tb
TÉRBIU s. n. Element chimic din grupa lantanidelor.- Din fr. terbium.

DOOM

térbiu [biu pron. biu] s. n., art. térbiul; simb. Tb
tbc
T.B.C. expr. (glum.) tutun, băutură, cafea.

DOOM

*TBC [cit. tebecé] s. n., art. TBC-ul