textura. DOOM
textúră s. f., g.-d. art. textúrii; pl. textúri
texturilor
TEXTÚRĂ, texturi, s. f. 1. Constituția unei roci sau a unui aliaj din punctul de vedere al orientării în spațiu a părților componente. 2. Țesătură, urzeală. 3. Imprimat de dimensiuni mici, sub formă de fâșie, care se lipește într-o lucrare tipărită, acoperind pasajele care trebuie rectificate. – Din fr. texture, lat. textura. DOOM
textúră s. f., g.-d. art. textúrii; pl. textúri
texturând
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texturînd
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.
texul
TEX, texuri, s. n. Sistem de măsurare a fineții firelor textile. – Din fr. tex. DOOM
tex s. n., pl. téxuri
texului
TEX, texuri, s. n. Sistem de măsurare a fineții firelor textile. – Din fr. tex. DOOM
tex s. n., pl. téxuri
texuri
TEX, texuri, s. n. Sistem de măsurare a fineții firelor textile. – Din fr. tex. DOOM
tex s. n., pl. téxuri
texurile
TEX, texuri, s. n. Sistem de măsurare a fineții firelor textile. – Din fr. tex. DOOM
tex s. n., pl. téxuri
texurilor
TEX, texuri, s. n. Sistem de măsurare a fineții firelor textile. – Din fr. tex. DOOM
tex s. n., pl. téxuri
teza
TÉZĂ, teze, s. f. 1. Afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată și demonstrată într-o operă, într-o cuvântare etc. ◊ Loc. adv. (Înv.) În teză generală = în general. 2. Idee formulată concis, susținută ca temei al unei concepții filosofice, juridice, politice etc. 3. Lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă sub supravegherea profesorului, la sfârșitul unei perioade de studiu sau la un examen. ◊ Teză de licență (sau doctorat) = lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de licențiat (sau de doctor în științe). – Din fr. thèse, lat. thesis. DOOM
téză s. f., g.-d. art. tézei; pl. téze
tezaur
TEZÁUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de monede, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu cultural (material și spiritual) al unei societăți, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus. DOOM
tezáur (-za-ur) s. n., pl. tezáure
tezaurar
TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar. DOOM
tezaurár (înv.) (-za-u-) s. m., pl. tezaurári
tezaurari
TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar. DOOM
tezaurár (înv.) (-za-u-) s. m., pl. tezaurári
tezaurarii
TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar. DOOM
tezaurár (înv.) (-za-u-) s. m., pl. tezaurári
tezaurarilor
TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar. DOOM
tezaurár (înv.) (-za-u-) s. m., pl. tezaurári
tezaurarul
TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar. DOOM
tezaurár (înv.) (-za-u-) s. m., pl. tezaurári
tezaurarului
TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar. DOOM
tezaurár (înv.) (-za-u-) s. m., pl. tezaurári
tezaure
TEZÁUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de monede, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu cultural (material și spiritual) al unei societăți, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus. DOOM
tezáur (-za-ur) s. n., pl. tezáure
tezaurele
TEZÁUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de monede, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu cultural (material și spiritual) al unei societăți, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus. DOOM
tezáur (-za-ur) s. n., pl. tezáure
tezaurelor
TEZÁUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de monede, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu cultural (material și spiritual) al unei societăți, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus. DOOM
tezáur (-za-ur) s. n., pl. tezáure
tezauriza
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizai
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizam
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizare
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizare
TEZAURIZÁRE, tezaurizări, s. f. Acțiunea de a tezauriza și rezultatul ei. [Pr.: -za-u-] – V. tezauriza. DOOM
tezaurizáre (-za-u-) s. f., g.-d. art. tezaurizắrii; pl. tezaurizắri
tezaurizarea
TEZAURIZÁRE, tezaurizări, s. f. Acțiunea de a tezauriza și rezultatul ei. [Pr.: -za-u-] – V. tezauriza. DOOM
tezaurizáre (-za-u-) s. f., g.-d. art. tezaurizắrii; pl. tezaurizắri
tezaurizară
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizarăm
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizarăți
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizase
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizasem
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizaseră
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizaserăm
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizaserăți
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizaseși
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizaseți
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizat
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizat
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare.
tezaurizator
TEZAURIZATÓR, tezaurizatori, s. m. (Rar) Persoană care tezaurizează. [Pr.: -za-u-] – Tezauriza + suf. -tor. DOOM
tezaurizatór (rar) (-za-u-) s. m., pl. tezaurizatóri
tezaurizau
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizași
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizați
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizează
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizez
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizeze
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizezi
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizând
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizînd
TEZAURIZÁ, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele bănești aflate sub formă de bani sau de valută; p. gener. a strânge, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thésauriser, lat. thesaurizare. DOOM
tezaurizá (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizeáză
tezaurizări
TEZAURIZÁRE, tezaurizări, s. f. Acțiunea de a tezauriza și rezultatul ei. [Pr.: -za-u-] – V. tezauriza. DOOM
tezaurizáre (-za-u-) s. f., g.-d. art. tezaurizắrii; pl. tezaurizắri
tezaurizării
TEZAURIZÁRE, tezaurizări, s. f. Acțiunea de a tezauriza și rezultatul ei. [Pr.: -za-u-] – V. tezauriza. DOOM
tezaurizáre (-za-u-) s. f., g.-d. art. tezaurizắrii; pl. tezaurizắri
tezaurizările
TEZAURIZÁRE, tezaurizări, s. f. Acțiunea de a tezauriza și rezultatul ei. [Pr.: -za-u-] – V. tezauriza. DOOM
tezaurizáre (-za-u-) s. f., g.-d. art. tezaurizắrii; pl. tezaurizắri
tezaurizărilor
TEZAURIZÁRE, tezaurizări, s. f. Acțiunea de a tezauriza și rezultatul ei. [Pr.: -za-u-] – V. tezauriza. DOOM
tezaurizáre (-za-u-) s. f., g.-d. art. tezaurizắrii; pl. tezaurizắri
tezaurul
TEZÁUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de monede, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu cultural (material și spiritual) al unei societăți, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus. DOOM
tezáur (-za-ur) s. n., pl. tezáure
tezaurului
TEZÁUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de monede, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu cultural (material și spiritual) al unei societăți, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus. DOOM
tezáur (-za-ur) s. n., pl. tezáure
teze
TÉZĂ, teze, s. f. 1. Afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată și demonstrată într-o operă, într-o cuvântare etc. ◊ Loc. adv. (Înv.) În teză generală = în general. 2. Idee formulată concis, susținută ca temei al unei concepții filosofice, juridice, politice etc. 3. Lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă sub supravegherea profesorului, la sfârșitul unei perioade de studiu sau la un examen. ◊ Teză de licență (sau doctorat) = lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de licențiat (sau de doctor în științe). – Din fr. thèse, lat. thesis. DOOM
téză s. f., g.-d. art. tézei; pl. téze
tezei
TÉZĂ, teze, s. f. 1. Afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată și demonstrată într-o operă, într-o cuvântare etc. ◊ Loc. adv. (Înv.) În teză generală = în general. 2. Idee formulată concis, susținută ca temei al unei concepții filosofice, juridice, politice etc. 3. Lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă sub supravegherea profesorului, la sfârșitul unei perioade de studiu sau la un examen. ◊ Teză de licență (sau doctorat) = lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de licențiat (sau de doctor în științe). – Din fr. thèse, lat. thesis. DOOM
téză s. f., g.-d. art. tézei; pl. téze
tezele
TÉZĂ, teze, s. f. 1. Afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată și demonstrată într-o operă, într-o cuvântare etc. ◊ Loc. adv. (Înv.) În teză generală = în general. 2. Idee formulată concis, susținută ca temei al unei concepții filosofice, juridice, politice etc. 3. Lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă sub supravegherea profesorului, la sfârșitul unei perioade de studiu sau la un examen. ◊ Teză de licență (sau doctorat) = lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de licențiat (sau de doctor în științe). – Din fr. thèse, lat. thesis. DOOM
téză s. f., g.-d. art. tézei; pl. téze
tezelor
TÉZĂ, teze, s. f. 1. Afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată și demonstrată într-o operă, într-o cuvântare etc. ◊ Loc. adv. (Înv.) În teză generală = în general. 2. Idee formulată concis, susținută ca temei al unei concepții filosofice, juridice, politice etc. 3. Lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă sub supravegherea profesorului, la sfârșitul unei perioade de studiu sau la un examen. ◊ Teză de licență (sau doctorat) = lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de licențiat (sau de doctor în științe). – Din fr. thèse, lat. thesis. DOOM
téză s. f., g.-d. art. tézei; pl. téze
tezirbașa
TEZIRBAȘÁ s. f. v. tezirbașă.
tezirbașă
TEZIRBÁȘĂ, tezirbași, s. m. (Învechit; și în forma tezirbașa) Staroste de croitori. Ișlicul cu patru colțuri al marelui tezirbașa părea că reclamă prioritatea nobleței asupra căciulii. FILIMON, C. 147. – Variantă: tezirbașá, tezirbașale, s. f.
tezism
TEZÍSM s. n. Susținere, propagare a anumitor teze. ♦ Caracter al unei scrieri care se limitează la ilustrarea sau demonstrarea unor teze prestabilite; p. ext. didacticism. – Teză + suf. -ism. DOOM
tezísm s. n.
tezismul
TEZÍSM s. n. Susținere, propagare a anumitor teze. ♦ Caracter al unei scrieri care se limitează la ilustrarea sau demonstrarea unor teze prestabilite; p. ext. didacticism. – Teză + suf. -ism. DOOM
tezísm s. n.
tezismului
TEZÍSM s. n. Susținere, propagare a anumitor teze. ♦ Caracter al unei scrieri care se limitează la ilustrarea sau demonstrarea unor teze prestabilite; p. ext. didacticism. – Teză + suf. -ism. DOOM
tezísm s. n.
tezist
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
tezist
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
tezista
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
tezista
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
teziste
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
teziste
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
tezistei
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
tezistei
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
tezistele
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
tezistele
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
tezistelor
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
tezistelor
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
tezistul
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
tezistul
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
tezistului
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
tezistului
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
teziști
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
teziști
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
teziștii
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
teziștii
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
teziștilor
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
teziștilor
TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist. DOOM
tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste
teșcherea
TEȘCHEREÁ, teșcherele, s. f. 1. (Înv. și fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere. DOOM
teșchereá (înv., fam.) s. f., art. teșchereáua, g.-d. art. teșcherélei; pl. teșcheréle, art. teșcherélele
teșchereaua
TEȘCHEREÁ, teșcherele, s. f. 1. (Înv. și fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere. DOOM
teșchereá (înv., fam.) s. f., art. teșchereáua, g.-d. art. teșcherélei; pl. teșcheréle, art. teșcherélele
teșcherele
TEȘCHEREÁ, teșcherele, s. f. 1. (Înv. și fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere. DOOM
teșchereá (înv., fam.) s. f., art. teșchereáua, g.-d. art. teșcherélei; pl. teșcheréle, art. teșcherélele
teșcherelei
TEȘCHEREÁ, teșcherele, s. f. 1. (Înv. și fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere. DOOM
teșchereá (înv., fam.) s. f., art. teșchereáua, g.-d. art. teșcherélei; pl. teșcheréle, art. teșcherélele
teșcherelele
TEȘCHEREÁ, teșcherele, s. f. 1. (Înv. și fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere. DOOM
teșchereá (înv., fam.) s. f., art. teșchereáua, g.-d. art. teșcherélei; pl. teșcheréle, art. teșcherélele
teșcherelelor
TEȘCHEREÁ, teșcherele, s. f. 1. (Înv. și fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere. DOOM
teșchereá (înv., fam.) s. f., art. teșchereáua, g.-d. art. teșcherélei; pl. teșcheréle, art. teșcherélele
teșcălie
TEȘCĂLÍE, teșcălii, s. f. (Rar) Tașcă. Scoteau amnarul din teșcălia de la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 40.
teșea
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșeai
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșeam
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșească
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșeau
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșeați
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșesc
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșește
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșești
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teși
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșii
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșilă
TEȘÍLĂ, teșile, s. f. (În expr.) Cu gîndul (cam) pe teșilă = cu șovăială, cu îndoială în suflet, șovăitor. Plec pe deal peste colină, Cu gîndul cam pe teșilă. I. CR. II 162. Plec spre bîlci după tocilă, Cu gîndul cam pe teșilă. ALECSANDRI, P. P. 265.
teșim
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșind
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșire
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșire
TEȘÍRE, teșiri, s. f. Acțiunea de a teși și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. – V. teși. DOOM
teșíre s. f., g.-d. art. teșírii; pl. teșíri
teșirea
TEȘÍRE, teșiri, s. f. Acțiunea de a teși și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. – V. teși. DOOM
teșíre s. f., g.-d. art. teșírii; pl. teșíri
teșiri
TEȘÍRE, teșiri, s. f. Acțiunea de a teși și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. – V. teși. DOOM
teșíre s. f., g.-d. art. teșírii; pl. teșíri
teșirii
TEȘÍRE, teșiri, s. f. Acțiunea de a teși și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. – V. teși. DOOM
teșíre s. f., g.-d. art. teșírii; pl. teșíri
teșirile
TEȘÍRE, teșiri, s. f. Acțiunea de a teși și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. – V. teși. DOOM
teșíre s. f., g.-d. art. teșírii; pl. teșíri
teșirilor
TEȘÍRE, teșiri, s. f. Acțiunea de a teși și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. – V. teși. DOOM
teșíre s. f., g.-d. art. teșírii; pl. teșíri
teșiră
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșirăm
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșirăți
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșise
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșisem
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșiseră
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșiserăm
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșiserăți
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșiseși
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșiseți
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșit
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșit
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși.
teșita
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși.
teșite
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși.
teșitei
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși.
teșitele
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși.
teșitelor
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși.
teșitoare
TEȘITÓR, teșitoare, s. n. Unealtă construită dintr-o tijă de oțel cu una sau cu ambele extremități tronconice, folosită la teșirea găurilor cilindrice. – Teși + suf. -tor. DOOM
teșitór s. n., pl. teșitoáre
teșitoarele
TEȘITÓR, teșitoare, s. n. Unealtă construită dintr-o tijă de oțel cu una sau cu ambele extremități tronconice, folosită la teșirea găurilor cilindrice. – Teși + suf. -tor. DOOM
teșitór s. n., pl. teșitoáre
teșitoarelor
TEȘITÓR, teșitoare, s. n. Unealtă construită dintr-o tijă de oțel cu una sau cu ambele extremități tronconice, folosită la teșirea găurilor cilindrice. – Teși + suf. -tor. DOOM
teșitór s. n., pl. teșitoáre
teșitor
TEȘITÓR, teșitoare, s. n. Unealtă construită dintr-o tijă de oțel cu una sau cu ambele extremități tronconice, folosită la teșirea găurilor cilindrice. – Teși + suf. -tor. DOOM
teșitór s. n., pl. teșitoáre
teșitorul
TEȘITÓR, teșitoare, s. n. Unealtă construită dintr-o tijă de oțel cu una sau cu ambele extremități tronconice, folosită la teșirea găurilor cilindrice. – Teși + suf. -tor. DOOM
teșitór s. n., pl. teșitoáre
teșitorului
TEȘITÓR, teșitoare, s. n. Unealtă construită dintr-o tijă de oțel cu una sau cu ambele extremități tronconice, folosită la teșirea găurilor cilindrice. – Teși + suf. -tor. DOOM
teșitór s. n., pl. teșitoáre
teșitul
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși.
teșitului
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși.
teșitura
TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură. DOOM
teșitúră s. f., g.-d. art. teșitúrii; pl. teșitúri
teșituri
TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură. DOOM
teșitúră s. f., g.-d. art. teșitúrii; pl. teșitúri
teșiturii
TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură. DOOM
teșitúră s. f., g.-d. art. teșitúrii; pl. teșitúri
teșiturile
TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură. DOOM
teșitúră s. f., g.-d. art. teșitúrii; pl. teșitúri
teșiturilor
TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură. DOOM
teșitúră s. f., g.-d. art. teșitúrii; pl. teșitúri
teșiși
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșiți
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. DOOM
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșiți
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși.
teșiții
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși.
teșiților
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși.
teșmecherie
TEȘMECHERÍE, teșmecherii, s. f. (Formație glumeață) Șmecherie, șarlatanie. Au fugit din Focșani, ca să scape din mîna administratorului, fiindcă dizbrăcaseră lumea cu teșmecheriile lor. ALECSANDRI, T. 452.
teșmenea
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmeneai
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmeneam
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenească
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmeneau
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmeneați
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenesc
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenește
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenești
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmeni
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenii
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenim
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenind
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenire
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenire
TEȘMENÍRE, teșmeniri, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) teșmeni. – V. teșmeni. DOOM
teșmeníre (reg.) s. f., g.-d. art. teșmenírii; pl. teșmeníri
teșmenirea
TEȘMENÍRE, teșmeniri, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) teșmeni. – V. teșmeni. DOOM
teșmeníre (reg.) s. f., g.-d. art. teșmenírii; pl. teșmeníri
teșmeniri
TEȘMENÍRE, teșmeniri, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) teșmeni. – V. teșmeni. DOOM
teșmeníre (reg.) s. f., g.-d. art. teșmenírii; pl. teșmeníri
teșmenirii
TEȘMENÍRE, teșmeniri, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) teșmeni. – V. teșmeni. DOOM
teșmeníre (reg.) s. f., g.-d. art. teșmenírii; pl. teșmeníri
teșmenirile
TEȘMENÍRE, teșmeniri, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) teșmeni. – V. teșmeni. DOOM
teșmeníre (reg.) s. f., g.-d. art. teșmenírii; pl. teșmeníri
teșmenirilor
TEȘMENÍRE, teșmeniri, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) teșmeni. – V. teșmeni. DOOM
teșmeníre (reg.) s. f., g.-d. art. teșmenírii; pl. teșmeníri
teșmeniră
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenirăm
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenirăți
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenise
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenisem
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmeniseră
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmeniserăm
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmeniserăți
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmeniseși
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmeniseți
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenit
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmenit
TEȘMENÍT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Buimăcit, încurcat, zăpăcit. ♦ Dezmățat; netrebnic. – V. teșmeni.
teșmeniși
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmeniți
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec. DOOM
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșos
TEȘÓS, -OÁSĂ, teșoși, -oase, adj. (Rar) Pieziș, înclinat, povîrnit. Urcăm prin strîmtoare, cărarea-i teșoasă, caii trudiți. VLAHUȚĂ, la TDRG.