t
T, t, s. m. 1. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală surdă). [Pr.: te, tî. – Pl. și (1, n.) t-uri]

DOOM

t² (sunet) [cit. tî] s. m., pl. t

t
TÓNĂ, tone, s. f. Unitate de măsură a masei, egală cu 1 000 de kg. ◊ Tonă-kilometru = unitate.de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, egală cu deplasarea unei greutăți de o tonă pe distanța de 1 km. Tonă-registru = unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,8316 m³. Tonă-deadweight = unitate de măsură pentru capacitatea totală de încărcare a unei nave comerciale, egală cu o tonă. – Din fr. tonne.

DOOM

tónă s. f., g.-d. art. tónei; pl. tóne; simb. t

ta
TA interj. (Repetat) Exclamație care imită vorbăria multă și inutilă a cuiva, exprimând în același timp nerăbdarea interlocutorului. – Onomatopee.

DOOM

!Cuvioșía Ta (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșíei Tále

ta
TANTÁL s. n. Element chimic metalic rar, cenușiu, lucios, ductil și maleabil (folosit la confecționarea pieselor de laborator). – Din fr. tantale.

DOOM

tantál s. n.; simb. Ta

tab
tab, taburi s. n. (mil.) transportor auto blindat.

DOOM

TAB s. n., pl. TÁB-uri

tabac
TABÁC², tabaci, s. m. (Înv.) Tăbăcar. – Din tc. tabāk.

DOOM

tabác² (tutun) s. n., (sorturi) pl. tabácuri

tabac
TABÁC¹, (2) tabacuri, s. n. 1. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). 2. (La pl.) Sorturi de tabac (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.

tabachera
TABACHÉRE s. f. v. tabacheră.

DOOM

tabachéră s. f., art. tabachéra, g.-d. art. tabachérei; pl. tabachére

tabachere
TABACHÉRE s. f. v. tabacheră.

DOOM

tabachéră s. f., art. tabachéra, g.-d. art. tabachérei; pl. tabachére

tabacherei
TABACHÉRE s. f. v. tabacheră.

DOOM

tabachéră s. f., art. tabachéra, g.-d. art. tabachérei; pl. tabachére

tabacherele
TABACHÉRE s. f. v. tabacheră.

DOOM

tabachéră s. f., art. tabachéra, g.-d. art. tabachérei; pl. tabachére

tabacherelor
TABACHÉRE s. f. v. tabacheră.

DOOM

tabachéră s. f., art. tabachéra, g.-d. art. tabachérei; pl. tabachére

tabaci
TABÁC², tabaci, s. m. (Înv.) Tăbăcar. – Din tc. tabāk.

DOOM

tabác² (tutun) s. n., (sorturi) pl. tabácuri

tabacii
TABÁC², tabaci, s. m. (Înv.) Tăbăcar. – Din tc. tabāk.

DOOM

tabác² (tutun) s. n., (sorturi) pl. tabácuri

tabacilor
TABÁC², tabaci, s. m. (Înv.) Tăbăcar. – Din tc. tabāk.

DOOM

tabác² (tutun) s. n., (sorturi) pl. tabácuri

tabacioc
TABACIÓC s. n. (Reg.) Tutun. – Din ucr., rus. tabaciok.

DOOM

tabacióc (reg.) s. n.

tabaciocul
TABACIÓC s. n. (Reg.) Tutun. – Din ucr., rus. tabaciok.

DOOM

tabacióc (reg.) s. n.

tabaciocului
TABACIÓC s. n. (Reg.) Tutun. – Din ucr., rus. tabaciok.

DOOM

tabacióc (reg.) s. n.

tabacoza
TABACÓZĂ s.f. (Med.) Pneumoconioză specială cauzată de inhalarea pulberilor rezultate din prelucrarea tutunului. [< fr. tabacosis].

tabacoze
TABACÓZĂ s.f. (Med.) Pneumoconioză specială cauzată de inhalarea pulberilor rezultate din prelucrarea tutunului. [< fr. tabacosis].

tabacozei
TABACÓZĂ s.f. (Med.) Pneumoconioză specială cauzată de inhalarea pulberilor rezultate din prelucrarea tutunului. [< fr. tabacosis].

tabacozele
TABACÓZĂ s.f. (Med.) Pneumoconioză specială cauzată de inhalarea pulberilor rezultate din prelucrarea tutunului. [< fr. tabacosis].

tabacozelor
TABACÓZĂ s.f. (Med.) Pneumoconioză specială cauzată de inhalarea pulberilor rezultate din prelucrarea tutunului. [< fr. tabacosis].

tabacul
TABÁC², tabaci, s. m. (Înv.) Tăbăcar. – Din tc. tabāk.

DOOM

tabác² (tutun) s. n., (sorturi) pl. tabácuri

tabacul
TABÁC¹, (2) tabacuri, s. n. 1. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). 2. (La pl.) Sorturi de tabac (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.

tabacului
TABÁC², tabaci, s. m. (Înv.) Tăbăcar. – Din tc. tabāk.

DOOM

tabác² (tutun) s. n., (sorturi) pl. tabácuri

tabacului
TABÁC¹, (2) tabacuri, s. n. 1. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). 2. (La pl.) Sorturi de tabac (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.

tabacum
TUTÚN, (1) s. m., (2, 3) tutunuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari și moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roșii, reunite în buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată și cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S. n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă. 3. S. n. (Înv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tütün.

tabacuri
TABÁC¹, (2) tabacuri, s. n. 1. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). 2. (La pl.) Sorturi de tabac (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.

tabacurile
TABÁC¹, (2) tabacuri, s. n. 1. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). 2. (La pl.) Sorturi de tabac (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.

tabacurilor
TABÁC¹, (2) tabacuri, s. n. 1. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). 2. (La pl.) Sorturi de tabac (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.

tabadură
tabadură, tabadure s. f. 1. persoană scundă și slabă. 2. (intl.) complice care supraveghează împrejurimile unde acționează un infractor, pentru a preveni surprinderea acestuia asupra faptului.

tabagic
TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotină din tutun. – Din fr. tabagique.

DOOM

tabágic adj. m., pl. tabágici; f. tabágică, pl. tabágice

tabagica
TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotină din tutun. – Din fr. tabagique.

DOOM

tabágic adj. m., pl. tabágici; f. tabágică, pl. tabágice

tabagice
TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotină din tutun. – Din fr. tabagique.

DOOM

tabágic adj. m., pl. tabágici; f. tabágică, pl. tabágice

tabagicei
TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotină din tutun. – Din fr. tabagique.

DOOM

tabágic adj. m., pl. tabágici; f. tabágică, pl. tabágice

tabagicele
TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotină din tutun. – Din fr. tabagique.

DOOM

tabágic adj. m., pl. tabágici; f. tabágică, pl. tabágice

tabagicelor
TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotină din tutun. – Din fr. tabagique.

DOOM

tabágic adj. m., pl. tabágici; f. tabágică, pl. tabágice

tabagici
TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotină din tutun. – Din fr. tabagique.

DOOM

tabágic adj. m., pl. tabágici; f. tabágică, pl. tabágice

tabagicii
TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotină din tutun. – Din fr. tabagique.

DOOM

tabágic adj. m., pl. tabágici; f. tabágică, pl. tabágice

tabagicilor
TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotină din tutun. – Din fr. tabagique.

DOOM

tabágic adj. m., pl. tabágici; f. tabágică, pl. tabágice

tabagicul
TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotină din tutun. – Din fr. tabagique.

DOOM

tabágic adj. m., pl. tabágici; f. tabágică, pl. tabágice

tabagicului
TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotină din tutun. – Din fr. tabagique.

DOOM

tabágic adj. m., pl. tabágici; f. tabágică, pl. tabágice

tabagism
TABAGÍSM s. n. Intoxicație cronică cu nicotină din tutun, specifică fumătorilor; nicotinism. – Din fr. tabagisme.

DOOM

tabagísm s. n.

tabagismul
TABAGÍSM s. n. Intoxicație cronică cu nicotină din tutun, specifică fumătorilor; nicotinism. – Din fr. tabagisme.

DOOM

tabagísm s. n.

tabagismului
TABAGÍSM s. n. Intoxicație cronică cu nicotină din tutun, specifică fumătorilor; nicotinism. – Din fr. tabagisme.

DOOM

tabagísm s. n.

taban
TABÁN², tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

DOOM

!tabán² (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabáne/tabánuri

tabane
TABÁN², tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

DOOM

!tabán² (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabáne/tabánuri

tabanele
TABÁN², tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

DOOM

!tabán² (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabáne/tabánuri

tabanelor
TABÁN², tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

DOOM

!tabán² (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabáne/tabánuri

tabanul
TABÁN², tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

DOOM

!tabán² (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabáne/tabánuri

tabanului
TABÁN², tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

DOOM

!tabán² (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabáne/tabánuri

tabanuri
TABÁN², tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

DOOM

!tabán² (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabáne/tabánuri

tabanurile
TABÁN², tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

DOOM

!tabán² (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabáne/tabánuri

tabanurilor
TABÁN², tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

DOOM

!tabán² (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabáne/tabánuri

tabar
TABÁR, tabare, s. n. Haină largă care se purta în Evul Mediu, peste armură. – Din fr. tabar.

DOOM

tabár (înv.) s. n., pl. tabáre

tabardos
tabardós s. n. – Țuică de prune. – Var. tabaroș, taparnos, topardos. Țig. tabardo (Vasiliu, GS, VII, 127; Graur 190; Juilland 177).

tabare
TABÁR, tabare, s. n. Haină largă care se purta în Evul Mediu, peste armură. – Din fr. tabar.

DOOM

tabár (înv.) s. n., pl. tabáre

tabare
tabáre (-e), s. f. – Covor. It. tabarro (Capidan, Dacor., IV, 263; REW 8563).

tabarele
TABÁR, tabare, s. n. Haină largă care se purta în Evul Mediu, peste armură. – Din fr. tabar.

DOOM

tabár (înv.) s. n., pl. tabáre

tabarelor
TABÁR, tabare, s. n. Haină largă care se purta în Evul Mediu, peste armură. – Din fr. tabar.

DOOM

tabár (înv.) s. n., pl. tabáre

tabarul
TABÁR, tabare, s. n. Haină largă care se purta în Evul Mediu, peste armură. – Din fr. tabar.

DOOM

tabár (înv.) s. n., pl. tabáre

tabarului
TABÁR, tabare, s. n. Haină largă care se purta în Evul Mediu, peste armură. – Din fr. tabar.

DOOM

tabár (înv.) s. n., pl. tabáre

tabel
TABÉL, tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; tablă¹ (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine, în șiruri și coloane, pentru ușurarea unor calcule ori pentru obținerea unei clasificări. 2. (Înv.) Tablou (I 1); planșă; fig. priveliște. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

DOOM

tabél s. n., pl. tabéle; abr. tab.

tabel
TABÉL s.n. Foaie liniată și împărțită în rubrici completate cu cifre, date etc. ♦ Listă care cuprinde cifre, nume etc. aranjate într-o anumită ordine; tablou. [Pl. -le, -luri. / < lat. tabella, germ. Tabelle].

tabela
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabela
TABÉLĂ, tabele, s. f. 1. Ansamblu de termeni, numere și simboluri așezate în linii și coloane, executat în cadrul unei tipărituri; p. ext. tabel (1). ◊ Tabelă de logaritmi = tabelă matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor exponențiale elementare. 2. (Reg.) Tablă¹ (3). – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

DOOM

tabélă s. f., g.-d. art. tabélei; pl. tabéle

tabelai
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelam
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelar
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

DOOM

tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre

tabelara
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

DOOM

tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre

tabelare
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelare
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

DOOM

tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre

tabelare
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

tabelarei
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

DOOM

tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre

tabelarele
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

DOOM

tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre

tabelarelor
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

DOOM

tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre

tabelari
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

DOOM

tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre

tabelarii
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

DOOM

tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre

tabelarilor
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

DOOM

tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre

tabelarul
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

DOOM

tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre

tabelarului
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

DOOM

tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre

tabelară
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelarăm
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelarăți
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelase
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelasem
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelaseră
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelaserăm
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelaserăți
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelaseși
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelaseți
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelat
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelat
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

tabelau
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelași
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelați
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabele
TABÉL, tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; tablă¹ (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine, în șiruri și coloane, pentru ușurarea unor calcule ori pentru obținerea unei clasificări. 2. (Înv.) Tablou (I 1); planșă; fig. priveliște. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

DOOM

tabél s. n., pl. tabéle; abr. tab.

tabele
TABÉLĂ, tabele, s. f. 1. Ansamblu de termeni, numere și simboluri așezate în linii și coloane, executat în cadrul unei tipărituri; p. ext. tabel (1). ◊ Tabelă de logaritmi = tabelă matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor exponențiale elementare. 2. (Reg.) Tablă¹ (3). – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

DOOM

tabélă s. f., g.-d. art. tabélei; pl. tabéle

tabelează
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelei
TABÉLĂ, tabele, s. f. 1. Ansamblu de termeni, numere și simboluri așezate în linii și coloane, executat în cadrul unei tipărituri; p. ext. tabel (1). ◊ Tabelă de logaritmi = tabelă matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor exponențiale elementare. 2. (Reg.) Tablă¹ (3). – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

DOOM

tabélă s. f., g.-d. art. tabélei; pl. tabéle

tabelele
TABÉL, tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; tablă¹ (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine, în șiruri și coloane, pentru ușurarea unor calcule ori pentru obținerea unei clasificări. 2. (Înv.) Tablou (I 1); planșă; fig. priveliște. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

DOOM

tabél s. n., pl. tabéle; abr. tab.

tabelele
TABÉLĂ, tabele, s. f. 1. Ansamblu de termeni, numere și simboluri așezate în linii și coloane, executat în cadrul unei tipărituri; p. ext. tabel (1). ◊ Tabelă de logaritmi = tabelă matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor exponențiale elementare. 2. (Reg.) Tablă¹ (3). – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

DOOM

tabélă s. f., g.-d. art. tabélei; pl. tabéle

tabelelor
TABÉL, tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; tablă¹ (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine, în șiruri și coloane, pentru ușurarea unor calcule ori pentru obținerea unei clasificări. 2. (Înv.) Tablou (I 1); planșă; fig. priveliște. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

DOOM

tabél s. n., pl. tabéle; abr. tab.

tabelelor
TABÉLĂ, tabele, s. f. 1. Ansamblu de termeni, numere și simboluri așezate în linii și coloane, executat în cadrul unei tipărituri; p. ext. tabel (1). ◊ Tabelă de logaritmi = tabelă matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor exponențiale elementare. 2. (Reg.) Tablă¹ (3). – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

DOOM

tabélă s. f., g.-d. art. tabélei; pl. tabéle

tabelez
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabeleze
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelezi
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelul
TABÉL, tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; tablă¹ (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine, în șiruri și coloane, pentru ușurarea unor calcule ori pentru obținerea unei clasificări. 2. (Înv.) Tablou (I 1); planșă; fig. priveliște. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

DOOM

tabél s. n., pl. tabéle; abr. tab.

tabelului
TABÉL, tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; tablă¹ (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine, în șiruri și coloane, pentru ușurarea unor calcule ori pentru obținerea unei clasificări. 2. (Înv.) Tablou (I 1); planșă; fig. priveliște. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

DOOM

tabél s. n., pl. tabéle; abr. tab.

tabelând
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabelînd
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

DOOM

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabere
TÁBĂRĂ, tabere, s. f. 1. Loc de dispunere temporară a trupelor, amenajat în afara localităților în scopul instruirii soldaților în condiții de campanie; tabie (2). ♦ Popas; etapă. 2. Așezare vremelnică în corturi, în barăci etc. ♦ Așezare (în aer liber) pentru copii, elevi etc. aflați la odihnă sau pentru sportivi în timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care în mers sau în popas; convoi. 4. (Înv.) Oaste; p. ext. mulțime, gloată. 5. Grup opus altui grup; grupare, asociație politică care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ.

DOOM

tábără s. f., g.-d. art. táberei; pl. tábere

tabere
TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără.

DOOM

tăbărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tábăr, 2 sg. táberi, 3 tábără, imperf. 3 sg. tăbărá, perf. s. 3 sg. tăbărî, 3 pl. tăbărấră; conj. prez. 3 să tábere; ger. tăbărấnd; part. tăbărất

taberei
TÁBĂRĂ, tabere, s. f. 1. Loc de dispunere temporară a trupelor, amenajat în afara localităților în scopul instruirii soldaților în condiții de campanie; tabie (2). ♦ Popas; etapă. 2. Așezare vremelnică în corturi, în barăci etc. ♦ Așezare (în aer liber) pentru copii, elevi etc. aflați la odihnă sau pentru sportivi în timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care în mers sau în popas; convoi. 4. (Înv.) Oaste; p. ext. mulțime, gloată. 5. Grup opus altui grup; grupare, asociație politică care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ.

DOOM

tábără s. f., g.-d. art. táberei; pl. tábere

taberele
TÁBĂRĂ, tabere, s. f. 1. Loc de dispunere temporară a trupelor, amenajat în afara localităților în scopul instruirii soldaților în condiții de campanie; tabie (2). ♦ Popas; etapă. 2. Așezare vremelnică în corturi, în barăci etc. ♦ Așezare (în aer liber) pentru copii, elevi etc. aflați la odihnă sau pentru sportivi în timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care în mers sau în popas; convoi. 4. (Înv.) Oaste; p. ext. mulțime, gloată. 5. Grup opus altui grup; grupare, asociație politică care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ.

DOOM

tábără s. f., g.-d. art. táberei; pl. tábere

taberelor
TÁBĂRĂ, tabere, s. f. 1. Loc de dispunere temporară a trupelor, amenajat în afara localităților în scopul instruirii soldaților în condiții de campanie; tabie (2). ♦ Popas; etapă. 2. Așezare vremelnică în corturi, în barăci etc. ♦ Așezare (în aer liber) pentru copii, elevi etc. aflați la odihnă sau pentru sportivi în timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care în mers sau în popas; convoi. 4. (Înv.) Oaste; p. ext. mulțime, gloată. 5. Grup opus altui grup; grupare, asociație politică care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ.

DOOM

tábără s. f., g.-d. art. táberei; pl. tábere

taberi
TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără.

DOOM

tăbărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tábăr, 2 sg. táberi, 3 tábără, imperf. 3 sg. tăbărá, perf. s. 3 sg. tăbărî, 3 pl. tăbărấră; conj. prez. 3 să tábere; ger. tăbărấnd; part. tăbărất

tabernaclu
TABERNÁCOL, tabernacole, s. n. (Și în forma tabernacul; învechit) 1. Cort. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. (Fig.) Flacără misterioasă, ea (= ideea) urmează să vegheze în altarul minții și în acest tabernacul ea sfidează despotismul. MACEDONSKI, O. IV 119. – Variante: tabernáclu (BOLLIAC, O. 119), tabernácul s. n.

tabernacol
TABERNÁCOL, tabernacole, s. n. (Și în forma tabernacul; învechit) 1. Cort. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. (Fig.) Flacără misterioasă, ea (= ideea) urmează să vegheze în altarul minții și în acest tabernacul ea sfidează despotismul. MACEDONSKI, O. IV 119. – Variante: tabernáclu (BOLLIAC, O. 119), tabernácul s. n.

tabernacole
TABERNÁCOL, tabernacole, s. n. (Și în forma tabernacul; învechit) 1. Cort. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. (Fig.) Flacără misterioasă, ea (= ideea) urmează să vegheze în altarul minții și în acest tabernacul ea sfidează despotismul. MACEDONSKI, O. IV 119. – Variante: tabernáclu (BOLLIAC, O. 119), tabernácul s. n.

tabernacolele
TABERNÁCOL, tabernacole, s. n. (Și în forma tabernacul; învechit) 1. Cort. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. (Fig.) Flacără misterioasă, ea (= ideea) urmează să vegheze în altarul minții și în acest tabernacul ea sfidează despotismul. MACEDONSKI, O. IV 119. – Variante: tabernáclu (BOLLIAC, O. 119), tabernácul s. n.

tabernacolelor
TABERNÁCOL, tabernacole, s. n. (Și în forma tabernacul; învechit) 1. Cort. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. (Fig.) Flacără misterioasă, ea (= ideea) urmează să vegheze în altarul minții și în acest tabernacul ea sfidează despotismul. MACEDONSKI, O. IV 119. – Variante: tabernáclu (BOLLIAC, O. 119), tabernácul s. n.

tabernacolul
TABERNÁCOL, tabernacole, s. n. (Și în forma tabernacul; învechit) 1. Cort. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. (Fig.) Flacără misterioasă, ea (= ideea) urmează să vegheze în altarul minții și în acest tabernacul ea sfidează despotismul. MACEDONSKI, O. IV 119. – Variante: tabernáclu (BOLLIAC, O. 119), tabernácul s. n.

tabernacolului
TABERNÁCOL, tabernacole, s. n. (Și în forma tabernacul; învechit) 1. Cort. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. (Fig.) Flacără misterioasă, ea (= ideea) urmează să vegheze în altarul minții și în acest tabernacul ea sfidează despotismul. MACEDONSKI, O. IV 119. – Variante: tabernáclu (BOLLIAC, O. 119), tabernácul s. n.

tabernacul
TABERNÁCUL, tabernacule, s. n. 1. Cort portabil, susținut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul ori alte obiecte de cult. – Din lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle.

DOOM

tabernácul s. n., pl. tabernácule

tabernă
TABÉRNĂ s.f. Prăvălie din vechea Romă. [Pl. -ne. / < lat. taberna].

tabes
TÁBES s. n. Boală cronică a sistemului nervos, de origine sifilitică, care se manifestă prin lipsa de coordonare a mișcărilor (în timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburări de sensibilitate etc. – Din fr. tabès, lat. tabes.

DOOM

tábes s. n.

tabesul
TÁBES s. n. Boală cronică a sistemului nervos, de origine sifilitică, care se manifestă prin lipsa de coordonare a mișcărilor (în timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburări de sensibilitate etc. – Din fr. tabès, lat. tabes.

DOOM

tábes s. n.

tabesului
TÁBES s. n. Boală cronică a sistemului nervos, de origine sifilitică, care se manifestă prin lipsa de coordonare a mișcărilor (în timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburări de sensibilitate etc. – Din fr. tabès, lat. tabes.

DOOM

tábes s. n.

tabetic
TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

DOOM

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. tabétică, pl. tabétice

tabetica
TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

DOOM

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. tabétică, pl. tabétice

tabetice
TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

DOOM

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. tabétică, pl. tabétice

tabeticei
TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

DOOM

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. tabétică, pl. tabétice

tabeticele
TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

DOOM

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. tabétică, pl. tabétice

tabeticelor
TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

DOOM

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. tabétică, pl. tabétice

tabetici
TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

DOOM

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. tabétică, pl. tabétice

tabeticii
TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

DOOM

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. tabétică, pl. tabétice

tabeticilor
TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

DOOM

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. tabétică, pl. tabétice

tabeticul
TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

DOOM

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. tabétică, pl. tabétice

tabeticului
TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

DOOM

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. tabétică, pl. tabétice

tabie
TÁBIE, tăbii, s. f. (Înv.) 1. Ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, pentru a-l apăra. 2. Tabără (1); redută. [Pl. și: tabii] – Din tc. tabya.

DOOM

tábie (înv.) (-bi-e) s. f., art. tábia (-bi-a), g.-d. art. tábiei; pl. tắbii/tábii, art. tắbiile/tábiile (-bi-i-)

tabiet
TABIÉT, tabieturi, s. n. Plăcere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie. ◊ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. ◊ Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabῑat.

DOOM

tabiét (-bi-et) s. n., pl. tabiéturi

tabietiu
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. Care are (multe) tabieturi, p. ext. maniac, pedant. Te-aș învăța eu ce să faci; dar te știu tabietliu la pat. CARAGIALE, O. VII 177. – Variantă: tabietíu, -íe (CAMIL PETRESCU, O. II 146) adj.

tabietlia
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabῑatli.

DOOM

!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi

tabietlie
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabῑatli.

DOOM

!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi

tabietliei
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabῑatli.

DOOM

!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi

tabietlii
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabῑatli.

DOOM

!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi

tabietliii
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabῑatli.

DOOM

!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi

tabietliile
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabῑatli.

DOOM

!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi

tabietliilor
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabῑatli.

DOOM

!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi

tabietliu
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabῑatli.

DOOM

!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi

tabietliul
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabῑatli.

DOOM

!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi

tabietliului
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabῑatli.

DOOM

!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi

tabietul
TABIÉT, tabieturi, s. n. Plăcere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie. ◊ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. ◊ Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabῑat.

DOOM

tabiét (-bi-et) s. n., pl. tabiéturi

tabietului
TABIÉT, tabieturi, s. n. Plăcere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie. ◊ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. ◊ Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabῑat.

DOOM

tabiét (-bi-et) s. n., pl. tabiéturi

tabieturi
TABIÉT, tabieturi, s. n. Plăcere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie. ◊ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. ◊ Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabῑat.

DOOM

tabiét (-bi-et) s. n., pl. tabiéturi

tabieturile
TABIÉT, tabieturi, s. n. Plăcere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie. ◊ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. ◊ Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabῑat.

DOOM

tabiét (-bi-et) s. n., pl. tabiéturi

tabieturilor
TABIÉT, tabieturi, s. n. Plăcere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie. ◊ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. ◊ Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabῑat.

DOOM

tabiét (-bi-et) s. n., pl. tabiéturi

tabinet
TABINÉT, (2) tabinete, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. – După fr. table nette.

DOOM

tabinét s. n., (partide) pl. tabinéte

tabinet
TABINÉT s.n. Numele unui joc de cărți. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. table nette].

tabinete
TABINÉT, (2) tabinete, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. – După fr. table nette.

DOOM

tabinét s. n., (partide) pl. tabinéte

tabinetele
TABINÉT, (2) tabinete, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. – După fr. table nette.

DOOM

tabinét s. n., (partide) pl. tabinéte

tabinetelor
TABINÉT, (2) tabinete, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. – După fr. table nette.

DOOM

tabinét s. n., (partide) pl. tabinéte

tabinetul
TABINÉT, (2) tabinete, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. – După fr. table nette.

DOOM

tabinét s. n., (partide) pl. tabinéte

tabinetului
TABINÉT, (2) tabinete, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. – După fr. table nette.

DOOM

tabinét s. n., (partide) pl. tabinéte

tabla
TABLÁ, tablale, s. f. (Înv.) Tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintării, rahagiii etc. ♦ (Reg.) Tavă de servit. – Din tc. tabla.

DOOM

tablá (înv.) (ta-bla) s. f., art. tabláua, g.-d. art. tablálei; pl. tablále, art. tablálele

tabla
TÁBLĂ², table, s. f. (Mai ales la pl.) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și cu treizeci de puluri, care se mută în spațiile marcate pe fețele interioare ale unei cutii speciale; partidă dintr-un astfel de joc. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table². – Din ngr. távli.

DOOM

táblă (ta-blă) s. f., g.-d. art. táblei; pl. táble

tablagii
TABLAGÍU, tablagii, s. m. Jucător pasionat de table². – Tablă² + suf. -giu.

DOOM

tablagíu (ta-bla-) s. m., art. tablagíul; pl. tablagíi, art. tablagíii (-gi-ii)

tablagiii
TABLAGÍU, tablagii, s. m. Jucător pasionat de table². – Tablă² + suf. -giu.

DOOM

tablagíu (ta-bla-) s. m., art. tablagíul; pl. tablagíi, art. tablagíii (-gi-ii)

tablagiilor
TABLAGÍU, tablagii, s. m. Jucător pasionat de table². – Tablă² + suf. -giu.

DOOM

tablagíu (ta-bla-) s. m., art. tablagíul; pl. tablagíi, art. tablagíii (-gi-ii)

tablagiu
TABLAGÍU, tablagii, s. m. Jucător pasionat de table². – Tablă² + suf. -giu.

DOOM

tablagíu (ta-bla-) s. m., art. tablagíul; pl. tablagíi, art. tablagíii (-gi-ii)

tablagiul
TABLAGÍU, tablagii, s. m. Jucător pasionat de table². – Tablă² + suf. -giu.

DOOM

tablagíu (ta-bla-) s. m., art. tablagíul; pl. tablagíi, art. tablagíii (-gi-ii)

tablagiului
TABLAGÍU, tablagii, s. m. Jucător pasionat de table². – Tablă² + suf. -giu.

DOOM

tablagíu (ta-bla-) s. m., art. tablagíul; pl. tablagíi, art. tablagíii (-gi-ii)

tablale
TABLÁ, tablale, s. f. (Înv.) Tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintării, rahagiii etc. ♦ (Reg.) Tavă de servit. – Din tc. tabla.

DOOM

tablá (înv.) (ta-bla) s. f., art. tabláua, g.-d. art. tablálei; pl. tablále, art. tablálele

tablalei
TABLÁ, tablale, s. f. (Înv.) Tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintării, rahagiii etc. ♦ (Reg.) Tavă de servit. – Din tc. tabla.

DOOM

tablá (înv.) (ta-bla) s. f., art. tabláua, g.-d. art. tablálei; pl. tablále, art. tablálele

tablalele
TABLÁ, tablale, s. f. (Înv.) Tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintării, rahagiii etc. ♦ (Reg.) Tavă de servit. – Din tc. tabla.

DOOM

tablá (înv.) (ta-bla) s. f., art. tabláua, g.-d. art. tablálei; pl. tablále, art. tablálele

tablalelor
TABLÁ, tablale, s. f. (Înv.) Tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintării, rahagiii etc. ♦ (Reg.) Tavă de servit. – Din tc. tabla.

DOOM

tablá (înv.) (ta-bla) s. f., art. tabláua, g.-d. art. tablálei; pl. tablále, art. tablálele

tablatură
TABLATÚRĂ s. f. Vechi sistem de notație muzicală, cu ajutorul literelor alfabetului, al cifrelor și al altor semne așezate pe linii paralele. – Din fr. tablature.

tablaua
TABLÁ, tablale, s. f. (Înv.) Tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintării, rahagiii etc. ♦ (Reg.) Tavă de servit. – Din tc. tabla.

DOOM

tablá (înv.) (ta-bla) s. f., art. tabláua, g.-d. art. tablálei; pl. tablále, art. tablálele

table
TÁBLĂ², table, s. f. (Mai ales la pl.) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și cu treizeci de puluri, care se mută în spațiile marcate pe fețele interioare ale unei cutii speciale; partidă dintr-un astfel de joc. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table². – Din ngr. távli.

DOOM

táblă (ta-blă) s. f., g.-d. art. táblei; pl. táble

tablei
TÁBLĂ², table, s. f. (Mai ales la pl.) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și cu treizeci de puluri, care se mută în spațiile marcate pe fețele interioare ale unei cutii speciale; partidă dintr-un astfel de joc. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table². – Din ngr. távli.

DOOM

táblă (ta-blă) s. f., g.-d. art. táblei; pl. táble

tablele
TÁBLĂ², table, s. f. (Mai ales la pl.) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și cu treizeci de puluri, care se mută în spațiile marcate pe fețele interioare ale unei cutii speciale; partidă dintr-un astfel de joc. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table². – Din ngr. távli.

DOOM

táblă (ta-blă) s. f., g.-d. art. táblei; pl. táble

tablelor
TÁBLĂ², table, s. f. (Mai ales la pl.) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și cu treizeci de puluri, care se mută în spațiile marcate pe fețele interioare ale unei cutii speciale; partidă dintr-un astfel de joc. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table². – Din ngr. távli.

DOOM

táblă (ta-blă) s. f., g.-d. art. táblei; pl. táble

tableta
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tableta
TABLÉTĂ, tablete, s. f. 1. Preparat farmaceutic de formă plată, rotundă sau pătrată; pastilă, pilulă, bulin. ♦ Preparat alimentar dulce, solid, prezentat în mici plăcuțe de formă dreptunghiulară. 2. (Rar) Caiet de note, de însemnări. 3. Specie publicistică de mici dimensiuni, de obicei pe o temă de actualitate și cu accente pamfletare. – Din fr. tablette.

DOOM

tablétă (ta-ble-) s. f., g.-d. art. tablétei; pl. tabléte

tabletai
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletam
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletare
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletare
TABLETÁRE, tabletări, s. f. Acțiunea de a tableta. – V. tableta.

tabletarea
TABLETÁRE, tabletări, s. f. Acțiunea de a tableta. – V. tableta.

tabletară
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletarăm
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletarăți
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletase
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletasem
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletaseră
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletaserăm
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletaserăți
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletaseși
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletaseți
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletat
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletat
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

tabletau
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletași
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletați
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tablete
TABLÉTĂ, tablete, s. f. 1. Preparat farmaceutic de formă plată, rotundă sau pătrată; pastilă, pilulă, bulin. ♦ Preparat alimentar dulce, solid, prezentat în mici plăcuțe de formă dreptunghiulară. 2. (Rar) Caiet de note, de însemnări. 3. Specie publicistică de mici dimensiuni, de obicei pe o temă de actualitate și cu accente pamfletare. – Din fr. tablette.

DOOM

tablétă (ta-ble-) s. f., g.-d. art. tablétei; pl. tabléte

tabletează
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletei
TABLÉTĂ, tablete, s. f. 1. Preparat farmaceutic de formă plată, rotundă sau pătrată; pastilă, pilulă, bulin. ♦ Preparat alimentar dulce, solid, prezentat în mici plăcuțe de formă dreptunghiulară. 2. (Rar) Caiet de note, de însemnări. 3. Specie publicistică de mici dimensiuni, de obicei pe o temă de actualitate și cu accente pamfletare. – Din fr. tablette.

DOOM

tablétă (ta-ble-) s. f., g.-d. art. tablétei; pl. tabléte

tabletele
TABLÉTĂ, tablete, s. f. 1. Preparat farmaceutic de formă plată, rotundă sau pătrată; pastilă, pilulă, bulin. ♦ Preparat alimentar dulce, solid, prezentat în mici plăcuțe de formă dreptunghiulară. 2. (Rar) Caiet de note, de însemnări. 3. Specie publicistică de mici dimensiuni, de obicei pe o temă de actualitate și cu accente pamfletare. – Din fr. tablette.

DOOM

tablétă (ta-ble-) s. f., g.-d. art. tablétei; pl. tabléte

tabletelor
TABLÉTĂ, tablete, s. f. 1. Preparat farmaceutic de formă plată, rotundă sau pătrată; pastilă, pilulă, bulin. ♦ Preparat alimentar dulce, solid, prezentat în mici plăcuțe de formă dreptunghiulară. 2. (Rar) Caiet de note, de însemnări. 3. Specie publicistică de mici dimensiuni, de obicei pe o temă de actualitate și cu accente pamfletare. – Din fr. tablette.

DOOM

tablétă (ta-ble-) s. f., g.-d. art. tablétei; pl. tabléte

tabletez
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tableteze
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletezi
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletând
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletînd
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă.

DOOM

tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză

tabletări
TABLETÁRE, tabletări, s. f. Acțiunea de a tableta. – V. tableta.

tabletării
TABLETÁRE, tabletări, s. f. Acțiunea de a tableta. – V. tableta.

tabletările
TABLETÁRE, tabletări, s. f. Acțiunea de a tableta. – V. tableta.

tabletărilor
TABLETÁRE, tabletări, s. f. Acțiunea de a tableta. – V. tableta.

tablier
TABLIÉR, tabliere, s. n. Totalitatea grinzilor care formează sistemul de rezistență al unui pod metalic și care susține calea de circulație a acestuia. [Pr.: -bli-er] – Din fr. tablier.

DOOM

tabliér (ta-bli-er) s. n., pl. tabliére

tabliere
TABLIÉR, tabliere, s. n. Totalitatea grinzilor care formează sistemul de rezistență al unui pod metalic și care susține calea de circulație a acestuia. [Pr.: -bli-er] – Din fr. tablier.

DOOM

tabliér (ta-bli-er) s. n., pl. tabliére

tablierele
TABLIÉR, tabliere, s. n. Totalitatea grinzilor care formează sistemul de rezistență al unui pod metalic și care susține calea de circulație a acestuia. [Pr.: -bli-er] – Din fr. tablier.

DOOM

tabliér (ta-bli-er) s. n., pl. tabliére

tablierelor
TABLIÉR, tabliere, s. n. Totalitatea grinzilor care formează sistemul de rezistență al unui pod metalic și care susține calea de circulație a acestuia. [Pr.: -bli-er] – Din fr. tablier.

DOOM

tabliér (ta-bli-er) s. n., pl. tabliére

tablierul
TABLIÉR, tabliere, s. n. Totalitatea grinzilor care formează sistemul de rezistență al unui pod metalic și care susține calea de circulație a acestuia. [Pr.: -bli-er] – Din fr. tablier.

DOOM

tabliér (ta-bli-er) s. n., pl. tabliére

tablierului
TABLIÉR, tabliere, s. n. Totalitatea grinzilor care formează sistemul de rezistență al unui pod metalic și care susține calea de circulație a acestuia. [Pr.: -bli-er] – Din fr. tablier.

DOOM

tabliér (ta-bli-er) s. n., pl. tabliére

tablinet
TABLINÉT s. n. v. tabinet.

tabliniu
TABLÍNIU s.n. Mică sală în casele romane, situată între atrium și peristil. [Pron. -niu. / < lat. tablinium].

tabloid
TABLOÍD, -Ă, tabloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre publicații) Cu formatul de dimensiuni reduse față de cel obișnuit. 2. S. n. Publicație cotidiană, de format redus, de mare tiraj, punând accent pe știri de senzație. – Din engl. tabloid, fr. tabloïde.

DOOM

*tabloíd (ta-blo-) s. n., pl. tabloíde

tabloida
TABLOÍD, -Ă, tabloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre publicații) Cu formatul de dimensiuni reduse față de cel obișnuit. 2. S. n. Publicație cotidiană, de format redus, de mare tiraj, punând accent pe știri de senzație. – Din engl. tabloid, fr. tabloïde.

DOOM

*tabloíd (ta-blo-) s. n., pl. tabloíde

tabloide
TABLOÍD, -Ă, tabloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre publicații) Cu formatul de dimensiuni reduse față de cel obișnuit. 2. S. n. Publicație cotidiană, de format redus, de mare tiraj, punând accent pe știri de senzație. – Din engl. tabloid, fr. tabloïde.

DOOM

*tabloíd (ta-blo-) s. n., pl. tabloíde

tabloidei
TABLOÍD, -Ă, tabloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre publicații) Cu formatul de dimensiuni reduse față de cel obișnuit. 2. S. n. Publicație cotidiană, de format redus, de mare tiraj, punând accent pe știri de senzație. – Din engl. tabloid, fr. tabloïde.

DOOM

*tabloíd (ta-blo-) s. n., pl. tabloíde

tabloidele
TABLOÍD, -Ă, tabloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre publicații) Cu formatul de dimensiuni reduse față de cel obișnuit. 2. S. n. Publicație cotidiană, de format redus, de mare tiraj, punând accent pe știri de senzație. – Din engl. tabloid, fr. tabloïde.

DOOM

*tabloíd (ta-blo-) s. n., pl. tabloíde

tabloidelor
TABLOÍD, -Ă, tabloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre publicații) Cu formatul de dimensiuni reduse față de cel obișnuit. 2. S. n. Publicație cotidiană, de format redus, de mare tiraj, punând accent pe știri de senzație. – Din engl. tabloid, fr. tabloïde.

DOOM

*tabloíd (ta-blo-) s. n., pl. tabloíde

tabloidul
TABLOÍD, -Ă, tabloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre publicații) Cu formatul de dimensiuni reduse față de cel obișnuit. 2. S. n. Publicație cotidiană, de format redus, de mare tiraj, punând accent pe știri de senzație. – Din engl. tabloid, fr. tabloïde.

DOOM

*tabloíd (ta-blo-) s. n., pl. tabloíde

tabloidului
TABLOÍD, -Ă, tabloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre publicații) Cu formatul de dimensiuni reduse față de cel obișnuit. 2. S. n. Publicație cotidiană, de format redus, de mare tiraj, punând accent pe știri de senzație. – Din engl. tabloid, fr. tabloïde.

DOOM

*tabloíd (ta-blo-) s. n., pl. tabloíde

tabloizi
TABLOÍD, -Ă, tabloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre publicații) Cu formatul de dimensiuni reduse față de cel obișnuit. 2. S. n. Publicație cotidiană, de format redus, de mare tiraj, punând accent pe știri de senzație. – Din engl. tabloid, fr. tabloïde.

DOOM

*tabloíd (ta-blo-) s. n., pl. tabloíde

tabloizii
TABLOÍD, -Ă, tabloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre publicații) Cu formatul de dimensiuni reduse față de cel obișnuit. 2. S. n. Publicație cotidiană, de format redus, de mare tiraj, punând accent pe știri de senzație. – Din engl. tabloid, fr. tabloïde.

DOOM

*tabloíd (ta-blo-) s. n., pl. tabloíde

tabloizilor
TABLOÍD, -Ă, tabloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre publicații) Cu formatul de dimensiuni reduse față de cel obișnuit. 2. S. n. Publicație cotidiană, de format redus, de mare tiraj, punând accent pe știri de senzație. – Din engl. tabloid, fr. tabloïde.

DOOM

*tabloíd (ta-blo-) s. n., pl. tabloíde

tablou
TABLÓU, tablouri, s. n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe suport de lemn, pânză, carton; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție, pentru a înfățișa sau a evoca o scenă simbolică. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Priveliște din natură, care impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane) II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fișele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau.

DOOM

tablóu (ta-blou) s. n., art. tablóul; pl. tablóuri

tabloul
TABLÓU, tablouri, s. n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe suport de lemn, pânză, carton; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție, pentru a înfățișa sau a evoca o scenă simbolică. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Priveliște din natură, care impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane) II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fișele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau.

DOOM

tablóu (ta-blou) s. n., art. tablóul; pl. tablóuri

tabloului
TABLÓU, tablouri, s. n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe suport de lemn, pânză, carton; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție, pentru a înfățișa sau a evoca o scenă simbolică. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Priveliște din natură, care impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane) II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fișele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau.

DOOM

tablóu (ta-blou) s. n., art. tablóul; pl. tablóuri

tablouri
TABLÓU, tablouri, s. n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe suport de lemn, pânză, carton; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție, pentru a înfățișa sau a evoca o scenă simbolică. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Priveliște din natură, care impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane) II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fișele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau.

DOOM

tablóu (ta-blou) s. n., art. tablóul; pl. tablóuri

tablourile
TABLÓU, tablouri, s. n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe suport de lemn, pânză, carton; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție, pentru a înfățișa sau a evoca o scenă simbolică. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Priveliște din natură, care impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane) II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fișele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau.

DOOM

tablóu (ta-blou) s. n., art. tablóul; pl. tablóuri

tablourilor
TABLÓU, tablouri, s. n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe suport de lemn, pânză, carton; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție, pentru a înfățișa sau a evoca o scenă simbolică. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Priveliște din natură, care impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane) II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fișele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau.

DOOM

tablóu (ta-blou) s. n., art. tablóul; pl. tablóuri

tabon
tabón (-oáne), s. n. – (Mold.) Turmă, cîrd. – Var. tabun. Pol., rus. tabun (Tiktin).

taborit
TABORÍT, taboriți, s. m. Membru al aripii separatiste din mișcarea husită, de orientare radicală. – Din fr. taborites.

DOOM

taborít s. m., pl. taboríți

taboritul
TABORÍT, taboriți, s. m. Membru al aripii separatiste din mișcarea husită, de orientare radicală. – Din fr. taborites.

DOOM

taborít s. m., pl. taboríți

taboritului
TABORÍT, taboriți, s. m. Membru al aripii separatiste din mișcarea husită, de orientare radicală. – Din fr. taborites.

DOOM

taborít s. m., pl. taboríți

taboriți
TABORÍT, taboriți, s. m. Membru al aripii separatiste din mișcarea husită, de orientare radicală. – Din fr. taborites.

DOOM

taborít s. m., pl. taboríți

taboriții
TABORÍT, taboriți, s. m. Membru al aripii separatiste din mișcarea husită, de orientare radicală. – Din fr. taborites.

DOOM

taborít s. m., pl. taboríți

taboriților
TABORÍT, taboriți, s. m. Membru al aripii separatiste din mișcarea husită, de orientare radicală. – Din fr. taborites.

DOOM

taborít s. m., pl. taboríți

tabs
TABS, tabsuri, s. n. Imagine sau inscripție care însoțește unele mărci poștale. – Din engl. tabs (pl. lui tab „contramarcă”).

tabsul
TABS, tabsuri, s. n. Imagine sau inscripție care însoțește unele mărci poștale. – Din engl. tabs (pl. lui tab „contramarcă”).

tabsului
TABS, tabsuri, s. n. Imagine sau inscripție care însoțește unele mărci poștale. – Din engl. tabs (pl. lui tab „contramarcă”).

tabsuri
TABS, tabsuri, s. n. Imagine sau inscripție care însoțește unele mărci poștale. – Din engl. tabs (pl. lui tab „contramarcă”).

tabsurile
TABS, tabsuri, s. n. Imagine sau inscripție care însoțește unele mărci poștale. – Din engl. tabs (pl. lui tab „contramarcă”).

tabsurilor
TABS, tabsuri, s. n. Imagine sau inscripție care însoțește unele mărci poștale. – Din engl. tabs (pl. lui tab „contramarcă”).

tabu
TABÚ, tabuuri, s. n. (În societățile totemice) Interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni severe; interdicție rituală; fig. persoană, lucru despre care nu se discută. ♦ (Lingv.) Interdicție de limbaj care determină înlocuirea unui cuvânt sau cu o perifrază de obicei metaforice. – Din fr. tabou.

DOOM

tabú s. n., art. tabúul; pl. tabúuri

tabuism
TABUÍSM s. n. Sistem de interdicții bazat pe tabuuri. – Tabu + suf. -ism.

tabuismul
TABUÍSM s. n. Sistem de interdicții bazat pe tabuuri. – Tabu + suf. -ism.

tabuismului
TABUÍSM s. n. Sistem de interdicții bazat pe tabuuri. – Tabu + suf. -ism.

tabuistic
TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.

tabuistica
TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.

tabuistice
TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.

tabuisticei
TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.

tabuisticele
TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.

tabuisticelor
TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.

tabuistici
TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.

tabuisticii
TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.

tabuisticilor
TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.

tabuisticul
TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.

tabuisticului
TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.

tabuiza
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizai
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizam
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizare
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizare
TABUIZÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a transforma în tabu. [Pr.: -bu-i-] – După fr. tabouisation.

tabuizarea
TABUIZÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a transforma în tabu. [Pr.: -bu-i-] – După fr. tabouisation.

tabuizară
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizarăm
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizarăți
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizase
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizasem
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizaseră
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizaserăm
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizaserăți
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizaseși
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizaseți
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizat
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizat
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizata
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizate
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizatei
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizatele
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizatelor
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizatul
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizatului
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizau
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizași
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizați
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizați
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizații
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizaților
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizează
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizez
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizeze
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizezi
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizând
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizînd
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

tabuizări
TABUIZÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a transforma în tabu. [Pr.: -bu-i-] – După fr. tabouisation.

tabuizării
TABUIZÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a transforma în tabu. [Pr.: -bu-i-] – După fr. tabouisation.

tabuizările
TABUIZÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a transforma în tabu. [Pr.: -bu-i-] – După fr. tabouisation.

tabuizărilor
TABUIZÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a transforma în tabu. [Pr.: -bu-i-] – După fr. tabouisation.

tabul
tab, taburi s. n. (mil.) transportor auto blindat.

DOOM

TAB s. n., pl. TÁB-uri

tabula
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabula
TÁBULA RÁSA loc.s. Expresie folosită de filozoful englez John Locke și în alte sisteme filozofice pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute. ◊ A face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei, pentru a adopta altele. [< lat. tabula rasa – masă ștearsă].

DOOM

!tábula rása (lat.) s. f.

tabulai
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulam
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabular
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.

DOOM

tabulár adj. m., pl. tabulári; f. tabuláră, pl. tabuláre

tabulara
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.

DOOM

tabulár adj. m., pl. tabulári; f. tabuláră, pl. tabuláre

tabulare
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulare
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.

DOOM

tabulár adj. m., pl. tabulári; f. tabuláră, pl. tabuláre

tabulare
TABULÁRE s.f. Acțiunea de a tabula și rezultatul ei; tabulație. [< tabula].

tabularea
TABULÁRE s.f. Acțiunea de a tabula și rezultatul ei; tabulație. [< tabula].

tabularei
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.

DOOM

tabulár adj. m., pl. tabulári; f. tabuláră, pl. tabuláre

tabularele
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.

DOOM

tabulár adj. m., pl. tabulári; f. tabuláră, pl. tabuláre

tabularelor
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.

DOOM

tabulár adj. m., pl. tabulári; f. tabuláră, pl. tabuláre

tabulari
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.

DOOM

tabulár adj. m., pl. tabulári; f. tabuláră, pl. tabuláre

tabularii
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.

DOOM

tabulár adj. m., pl. tabulári; f. tabuláră, pl. tabuláre

tabularii
TABULÁRIU, tabularii, s. n. Arhivă publică sau particulară în Roma antică. – Din lat. tabularium.

DOOM

tabuláriu [riu pron. riu] s. n., art. tabuláriul; pl. tabulárii, art. tabuláriile (-ri-i-)

tabulariile
TABULÁRIU, tabularii, s. n. Arhivă publică sau particulară în Roma antică. – Din lat. tabularium.

DOOM

tabuláriu [riu pron. riu] s. n., art. tabuláriul; pl. tabulárii, art. tabuláriile (-ri-i-)

tabulariilor
TABULÁRIU, tabularii, s. n. Arhivă publică sau particulară în Roma antică. – Din lat. tabularium.

DOOM

tabuláriu [riu pron. riu] s. n., art. tabuláriul; pl. tabulárii, art. tabuláriile (-ri-i-)

tabularilor
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.

DOOM

tabulár adj. m., pl. tabulári; f. tabuláră, pl. tabuláre

tabulariu
TABULÁRIU, tabularii, s. n. Arhivă publică sau particulară în Roma antică. – Din lat. tabularium.

DOOM

tabuláriu [riu pron. riu] s. n., art. tabuláriul; pl. tabulárii, art. tabuláriile (-ri-i-)

tabulariul
TABULÁRIU, tabularii, s. n. Arhivă publică sau particulară în Roma antică. – Din lat. tabularium.

DOOM

tabuláriu [riu pron. riu] s. n., art. tabuláriul; pl. tabulárii, art. tabuláriile (-ri-i-)

tabulariului
TABULÁRIU, tabularii, s. n. Arhivă publică sau particulară în Roma antică. – Din lat. tabularium.

DOOM

tabuláriu [riu pron. riu] s. n., art. tabuláriul; pl. tabulárii, art. tabuláriile (-ri-i-)

tabularul
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.

DOOM

tabulár adj. m., pl. tabulári; f. tabuláră, pl. tabuláre

tabularului
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.

DOOM

tabulár adj. m., pl. tabulári; f. tabuláră, pl. tabuláre

tabulară
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabularăm
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabularăți
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulase
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulasem
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulaseră
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulaserăm
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulaserăți
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulaseși
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulaseți
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulat
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulat
TABULÁTE s.n.pl. (Zool.) Subclasă de celenterate antozoare fosile caracterizată prin forma tabulară a caliciilor; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. tabulat. / < germ. Tabulaten, cf. lat. tabulatum – strat].

DOOM

tabulát s. n., pl. tabuláte

tabulat
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulate
TABULÁTE s.n.pl. (Zool.) Subclasă de celenterate antozoare fosile caracterizată prin forma tabulară a caliciilor; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. tabulat. / < germ. Tabulaten, cf. lat. tabulatum – strat].

DOOM

tabulát s. n., pl. tabuláte

tabulatele
TABULÁTE s.n.pl. (Zool.) Subclasă de celenterate antozoare fosile caracterizată prin forma tabulară a caliciilor; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. tabulat. / < germ. Tabulaten, cf. lat. tabulatum – strat].

DOOM

tabulát s. n., pl. tabuláte

tabulatelor
TABULÁTE s.n.pl. (Zool.) Subclasă de celenterate antozoare fosile caracterizată prin forma tabulară a caliciilor; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. tabulat. / < germ. Tabulaten, cf. lat. tabulatum – strat].

DOOM

tabulát s. n., pl. tabuláte

tabulatoare
TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite menținerea automată a lungimii rândurilor. – Din fr. tabulateur.

DOOM

tabulatór s. n., pl. tabulatoáre

tabulatoarele
TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite menținerea automată a lungimii rândurilor. – Din fr. tabulateur.

DOOM

tabulatór s. n., pl. tabulatoáre

tabulatoarelor
TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite menținerea automată a lungimii rândurilor. – Din fr. tabulateur.

DOOM

tabulatór s. n., pl. tabulatoáre

tabulator
TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite menținerea automată a lungimii rândurilor. – Din fr. tabulateur.

DOOM

tabulatór s. n., pl. tabulatoáre

tabulatorul
TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite menținerea automată a lungimii rândurilor. – Din fr. tabulateur.

DOOM

tabulatór s. n., pl. tabulatoáre

tabulatorului
TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite menținerea automată a lungimii rândurilor. – Din fr. tabulateur.

DOOM

tabulatór s. n., pl. tabulatoáre

tabulatul
TABULÁTE s.n.pl. (Zool.) Subclasă de celenterate antozoare fosile caracterizată prin forma tabulară a caliciilor; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. tabulat. / < germ. Tabulaten, cf. lat. tabulatum – strat].

DOOM

tabulát s. n., pl. tabuláte

tabulatului
TABULÁTE s.n.pl. (Zool.) Subclasă de celenterate antozoare fosile caracterizată prin forma tabulară a caliciilor; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. tabulat. / < germ. Tabulaten, cf. lat. tabulatum – strat].

DOOM

tabulát s. n., pl. tabuláte

tabulatura
TABULATÚRĂ, tabulaturi, s. f. Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice (orgă, clavecin etc.). – Din germ. Tabulatur.

DOOM

tabulatúră s. f., g.-d. art. tabulatúrii; pl. tabulatúri

tabulaturi
TABULATÚRĂ, tabulaturi, s. f. Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice (orgă, clavecin etc.). – Din germ. Tabulatur.

DOOM

tabulatúră s. f., g.-d. art. tabulatúrii; pl. tabulatúri

tabulaturii
TABULATÚRĂ, tabulaturi, s. f. Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice (orgă, clavecin etc.). – Din germ. Tabulatur.

DOOM

tabulatúră s. f., g.-d. art. tabulatúrii; pl. tabulatúri

tabulaturile
TABULATÚRĂ, tabulaturi, s. f. Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice (orgă, clavecin etc.). – Din germ. Tabulatur.

DOOM

tabulatúră s. f., g.-d. art. tabulatúrii; pl. tabulatúri

tabulaturilor
TABULATÚRĂ, tabulaturi, s. f. Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice (orgă, clavecin etc.). – Din germ. Tabulatur.

DOOM

tabulatúră s. f., g.-d. art. tabulatúrii; pl. tabulatúri

tabulau
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulași
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulați
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulația
TABULÁȚIE s.f. Operație făcută de anumite mașini de calcul atunci când sunt folosite la însumări; tabulare. [Cf. it. tabulazione, lat. tabulatio].

tabulație
TABULÁȚIE s.f. Operație făcută de anumite mașini de calcul atunci când sunt folosite la însumări; tabulare. [Cf. it. tabulazione, lat. tabulatio].

tabulației
TABULÁȚIE s.f. Operație făcută de anumite mașini de calcul atunci când sunt folosite la însumări; tabulare. [Cf. it. tabulazione, lat. tabulatio].

tabulații
TABULÁȚIE s.f. Operație făcută de anumite mașini de calcul atunci când sunt folosite la însumări; tabulare. [Cf. it. tabulazione, lat. tabulatio].

tabulează
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulez
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabuleze
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulezi
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulhana
TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Înv.) Fanfară militară turcească în care predominau tobele. – Din tc. tabilhane.

DOOM

tabulhaná (înv.) s. f., art. tabulhanáua, g.-d. art. tabulhanálei; pl. tabulhanále, art. tabulhanálele

tabulhanale
TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Înv.) Fanfară militară turcească în care predominau tobele. – Din tc. tabilhane.

DOOM

tabulhaná (înv.) s. f., art. tabulhanáua, g.-d. art. tabulhanálei; pl. tabulhanále, art. tabulhanálele

tabulhanalei
TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Înv.) Fanfară militară turcească în care predominau tobele. – Din tc. tabilhane.

DOOM

tabulhaná (înv.) s. f., art. tabulhanáua, g.-d. art. tabulhanálei; pl. tabulhanále, art. tabulhanálele

tabulhanalele
TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Înv.) Fanfară militară turcească în care predominau tobele. – Din tc. tabilhane.

DOOM

tabulhaná (înv.) s. f., art. tabulhanáua, g.-d. art. tabulhanálei; pl. tabulhanále, art. tabulhanálele

tabulhanalelor
TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Înv.) Fanfară militară turcească în care predominau tobele. – Din tc. tabilhane.

DOOM

tabulhaná (înv.) s. f., art. tabulhanáua, g.-d. art. tabulhanálei; pl. tabulhanále, art. tabulhanálele

tabulhanaua
TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Înv.) Fanfară militară turcească în care predominau tobele. – Din tc. tabilhane.

DOOM

tabulhaná (înv.) s. f., art. tabulhanáua, g.-d. art. tabulhanálei; pl. tabulhanále, art. tabulhanálele

tabulogramă
TABULOGRÁMĂ s.f. Document în care se imprimă la mașinile de calculat rezultatele obținute. [< fr. tabulogramme].

tabului
tab, taburi s. n. (mil.) transportor auto blindat.

DOOM

TAB s. n., pl. TÁB-uri

tabulând
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulînd
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

tabulări
TABULÁRE s.f. Acțiunea de a tabula și rezultatul ei; tabulație. [< tabula].

tabulării
TABULÁRE s.f. Acțiunea de a tabula și rezultatul ei; tabulație. [< tabula].

tabulările
TABULÁRE s.f. Acțiunea de a tabula și rezultatul ei; tabulație. [< tabula].

tabulărilor
TABULÁRE s.f. Acțiunea de a tabula și rezultatul ei; tabulație. [< tabula].

tabun
TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai crescută în libertate, pe pășunile din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Pășune, izlaz. – Din ucr. tabun.

tabunul
TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai crescută în libertate, pe pășunile din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Pășune, izlaz. – Din ucr. tabun.

tabunului
TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai crescută în libertate, pe pășunile din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Pășune, izlaz. – Din ucr. tabun.

tabunuri
TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai crescută în libertate, pe pășunile din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Pășune, izlaz. – Din ucr. tabun.

tabunurile
TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai crescută în libertate, pe pășunile din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Pășune, izlaz. – Din ucr. tabun.

tabunurilor
TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai crescută în libertate, pe pășunile din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Pășune, izlaz. – Din ucr. tabun.

taburel
taburél (-éle), s. n. – Scăunel fără spătar. – Var. taburet. Fr. tabouret, cu schimb de suf.

taburet
TABURÉT, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.

DOOM

taburét s. n., pl. taburéte

taburete
TABURÉT, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.

DOOM

taburét s. n., pl. taburéte

taburetele
TABURÉT, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.

DOOM

taburét s. n., pl. taburéte

taburetelor
TABURÉT, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.

DOOM

taburét s. n., pl. taburéte

taburetul
TABURÉT, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.

DOOM

taburét s. n., pl. taburéte

taburetului
TABURÉT, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.

DOOM

taburét s. n., pl. taburéte

taburi
tab, taburi s. n. (mil.) transportor auto blindat.

DOOM

TAB s. n., pl. TÁB-uri

taburile
tab, taburi s. n. (mil.) transportor auto blindat.

DOOM

TAB s. n., pl. TÁB-uri

taburilor
tab, taburi s. n. (mil.) transportor auto blindat.

DOOM

TAB s. n., pl. TÁB-uri

tabuul
TABÚ, tabuuri, s. n. (În societățile totemice) Interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni severe; interdicție rituală; fig. persoană, lucru despre care nu se discută. ♦ (Lingv.) Interdicție de limbaj care determină înlocuirea unui cuvânt sau cu o perifrază de obicei metaforice. – Din fr. tabou.

DOOM

tabú s. n., art. tabúul; pl. tabúuri

tabuului
TABÚ, tabuuri, s. n. (În societățile totemice) Interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni severe; interdicție rituală; fig. persoană, lucru despre care nu se discută. ♦ (Lingv.) Interdicție de limbaj care determină înlocuirea unui cuvânt sau cu o perifrază de obicei metaforice. – Din fr. tabou.

DOOM

tabú s. n., art. tabúul; pl. tabúuri

tabuuri
TABÚ, tabuuri, s. n. (În societățile totemice) Interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni severe; interdicție rituală; fig. persoană, lucru despre care nu se discută. ♦ (Lingv.) Interdicție de limbaj care determină înlocuirea unui cuvânt sau cu o perifrază de obicei metaforice. – Din fr. tabou.

DOOM

tabú s. n., art. tabúul; pl. tabúuri

tabuurile
TABÚ, tabuuri, s. n. (În societățile totemice) Interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni severe; interdicție rituală; fig. persoană, lucru despre care nu se discută. ♦ (Lingv.) Interdicție de limbaj care determină înlocuirea unui cuvânt sau cu o perifrază de obicei metaforice. – Din fr. tabou.

DOOM

tabú s. n., art. tabúul; pl. tabúuri

tabuurilor
TABÚ, tabuuri, s. n. (În societățile totemice) Interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni severe; interdicție rituală; fig. persoană, lucru despre care nu se discută. ♦ (Lingv.) Interdicție de limbaj care determină înlocuirea unui cuvânt sau cu o perifrază de obicei metaforice. – Din fr. tabou.

DOOM

tabú s. n., art. tabúul; pl. tabúuri

tabăr
TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără.

DOOM

tăbărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tábăr, 2 sg. táberi, 3 tábără, imperf. 3 sg. tăbărá, perf. s. 3 sg. tăbărî, 3 pl. tăbărấră; conj. prez. 3 să tábere; ger. tăbărấnd; part. tăbărất

tabăra
TÁBĂRĂ, tabere, s. f. 1. Loc de dispunere temporară a trupelor, amenajat în afara localităților în scopul instruirii soldaților în condiții de campanie; tabie (2). ♦ Popas; etapă. 2. Așezare vremelnică în corturi, în barăci etc. ♦ Așezare (în aer liber) pentru copii, elevi etc. aflați la odihnă sau pentru sportivi în timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care în mers sau în popas; convoi. 4. (Înv.) Oaste; p. ext. mulțime, gloată. 5. Grup opus altui grup; grupare, asociație politică care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ.

DOOM

tábără s. f., g.-d. art. táberei; pl. tábere

tabără
TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără.

DOOM

tăbărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tábăr, 2 sg. táberi, 3 tábără, imperf. 3 sg. tăbărá, perf. s. 3 sg. tăbărî, 3 pl. tăbărấră; conj. prez. 3 să tábere; ger. tăbărấnd; part. tăbărất

tac
TAC², tacuri, s. n. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu². – Din ngr. tákos.

DOOM

tac² s. n., pl. tácuri

tac
TAC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs prin lovirea unui obiect (de lemn). – Onomatopee.

DOOM

tac-tác v. tac¹

tachelaj
TACHELÁJ, tachelaje, s. n. Ansamblul parâmelor folosite la fixarea arborilor sau la manevrarea pânzelor și a vergilor pe o navă. – Din germ. Takelage, rus. takelaj.

DOOM

tacheláj s. n., pl. tacheláje

tachelaje
TACHELÁJ, tachelaje, s. n. Ansamblul parâmelor folosite la fixarea arborilor sau la manevrarea pânzelor și a vergilor pe o navă. – Din germ. Takelage, rus. takelaj.

DOOM

tacheláj s. n., pl. tacheláje

tachelajele
TACHELÁJ, tachelaje, s. n. Ansamblul parâmelor folosite la fixarea arborilor sau la manevrarea pânzelor și a vergilor pe o navă. – Din germ. Takelage, rus. takelaj.

DOOM

tacheláj s. n., pl. tacheláje

tachelajelor
TACHELÁJ, tachelaje, s. n. Ansamblul parâmelor folosite la fixarea arborilor sau la manevrarea pânzelor și a vergilor pe o navă. – Din germ. Takelage, rus. takelaj.

DOOM

tacheláj s. n., pl. tacheláje

tachelajul
TACHELÁJ, tachelaje, s. n. Ansamblul parâmelor folosite la fixarea arborilor sau la manevrarea pânzelor și a vergilor pe o navă. – Din germ. Takelage, rus. takelaj.

DOOM

tacheláj s. n., pl. tacheláje

tachelajului
TACHELÁJ, tachelaje, s. n. Ansamblul parâmelor folosite la fixarea arborilor sau la manevrarea pânzelor și a vergilor pe o navă. – Din germ. Takelage, rus. takelaj.

DOOM

tacheláj s. n., pl. tacheláje

tachet
TACHÉT, tacheți, s. m. Piesă metalică scurtă care se montează într-un motor cu ardere internă, pentru a împiedica uzura supapei de distribuție. ♦ Piesă de formă prismatică, folosită la îmbinările a două piese, pentru a mări suprafața de transmitere a forțelor de la o piesă la alta. – Din fr. taquet.

DOOM

tachét s. m., pl. tachéți

tachetul
TACHÉT, tacheți, s. m. Piesă metalică scurtă care se montează într-un motor cu ardere internă, pentru a împiedica uzura supapei de distribuție. ♦ Piesă de formă prismatică, folosită la îmbinările a două piese, pentru a mări suprafața de transmitere a forțelor de la o piesă la alta. – Din fr. taquet.

DOOM

tachét s. m., pl. tachéți

tachetului
TACHÉT, tacheți, s. m. Piesă metalică scurtă care se montează într-un motor cu ardere internă, pentru a împiedica uzura supapei de distribuție. ♦ Piesă de formă prismatică, folosită la îmbinările a două piese, pentru a mări suprafața de transmitere a forțelor de la o piesă la alta. – Din fr. taquet.

DOOM

tachét s. m., pl. tachéți

tacheți
TACHÉT, tacheți, s. m. Piesă metalică scurtă care se montează într-un motor cu ardere internă, pentru a împiedica uzura supapei de distribuție. ♦ Piesă de formă prismatică, folosită la îmbinările a două piese, pentru a mări suprafața de transmitere a forțelor de la o piesă la alta. – Din fr. taquet.

DOOM

tachét s. m., pl. tachéți

tacheții
TACHÉT, tacheți, s. m. Piesă metalică scurtă care se montează într-un motor cu ardere internă, pentru a împiedica uzura supapei de distribuție. ♦ Piesă de formă prismatică, folosită la îmbinările a două piese, pentru a mări suprafața de transmitere a forțelor de la o piesă la alta. – Din fr. taquet.

DOOM

tachét s. m., pl. tachéți

tacheților
TACHÉT, tacheți, s. m. Piesă metalică scurtă care se montează într-un motor cu ardere internă, pentru a împiedica uzura supapei de distribuție. ♦ Piesă de formă prismatică, folosită la îmbinările a două piese, pentru a mări suprafața de transmitere a forțelor de la o piesă la alta. – Din fr. taquet.

DOOM

tachét s. m., pl. tachéți

tachi
TACHI- v. tahi-.

tachina
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinai
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinam
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinare
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinare
TACHINÁRE, tachinări, s. f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. – V. tachina.

DOOM

tachináre s. f., g.-d. art. tachinắrii; pl. tachinắri

tachinarea
TACHINÁRE, tachinări, s. f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. – V. tachina.

DOOM

tachináre s. f., g.-d. art. tachinắrii; pl. tachinắri

tachinară
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinarăm
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinarăți
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinase
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinasem
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinaseră
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinaserăm
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinaserăți
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinaseși
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinaseți
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinat
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinat
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

tachinau
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinași
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinați
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinează
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinez
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachineze
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinezi
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinând
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinînd
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

DOOM

tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachinări
TACHINÁRE, tachinări, s. f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. – V. tachina.

DOOM

tachináre s. f., g.-d. art. tachinắrii; pl. tachinắri

tachinăria
TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.

DOOM

tachinăríe (rar) s. f., art. tachinăría, g.-d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art. tachinăríile

tachinărie
TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.

DOOM

tachinăríe (rar) s. f., art. tachinăría, g.-d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art. tachinăríile

tachinăriei
TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.

DOOM

tachinăríe (rar) s. f., art. tachinăría, g.-d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art. tachinăríile

tachinării
TACHINÁRE, tachinări, s. f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. – V. tachina.

DOOM

tachináre s. f., g.-d. art. tachinắrii; pl. tachinắri

tachinării
TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.

DOOM

tachinăríe (rar) s. f., art. tachinăría, g.-d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art. tachinăríile

tachinăriile
TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.

DOOM

tachinăríe (rar) s. f., art. tachinăría, g.-d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art. tachinăríile

tachinăriilor
TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.

DOOM

tachinăríe (rar) s. f., art. tachinăría, g.-d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art. tachinăríile

tachinările
TACHINÁRE, tachinări, s. f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. – V. tachina.

DOOM

tachináre s. f., g.-d. art. tachinắrii; pl. tachinắri

tachinărilor
TACHINÁRE, tachinări, s. f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. – V. tachina.

DOOM

tachináre s. f., g.-d. art. tachinắrii; pl. tachinắri

tachmin
TAHMÍN, tahminuri, s. n. (Învechit) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. (Cu grafie învechită) Să vă fac o socoteală cu tachmin ca să vedeți că vorba mea e vorbă. FILIMON, C. 168. – Scris și: tachmin.

tacit
TACÍT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

DOOM

tacít adj. m., pl. tacíți; f. tacítă, pl. tacíte

tacita
TACÍT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

DOOM

tacít adj. m., pl. tacíți; f. tacítă, pl. tacíte

tacite
TACÍT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

DOOM

tacít adj. m., pl. tacíți; f. tacítă, pl. tacíte

tacitei
TACÍT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

DOOM

tacít adj. m., pl. tacíți; f. tacítă, pl. tacíte

tacitele
TACÍT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

DOOM

tacít adj. m., pl. tacíți; f. tacítă, pl. tacíte

tacitelor
TACÍT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

DOOM

tacít adj. m., pl. tacíți; f. tacítă, pl. tacíte

tacitul
TACÍT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

DOOM

tacít adj. m., pl. tacíți; f. tacítă, pl. tacíte

tacitului
TACÍT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

DOOM

tacít adj. m., pl. tacíți; f. tacítă, pl. tacíte

taciturn
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

DOOM

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne

taciturna
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

DOOM

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne

taciturne
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

DOOM

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne

taciturnei
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

DOOM

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne

taciturnele
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

DOOM

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne

taciturnelor
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

DOOM

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne

taciturni
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

DOOM

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne

taciturnii
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

DOOM

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne

taciturnilor
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

DOOM

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne

taciturnitate
TACITURNITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi taciturn. – Din fr. taciturnité.

DOOM

taciturnitáte (rar) s. f., g.-d. art. taciturnitắții

taciturnitatea
TACITURNITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi taciturn. – Din fr. taciturnité.

DOOM

taciturnitáte (rar) s. f., g.-d. art. taciturnitắții

taciturnități
TACITURNITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi taciturn. – Din fr. taciturnité.

DOOM

taciturnitáte (rar) s. f., g.-d. art. taciturnitắții

taciturnității
TACITURNITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi taciturn. – Din fr. taciturnité.

DOOM

taciturnitáte (rar) s. f., g.-d. art. taciturnitắții

taciturnul
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

DOOM

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne

taciturnului
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

DOOM

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne

taciți
TACÍT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

DOOM

tacít adj. m., pl. tacíți; f. tacítă, pl. tacíte

taciții
TACÍT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

DOOM

tacít adj. m., pl. tacíți; f. tacítă, pl. tacíte

taciților
TACÍT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

DOOM

tacít adj. m., pl. tacíți; f. tacítă, pl. tacíte

tackle
TÁCKLE s.n. (Sport) Blocarea adversarului (la rugbi etc.). [Pron. tecl. / < engl. tackle].

tackling
TÁCKLING s.n. (Sport) Mijloc dur de deposedare a adversarului de minge, la fotbal. ♦ Blocare a mingii cu talpa sau cu partea interioară a bocancului. [Pron. teclin. / < engl. tackling].

tacla
TACLÁ, taclale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Conversație (despre lucruri mărunte), taifas; palavră. – Cf. tc. takla „tumbă”.

DOOM

!taclá (fam.) (ta-cla) s. f., g.-d. art. taclálei; pl. taclále, art. taclálele

taclale
TACLÁ, taclale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Conversație (despre lucruri mărunte), taifas; palavră. – Cf. tc. takla „tumbă”.

DOOM

!taclá (fam.) (ta-cla) s. f., g.-d. art. taclálei; pl. taclále, art. taclálele

taclale
taclale s. f. pl. (d. lucruri mărunte) conversație

taclalei
TACLÁ, taclale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Conversație (despre lucruri mărunte), taifas; palavră. – Cf. tc. takla „tumbă”.

DOOM

!taclá (fam.) (ta-cla) s. f., g.-d. art. taclálei; pl. taclále, art. taclálele

taclalele
TACLÁ, taclale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Conversație (despre lucruri mărunte), taifas; palavră. – Cf. tc. takla „tumbă”.

DOOM

!taclá (fam.) (ta-cla) s. f., g.-d. art. taclálei; pl. taclále, art. taclálele

taclalelor
TACLÁ, taclale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Conversație (despre lucruri mărunte), taifas; palavră. – Cf. tc. takla „tumbă”.

DOOM

!taclá (fam.) (ta-cla) s. f., g.-d. art. taclálei; pl. taclále, art. taclálele

taclaua
TACLÁ, taclale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Conversație (despre lucruri mărunte), taifas; palavră. – Cf. tc. takla „tumbă”.

DOOM

!taclá (fam.) (ta-cla) s. f., g.-d. art. taclálei; pl. taclále, art. taclálele

taclit
TACLÍT, taclituri, s. n. (Înv.) Bucată de stofă sau de mătase vărgată, cu care se legau boierii la cap sau peste mijloc, după moda turcească. – Din tc. taklit.

DOOM

taclít (înv.) (ta-clit) s. n., pl. taclíturi

taclitul
TACLÍT, taclituri, s. n. (Înv.) Bucată de stofă sau de mătase vărgată, cu care se legau boierii la cap sau peste mijloc, după moda turcească. – Din tc. taklit.

DOOM

taclít (înv.) (ta-clit) s. n., pl. taclíturi

taclitului
TACLÍT, taclituri, s. n. (Înv.) Bucată de stofă sau de mătase vărgată, cu care se legau boierii la cap sau peste mijloc, după moda turcească. – Din tc. taklit.

DOOM

taclít (înv.) (ta-clit) s. n., pl. taclíturi

taclituri
TACLÍT, taclituri, s. n. (Înv.) Bucată de stofă sau de mătase vărgată, cu care se legau boierii la cap sau peste mijloc, după moda turcească. – Din tc. taklit.

DOOM

taclít (înv.) (ta-clit) s. n., pl. taclíturi

tacliturile
TACLÍT, taclituri, s. n. (Înv.) Bucată de stofă sau de mătase vărgată, cu care se legau boierii la cap sau peste mijloc, după moda turcească. – Din tc. taklit.

DOOM

taclít (înv.) (ta-clit) s. n., pl. taclíturi

tacliturilor
TACLÍT, taclituri, s. n. (Înv.) Bucată de stofă sau de mătase vărgată, cu care se legau boierii la cap sau peste mijloc, după moda turcească. – Din tc. taklit.

DOOM

taclít (înv.) (ta-clit) s. n., pl. taclíturi

tacrir
TACRÍR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.

DOOM

tacrír (înv.) (ta-crir) s. n., pl. tacríruri

tacrirul
TACRÍR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.

DOOM

tacrír (înv.) (ta-crir) s. n., pl. tacríruri

tacrirului
TACRÍR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.

DOOM

tacrír (înv.) (ta-crir) s. n., pl. tacríruri

tacriruri
TACRÍR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.

DOOM

tacrír (înv.) (ta-crir) s. n., pl. tacríruri

tacrirurile
TACRÍR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.

DOOM

tacrír (înv.) (ta-crir) s. n., pl. tacríruri

tacrirurilor
TACRÍR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.

DOOM

tacrír (înv.) (ta-crir) s. n., pl. tacríruri

tacsim
tacsím (-muri), s. n. – Cîntec popular. – Var. taxim. Tc. taksim (Candrea). Cuvînt rar.

tact
TACT¹, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Simț al măsurii și al fineței în comportare, determinând adoptarea unei atitudini corecte și convenabile în orice situație. – Din germ. Takt, fr. tact.

DOOM

tact² (cadență) s. n., pl. tácturi

tact
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

DOOM

taht (înv.) s. n., pl. táhturi

tacta
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactai
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactam
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactare
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactare
TACTÁRE, tactări, s. f. (Muz.) Acțiunea de a tacta. – V. tacta.

tactară
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactarăm
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactarăți
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactase
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactasem
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactaseră
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactaserăm
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactaserăți
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactaseși
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactaseți
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactat
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactat
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverși timpi ai măsurii, în procesul de execuție, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactau
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactași
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactați
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactează
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactez
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tacteze
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactezi
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactic
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctic adj. m., pl. táctici; f. táctică, pl. táctice

tactica
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctic adj. m., pl. táctici; f. táctică, pl. táctice

tactica
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctică s. f., g.-d. art. tácticii; pl. táctici

tactice
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctic adj. m., pl. táctici; f. táctică, pl. táctice

tacticei
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctic adj. m., pl. táctici; f. táctică, pl. táctice

tacticele
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctic adj. m., pl. táctici; f. táctică, pl. táctice

tacticelor
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctic adj. m., pl. táctici; f. táctică, pl. táctice

tactici
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctic adj. m., pl. táctici; f. táctică, pl. táctice

tactici
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctică s. f., g.-d. art. tácticii; pl. táctici

tactician
TACTICIÁN, -Ă, tacticieni, -e, s. m. și f. Specialist în probleme de tactică (I). [Pr.: -ci-an] – Din fr. tacticien.

DOOM

tacticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tacticiénei (-ci-e-); pl. tacticiéne

tacticiana
TACTICIÁN, -Ă, tacticieni, -e, s. m. și f. Specialist în probleme de tactică (I). [Pr.: -ci-an] – Din fr. tacticien.

DOOM

tacticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tacticiénei (-ci-e-); pl. tacticiéne

tacticianul
TACTICIÁN, -Ă, tacticieni, -e, s. m. și f. Specialist în probleme de tactică (I). [Pr.: -ci-an] – Din fr. tacticien.

DOOM

tacticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tacticiénei (-ci-e-); pl. tacticiéne

tacticianului
TACTICIÁN, -Ă, tacticieni, -e, s. m. și f. Specialist în probleme de tactică (I). [Pr.: -ci-an] – Din fr. tacticien.

DOOM

tacticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tacticiénei (-ci-e-); pl. tacticiéne

tacticiene
TACTICIÁN, -Ă, tacticieni, -e, s. m. și f. Specialist în probleme de tactică (I). [Pr.: -ci-an] – Din fr. tacticien.

DOOM

tacticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tacticiénei (-ci-e-); pl. tacticiéne

tacticienei
TACTICIÁN, -Ă, tacticieni, -e, s. m. și f. Specialist în probleme de tactică (I). [Pr.: -ci-an] – Din fr. tacticien.

DOOM

tacticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tacticiénei (-ci-e-); pl. tacticiéne

tacticienele
TACTICIÁN, -Ă, tacticieni, -e, s. m. și f. Specialist în probleme de tactică (I). [Pr.: -ci-an] – Din fr. tacticien.

DOOM

tacticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tacticiénei (-ci-e-); pl. tacticiéne

tacticienelor
TACTICIÁN, -Ă, tacticieni, -e, s. m. și f. Specialist în probleme de tactică (I). [Pr.: -ci-an] – Din fr. tacticien.

DOOM

tacticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tacticiénei (-ci-e-); pl. tacticiéne

tacticieni
TACTICIÁN, -Ă, tacticieni, -e, s. m. și f. Specialist în probleme de tactică (I). [Pr.: -ci-an] – Din fr. tacticien.

DOOM

tacticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tacticiénei (-ci-e-); pl. tacticiéne

tacticienii
TACTICIÁN, -Ă, tacticieni, -e, s. m. și f. Specialist în probleme de tactică (I). [Pr.: -ci-an] – Din fr. tacticien.

DOOM

tacticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tacticiénei (-ci-e-); pl. tacticiéne

tacticienilor
TACTICIÁN, -Ă, tacticieni, -e, s. m. și f. Specialist în probleme de tactică (I). [Pr.: -ci-an] – Din fr. tacticien.

DOOM

tacticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tacticiénei (-ci-e-); pl. tacticiéne

tacticii
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctic adj. m., pl. táctici; f. táctică, pl. táctice

tacticii
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctică s. f., g.-d. art. tácticii; pl. táctici

tacticile
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctică s. f., g.-d. art. tácticii; pl. táctici

tacticilor
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctic adj. m., pl. táctici; f. táctică, pl. táctice

tacticilor
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctică s. f., g.-d. art. tácticii; pl. táctici

tacticos
TACTICÓS, -OÁSĂ, tacticoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cu măsură și socoteală, cumpănit, echilibrat; cu mișcări domoale. – Din ngr. taktikós.

DOOM

tacticós adj. m., pl. tacticóși; f. tacticoásă, pl. tacticoáse

tacticul
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctic adj. m., pl. táctici; f. táctică, pl. táctice

tacticului
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

DOOM

táctic adj. m., pl. táctici; f. táctică, pl. táctice

tactil
TACTÍL, -Ă, tactili, -e, adj. Care ține de simțul pipăitului, privitor la simțul pipăitului; care se poate percepe prin pipăit. – Din fr. tactile, lat. tactilis.

DOOM

tactíl adj. m., pl. tactíli; f. tactílă, pl. tactíle

tactila
TACTÍL, -Ă, tactili, -e, adj. Care ține de simțul pipăitului, privitor la simțul pipăitului; care se poate percepe prin pipăit. – Din fr. tactile, lat. tactilis.

DOOM

tactíl adj. m., pl. tactíli; f. tactílă, pl. tactíle

tactile
TACTÍL, -Ă, tactili, -e, adj. Care ține de simțul pipăitului, privitor la simțul pipăitului; care se poate percepe prin pipăit. – Din fr. tactile, lat. tactilis.

DOOM

tactíl adj. m., pl. tactíli; f. tactílă, pl. tactíle

tactilei
TACTÍL, -Ă, tactili, -e, adj. Care ține de simțul pipăitului, privitor la simțul pipăitului; care se poate percepe prin pipăit. – Din fr. tactile, lat. tactilis.

DOOM

tactíl adj. m., pl. tactíli; f. tactílă, pl. tactíle

tactilele
TACTÍL, -Ă, tactili, -e, adj. Care ține de simțul pipăitului, privitor la simțul pipăitului; care se poate percepe prin pipăit. – Din fr. tactile, lat. tactilis.

DOOM

tactíl adj. m., pl. tactíli; f. tactílă, pl. tactíle

tactilelor
TACTÍL, -Ă, tactili, -e, adj. Care ține de simțul pipăitului, privitor la simțul pipăitului; care se poate percepe prin pipăit. – Din fr. tactile, lat. tactilis.

DOOM

tactíl adj. m., pl. tactíli; f. tactílă, pl. tactíle

tactili
TACTÍL, -Ă, tactili, -e, adj. Care ține de simțul pipăitului, privitor la simțul pipăitului; care se poate percepe prin pipăit. – Din fr. tactile, lat. tactilis.

DOOM

tactíl adj. m., pl. tactíli; f. tactílă, pl. tactíle

tactilii
TACTÍL, -Ă, tactili, -e, adj. Care ține de simțul pipăitului, privitor la simțul pipăitului; care se poate percepe prin pipăit. – Din fr. tactile, lat. tactilis.

DOOM

tactíl adj. m., pl. tactíli; f. tactílă, pl. tactíle

tactililor
TACTÍL, -Ă, tactili, -e, adj. Care ține de simțul pipăitului, privitor la simțul pipăitului; care se poate percepe prin pipăit. – Din fr. tactile, lat. tactilis.

DOOM

tactíl adj. m., pl. tactíli; f. tactílă, pl. tactíle

tactilul
TACTÍL, -Ă, tactili, -e, adj. Care ține de simțul pipăitului, privitor la simțul pipăitului; care se poate percepe prin pipăit. – Din fr. tactile, lat. tactilis.

DOOM

tactíl adj. m., pl. tactíli; f. tactílă, pl. tactíle

tactilului
TACTÍL, -Ă, tactili, -e, adj. Care ține de simțul pipăitului, privitor la simțul pipăitului; care se poate percepe prin pipăit. – Din fr. tactile, lat. tactilis.

DOOM

tactíl adj. m., pl. tactíli; f. tactílă, pl. tactíle

tactism
TACTÍSM s. n. Deplasare a unui organism liber înspre o sursă de excitație sau în sens contrar acestei surse. – Din fr. tactisme.

DOOM

tactísm s. n.

tactismul
TACTÍSM s. n. Deplasare a unui organism liber înspre o sursă de excitație sau în sens contrar acestei surse. – Din fr. tactisme.

DOOM

tactísm s. n.

tactismului
TACTÍSM s. n. Deplasare a unui organism liber înspre o sursă de excitație sau în sens contrar acestei surse. – Din fr. tactisme.

DOOM

tactísm s. n.

tactognozia
TACTOGNOZÍE s.f. Recunoaștere a obiectelor prin pipăit. [Gen. -iei. / < fr. tactognosie, cf. lat. tactus – pipăire, gr. gnosis – cunoaștere].

tactognozie
TACTOGNOZÍE s.f. Recunoaștere a obiectelor prin pipăit. [Gen. -iei. / < fr. tactognosie, cf. lat. tactus – pipăire, gr. gnosis – cunoaștere].

tactognoziei
TACTOGNOZÍE s.f. Recunoaștere a obiectelor prin pipăit. [Gen. -iei. / < fr. tactognosie, cf. lat. tactus – pipăire, gr. gnosis – cunoaștere].

tactognozii
TACTOGNOZÍE s.f. Recunoaștere a obiectelor prin pipăit. [Gen. -iei. / < fr. tactognosie, cf. lat. tactus – pipăire, gr. gnosis – cunoaștere].

tactul
TACT¹, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Simț al măsurii și al fineței în comportare, determinând adoptarea unei atitudini corecte și convenabile în orice situație. – Din germ. Takt, fr. tact.

DOOM

tact² (cadență) s. n., pl. tácturi

tactul
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

DOOM

taht (înv.) s. n., pl. táhturi

tactului
TACT¹, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Simț al măsurii și al fineței în comportare, determinând adoptarea unei atitudini corecte și convenabile în orice situație. – Din germ. Takt, fr. tact.

DOOM

tact² (cadență) s. n., pl. tácturi

tactului
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

DOOM

taht (înv.) s. n., pl. táhturi

tacturi
TACT¹, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Simț al măsurii și al fineței în comportare, determinând adoptarea unei atitudini corecte și convenabile în orice situație. – Din germ. Takt, fr. tact.

DOOM

tact² (cadență) s. n., pl. tácturi

tacturi
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

DOOM

taht (înv.) s. n., pl. táhturi

tacturile
TACT¹, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Simț al măsurii și al fineței în comportare, determinând adoptarea unei atitudini corecte și convenabile în orice situație. – Din germ. Takt, fr. tact.

DOOM

tact² (cadență) s. n., pl. tácturi

tacturile
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

DOOM

taht (înv.) s. n., pl. táhturi

tacturilor
TACT¹, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Simț al măsurii și al fineței în comportare, determinând adoptarea unei atitudini corecte și convenabile în orice situație. – Din germ. Takt, fr. tact.

DOOM

tact² (cadență) s. n., pl. tácturi

tacturilor
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

DOOM

taht (înv.) s. n., pl. táhturi

tactând
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tactînd
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact¹. Cf. germ. taktieren.

tacul
TAC², tacuri, s. n. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu². – Din ngr. tákos.

DOOM

tac² s. n., pl. tácuri

tacului
TAC², tacuri, s. n. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu². – Din ngr. tákos.

DOOM

tac² s. n., pl. tácuri

tacuri
TAC², tacuri, s. n. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu². – Din ngr. tákos.

DOOM

tac² s. n., pl. tácuri

tacurile
TAC², tacuri, s. n. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu². – Din ngr. tákos.

DOOM

tac² s. n., pl. tácuri

tacurilor
TAC², tacuri, s. n. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu². – Din ngr. tákos.

DOOM

tac² s. n., pl. tácuri

tacâm
TACẤM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

DOOM

tacấm s. n., pl. tacấmuri

tacâmul
TACẤM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

DOOM

tacấm s. n., pl. tacấmuri

tacâmului
TACẤM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

DOOM

tacấm s. n., pl. tacấmuri

tacâmuri
TACẤM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

DOOM

tacấm s. n., pl. tacấmuri

tacâmurile
TACẤM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

DOOM

tacấm s. n., pl. tacấmuri

tacâmurilor
TACẤM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

DOOM

tacấm s. n., pl. tacấmuri

tacîm
TACẤM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

DOOM

tacấm s. n., pl. tacấmuri

tacîmul
TACẤM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

DOOM

tacấm s. n., pl. tacấmuri

tacîmului
TACẤM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

DOOM

tacấm s. n., pl. tacấmuri

tacîmuri
TACẤM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

DOOM

tacấm s. n., pl. tacấmuri

tacîmurile
TACẤM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

DOOM

tacấm s. n., pl. tacấmuri

tacîmurilor
TACẤM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

DOOM

tacấm s. n., pl. tacấmuri

tadjic
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjic
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjica
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjice
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjicei
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjicele
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjicelor
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjici
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjicii
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjicilor
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjico
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjicul
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjicule
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjicului
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjică
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjik
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjik
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

tadjikă
TADJÍC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

DOOM

*tadjíc adj. m., s. m., pl. tadjíci; adj. f., s. f. tadjícă, pl. tadjíce

taefet
TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.

DOOM

taifét (înv.) s. n., pl. taiféturi

taenia
TÉNIE, tenii, s. f. Vierme parazit din genul Taenia, care trăiește mai ales în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; panglică. – Din fr. ténia, lat. taenia.

tafia
TÁFIA s.f. Produs alcoolic, asemănător cu romul, rezultat din distilarea melasei. [< fr. tafia < cuv. creol].

tafiu
Tafiu = Taphius.

tafo
TAFO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „mormânt”. [< fr. tapho-, it. tafo-, cf. gr. taphos].

tafofobia
TAFOFOBÍE s.f. (Med.) Fobia de a nu fi îngropat de viu. [Gen. -iei. / < fr. taphophobie, cf. gr. taphos – mormânt, phobos – teamă].

tafofobie
TAFOFOBÍE s.f. (Med.) Fobia de a nu fi îngropat de viu. [Gen. -iei. / < fr. taphophobie, cf. gr. taphos – mormânt, phobos – teamă].

tafofobiei
TAFOFOBÍE s.f. (Med.) Fobia de a nu fi îngropat de viu. [Gen. -iei. / < fr. taphophobie, cf. gr. taphos – mormânt, phobos – teamă].

tafofobii
TAFOFOBÍE s.f. (Med.) Fobia de a nu fi îngropat de viu. [Gen. -iei. / < fr. taphophobie, cf. gr. taphos – mormânt, phobos – teamă].

tafofobiile
TAFOFOBÍE s.f. (Med.) Fobia de a nu fi îngropat de viu. [Gen. -iei. / < fr. taphophobie, cf. gr. taphos – mormânt, phobos – teamă].

tafofobiilor
TAFOFOBÍE s.f. (Med.) Fobia de a nu fi îngropat de viu. [Gen. -iei. / < fr. taphophobie, cf. gr. taphos – mormânt, phobos – teamă].

tafonomia
TAFONOMÍE s.f. Disciplină geologică care studiază condițiile de fosilizare a viețuitoarelor. [Gen. -iei. / cf. fr. taphonomie].

tafonomie
TAFONOMÍE s.f. Disciplină geologică care studiază condițiile de fosilizare a viețuitoarelor. [Gen. -iei. / cf. fr. taphonomie].

tafonomiei
TAFONOMÍE s.f. Disciplină geologică care studiază condițiile de fosilizare a viețuitoarelor. [Gen. -iei. / cf. fr. taphonomie].

tafonomii
TAFONOMÍE s.f. Disciplină geologică care studiază condițiile de fosilizare a viețuitoarelor. [Gen. -iei. / cf. fr. taphonomie].

taft
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

DOOM

taht (înv.) s. n., pl. táhturi

tafta
TAFTÁ, (2) taftale, s. f. 1. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare un foșnet caracteristic. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taffetas.

DOOM

taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; (sorturi) pl. taftále, art. taftálele

taftale
TAFTÁ, (2) taftale, s. f. 1. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare un foșnet caracteristic. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taffetas.

DOOM

taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; (sorturi) pl. taftále, art. taftálele

taftalei
TAFTÁ, (2) taftale, s. f. 1. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare un foșnet caracteristic. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taffetas.

DOOM

taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; (sorturi) pl. taftále, art. taftálele

taftalele
TAFTÁ, (2) taftale, s. f. 1. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare un foșnet caracteristic. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taffetas.

DOOM

taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; (sorturi) pl. taftále, art. taftálele

taftalelor
TAFTÁ, (2) taftale, s. f. 1. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare un foșnet caracteristic. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taffetas.

DOOM

taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; (sorturi) pl. taftále, art. taftálele

taftaua
TAFTÁ, (2) taftale, s. f. 1. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare un foșnet caracteristic. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taffetas.

DOOM

taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; (sorturi) pl. taftále, art. taftálele

taftolog
TAFTOLÓG, taftoloage s. n. (Depreciativ) Carte, volum. Teancuri de taftoloage... pline de painjeni și aruncate în neregulă. CREANGĂ, A. 134.

taftur
TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam].

DOOM

taftúr s. m., pl. taftúri

tafturi
TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam].

DOOM

taftúr s. m., pl. taftúri

tafturii
TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam].

DOOM

taftúr s. m., pl. taftúri

tafturilor
TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam].

DOOM

taftúr s. m., pl. taftúri

tafturul
TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam].

DOOM

taftúr s. m., pl. taftúri

tafturului
TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam].

DOOM

taftúr s. m., pl. taftúri

taga
TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă.

DOOM

tágă (înv.) s. f., g.-d. art. tắgii

tages
Tages, în mitologia romană, ființă miraculoasă născută dintr-o brazdă de pămînt care a luat forma și înfățișarea unui copil. Tages se trăgea din Iupiter. În timpul scurtei sale șederi printre muritori, se spunea că i-ar fi inițiat pe etrusci în arta prorocirilor.

tagete
TAGÉTE s.f.pl. Plante erbacee cu miros caracteristic și cu flori de mărimi diferite, colorate în brun-catifelat, galben sau portocaliu; (pop.) crăițe. [< fr. tagètes].

tagetele
TAGÉTE s.f.pl. Plante erbacee cu miros caracteristic și cu flori de mărimi diferite, colorate în brun-catifelat, galben sau portocaliu; (pop.) crăițe. [< fr. tagètes].

tagetelor
TAGÉTE s.f.pl. Plante erbacee cu miros caracteristic și cu flori de mărimi diferite, colorate în brun-catifelat, galben sau portocaliu; (pop.) crăițe. [< fr. tagètes].

tagetes
CRĂÍȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele (Tagetes erecta și patula). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie. II. (La pl.; art.) Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans. III. (Rar; la jocul de cărți) Damă. [Var.: creíță s. f.] – Crai + suf. -iță.

tagma
TÁGMĂ, tagme, s. f. Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (Peior.) Clică, gașcă. – Din ngr. tághma.

DOOM

tágmă s. f., g.-d. art. tágmei; pl. tágme

tagme
TÁGMĂ, tagme, s. f. Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (Peior.) Clică, gașcă. – Din ngr. tághma.

DOOM

tágmă s. f., g.-d. art. tágmei; pl. tágme

tagmei
TÁGMĂ, tagme, s. f. Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (Peior.) Clică, gașcă. – Din ngr. tághma.

DOOM

tágmă s. f., g.-d. art. tágmei; pl. tágme

tagmele
TÁGMĂ, tagme, s. f. Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (Peior.) Clică, gașcă. – Din ngr. tághma.

DOOM

tágmă s. f., g.-d. art. tágmei; pl. tágme

tagmelor
TÁGMĂ, tagme, s. f. Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (Peior.) Clică, gașcă. – Din ngr. tághma.

DOOM

tágmă s. f., g.-d. art. tágmei; pl. tágme

tagă
TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă.

taheo
TAHEO- v. tahi-

taheograf
TAHEOGRÁF s.n. v. tahigraf.

taheometre
TAHEOMÉTRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiométru s. n.] – Din fr. tachéomètre.

taheometrele
TAHEOMÉTRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiométru s. n.] – Din fr. tachéomètre.

taheometrelor
TAHEOMÉTRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiométru s. n.] – Din fr. tachéomètre.

taheometria
TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tachéométrie.

taheometric
TAHEOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la taheometrie. [Pron. -he-o-. / < fr. tachéométrique].

taheometrica
TAHEOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la taheometrie. [Pron. -he-o-. / < fr. tachéométrique].

taheometrice
TAHEOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la taheometrie. [Pron. -he-o-. / < fr. tachéométrique].

taheometricei
TAHEOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la taheometrie. [Pron. -he-o-. / < fr. tachéométrique].

taheometricele
TAHEOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la taheometrie. [Pron. -he-o-. / < fr. tachéométrique].

taheometricelor
TAHEOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la taheometrie. [Pron. -he-o-. / < fr. tachéométrique].

taheometrici
TAHEOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la taheometrie. [Pron. -he-o-. / < fr. tachéométrique].

taheometricii
TAHEOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la taheometrie. [Pron. -he-o-. / < fr. tachéométrique].

taheometricilor
TAHEOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la taheometrie. [Pron. -he-o-. / < fr. tachéométrique].

taheometricul
TAHEOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la taheometrie. [Pron. -he-o-. / < fr. tachéométrique].

taheometricului
TAHEOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la taheometrie. [Pron. -he-o-. / < fr. tachéométrique].

taheometrie
TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tachéométrie.

taheometriei
TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tachéométrie.

taheometrii
TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tachéométrie.

taheometriile
TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tachéométrie.

taheometriilor
TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tachéométrie.

taheometru
TAHEOMÉTRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiométru s. n.] – Din fr. tachéomètre.

taheometrul
TAHEOMÉTRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiométru s. n.] – Din fr. tachéomètre.

taheometrului
TAHEOMÉTRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiométru s. n.] – Din fr. tachéomètre.

tahi
TAHI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „rapid”, „accelerat”, „turație”. [Scris și tachi-, var. taheo- (pron. -he-o-), taho-. / < fr. tachy-, tachéo-, germ. tacho-, cf. gr. tachys – rapid].

tahiaritmia
TAHIARITMÍE, tahiaritmii, s. f. (Med.) Aritmie cu frecvență cardiacă mare. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. tachyarythmie.

tahiaritmie
TAHIARITMÍE, tahiaritmii, s. f. (Med.) Aritmie cu frecvență cardiacă mare. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. tachyarythmie.

tahiaritmiei
TAHIARITMÍE, tahiaritmii, s. f. (Med.) Aritmie cu frecvență cardiacă mare. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. tachyarythmie.

tahiaritmii
TAHIARITMÍE, tahiaritmii, s. f. (Med.) Aritmie cu frecvență cardiacă mare. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. tachyarythmie.

tahiaritmiile
TAHIARITMÍE, tahiaritmii, s. f. (Med.) Aritmie cu frecvență cardiacă mare. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. tachyarythmie.

tahiaritmiilor
TAHIARITMÍE, tahiaritmii, s. f. (Med.) Aritmie cu frecvență cardiacă mare. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. tachyarythmie.

tahicardia
TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare fiziologică (în timpul unui efort fizic, emoții etc.) sau patologică (în unele afecțiuni cardiace) a bătăilor inimii. – Din fr. tachycardie.

DOOM

tahicardíe s. f., art. tahicardía, g.-d. art. tahicardíei; pl. tahicardíi, art. tahicardíile

tahicardie
TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare fiziologică (în timpul unui efort fizic, emoții etc.) sau patologică (în unele afecțiuni cardiace) a bătăilor inimii. – Din fr. tachycardie.

DOOM

tahicardíe s. f., art. tahicardía, g.-d. art. tahicardíei; pl. tahicardíi, art. tahicardíile

tahicardiei
TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare fiziologică (în timpul unui efort fizic, emoții etc.) sau patologică (în unele afecțiuni cardiace) a bătăilor inimii. – Din fr. tachycardie.

DOOM

tahicardíe s. f., art. tahicardía, g.-d. art. tahicardíei; pl. tahicardíi, art. tahicardíile

tahicardii
TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare fiziologică (în timpul unui efort fizic, emoții etc.) sau patologică (în unele afecțiuni cardiace) a bătăilor inimii. – Din fr. tachycardie.

DOOM

tahicardíe s. f., art. tahicardía, g.-d. art. tahicardíei; pl. tahicardíi, art. tahicardíile

tahicardiile
TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare fiziologică (în timpul unui efort fizic, emoții etc.) sau patologică (în unele afecțiuni cardiace) a bătăilor inimii. – Din fr. tachycardie.

DOOM

tahicardíe s. f., art. tahicardía, g.-d. art. tahicardíei; pl. tahicardíi, art. tahicardíile

tahicardiilor
TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare fiziologică (în timpul unui efort fizic, emoții etc.) sau patologică (în unele afecțiuni cardiace) a bătăilor inimii. – Din fr. tachycardie.

DOOM

tahicardíe s. f., art. tahicardía, g.-d. art. tahicardíei; pl. tahicardíi, art. tahicardíile

tahifagie
TAHIFAGÍE s. f. Faptul de a mânca repede. – Din fr. tachyphagie.

DOOM

tahifagíe s. f., art. tahifagía, g.-d. tahifagíi, art. tahifagíei

tahifemia
TAHIFEMÍE, tahifemii, s. f. (Med.) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului vorbirii. – Din fr. tachyphémie.

tahifemie
TAHIFEMÍE, tahifemii, s. f. (Med.) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului vorbirii. – Din fr. tachyphémie.

tahifemiei
TAHIFEMÍE, tahifemii, s. f. (Med.) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului vorbirii. – Din fr. tachyphémie.

tahifemii
TAHIFEMÍE, tahifemii, s. f. (Med.) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului vorbirii. – Din fr. tachyphémie.

tahifemiile
TAHIFEMÍE, tahifemii, s. f. (Med.) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului vorbirii. – Din fr. tachyphémie.

tahifemiilor
TAHIFEMÍE, tahifemii, s. f. (Med.) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului vorbirii. – Din fr. tachyphémie.

tahifrazie
TAHIFRAZÍE s.f. (Med.) Vorbire foarte rapidă. [Gen. -iei. / < fr. tachyphrasie, cf. gr. tachys – rapid, phrasis – vorbire].

tahigraf
TAHIGRÁF¹, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.

DOOM

!tahigráf² (aparat) (-hi-graf) s. n., pl. tahigráfe

tahigraf
TAHIGRÁF², tahigrafi, s. m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.

DOOM

tahigráf¹ (persoană) (înv.) (-hi-graf) s. m., pl. tahigráfi

tahigrafe
TAHIGRÁF¹, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.

DOOM

!tahigráf² (aparat) (-hi-graf) s. n., pl. tahigráfe

tahigrafele
TAHIGRÁF¹, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.

DOOM

!tahigráf² (aparat) (-hi-graf) s. n., pl. tahigráfe

tahigrafelor
TAHIGRÁF¹, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.

DOOM

!tahigráf² (aparat) (-hi-graf) s. n., pl. tahigráfe

tahigrafi
TAHIGRÁF², tahigrafi, s. m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.

DOOM

tahigráf¹ (persoană) (înv.) (-hi-graf) s. m., pl. tahigráfi

tahigrafia
TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s. f. (Înv.) Stenografie. – Din fr. tachygraphie.

DOOM

tahigrafíe (stenografie) (înv.) (-hi-gra-) s. f., art. tahigrafía, g.-d. art. tahigrafíei; pl. tahigrafíi, art. tahigrafíile

tahigrafic
TAHIGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la tahigrafie. [< fr. tachygraphique].

tahigrafie
TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s. f. (Înv.) Stenografie. – Din fr. tachygraphie.

DOOM

tahigrafíe (stenografie) (înv.) (-hi-gra-) s. f., art. tahigrafía, g.-d. art. tahigrafíei; pl. tahigrafíi, art. tahigrafíile

tahigrafiei
TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s. f. (Înv.) Stenografie. – Din fr. tachygraphie.

DOOM

tahigrafíe (stenografie) (înv.) (-hi-gra-) s. f., art. tahigrafía, g.-d. art. tahigrafíei; pl. tahigrafíi, art. tahigrafíile

tahigrafii
TAHIGRÁF², tahigrafi, s. m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.

DOOM

tahigráf¹ (persoană) (înv.) (-hi-graf) s. m., pl. tahigráfi

tahigrafii
TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s. f. (Înv.) Stenografie. – Din fr. tachygraphie.

DOOM

tahigrafíe (stenografie) (înv.) (-hi-gra-) s. f., art. tahigrafía, g.-d. art. tahigrafíei; pl. tahigrafíi, art. tahigrafíile

tahigrafiile
TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s. f. (Înv.) Stenografie. – Din fr. tachygraphie.

DOOM

tahigrafíe (stenografie) (înv.) (-hi-gra-) s. f., art. tahigrafía, g.-d. art. tahigrafíei; pl. tahigrafíi, art. tahigrafíile

tahigrafiilor
TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s. f. (Înv.) Stenografie. – Din fr. tachygraphie.

DOOM

tahigrafíe (stenografie) (înv.) (-hi-gra-) s. f., art. tahigrafía, g.-d. art. tahigrafíei; pl. tahigrafíi, art. tahigrafíile

tahigrafilor
TAHIGRÁF², tahigrafi, s. m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.

DOOM

tahigráf¹ (persoană) (înv.) (-hi-graf) s. m., pl. tahigráfi

tahigraful
TAHIGRÁF¹, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.

DOOM

!tahigráf² (aparat) (-hi-graf) s. n., pl. tahigráfe

tahigraful
TAHIGRÁF², tahigrafi, s. m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.

DOOM

tahigráf¹ (persoană) (înv.) (-hi-graf) s. m., pl. tahigráfi

tahigrafului
TAHIGRÁF¹, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.

DOOM

!tahigráf² (aparat) (-hi-graf) s. n., pl. tahigráfe

tahigrafului
TAHIGRÁF², tahigrafi, s. m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.

DOOM

tahigráf¹ (persoană) (înv.) (-hi-graf) s. m., pl. tahigráfi

tahilalic
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalic
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalica
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalice
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalicei
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalicele
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalicelor
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalici
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalici
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalicii
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalicii
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalicilor
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalicilor
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalicul
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalicul
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalicului
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalicului
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

tahilalie
TAHILALÍE, tahilalii, s. f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte, care conduce la articulare defectuoasă și incompletă. – Din fr. tachylalie.

tahimetric
TAHIMÉTRIC, -Ă, tahimetrici, -ce, adj. Privitor la tahimetrie, care aparține tahimetriei. – Din fr. tachymétrique.

DOOM

!tahimétric (-me-tric) adj. m., pl. tahimétrici; f. tahimétrică, pl. tahimétrice

tahimetrie
TAHIMETRÍE, tahimetrii, s. f. Metodă de măsurare a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; taheometrie. – Din fr. tachymétrie.

DOOM

!tahimetríe (-me-tri-) s. f., art. tahimetría, g.-d. tahimetríi, art. tahimetríei

tahimetru
TAHIMÉTRU, tahimetre, s. n. 1. Instrument topografic alcătuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optică a distanței până la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire așezate în acest punct. 2. Aparat folosit pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. – Din fr. tachymètre.

DOOM

!tahimétru (instrument topografic) (-me-tru) s. n., art. tahimétrul; pl. tahimétre

tahiometru
TAHEOMÉTRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiométru s. n.] – Din fr. tachéomètre.

tahion
TAHIÓN, tahioni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză ar fi superioară celei a luminii. [Pr.: -hi-on] – Din engl., fr. tachyon.

tahioni
TAHIÓN, tahioni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză ar fi superioară celei a luminii. [Pr.: -hi-on] – Din engl., fr. tachyon.

tahionii
TAHIÓN, tahioni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză ar fi superioară celei a luminii. [Pr.: -hi-on] – Din engl., fr. tachyon.

tahionilor
TAHIÓN, tahioni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză ar fi superioară celei a luminii. [Pr.: -hi-on] – Din engl., fr. tachyon.

tahionul
TAHIÓN, tahioni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză ar fi superioară celei a luminii. [Pr.: -hi-on] – Din engl., fr. tachyon.

tahionului
TAHIÓN, tahioni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză ar fi superioară celei a luminii. [Pr.: -hi-on] – Din engl., fr. tachyon.

tahipnee
TAHIPNÉE, tahipnee, s. f. Accelerare a ritmului de respirație datorată unor boli ale aparatului respirator, cardiac, în nevroze etc. – Din fr. tachypnée.

DOOM

!tahipnée (-hip-ne-/-hi-pne-) s. f., art. tahipnéea, g.-d. art. tahipnéei; pl. tahipnée

tahipneea
TAHIPNÉE, tahipnee, s. f. Accelerare a ritmului de respirație datorată unor boli ale aparatului respirator, cardiac, în nevroze etc. – Din fr. tachypnée.

DOOM

!tahipnée (-hip-ne-/-hi-pne-) s. f., art. tahipnéea, g.-d. art. tahipnéei; pl. tahipnée

tahipneei
TAHIPNÉE, tahipnee, s. f. Accelerare a ritmului de respirație datorată unor boli ale aparatului respirator, cardiac, în nevroze etc. – Din fr. tachypnée.

DOOM

!tahipnée (-hip-ne-/-hi-pne-) s. f., art. tahipnéea, g.-d. art. tahipnéei; pl. tahipnée

tahipneele
TAHIPNÉE, tahipnee, s. f. Accelerare a ritmului de respirație datorată unor boli ale aparatului respirator, cardiac, în nevroze etc. – Din fr. tachypnée.

DOOM

!tahipnée (-hip-ne-/-hi-pne-) s. f., art. tahipnéea, g.-d. art. tahipnéei; pl. tahipnée

tahipneelor
TAHIPNÉE, tahipnee, s. f. Accelerare a ritmului de respirație datorată unor boli ale aparatului respirator, cardiac, în nevroze etc. – Din fr. tachypnée.

DOOM

!tahipnée (-hip-ne-/-hi-pne-) s. f., art. tahipnéea, g.-d. art. tahipnéei; pl. tahipnée

tahipsihia
TAHIPSIHÍE s.f. (Psih.) Accelerare a ritmului gândirii. [Gen. -iei. / < fr. tachypsychie].

tahipsihie
TAHIPSIHÍE s.f. (Psih.) Accelerare a ritmului gândirii. [Gen. -iei. / < fr. tachypsychie].

tahipsihiei
TAHIPSIHÍE s.f. (Psih.) Accelerare a ritmului gândirii. [Gen. -iei. / < fr. tachypsychie].

tahipsihii
TAHIPSIHÍE s.f. (Psih.) Accelerare a ritmului gândirii. [Gen. -iei. / < fr. tachypsychie].

tahipsihiile
TAHIPSIHÍE s.f. (Psih.) Accelerare a ritmului gândirii. [Gen. -iei. / < fr. tachypsychie].

tahipsihiilor
TAHIPSIHÍE s.f. (Psih.) Accelerare a ritmului gândirii. [Gen. -iei. / < fr. tachypsychie].

tahiscoape
TAHISCÓP, tahiscoape, s. n. Aparat folosit pentru studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale. – Din fr. tachyscope.

DOOM

!tahiscóp (-his-cop/-hi-scop) s. n., pl. tahiscoápe

tahiscoapele
TAHISCÓP, tahiscoape, s. n. Aparat folosit pentru studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale. – Din fr. tachyscope.

DOOM

!tahiscóp (-his-cop/-hi-scop) s. n., pl. tahiscoápe

tahiscoapelor
TAHISCÓP, tahiscoape, s. n. Aparat folosit pentru studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale. – Din fr. tachyscope.

DOOM

!tahiscóp (-his-cop/-hi-scop) s. n., pl. tahiscoápe

tahiscop
TAHISCÓP, tahiscoape, s. n. Aparat folosit pentru studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale. – Din fr. tachyscope.

DOOM

!tahiscóp (-his-cop/-hi-scop) s. n., pl. tahiscoápe

tahiscopul
TAHISCÓP, tahiscoape, s. n. Aparat folosit pentru studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale. – Din fr. tachyscope.

DOOM

!tahiscóp (-his-cop/-hi-scop) s. n., pl. tahiscoápe

tahiscopului
TAHISCÓP, tahiscoape, s. n. Aparat folosit pentru studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale. – Din fr. tachyscope.

DOOM

!tahiscóp (-his-cop/-hi-scop) s. n., pl. tahiscoápe

tahiseismic
TAHISEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de oscilație rapidă a solului în regiunile vulcanice. [Pron. -se-is-. / cf. germ. tachyseismisch].

tahiseismica
TAHISEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de oscilație rapidă a solului în regiunile vulcanice. [Pron. -se-is-. / cf. germ. tachyseismisch].

tahiseismice
TAHISEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de oscilație rapidă a solului în regiunile vulcanice. [Pron. -se-is-. / cf. germ. tachyseismisch].

tahiseismicei
TAHISEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de oscilație rapidă a solului în regiunile vulcanice. [Pron. -se-is-. / cf. germ. tachyseismisch].

tahiseismicele
TAHISEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de oscilație rapidă a solului în regiunile vulcanice. [Pron. -se-is-. / cf. germ. tachyseismisch].

tahiseismicelor
TAHISEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de oscilație rapidă a solului în regiunile vulcanice. [Pron. -se-is-. / cf. germ. tachyseismisch].

tahiseismici
TAHISEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de oscilație rapidă a solului în regiunile vulcanice. [Pron. -se-is-. / cf. germ. tachyseismisch].

tahiseismicii
TAHISEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de oscilație rapidă a solului în regiunile vulcanice. [Pron. -se-is-. / cf. germ. tachyseismisch].

tahiseismicilor
TAHISEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de oscilație rapidă a solului în regiunile vulcanice. [Pron. -se-is-. / cf. germ. tachyseismisch].

tahiseismicul
TAHISEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de oscilație rapidă a solului în regiunile vulcanice. [Pron. -se-is-. / cf. germ. tachyseismisch].

tahiseismicului
TAHISEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de oscilație rapidă a solului în regiunile vulcanice. [Pron. -se-is-. / cf. germ. tachyseismisch].

tahisistolie
TAHISISTOLÍE s.f. (Med.) Accelerare (anormală) a sistolelor cardiace. [Gen. -iei. / < fr. tachysystolie].

tahistoscoape
TAHISTOSCÓP, tahistoscoape, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se prezintă unei persoane, pentru un timp foarte scurt, diferite desene, cuvinte, litere etc., în vederea studierii atenției, percepției, a unor procese senzoriale etc. – Din fr. tachistoscope.

DOOM

!tahistoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. tahistoscoápe

tahistoscoapele
TAHISTOSCÓP, tahistoscoape, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se prezintă unei persoane, pentru un timp foarte scurt, diferite desene, cuvinte, litere etc., în vederea studierii atenției, percepției, a unor procese senzoriale etc. – Din fr. tachistoscope.

DOOM

!tahistoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. tahistoscoápe

tahistoscoapelor
TAHISTOSCÓP, tahistoscoape, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se prezintă unei persoane, pentru un timp foarte scurt, diferite desene, cuvinte, litere etc., în vederea studierii atenției, percepției, a unor procese senzoriale etc. – Din fr. tachistoscope.

DOOM

!tahistoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. tahistoscoápe

tahistoscop
TAHISTOSCÓP, tahistoscoape, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se prezintă unei persoane, pentru un timp foarte scurt, diferite desene, cuvinte, litere etc., în vederea studierii atenției, percepției, a unor procese senzoriale etc. – Din fr. tachistoscope.

DOOM

!tahistoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. tahistoscoápe

tahistoscopic
TAHISTOSCÓPIC, -Ă, tahistoscopici, -ce, adj. Referitor la tahistoscop sau la folosirea lui, de tahistoscop. – Din fr. tachistoscopique.

DOOM

!tahistoscópic (-tos-co-/-to-sco-) adj. m., pl. tahistoscópici; f. tahistoscópică, pl. tahistoscópice

tahistoscopica
TAHISTOSCÓPIC, -Ă, tahistoscopici, -ce, adj. Referitor la tahistoscop sau la folosirea lui, de tahistoscop. – Din fr. tachistoscopique.

DOOM

!tahistoscópic (-tos-co-/-to-sco-) adj. m., pl. tahistoscópici; f. tahistoscópică, pl. tahistoscópice

tahistoscopice
TAHISTOSCÓPIC, -Ă, tahistoscopici, -ce, adj. Referitor la tahistoscop sau la folosirea lui, de tahistoscop. – Din fr. tachistoscopique.

DOOM

!tahistoscópic (-tos-co-/-to-sco-) adj. m., pl. tahistoscópici; f. tahistoscópică, pl. tahistoscópice

tahistoscopicei
TAHISTOSCÓPIC, -Ă, tahistoscopici, -ce, adj. Referitor la tahistoscop sau la folosirea lui, de tahistoscop. – Din fr. tachistoscopique.

DOOM

!tahistoscópic (-tos-co-/-to-sco-) adj. m., pl. tahistoscópici; f. tahistoscópică, pl. tahistoscópice

tahistoscopicele
TAHISTOSCÓPIC, -Ă, tahistoscopici, -ce, adj. Referitor la tahistoscop sau la folosirea lui, de tahistoscop. – Din fr. tachistoscopique.

DOOM

!tahistoscópic (-tos-co-/-to-sco-) adj. m., pl. tahistoscópici; f. tahistoscópică, pl. tahistoscópice

tahistoscopicelor
TAHISTOSCÓPIC, -Ă, tahistoscopici, -ce, adj. Referitor la tahistoscop sau la folosirea lui, de tahistoscop. – Din fr. tachistoscopique.

DOOM

!tahistoscópic (-tos-co-/-to-sco-) adj. m., pl. tahistoscópici; f. tahistoscópică, pl. tahistoscópice

tahistoscopici
TAHISTOSCÓPIC, -Ă, tahistoscopici, -ce, adj. Referitor la tahistoscop sau la folosirea lui, de tahistoscop. – Din fr. tachistoscopique.

DOOM

!tahistoscópic (-tos-co-/-to-sco-) adj. m., pl. tahistoscópici; f. tahistoscópică, pl. tahistoscópice

tahistoscopicii
TAHISTOSCÓPIC, -Ă, tahistoscopici, -ce, adj. Referitor la tahistoscop sau la folosirea lui, de tahistoscop. – Din fr. tachistoscopique.

DOOM

!tahistoscópic (-tos-co-/-to-sco-) adj. m., pl. tahistoscópici; f. tahistoscópică, pl. tahistoscópice

tahistoscopicilor
TAHISTOSCÓPIC, -Ă, tahistoscopici, -ce, adj. Referitor la tahistoscop sau la folosirea lui, de tahistoscop. – Din fr. tachistoscopique.

DOOM

!tahistoscópic (-tos-co-/-to-sco-) adj. m., pl. tahistoscópici; f. tahistoscópică, pl. tahistoscópice

tahistoscopicul
TAHISTOSCÓPIC, -Ă, tahistoscopici, -ce, adj. Referitor la tahistoscop sau la folosirea lui, de tahistoscop. – Din fr. tachistoscopique.

DOOM

!tahistoscópic (-tos-co-/-to-sco-) adj. m., pl. tahistoscópici; f. tahistoscópică, pl. tahistoscópice

tahistoscopicului
TAHISTOSCÓPIC, -Ă, tahistoscopici, -ce, adj. Referitor la tahistoscop sau la folosirea lui, de tahistoscop. – Din fr. tachistoscopique.

DOOM

!tahistoscópic (-tos-co-/-to-sco-) adj. m., pl. tahistoscópici; f. tahistoscópică, pl. tahistoscópice

tahistoscopul
TAHISTOSCÓP, tahistoscoape, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se prezintă unei persoane, pentru un timp foarte scurt, diferite desene, cuvinte, litere etc., în vederea studierii atenției, percepției, a unor procese senzoriale etc. – Din fr. tachistoscope.

DOOM

!tahistoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. tahistoscoápe

tahistoscopului
TAHISTOSCÓP, tahistoscoape, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se prezintă unei persoane, pentru un timp foarte scurt, diferite desene, cuvinte, litere etc., în vederea studierii atenției, percepției, a unor procese senzoriale etc. – Din fr. tachistoscope.

DOOM

!tahistoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. tahistoscoápe

tahmin
TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmïn.

DOOM

tahmín (înv.) s. n., pl. tahmínuri

tahminul
TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmïn.

DOOM

tahmín (înv.) s. n., pl. tahmínuri

tahminului
TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmïn.

DOOM

tahmín (înv.) s. n., pl. tahmínuri

tahminuri
TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmïn.

DOOM

tahmín (înv.) s. n., pl. tahmínuri

tahminurile
TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmïn.

DOOM

tahmín (înv.) s. n., pl. tahmínuri

tahminurilor
TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmïn.

DOOM

tahmín (înv.) s. n., pl. tahmínuri

taho
TAHO- v. tahi-

tahogeneratoare
TAHOGENERATÓR, tahogeneratoare, s. n. Tahometru electric. – Din fr. tachogénérateur.

DOOM

tahogeneratór s. n., pl. tahogeneratoáre

tahogeneratoarele
TAHOGENERATÓR, tahogeneratoare, s. n. Tahometru electric. – Din fr. tachogénérateur.

DOOM

tahogeneratór s. n., pl. tahogeneratoáre

tahogeneratoarelor
TAHOGENERATÓR, tahogeneratoare, s. n. Tahometru electric. – Din fr. tachogénérateur.

DOOM

tahogeneratór s. n., pl. tahogeneratoáre

tahogenerator
TAHOGENERATÓR, tahogeneratoare, s. n. Tahometru electric. – Din fr. tachogénérateur.

DOOM

tahogeneratór s. n., pl. tahogeneratoáre

tahogeneratorul
TAHOGENERATÓR, tahogeneratoare, s. n. Tahometru electric. – Din fr. tachogénérateur.

DOOM

tahogeneratór s. n., pl. tahogeneratoáre

tahogeneratorului
TAHOGENERATÓR, tahogeneratoare, s. n. Tahometru electric. – Din fr. tachogénérateur.

DOOM

tahogeneratór s. n., pl. tahogeneratoáre

tahograf
TAHOGRÁF, tahografe, s. n. 1. Tahometru înregistrator. 2. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc. – După fr. tachéographe.

tahografe
TAHOGRÁF, tahografe, s. n. 1. Tahometru înregistrator. 2. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc. – După fr. tachéographe.

tahografele
TAHOGRÁF, tahografe, s. n. 1. Tahometru înregistrator. 2. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc. – După fr. tachéographe.

tahografelor
TAHOGRÁF, tahografe, s. n. 1. Tahometru înregistrator. 2. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc. – După fr. tachéographe.

tahografia
TAHOGRAFÍE s.f. Măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid. [Gen. -iei. / < fr. tachographie].

tahografie
TAHOGRAFÍE s.f. Măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid. [Gen. -iei. / < fr. tachographie].

tahografiei
TAHOGRAFÍE s.f. Măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid. [Gen. -iei. / < fr. tachographie].

tahografii
TAHOGRAFÍE s.f. Măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid. [Gen. -iei. / < fr. tachographie].

tahografiile
TAHOGRAFÍE s.f. Măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid. [Gen. -iei. / < fr. tachographie].

tahografiilor
TAHOGRAFÍE s.f. Măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid. [Gen. -iei. / < fr. tachographie].

tahograful
TAHOGRÁF, tahografe, s. n. 1. Tahometru înregistrator. 2. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc. – După fr. tachéographe.

tahografului
TAHOGRÁF, tahografe, s. n. 1. Tahometru înregistrator. 2. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc. – După fr. tachéographe.

tahometre
TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turația unui corp solid în mișcare de rotație. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.

DOOM

!tahométru (aparat tehnic) (-me-tru) s. n., art. tahométrul; pl. tahométre

tahometrele
TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turația unui corp solid în mișcare de rotație. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.

DOOM

!tahométru (aparat tehnic) (-me-tru) s. n., art. tahométrul; pl. tahométre

tahometrelor
TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turația unui corp solid în mișcare de rotație. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.

DOOM

!tahométru (aparat tehnic) (-me-tru) s. n., art. tahométrul; pl. tahométre

tahometru
TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turația unui corp solid în mișcare de rotație. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.

DOOM

!tahométru (aparat tehnic) (-me-tru) s. n., art. tahométrul; pl. tahométre

tahometrul
TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turația unui corp solid în mișcare de rotație. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.

DOOM

!tahométru (aparat tehnic) (-me-tru) s. n., art. tahométrul; pl. tahométre

tahometrului
TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turația unui corp solid în mișcare de rotație. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.

DOOM

!tahométru (aparat tehnic) (-me-tru) s. n., art. tahométrul; pl. tahométre

taht
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

DOOM

taht (înv.) s. n., pl. táhturi

tahtul
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

DOOM

taht (înv.) s. n., pl. táhturi

tahtului
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

DOOM

taht (înv.) s. n., pl. táhturi

tahturi
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

DOOM

taht (înv.) s. n., pl. táhturi

tahturile
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

DOOM

taht (înv.) s. n., pl. táhturi

tahturilor
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

DOOM

taht (înv.) s. n., pl. táhturi

tahân
TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn.

DOOM

tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri

tahânul
TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn.

DOOM

tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri

tahânului
TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn.

DOOM

tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri

tahânuri
TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn.

DOOM

tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri

tahânurile
TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn.

DOOM

tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri

tahânurilor
TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn.

DOOM

tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri

tahîn
TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn.

DOOM

tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri

tahînul
TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn.

DOOM

tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri

tahînului
TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn.

DOOM

tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri

tahînuri
TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn.

DOOM

tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri

tahînurile
TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn.

DOOM

tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri

tahînurilor
TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn.

DOOM

tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri

tai
TĂIÁ, tai, vb. I. I. 1. Tranz. A despărți, a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăți. ◊ Expr. A-și tăia (singur) craca (sau creanga) de sub picioare = a-și primejdui situația printr-o acțiune negândită. A tăia nodul gordian = a găsi soluția unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situație încurcată. Poți să tai lemne pe dânsul, se spune despre cineva care doarme adânc. ♦ Spec. A desprinde, a desface filele unei cărți necitite unite la margini. 2. Tranz. A despica, a spinteca, a trece prin... ◊ Expr. A(-și) tăia drum (sau cale, cărare) = a-și face loc îndepărtând obstacolele ce îi stau în cale. 3. Tranz. A suprima (un text sau o parte din el). ◊ Expr. A tăia răul de la rădăcină = a lua măsuri energice pentru a stârpi radical un rău. 4. Tranz. A lăsa urme în profunzime, a brăzda; a executa (prin așchiere) adâncituri sau proeminențe pe suprafața unui obiect. ♦ A săpa, a sculpta. 5. Tranz. (Rar) A croi un obiect de îmbrăcăminte. 6. Tranz. (Înv.) A fabrica bani, a bate monedă. 7. Tranz. (Despre drumuri, râuri etc.) A străbate; a traversa. ♦ (Despre oameni, vehicule etc.) A merge pe drumul cel mai scurt; a scurta drumul. 8. Refl. recipr. A se întretăia. 9. Refl. (Despre țesături) A se destrăma, a se rupe în direcția firului țesut sau la îndoituri. 10. Refl. (Despre lapte) A se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspect de lapte brânzit din cauza alterării sau a unei greșeli de preparare. ♦ Tranz. A opri fermentarea mustului. II. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide (cu un obiect tăios). ◊ Expr. (Absol.) A tăia și a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar și abuziv. ♦ A (se) răni cu un instrument tăios. ♦ Tranz. A provoca o durere fizică. ♦ Tranz. A înjunghia, a sacrifica un animal (în scopul valorificării). III. 1. Tranz. și refl. A (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe. ◊ Expr. (Tranz.) A tăia drumul (sau calea) cuiva = a ieși înaintea cuiva spre a-l împiedica să înainteze, a-l opri din drum. (Refl.) A i se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură, a i se reduce posibilitatea de a-și aranja treburile. 2. Tranz. A face să slăbească sau să înceteze; a micșora, a slăbi, a modera, a atenua, a opri. ◊ Expr. A-i tăia (sau refl., a i se tăia) cuiva (toată) pofta = a face să-și piardă sau a-și pierde cheful, curajul de a (mai) face ceva. A-i tăia (cuiva) cuvântul = a descuraja (pe cineva). (Refl.) A i se tăia cuiva (mâinile și) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile și) picioarele. ♦ A distruge, a șterge efectul. 3. Tranz. A consfinți încheierea unei tranzacții (prin desfacerea cu palma deschisă a mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui. ♦ (La jocurile de cărți) A despărți în două pachetul de cărți, punând jumătatea de dedesubt deasupra; a juca ținând banca împotriva tuturor celorlalți jucători. 4. Tranz. și intranz. (Fam.; în expr.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. 5. Tranz. (în expr.) A-l tăia pe cineva capul = a înțelege, a (se) pricepe să facă un lucru. (Fam.) A spune ce-l taie capul = a spune vrute și nevrute, a vorbi fără rost. 6. Tranz. (Fam.; în expr.) A tăia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte. – Lat. *taliare.

DOOM

tăiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. tai, 3 táie, 1 pl. tăiém, 2 pl. tăiáți; conj. prez. 3 să táie; ger. tăínd; part. tăiát

taică
TÁICĂ s. m. (Pop.) 1. Tată. ♦ (La vocativ) Termen afectiv cu care se adresează cineva unui om mai în vârstă; termen afectiv cu care se adresează un părinte copilului său, un om mai în vârstă unuia mai tânăr etc. 2. (Determinat prin „părinte” sau „popă”) Nume (de adresare) dat preotului. – Din tată (după maică). Cf. sb. tajko.

DOOM

!táică (pop.) s. m., táica, g.-d. art. táichii/lui táica, voc. táică

taie
TĂIÁ, tai, vb. I. I. 1. Tranz. A despărți, a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăți. ◊ Expr. A-și tăia (singur) craca (sau creanga) de sub picioare = a-și primejdui situația printr-o acțiune negândită. A tăia nodul gordian = a găsi soluția unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situație încurcată. Poți să tai lemne pe dânsul, se spune despre cineva care doarme adânc. ♦ Spec. A desprinde, a desface filele unei cărți necitite unite la margini. 2. Tranz. A despica, a spinteca, a trece prin... ◊ Expr. A(-și) tăia drum (sau cale, cărare) = a-și face loc îndepărtând obstacolele ce îi stau în cale. 3. Tranz. A suprima (un text sau o parte din el). ◊ Expr. A tăia răul de la rădăcină = a lua măsuri energice pentru a stârpi radical un rău. 4. Tranz. A lăsa urme în profunzime, a brăzda; a executa (prin așchiere) adâncituri sau proeminențe pe suprafața unui obiect. ♦ A săpa, a sculpta. 5. Tranz. (Rar) A croi un obiect de îmbrăcăminte. 6. Tranz. (Înv.) A fabrica bani, a bate monedă. 7. Tranz. (Despre drumuri, râuri etc.) A străbate; a traversa. ♦ (Despre oameni, vehicule etc.) A merge pe drumul cel mai scurt; a scurta drumul. 8. Refl. recipr. A se întretăia. 9. Refl. (Despre țesături) A se destrăma, a se rupe în direcția firului țesut sau la îndoituri. 10. Refl. (Despre lapte) A se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspect de lapte brânzit din cauza alterării sau a unei greșeli de preparare. ♦ Tranz. A opri fermentarea mustului. II. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide (cu un obiect tăios). ◊ Expr. (Absol.) A tăia și a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar și abuziv. ♦ A (se) răni cu un instrument tăios. ♦ Tranz. A provoca o durere fizică. ♦ Tranz. A înjunghia, a sacrifica un animal (în scopul valorificării). III. 1. Tranz. și refl. A (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe. ◊ Expr. (Tranz.) A tăia drumul (sau calea) cuiva = a ieși înaintea cuiva spre a-l împiedica să înainteze, a-l opri din drum. (Refl.) A i se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură, a i se reduce posibilitatea de a-și aranja treburile. 2. Tranz. A face să slăbească sau să înceteze; a micșora, a slăbi, a modera, a atenua, a opri. ◊ Expr. A-i tăia (sau refl., a i se tăia) cuiva (toată) pofta = a face să-și piardă sau a-și pierde cheful, curajul de a (mai) face ceva. A-i tăia (cuiva) cuvântul = a descuraja (pe cineva). (Refl.) A i se tăia cuiva (mâinile și) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile și) picioarele. ♦ A distruge, a șterge efectul. 3. Tranz. A consfinți încheierea unei tranzacții (prin desfacerea cu palma deschisă a mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui. ♦ (La jocurile de cărți) A despărți în două pachetul de cărți, punând jumătatea de dedesubt deasupra; a juca ținând banca împotriva tuturor celorlalți jucători. 4. Tranz. și intranz. (Fam.; în expr.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. 5. Tranz. (în expr.) A-l tăia pe cineva capul = a înțelege, a (se) pricepe să facă un lucru. (Fam.) A spune ce-l taie capul = a spune vrute și nevrute, a vorbi fără rost. 6. Tranz. (Fam.; în expr.) A tăia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte. – Lat. *taliare.

DOOM

tăiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. tai, 3 táie, 1 pl. tăiém, 2 pl. tăiáți; conj. prez. 3 să táie; ger. tăínd; part. tăiát

taiefet
TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.

taier
TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie, întinsă, blid. [Var.: tăier s. n.] – Din magh. tányér.

DOOM

tăiér v. táier

taiere
TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie, întinsă, blid. [Var.: tăier s. n.] – Din magh. tányér.

DOOM

tăiér v. táier

taierele
TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie, întinsă, blid. [Var.: tăier s. n.] – Din magh. tányér.

DOOM

tăiér v. táier

taierelor
TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie, întinsă, blid. [Var.: tăier s. n.] – Din magh. tányér.

DOOM

tăiér v. táier

taierul
TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie, întinsă, blid. [Var.: tăier s. n.] – Din magh. tányér.

DOOM

tăiér v. táier

taierului
TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie, întinsă, blid. [Var.: tăier s. n.] – Din magh. tányér.

DOOM

tăiér v. táier

taifa
taifá (-ále), s. f. – Alai, șir de oameni, grup de însoțitori. Mr., megl. taifă. Tc. (arab.) tayfe (Șeineanu, II, 344), cf. bg., alb. taifa, ngr. ταïφᾶς. Este dubletul lui taifas, s. n. (taclale, bîrfă, conversație), din ngr. (Gáldi 258), der. tăifăsui, vb. (a sporovăi, a pălăvrăgi).

taifas
TAIFÁS, taifasuri, s. n. Conversație familiară, intimă, pe teme minore; flecăreală, pălăvrăgeală plăcută; taifet. – Din ngr. taïfás.

DOOM

taifás s. n., pl. taifásuri

taifet
TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.

DOOM

taifét (înv.) s. n., pl. taiféturi

taifetul
TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.

DOOM

taifét (înv.) s. n., pl. taiféturi

taifetului
TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.

DOOM

taifét (înv.) s. n., pl. taiféturi

taifeturi
TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.

DOOM

taifét (înv.) s. n., pl. taiféturi

taifeturile
TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.

DOOM

taifét (înv.) s. n., pl. taiféturi

taifeturilor
TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.

DOOM

taifét (înv.) s. n., pl. taiféturi

taifun
TAIFÚN s.n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care bate în regiunile din vestul Oceanului Pacific, luând naștere în timpul schimbării direcției musonilor. [Pron. tai-fun, pl. -nuri, -ne. / < germ. Taifun, cf. rus. taifun, chin. ta fun – vânt mare].

taifun
TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.

DOOM

taifún s. n., pl. taifúnuri

taifunul
TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.

DOOM

taifún s. n., pl. taifúnuri

taifunului
TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.

DOOM

taifún s. n., pl. taifúnuri

taifunuri
TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.

DOOM

taifún s. n., pl. taifúnuri

taifunurile
TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.

DOOM

taifún s. n., pl. taifúnuri

taifunurilor
TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.

DOOM

taifún s. n., pl. taifúnuri

taiga
TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.

DOOM

taigá s. f., art. taigáua, g.-d. art. taigálei; pl. taigále, art. taigálele

taigale
TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.

DOOM

taigá s. f., art. taigáua, g.-d. art. taigálei; pl. taigále, art. taigálele

taigalei
TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.

DOOM

taigá s. f., art. taigáua, g.-d. art. taigálei; pl. taigále, art. taigálele

taigalele
TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.

DOOM

taigá s. f., art. taigáua, g.-d. art. taigálei; pl. taigále, art. taigálele

taigalelor
TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.

DOOM

taigá s. f., art. taigáua, g.-d. art. taigálei; pl. taigále, art. taigálele

taigaua
TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.

DOOM

taigá s. f., art. taigáua, g.-d. art. taigálei; pl. taigále, art. taigálele

tailorism
TAYLORÍSM s. n. Metodă de organizare a muncii în cadrul căreia normele de muncă se stabilesc la nivelul muncitorilor cu cel mai ridicat randament și pe baza unor îmbunătățiri aduse muncii prin eliminarea mișcărilor inutile, prin aplicarea unor metode mai eficiente, a evidenței și controlului, ducând astfel la creșterea randamentului muncii. [Scris și: tailorism. – Pr.: tei-] – Din fr. taylorisme.

taim
TAIM s.n. (Sport) Timp de odihnă la care au dreptul echipele de volei în afara pauzelor dintre seturi. ♦ Termen prin care se anunță începutul sau sfârșitul unei reprize de box și al unei perioade de luptă. [Pron. taim, scris și time. / < engl. time].

tain
TAÍN, tainuri, s. n. 1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domn sau boieri; p. gener. rație de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară. ♦ Provizie. 2. Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. – Din tc. tayin.

DOOM

taín s. n., pl. taínuri

taina
TÁINĂ, taine, s. f. 1. Ceea ce este necunoscut, neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ◊ Loc. adj. și adv. (Înv.) De taină = intim, particular. (în religia creștină) Cina cea de taină = v. cină. ◊ (Expr.) A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim. ◊ Loc. adv. În taină = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță. 4. (Bis.; în sintagma) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte acte ritualice de comunicare cu realitatea divină care pecetluiesc legătura dintre divinitate și om din religia creștină (botezul, nunta, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul). – Din sl. tajna.

DOOM

táină s. f., g.-d. art. táinei; pl. táine

taine
TÁINĂ, taine, s. f. 1. Ceea ce este necunoscut, neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ◊ Loc. adj. și adv. (Înv.) De taină = intim, particular. (în religia creștină) Cina cea de taină = v. cină. ◊ (Expr.) A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim. ◊ Loc. adv. În taină = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță. 4. (Bis.; în sintagma) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte acte ritualice de comunicare cu realitatea divină care pecetluiesc legătura dintre divinitate și om din religia creștină (botezul, nunta, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul). – Din sl. tajna.

DOOM

táină s. f., g.-d. art. táinei; pl. táine

tainei
TÁINĂ, taine, s. f. 1. Ceea ce este necunoscut, neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ◊ Loc. adj. și adv. (Înv.) De taină = intim, particular. (în religia creștină) Cina cea de taină = v. cină. ◊ (Expr.) A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim. ◊ Loc. adv. În taină = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță. 4. (Bis.; în sintagma) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte acte ritualice de comunicare cu realitatea divină care pecetluiesc legătura dintre divinitate și om din religia creștină (botezul, nunta, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul). – Din sl. tajna.

DOOM

táină s. f., g.-d. art. táinei; pl. táine

tainele
TÁINĂ, taine, s. f. 1. Ceea ce este necunoscut, neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ◊ Loc. adj. și adv. (Înv.) De taină = intim, particular. (în religia creștină) Cina cea de taină = v. cină. ◊ (Expr.) A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim. ◊ Loc. adv. În taină = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță. 4. (Bis.; în sintagma) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte acte ritualice de comunicare cu realitatea divină care pecetluiesc legătura dintre divinitate și om din religia creștină (botezul, nunta, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul). – Din sl. tajna.

DOOM

táină s. f., g.-d. art. táinei; pl. táine

tainelor
TÁINĂ, taine, s. f. 1. Ceea ce este necunoscut, neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ◊ Loc. adj. și adv. (Înv.) De taină = intim, particular. (în religia creștină) Cina cea de taină = v. cină. ◊ (Expr.) A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim. ◊ Loc. adv. În taină = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță. 4. (Bis.; în sintagma) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte acte ritualice de comunicare cu realitatea divină care pecetluiesc legătura dintre divinitate și om din religia creștină (botezul, nunta, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul). – Din sl. tajna.

DOOM

táină s. f., g.-d. art. táinei; pl. táine

tainic
TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, pe furiș. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajniku.

DOOM

táinic adj. m., pl. táinici; f. táinică, pl. táinice

tainica
TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, pe furiș. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajniku.

DOOM

táinic adj. m., pl. táinici; f. táinică, pl. táinice

tainice
TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, pe furiș. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajniku.

DOOM

táinic adj. m., pl. táinici; f. táinică, pl. táinice

tainicei
TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, pe furiș. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajniku.

DOOM

táinic adj. m., pl. táinici; f. táinică, pl. táinice

tainicele
TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, pe furiș. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajniku.

DOOM

táinic adj. m., pl. táinici; f. táinică, pl. táinice

tainicelor
TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, pe furiș. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajniku.

DOOM

táinic adj. m., pl. táinici; f. táinică, pl. táinice

tainici
TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, pe furiș. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajniku.

DOOM

táinic adj. m., pl. táinici; f. táinică, pl. táinice

tainicii
TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, pe furiș. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajniku.

DOOM

táinic adj. m., pl. táinici; f. táinică, pl. táinice

tainicilor
TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, pe furiș. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajniku.

DOOM

táinic adj. m., pl. táinici; f. táinică, pl. táinice

tainicul
TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, pe furiș. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajniku.

DOOM

táinic adj. m., pl. táinici; f. táinică, pl. táinice

tainicului
TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, pe furiș. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajniku.

DOOM

táinic adj. m., pl. táinici; f. táinică, pl. táinice

tainița
TÁINIȚĂ, tainițe, s. f. Groapă săpată în pământ; încăpere subterană; hrubă; p. ext. loc ascuns; ascunzătoare. – Taină + suf. -iță.

DOOM

táiniță (rar) s. f., g.-d. art. táiniței; pl. táinițe

tainițe
TÁINIȚĂ, tainițe, s. f. Groapă săpată în pământ; încăpere subterană; hrubă; p. ext. loc ascuns; ascunzătoare. – Taină + suf. -iță.

DOOM

táiniță (rar) s. f., g.-d. art. táiniței; pl. táinițe

tainiței
TÁINIȚĂ, tainițe, s. f. Groapă săpată în pământ; încăpere subterană; hrubă; p. ext. loc ascuns; ascunzătoare. – Taină + suf. -iță.

DOOM

táiniță (rar) s. f., g.-d. art. táiniței; pl. táinițe

tainițele
TÁINIȚĂ, tainițe, s. f. Groapă săpată în pământ; încăpere subterană; hrubă; p. ext. loc ascuns; ascunzătoare. – Taină + suf. -iță.

DOOM

táiniță (rar) s. f., g.-d. art. táiniței; pl. táinițe

tainițelor
TÁINIȚĂ, tainițe, s. f. Groapă săpată în pământ; încăpere subterană; hrubă; p. ext. loc ascuns; ascunzătoare. – Taină + suf. -iță.

DOOM

táiniță (rar) s. f., g.-d. art. táiniței; pl. táinițe

tainul
TAÍN, tainuri, s. n. 1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domn sau boieri; p. gener. rație de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară. ♦ Provizie. 2. Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. – Din tc. tayin.

DOOM

taín s. n., pl. taínuri

tainului
TAÍN, tainuri, s. n. 1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domn sau boieri; p. gener. rație de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară. ♦ Provizie. 2. Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. – Din tc. tayin.

DOOM

taín s. n., pl. taínuri

tainuri
TAÍN, tainuri, s. n. 1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domn sau boieri; p. gener. rație de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară. ♦ Provizie. 2. Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. – Din tc. tayin.

DOOM

taín s. n., pl. taínuri

tainurile
TAÍN, tainuri, s. n. 1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domn sau boieri; p. gener. rație de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară. ♦ Provizie. 2. Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. – Din tc. tayin.

DOOM

taín s. n., pl. taínuri

tainurilor
TAÍN, tainuri, s. n. 1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domn sau boieri; p. gener. rație de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară. ♦ Provizie. 2. Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. – Din tc. tayin.

DOOM

taín s. n., pl. taínuri

taioare
TAIÓR, taioare, s. n. Costum femeiesc compus dintr-o fustă și o jachetă (confecționate din același material). ♦ Jachetă de stofă. – Din fr. tailleur.

DOOM

taiór s. n., pl. taioáre

taioarele
TAIÓR, taioare, s. n. Costum femeiesc compus dintr-o fustă și o jachetă (confecționate din același material). ♦ Jachetă de stofă. – Din fr. tailleur.

DOOM

taiór s. n., pl. taioáre

taioarelor
TAIÓR, taioare, s. n. Costum femeiesc compus dintr-o fustă și o jachetă (confecționate din același material). ♦ Jachetă de stofă. – Din fr. tailleur.

DOOM

taiór s. n., pl. taioáre

taior
TAIÓR, taioare, s. n. Costum femeiesc compus dintr-o fustă și o jachetă (confecționate din același material). ♦ Jachetă de stofă. – Din fr. tailleur.

DOOM

taiór s. n., pl. taioáre

taiorul
TAIÓR, taioare, s. n. Costum femeiesc compus dintr-o fustă și o jachetă (confecționate din același material). ♦ Jachetă de stofă. – Din fr. tailleur.

DOOM

taiór s. n., pl. taioáre

taiorului
TAIÓR, taioare, s. n. Costum femeiesc compus dintr-o fustă și o jachetă (confecționate din același material). ♦ Jachetă de stofă. – Din fr. tailleur.

DOOM

taiór s. n., pl. taioáre

taipini
TAIPÍNI s.m.pl. (Ist.) Denumire dată participanților chinezi la războiul țărănesc antifeudal, anticolonialist și de eliberare de la jumătatea sec. XIX. [< chin. Tai-ping < Taipin tien go – statul ceresc al marii păci].

tal
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci etc. – Din fr. thalle.

DOOM

tal s. n., pl. táluri

tala
TÁLĂ, tale, s. f. (Regional) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă, taifas. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial, în forma tala, repetat) Încet-încet, haida-hai. Plecară pe mare, tala-tala ! pînă ce se pomeniră la țara amazoanelor. ISPIRESCU, U. 50.

tala
TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec.

DOOM

tálă (reg.) s. f., g.-d. art. tálei; pl. tále

talaba
TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.

DOOM

talábă s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe

talabe
TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.

DOOM

talábă s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe

talabei
TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.

DOOM

talábă s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe

talabele
TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.

DOOM

talábă s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe

talabelor
TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.

DOOM

talábă s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe

talaj
TALÁȘ s. n. (Cu sens colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s. n.] – Din tc. talaș.

DOOM

taláș s. n.

talalgie
TALALGÍE s.f. (Med.) Durere persistentă a calcaneului. [Gen. -iei. / < fr. talalgie, cf. lat. talus – talon, gr. algos – durere].

talamic
TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique.

talamica
TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique.

talamice
TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique.

talamicei
TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique.

talamicele
TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique.

talamicelor
TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique.

talamici
TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique.

talamicii
TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique.

talamicilor
TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique.

talamicul
TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique.

talamicului
TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique.

talamo
TALÁMO- v. talamus.

talamotomie
TALAMOTOMÍE s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală de suprimare a unor conexiuni ale talamusului. [Gen. -iei. / < fr. thalamotomie].

talamus
TALÁMUS s. n. Formațiune anatomică nervoasă cenușie aparținând diencefalului și care are rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale și proiectarea lor pe scoarța cerebrală. – Din fr. thalamus.

DOOM

talámus s. n.

talamusul
TALÁMUS s. n. Formațiune anatomică nervoasă cenușie aparținând diencefalului și care are rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale și proiectarea lor pe scoarța cerebrală. – Din fr. thalamus.

DOOM

talámus s. n.

talamusului
TALÁMUS s. n. Formațiune anatomică nervoasă cenușie aparținând diencefalului și care are rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale și proiectarea lor pe scoarța cerebrală. – Din fr. thalamus.

DOOM

talámus s. n.

talamusuri
TALÁMUS s. n. Formațiune anatomică nervoasă cenușie aparținând diencefalului și care are rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale și proiectarea lor pe scoarța cerebrală. – Din fr. thalamus.

DOOM

talámus s. n.

talamusurile
TALÁMUS s. n. Formațiune anatomică nervoasă cenușie aparținând diencefalului și care are rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale și proiectarea lor pe scoarța cerebrală. – Din fr. thalamus.

DOOM

talámus s. n.

talamusurilor
TALÁMUS s. n. Formațiune anatomică nervoasă cenușie aparținând diencefalului și care are rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale și proiectarea lor pe scoarța cerebrală. – Din fr. thalamus.

DOOM

talámus s. n.

talan
TALÁN, (1) s. n., (2) talani, s. m. (Pop.) 1. S. n. (Med.) Dalac. 2. S. m. Termen depreciativ pentru un cal bătrân și slab; gloabă. – Din tc. talan.

DOOM

talán² (dalac) (reg.) s. n.

talancă
TALÁNGĂ, tălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; balangă; sunetul produs de un astfel de clopot. [Var.: taláncă s.f.-] – Cf. balangă.

DOOM

talángă s. f., g.-d. art. tălắngii; pl. tălắngi

talanga
TALÁNGĂ, tălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; balangă; sunetul produs de un astfel de clopot. [Var.: taláncă s.f.-] – Cf. balangă.

DOOM

talángă s. f., g.-d. art. tălắngii; pl. tălắngi

talani
TALÁN, (1) s. n., (2) talani, s. m. (Pop.) 1. S. n. (Med.) Dalac. 2. S. m. Termen depreciativ pentru un cal bătrân și slab; gloabă. – Din tc. talan.

DOOM

talán² (dalac) (reg.) s. n.

talanii
TALÁN, (1) s. n., (2) talani, s. m. (Pop.) 1. S. n. (Med.) Dalac. 2. S. m. Termen depreciativ pentru un cal bătrân și slab; gloabă. – Din tc. talan.

DOOM

talán² (dalac) (reg.) s. n.

talanilor
TALÁN, (1) s. n., (2) talani, s. m. (Pop.) 1. S. n. (Med.) Dalac. 2. S. m. Termen depreciativ pentru un cal bătrân și slab; gloabă. – Din tc. talan.

DOOM

talán² (dalac) (reg.) s. n.

talaniță
talániță (-țe), s. f. – Tîrfă, prostituată. – Var. înv. tălaniță, talaimiță. Origine incertă. Probabil ar trebui pornit de la gr. sau ngr. θαλαμος „alcov” cf. θαλαμηπόλος „cameristă”, cu suf. -iță sau prin transpoziția suf. gr. -ίσσα. Rut. talánnica, propus ca etimon de Tiktin și Candrea, trebuie să provină din rom.; legătura cu talan (Scriban) este dubioasă. Sec. XVII, înv.

talant
TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.

DOOM

talánt (unitate de măsură, monedă) s. m., pl. talánți

talantul
TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.

DOOM

talánt (unitate de măsură, monedă) s. m., pl. talánți

talantului
TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.

DOOM

talánt (unitate de măsură, monedă) s. m., pl. talánți

talanul
TALÁN, (1) s. n., (2) talani, s. m. (Pop.) 1. S. n. (Med.) Dalac. 2. S. m. Termen depreciativ pentru un cal bătrân și slab; gloabă. – Din tc. talan.

DOOM

talán² (dalac) (reg.) s. n.

talanului
TALÁN, (1) s. n., (2) talani, s. m. (Pop.) 1. S. n. (Med.) Dalac. 2. S. m. Termen depreciativ pentru un cal bătrân și slab; gloabă. – Din tc. talan.

DOOM

talán² (dalac) (reg.) s. n.

talanți
TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.

DOOM

talánt (unitate de măsură, monedă) s. m., pl. talánți

talanții
TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.

DOOM

talánt (unitate de măsură, monedă) s. m., pl. talánți

talanților
TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.

DOOM

talánt (unitate de măsură, monedă) s. m., pl. talánți

talar
TALÁR, talare, s. n. (Înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități miltare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria.

DOOM

talár (înv.) s. n., pl. taláre

talare
TALÁR, talare, s. n. (Înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități miltare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria.

DOOM

talár (înv.) s. n., pl. taláre

talarele
TALÁR, talare, s. n. (Înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități miltare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria.

DOOM

talár (înv.) s. n., pl. taláre

talarelor
TALÁR, talare, s. n. (Înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități miltare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria.

DOOM

talár (înv.) s. n., pl. taláre

talarul
TALÁR, talare, s. n. (Înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități miltare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria.

DOOM

talár (înv.) s. n., pl. taláre

talarului
TALÁR, talare, s. n. (Înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități miltare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria.

DOOM

talár (înv.) s. n., pl. taláre

talasemia
TALASEMÍE, talasemii, s. f. (Med.) Anemie ereditară (gravă) datorită persistenței hemoglobinei fetale în sânge. – Din fr. thalassemie.

talasemie
TALASEMÍE, talasemii, s. f. (Med.) Anemie ereditară (gravă) datorită persistenței hemoglobinei fetale în sânge. – Din fr. thalassemie.

talasemiei
TALASEMÍE, talasemii, s. f. (Med.) Anemie ereditară (gravă) datorită persistenței hemoglobinei fetale în sânge. – Din fr. thalassemie.

talasemii
TALASEMÍE, talasemii, s. f. (Med.) Anemie ereditară (gravă) datorită persistenței hemoglobinei fetale în sânge. – Din fr. thalassemie.

talasemiile
TALASEMÍE, talasemii, s. f. (Med.) Anemie ereditară (gravă) datorită persistenței hemoglobinei fetale în sânge. – Din fr. thalassemie.

talasemiilor
TALASEMÍE, talasemii, s. f. (Med.) Anemie ereditară (gravă) datorită persistenței hemoglobinei fetale în sânge. – Din fr. thalassemie.

talasion
Talasion = Talassius.

talaso
TALASO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) mare”, „de mare”, „marin”. [Scris și thalaso-, thalasso-. / < fr. thalasso-, it. talasso-, cf. gr. thalassa].

talasocrația
TALASOCRAȚÍE s. f. (Rar) Putere întemeiată pe supremație maritimă; stăpânire asupra mărilor. – Din fr. thalassocratie.

DOOM

talasocrațíe (rar) (-so-cra-) s. f., art. talasocrațía, g.-d. talasocrațíi, art. talasocrațíei

talasocrație
TALASOCRAȚÍE s. f. (Rar) Putere întemeiată pe supremație maritimă; stăpânire asupra mărilor. – Din fr. thalassocratie.

DOOM

talasocrațíe (rar) (-so-cra-) s. f., art. talasocrațía, g.-d. talasocrațíi, art. talasocrațíei

talasocrației
TALASOCRAȚÍE s. f. (Rar) Putere întemeiată pe supremație maritimă; stăpânire asupra mărilor. – Din fr. thalassocratie.

DOOM

talasocrațíe (rar) (-so-cra-) s. f., art. talasocrațía, g.-d. talasocrațíi, art. talasocrațíei

talasocrații
TALASOCRAȚÍE s. f. (Rar) Putere întemeiată pe supremație maritimă; stăpânire asupra mărilor. – Din fr. thalassocratie.

DOOM

talasocrațíe (rar) (-so-cra-) s. f., art. talasocrațía, g.-d. talasocrațíi, art. talasocrațíei

talasofobia
TALASOFOBÍE s. f. Stare patologică manifestată prin teamă de mare; fobie a mării. – Din fr. thalassophobie.

DOOM

talasofobíe s. f., art. talasofobía, g.-d. talasofobíi, art. talasofobíei

talasofobie
TALASOFOBÍE s. f. Stare patologică manifestată prin teamă de mare; fobie a mării. – Din fr. thalassophobie.

DOOM

talasofobíe s. f., art. talasofobía, g.-d. talasofobíi, art. talasofobíei

talasofobiei
TALASOFOBÍE s. f. Stare patologică manifestată prin teamă de mare; fobie a mării. – Din fr. thalassophobie.

DOOM

talasofobíe s. f., art. talasofobía, g.-d. talasofobíi, art. talasofobíei

talasofobii
TALASOFOBÍE s. f. Stare patologică manifestată prin teamă de mare; fobie a mării. – Din fr. thalassophobie.

DOOM

talasofobíe s. f., art. talasofobía, g.-d. talasofobíi, art. talasofobíei

talasofobiile
TALASOFOBÍE s. f. Stare patologică manifestată prin teamă de mare; fobie a mării. – Din fr. thalassophobie.

DOOM

talasofobíe s. f., art. talasofobía, g.-d. talasofobíi, art. talasofobíei

talasofobiilor
TALASOFOBÍE s. f. Stare patologică manifestată prin teamă de mare; fobie a mării. – Din fr. thalassophobie.

DOOM

talasofobíe s. f., art. talasofobía, g.-d. talasofobíi, art. talasofobíei

talasogeneza
TALASOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a mărilor și oceanelor. – Din fr. thalassogenèse.

DOOM

talasogenéză s. f., g.-d. art. talasogenézei

talasogeneze
TALASOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a mărilor și oceanelor. – Din fr. thalassogenèse.

DOOM

talasogenéză s. f., g.-d. art. talasogenézei

talasogenezei
TALASOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a mărilor și oceanelor. – Din fr. thalassogenèse.

DOOM

talasogenéză s. f., g.-d. art. talasogenézei

talasogenezele
TALASOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a mărilor și oceanelor. – Din fr. thalassogenèse.

DOOM

talasogenéză s. f., g.-d. art. talasogenézei

talasogenezelor
TALASOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a mărilor și oceanelor. – Din fr. thalassogenèse.

DOOM

talasogenéză s. f., g.-d. art. talasogenézei

talasografia
TALASOGRAFÍE s. f. Studiu care se ocupă cu cercetarea mărilor. – Din fr. thalassographie.

DOOM

talasografíe (-so-gra-) s. f., art. talasografía, g.-d. talasografíi, art. talasografíei

talasografie
TALASOGRAFÍE s. f. Studiu care se ocupă cu cercetarea mărilor. – Din fr. thalassographie.

DOOM

talasografíe (-so-gra-) s. f., art. talasografía, g.-d. talasografíi, art. talasografíei

talasografiei
TALASOGRAFÍE s. f. Studiu care se ocupă cu cercetarea mărilor. – Din fr. thalassographie.

DOOM

talasografíe (-so-gra-) s. f., art. talasografía, g.-d. talasografíi, art. talasografíei

talasografii
TALASOGRAFÍE s. f. Studiu care se ocupă cu cercetarea mărilor. – Din fr. thalassographie.

DOOM

talasografíe (-so-gra-) s. f., art. talasografía, g.-d. talasografíi, art. talasografíei

talasografiile
TALASOGRAFÍE s. f. Studiu care se ocupă cu cercetarea mărilor. – Din fr. thalassographie.

DOOM

talasografíe (-so-gra-) s. f., art. talasografía, g.-d. talasografíi, art. talasografíei

talasografiilor
TALASOGRAFÍE s. f. Studiu care se ocupă cu cercetarea mărilor. – Din fr. thalassographie.

DOOM

talasografíe (-so-gra-) s. f., art. talasografía, g.-d. talasografíi, art. talasografíei

talasoterapie
TALAZOTERAPÍE s. f. v. talasoterapie.

DOOM

talasoterapíe s. f., art. talasoterapía, g.-d. talasoterapíi, art. talasoterapíei

talassio
Talassius (sau Talassio), în mitologia romană, veche divinitate de origine sabină care proteja căsătoria.

talassius
Talassius (sau Talassio), în mitologia romană, veche divinitate de origine sabină care proteja căsătoria.

talau
Talau = Talaus.

talaus
Talaus, rege din Argos și unul dintre argonauți. Era fiul lui Bias și al lui Pero și tatăl lui Adrastus. A murit ucis de către Melampus.

talaz
TALÁZ, talazuri, s. n. Val mare stârnit de furtuni pe mări sau pe oceane; p. gener. val. – Din tc. talaz.

DOOM

taláz s. n., pl. talázuri

talazoterapie
TALAZOTERAPÍE s. f. v. talasoterapie.

DOOM

talasoterapíe s. f., art. talasoterapía, g.-d. talasoterapíi, art. talasoterapíei

talazul
TALÁZ, talazuri, s. n. Val mare stârnit de furtuni pe mări sau pe oceane; p. gener. val. – Din tc. talaz.

DOOM

taláz s. n., pl. talázuri

talazului
TALÁZ, talazuri, s. n. Val mare stârnit de furtuni pe mări sau pe oceane; p. gener. val. – Din tc. talaz.

DOOM

taláz s. n., pl. talázuri

talazuri
TALÁZ, talazuri, s. n. Val mare stârnit de furtuni pe mări sau pe oceane; p. gener. val. – Din tc. talaz.

DOOM

taláz s. n., pl. talázuri

talazurile
TALÁZ, talazuri, s. n. Val mare stârnit de furtuni pe mări sau pe oceane; p. gener. val. – Din tc. talaz.

DOOM

taláz s. n., pl. talázuri

talazurilor
TALÁZ, talazuri, s. n. Val mare stârnit de furtuni pe mări sau pe oceane; p. gener. val. – Din tc. talaz.

DOOM

taláz s. n., pl. talázuri

talaș
TALÁȘ s. n. (Cu sens colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s. n.] – Din tc. talaș.

DOOM

taláș s. n.

talașca
TALÁȘCĂ, tălăști, s. f. (Reg.) Curea de încins mijlocul; cingătoare. – Et. nec.

DOOM

taláșcă (reg.) s. f., g.-d. art. tălắștii; pl. tălắști

talașul
TALÁȘ s. n. (Cu sens colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s. n.] – Din tc. talaș.

DOOM

taláș s. n.

talașului
TALÁȘ s. n. (Cu sens colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s. n.] – Din tc. talaș.

DOOM

taláș s. n.

talc
TALC s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. – Din fr. talc. Cf. it. talco, germ. Talk.

DOOM

talc s. n.

talcaj
TALCÁJ s.n. (Med.) Introducere a pudrei de talc în diverse cavități ale organismului pentru a provoca o simfiză. [< fr. talcage].

talcioc
TALCIÓC, talciocuri, s. n. Piață de vechituri. – Din rus. tolciok.

DOOM

talcióc s. n., pl. talciócuri

talciocar
talciocar, talciocari s. m. (pub.) persoană implicată în comerțul de vechituri practicat în talcioc.

talciocul
TALCIÓC, talciocuri, s. n. Piață de vechituri. – Din rus. tolciok.

DOOM

talcióc s. n., pl. talciócuri

talciocului
TALCIÓC, talciocuri, s. n. Piață de vechituri. – Din rus. tolciok.

DOOM

talcióc s. n., pl. talciócuri

talciocuri
TALCIÓC, talciocuri, s. n. Piață de vechituri. – Din rus. tolciok.

DOOM

talcióc s. n., pl. talciócuri

talciocurile
TALCIÓC, talciocuri, s. n. Piață de vechituri. – Din rus. tolciok.

DOOM

talcióc s. n., pl. talciócuri

talciocurilor
TALCIÓC, talciocuri, s. n. Piață de vechituri. – Din rus. tolciok.

DOOM

talcióc s. n., pl. talciócuri

talcoza
TALCÓZĂ, talcoze, s. f. (Med.) Silicoză datorită inhalării prelungite a pulberii de talc. – Din fr. talcose.

talcoze
TALCÓZĂ, talcoze, s. f. (Med.) Silicoză datorită inhalării prelungite a pulberii de talc. – Din fr. talcose.

talcozei
TALCÓZĂ, talcoze, s. f. (Med.) Silicoză datorită inhalării prelungite a pulberii de talc. – Din fr. talcose.

talcozele
TALCÓZĂ, talcoze, s. f. (Med.) Silicoză datorită inhalării prelungite a pulberii de talc. – Din fr. talcose.

talcozelor
TALCÓZĂ, talcoze, s. f. (Med.) Silicoză datorită inhalării prelungite a pulberii de talc. – Din fr. talcose.

talcul
TALC s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. – Din fr. talc. Cf. it. talco, germ. Talk.

DOOM

talc s. n.

talcului
TALC s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. – Din fr. talc. Cf. it. talco, germ. Talk.

DOOM

talc s. n.

talcșist
TALCȘÍST, talcșisturi, s. n. Talc în stare naturală, dispus sub formă de straturi lamelare. – Din fr. talcschiste.

DOOM

talcșíst (talc-șist) s. n., pl. talcșísturi

talcșistul
TALCȘÍST, talcșisturi, s. n. Talc în stare naturală, dispus sub formă de straturi lamelare. – Din fr. talcschiste.

DOOM

talcșíst (talc-șist) s. n., pl. talcșísturi

talcșistului
TALCȘÍST, talcșisturi, s. n. Talc în stare naturală, dispus sub formă de straturi lamelare. – Din fr. talcschiste.

DOOM

talcșíst (talc-șist) s. n., pl. talcșísturi

talcșisturi
TALCȘÍST, talcșisturi, s. n. Talc în stare naturală, dispus sub formă de straturi lamelare. – Din fr. talcschiste.

DOOM

talcșíst (talc-șist) s. n., pl. talcșísturi

talcșisturile
TALCȘÍST, talcșisturi, s. n. Talc în stare naturală, dispus sub formă de straturi lamelare. – Din fr. talcschiste.

DOOM

talcșíst (talc-șist) s. n., pl. talcșísturi

talcșisturilor
TALCȘÍST, talcșisturi, s. n. Talc în stare naturală, dispus sub formă de straturi lamelare. – Din fr. talcschiste.

DOOM

talcșíst (talc-șist) s. n., pl. talcșísturi

tale
TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec.

DOOM

tálă (reg.) s. f., g.-d. art. tálei; pl. tále

tale
TÁLE QUÁLE loc. adv. Așa cum este. [Pr.: cvale] – Loc. lat.

DOOM

tále³/a tále v. tău/al tău

talei
TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec.

DOOM

tálă (reg.) s. f., g.-d. art. tálei; pl. tále

talele
TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec.

DOOM

tálă (reg.) s. f., g.-d. art. tálei; pl. tále

talelor
TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec.

DOOM

tálă (reg.) s. f., g.-d. art. tálei; pl. tále

talent
TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.

DOOM

talént s. n., pl. talénte

talent
TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinație deosebită într-un anumit domeniu (mai ales în literatură și artă); capacitate deosebită într-o ramură de activitate, destoinicie, pricepere. Avea știință de carte și talent la predare. CARAGIALE, O. III 24. Dobîndise un talent muzical extraordinar pe clavir. GHICA, S. 42. Cantemir-vv. era domn bun, înzestrat cu mari talente ostășești. BĂLCESCU, O. I 187. ◊ Loc. adj. De talent = (despre persoane) talentat; (despre creații) produs al talentului, de virtuozitate. Operă de talent. ▭ În trăitorii de astăzi sînt oameni vrednici, de talent, de inimă și giudecată. RUSSO, S. 66. ◊ Fig. Greierii, lăutari fără de talent, îngheață de frig și de sărăcie. DELAVRANCEA, T. 62. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini speciale. Cîte talente n-au stat ascunse în lumea muncitoare, pentru că n-au avut prilej să se manifeste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 8/1. – Pl. și: (învechit) talenturi (KOGĂLNICEANU, S. 42) s. n.

talentat
TALENTÁT, -Ă, talentați, -te, adj. Care are talent; înzestrat. – Talent + suf. -at.

DOOM

talentát adj. m., pl. talentáți; f. talentátă, pl. talentáte

talentata
TALENTÁT, -Ă, talentați, -te, adj. Care are talent; înzestrat. – Talent + suf. -at.

DOOM

talentát adj. m., pl. talentáți; f. talentátă, pl. talentáte

talentate
TALENTÁT, -Ă, talentați, -te, adj. Care are talent; înzestrat. – Talent + suf. -at.

DOOM

talentát adj. m., pl. talentáți; f. talentátă, pl. talentáte

talentatei
TALENTÁT, -Ă, talentați, -te, adj. Care are talent; înzestrat. – Talent + suf. -at.

DOOM

talentát adj. m., pl. talentáți; f. talentátă, pl. talentáte

talentatele
TALENTÁT, -Ă, talentați, -te, adj. Care are talent; înzestrat. – Talent + suf. -at.

DOOM

talentát adj. m., pl. talentáți; f. talentátă, pl. talentáte

talentatelor
TALENTÁT, -Ă, talentați, -te, adj. Care are talent; înzestrat. – Talent + suf. -at.

DOOM

talentát adj. m., pl. talentáți; f. talentátă, pl. talentáte

talentatul
TALENTÁT, -Ă, talentați, -te, adj. Care are talent; înzestrat. – Talent + suf. -at.

DOOM

talentát adj. m., pl. talentáți; f. talentátă, pl. talentáte

talentatului
TALENTÁT, -Ă, talentați, -te, adj. Care are talent; înzestrat. – Talent + suf. -at.

DOOM

talentát adj. m., pl. talentáți; f. talentátă, pl. talentáte

talentați
TALENTÁT, -Ă, talentați, -te, adj. Care are talent; înzestrat. – Talent + suf. -at.

DOOM

talentát adj. m., pl. talentáți; f. talentátă, pl. talentáte

talentații
TALENTÁT, -Ă, talentați, -te, adj. Care are talent; înzestrat. – Talent + suf. -at.

DOOM

talentát adj. m., pl. talentáți; f. talentátă, pl. talentáte

talentaților
TALENTÁT, -Ă, talentați, -te, adj. Care are talent; înzestrat. – Talent + suf. -at.

DOOM

talentát adj. m., pl. talentáți; f. talentátă, pl. talentáte

talente
TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.

DOOM

talént s. n., pl. talénte

talentele
TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.

DOOM

talént s. n., pl. talénte

talentelor
TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.

DOOM

talént s. n., pl. talénte

talentul
TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.

DOOM

talént s. n., pl. talénte

talentului
TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.

DOOM

talént s. n., pl. talénte

taler
TÁLER², taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în țările române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller.

DOOM

táler¹ (monedă veche) s. m., pl. táleri

taler
TÁLER¹, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere¹ (5). – Cf. bg. t a l e r.

DOOM

táler² (vas, talger) s. n., pl. tálere

talere
TÁLER¹, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere¹ (5). – Cf. bg. t a l e r.

DOOM

táler² (vas, talger) s. n., pl. tálere

talerele
TÁLER¹, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere¹ (5). – Cf. bg. t a l e r.

DOOM

táler² (vas, talger) s. n., pl. tálere

talerelor
TÁLER¹, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere¹ (5). – Cf. bg. t a l e r.

DOOM

táler² (vas, talger) s. n., pl. tálere

taleri
TÁLER², taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în țările române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller.

DOOM

táler¹ (monedă veche) s. m., pl. táleri

talerii
TÁLER², taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în țările române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller.

DOOM

táler¹ (monedă veche) s. m., pl. táleri

talerilor
TÁLER², taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în țările române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller.

DOOM

táler¹ (monedă veche) s. m., pl. táleri

talerist
TALERÍST, -Ă, taleriști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică sportul cu talere¹. – Taler¹ + suf. -ist.

DOOM

talerístă s. f., g.-d. art. talerístei; pl. taleríste

talerista
TALERÍST, -Ă, taleriști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică sportul cu talere¹. – Taler¹ + suf. -ist.

DOOM

talerístă s. f., g.-d. art. talerístei; pl. taleríste

taleriste
TALERÍST, -Ă, taleriști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică sportul cu talere¹. – Taler¹ + suf. -ist.

DOOM

talerístă s. f., g.-d. art. talerístei; pl. taleríste

taleristei
TALERÍST, -Ă, taleriști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică sportul cu talere¹. – Taler¹ + suf. -ist.

DOOM

talerístă s. f., g.-d. art. talerístei; pl. taleríste

taleristele
TALERÍST, -Ă, taleriști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică sportul cu talere¹. – Taler¹ + suf. -ist.

DOOM

talerístă s. f., g.-d. art. talerístei; pl. taleríste

taleristelor
TALERÍST, -Ă, taleriști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică sportul cu talere¹. – Taler¹ + suf. -ist.

DOOM

talerístă s. f., g.-d. art. talerístei; pl. taleríste

taleristul
TALERÍST, -Ă, taleriști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică sportul cu talere¹. – Taler¹ + suf. -ist.

DOOM

talerístă s. f., g.-d. art. talerístei; pl. taleríste

taleristului
TALERÍST, -Ă, taleriști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică sportul cu talere¹. – Taler¹ + suf. -ist.

DOOM

talerístă s. f., g.-d. art. talerístei; pl. taleríste

taleriști
TALERÍST, -Ă, taleriști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică sportul cu talere¹. – Taler¹ + suf. -ist.

DOOM

talerístă s. f., g.-d. art. talerístei; pl. taleríste

taleriștii
TALERÍST, -Ă, taleriști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică sportul cu talere¹. – Taler¹ + suf. -ist.

DOOM

talerístă s. f., g.-d. art. talerístei; pl. taleríste

taleriștilor
TALERÍST, -Ă, taleriști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică sportul cu talere¹. – Taler¹ + suf. -ist.

DOOM

talerístă s. f., g.-d. art. talerístei; pl. taleríste

talerul
TÁLER², taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în țările române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller.

DOOM

táler¹ (monedă veche) s. m., pl. táleri

talerul
TÁLER¹, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere¹ (5). – Cf. bg. t a l e r.

DOOM

táler² (vas, talger) s. n., pl. tálere

talerului
TÁLER², taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în țările române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller.

DOOM

táler¹ (monedă veche) s. m., pl. táleri

talerului
TÁLER¹, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere¹ (5). – Cf. bg. t a l e r.

DOOM

táler² (vas, talger) s. n., pl. tálere

talger
TÁLGER, talgere, s. n. Taler¹. – Et. nec.

DOOM

tálger s. n., pl. tálgere

talgeraș
TALGERÁȘ, talgerașe, s. n. Diminutiv al lui talger. – Talger + suf. -aș.

DOOM

talgeráș s. n., pl. talgeráșe

talgerașe
TALGERÁȘ, talgerașe, s. n. Diminutiv al lui talger. – Talger + suf. -aș.

DOOM

talgeráș s. n., pl. talgeráșe

talgerașele
TALGERÁȘ, talgerașe, s. n. Diminutiv al lui talger. – Talger + suf. -aș.

DOOM

talgeráș s. n., pl. talgeráșe

talgerașelor
TALGERÁȘ, talgerașe, s. n. Diminutiv al lui talger. – Talger + suf. -aș.

DOOM

talgeráș s. n., pl. talgeráșe

talgerașul
TALGERÁȘ, talgerașe, s. n. Diminutiv al lui talger. – Talger + suf. -aș.

DOOM

talgeráș s. n., pl. talgeráșe

talgerașului
TALGERÁȘ, talgerașe, s. n. Diminutiv al lui talger. – Talger + suf. -aș.

DOOM

talgeráș s. n., pl. talgeráșe

talgere
TÁLGER, talgere, s. n. Taler¹. – Et. nec.

DOOM

tálger s. n., pl. tálgere

talgerele
TÁLGER, talgere, s. n. Taler¹. – Et. nec.

DOOM

tálger s. n., pl. tálgere

talgerelor
TÁLGER, talgere, s. n. Taler¹. – Et. nec.

DOOM

tálger s. n., pl. tálgere

talgerul
TÁLGER, talgere, s. n. Taler¹. – Et. nec.

DOOM

tálger s. n., pl. tálgere

talgerului
TÁLGER, talgere, s. n. Taler¹. – Et. nec.

DOOM

tálger s. n., pl. tálgere

talgir
TÁLGIR, s. n. v. talger.

talhâlciu
TALHÂLCÍU, talhâlcii, s. m. (Turcism înv.) Demnitar la curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și care transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Tc. telhisçi.

talhâș
TALHẤȘ, talhâșuri, s. n. (Înv.) Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din țările vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhis.

DOOM

talhấș (înv.) s. n., pl. talhấșuri

talhâșcii
TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. (Înv.) Demnitar la Curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi.

DOOM

talhâșcíu (înv.) s. m., art. talhâșcíul; pl. talhâșcíi, art. talhâșcíii (-ci-ii)

talhâșciii
TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. (Înv.) Demnitar la Curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi.

DOOM

talhâșcíu (înv.) s. m., art. talhâșcíul; pl. talhâșcíi, art. talhâșcíii (-ci-ii)

talhâșciilor
TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. (Înv.) Demnitar la Curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi.

DOOM

talhâșcíu (înv.) s. m., art. talhâșcíul; pl. talhâșcíi, art. talhâșcíii (-ci-ii)

talhâșciu
TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. (Înv.) Demnitar la Curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi.

DOOM

talhâșcíu (înv.) s. m., art. talhâșcíul; pl. talhâșcíi, art. talhâșcíii (-ci-ii)

talhâșciul
TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. (Înv.) Demnitar la Curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi.

DOOM

talhâșcíu (înv.) s. m., art. talhâșcíul; pl. talhâșcíi, art. talhâșcíii (-ci-ii)

talhâșciului
TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. (Înv.) Demnitar la Curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi.

DOOM

talhâșcíu (înv.) s. m., art. talhâșcíul; pl. talhâșcíi, art. talhâșcíii (-ci-ii)

talhâșul
TALHẤȘ, talhâșuri, s. n. (Înv.) Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din țările vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhis.

DOOM

talhấș (înv.) s. n., pl. talhấșuri

talhâșului
TALHẤȘ, talhâșuri, s. n. (Înv.) Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din țările vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhis.

DOOM

talhấș (înv.) s. n., pl. talhấșuri

talhâșuri
TALHẤȘ, talhâșuri, s. n. (Înv.) Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din țările vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhis.

DOOM

talhấș (înv.) s. n., pl. talhấșuri

talhâșurile
TALHẤȘ, talhâșuri, s. n. (Înv.) Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din țările vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhis.

DOOM

talhấș (înv.) s. n., pl. talhấșuri

talhâșurilor
TALHẤȘ, talhâșuri, s. n. (Înv.) Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din țările vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhis.

DOOM

talhấș (înv.) s. n., pl. talhấșuri

talhîș
TALHẤȘ, talhâșuri, s. n. (Înv.) Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din țările vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhis.

DOOM

talhấș (înv.) s. n., pl. talhấșuri

talhîșcii
TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. (Înv.) Demnitar la Curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi.

DOOM

talhâșcíu (înv.) s. m., art. talhâșcíul; pl. talhâșcíi, art. talhâșcíii (-ci-ii)

talhîșciii
TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. (Înv.) Demnitar la Curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi.

DOOM

talhâșcíu (înv.) s. m., art. talhâșcíul; pl. talhâșcíi, art. talhâșcíii (-ci-ii)

talhîșciilor
TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. (Înv.) Demnitar la Curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi.

DOOM

talhâșcíu (înv.) s. m., art. talhâșcíul; pl. talhâșcíi, art. talhâșcíii (-ci-ii)

talhîșciu
TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. (Înv.) Demnitar la Curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi.

DOOM

talhâșcíu (înv.) s. m., art. talhâșcíul; pl. talhâșcíi, art. talhâșcíii (-ci-ii)

talhîșciul
TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. (Înv.) Demnitar la Curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi.

DOOM

talhâșcíu (înv.) s. m., art. talhâșcíul; pl. talhâșcíi, art. talhâșcíii (-ci-ii)

talhîșciului
TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. (Înv.) Demnitar la Curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi.

DOOM

talhâșcíu (înv.) s. m., art. talhâșcíul; pl. talhâșcíi, art. talhâșcíii (-ci-ii)

talhîșul
TALHẤȘ, talhâșuri, s. n. (Înv.) Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din țările vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhis.

DOOM

talhấș (înv.) s. n., pl. talhấșuri

talhîșului
TALHẤȘ, talhâșuri, s. n. (Înv.) Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din țările vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhis.

DOOM

talhấș (înv.) s. n., pl. talhấșuri

talhîșuri
TALHẤȘ, talhâșuri, s. n. (Înv.) Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din țările vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhis.

DOOM

talhấș (înv.) s. n., pl. talhấșuri

talhîșurile
TALHẤȘ, talhâșuri, s. n. (Înv.) Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din țările vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhis.

DOOM

talhấș (înv.) s. n., pl. talhấșuri

talhîșurilor
TALHẤȘ, talhâșuri, s. n. (Înv.) Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din țările vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhis.

DOOM

talhấș (înv.) s. n., pl. talhấșuri

tali
TALÍ s. n. (Turcism învechit, numai în expr.) A face tali = a se prezenta în fața cuiva înclinîndu-se, făcînd reverențe; a se ploconi, a face reverențe. Copilele mele... faceți tali frumos. ALECSANDRI, T. 405.

talia
Talia = Thalia.

talia
TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. și adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi. 2. Statură, înălțime, mărime. Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.) ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.

DOOM

tálie (-li-e) s. f., art. tália (-li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (-li-i-)

talian
TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.

taliane
TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.

talianele
TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.

talianelor
TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.

talianul
TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.

talianului
TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.

taliban
TALIBÁN, talibani, s. m. (Și adjectival) membru al unei grupări fundamentaliste din Afganistan, care promovează principiile fundamentalismului islamic în viața politică, socială etc. – Din fr., engl. Taliban

DOOM

talibán s. m., pl. talibáni

talibani
TALIBÁN, talibani, s. m. (Și adjectival) membru al unei grupări fundamentaliste din Afganistan, care promovează principiile fundamentalismului islamic în viața politică, socială etc. – Din fr., engl. Taliban

DOOM

talibán s. m., pl. talibáni

talibanii
TALIBÁN, talibani, s. m. (Și adjectival) membru al unei grupări fundamentaliste din Afganistan, care promovează principiile fundamentalismului islamic în viața politică, socială etc. – Din fr., engl. Taliban

DOOM

talibán s. m., pl. talibáni

talibanilor
TALIBÁN, talibani, s. m. (Și adjectival) membru al unei grupări fundamentaliste din Afganistan, care promovează principiile fundamentalismului islamic în viața politică, socială etc. – Din fr., engl. Taliban

DOOM

talibán s. m., pl. talibáni

talibanism
talibanism, talibanisme s. n. (pub., peior.) atitudine inflexibilă, dușmănie afișată de o grupare politică în raporturile cu opozanții ei.

talibanul
TALIBÁN, talibani, s. m. (Și adjectival) membru al unei grupări fundamentaliste din Afganistan, care promovează principiile fundamentalismului islamic în viața politică, socială etc. – Din fr., engl. Taliban

DOOM

talibán s. m., pl. talibáni

talibanului
TALIBÁN, talibani, s. m. (Și adjectival) membru al unei grupări fundamentaliste din Afganistan, care promovează principiile fundamentalismului islamic în viața politică, socială etc. – Din fr., engl. Taliban

DOOM

talibán s. m., pl. talibáni

talie
TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. și adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi. 2. Statură, înălțime, mărime. Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.) ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.

DOOM

tálie (-li-e) s. f., art. tália (-li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (-li-i-)

taliei
TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. și adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi. 2. Statură, înălțime, mărime. Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.) ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.

DOOM

tálie (-li-e) s. f., art. tália (-li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (-li-i-)

talii
TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. și adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi. 2. Statură, înălțime, mărime. Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.) ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.

DOOM

tálie (-li-e) s. f., art. tália (-li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (-li-i-)

taliile
TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. și adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi. 2. Statură, înălțime, mărime. Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.) ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.

DOOM

tálie (-li-e) s. f., art. tália (-li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (-li-i-)

taliilor
TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. și adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi. 2. Statură, înălțime, mărime. Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.) ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.

DOOM

tálie (-li-e) s. f., art. tália (-li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (-li-i-)

talim
TALÍM, talimuri, s. n. (Înv.) 1. Plecăciune, reverență. 2. Apucătură, deprindere; gest. [Var.: talấm s. n.] – Din tc. talim.

DOOM

talím/talấm s. n., pl. talímuri/talấmuri

talion
TALIÓN¹, talioni, s. m. (Reg.) Ban vechi. – Et. nec.

DOOM

talión³ (pedeapsă) (-li-on) s. n.

talion
TALIÓN² s. n. Formă primitivă de pedeapsă prin care se aplică celui vinovat un rău identic sau similar cu acela pe care acesta l-a provocat victimei. ◊ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se făcea culpabil. [Pr.: -li-on] – Din fr. talion.

talioni
TALIÓN¹, talioni, s. m. (Reg.) Ban vechi. – Et. nec.

DOOM

talión³ (pedeapsă) (-li-on) s. n.

talionic
TALIÓNIC, -Ă, talionici, -ce, adj. (Rar) Potrivit legii talionului. [Pr.: -li-o-] – Talion + suf. -ic.

DOOM

taliónic (rar) (-li-o-) adj. m., pl. taliónici; f. taliónică, pl. taliónice

talionica
TALIÓNIC, -Ă, talionici, -ce, adj. (Rar) Potrivit legii talionului. [Pr.: -li-o-] – Talion + suf. -ic.

DOOM

taliónic (rar) (-li-o-) adj. m., pl. taliónici; f. taliónică, pl. taliónice

talionice
TALIÓNIC, -Ă, talionici, -ce, adj. (Rar) Potrivit legii talionului. [Pr.: -li-o-] – Talion + suf. -ic.

DOOM

taliónic (rar) (-li-o-) adj. m., pl. taliónici; f. taliónică, pl. taliónice

talionicei
TALIÓNIC, -Ă, talionici, -ce, adj. (Rar) Potrivit legii talionului. [Pr.: -li-o-] – Talion + suf. -ic.

DOOM

taliónic (rar) (-li-o-) adj. m., pl. taliónici; f. taliónică, pl. taliónice

talionicele
TALIÓNIC, -Ă, talionici, -ce, adj. (Rar) Potrivit legii talionului. [Pr.: -li-o-] – Talion + suf. -ic.

DOOM

taliónic (rar) (-li-o-) adj. m., pl. taliónici; f. taliónică, pl. taliónice

talionicelor
TALIÓNIC, -Ă, talionici, -ce, adj. (Rar) Potrivit legii talionului. [Pr.: -li-o-] – Talion + suf. -ic.

DOOM

taliónic (rar) (-li-o-) adj. m., pl. taliónici; f. taliónică, pl. taliónice

talionici
TALIÓNIC, -Ă, talionici, -ce, adj. (Rar) Potrivit legii talionului. [Pr.: -li-o-] – Talion + suf. -ic.

DOOM

taliónic (rar) (-li-o-) adj. m., pl. taliónici; f. taliónică, pl. taliónice

talionicii
TALIÓNIC, -Ă, talionici, -ce, adj. (Rar) Potrivit legii talionului. [Pr.: -li-o-] – Talion + suf. -ic.

DOOM

taliónic (rar) (-li-o-) adj. m., pl. taliónici; f. taliónică, pl. taliónice

talionicilor
TALIÓNIC, -Ă, talionici, -ce, adj. (Rar) Potrivit legii talionului. [Pr.: -li-o-] – Talion + suf. -ic.

DOOM

taliónic (rar) (-li-o-) adj. m., pl. taliónici; f. taliónică, pl. taliónice

talionicul
TALIÓNIC, -Ă, talionici, -ce, adj. (Rar) Potrivit legii talionului. [Pr.: -li-o-] – Talion + suf. -ic.

DOOM

taliónic (rar) (-li-o-) adj. m., pl. taliónici; f. taliónică, pl. taliónice

talionicului
TALIÓNIC, -Ă, talionici, -ce, adj. (Rar) Potrivit legii talionului. [Pr.: -li-o-] – Talion + suf. -ic.

DOOM

taliónic (rar) (-li-o-) adj. m., pl. taliónici; f. taliónică, pl. taliónice

talionii
TALIÓN¹, talioni, s. m. (Reg.) Ban vechi. – Et. nec.

DOOM

talión³ (pedeapsă) (-li-on) s. n.

talionilor
TALIÓN¹, talioni, s. m. (Reg.) Ban vechi. – Et. nec.

DOOM

talión³ (pedeapsă) (-li-on) s. n.

talionul
TALIÓN¹, talioni, s. m. (Reg.) Ban vechi. – Et. nec.

DOOM

talión³ (pedeapsă) (-li-on) s. n.

talionului
TALIÓN¹, talioni, s. m. (Reg.) Ban vechi. – Et. nec.

DOOM

talión³ (pedeapsă) (-li-on) s. n.

talisman
TALISMÁN, talismane, s. n. Amuletă. – Din fr. talisman.

DOOM

talismán s. n., pl. talismáne

talisman
TALISMÁN s.n. Mic obiect considerat de superstițioși ca având o forță magică, supranaturală de a-i ajuta pe cei care îl poartă; amuletă. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. talisman].

talismane
TALISMÁN, talismane, s. n. Amuletă. – Din fr. talisman.

DOOM

talismán s. n., pl. talismáne

talismanele
TALISMÁN, talismane, s. n. Amuletă. – Din fr. talisman.

DOOM

talismán s. n., pl. talismáne

talismanelor
TALISMÁN, talismane, s. n. Amuletă. – Din fr. talisman.

DOOM

talismán s. n., pl. talismáne

talismanul
TALISMÁN, talismane, s. n. Amuletă. – Din fr. talisman.

DOOM

talismán s. n., pl. talismáne

talismanului
TALISMÁN, talismane, s. n. Amuletă. – Din fr. talisman.

DOOM

talismán s. n., pl. talismáne

taliu
TÁLIU s. n. Element chimic, metal rar, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul. – Din fr. thallium.

DOOM

táliu [liu pron. liu] s. n., art. táliul; simb. Tl

taliul
TÁLIU s. n. Element chimic, metal rar, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul. – Din fr. thallium.

DOOM

táliu [liu pron. liu] s. n., art. táliul; simb. Tl

taliului
TÁLIU s. n. Element chimic, metal rar, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul. – Din fr. thallium.

DOOM

táliu [liu pron. liu] s. n., art. táliul; simb. Tl

talmud
TALMÚD s. n. Carte religioasă iudaică, consemnând întreaga tradiție cultă, scrisă între sec. III î.H și V d. H. – Din fr. Talmud.

DOOM

Talmúd (carte religioasă) s. propriu n.

talmudic
TALMÚDIC, -Ă, talmudici, -ce, adj. Care ține de Talmud, privitor la Talmud, conform prescripțiilor acestuia. – Din fr. talmudique.

DOOM

talmúdic adj. m., pl. talmúdici; f. talmúdică, pl. talmúdice

talmudica
TALMÚDIC, -Ă, talmudici, -ce, adj. Care ține de Talmud, privitor la Talmud, conform prescripțiilor acestuia. – Din fr. talmudique.

DOOM

talmúdic adj. m., pl. talmúdici; f. talmúdică, pl. talmúdice

talmudice
TALMÚDIC, -Ă, talmudici, -ce, adj. Care ține de Talmud, privitor la Talmud, conform prescripțiilor acestuia. – Din fr. talmudique.

DOOM

talmúdic adj. m., pl. talmúdici; f. talmúdică, pl. talmúdice

talmudicei
TALMÚDIC, -Ă, talmudici, -ce, adj. Care ține de Talmud, privitor la Talmud, conform prescripțiilor acestuia. – Din fr. talmudique.

DOOM

talmúdic adj. m., pl. talmúdici; f. talmúdică, pl. talmúdice

talmudicele
TALMÚDIC, -Ă, talmudici, -ce, adj. Care ține de Talmud, privitor la Talmud, conform prescripțiilor acestuia. – Din fr. talmudique.

DOOM

talmúdic adj. m., pl. talmúdici; f. talmúdică, pl. talmúdice

talmudicelor
TALMÚDIC, -Ă, talmudici, -ce, adj. Care ține de Talmud, privitor la Talmud, conform prescripțiilor acestuia. – Din fr. talmudique.

DOOM

talmúdic adj. m., pl. talmúdici; f. talmúdică, pl. talmúdice

talmudici
TALMÚDIC, -Ă, talmudici, -ce, adj. Care ține de Talmud, privitor la Talmud, conform prescripțiilor acestuia. – Din fr. talmudique.

DOOM

talmúdic adj. m., pl. talmúdici; f. talmúdică, pl. talmúdice

talmudicii
TALMÚDIC, -Ă, talmudici, -ce, adj. Care ține de Talmud, privitor la Talmud, conform prescripțiilor acestuia. – Din fr. talmudique.

DOOM

talmúdic adj. m., pl. talmúdici; f. talmúdică, pl. talmúdice

talmudicilor
TALMÚDIC, -Ă, talmudici, -ce, adj. Care ține de Talmud, privitor la Talmud, conform prescripțiilor acestuia. – Din fr. talmudique.

DOOM

talmúdic adj. m., pl. talmúdici; f. talmúdică, pl. talmúdice

talmudicul
TALMÚDIC, -Ă, talmudici, -ce, adj. Care ține de Talmud, privitor la Talmud, conform prescripțiilor acestuia. – Din fr. talmudique.

DOOM

talmúdic adj. m., pl. talmúdici; f. talmúdică, pl. talmúdice

talmudicului
TALMÚDIC, -Ă, talmudici, -ce, adj. Care ține de Talmud, privitor la Talmud, conform prescripțiilor acestuia. – Din fr. talmudique.

DOOM

talmúdic adj. m., pl. talmúdici; f. talmúdică, pl. talmúdice

talmudism
TALMUDÍSM s. n. 1. Studiul Talmudului. 2. Fig. Tendință de a privi lucrurile și fenomenele rigid, scolastic, dogmatic; exces de subtilități și distincții formale în interpretarea unei probleme, a unui text etc. – Din fr. talmudisme.

DOOM

talmudísm s. n.

talmudismul
TALMUDÍSM s. n. 1. Studiul Talmudului. 2. Fig. Tendință de a privi lucrurile și fenomenele rigid, scolastic, dogmatic; exces de subtilități și distincții formale în interpretarea unei probleme, a unui text etc. – Din fr. talmudisme.

DOOM

talmudísm s. n.

talmudismului
TALMUDÍSM s. n. 1. Studiul Talmudului. 2. Fig. Tendință de a privi lucrurile și fenomenele rigid, scolastic, dogmatic; exces de subtilități și distincții formale în interpretarea unei probleme, a unui text etc. – Din fr. talmudisme.

DOOM

talmudísm s. n.

talmudist
TALMUDÍST, -Ă, talmudiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște, studiază și interpretează învățăturile Talmudului; adept al acestor învățături. 2. Fig. Persoană care privește lucrurile dogmatic, scolastic sau care face exces de subtilități și de distincții formale. – Din fr. talmudiste.

DOOM

talmudístă s. f., g.-d. art. talmudístei; pl. talmudíste

talmudista
TALMUDÍST, -Ă, talmudiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște, studiază și interpretează învățăturile Talmudului; adept al acestor învățături. 2. Fig. Persoană care privește lucrurile dogmatic, scolastic sau care face exces de subtilități și de distincții formale. – Din fr. talmudiste.

DOOM

talmudístă s. f., g.-d. art. talmudístei; pl. talmudíste

talmudiste
TALMUDÍST, -Ă, talmudiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște, studiază și interpretează învățăturile Talmudului; adept al acestor învățături. 2. Fig. Persoană care privește lucrurile dogmatic, scolastic sau care face exces de subtilități și de distincții formale. – Din fr. talmudiste.

DOOM

talmudístă s. f., g.-d. art. talmudístei; pl. talmudíste

talmudistei
TALMUDÍST, -Ă, talmudiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște, studiază și interpretează învățăturile Talmudului; adept al acestor învățături. 2. Fig. Persoană care privește lucrurile dogmatic, scolastic sau care face exces de subtilități și de distincții formale. – Din fr. talmudiste.

DOOM

talmudístă s. f., g.-d. art. talmudístei; pl. talmudíste

talmudistele
TALMUDÍST, -Ă, talmudiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște, studiază și interpretează învățăturile Talmudului; adept al acestor învățături. 2. Fig. Persoană care privește lucrurile dogmatic, scolastic sau care face exces de subtilități și de distincții formale. – Din fr. talmudiste.

DOOM

talmudístă s. f., g.-d. art. talmudístei; pl. talmudíste

talmudistelor
TALMUDÍST, -Ă, talmudiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște, studiază și interpretează învățăturile Talmudului; adept al acestor învățături. 2. Fig. Persoană care privește lucrurile dogmatic, scolastic sau care face exces de subtilități și de distincții formale. – Din fr. talmudiste.

DOOM

talmudístă s. f., g.-d. art. talmudístei; pl. talmudíste

talmudistul
TALMUDÍST, -Ă, talmudiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște, studiază și interpretează învățăturile Talmudului; adept al acestor învățături. 2. Fig. Persoană care privește lucrurile dogmatic, scolastic sau care face exces de subtilități și de distincții formale. – Din fr. talmudiste.

DOOM

talmudístă s. f., g.-d. art. talmudístei; pl. talmudíste

talmudistului
TALMUDÍST, -Ă, talmudiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște, studiază și interpretează învățăturile Talmudului; adept al acestor învățături. 2. Fig. Persoană care privește lucrurile dogmatic, scolastic sau care face exces de subtilități și de distincții formale. – Din fr. talmudiste.

DOOM

talmudístă s. f., g.-d. art. talmudístei; pl. talmudíste

talmudiști
TALMUDÍST, -Ă, talmudiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște, studiază și interpretează învățăturile Talmudului; adept al acestor învățături. 2. Fig. Persoană care privește lucrurile dogmatic, scolastic sau care face exces de subtilități și de distincții formale. – Din fr. talmudiste.

DOOM

talmudístă s. f., g.-d. art. talmudístei; pl. talmudíste

talmudiștii
TALMUDÍST, -Ă, talmudiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște, studiază și interpretează învățăturile Talmudului; adept al acestor învățături. 2. Fig. Persoană care privește lucrurile dogmatic, scolastic sau care face exces de subtilități și de distincții formale. – Din fr. talmudiste.

DOOM

talmudístă s. f., g.-d. art. talmudístei; pl. talmudíste

talmudiștilor
TALMUDÍST, -Ă, talmudiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște, studiază și interpretează învățăturile Talmudului; adept al acestor învățături. 2. Fig. Persoană care privește lucrurile dogmatic, scolastic sau care face exces de subtilități și de distincții formale. – Din fr. talmudiste.

DOOM

talmudístă s. f., g.-d. art. talmudístei; pl. talmudíste

talmudul
TALMÚD s. n. Carte religioasă iudaică, consemnând întreaga tradiție cultă, scrisă între sec. III î.H și V d. H. – Din fr. Talmud.

DOOM

Talmúd (carte religioasă) s. propriu n.

talmudului
TALMÚD s. n. Carte religioasă iudaică, consemnând întreaga tradiție cultă, scrisă între sec. III î.H și V d. H. – Din fr. Talmud.

DOOM

Talmúd (carte religioasă) s. propriu n.

talmuduri
TALMÚD s. n. Carte religioasă iudaică, consemnând întreaga tradiție cultă, scrisă între sec. III î.H și V d. H. – Din fr. Talmud.

DOOM

Talmúd (carte religioasă) s. propriu n.

talmudurile
TALMÚD s. n. Carte religioasă iudaică, consemnând întreaga tradiție cultă, scrisă între sec. III î.H și V d. H. – Din fr. Talmud.

DOOM

Talmúd (carte religioasă) s. propriu n.

talmudurilor
TALMÚD s. n. Carte religioasă iudaică, consemnând întreaga tradiție cultă, scrisă între sec. III î.H și V d. H. – Din fr. Talmud.

DOOM

Talmúd (carte religioasă) s. propriu n.

talo
TAL s.n. Organ vegetativ rudimentar al unor plante criptogame (alge, ciuperci etc.). // (Și în forma talo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „ramură”. [< fr. thalle, cf. gr. thalos].

taloane
TALÓN, taloane, s. n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitanțier, dintr-un bonier etc. care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detașabilă. 2. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o țesătură mai deasă. 3. Partidă la unele jocuri de cărți. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei roți. – Din fr. talon.

DOOM

talón s. n., pl. taloáne

taloanele
TALÓN, taloane, s. n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitanțier, dintr-un bonier etc. care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detașabilă. 2. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o țesătură mai deasă. 3. Partidă la unele jocuri de cărți. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei roți. – Din fr. talon.

DOOM

talón s. n., pl. taloáne

taloanelor
TALÓN, taloane, s. n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitanțier, dintr-un bonier etc. care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detașabilă. 2. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o țesătură mai deasă. 3. Partidă la unele jocuri de cărți. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei roți. – Din fr. talon.

DOOM

talón s. n., pl. taloáne

talofita
TALOFÍTĂ, talofite, s. f. (La pl.) Încrengătură a regnului vegetal care cuprinde plante inferioare cu corpul vegetativ format dintr-un tal și care se înmulțesc prin spori, prin diviziune sau prin gameți (Thallophyta); (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. – Din fr. thallophyte.

DOOM

talofítă s. f., g.-d. art. talofítei; pl. talofíte

talofite
TALOFÍTĂ, talofite, s. f. (La pl.) Încrengătură a regnului vegetal care cuprinde plante inferioare cu corpul vegetativ format dintr-un tal și care se înmulțesc prin spori, prin diviziune sau prin gameți (Thallophyta); (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. – Din fr. thallophyte.

DOOM

talofítă s. f., g.-d. art. talofítei; pl. talofíte

talofitei
TALOFÍTĂ, talofite, s. f. (La pl.) Încrengătură a regnului vegetal care cuprinde plante inferioare cu corpul vegetativ format dintr-un tal și care se înmulțesc prin spori, prin diviziune sau prin gameți (Thallophyta); (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. – Din fr. thallophyte.

DOOM

talofítă s. f., g.-d. art. talofítei; pl. talofíte

talofitele
TALOFÍTĂ, talofite, s. f. (La pl.) Încrengătură a regnului vegetal care cuprinde plante inferioare cu corpul vegetativ format dintr-un tal și care se înmulțesc prin spori, prin diviziune sau prin gameți (Thallophyta); (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. – Din fr. thallophyte.

DOOM

talofítă s. f., g.-d. art. talofítei; pl. talofíte

talofitelor
TALOFÍTĂ, talofite, s. f. (La pl.) Încrengătură a regnului vegetal care cuprinde plante inferioare cu corpul vegetativ format dintr-un tal și care se înmulțesc prin spori, prin diviziune sau prin gameți (Thallophyta); (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. – Din fr. thallophyte.

DOOM

talofítă s. f., g.-d. art. talofítei; pl. talofíte

talon
TALÓN, taloane, s. n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitanțier, dintr-un bonier etc. care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detașabilă. 2. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o țesătură mai deasă. 3. Partidă la unele jocuri de cărți. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei roți. – Din fr. talon.

DOOM

talón s. n., pl. taloáne

talona
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonai
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonaj
TALONÁJ s. n. (La jocul de rugbi) Talonare. – Din fr. talonnage.

talonajul
TALONÁJ s. n. (La jocul de rugbi) Talonare. – Din fr. talonnage.

talonajului
TALONÁJ s. n. (La jocul de rugbi) Talonare. – Din fr. talonnage.

talonam
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonare
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonare
TALONÁRE, talonări, s. f. (Mai ales la jocul de rugbi) Acțiunea de a talona; talonaj. – V. talona.

talonarea
TALONÁRE, talonări, s. f. (Mai ales la jocul de rugbi) Acțiunea de a talona; talonaj. – V. talona.

talonară
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonarăm
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonarăți
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonase
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonasem
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonaseră
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonaserăm
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonaserăți
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonaseși
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonaseți
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonat
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonat
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. – Din fr. talonner.

talonau
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonași
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonați
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonează
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

taloner
TALONÉR, taloneri, s. m. Jucător de rugbi care se găsește în grămadă între cei doi pilieri, având sarcina de a talona mingea. – Din fr. talonneur.

taloneri
TALONÉR, taloneri, s. m. Jucător de rugbi care se găsește în grămadă între cei doi pilieri, având sarcina de a talona mingea. – Din fr. talonneur.

talonerii
TALONÉR, taloneri, s. m. Jucător de rugbi care se găsește în grămadă între cei doi pilieri, având sarcina de a talona mingea. – Din fr. talonneur.

talonerilor
TALONÉR, taloneri, s. m. Jucător de rugbi care se găsește în grămadă între cei doi pilieri, având sarcina de a talona mingea. – Din fr. talonneur.

talonerul
TALONÉR, taloneri, s. m. Jucător de rugbi care se găsește în grămadă între cei doi pilieri, având sarcina de a talona mingea. – Din fr. talonneur.

talonerului
TALONÉR, taloneri, s. m. Jucător de rugbi care se găsește în grămadă între cei doi pilieri, având sarcina de a talona mingea. – Din fr. talonneur.

talonet
TALONÉTĂ, talonete, s. f. Bucată de carton fixată în dreptul călcâiului la un obiect de încălțăminte, pentru a asigura rezistența îmbinării. ♦ Branț. ♦ Bucată de stofă, cusută la manșetă sau la marginea de jos a pantalonilor pentru a evita uzura în acel loc, [Var.: talonét s. n.] – Din fr. talonnette.

DOOM

talonétă s. f., g.-d. art. talonétei; pl. talonéte

taloneta
TALONÉTĂ, talonete, s. f. Bucată de carton fixată în dreptul călcâiului la un obiect de încălțăminte, pentru a asigura rezistența îmbinării. ♦ Branț. ♦ Bucată de stofă, cusută la manșetă sau la marginea de jos a pantalonilor pentru a evita uzura în acel loc, [Var.: talonét s. n.] – Din fr. talonnette.

DOOM

talonétă s. f., g.-d. art. talonétei; pl. talonéte

talonete
TALONÉTĂ, talonete, s. f. Bucată de carton fixată în dreptul călcâiului la un obiect de încălțăminte, pentru a asigura rezistența îmbinării. ♦ Branț. ♦ Bucată de stofă, cusută la manșetă sau la marginea de jos a pantalonilor pentru a evita uzura în acel loc, [Var.: talonét s. n.] – Din fr. talonnette.

DOOM

talonétă s. f., g.-d. art. talonétei; pl. talonéte

talonetei
TALONÉTĂ, talonete, s. f. Bucată de carton fixată în dreptul călcâiului la un obiect de încălțăminte, pentru a asigura rezistența îmbinării. ♦ Branț. ♦ Bucată de stofă, cusută la manșetă sau la marginea de jos a pantalonilor pentru a evita uzura în acel loc, [Var.: talonét s. n.] – Din fr. talonnette.

DOOM

talonétă s. f., g.-d. art. talonétei; pl. talonéte

talonetele
TALONÉTĂ, talonete, s. f. Bucată de carton fixată în dreptul călcâiului la un obiect de încălțăminte, pentru a asigura rezistența îmbinării. ♦ Branț. ♦ Bucată de stofă, cusută la manșetă sau la marginea de jos a pantalonilor pentru a evita uzura în acel loc, [Var.: talonét s. n.] – Din fr. talonnette.

DOOM

talonétă s. f., g.-d. art. talonétei; pl. talonéte

talonetelor
TALONÉTĂ, talonete, s. f. Bucată de carton fixată în dreptul călcâiului la un obiect de încălțăminte, pentru a asigura rezistența îmbinării. ♦ Branț. ♦ Bucată de stofă, cusută la manșetă sau la marginea de jos a pantalonilor pentru a evita uzura în acel loc, [Var.: talonét s. n.] – Din fr. talonnette.

DOOM

talonétă s. f., g.-d. art. talonétei; pl. talonéte

talonez
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

taloneze
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonezi
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonul
TALÓN, taloane, s. n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitanțier, dintr-un bonier etc. care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detașabilă. 2. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o țesătură mai deasă. 3. Partidă la unele jocuri de cărți. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei roți. – Din fr. talon.

DOOM

talón s. n., pl. taloáne

talonului
TALÓN, taloane, s. n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitanțier, dintr-un bonier etc. care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detașabilă. 2. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o țesătură mai deasă. 3. Partidă la unele jocuri de cărți. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei roți. – Din fr. talon.

DOOM

talón s. n., pl. taloáne

talonând
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonînd
TALONÁ, talonez, vb. I. Tranz. 1. (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă; (în diverse sporturi) a urmări pe adversar îndeaproape pentru a-l împiedica să-și continue acțiunea. 2. Fig. A hărțui, a sâcâi, a enerva. – Din fr. talonner.

DOOM

taloná (a ~) vb., ind. prez. 3 taloneáză

talonări
TALONÁRE, talonări, s. f. (Mai ales la jocul de rugbi) Acțiunea de a talona; talonaj. – V. talona.

talonării
TALONÁRE, talonări, s. f. (Mai ales la jocul de rugbi) Acțiunea de a talona; talonaj. – V. talona.

talonările
TALONÁRE, talonări, s. f. (Mai ales la jocul de rugbi) Acțiunea de a talona; talonaj. – V. talona.

talonărilor
TALONÁRE, talonări, s. f. (Mai ales la jocul de rugbi) Acțiunea de a talona; talonaj. – V. talona.

talos
Talos 1. Nepotul lui Daedalus, ucis, din gelozie, de către unchiul său (v. Daedalus). 2. Ființă monstruoasă pusă de către Zeus să străjuiască insula Creta. Talos era dotat cu o forță uriașă. El era reprezentat ca un colos de metal care se înroșea în foc și-și ardea apoi dușmanii cu dogoarea trupului său. A fost ucis, la rîndu-i, prin vrăjile Medeei.

talpa
CẤRTIȚĂ, cârtițe, s. f. Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiți de o membrană, cu blană neagră, cu labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în galerii subterane; sobol (Talpa euripaea). – Din bg. kărtica, scr. krtica.

talpa
TÁLPĂ, tălpi, s. f. I. 1. Partea inferioară a labei piciorului, la om și la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul și pe care se sprijină corpul. ◊ Expr. A o apuca la talpă sau a-și lua tălpile la spinare = a pleca, a o șterge. Arde focul la tălpile picioarelor, se spune când cineva este amenințat de o primejdie. (Reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune în tălpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune în mișcare, în acțiune. ◊ Compuse: talpa-gâștei = a) încrețiturile de la coada ochiului (la persoanele în vârstă); b) scris neîngrijit; c) plantă erbacee meliferă și medicinală, cu tulpina puternică, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus cardiaca); talpa-ursului = plantă erbacee cu frunze mari, spinoase și cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic (Acanthus longifolius); talpa-stâncii = mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, cu flori mici, albe (Coronopus procumbens); talpa-lupului = plantă erbacee cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăți antiscorbutice și diuretice (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a încălțămintei sau a ciorapului, care protejează talpa (I 1). 3. Piele groasă tăbăcită special, din care se confecționează pingelele încălțămintei, flecurile etc. ♦ Talpă artificială = material fabricat, prin aglomerare cu lianți, din fibre de piele (provenite din deșeuri), fibre de celuloză și fibre textile, folosit ca înlocuitor pentru talpă (I 3), la branțuri, ștaifuri, bombeuri. II. 1. Lemn gros, grindă care se așază la temelia unei construcții pentru a o sprijini; p. ext. temelie. ◊ Talpa casei = capul familiei, bărbatul. Talpa țării (sau a casei) = țărănimea (considerată în trecut ca temelie a țării, obligată să suporte tot greul îndatoririlor). Talpa iadului = a) (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare. ♦ Fig. Sprijin, bază, susținere. 2. Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de țesut manual. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oțel, curbate în sus la capătul din față, pe care alunecă sania. ♦ Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul și care îl face să alunece mai ușor pe brazdă. ♦ Partea de dedesubt a corabiei. ♦ Parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc. 4. Partea inferioară, lățită, a unei piese, a unui organ de mașină sau a unui element de construcție, prin care acesta se reazămă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport. ♦ Spec. Partea de jos, lățită, a unei șine, prin care aceasta se reazămă pe traverse. ♦ Spec. Parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării. ♦ Spec. Extremitate a unui pat de pușcă pe care se sprijină arma când stă vertical. ♦ Spec. Partea de dedesubt, pe care se clădește o claie sau un stog. ♦ Spec. Bază a unei excavații miniere sau a unei găuri de sondă. ♦ Spec. Parte mai lățită (inferioară) a unei litere tipografice. – Cf. magh. talp.

DOOM

tálpă s. f., g.-d. art. tắlpii; pl. tălpi

talpe
TÁLPĂ, tălpi, s. f. I. 1. Partea inferioară a labei piciorului, la om și la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul și pe care se sprijină corpul. ◊ Expr. A o apuca la talpă sau a-și lua tălpile la spinare = a pleca, a o șterge. Arde focul la tălpile picioarelor, se spune când cineva este amenințat de o primejdie. (Reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune în tălpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune în mișcare, în acțiune. ◊ Compuse: talpa-gâștei = a) încrețiturile de la coada ochiului (la persoanele în vârstă); b) scris neîngrijit; c) plantă erbacee meliferă și medicinală, cu tulpina puternică, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus cardiaca); talpa-ursului = plantă erbacee cu frunze mari, spinoase și cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic (Acanthus longifolius); talpa-stâncii = mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, cu flori mici, albe (Coronopus procumbens); talpa-lupului = plantă erbacee cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăți antiscorbutice și diuretice (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a încălțămintei sau a ciorapului, care protejează talpa (I 1). 3. Piele groasă tăbăcită special, din care se confecționează pingelele încălțămintei, flecurile etc. ♦ Talpă artificială = material fabricat, prin aglomerare cu lianți, din fibre de piele (provenite din deșeuri), fibre de celuloză și fibre textile, folosit ca înlocuitor pentru talpă (I 3), la branțuri, ștaifuri, bombeuri. II. 1. Lemn gros, grindă care se așază la temelia unei construcții pentru a o sprijini; p. ext. temelie. ◊ Talpa casei = capul familiei, bărbatul. Talpa țării (sau a casei) = țărănimea (considerată în trecut ca temelie a țării, obligată să suporte tot greul îndatoririlor). Talpa iadului = a) (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare. ♦ Fig. Sprijin, bază, susținere. 2. Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de țesut manual. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oțel, curbate în sus la capătul din față, pe care alunecă sania. ♦ Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul și care îl face să alunece mai ușor pe brazdă. ♦ Partea de dedesubt a corabiei. ♦ Parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc. 4. Partea inferioară, lățită, a unei piese, a unui organ de mașină sau a unui element de construcție, prin care acesta se reazămă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport. ♦ Spec. Partea de jos, lățită, a unei șine, prin care aceasta se reazămă pe traverse. ♦ Spec. Parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării. ♦ Spec. Extremitate a unui pat de pușcă pe care se sprijină arma când stă vertical. ♦ Spec. Partea de dedesubt, pe care se clădește o claie sau un stog. ♦ Spec. Bază a unei excavații miniere sau a unei găuri de sondă. ♦ Spec. Parte mai lățită (inferioară) a unei litere tipografice. – Cf. magh. talp.

DOOM

tálpă s. f., g.-d. art. tắlpii; pl. tălpi

talpei
TÁLPĂ, tălpi, s. f. I. 1. Partea inferioară a labei piciorului, la om și la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul și pe care se sprijină corpul. ◊ Expr. A o apuca la talpă sau a-și lua tălpile la spinare = a pleca, a o șterge. Arde focul la tălpile picioarelor, se spune când cineva este amenințat de o primejdie. (Reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune în tălpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune în mișcare, în acțiune. ◊ Compuse: talpa-gâștei = a) încrețiturile de la coada ochiului (la persoanele în vârstă); b) scris neîngrijit; c) plantă erbacee meliferă și medicinală, cu tulpina puternică, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus cardiaca); talpa-ursului = plantă erbacee cu frunze mari, spinoase și cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic (Acanthus longifolius); talpa-stâncii = mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, cu flori mici, albe (Coronopus procumbens); talpa-lupului = plantă erbacee cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăți antiscorbutice și diuretice (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a încălțămintei sau a ciorapului, care protejează talpa (I 1). 3. Piele groasă tăbăcită special, din care se confecționează pingelele încălțămintei, flecurile etc. ♦ Talpă artificială = material fabricat, prin aglomerare cu lianți, din fibre de piele (provenite din deșeuri), fibre de celuloză și fibre textile, folosit ca înlocuitor pentru talpă (I 3), la branțuri, ștaifuri, bombeuri. II. 1. Lemn gros, grindă care se așază la temelia unei construcții pentru a o sprijini; p. ext. temelie. ◊ Talpa casei = capul familiei, bărbatul. Talpa țării (sau a casei) = țărănimea (considerată în trecut ca temelie a țării, obligată să suporte tot greul îndatoririlor). Talpa iadului = a) (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare. ♦ Fig. Sprijin, bază, susținere. 2. Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de țesut manual. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oțel, curbate în sus la capătul din față, pe care alunecă sania. ♦ Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul și care îl face să alunece mai ușor pe brazdă. ♦ Partea de dedesubt a corabiei. ♦ Parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc. 4. Partea inferioară, lățită, a unei piese, a unui organ de mașină sau a unui element de construcție, prin care acesta se reazămă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport. ♦ Spec. Partea de jos, lățită, a unei șine, prin care aceasta se reazămă pe traverse. ♦ Spec. Parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării. ♦ Spec. Extremitate a unui pat de pușcă pe care se sprijină arma când stă vertical. ♦ Spec. Partea de dedesubt, pe care se clădește o claie sau un stog. ♦ Spec. Bază a unei excavații miniere sau a unei găuri de sondă. ♦ Spec. Parte mai lățită (inferioară) a unei litere tipografice. – Cf. magh. talp.

DOOM

tálpă s. f., g.-d. art. tắlpii; pl. tălpi

talpele
TÁLPĂ, tălpi, s. f. I. 1. Partea inferioară a labei piciorului, la om și la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul și pe care se sprijină corpul. ◊ Expr. A o apuca la talpă sau a-și lua tălpile la spinare = a pleca, a o șterge. Arde focul la tălpile picioarelor, se spune când cineva este amenințat de o primejdie. (Reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune în tălpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune în mișcare, în acțiune. ◊ Compuse: talpa-gâștei = a) încrețiturile de la coada ochiului (la persoanele în vârstă); b) scris neîngrijit; c) plantă erbacee meliferă și medicinală, cu tulpina puternică, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus cardiaca); talpa-ursului = plantă erbacee cu frunze mari, spinoase și cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic (Acanthus longifolius); talpa-stâncii = mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, cu flori mici, albe (Coronopus procumbens); talpa-lupului = plantă erbacee cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăți antiscorbutice și diuretice (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a încălțămintei sau a ciorapului, care protejează talpa (I 1). 3. Piele groasă tăbăcită special, din care se confecționează pingelele încălțămintei, flecurile etc. ♦ Talpă artificială = material fabricat, prin aglomerare cu lianți, din fibre de piele (provenite din deșeuri), fibre de celuloză și fibre textile, folosit ca înlocuitor pentru talpă (I 3), la branțuri, ștaifuri, bombeuri. II. 1. Lemn gros, grindă care se așază la temelia unei construcții pentru a o sprijini; p. ext. temelie. ◊ Talpa casei = capul familiei, bărbatul. Talpa țării (sau a casei) = țărănimea (considerată în trecut ca temelie a țării, obligată să suporte tot greul îndatoririlor). Talpa iadului = a) (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare. ♦ Fig. Sprijin, bază, susținere. 2. Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de țesut manual. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oțel, curbate în sus la capătul din față, pe care alunecă sania. ♦ Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul și care îl face să alunece mai ușor pe brazdă. ♦ Partea de dedesubt a corabiei. ♦ Parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc. 4. Partea inferioară, lățită, a unei piese, a unui organ de mașină sau a unui element de construcție, prin care acesta se reazămă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport. ♦ Spec. Partea de jos, lățită, a unei șine, prin care aceasta se reazămă pe traverse. ♦ Spec. Parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării. ♦ Spec. Extremitate a unui pat de pușcă pe care se sprijină arma când stă vertical. ♦ Spec. Partea de dedesubt, pe care se clădește o claie sau un stog. ♦ Spec. Bază a unei excavații miniere sau a unei găuri de sondă. ♦ Spec. Parte mai lățită (inferioară) a unei litere tipografice. – Cf. magh. talp.

DOOM

tálpă s. f., g.-d. art. tắlpii; pl. tălpi

talpelor
TÁLPĂ, tălpi, s. f. I. 1. Partea inferioară a labei piciorului, la om și la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul și pe care se sprijină corpul. ◊ Expr. A o apuca la talpă sau a-și lua tălpile la spinare = a pleca, a o șterge. Arde focul la tălpile picioarelor, se spune când cineva este amenințat de o primejdie. (Reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune în tălpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune în mișcare, în acțiune. ◊ Compuse: talpa-gâștei = a) încrețiturile de la coada ochiului (la persoanele în vârstă); b) scris neîngrijit; c) plantă erbacee meliferă și medicinală, cu tulpina puternică, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus cardiaca); talpa-ursului = plantă erbacee cu frunze mari, spinoase și cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic (Acanthus longifolius); talpa-stâncii = mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, cu flori mici, albe (Coronopus procumbens); talpa-lupului = plantă erbacee cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăți antiscorbutice și diuretice (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a încălțămintei sau a ciorapului, care protejează talpa (I 1). 3. Piele groasă tăbăcită special, din care se confecționează pingelele încălțămintei, flecurile etc. ♦ Talpă artificială = material fabricat, prin aglomerare cu lianți, din fibre de piele (provenite din deșeuri), fibre de celuloză și fibre textile, folosit ca înlocuitor pentru talpă (I 3), la branțuri, ștaifuri, bombeuri. II. 1. Lemn gros, grindă care se așază la temelia unei construcții pentru a o sprijini; p. ext. temelie. ◊ Talpa casei = capul familiei, bărbatul. Talpa țării (sau a casei) = țărănimea (considerată în trecut ca temelie a țării, obligată să suporte tot greul îndatoririlor). Talpa iadului = a) (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare. ♦ Fig. Sprijin, bază, susținere. 2. Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de țesut manual. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oțel, curbate în sus la capătul din față, pe care alunecă sania. ♦ Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul și care îl face să alunece mai ușor pe brazdă. ♦ Partea de dedesubt a corabiei. ♦ Parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc. 4. Partea inferioară, lățită, a unei piese, a unui organ de mașină sau a unui element de construcție, prin care acesta se reazămă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport. ♦ Spec. Partea de jos, lățită, a unei șine, prin care aceasta se reazămă pe traverse. ♦ Spec. Parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării. ♦ Spec. Extremitate a unui pat de pușcă pe care se sprijină arma când stă vertical. ♦ Spec. Partea de dedesubt, pe care se clădește o claie sau un stog. ♦ Spec. Bază a unei excavații miniere sau a unei găuri de sondă. ♦ Spec. Parte mai lățită (inferioară) a unei litere tipografice. – Cf. magh. talp.

DOOM

tálpă s. f., g.-d. art. tắlpii; pl. tălpi

talpina
TALPÍNĂ, talpine, s. f. Material obținut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălțăminte. – Talpă + suf. -ină.

DOOM

talpínă s. f., g.-d. art. talpínei; pl. talpíne

talpine
TALPÍNĂ, talpine, s. f. Material obținut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălțăminte. – Talpă + suf. -ină.

DOOM

talpínă s. f., g.-d. art. talpínei; pl. talpíne

talpinei
TALPÍNĂ, talpine, s. f. Material obținut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălțăminte. – Talpă + suf. -ină.

DOOM

talpínă s. f., g.-d. art. talpínei; pl. talpíne

talpinele
TALPÍNĂ, talpine, s. f. Material obținut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălțăminte. – Talpă + suf. -ină.

DOOM

talpínă s. f., g.-d. art. talpínei; pl. talpíne

talpinelor
TALPÍNĂ, talpine, s. f. Material obținut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălțăminte. – Talpă + suf. -ină.

DOOM

talpínă s. f., g.-d. art. talpínei; pl. talpíne

talthybius
Talthybius, unul dintre crainicii lui Agamemnon în războiul troian. În această calitate el a fost trimis de către stăpînul său s-o aducă pe Briseis din cortul lui Achilles.

taltibiu
Taltibiu = Talthybius.

talul
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci etc. – Din fr. thalle.

DOOM

tal s. n., pl. táluri

talului
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci etc. – Din fr. thalle.

DOOM

tal s. n., pl. táluri

taluri
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci etc. – Din fr. thalle.

DOOM

tal s. n., pl. táluri

talurile
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci etc. – Din fr. thalle.

DOOM

tal s. n., pl. táluri

talurilor
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci etc. – Din fr. thalle.

DOOM

tal s. n., pl. táluri

talus
TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus.

DOOM

tálus (călcâi) s. n., pl. tálusuri

talus
Talus = Talos.

talusul
TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus.

DOOM

tálus (călcâi) s. n., pl. tálusuri

talusului
TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus.

DOOM

tálus (călcâi) s. n., pl. tálusuri

talusuri
TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus.

DOOM

tálus (călcâi) s. n., pl. tálusuri

talusurile
TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus.

DOOM

tálus (călcâi) s. n., pl. tálusuri

talusurilor
TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus.

DOOM

tálus (călcâi) s. n., pl. tálusuri

taluz
TALÚZ, taluzuri, s. n. Suprafață înclinată care mărginește lateral un rambleu sau un debleu; teren în pantă. – Din fr. talus.

DOOM

talúz (pantă) s. n., pl. talúzuri

taluza
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzai
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzam
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzare
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzare
TALUZÁRE, taluzări, s. f. Acțiunea de a taluza. – V. taluza.

taluzarea
TALUZÁRE, taluzări, s. f. Acțiunea de a taluza. – V. taluza.

taluzară
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzarăm
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzarăți
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzase
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzasem
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzaseră
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzaserăm
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzaserăți
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzaseși
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzaseți
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzat
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzat
TALUZÁT, -Ă, taluzați, -te, adj. (Despre rambleuri și debleuri) Care are taluzuri, cu taluzuri. – V. taluza.

taluzata
TALUZÁT, -Ă, taluzați, -te, adj. (Despre rambleuri și debleuri) Care are taluzuri, cu taluzuri. – V. taluza.

taluzate
TALUZÁT, -Ă, taluzați, -te, adj. (Despre rambleuri și debleuri) Care are taluzuri, cu taluzuri. – V. taluza.

taluzatei
TALUZÁT, -Ă, taluzați, -te, adj. (Despre rambleuri și debleuri) Care are taluzuri, cu taluzuri. – V. taluza.

taluzatele
TALUZÁT, -Ă, taluzați, -te, adj. (Despre rambleuri și debleuri) Care are taluzuri, cu taluzuri. – V. taluza.

taluzatelor
TALUZÁT, -Ă, taluzați, -te, adj. (Despre rambleuri și debleuri) Care are taluzuri, cu taluzuri. – V. taluza.

taluzatul
TALUZÁT, -Ă, taluzați, -te, adj. (Despre rambleuri și debleuri) Care are taluzuri, cu taluzuri. – V. taluza.

taluzatului
TALUZÁT, -Ă, taluzați, -te, adj. (Despre rambleuri și debleuri) Care are taluzuri, cu taluzuri. – V. taluza.

taluzau
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzași
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzați
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzați
TALUZÁT, -Ă, taluzați, -te, adj. (Despre rambleuri și debleuri) Care are taluzuri, cu taluzuri. – V. taluza.

taluzații
TALUZÁT, -Ă, taluzați, -te, adj. (Despre rambleuri și debleuri) Care are taluzuri, cu taluzuri. – V. taluza.

taluzaților
TALUZÁT, -Ă, taluzați, -te, adj. (Despre rambleuri și debleuri) Care are taluzuri, cu taluzuri. – V. taluza.

taluzează
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzez
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzeze
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzezi
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzul
TALÚZ, taluzuri, s. n. Suprafață înclinată care mărginește lateral un rambleu sau un debleu; teren în pantă. – Din fr. talus.

DOOM

talúz (pantă) s. n., pl. talúzuri

taluzului
TALÚZ, taluzuri, s. n. Suprafață înclinată care mărginește lateral un rambleu sau un debleu; teren în pantă. – Din fr. talus.

DOOM

talúz (pantă) s. n., pl. talúzuri

taluzuri
TALÚZ, taluzuri, s. n. Suprafață înclinată care mărginește lateral un rambleu sau un debleu; teren în pantă. – Din fr. talus.

DOOM

talúz (pantă) s. n., pl. talúzuri

taluzurile
TALÚZ, taluzuri, s. n. Suprafață înclinată care mărginește lateral un rambleu sau un debleu; teren în pantă. – Din fr. talus.

DOOM

talúz (pantă) s. n., pl. talúzuri

taluzurilor
TALÚZ, taluzuri, s. n. Suprafață înclinată care mărginește lateral un rambleu sau un debleu; teren în pantă. – Din fr. talus.

DOOM

talúz (pantă) s. n., pl. talúzuri

taluzând
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzînd
TALUZÁ, taluzez, vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. – Din fr. taluser.

DOOM

taluzá (a ~) vb., ind. prez. 3 taluzeáză

taluzări
TALUZÁRE, taluzări, s. f. Acțiunea de a taluza. – V. taluza.

taluzării
TALUZÁRE, taluzări, s. f. Acțiunea de a taluza. – V. taluza.

taluzările
TALUZÁRE, taluzări, s. f. Acțiunea de a taluza. – V. taluza.

taluzărilor
TALUZÁRE, taluzări, s. f. Acțiunea de a taluza. – V. taluza.

talveg
TALVÉG, talveguri, s. n. Linia care unește între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate. – Din germ. Talweg, fr. thalweg.

DOOM

talvég s. n., pl. talvéguri

talvegul
TALVÉG, talveguri, s. n. Linia care unește între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate. – Din germ. Talweg, fr. thalweg.

DOOM

talvég s. n., pl. talvéguri

talvegului
TALVÉG, talveguri, s. n. Linia care unește între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate. – Din germ. Talweg, fr. thalweg.

DOOM

talvég s. n., pl. talvéguri

talveguri
TALVÉG, talveguri, s. n. Linia care unește între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate. – Din germ. Talweg, fr. thalweg.

DOOM

talvég s. n., pl. talvéguri

talvegurile
TALVÉG, talveguri, s. n. Linia care unește între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate. – Din germ. Talweg, fr. thalweg.

DOOM

talvég s. n., pl. talvéguri

talvegurilor
TALVÉG, talveguri, s. n. Linia care unește între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate. – Din germ. Talweg, fr. thalweg.

DOOM

talvég s. n., pl. talvéguri

talâm
TALÍM, talimuri, s. n. (Înv.) 1. Plecăciune, reverență. 2. Apucătură, deprindere; gest. [Var.: talấm s. n.] – Din tc. talim.

DOOM

talím/talấm s. n., pl. talímuri/talấmuri

taman
TAMÁN adv. (Pop.) 1. Tocmai, întocmai, chiar, exact. 2. În special, mai ales. 3. De-abia, într-un târziu, numai. – Din tc. tamam.

DOOM

tamán (pop.) adv.

tamar
TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec.

DOOM

tamár s. n., pl. tamáre

tamare
TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec.

DOOM

tamár s. n., pl. tamáre

tamarele
TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec.

DOOM

tamár s. n., pl. tamáre

tamarelor
TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec.

DOOM

tamár s. n., pl. tamáre

tamarin
TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica). – Din fr. tamarin.

DOOM

tamarín s. m., pl. tamaríni

tamarind
TAMARÍND s. m. v. tamarin.

tamarini
TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica). – Din fr. tamarin.

DOOM

tamarín s. m., pl. tamaríni

tamarinii
TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica). – Din fr. tamarin.

DOOM

tamarín s. m., pl. tamaríni

tamarinilor
TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica). – Din fr. tamarin.

DOOM

tamarín s. m., pl. tamaríni

tamarinul
TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica). – Din fr. tamarin.

DOOM

tamarín s. m., pl. tamaríni

tamarinului
TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica). – Din fr. tamarin.

DOOM

tamarín s. m., pl. tamaríni

tamarisca
TAMARÍX s. m. v. tamariscă.

DOOM

!tamaríscă s. f.

tamarix
TAMARÍX s. m. v. tamariscă.

DOOM

!tamaríscă s. f.

tamariște
TAMARÍX s. m. v. tamariscă.

DOOM

!tamaríscă s. f.

tamariștei
TAMARÍX s. m. v. tamariscă.

DOOM

!tamaríscă s. f.

tamarul
TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec.

DOOM

tamár s. n., pl. tamáre

tamarului
TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec.

DOOM

tamár s. n., pl. tamáre

tamazlâc
TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

DOOM

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri

tamazlâcul
TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

DOOM

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri

tamazlâcului
TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

DOOM

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri

tamazlâcuri
TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

DOOM

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri

tamazlâcurile
TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

DOOM

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri

tamazlâcurilor
TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

DOOM

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri

tamazlîc
TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

DOOM

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri

tamazlîcul
TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

DOOM

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri

tamazlîcului
TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

DOOM

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri

tamazlîcuri
TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

DOOM

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri

tamazlîcurile
TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

DOOM

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri

tamazlîcurilor
TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

DOOM

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri

tamaș
tamáș (-șe), s. n. – (Mold.) Piedică, proptea, ic. Mag. támasz (Candrea).

tambuchi
TAMBÚCHI, tambuchiuri, s. n. Deschizătură în puntea unei nave, prevăzută cu un capac sau cu o construcție asemănătoare cu o gheretă, care o protejează de intemperii și care permite accesul în încăperile de sub punte. – Din sp. tambucho.

DOOM

tambúchi (-buchi) s. n., pl. tambúchiuri

tambuchiul
TAMBÚCHI, tambuchiuri, s. n. Deschizătură în puntea unei nave, prevăzută cu un capac sau cu o construcție asemănătoare cu o gheretă, care o protejează de intemperii și care permite accesul în încăperile de sub punte. – Din sp. tambucho.

DOOM

tambúchi (-buchi) s. n., pl. tambúchiuri

tambuchiului
TAMBÚCHI, tambuchiuri, s. n. Deschizătură în puntea unei nave, prevăzută cu un capac sau cu o construcție asemănătoare cu o gheretă, care o protejează de intemperii și care permite accesul în încăperile de sub punte. – Din sp. tambucho.

DOOM

tambúchi (-buchi) s. n., pl. tambúchiuri

tambuchiuri
TAMBÚCHI, tambuchiuri, s. n. Deschizătură în puntea unei nave, prevăzută cu un capac sau cu o construcție asemănătoare cu o gheretă, care o protejează de intemperii și care permite accesul în încăperile de sub punte. – Din sp. tambucho.

DOOM

tambúchi (-buchi) s. n., pl. tambúchiuri

tambuchiurile
TAMBÚCHI, tambuchiuri, s. n. Deschizătură în puntea unei nave, prevăzută cu un capac sau cu o construcție asemănătoare cu o gheretă, care o protejează de intemperii și care permite accesul în încăperile de sub punte. – Din sp. tambucho.

DOOM

tambúchi (-buchi) s. n., pl. tambúchiuri

tambuchiurilor
TAMBÚCHI, tambuchiuri, s. n. Deschizătură în puntea unei nave, prevăzută cu un capac sau cu o construcție asemănătoare cu o gheretă, care o protejează de intemperii și care permite accesul în încăperile de sub punte. – Din sp. tambucho.

DOOM

tambúchi (-buchi) s. n., pl. tambúchiuri

tambur
TAMBÚR, (2) tambure, s. n., (1, 3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse utilizări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). [Pl. și: (1, n.) tambure] – Din fr. tambour.

DOOM

tambúr² (element de arhitectură) s. n., pl. tambúre

tambur
TAMBÚR, (1, 2) tambure, s. n., (3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse întrebuințări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). – Din fr. tambour.

DOOM

!tambúr-majór (înv.) s. m., pl. tambúri-majóri

tambur
TAMBÚR, (2) tambure, s. n., (1, 3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse utilizări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). [Pl. și: (1, n.) tambure] – Din fr. tambour.

tambura
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tambura
TAMBÚRĂ, tambure, s. f. Vechi instrument muzical cu coarde de metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia. – Din tc. tambur.

DOOM

tambúră (instrument muzical) s. f., g.-d. art. tambúrei; pl. tambúre

tamburai
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburam
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburare
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburare
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. – Din tambur.

tamburară
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburarăm
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburarăți
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburase
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburasem
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburaseră
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburaserăm
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburaserăți
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburaseși
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburaseți
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburat
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburau
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburași
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburați
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tambure
TAMBÚR, (2) tambure, s. n., (1, 3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse utilizări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). [Pl. și: (1, n.) tambure] – Din fr. tambour.

DOOM

tambúr² (element de arhitectură) s. n., pl. tambúre

tambure
TAMBÚRĂ, tambure, s. f. Vechi instrument muzical cu coarde de metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia. – Din tc. tambur.

DOOM

tambúră (instrument muzical) s. f., g.-d. art. tambúrei; pl. tambúre

tamburează
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburei
TAMBÚRĂ, tambure, s. f. Vechi instrument muzical cu coarde de metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia. – Din tc. tambur.

DOOM

tambúră (instrument muzical) s. f., g.-d. art. tambúrei; pl. tambúre

tamburele
TAMBÚR, (2) tambure, s. n., (1, 3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse utilizări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). [Pl. și: (1, n.) tambure] – Din fr. tambour.

DOOM

tambúr² (element de arhitectură) s. n., pl. tambúre

tamburele
TAMBÚRĂ, tambure, s. f. Vechi instrument muzical cu coarde de metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia. – Din tc. tambur.

DOOM

tambúră (instrument muzical) s. f., g.-d. art. tambúrei; pl. tambúre

tamburelor
TAMBÚR, (2) tambure, s. n., (1, 3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse utilizări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). [Pl. și: (1, n.) tambure] – Din fr. tambour.

DOOM

tambúr² (element de arhitectură) s. n., pl. tambúre

tamburelor
TAMBÚRĂ, tambure, s. f. Vechi instrument muzical cu coarde de metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia. – Din tc. tambur.

DOOM

tambúră (instrument muzical) s. f., g.-d. art. tambúrei; pl. tambúre

tamburez
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tambureze
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburezi
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburi
TAMBÚR, (1, 2) tambure, s. n., (3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse întrebuințări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). – Din fr. tambour.

DOOM

!tambúr-majór (înv.) s. m., pl. tambúri-majóri

tamburii
TAMBÚR, (1, 2) tambure, s. n., (3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse întrebuințări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). – Din fr. tambour.

DOOM

!tambúr-majór (înv.) s. m., pl. tambúri-majóri

tamburilor
TAMBÚR, (1, 2) tambure, s. n., (3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse întrebuințări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). – Din fr. tambour.

DOOM

!tambúr-majór (înv.) s. m., pl. tambúri-majóri

tamburin
TAMBURÍNĂ, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur-împrejur. [Var.: tamburín s. n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino.

DOOM

tamburínă s. f., g.-d. art. tamburínei; pl. tamburíne

tamburina
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburina
TAMBURÍNĂ, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur-împrejur. [Var.: tamburín s. n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino.

DOOM

tamburínă s. f., g.-d. art. tamburínei; pl. tamburíne

tamburinai
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinam
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinare
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinare
TAMBURINÁRE, tamburinări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a tamburina. – V. tamburina.

tamburinarea
TAMBURINÁRE, tamburinări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a tamburina. – V. tamburina.

tamburinară
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinarăm
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinarăți
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinase
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinasem
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinaseră
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinaserăm
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinaserăți
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinaseși
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinaseți
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinat
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinat
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinau
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinași
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinați
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburine
TAMBURÍNĂ, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur-împrejur. [Var.: tamburín s. n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino.

DOOM

tamburínă s. f., g.-d. art. tamburínei; pl. tamburíne

tamburinează
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinei
TAMBURÍNĂ, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur-împrejur. [Var.: tamburín s. n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino.

DOOM

tamburínă s. f., g.-d. art. tamburínei; pl. tamburíne

tamburinele
TAMBURÍNĂ, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur-împrejur. [Var.: tamburín s. n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino.

DOOM

tamburínă s. f., g.-d. art. tamburínei; pl. tamburíne

tamburinelor
TAMBURÍNĂ, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur-împrejur. [Var.: tamburín s. n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino.

DOOM

tamburínă s. f., g.-d. art. tamburínei; pl. tamburíne

tamburinez
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburineze
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinezi
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinând
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinînd
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburinări
TAMBURINÁRE, tamburinări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a tamburina. – V. tamburina.

tamburinării
TAMBURINÁRE, tamburinări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a tamburina. – V. tamburina.

tamburinările
TAMBURINÁRE, tamburinări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a tamburina. – V. tamburina.

tamburinărilor
TAMBURINÁRE, tamburinări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a tamburina. – V. tamburina.

tamburul
TAMBÚR, (2) tambure, s. n., (1, 3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse utilizări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). [Pl. și: (1, n.) tambure] – Din fr. tambour.

DOOM

tambúr² (element de arhitectură) s. n., pl. tambúre

tamburul
TAMBÚR, (1, 2) tambure, s. n., (3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse întrebuințări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). – Din fr. tambour.

DOOM

!tambúr-majór (înv.) s. m., pl. tambúri-majóri

tamburului
TAMBÚR, (2) tambure, s. n., (1, 3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse utilizări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). [Pl. și: (1, n.) tambure] – Din fr. tambour.

DOOM

tambúr² (element de arhitectură) s. n., pl. tambúre

tamburului
TAMBÚR, (1, 2) tambure, s. n., (3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse întrebuințări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). – Din fr. tambour.

DOOM

!tambúr-majór (înv.) s. m., pl. tambúri-majóri

tamburând
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamburînd
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

tamira
Tamira = Thamyras.

tamizată
TAMIZÁTĂ, tamizate, adj. (Rar; despre lumină) Care este filtrată în mod difuz. – Din fr. tamisé.

tamje
támje (-e), s. f. – Problemă, afacere. Sb. tamaža „glumă” (Vasiliu, GS, VII, 127; Candrea; Scriban). – Der. tămășag, s. n. (Mold., glumă, banc), poate prin contaminare cu rămășag; tămășalnic, adj. (Mold., glumeț, șăgalnic).

tamjă
TÁMJĂ, tamje, s. f. (Regional) Întîmplare, fapt, poveste (de necrezut); pricină, afacere. Acolo mergea, Tamja că spunea, Moș Adam auzea... ș-alt cuvînt nu zicea. PAMFILE, CER. 135.

tampax
tampax tampaxuri s. n. tampon vaginal.

tampoane
TAMPÓN, tampoane, s. n. 1. Piesă la vehiculele de cale ferată, constând dintr-un disc masiv de oțel și un resort puternic, care primește șocurile dintre vehicule în timpul mersului și care menține o anumită distanță între vagoanele cuplate. 2. Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într-o cavitate naturală a organismului în scopuri terapeutice. 3. Substanță utilizată pentru a împiedica un anumit proces chimic. 4. Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată acoperită cu hârtie sugativă, care servește la uscarea cernelii după scriere. – Din fr. tampon.

DOOM

tampón s. n., pl. tampoáne

tampoanele
TAMPÓN, tampoane, s. n. 1. Piesă la vehiculele de cale ferată, constând dintr-un disc masiv de oțel și un resort puternic, care primește șocurile dintre vehicule în timpul mersului și care menține o anumită distanță între vagoanele cuplate. 2. Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într-o cavitate naturală a organismului în scopuri terapeutice. 3. Substanță utilizată pentru a împiedica un anumit proces chimic. 4. Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată acoperită cu hârtie sugativă, care servește la uscarea cernelii după scriere. – Din fr. tampon.

DOOM

tampón s. n., pl. tampoáne

tampoanelor
TAMPÓN, tampoane, s. n. 1. Piesă la vehiculele de cale ferată, constând dintr-un disc masiv de oțel și un resort puternic, care primește șocurile dintre vehicule în timpul mersului și care menține o anumită distanță între vagoanele cuplate. 2. Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într-o cavitate naturală a organismului în scopuri terapeutice. 3. Substanță utilizată pentru a împiedica un anumit proces chimic. 4. Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată acoperită cu hârtie sugativă, care servește la uscarea cernelii după scriere. – Din fr. tampon.

DOOM

tampón s. n., pl. tampoáne

tampon
TAMPÓN, tampoane, s. n. 1. Piesă la vehiculele de cale ferată, constând dintr-un disc masiv de oțel și un resort puternic, care primește șocurile dintre vehicule în timpul mersului și care menține o anumită distanță între vagoanele cuplate. 2. Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într-o cavitate naturală a organismului în scopuri terapeutice. 3. Substanță utilizată pentru a împiedica un anumit proces chimic. 4. Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată acoperită cu hârtie sugativă, care servește la uscarea cernelii după scriere. – Din fr. tampon.

DOOM

tampón s. n., pl. tampoáne

tampona
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponada
TAMPONÁDĂ s.f. (Med.) Compresie acută a inimii printr-o acumulare abundentă de exsudat sau sânge în cavitatea pericardică. [< fr. tamponade].

tamponade
TAMPONÁDĂ s.f. (Med.) Compresie acută a inimii printr-o acumulare abundentă de exsudat sau sânge în cavitatea pericardică. [< fr. tamponade].

tamponadei
TAMPONÁDĂ s.f. (Med.) Compresie acută a inimii printr-o acumulare abundentă de exsudat sau sânge în cavitatea pericardică. [< fr. tamponade].

tamponai
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponam
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponament
TAMPONAMÉNT, tamponamente, s. n. (Rar) Oprire a unei sângerări cu ajutorul unor tampoane de vată, de tifon etc. – Din fr. tamponnement.

DOOM

tamponamént (rar) s. n., pl. tamponaménte

tamponamente
TAMPONAMÉNT, tamponamente, s. n. (Rar) Oprire a unei sângerări cu ajutorul unor tampoane de vată, de tifon etc. – Din fr. tamponnement.

DOOM

tamponamént (rar) s. n., pl. tamponaménte

tamponamentele
TAMPONAMÉNT, tamponamente, s. n. (Rar) Oprire a unei sângerări cu ajutorul unor tampoane de vată, de tifon etc. – Din fr. tamponnement.

DOOM

tamponamént (rar) s. n., pl. tamponaménte

tamponamentelor
TAMPONAMÉNT, tamponamente, s. n. (Rar) Oprire a unei sângerări cu ajutorul unor tampoane de vată, de tifon etc. – Din fr. tamponnement.

DOOM

tamponamént (rar) s. n., pl. tamponaménte

tamponamentul
TAMPONAMÉNT, tamponamente, s. n. (Rar) Oprire a unei sângerări cu ajutorul unor tampoane de vată, de tifon etc. – Din fr. tamponnement.

DOOM

tamponamént (rar) s. n., pl. tamponaménte

tamponamentului
TAMPONAMÉNT, tamponamente, s. n. (Rar) Oprire a unei sângerări cu ajutorul unor tampoane de vată, de tifon etc. – Din fr. tamponnement.

DOOM

tamponamént (rar) s. n., pl. tamponaménte

tamponare
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponare
TAMPONÁRE, tamponări, s. f. Acțiunea de a (se) tampona și rezultatul ei. – V. tampona.

DOOM

tamponáre s. f., g.-d. art. tamponắrii; pl. tamponắri

tamponarea
TAMPONÁRE, tamponări, s. f. Acțiunea de a (se) tampona și rezultatul ei. – V. tampona.

DOOM

tamponáre s. f., g.-d. art. tamponắrii; pl. tamponắri

tamponară
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponarăm
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponarăți
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponase
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponasem
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponaseră
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponaserăm
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponaserăți
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponaseși
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponaseți
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponat
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponat
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -le, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona.

tamponata
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -le, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona.

tamponate
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -le, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona.

tamponatei
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -le, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona.

tamponatele
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -le, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona.

tamponatelor
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -le, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona.

tamponatul
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -le, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona.

tamponatului
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -le, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona.

tamponau
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponași
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponați
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponați
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -le, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona.

tamponații
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -le, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona.

tamponaților
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -le, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona.

tamponează
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponez
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponeze
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponezi
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponul
TAMPÓN, tampoane, s. n. 1. Piesă la vehiculele de cale ferată, constând dintr-un disc masiv de oțel și un resort puternic, care primește șocurile dintre vehicule în timpul mersului și care menține o anumită distanță între vagoanele cuplate. 2. Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într-o cavitate naturală a organismului în scopuri terapeutice. 3. Substanță utilizată pentru a împiedica un anumit proces chimic. 4. Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată acoperită cu hârtie sugativă, care servește la uscarea cernelii după scriere. – Din fr. tampon.

DOOM

tampón s. n., pl. tampoáne

tamponului
TAMPÓN, tampoane, s. n. 1. Piesă la vehiculele de cale ferată, constând dintr-un disc masiv de oțel și un resort puternic, care primește șocurile dintre vehicule în timpul mersului și care menține o anumită distanță între vagoanele cuplate. 2. Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într-o cavitate naturală a organismului în scopuri terapeutice. 3. Substanță utilizată pentru a împiedica un anumit proces chimic. 4. Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată acoperită cu hârtie sugativă, care servește la uscarea cernelii după scriere. – Din fr. tampon.

DOOM

tampón s. n., pl. tampoáne

tamponând
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponînd
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

DOOM

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponări
TAMPONÁRE, tamponări, s. f. Acțiunea de a (se) tampona și rezultatul ei. – V. tampona.

DOOM

tamponáre s. f., g.-d. art. tamponắrii; pl. tamponắri

tamponării
TAMPONÁRE, tamponări, s. f. Acțiunea de a (se) tampona și rezultatul ei. – V. tampona.

DOOM

tamponáre s. f., g.-d. art. tamponắrii; pl. tamponắri

tamponările
TAMPONÁRE, tamponări, s. f. Acțiunea de a (se) tampona și rezultatul ei. – V. tampona.

DOOM

tamponáre s. f., g.-d. art. tamponắrii; pl. tamponắri

tamponărilor
TAMPONÁRE, tamponări, s. f. Acțiunea de a (se) tampona și rezultatul ei. – V. tampona.

DOOM

tamponáre s. f., g.-d. art. tamponắrii; pl. tamponắri

tamâș
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz.

DOOM

tamấș s. n., pl. tamấșuri

tamâșul
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz.

DOOM

tamấș s. n., pl. tamấșuri

tamâșului
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz.

DOOM

tamấș s. n., pl. tamấșuri

tamâșuri
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz.

DOOM

tamấș s. n., pl. tamấșuri

tamâșurile
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz.

DOOM

tamấș s. n., pl. tamấșuri

tamâșurilor
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz.

DOOM

tamấș s. n., pl. tamấșuri

tamîș
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz.

DOOM

tamấș s. n., pl. tamấșuri

tamîșul
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz.

DOOM

tamấș s. n., pl. tamấșuri

tamîșului
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz.

DOOM

tamấș s. n., pl. tamấșuri

tamîșuri
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz.

DOOM

tamấș s. n., pl. tamấșuri

tamîșurile
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz.

DOOM

tamấș s. n., pl. tamấșuri

tamîșurilor
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz.

DOOM

tamấș s. n., pl. tamấșuri

tanagra
TANÁGRA, tanagre, s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

DOOM

*Tanágra (localitate) s. propriu f., g.-d. Tanágrei

tanagra
TANAGRÁ, tanagrale, s. f. Nume dat statuetelor artistice de pământ ars, făcute în Grecia antică (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Fr. tanagra.

tanagre
TANÁGRA, tanagre, s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

DOOM

*Tanágra (localitate) s. propriu f., g.-d. Tanágrei

tanagrei
TANÁGRA, tanagre, s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

DOOM

*Tanágra (localitate) s. propriu f., g.-d. Tanágrei

tanagrele
TANÁGRA, tanagre, s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

DOOM

*Tanágra (localitate) s. propriu f., g.-d. Tanágrei

tanagrelor
TANÁGRA, tanagre, s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

DOOM

*Tanágra (localitate) s. propriu f., g.-d. Tanágrei

tanagră
TANÁGRĂ s.f. (Arheol.) Statuetă de pământ ars care s-a găsit în necropolele din Tanagra. [Pl. -re. / < fr. tanagra, cf. Tanagra – sat în Beoția, Grecia)

tanaj
TANÁJ, tanaje, s. n. (Rar) Tăbăcire. – Din fr. tannage.

DOOM

tanáj (rar) s. n., pl. tanáje

tanaje
TANÁJ, tanaje, s. n. (Rar) Tăbăcire. – Din fr. tannage.

DOOM

tanáj (rar) s. n., pl. tanáje

tanajele
TANÁJ, tanaje, s. n. (Rar) Tăbăcire. – Din fr. tannage.

DOOM

tanáj (rar) s. n., pl. tanáje

tanajelor
TANÁJ, tanaje, s. n. (Rar) Tăbăcire. – Din fr. tannage.

DOOM

tanáj (rar) s. n., pl. tanáje

tanajul
TANÁJ, tanaje, s. n. (Rar) Tăbăcire. – Din fr. tannage.

DOOM

tanáj (rar) s. n., pl. tanáje

tanajului
TANÁJ, tanaje, s. n. (Rar) Tăbăcire. – Din fr. tannage.

DOOM

tanáj (rar) s. n., pl. tanáje

tanana
TANANÁ s. f. (Reg.) Numele unui dans țigănesc; melodie după care se execută acest dans; tananica. – Din țig. tanana.

DOOM

tananá (reg.) s. f., art. tananáua

tananale
TANANÁ s. f. (Reg.) Numele unui dans țigănesc; melodie după care se execută acest dans; tananica. – Din țig. tanana.

DOOM

tananá (reg.) s. f., art. tananáua

tananalei
TANANÁ s. f. (Reg.) Numele unui dans țigănesc; melodie după care se execută acest dans; tananica. – Din țig. tanana.

DOOM

tananá (reg.) s. f., art. tananáua

tananaua
TANANÁ s. f. (Reg.) Numele unui dans țigănesc; melodie după care se execută acest dans; tananica. – Din țig. tanana.

DOOM

tananá (reg.) s. f., art. tananáua

tananica
TANANÍCA s. f. art. Tanana. – Tanana + suf. -ică.

DOOM

tananíca (dans) s. f. art., neart. tananícă, g.-d. art. tananícii

tananici
TANANÍCA s. f. art. Tanana. – Tanana + suf. -ică.

DOOM

tananíca (dans) s. f. art., neart. tananícă, g.-d. art. tananícii

tananicii
TANANÍCA s. f. art. Tanana. – Tanana + suf. -ică.

DOOM

tananíca (dans) s. f. art., neart. tananícă, g.-d. art. tananícii

tanant
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanant
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tananta
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tananta
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanante
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanante
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanantei
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanantei
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanantele
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanantele
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanantelor
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanantelor
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanantul
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanantul
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanantului
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanantului
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tananți
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tananți
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tananții
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tananții
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tananților
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tananților
TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

DOOM

tanánt s. m., pl. tanánți

tanat
TANÁT, tanați, s. m. Sare sau ester al acidului tanic. – Din fr. tanate.

DOOM

tanát s. m., pl. tanáți

tanatic
TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.

tanatica
TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.

tanatice
TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.

tanaticei
TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.

tanaticele
TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.

tanaticelor
TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.

tanatici
TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.

tanaticii
TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.

tanaticilor
TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.

tanaticul
TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.

tanaticului
TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.

tanato
TANATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) moarte”. [Scris și thanato-. / < fr. thanato-, it. tanato-, cf. gr. thanatos – moarte].

tanatocenoză
TANATOCENÓZĂ s.f. (Geol.) Ansamblu de organisme moarte sau de fosile. [Cf. fr. thanatocénose].

tanatofobia
TANATOFOBÍE, tanatofobii, s. f. Teamă morbidă de moarte. – Din fr. thanatophobie.

DOOM

tanatofobíe s. f., art. tanatofobía, g.-d. tanatofobíi, art. tanatofobíei

tanatofobie
TANATOFOBÍE, tanatofobii, s. f. Teamă morbidă de moarte. – Din fr. thanatophobie.

DOOM

tanatofobíe s. f., art. tanatofobía, g.-d. tanatofobíi, art. tanatofobíei

tanatofobiei
TANATOFOBÍE, tanatofobii, s. f. Teamă morbidă de moarte. – Din fr. thanatophobie.

DOOM

tanatofobíe s. f., art. tanatofobía, g.-d. tanatofobíi, art. tanatofobíei

tanatofobii
TANATOFOBÍE, tanatofobii, s. f. Teamă morbidă de moarte. – Din fr. thanatophobie.

DOOM

tanatofobíe s. f., art. tanatofobía, g.-d. tanatofobíi, art. tanatofobíei

tanatofobiile
TANATOFOBÍE, tanatofobii, s. f. Teamă morbidă de moarte. – Din fr. thanatophobie.

DOOM

tanatofobíe s. f., art. tanatofobía, g.-d. tanatofobíi, art. tanatofobíei

tanatofobiilor
TANATOFOBÍE, tanatofobii, s. f. Teamă morbidă de moarte. – Din fr. thanatophobie.

DOOM

tanatofobíe s. f., art. tanatofobía, g.-d. tanatofobíi, art. tanatofobíei

tanatogeneza
TANATOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Studiu al cauzelor și mecanismelor care provoacă moartea. – Din fr. thanatogenèse.

tanatogeneze
TANATOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Studiu al cauzelor și mecanismelor care provoacă moartea. – Din fr. thanatogenèse.

tanatogenezei
TANATOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Studiu al cauzelor și mecanismelor care provoacă moartea. – Din fr. thanatogenèse.

tanatogenezele
TANATOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Studiu al cauzelor și mecanismelor care provoacă moartea. – Din fr. thanatogenèse.

tanatogenezelor
TANATOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Studiu al cauzelor și mecanismelor care provoacă moartea. – Din fr. thanatogenèse.

tanatologia
TANATOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea semnelor, condițiilor, cauzelor și naturii morții. – Din fr. thanatologie.

DOOM

tanatologíe s. f., art. tanatología, g.-d. tanatologíi, art. tanatologíei

tanatologic
TANATOLÓGIC, -Ă, tanatologici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la tanatologie, de tanatologie. – Din fr. thanatologique.

tanatologica
TANATOLÓGIC, -Ă, tanatologici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la tanatologie, de tanatologie. – Din fr. thanatologique.

tanatologice
TANATOLÓGIC, -Ă, tanatologici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la tanatologie, de tanatologie. – Din fr. thanatologique.

tanatologicei
TANATOLÓGIC, -Ă, tanatologici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la tanatologie, de tanatologie. – Din fr. thanatologique.

tanatologicele
TANATOLÓGIC, -Ă, tanatologici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la tanatologie, de tanatologie. – Din fr. thanatologique.

tanatologicelor
TANATOLÓGIC, -Ă, tanatologici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la tanatologie, de tanatologie. – Din fr. thanatologique.

tanatologici
TANATOLÓGIC, -Ă, tanatologici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la tanatologie, de tanatologie. – Din fr. thanatologique.

tanatologicii
TANATOLÓGIC, -Ă, tanatologici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la tanatologie, de tanatologie. – Din fr. thanatologique.

tanatologicilor
TANATOLÓGIC, -Ă, tanatologici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la tanatologie, de tanatologie. – Din fr. thanatologique.

tanatologicul
TANATOLÓGIC, -Ă, tanatologici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la tanatologie, de tanatologie. – Din fr. thanatologique.

tanatologicului
TANATOLÓGIC, -Ă, tanatologici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la tanatologie, de tanatologie. – Din fr. thanatologique.

tanatologie
TANATOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea semnelor, condițiilor, cauzelor și naturii morții. – Din fr. thanatologie.

DOOM

tanatologíe s. f., art. tanatología, g.-d. tanatologíi, art. tanatologíei

tanatologiei
TANATOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea semnelor, condițiilor, cauzelor și naturii morții. – Din fr. thanatologie.

DOOM

tanatologíe s. f., art. tanatología, g.-d. tanatologíi, art. tanatologíei

tanatologii
TANATOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea semnelor, condițiilor, cauzelor și naturii morții. – Din fr. thanatologie.

DOOM

tanatologíe s. f., art. tanatología, g.-d. tanatologíi, art. tanatologíei

tanatul
TANÁT, tanați, s. m. Sare sau ester al acidului tanic. – Din fr. tanate.

DOOM

tanát s. m., pl. tanáți

tanatului
TANÁT, tanați, s. m. Sare sau ester al acidului tanic. – Din fr. tanate.

DOOM

tanát s. m., pl. tanáți

tanați
TANÁT, tanați, s. m. Sare sau ester al acidului tanic. – Din fr. tanate.

DOOM

tanát s. m., pl. tanáți

tanații
TANÁT, tanați, s. m. Sare sau ester al acidului tanic. – Din fr. tanate.

DOOM

tanát s. m., pl. tanáți

tanaților
TANÁT, tanați, s. m. Sare sau ester al acidului tanic. – Din fr. tanate.

DOOM

tanát s. m., pl. tanáți

tanc
TANC, tancuri, s. n. 1. Mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate. ◊ Tanc amfibiu = tanc care se poate deplasa și pe apă. 2. Rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 3. (Fot.) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

DOOM

tanc s. n., pl. táncuri

tanca
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancai
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancam
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancare
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancare
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancară
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancarăm
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancarăți
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancase
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancasem
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancaseră
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancaserăm
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancaserăți
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancaseși
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancaseți
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancat
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancat
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancau
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancași
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancați
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tanchează
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancheta
TANCHÉTĂ, tanchete, s. f. Tanc mic, ușor, cu blindaj subțire. – Din tanc.

DOOM

tanchétă s. f., g.-d. art. tanchétei; pl. tanchéte

tanchete
TANCHÉTĂ, tanchete, s. f. Tanc mic, ușor, cu blindaj subțire. – Din tanc.

DOOM

tanchétă s. f., g.-d. art. tanchétei; pl. tanchéte

tanchetei
TANCHÉTĂ, tanchete, s. f. Tanc mic, ușor, cu blindaj subțire. – Din tanc.

DOOM

tanchétă s. f., g.-d. art. tanchétei; pl. tanchéte

tanchetele
TANCHÉTĂ, tanchete, s. f. Tanc mic, ușor, cu blindaj subțire. – Din tanc.

DOOM

tanchétă s. f., g.-d. art. tanchétei; pl. tanchéte

tanchetelor
TANCHÉTĂ, tanchete, s. f. Tanc mic, ușor, cu blindaj subțire. – Din tanc.

DOOM

tanchétă s. f., g.-d. art. tanchétei; pl. tanchéte

tanchez
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancheze
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tanchezi
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tanchist
TANCHÍST, -Ă, tanchiști, -ste, s. m. și f. Militar care face parte dintr-o unitate de tancuri. – Din fr. tankiste, germ. Tankist.

DOOM

tanchístă s. f., g.-d. art. tanchístei; pl. tanchíste

tanchista
TANCHÍST, -Ă, tanchiști, -ste, s. m. și f. Militar care face parte dintr-o unitate de tancuri. – Din fr. tankiste, germ. Tankist.

DOOM

tanchístă s. f., g.-d. art. tanchístei; pl. tanchíste

tanchiste
TANCHÍST, -Ă, tanchiști, -ste, s. m. și f. Militar care face parte dintr-o unitate de tancuri. – Din fr. tankiste, germ. Tankist.

DOOM

tanchístă s. f., g.-d. art. tanchístei; pl. tanchíste

tanchistei
TANCHÍST, -Ă, tanchiști, -ste, s. m. și f. Militar care face parte dintr-o unitate de tancuri. – Din fr. tankiste, germ. Tankist.

DOOM

tanchístă s. f., g.-d. art. tanchístei; pl. tanchíste

tanchistele
TANCHÍST, -Ă, tanchiști, -ste, s. m. și f. Militar care face parte dintr-o unitate de tancuri. – Din fr. tankiste, germ. Tankist.

DOOM

tanchístă s. f., g.-d. art. tanchístei; pl. tanchíste

tanchistelor
TANCHÍST, -Ă, tanchiști, -ste, s. m. și f. Militar care face parte dintr-o unitate de tancuri. – Din fr. tankiste, germ. Tankist.

DOOM

tanchístă s. f., g.-d. art. tanchístei; pl. tanchíste

tanchistul
TANCHÍST, -Ă, tanchiști, -ste, s. m. și f. Militar care face parte dintr-o unitate de tancuri. – Din fr. tankiste, germ. Tankist.

DOOM

tanchístă s. f., g.-d. art. tanchístei; pl. tanchíste

tanchistului
TANCHÍST, -Ă, tanchiști, -ste, s. m. și f. Militar care face parte dintr-o unitate de tancuri. – Din fr. tankiste, germ. Tankist.

DOOM

tanchístă s. f., g.-d. art. tanchístei; pl. tanchíste

tanchiști
TANCHÍST, -Ă, tanchiști, -ste, s. m. și f. Militar care face parte dintr-o unitate de tancuri. – Din fr. tankiste, germ. Tankist.

DOOM

tanchístă s. f., g.-d. art. tanchístei; pl. tanchíste

tanchiștii
TANCHÍST, -Ă, tanchiști, -ste, s. m. și f. Militar care face parte dintr-o unitate de tancuri. – Din fr. tankiste, germ. Tankist.

DOOM

tanchístă s. f., g.-d. art. tanchístei; pl. tanchíste

tanchiștilor
TANCHÍST, -Ă, tanchiști, -ste, s. m. și f. Militar care face parte dintr-o unitate de tancuri. – Din fr. tankiste, germ. Tankist.

DOOM

tanchístă s. f., g.-d. art. tanchístei; pl. tanchíste

tancodrom
TANCODRÓM s.n. Teren special amenajat pentru pregătirea și perfecționarea militarilor în conducerea mașinilor de luptă. [Pl. -oame. / < tanc + gr. dromos – drum, după aerodrom].

tancodrom
TANCODRÓM, tancodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru pregătirea și perfecționarea militarilor în conducerea tancurilor. – Din tanc (după aerodrom, cosmodrom).

DOOM

tancodróm (-co-drom) s. n., pl. tancodrómuri

tancodromul
TANCODRÓM, tancodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru pregătirea și perfecționarea militarilor în conducerea tancurilor. – Din tanc (după aerodrom, cosmodrom).

DOOM

tancodróm (-co-drom) s. n., pl. tancodrómuri

tancodromului
TANCODRÓM, tancodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru pregătirea și perfecționarea militarilor în conducerea tancurilor. – Din tanc (după aerodrom, cosmodrom).

DOOM

tancodróm (-co-drom) s. n., pl. tancodrómuri

tancodromuri
TANCODRÓM, tancodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru pregătirea și perfecționarea militarilor în conducerea tancurilor. – Din tanc (după aerodrom, cosmodrom).

DOOM

tancodróm (-co-drom) s. n., pl. tancodrómuri

tancodromurile
TANCODRÓM, tancodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru pregătirea și perfecționarea militarilor în conducerea tancurilor. – Din tanc (după aerodrom, cosmodrom).

DOOM

tancodróm (-co-drom) s. n., pl. tancodrómuri

tancodromurilor
TANCODRÓM, tancodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru pregătirea și perfecționarea militarilor în conducerea tancurilor. – Din tanc (după aerodrom, cosmodrom).

DOOM

tancodróm (-co-drom) s. n., pl. tancodrómuri

tancul
TANC, tancuri, s. n. 1. Mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate. ◊ Tanc amfibiu = tanc care se poate deplasa și pe apă. 2. Rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 3. (Fot.) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

DOOM

tanc s. n., pl. táncuri

tancului
TANC, tancuri, s. n. 1. Mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate. ◊ Tanc amfibiu = tanc care se poate deplasa și pe apă. 2. Rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 3. (Fot.) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

DOOM

tanc s. n., pl. táncuri

tancuri
TANC, tancuri, s. n. 1. Mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate. ◊ Tanc amfibiu = tanc care se poate deplasa și pe apă. 2. Rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 3. (Fot.) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

DOOM

tanc s. n., pl. táncuri

tancurile
TANC, tancuri, s. n. 1. Mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate. ◊ Tanc amfibiu = tanc care se poate deplasa și pe apă. 2. Rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 3. (Fot.) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

DOOM

tanc s. n., pl. táncuri

tancurilor
TANC, tancuri, s. n. 1. Mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate. ◊ Tanc amfibiu = tanc care se poate deplasa și pe apă. 2. Rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 3. (Fot.) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

DOOM

tanc s. n., pl. táncuri

tancând
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tancînd
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

tandalic
TANDALÍC, -Ă, tandalici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care umblă fără rost; zăpăcit. – Et. nec.

tandaluța
TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. (Reg.) Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. – Et. nec.

DOOM

tandalúță (reg.) s. f., g.-d. art. tandalúței; pl. tandalúțe

tandaluțe
TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. (Reg.) Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. – Et. nec.

DOOM

tandalúță (reg.) s. f., g.-d. art. tandalúței; pl. tandalúțe

tandaluței
TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. (Reg.) Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. – Et. nec.

DOOM

tandalúță (reg.) s. f., g.-d. art. tandalúței; pl. tandalúțe

tandaluțele
TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. (Reg.) Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. – Et. nec.

DOOM

tandalúță (reg.) s. f., g.-d. art. tandalúței; pl. tandalúțe

tandaluțelor
TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. (Reg.) Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. – Et. nec.

DOOM

tandalúță (reg.) s. f., g.-d. art. tandalúței; pl. tandalúțe

tandem
TANDÉM, tandemuri, s. n. 1. Bicicletă pentru două persoane, cu două șei așezate una în spatele celeilalte, acționată de două perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tăvălugi, egali ca mărime, ca formă și ca greutate. 3. Sistem tehnic acționat din două sau mai multe puncte situate pe direcția mișcării întregului sistem pe direcția mișcării elementului conducător al mecanismului motor. ♦ Mașină-unealtă cu mai multe posturi de lucru pentru operații succesive de prelucrare a aceleiași piese. 4. Fig. Grup de două persoane (nedespărțite). – Din fr. tandem.

DOOM

biciclétă-tandém (rar) (-ci-cle-) s. f., pl. bicicléte-tandém

tandemul
TANDÉM, tandemuri, s. n. 1. Bicicletă pentru două persoane, cu două șei așezate una în spatele celeilalte, acționată de două perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tăvălugi, egali ca mărime, ca formă și ca greutate. 3. Sistem tehnic acționat din două sau mai multe puncte situate pe direcția mișcării întregului sistem pe direcția mișcării elementului conducător al mecanismului motor. ♦ Mașină-unealtă cu mai multe posturi de lucru pentru operații succesive de prelucrare a aceleiași piese. 4. Fig. Grup de două persoane (nedespărțite). – Din fr. tandem.

DOOM

biciclétă-tandém (rar) (-ci-cle-) s. f., pl. bicicléte-tandém

tandemului
TANDÉM, tandemuri, s. n. 1. Bicicletă pentru două persoane, cu două șei așezate una în spatele celeilalte, acționată de două perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tăvălugi, egali ca mărime, ca formă și ca greutate. 3. Sistem tehnic acționat din două sau mai multe puncte situate pe direcția mișcării întregului sistem pe direcția mișcării elementului conducător al mecanismului motor. ♦ Mașină-unealtă cu mai multe posturi de lucru pentru operații succesive de prelucrare a aceleiași piese. 4. Fig. Grup de două persoane (nedespărțite). – Din fr. tandem.

DOOM

biciclétă-tandém (rar) (-ci-cle-) s. f., pl. bicicléte-tandém

tandemuri
TANDÉM, tandemuri, s. n. 1. Bicicletă pentru două persoane, cu două șei așezate una în spatele celeilalte, acționată de două perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tăvălugi, egali ca mărime, ca formă și ca greutate. 3. Sistem tehnic acționat din două sau mai multe puncte situate pe direcția mișcării întregului sistem pe direcția mișcării elementului conducător al mecanismului motor. ♦ Mașină-unealtă cu mai multe posturi de lucru pentru operații succesive de prelucrare a aceleiași piese. 4. Fig. Grup de două persoane (nedespărțite). – Din fr. tandem.

DOOM

biciclétă-tandém (rar) (-ci-cle-) s. f., pl. bicicléte-tandém

tandemurile
TANDÉM, tandemuri, s. n. 1. Bicicletă pentru două persoane, cu două șei așezate una în spatele celeilalte, acționată de două perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tăvălugi, egali ca mărime, ca formă și ca greutate. 3. Sistem tehnic acționat din două sau mai multe puncte situate pe direcția mișcării întregului sistem pe direcția mișcării elementului conducător al mecanismului motor. ♦ Mașină-unealtă cu mai multe posturi de lucru pentru operații succesive de prelucrare a aceleiași piese. 4. Fig. Grup de două persoane (nedespărțite). – Din fr. tandem.

DOOM

biciclétă-tandém (rar) (-ci-cle-) s. f., pl. bicicléte-tandém

tandemurilor
TANDÉM, tandemuri, s. n. 1. Bicicletă pentru două persoane, cu două șei așezate una în spatele celeilalte, acționată de două perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tăvălugi, egali ca mărime, ca formă și ca greutate. 3. Sistem tehnic acționat din două sau mai multe puncte situate pe direcția mișcării întregului sistem pe direcția mișcării elementului conducător al mecanismului motor. ♦ Mașină-unealtă cu mai multe posturi de lucru pentru operații succesive de prelucrare a aceleiași piese. 4. Fig. Grup de două persoane (nedespărțite). – Din fr. tandem.

DOOM

biciclétă-tandém (rar) (-ci-cle-) s. f., pl. bicicléte-tandém

tandra
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

DOOM

tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre

tandre
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

DOOM

tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre

tandrei
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

DOOM

tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre

tandrele
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

DOOM

tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre

tandrelor
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

DOOM

tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre

tandrețe
TANDRÉȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandréță s. f.] – Din fr. tandresse.

DOOM

tandréțe s. f., art. tandréțea, g.-d. art. tandréței

tandrețe
TANDRÉȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandréță s. f.] – Din fr. tendresse.

tandrețea
TANDRÉȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandréță s. f.] – Din fr. tandresse.

DOOM

tandréțe s. f., art. tandréțea, g.-d. art. tandréței

tandreței
TANDRÉȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandréță s. f.] – Din fr. tandresse.

DOOM

tandréțe s. f., art. tandréțea, g.-d. art. tandréței

tandreță
TANDRÉȚĂ s. f. v. tandrețe.

tandri
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

DOOM

tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre

tandrii
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

DOOM

tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre

tandrilor
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

DOOM

tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre

tandru
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

DOOM

tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre

tandrul
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

DOOM

tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre

tandrului
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

DOOM

tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre

tandur
TANDÚR, (1) tandure, s. n. (Înv.) 1. Scaun sau masă pătrată, acoperite cu covoare, sub care se punea un vas cu mangal pentru a încălzi picioarele celor care ședeau. 2. Fig. Lene. – Din tc. tandur (lit. tandir).

tandure
TANDÚR, (1) tandure, s. n. (Înv.) 1. Scaun sau masă pătrată, acoperite cu covoare, sub care se punea un vas cu mangal pentru a încălzi picioarele celor care ședeau. 2. Fig. Lene. – Din tc. tandur (lit. tandir).

tandurele
TANDÚR, (1) tandure, s. n. (Înv.) 1. Scaun sau masă pătrată, acoperite cu covoare, sub care se punea un vas cu mangal pentru a încălzi picioarele celor care ședeau. 2. Fig. Lene. – Din tc. tandur (lit. tandir).

tandurelor
TANDÚR, (1) tandure, s. n. (Înv.) 1. Scaun sau masă pătrată, acoperite cu covoare, sub care se punea un vas cu mangal pentru a încălzi picioarele celor care ședeau. 2. Fig. Lene. – Din tc. tandur (lit. tandir).

tanduria
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.

DOOM

tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi

tandurie
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.

DOOM

tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi

tanduriei
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.

DOOM

tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi

tandurii
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.

DOOM

tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi

tanduriii
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.

DOOM

tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi

tanduriile
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.

DOOM

tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi

tanduriilor
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.

DOOM

tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi

tanduriu
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.

DOOM

tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi

tanduriul
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.

DOOM

tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi

tanduriului
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.

DOOM

tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi

tandurul
TANDÚR, (1) tandure, s. n. (Înv.) 1. Scaun sau masă pătrată, acoperite cu covoare, sub care se punea un vas cu mangal pentru a încălzi picioarele celor care ședeau. 2. Fig. Lene. – Din tc. tandur (lit. tandir).

tandurului
TANDÚR, (1) tandure, s. n. (Înv.) 1. Scaun sau masă pătrată, acoperite cu covoare, sub care se punea un vas cu mangal pentru a încălzi picioarele celor care ședeau. 2. Fig. Lene. – Din tc. tandur (lit. tandir).

tanea
TANEÁ, tanele, s. f. (Înv.) Bucată de blană sau de piele de animal. – Din tc. tāne.

DOOM

taneá (înv.) s. f., art. taneáua, g.-d. art. tanélei; pl. tanéle, art. tanélele

taneaua
TANEÁ, tanele, s. f. (Înv.) Bucată de blană sau de piele de animal. – Din tc. tāne.

DOOM

taneá (înv.) s. f., art. taneáua, g.-d. art. tanélei; pl. tanéle, art. tanélele

tanele
TANEÁ, tanele, s. f. (Înv.) Bucată de blană sau de piele de animal. – Din tc. tāne.

DOOM

taneá (înv.) s. f., art. taneáua, g.-d. art. tanélei; pl. tanéle, art. tanélele

tanelei
TANEÁ, tanele, s. f. (Înv.) Bucată de blană sau de piele de animal. – Din tc. tāne.

DOOM

taneá (înv.) s. f., art. taneáua, g.-d. art. tanélei; pl. tanéle, art. tanélele

tanelele
TANEÁ, tanele, s. f. (Înv.) Bucată de blană sau de piele de animal. – Din tc. tāne.

DOOM

taneá (înv.) s. f., art. taneáua, g.-d. art. tanélei; pl. tanéle, art. tanélele

tanelelor
TANEÁ, tanele, s. f. (Înv.) Bucată de blană sau de piele de animal. – Din tc. tāne.

DOOM

taneá (înv.) s. f., art. taneáua, g.-d. art. tanélei; pl. tanéle, art. tanélele

tanga
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tangaj
TANGÁJ, tangaje, s. n. Mișcare oscilatorie de înclinare a unei nave, a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar, efectuată în jurul unei axe transversale. – Din fr. tangage.

DOOM

tangáj s. n., pl. tangáje

tangaj
TANGÁJ s.n. Balansare, oscilare în sens longitudinal a unei nave, a unui avion, provocată de valuri sau de vânt. [Pl. -je, -juri. / < fr. tangage].

tangaje
TANGÁJ, tangaje, s. n. Mișcare oscilatorie de înclinare a unei nave, a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar, efectuată în jurul unei axe transversale. – Din fr. tangage.

DOOM

tangáj s. n., pl. tangáje

tangajele
TANGÁJ, tangaje, s. n. Mișcare oscilatorie de înclinare a unei nave, a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar, efectuată în jurul unei axe transversale. – Din fr. tangage.

DOOM

tangáj s. n., pl. tangáje

tangajelor
TANGÁJ, tangaje, s. n. Mișcare oscilatorie de înclinare a unei nave, a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar, efectuată în jurul unei axe transversale. – Din fr. tangage.

DOOM

tangáj s. n., pl. tangáje

tangajul
TANGÁJ, tangaje, s. n. Mișcare oscilatorie de înclinare a unei nave, a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar, efectuată în jurul unei axe transversale. – Din fr. tangage.

DOOM

tangáj s. n., pl. tangáje

tangajului
TANGÁJ, tangaje, s. n. Mișcare oscilatorie de înclinare a unei nave, a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar, efectuată în jurul unei axe transversale. – Din fr. tangage.

DOOM

tangáj s. n., pl. tangáje

tangaliu
tangaliu, tangalii s. m. (intl.) polițist.

tanganică
TANGANÍCA s. f. art. Dans popular care se joacă la nuntă. De-ndată ce s-a săvîrșit masa de cununie, toți nuntașii se prind la joc, ce durează pîn-aproape de către seară, cam cu următoarele jocuri... bătuta... tanganica. SEVASTOS, N. 282.

tangara
TANGARÁ, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.

DOOM

tangará (înv.) s. f., art. tangaráua, g.-d. art. tangarálei; pl. tangarále, art. tangarálele

tangarale
TANGARÁ, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.

DOOM

tangará (înv.) s. f., art. tangaráua, g.-d. art. tangarálei; pl. tangarále, art. tangarálele

tangaralei
TANGARÁ, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.

DOOM

tangará (înv.) s. f., art. tangaráua, g.-d. art. tangarálei; pl. tangarále, art. tangarálele

tangaralele
TANGARÁ, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.

DOOM

tangará (înv.) s. f., art. tangaráua, g.-d. art. tangarálei; pl. tangarále, art. tangarálele

tangaralelor
TANGARÁ, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.

DOOM

tangará (înv.) s. f., art. tangaráua, g.-d. art. tangarálei; pl. tangarále, art. tangarálele

tangaraua
TANGARÁ, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.

DOOM

tangará (înv.) s. f., art. tangaráua, g.-d. art. tangarálei; pl. tangarále, art. tangarálele

tangare
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tangare
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tangară
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tangase
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tangaseră
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tangat
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tangau
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tangent
TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

DOOM

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte

tangenta
TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

DOOM

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte

tangente
TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

DOOM

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte

tangentei
TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

DOOM

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte

tangentele
TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

DOOM

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte

tangentelor
TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

DOOM

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte

tangentul
TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

DOOM

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte

tangentului
TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

DOOM

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte

tangentă
TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence.

DOOM

tangéntă s. f., g.-d. art. tangéntei; pl. tangénte; abr. tg

tangența
TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence.

DOOM

tangénță s. f., g.-d. art. tangénței; pl. tangénțe

tangențe
TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence.

DOOM

tangénță s. f., g.-d. art. tangénței; pl. tangénțe

tangenței
TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence.

DOOM

tangénță s. f., g.-d. art. tangénței; pl. tangénțe

tangențele
TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence.

DOOM

tangénță s. f., g.-d. art. tangénței; pl. tangénțe

tangențelor
TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence.

DOOM

tangénță s. f., g.-d. art. tangénței; pl. tangénțe

tangenți
TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

DOOM

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte

tangențial
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -i-al] – Din fr. tangentiel.

DOOM

tangențiál (-ți-al) adj. m., pl. tangențiáli; f. tangențiálă, pl. tangențiále

tangențiala
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -i-al] – Din fr. tangentiel.

DOOM

tangențiál (-ți-al) adj. m., pl. tangențiáli; f. tangențiálă, pl. tangențiále

tangențiale
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -i-al] – Din fr. tangentiel.

DOOM

tangențiál (-ți-al) adj. m., pl. tangențiáli; f. tangențiálă, pl. tangențiále

tangențialei
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -i-al] – Din fr. tangentiel.

DOOM

tangențiál (-ți-al) adj. m., pl. tangențiáli; f. tangențiálă, pl. tangențiále

tangențialele
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -i-al] – Din fr. tangentiel.

DOOM

tangențiál (-ți-al) adj. m., pl. tangențiáli; f. tangențiálă, pl. tangențiále

tangențialelor
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -i-al] – Din fr. tangentiel.

DOOM

tangențiál (-ți-al) adj. m., pl. tangențiáli; f. tangențiálă, pl. tangențiále

tangențiali
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -i-al] – Din fr. tangentiel.

DOOM

tangențiál (-ți-al) adj. m., pl. tangențiáli; f. tangențiálă, pl. tangențiále

tangențialii
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -i-al] – Din fr. tangentiel.

DOOM

tangențiál (-ți-al) adj. m., pl. tangențiáli; f. tangențiálă, pl. tangențiále

tangențialilor
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -i-al] – Din fr. tangentiel.

DOOM

tangențiál (-ți-al) adj. m., pl. tangențiáli; f. tangențiálă, pl. tangențiále

tangențialul
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -i-al] – Din fr. tangentiel.

DOOM

tangențiál (-ți-al) adj. m., pl. tangențiáli; f. tangențiálă, pl. tangențiále

tangențialului
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -i-al] – Din fr. tangentiel.

DOOM

tangențiál (-ți-al) adj. m., pl. tangențiáli; f. tangențiálă, pl. tangențiále

tangenții
TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

DOOM

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte

tangenților
TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

DOOM

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte

tanghează
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tangheze
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tanghir
TANGHÍR, tanghire, s. n. Placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, având pe o față, în relief, puncte sau linii de diferite forme, folosită la obținerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală. – Din germ. Tangier[manier].

DOOM

tanghír s. n., pl. tanghíre

tanghire
TANGHÍR, tanghire, s. n. Placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, având pe o față, în relief, puncte sau linii de diferite forme, folosită la obținerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală. – Din germ. Tangier[manier].

DOOM

tanghír s. n., pl. tanghíre

tanghirele
TANGHÍR, tanghire, s. n. Placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, având pe o față, în relief, puncte sau linii de diferite forme, folosită la obținerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală. – Din germ. Tangier[manier].

DOOM

tanghír s. n., pl. tanghíre

tanghirelor
TANGHÍR, tanghire, s. n. Placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, având pe o față, în relief, puncte sau linii de diferite forme, folosită la obținerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală. – Din germ. Tangier[manier].

DOOM

tanghír s. n., pl. tanghíre

tanghirul
TANGHÍR, tanghire, s. n. Placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, având pe o față, în relief, puncte sau linii de diferite forme, folosită la obținerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală. – Din germ. Tangier[manier].

DOOM

tanghír s. n., pl. tanghíre

tanghirului
TANGHÍR, tanghire, s. n. Placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, având pe o față, în relief, puncte sau linii de diferite forme, folosită la obținerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală. – Din germ. Tangier[manier].

DOOM

tanghír s. n., pl. tanghíre

tangibil
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

DOOM

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile

tangibila
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

DOOM

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile

tangibile
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

DOOM

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile

tangibilei
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

DOOM

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile

tangibilele
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

DOOM

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile

tangibilelor
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

DOOM

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile

tangibili
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

DOOM

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile

tangibilii
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

DOOM

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile

tangibililor
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

DOOM

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile

tangibilitate
TANGIBILITÁTE s.f. Caracterul sau starea a ceea ce este tangibil. [Cf. fr. tangibilité].

tangibilitatea
TANGIBILITÁTE s.f. Caracterul sau starea a ceea ce este tangibil. [Cf. fr. tangibilité].

tangibilități
TANGIBILITÁTE s.f. Caracterul sau starea a ceea ce este tangibil. [Cf. fr. tangibilité].

tangibilității
TANGIBILITÁTE s.f. Caracterul sau starea a ceea ce este tangibil. [Cf. fr. tangibilité].

tangibilul
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

DOOM

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile

tangibilului
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

DOOM

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile

tango
TANGÓU, tangouri, s. n. (Și în forma tango) Dans modern (care își are originea într-un dans popular argentinean) cu ritmul în doi timpi și care se dansează în perechi; melodia după care se dansează. Orchestra cînta un tango... sentimental. CAMIL PETRESCU, P. V. 133. Dansurile cele mai noi: tango. C. PETRESCU, S. 187. – Variantă: tangó s. n.

tangoane
TANGÓN, tangoane, s. n. (Mar.) 1. Catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă. 2. Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, folosit la legarea bărcilor lansate pe apă. – Din fr. tangon.

DOOM

tangón (catarg) s. n., pl. tangoáne

tangoanele
TANGÓN, tangoane, s. n. (Mar.) 1. Catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă. 2. Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, folosit la legarea bărcilor lansate pe apă. – Din fr. tangon.

DOOM

tangón (catarg) s. n., pl. tangoáne

tangoanelor
TANGÓN, tangoane, s. n. (Mar.) 1. Catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă. 2. Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, folosit la legarea bărcilor lansate pe apă. – Din fr. tangon.

DOOM

tangón (catarg) s. n., pl. tangoáne

tangon
TANGÓN, tangoane, s. n. (Mar.) 1. Catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă. 2. Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, folosit la legarea bărcilor lansate pe apă. – Din fr. tangon.

DOOM

tangón (catarg) s. n., pl. tangoáne

tangonet
TANGONÉT s.n. Tangon de lungime mică. [Cf. fr. tangonet].

tangonete
TANGONÉT s.n. Tangon de lungime mică. [Cf. fr. tangonet].

tangonetele
TANGONÉT s.n. Tangon de lungime mică. [Cf. fr. tangonet].

tangonetelor
TANGONÉT s.n. Tangon de lungime mică. [Cf. fr. tangonet].

tangonetul
TANGONÉT s.n. Tangon de lungime mică. [Cf. fr. tangonet].

tangonetului
TANGONÉT s.n. Tangon de lungime mică. [Cf. fr. tangonet].

tangonul
TANGÓN, tangoane, s. n. (Mar.) 1. Catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă. 2. Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, folosit la legarea bărcilor lansate pe apă. – Din fr. tangon.

DOOM

tangón (catarg) s. n., pl. tangoáne

tangonului
TANGÓN, tangoane, s. n. (Mar.) 1. Catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă. 2. Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, folosit la legarea bărcilor lansate pe apă. – Din fr. tangon.

DOOM

tangón (catarg) s. n., pl. tangoáne

tangou
TANGÓU, tangouri, s. n. Dans de salon, la origine vechi dans popular argentinian, cu ritmul lent în doi timpi, care se dansează în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. tango.

DOOM

tangóu (dans) s. n., art. tangóul; pl. tangóuri

tangoul
TANGÓU, tangouri, s. n. Dans de salon, la origine vechi dans popular argentinian, cu ritmul lent în doi timpi, care se dansează în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. tango.

DOOM

tangóu (dans) s. n., art. tangóul; pl. tangóuri

tangoului
TANGÓU, tangouri, s. n. Dans de salon, la origine vechi dans popular argentinian, cu ritmul lent în doi timpi, care se dansează în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. tango.

DOOM

tangóu (dans) s. n., art. tangóul; pl. tangóuri

tangouri
TANGÓU, tangouri, s. n. Dans de salon, la origine vechi dans popular argentinian, cu ritmul lent în doi timpi, care se dansează în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. tango.

DOOM

tangóu (dans) s. n., art. tangóul; pl. tangóuri

tangourile
TANGÓU, tangouri, s. n. Dans de salon, la origine vechi dans popular argentinian, cu ritmul lent în doi timpi, care se dansează în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. tango.

DOOM

tangóu (dans) s. n., art. tangóul; pl. tangóuri

tangourilor
TANGÓU, tangouri, s. n. Dans de salon, la origine vechi dans popular argentinian, cu ritmul lent în doi timpi, care se dansează în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. tango.

DOOM

tangóu (dans) s. n., art. tangóul; pl. tangóuri

tangând
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tangînd
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tanic
TÁNIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

DOOM

!tánic adj. m., pl. tánici; f. tánică, pl. tánice

tanica
TÁNIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

DOOM

!tánic adj. m., pl. tánici; f. tánică, pl. tánice

tanice
TÁNIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

DOOM

!tánic adj. m., pl. tánici; f. tánică, pl. tánice

tanicei
TÁNIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

DOOM

!tánic adj. m., pl. tánici; f. tánică, pl. tánice

tanicele
TÁNIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

DOOM

!tánic adj. m., pl. tánici; f. tánică, pl. tánice

tanicelor
TÁNIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

DOOM

!tánic adj. m., pl. tánici; f. tánică, pl. tánice

tanici
TÁNIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

DOOM

!tánic adj. m., pl. tánici; f. tánică, pl. tánice

tanicii
TÁNIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

DOOM

!tánic adj. m., pl. tánici; f. tánică, pl. tánice

tanicilor
TÁNIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

DOOM

!tánic adj. m., pl. tánici; f. tánică, pl. tánice

tanicul
TÁNIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

DOOM

!tánic adj. m., pl. tánici; f. tánică, pl. tánice

tanicului
TÁNIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

DOOM

!tánic adj. m., pl. tánici; f. tánică, pl. tánice

tanin
TANÍN, (2) taninuri, s. n. 1. Produs vegetal cu gust astringent, solubil în apă, care are proprietatea de a tăbăci piele, cu utilizări în industrie; acid tanic. 2. Sortiment de tanin (1). – Din fr. tanin.

DOOM

tanín s. n., (sorturi) pl. tanínuri

taninoasa
TANINÓS, -OÁSĂ, taninoși, -oase, adj. Care conține tanin, caracteristic taninului; de tanin. – Tanin + suf. -os.

DOOM

taninós adj. m., pl. taninóși; f. taninoásă, pl. taninoáse

taninoase
TANINÓS, -OÁSĂ, taninoși, -oase, adj. Care conține tanin, caracteristic taninului; de tanin. – Tanin + suf. -os.

DOOM

taninós adj. m., pl. taninóși; f. taninoásă, pl. taninoáse

taninoasei
TANINÓS, -OÁSĂ, taninoși, -oase, adj. Care conține tanin, caracteristic taninului; de tanin. – Tanin + suf. -os.

DOOM

taninós adj. m., pl. taninóși; f. taninoásă, pl. taninoáse

taninoasele
TANINÓS, -OÁSĂ, taninoși, -oase, adj. Care conține tanin, caracteristic taninului; de tanin. – Tanin + suf. -os.

DOOM

taninós adj. m., pl. taninóși; f. taninoásă, pl. taninoáse

taninoaselor
TANINÓS, -OÁSĂ, taninoși, -oase, adj. Care conține tanin, caracteristic taninului; de tanin. – Tanin + suf. -os.

DOOM

taninós adj. m., pl. taninóși; f. taninoásă, pl. taninoáse

taninos
TANINÓS, -OÁSĂ, taninoși, -oase, adj. Care conține tanin, caracteristic taninului; de tanin. – Tanin + suf. -os.

DOOM

taninós adj. m., pl. taninóși; f. taninoásă, pl. taninoáse

taninosul
TANINÓS, -OÁSĂ, taninoși, -oase, adj. Care conține tanin, caracteristic taninului; de tanin. – Tanin + suf. -os.

DOOM

taninós adj. m., pl. taninóși; f. taninoásă, pl. taninoáse

taninosului
TANINÓS, -OÁSĂ, taninoși, -oase, adj. Care conține tanin, caracteristic taninului; de tanin. – Tanin + suf. -os.

DOOM

taninós adj. m., pl. taninóși; f. taninoásă, pl. taninoáse

taninoși
TANINÓS, -OÁSĂ, taninoși, -oase, adj. Care conține tanin, caracteristic taninului; de tanin. – Tanin + suf. -os.

DOOM

taninós adj. m., pl. taninóși; f. taninoásă, pl. taninoáse

taninoșii
TANINÓS, -OÁSĂ, taninoși, -oase, adj. Care conține tanin, caracteristic taninului; de tanin. – Tanin + suf. -os.

DOOM

taninós adj. m., pl. taninóși; f. taninoásă, pl. taninoáse

taninoșilor
TANINÓS, -OÁSĂ, taninoși, -oase, adj. Care conține tanin, caracteristic taninului; de tanin. – Tanin + suf. -os.

DOOM

taninós adj. m., pl. taninóși; f. taninoásă, pl. taninoáse

taninul
TANÍN, (2) taninuri, s. n. 1. Produs vegetal cu gust astringent, solubil în apă, care are proprietatea de a tăbăci piele, cu utilizări în industrie; acid tanic. 2. Sortiment de tanin (1). – Din fr. tanin.

DOOM

tanín s. n., (sorturi) pl. tanínuri

taninului
TANÍN, (2) taninuri, s. n. 1. Produs vegetal cu gust astringent, solubil în apă, care are proprietatea de a tăbăci piele, cu utilizări în industrie; acid tanic. 2. Sortiment de tanin (1). – Din fr. tanin.

DOOM

tanín s. n., (sorturi) pl. tanínuri

taninuri
TANÍN, (2) taninuri, s. n. 1. Produs vegetal cu gust astringent, solubil în apă, care are proprietatea de a tăbăci piele, cu utilizări în industrie; acid tanic. 2. Sortiment de tanin (1). – Din fr. tanin.

DOOM

tanín s. n., (sorturi) pl. tanínuri

taninurile
TANÍN, (2) taninuri, s. n. 1. Produs vegetal cu gust astringent, solubil în apă, care are proprietatea de a tăbăci piele, cu utilizări în industrie; acid tanic. 2. Sortiment de tanin (1). – Din fr. tanin.

DOOM

tanín s. n., (sorturi) pl. tanínuri

taninurilor
TANÍN, (2) taninuri, s. n. 1. Produs vegetal cu gust astringent, solubil în apă, care are proprietatea de a tăbăci piele, cu utilizări în industrie; acid tanic. 2. Sortiment de tanin (1). – Din fr. tanin.

DOOM

tanín s. n., (sorturi) pl. tanínuri

taniza
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizai
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizam
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizare
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizare
TANIZÁRE, tanizări, s. f. Acțiunea de a taniza și rezultatul ei. – V. taniza.

DOOM

tanizáre s. f., g.-d. art. tanizắrii; pl. tanizắri

tanizarea
TANIZÁRE, tanizări, s. f. Acțiunea de a taniza și rezultatul ei. – V. taniza.

DOOM

tanizáre s. f., g.-d. art. tanizắrii; pl. tanizắri

tanizară
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizarăm
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizarăți
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizase
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizasem
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizaseră
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizaserăm
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizaserăți
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizaseși
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizaseți
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizat
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizat
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

tanizau
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizași
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizați
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizează
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizez
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizeze
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizezi
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizând
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizînd
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.

DOOM

tanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tanizeáză

tanizări
TANIZÁRE, tanizări, s. f. Acțiunea de a taniza și rezultatul ei. – V. taniza.

DOOM

tanizáre s. f., g.-d. art. tanizắrii; pl. tanizắri

tanizării
TANIZÁRE, tanizări, s. f. Acțiunea de a taniza și rezultatul ei. – V. taniza.

DOOM

tanizáre s. f., g.-d. art. tanizắrii; pl. tanizắri

tanizările
TANIZÁRE, tanizări, s. f. Acțiunea de a taniza și rezultatul ei. – V. taniza.

DOOM

tanizáre s. f., g.-d. art. tanizắrii; pl. tanizắri

tanizărilor
TANIZÁRE, tanizări, s. f. Acțiunea de a taniza și rezultatul ei. – V. taniza.

DOOM

tanizáre s. f., g.-d. art. tanizắrii; pl. tanizắri

tanrec
TANRÉC s.m. Mamifer insectivor din Madagascar, cu corpul acoperit cu țepi. [< fr. tanrec < tandraka – cuv. malgaș].

tantal
Tantal = Tantalus.

tantal
TANTÁL s. n. Element chimic metalic rar, cenușiu, lucios, ductil și maleabil (folosit la confecționarea pieselor de laborator). – Din fr. tantale.

DOOM

tantál s. n.; simb. Ta

tantalic
TANTÁLIC, -Ă adj. (Liv.; despre chinuri) Care se referă la dorințe, nevoi care nu pot fi împlinite. [Cf. fr. tantalique < Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame și sete perpetuă].

DOOM

tantálic adj. m., pl. tantálici; f. tantálică, pl. tantálice

tantalica
TANTÁLIC, -Ă adj. (Liv.; despre chinuri) Care se referă la dorințe, nevoi care nu pot fi împlinite. [Cf. fr. tantalique < Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame și sete perpetuă].

DOOM

tantálic adj. m., pl. tantálici; f. tantálică, pl. tantálice

tantalice
TANTÁLIC, -Ă adj. (Liv.; despre chinuri) Care se referă la dorințe, nevoi care nu pot fi împlinite. [Cf. fr. tantalique < Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame și sete perpetuă].

DOOM

tantálic adj. m., pl. tantálici; f. tantálică, pl. tantálice

tantalicei
TANTÁLIC, -Ă adj. (Liv.; despre chinuri) Care se referă la dorințe, nevoi care nu pot fi împlinite. [Cf. fr. tantalique < Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame și sete perpetuă].

DOOM

tantálic adj. m., pl. tantálici; f. tantálică, pl. tantálice

tantalicele
TANTÁLIC, -Ă adj. (Liv.; despre chinuri) Care se referă la dorințe, nevoi care nu pot fi împlinite. [Cf. fr. tantalique < Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame și sete perpetuă].

DOOM

tantálic adj. m., pl. tantálici; f. tantálică, pl. tantálice

tantalicelor
TANTÁLIC, -Ă adj. (Liv.; despre chinuri) Care se referă la dorințe, nevoi care nu pot fi împlinite. [Cf. fr. tantalique < Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame și sete perpetuă].

DOOM

tantálic adj. m., pl. tantálici; f. tantálică, pl. tantálice

tantalici
TANTÁLIC, -Ă adj. (Liv.; despre chinuri) Care se referă la dorințe, nevoi care nu pot fi împlinite. [Cf. fr. tantalique < Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame și sete perpetuă].

DOOM

tantálic adj. m., pl. tantálici; f. tantálică, pl. tantálice

tantalicii
TANTÁLIC, -Ă adj. (Liv.; despre chinuri) Care se referă la dorințe, nevoi care nu pot fi împlinite. [Cf. fr. tantalique < Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame și sete perpetuă].

DOOM

tantálic adj. m., pl. tantálici; f. tantálică, pl. tantálice

tantalicilor
TANTÁLIC, -Ă adj. (Liv.; despre chinuri) Care se referă la dorințe, nevoi care nu pot fi împlinite. [Cf. fr. tantalique < Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame și sete perpetuă].

DOOM

tantálic adj. m., pl. tantálici; f. tantálică, pl. tantálice

tantalicul
TANTÁLIC, -Ă adj. (Liv.; despre chinuri) Care se referă la dorințe, nevoi care nu pot fi împlinite. [Cf. fr. tantalique < Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame și sete perpetuă].

DOOM

tantálic adj. m., pl. tantálici; f. tantálică, pl. tantálice

tantalicului
TANTÁLIC, -Ă adj. (Liv.; despre chinuri) Care se referă la dorințe, nevoi care nu pot fi împlinite. [Cf. fr. tantalique < Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame și sete perpetuă].

DOOM

tantálic adj. m., pl. tantálici; f. tantálică, pl. tantálice

tantalides
Tantalides, denumire purtată de urmașii lui Tantalus: Atreus, Thyestes, Agamemnon și Menelaus.

tantalidul
Tantalidul = Tantalides.

tantalit
TANTALÍT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier și mangan, care cristalizează în sistemul rombic de culoare neagră sau roșu-închis, cu luciu semimetalic. – Din fr. tantalite.

DOOM

tantalít s. n., pl. tantalíturi

tantalitul
TANTALÍT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier și mangan, care cristalizează în sistemul rombic de culoare neagră sau roșu-închis, cu luciu semimetalic. – Din fr. tantalite.

DOOM

tantalít s. n., pl. tantalíturi

tantalitului
TANTALÍT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier și mangan, care cristalizează în sistemul rombic de culoare neagră sau roșu-închis, cu luciu semimetalic. – Din fr. tantalite.

DOOM

tantalít s. n., pl. tantalíturi

tantalituri
TANTALÍT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier și mangan, care cristalizează în sistemul rombic de culoare neagră sau roșu-închis, cu luciu semimetalic. – Din fr. tantalite.

DOOM

tantalít s. n., pl. tantalíturi

tantaliturile
TANTALÍT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier și mangan, care cristalizează în sistemul rombic de culoare neagră sau roșu-închis, cu luciu semimetalic. – Din fr. tantalite.

DOOM

tantalít s. n., pl. tantalíturi

tantaliturilor
TANTALÍT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier și mangan, care cristalizează în sistemul rombic de culoare neagră sau roșu-închis, cu luciu semimetalic. – Din fr. tantalite.

DOOM

tantalít s. n., pl. tantalíturi

tantaliu
TANTÁL s. n. Element chimic metalic rar, cenușiu, lucios, ductil și maleabil (folosit la confecționarea pieselor de laborator). – Din fr. tantale.

DOOM

tantál s. n.; simb. Ta

tantalul
TANTÁL s. n. Element chimic metalic rar, cenușiu, lucios, ductil și maleabil (folosit la confecționarea pieselor de laborator). – Din fr. tantale.

DOOM

tantál s. n.; simb. Ta

tantalului
TANTÁL s. n. Element chimic metalic rar, cenușiu, lucios, ductil și maleabil (folosit la confecționarea pieselor de laborator). – Din fr. tantale.

DOOM

tantál s. n.; simb. Ta

tantalus
Tantalus, fiul lui Zeus și al nimfei Pluto și rege al Lydiei. Cu pleiada Dione, Tantalus a avut mai mulți fii și fiice, printre care se numărau: Pelops, Niobe, Broteas etc. Iubit de către zei și admis la început la ospețele olimpienilor, Tantalus și-a atras în cele din urmă mînia lor, fie pentru că le-ar fi destăinuit secretele în fața muritorilor, fie pentru că le-ar fi dat acestora din urmă să bea din ambrozia pe care o furase la unul din ospețe. Datorită acestui fapt, el a fost sortit să fie veșnic chinuit în Infern de o sete și de o foame cumplită. Supliciul său consta în faptul că era cufundat pînă la gît în apă fără să poată totuși să soarbă o înghițitură, iar deasupra capului îi atîrnau crengi încărcate cu poame care însă se îndepărtau de el ori de cîte ori încerca să întindă mîna ca să le culeagă.

tanti
TÁNTI s. f. Mătușă. ♦ (Fam.) Termen de adresare, în mediul urban, față de o femeie mai în vârstă. – Din fr. tante.

DOOM

tánti (fam.) s. f., g.-d. art. lui tánti

tantiema
TANTIÉMĂ, tantieme, s. f. 1. Sumă de bani încasată de membrii unui consiliu de administrație al unei societăți, din beneficiul acesteia, pentru participarea la conducerea ei. ♦ Comision procentual acordat mijlocitorilor de afaceri. 2. Onorariu procentual cuvenit unui autor dramatic, calculat în raport cu încasările realizate la reprezentațiile piesei sale. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. tantième.

DOOM

tantiémă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tantiémei; pl. tantiéme

tantieme
TANTIÉMĂ, tantieme, s. f. 1. Sumă de bani încasată de membrii unui consiliu de administrație al unei societăți, din beneficiul acesteia, pentru participarea la conducerea ei. ♦ Comision procentual acordat mijlocitorilor de afaceri. 2. Onorariu procentual cuvenit unui autor dramatic, calculat în raport cu încasările realizate la reprezentațiile piesei sale. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. tantième.

DOOM

tantiémă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tantiémei; pl. tantiéme

tantiemei
TANTIÉMĂ, tantieme, s. f. 1. Sumă de bani încasată de membrii unui consiliu de administrație al unei societăți, din beneficiul acesteia, pentru participarea la conducerea ei. ♦ Comision procentual acordat mijlocitorilor de afaceri. 2. Onorariu procentual cuvenit unui autor dramatic, calculat în raport cu încasările realizate la reprezentațiile piesei sale. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. tantième.

DOOM

tantiémă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tantiémei; pl. tantiéme

tantiemele
TANTIÉMĂ, tantieme, s. f. 1. Sumă de bani încasată de membrii unui consiliu de administrație al unei societăți, din beneficiul acesteia, pentru participarea la conducerea ei. ♦ Comision procentual acordat mijlocitorilor de afaceri. 2. Onorariu procentual cuvenit unui autor dramatic, calculat în raport cu încasările realizate la reprezentațiile piesei sale. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. tantième.

DOOM

tantiémă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tantiémei; pl. tantiéme

tantiemelor
TANTIÉMĂ, tantieme, s. f. 1. Sumă de bani încasată de membrii unui consiliu de administrație al unei societăți, din beneficiul acesteia, pentru participarea la conducerea ei. ♦ Comision procentual acordat mijlocitorilor de afaceri. 2. Onorariu procentual cuvenit unui autor dramatic, calculat în raport cu încasările realizate la reprezentațiile piesei sale. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. tantième.

DOOM

tantiémă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tantiémei; pl. tantiéme

tantra
TÁNTRA s.f. (Liv.) Complex de scrieri religioase ale hinduismului și budismului posterioare textelor fundamentale. [< fr., it. tantra < tantra – cuv. sanscrit].

tantre
TÁNTRA s.f. (Liv.) Complex de scrieri religioase ale hinduismului și budismului posterioare textelor fundamentale. [< fr., it. tantra < tantra – cuv. sanscrit].

tantrei
TÁNTRA s.f. (Liv.) Complex de scrieri religioase ale hinduismului și budismului posterioare textelor fundamentale. [< fr., it. tantra < tantra – cuv. sanscrit].

tantrism
TANTRÍSM s. n. Denumire dată mai multor curente religioase din India din sec. IX până în sec. XIII, opuse brahmanismului. – Din fr. tantrisme.

DOOM

*tantrísm s. n.

tantrismul
TANTRÍSM s. n. Denumire dată mai multor curente religioase din India din sec. IX până în sec. XIII, opuse brahmanismului. – Din fr. tantrisme.

DOOM

*tantrísm s. n.

tantrismului
TANTRÍSM s. n. Denumire dată mai multor curente religioase din India din sec. IX până în sec. XIII, opuse brahmanismului. – Din fr. tantrisme.

DOOM

*tantrísm s. n.

tantum
PLURÁLE TÁNTUM, pluralia tantum, loc. adj. (Despre un nume) Care are numai formă de plural. – Loc. lat.

DOOM

plurále tántum (lat.) loc. adj. (substantiv ~), pl. plurália tántum (-li-a) (substantive ~)

tantum
SINGULÁRE TÁNTUM, singularia tantum, loc. adj. (Despre substantive) Care are numai formă de singular; care este defectiv de plural. – Loc. lat.

DOOM

singuláre tántum loc. adj., pl. singulária tántum (-ri-a)

tantum
TANTUM ERGO loc.s. 1. Începutul unui imn liturgic creștin. 2. (Fig.) Spunere a unor lucruri în față, declarație deschisă. [< lat. tantum ergo – un atât de mare (jurământ)].

tanzanian
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanian
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzaniana
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzaniana
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzaniano
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzaniano
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanianul
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanianul
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanianule
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanianule
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanianului
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanianului
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzaniene
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzaniene
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzaniene
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanienei
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanienei
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanienele
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanienele
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanienelor
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanienelor
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanieni
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanieni
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanienii
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanienii
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanienilor
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanzanienilor
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau tanzanienilor (1), privitor la Tanzania ori la tanzanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. Tanzanien.

DOOM

tanzanián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. tanzaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. tanzaniánă, pl. tanzaniéne

tanăt
TÁNĂT s. m. (Reg.) Grizu. – Et. nec.

DOOM

tánăt (reg.) s. m.

tanătul
TÁNĂT s. m. (Reg.) Grizu. – Et. nec.

DOOM

tánăt (reg.) s. m.

tanătului
TÁNĂT s. m. (Reg.) Grizu. – Et. nec.

DOOM

tánăt (reg.) s. m.

tanău
TANẮU, -ÁIE, tanăi, adj. (Regional) Prost, tont, nătărău. Se descoperi încă un om mușcat: pîndarul de la poarta țarinei, un biet sărac, cam gușat și cam tanău. SADOVEANU, O. VIII 111. Celui prost: tanău, tont. ȘEZ. II 75. ◊ (Substantivat) Tanău – om care pricepe greu. ȘEZ. XIX 13.

tao
TAO s. n. Principiu fundamental al filosofiei chineze, indicând procesul de devenire a tuturor lucrurilor și ființelor într-o alternanță opozițională, de forțe complementare și inseparabile. – Din fr., engl. tao.

taoism
TAOÍSM s. n. Sistem filosofic și religios fondat în sec. VI Î.H., reprezentând unul dintre cele două mari curente ale gândirii chineze, alături de confucianism, de care se deosebește prin idealul de viață autonom, în armonie cu natura. [Var.: daoísm s. n.] – Din fr. taoïsme.

DOOM

daoísm v. taoísm

taoismul
TAOÍSM s. n. Sistem filosofic și religios fondat în sec. VI Î.H., reprezentând unul dintre cele două mari curente ale gândirii chineze, alături de confucianism, de care se deosebește prin idealul de viață autonom, în armonie cu natura. [Var.: daoísm s. n.] – Din fr. taoïsme.

DOOM

daoísm v. taoísm

taoismului
TAOÍSM s. n. Sistem filosofic și religios fondat în sec. VI Î.H., reprezentând unul dintre cele două mari curente ale gândirii chineze, alături de confucianism, de care se deosebește prin idealul de viață autonom, în armonie cu natura. [Var.: daoísm s. n.] – Din fr. taoïsme.

DOOM

daoísm v. taoísm

taoist
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoist
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoista
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoista
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoiste
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoiste
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoistei
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoistei
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoistele
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoistele
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoistelor
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoistelor
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoistul
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoistul
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoistului
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoistului
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoiști
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoiști
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoiștii
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoiștii
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoiștilor
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taoiștilor
TAOÍST, -Ă adj. Referitor la taoism, propriu taoismului. // s.m. și f. Adept al taoismului. [Pron. tao-ist. / cf. fr. taoïste].

taola
TAÓLĂ, taole, s. f. (Reg.) Cot al unui râu. – Et. nec.

DOOM

taólă (reg.) s. f., g.-d. art. taólei; pl. taóle

taole
TAÓLĂ, taole, s. f. (Reg.) Cot al unui râu. – Et. nec.

DOOM

taólă (reg.) s. f., g.-d. art. taólei; pl. taóle

taolei
TAÓLĂ, taole, s. f. (Reg.) Cot al unui râu. – Et. nec.

DOOM

taólă (reg.) s. f., g.-d. art. taólei; pl. taóle

taolele
TAÓLĂ, taole, s. f. (Reg.) Cot al unui râu. – Et. nec.

DOOM

taólă (reg.) s. f., g.-d. art. taólei; pl. taóle

taolelor
TAÓLĂ, taole, s. f. (Reg.) Cot al unui râu. – Et. nec.

DOOM

taólă (reg.) s. f., g.-d. art. taólei; pl. taóle

tap
tap- – Rădăcină expresivă, puțin clară, care pare să evoce ideea de obiect diform sau relativ rotunjit. – Var. taf-. Creație expresivă, cf. rădăcina romanică tapp- (REW 8564), și lap-, (lăpăi), dup-. Der. tăpși (var. tepși), vb. (a egala, a netezi, a nivela, a răzui), cf. germ. tappsen, fr. taper (după Candrea și Scriban, din mag. taposni „a călca în picioare”, sb. tapsati „a bate din palme”); tapșe (var. teapșe), s. f. (polonic de lemn, sucitor; palmă), în Mold.; tăpșan, s. n. (mamelon, movilă, colină rotunjită; răzor; strat; pat, platformă), în Mold. tapșan, tepșan, topșan (după Cihac, II, 619, din tc. tepe „munte”; după Bogrea, Dacor., IV, 851, din rut. tapčan „platformă”, care vine probabil din rom.; după Drăganu, Dacor., V, 372-5, din mag. taposni „a călca în picioare”); taponiș, s. m. (nemțișor, Delphinium consolida); tapoșnic, s. m. (plantă, Galeopsis ladanum); tăpălog (var. Mold. tăpălăgos), adj. (greoi la mers, neîndemînatic), cf. tălpăloagă; tăfăroagă, s. f. (brînză dulce, brînză abia făcută), probabil var. a cuvîntului anterior (după Bogrea, Dacor., II, 659 și Candrea, din sl. tvarogù; după Diculescu, Elementele, 452, din gr. *τραφάλαϰα, în loc de τραφαλίς „brînză proaspătă”). – Cf. terfă, terfeloagă.

tapa
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapa
TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec.

DOOM

tápă s. f., g.-d. art. tápei; pl. tápe

tapai
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapaj
TAPÁJ s. n. Zgomot violent și confuz produs de lovituri sau de glasuri care răsună în același timp; protest zgomotos; larmă, gălăgie, scandal. – Din fr. tapage.

DOOM

tapáj s. n.

tapam
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapangea
TAPANGEÁ, tapangele, s. f. (Înv.) Lovitură dată cu palma; palmă, calcavură. – Din tc. tabanca „pistol”.

DOOM

tapangeá (înv.) s. f., art. tapangeáua, g.-d. art. tapangélei; pl. tapangéle, art. tapangélele

tapangeaua
TAPANGEÁ, tapangele, s. f. (Înv.) Lovitură dată cu palma; palmă, calcavură. – Din tc. tabanca „pistol”.

DOOM

tapangeá (înv.) s. f., art. tapangeáua, g.-d. art. tapangélei; pl. tapangéle, art. tapangélele

tapangele
TAPANGEÁ, tapangele, s. f. (Înv.) Lovitură dată cu palma; palmă, calcavură. – Din tc. tabanca „pistol”.

DOOM

tapangeá (înv.) s. f., art. tapangeáua, g.-d. art. tapangélei; pl. tapangéle, art. tapangélele

tapangelei
TAPANGEÁ, tapangele, s. f. (Înv.) Lovitură dată cu palma; palmă, calcavură. – Din tc. tabanca „pistol”.

DOOM

tapangeá (înv.) s. f., art. tapangeáua, g.-d. art. tapangélei; pl. tapangéle, art. tapangélele

tapangelele
TAPANGEÁ, tapangele, s. f. (Înv.) Lovitură dată cu palma; palmă, calcavură. – Din tc. tabanca „pistol”.

DOOM

tapangeá (înv.) s. f., art. tapangeáua, g.-d. art. tapangélei; pl. tapangéle, art. tapangélele

tapangelelor
TAPANGEÁ, tapangele, s. f. (Înv.) Lovitură dată cu palma; palmă, calcavură. – Din tc. tabanca „pistol”.

DOOM

tapangeá (înv.) s. f., art. tapangeáua, g.-d. art. tapangélei; pl. tapangéle, art. tapangélele

tapardos
tapardos, tapardoase s. n. (înv.) țuică, rachiu.

tapare
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapare
TAPÁRE, tapări, s. f. Acțiunea de a (se) tapa și rezultatul ei. – V. tapa.

DOOM

tapáre s. f., g.-d. art. tapắrii; pl. tapắri

taparea
TAPÁRE, tapări, s. f. Acțiunea de a (se) tapa și rezultatul ei. – V. tapa.

DOOM

tapáre s. f., g.-d. art. tapắrii; pl. tapắri

tapară
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

taparăm
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

taparăți
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapase
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapasem
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapaseră
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapaserăm
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapaserăți
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapaseși
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapaseți
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapat
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapat
TAPÁT, -Ă, tapate, adj. (Despre păr) Înfoiat prin pieptănare; (despre femei) cu părul înfoiat prin pieptănare. – V. tapa.

tapata
TAPÁT, -Ă, tapate, adj. (Despre păr) Înfoiat prin pieptănare; (despre femei) cu părul înfoiat prin pieptănare. – V. tapa.

tapate
TAPÁT, -Ă, tapate, adj. (Despre păr) Înfoiat prin pieptănare; (despre femei) cu părul înfoiat prin pieptănare. – V. tapa.

tapatei
TAPÁT, -Ă, tapate, adj. (Despre păr) Înfoiat prin pieptănare; (despre femei) cu părul înfoiat prin pieptănare. – V. tapa.

tapatele
TAPÁT, -Ă, tapate, adj. (Despre păr) Înfoiat prin pieptănare; (despre femei) cu părul înfoiat prin pieptănare. – V. tapa.

tapatelor
TAPÁT, -Ă, tapate, adj. (Despre păr) Înfoiat prin pieptănare; (despre femei) cu părul înfoiat prin pieptănare. – V. tapa.

tapatul
TAPÁT, -Ă, tapate, adj. (Despre păr) Înfoiat prin pieptănare; (despre femei) cu părul înfoiat prin pieptănare. – V. tapa.

tapatului
TAPÁT, -Ă, tapate, adj. (Despre păr) Înfoiat prin pieptănare; (despre femei) cu părul înfoiat prin pieptănare. – V. tapa.

tapau
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapași
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapați
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapați
TAPÁT, -Ă, tapate, adj. (Despre păr) Înfoiat prin pieptănare; (despre femei) cu părul înfoiat prin pieptănare. – V. tapa.

tapații
TAPÁT, -Ă, tapate, adj. (Despre păr) Înfoiat prin pieptănare; (despre femei) cu părul înfoiat prin pieptănare. – V. tapa.

tapaților
TAPÁT, -Ă, tapate, adj. (Despre păr) Înfoiat prin pieptănare; (despre femei) cu părul înfoiat prin pieptănare. – V. tapa.

tape
TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec.

DOOM

tápă s. f., g.-d. art. tápei; pl. tápe

tapează
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapei
TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec.

DOOM

tápă s. f., g.-d. art. tápei; pl. tápe

tapele
TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec.

DOOM

tápă s. f., g.-d. art. tápei; pl. tápe

tapelor
TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec.

DOOM

tápă s. f., g.-d. art. tápei; pl. tápe

tapet
TAPET, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.

DOOM

tapét s. n., pl. tapéte

tapet
TAPÉT, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.

tapeta
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetai
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetam
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetar
TAPETÁR, tapetari, s. m. Muncitor specializat în tapetare. – Tapeta + suf. -ar.

tapetare
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetare
TAPETÁRE, tapetări, s. f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. – V. tapeta.

DOOM

tapetáre s. f., g.-d. art. tapetắrii; pl. tapetắri

tapetarea
TAPETÁRE, tapetări, s. f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. – V. tapeta.

DOOM

tapetáre s. f., g.-d. art. tapetắrii; pl. tapetắri

tapetari
TAPETÁR, tapetari, s. m. Muncitor specializat în tapetare. – Tapeta + suf. -ar.

tapetarii
TAPETÁR, tapetari, s. m. Muncitor specializat în tapetare. – Tapeta + suf. -ar.

tapetarilor
TAPETÁR, tapetari, s. m. Muncitor specializat în tapetare. – Tapeta + suf. -ar.

tapetarul
TAPETÁR, tapetari, s. m. Muncitor specializat în tapetare. – Tapeta + suf. -ar.

tapetarului
TAPETÁR, tapetari, s. m. Muncitor specializat în tapetare. – Tapeta + suf. -ar.

tapetară
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetarăm
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetarăți
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetase
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetasem
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetaseră
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetaserăm
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetaserăți
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetaseși
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetaseți
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetat
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetau
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetași
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetați
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapete
TAPET, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.

DOOM

tapét s. n., pl. tapéte

tapetează
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetele
TAPET, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.

DOOM

tapét s. n., pl. tapéte

tapetelor
TAPET, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.

DOOM

tapét s. n., pl. tapéte

tapetez
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapeteze
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetezi
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetul
TAPET, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.

DOOM

tapét s. n., pl. tapéte

tapetului
TAPET, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.

DOOM

tapét s. n., pl. tapéte

tapetând
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetînd
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

DOOM

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetări
TAPETÁRE, tapetări, s. f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. – V. tapeta.

DOOM

tapetáre s. f., g.-d. art. tapetắrii; pl. tapetắri

tapetării
TAPETÁRE, tapetări, s. f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. – V. tapeta.

DOOM

tapetáre s. f., g.-d. art. tapetắrii; pl. tapetắri

tapetările
TAPETÁRE, tapetări, s. f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. – V. tapeta.

DOOM

tapetáre s. f., g.-d. art. tapetắrii; pl. tapetắri

tapetărilor
TAPETÁRE, tapetări, s. f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. – V. tapeta.

DOOM

tapetáre s. f., g.-d. art. tapetắrii; pl. tapetắri

tapeur
TAPEUR, tapeuri, s. m. Persoană care cere adesea bani cu împrumut (fără intenția de a-i restitui). [Pr.: tapör] – Din fr. tapeur.

DOOM

!tapeur (fr.) [pron. tap'ör] s. m., pl. tapeuri

tapeură
TAPEUR, tapeuri, s. m. Persoană care cere adesea bani cu împrumut (fără intenția de a-i restitui). [Pr.: tapör] – Din fr. tapeur.

DOOM

!tapeur (fr.) [pron. tap'ör] s. m., pl. tapeuri

tapez
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapeze
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapezi
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapeză
tapeză, tapeze s. f. (intl.) 1. prostituată. 2. amantă, iubită.

taphius
Taphius, unul dintre fiii lui Poseidon, considerat drept erou eponim al insulei numite Taphos (din Marea Ionică).

tapinos
TAPINÓS adv. (Înv.) Cu umilință. – Din ngr. tapinós.

DOOM

tapinós (înv., pop.) adv.

tapioca
TAPIÓCA s.f. Aliment făinos, bogat în amidon și în zaharuri ușor asimilabile, care se extrage din rădăcinile de manioc. [Pron. -pi-o-. / < fr., it., port. tapioca < cuv. tupi].

tapioca
TAPIÓCĂ s. f. Substanță alimentară făinoasă, extrasă din tuberculele maniocului, folosită în alimentația copiilor. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. tapioca.

DOOM

!tapiócă (-pi-o-) s. f., art. tapióca

tapiocăi
TAPIÓCĂ s. f. Substanță alimentară făinoasă, extrasă din tuberculele maniocului, folosită în alimentația copiilor. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. tapioca.

DOOM

!tapiócă (-pi-o-) s. f., art. tapióca

tapir
TAPÍR, tapiri, s. m. Animal mamifer imparicopitat din zona tropicală, cu corpul masiv, pielea netedă, buzele și nasul prelungite într-un fel de trompetă scurtă (Tapirus americanus și indicus). – Din fr. tapir.

DOOM

tapír s. m., pl. tapíri

tapiri
TAPÍR, tapiri, s. m. Animal mamifer imparicopitat din zona tropicală, cu corpul masiv, pielea netedă, buzele și nasul prelungite într-un fel de trompetă scurtă (Tapirus americanus și indicus). – Din fr. tapir.

DOOM

tapír s. m., pl. tapíri

tapirid
TAPIRÍDE s.n.pl. Familie de mamifere imparicopitate, având ca tip tapirul; (la sg.) animal din această familie. [< fr. tapirides, cf. tapir, gr. eidos – formă].

tapirii
TAPÍR, tapiri, s. m. Animal mamifer imparicopitat din zona tropicală, cu corpul masiv, pielea netedă, buzele și nasul prelungite într-un fel de trompetă scurtă (Tapirus americanus și indicus). – Din fr. tapir.

DOOM

tapír s. m., pl. tapíri

tapirilor
TAPÍR, tapiri, s. m. Animal mamifer imparicopitat din zona tropicală, cu corpul masiv, pielea netedă, buzele și nasul prelungite într-un fel de trompetă scurtă (Tapirus americanus și indicus). – Din fr. tapir.

DOOM

tapír s. m., pl. tapíri

tapirul
TAPÍR, tapiri, s. m. Animal mamifer imparicopitat din zona tropicală, cu corpul masiv, pielea netedă, buzele și nasul prelungite într-un fel de trompetă scurtă (Tapirus americanus și indicus). – Din fr. tapir.

DOOM

tapír s. m., pl. tapíri

tapirului
TAPÍR, tapiri, s. m. Animal mamifer imparicopitat din zona tropicală, cu corpul masiv, pielea netedă, buzele și nasul prelungite într-un fel de trompetă scurtă (Tapirus americanus și indicus). – Din fr. tapir.

DOOM

tapír s. m., pl. tapíri

tapisa
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisa
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisai
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisai
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisam
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisam
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisare
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisare
TAPISÁRE¹, tapisări, s. f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei. – V. tapisa.

DOOM

tapisáre s. f., g.-d. art. tapisắrii; pl. tapisắri

tapisare
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisare
TAPIȚÁRE s. f. Acțiunea de a tapița și rezultatul ei. [Var.: tapisáre s. f.] – V. tapița.

tapisarea
TAPISÁRE¹, tapisări, s. f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei. – V. tapisa.

DOOM

tapisáre s. f., g.-d. art. tapisắrii; pl. tapisắri

tapisarea
TAPIȚÁRE s. f. Acțiunea de a tapița și rezultatul ei. [Var.: tapisáre s. f.] – V. tapița.

tapisară
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisară
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisarăm
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisarăm
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisarăți
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisarăți
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisase
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisase
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisasem
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisasem
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisaseră
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisaseră
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisaserăm
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisaserăm
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisaserăți
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisaserăți
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisaseși
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisaseși
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisaseți
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisaseți
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisat
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisat
TAPISÁT¹, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1). – V. tapisa.

tapisat
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisat
TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița.

tapisata
TAPISÁT¹, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1). – V. tapisa.

tapisata
TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița.

tapisate
TAPISÁT¹, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1). – V. tapisa.

tapisate
TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița.

tapisatei
TAPISÁT¹, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1). – V. tapisa.

tapisatei
TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița.

tapisatele
TAPISÁT¹, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1). – V. tapisa.

tapisatele
TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița.

tapisatelor
TAPISÁT¹, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1). – V. tapisa.

tapisatelor
TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița.

tapisatul
TAPISÁT¹, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1). – V. tapisa.

tapisatul
TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița.

tapisatului
TAPISÁT¹, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1). – V. tapisa.

tapisatului
TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița.

tapisau
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisau
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisași
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisași
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisați
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisați
TAPISÁT¹, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1). – V. tapisa.

tapisați
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisați
TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița.

tapisații
TAPISÁT¹, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1). – V. tapisa.

tapisații
TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița.

tapisaților
TAPISÁT¹, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1). – V. tapisa.

tapisaților
TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița.

tapisează
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisează
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapiser
TAPISÉR¹, tapiseri, s. m. Specialist în tapiserie. – Din fr. tapissier.

DOOM

tapisér (specialist în tapiserii) s. m., pl. tapiséri

tapiser
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapiseria
TAPISERÍE² s. f. v. tapițerie.

DOOM

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríile

tapiseria
TAPIȚERÍE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

DOOM

!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapiserie
TAPISERÍE² s. f. v. tapițerie.

DOOM

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríile

tapiserie
TAPIȚERÍE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

DOOM

!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapiseriei
TAPISERÍE² s. f. v. tapițerie.

DOOM

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríile

tapiseriei
TAPIȚERÍE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

DOOM

!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapiserii
TAPISERÍE² s. f. v. tapițerie.

DOOM

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríile

tapiserii
TAPIȚERÍE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

DOOM

!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapiseriile
TAPISERÍE² s. f. v. tapițerie.

DOOM

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríile

tapiseriile
TAPIȚERÍE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

DOOM

!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapiseriilor
TAPISERÍE² s. f. v. tapițerie.

DOOM

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríile

tapiseriilor
TAPIȚERÍE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

DOOM

!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapisez
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisez
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapiseze
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapiseze
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisezi
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisezi
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisier
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapisiere
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapisieri
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapisierii
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapisierilor
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapisierul
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapisierule
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapisierului
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapisând
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisând
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisînd
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapisînd
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapisări
TAPISÁRE¹, tapisări, s. f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei. – V. tapisa.

DOOM

tapisáre s. f., g.-d. art. tapisắrii; pl. tapisắri

tapisări
TAPIȚÁRE s. f. Acțiunea de a tapița și rezultatul ei. [Var.: tapisáre s. f.] – V. tapița.

tapisării
TAPISÁRE¹, tapisări, s. f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei. – V. tapisa.

DOOM

tapisáre s. f., g.-d. art. tapisắrii; pl. tapisắri

tapisării
TAPIȚÁRE s. f. Acțiunea de a tapița și rezultatul ei. [Var.: tapisáre s. f.] – V. tapița.

tapisările
TAPISÁRE¹, tapisări, s. f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei. – V. tapisa.

DOOM

tapisáre s. f., g.-d. art. tapisắrii; pl. tapisắri

tapisările
TAPIȚÁRE s. f. Acțiunea de a tapița și rezultatul ei. [Var.: tapisáre s. f.] – V. tapița.

tapisărilor
TAPISÁRE¹, tapisări, s. f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei. – V. tapisa.

DOOM

tapisáre s. f., g.-d. art. tapisắrii; pl. tapisắri

tapisărilor
TAPIȚÁRE s. f. Acțiunea de a tapița și rezultatul ei. [Var.: tapisáre s. f.] – V. tapița.

tapița
TAPISÁ¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

DOOM

tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză

tapița
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

DOOM

!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapițare
TAPIȚÁRE s. f. Acțiunea de a tapița și rezultatul ei. [Var.: tapisáre s. f.] – V. tapița.

tapițat
TAPISÁT¹, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1). – V. tapisa.

tapițat
TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița.

tapițer
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapițere
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapițeri
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapițeria
TAPISERÍE² s. f. v. tapițerie.

DOOM

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríile

tapițeria
TAPIȚERÍE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

DOOM

!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapițerie
TAPISERÍE² s. f. v. tapițerie.

DOOM

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríile

tapițerie
TAPIȚERÍE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

DOOM

!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapițeriei
TAPISERÍE² s. f. v. tapițerie.

DOOM

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríile

tapițeriei
TAPIȚERÍE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

DOOM

!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapițerii
TAPISERÍE² s. f. v. tapițerie.

DOOM

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríile

tapițerii
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapițerii
TAPIȚERÍE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

DOOM

!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapițeriile
TAPISERÍE² s. f. v. tapițerie.

DOOM

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríile

tapițeriile
TAPIȚERÍE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

DOOM

!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapițeriilor
TAPISERÍE² s. f. v. tapițerie.

DOOM

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríile

tapițeriilor
TAPIȚERÍE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

DOOM

!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapițerilor
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapițerul
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapițerule
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapițerului
TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

DOOM

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapoiet
TAPOIÉT, -Ă, tapoieți, -te, adj. (Regional) Ascuțit. Cu o mulțime de șerpi în cale s-a-ntîlnit, Cu gurile căscate, Cu limbile tapoiete, Cu gura îl mușca, Cu limba-l înțepa. MAT. FOLK. 587.

tapota
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotai
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotam
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotament
TAPOTAMÉNT s.n. Tapotare. [< fr. tapotement].

tapotamente
TAPOTAMÉNT s.n. Tapotare. [< fr. tapotement].

tapotamentele
TAPOTAMÉNT s.n. Tapotare. [< fr. tapotement].

tapotamentelor
TAPOTAMÉNT s.n. Tapotare. [< fr. tapotement].

tapotamentul
TAPOTAMÉNT s.n. Tapotare. [< fr. tapotement].

tapotamentului
TAPOTAMÉNT s.n. Tapotare. [< fr. tapotement].

tapotare
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotare
TAPOTÁRE, tapotări, s. f. Acțiunea de a tapota și rezultatul ei. – V. tapota.

tapotarea
TAPOTÁRE, tapotări, s. f. Acțiunea de a tapota și rezultatul ei. – V. tapota.

tapotară
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotarăm
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotarăți
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotase
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotasem
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotaseră
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotaserăm
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotaserăți
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotaseși
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotaseți
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotat
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotat
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotau
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotași
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotați
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotează
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotez
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapoteze
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotezi
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotând
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotînd
TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate ușor țesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

tapotări
TAPOTÁRE, tapotări, s. f. Acțiunea de a tapota și rezultatul ei. – V. tapota.

tapotării
TAPOTÁRE, tapotări, s. f. Acțiunea de a tapota și rezultatul ei. – V. tapota.

tapotările
TAPOTÁRE, tapotări, s. f. Acțiunea de a tapota și rezultatul ei. – V. tapota.

tapotărilor
TAPOTÁRE, tapotări, s. f. Acțiunea de a tapota și rezultatul ei. – V. tapota.

tapoșnic
TAPÓȘNIC, tapoșnici, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu frunze înguste, ovale și cu tulpina ramificată și acoperită cu peri moi, îndreptați în jos (Galeopsis ladanum). – Et. nec.

DOOM

tapóșnic s. m., pl. tapóșnici

tapoșnici
TAPÓȘNIC, tapoșnici, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu frunze înguste, ovale și cu tulpina ramificată și acoperită cu peri moi, îndreptați în jos (Galeopsis ladanum). – Et. nec.

DOOM

tapóșnic s. m., pl. tapóșnici

tapoșnicii
TAPÓȘNIC, tapoșnici, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu frunze înguste, ovale și cu tulpina ramificată și acoperită cu peri moi, îndreptați în jos (Galeopsis ladanum). – Et. nec.

DOOM

tapóșnic s. m., pl. tapóșnici

tapoșnicilor
TAPÓȘNIC, tapoșnici, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu frunze înguste, ovale și cu tulpina ramificată și acoperită cu peri moi, îndreptați în jos (Galeopsis ladanum). – Et. nec.

DOOM

tapóșnic s. m., pl. tapóșnici

tapoșnicul
TAPÓȘNIC, tapoșnici, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu frunze înguste, ovale și cu tulpina ramificată și acoperită cu peri moi, îndreptați în jos (Galeopsis ladanum). – Et. nec.

DOOM

tapóșnic s. m., pl. tapóșnici

tapoșnicului
TAPÓȘNIC, tapoșnici, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu frunze înguste, ovale și cu tulpina ramificată și acoperită cu peri moi, îndreptați în jos (Galeopsis ladanum). – Et. nec.

DOOM

tapóșnic s. m., pl. tapóșnici

tapura
TAPÚRĂ, tapuri, s. f. Fisură, crăpătură în interiorul unei piese metalice, produsă în cursul fabricării acesteia. – Din fr. tapure.

DOOM

tapúră s. f., g.-d. art. tapúrii; pl. tapúri

tapuri
TAPÚRĂ, tapuri, s. f. Fisură, crăpătură în interiorul unei piese metalice, produsă în cursul fabricării acesteia. – Din fr. tapure.

DOOM

tapúră s. f., g.-d. art. tapúrii; pl. tapúri

tapurii
TAPÚRĂ, tapuri, s. f. Fisură, crăpătură în interiorul unei piese metalice, produsă în cursul fabricării acesteia. – Din fr. tapure.

DOOM

tapúră s. f., g.-d. art. tapúrii; pl. tapúri

tapurile
TAPÚRĂ, tapuri, s. f. Fisură, crăpătură în interiorul unei piese metalice, produsă în cursul fabricării acesteia. – Din fr. tapure.

DOOM

tapúră s. f., g.-d. art. tapúrii; pl. tapúri

tapurilor
TAPÚRĂ, tapuri, s. f. Fisură, crăpătură în interiorul unei piese metalice, produsă în cursul fabricării acesteia. – Din fr. tapure.

DOOM

tapúră s. f., g.-d. art. tapúrii; pl. tapúri

tapând
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapînd
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

DOOM

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapări
TAPÁRE, tapări, s. f. Acțiunea de a (se) tapa și rezultatul ei. – V. tapa.

DOOM

tapáre s. f., g.-d. art. tapắrii; pl. tapắri

tapării
TAPÁRE, tapări, s. f. Acțiunea de a (se) tapa și rezultatul ei. – V. tapa.

DOOM

tapáre s. f., g.-d. art. tapắrii; pl. tapắri

tapările
TAPÁRE, tapări, s. f. Acțiunea de a (se) tapa și rezultatul ei. – V. tapa.

DOOM

tapáre s. f., g.-d. art. tapắrii; pl. tapắri

tapărilor
TAPÁRE, tapări, s. f. Acțiunea de a (se) tapa și rezultatul ei. – V. tapa.

DOOM

tapáre s. f., g.-d. art. tapắrii; pl. tapắri

tar
TAR, taruri, s. m. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar.

DOOM

tar (înv.) s. n., pl. táruri

tara
TÁRĂ¹, tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se folosesc la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tará s. f.] – Din ngr. tára.

DOOM

táră s. f., g.-d. art. tárei; pl. táre

taraba
TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. De tarabă = de calitate inferioară; p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din tc. tarab.

DOOM

tarábă s. f., g.-d. art. tarábei; pl. tarábe

tarabagii
TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.

DOOM

tarabagíu s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíii (-gi-ii)

tarabagiii
TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.

DOOM

tarabagíu s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíii (-gi-ii)

tarabagiilor
TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.

DOOM

tarabagíu s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíii (-gi-ii)

tarabagiu
TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.

DOOM

tarabagíu s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíii (-gi-ii)

tarabagiul
TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.

DOOM

tarabagíu s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíii (-gi-ii)

tarabagiului
TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.

DOOM

tarabagíu s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíii (-gi-ii)

tarabana
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.

DOOM

tarapaná (înv.) s. f., art. tarapanáua, g.-d. art. tarapanálei; pl. tarapanále, art. tarapanálele

tarabe
TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. De tarabă = de calitate inferioară; p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din tc. tarab.

DOOM

tarábă s. f., g.-d. art. tarábei; pl. tarábe

tarabei
TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. De tarabă = de calitate inferioară; p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din tc. tarab.

DOOM

tarábă s. f., g.-d. art. tarábei; pl. tarábe

tarabele
TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. De tarabă = de calitate inferioară; p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din tc. tarab.

DOOM

tarábă s. f., g.-d. art. tarábei; pl. tarábe

tarabelor
TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. De tarabă = de calitate inferioară; p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din tc. tarab.

DOOM

tarábă s. f., g.-d. art. tarábei; pl. tarábe

tarabist
tarabist, -ă, tarabiști, -te s. m., s. f. v. tarabagiu.

tarabostes
TARABÓSTES s. m. pl. Denumire dată (de latini) aristocraților geto-daci; pileați. – Cuv. lat.

DOOM

tarabóstes (lat.) s. m. pl.

tarabulus
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.

DOOM

tarabulús (înv.) s. n., pl. tarabulúse

tarabuluse
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.

DOOM

tarabulús (înv.) s. n., pl. tarabulúse

tarabulusele
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.

DOOM

tarabulús (înv.) s. n., pl. tarabulúse

tarabuluselor
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.

DOOM

tarabulús (înv.) s. n., pl. tarabulúse

tarabulusul
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.

DOOM

tarabulús (înv.) s. n., pl. tarabulúse

tarabulusului
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.

DOOM

tarabulús (înv.) s. n., pl. tarabulúse

tarabuluș
tarabulúș (-șe), s. n. – Țesătură orientală care se folosea ca turban. Tc. tarabulus „Tripoli” (Tiktin).

tarac
TARÁC, taraci, s. m. (Reg.) Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. [Var.: taráș s. m.] – Din ucr. taraš.

DOOM

tarác (reg.) s. m., pl. taráci

taracan
TARACÁN, taracani, s. m. (Reg.) Gândac. – Din rus. tarakan.

DOOM

taracán (reg.) s. m., pl. taracáni

taracani
TARACÁN, taracani, s. m. (Reg.) Gândac. – Din rus. tarakan.

DOOM

taracán (reg.) s. m., pl. taracáni

taracanii
TARACÁN, taracani, s. m. (Reg.) Gândac. – Din rus. tarakan.

DOOM

taracán (reg.) s. m., pl. taracáni

taracanilor
TARACÁN, taracani, s. m. (Reg.) Gândac. – Din rus. tarakan.

DOOM

taracán (reg.) s. m., pl. taracáni

taracanul
TARACÁN, taracani, s. m. (Reg.) Gândac. – Din rus. tarakan.

DOOM

taracán (reg.) s. m., pl. taracáni

taracanului
TARACÁN, taracani, s. m. (Reg.) Gândac. – Din rus. tarakan.

DOOM

taracán (reg.) s. m., pl. taracáni

taraci
TARÁC, taraci, s. m. (Reg.) Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. [Var.: taráș s. m.] – Din ucr. taraš.

DOOM

tarác (reg.) s. m., pl. taráci

taracii
TARÁC, taraci, s. m. (Reg.) Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. [Var.: taráș s. m.] – Din ucr. taraš.

DOOM

tarác (reg.) s. m., pl. taráci

taracilor
TARÁC, taraci, s. m. (Reg.) Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. [Var.: taráș s. m.] – Din ucr. taraš.

DOOM

tarác (reg.) s. m., pl. taráci

taracul
TARÁC, taraci, s. m. (Reg.) Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. [Var.: taráș s. m.] – Din ucr. taraš.

DOOM

tarác (reg.) s. m., pl. taráci

taracului
TARÁC, taraci, s. m. (Reg.) Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. [Var.: taráș s. m.] – Din ucr. taraš.

DOOM

tarác (reg.) s. m., pl. taráci

taraf
TARÁF, tarafuri, s. m. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf.

DOOM

taráf s. n., pl. taráfuri

taraful
TARÁF, tarafuri, s. m. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf.

DOOM

taráf s. n., pl. taráfuri

tarafului
TARÁF, tarafuri, s. m. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf.

DOOM

taráf s. n., pl. taráfuri

tarafuri
TARÁF, tarafuri, s. m. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf.

DOOM

taráf s. n., pl. taráfuri

tarafurile
TARÁF, tarafuri, s. m. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf.

DOOM

taráf s. n., pl. taráfuri

tarafurilor
TARÁF, tarafuri, s. m. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf.

DOOM

taráf s. n., pl. taráfuri

taragot
TARAGÓT, taragoturi, s. n. Instrument muzical popular românesc de suflat, format dintr-un tub conic de metal cu ancie simplă. – Et. nec.

DOOM

taragót s. n., pl. taragóturi

taragotist
TARAGOTÍST, taragotiști, s. m. Persoană care cântă la taragot. – Taragot + suf. -ist.

taragotistul
TARAGOTÍST, taragotiști, s. m. Persoană care cântă la taragot. – Taragot + suf. -ist.

taragotistului
TARAGOTÍST, taragotiști, s. m. Persoană care cântă la taragot. – Taragot + suf. -ist.

taragotiști
TARAGOTÍST, taragotiști, s. m. Persoană care cântă la taragot. – Taragot + suf. -ist.

taragotiștii
TARAGOTÍST, taragotiști, s. m. Persoană care cântă la taragot. – Taragot + suf. -ist.

taragotiștilor
TARAGOTÍST, taragotiști, s. m. Persoană care cântă la taragot. – Taragot + suf. -ist.

taragotul
TARAGÓT, taragoturi, s. n. Instrument muzical popular românesc de suflat, format dintr-un tub conic de metal cu ancie simplă. – Et. nec.

DOOM

taragót s. n., pl. taragóturi

taragotului
TARAGÓT, taragoturi, s. n. Instrument muzical popular românesc de suflat, format dintr-un tub conic de metal cu ancie simplă. – Et. nec.

DOOM

taragót s. n., pl. taragóturi

taragoturi
TARAGÓT, taragoturi, s. n. Instrument muzical popular românesc de suflat, format dintr-un tub conic de metal cu ancie simplă. – Et. nec.

DOOM

taragót s. n., pl. taragóturi

taragoturile
TARAGÓT, taragoturi, s. n. Instrument muzical popular românesc de suflat, format dintr-un tub conic de metal cu ancie simplă. – Et. nec.

DOOM

taragót s. n., pl. taragóturi

taragoturilor
TARAGÓT, taragoturi, s. n. Instrument muzical popular românesc de suflat, format dintr-un tub conic de metal cu ancie simplă. – Et. nec.

DOOM

taragót s. n., pl. taragóturi

tarama
TARAMÁ s. f. Icre (de calitate inferioară) sărate și tescuite. – Din tc. tarama.

DOOM

taramá s. f., art. taramáua, g.-d. art. taramálei

taramale
TARAMÁ s. f. Icre (de calitate inferioară) sărate și tescuite. – Din tc. tarama.

DOOM

taramá s. f., art. taramáua, g.-d. art. taramálei

taramalei
TARAMÁ s. f. Icre (de calitate inferioară) sărate și tescuite. – Din tc. tarama.

DOOM

taramá s. f., art. taramáua, g.-d. art. taramálei

taramaua
TARAMÁ s. f. Icre (de calitate inferioară) sărate și tescuite. – Din tc. tarama.

DOOM

taramá s. f., art. taramáua, g.-d. art. taramálei

taramotă
taramotă, taramote s. f. (reed.) remorcă cu care minorii din centrele de reeducare sunt duși la muncă.

taran
TARÁN s.n. armă folosită de popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, alcătuită dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. [Pl. -nuri. / < fr. taranche].

taranca
TARÁNCĂ, tărănci, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană. – Et. nec.

DOOM

taráncă (reg.) s. f., g.-d. art. tărắncii; pl. tărắnci

tarantela
TARANTÉLĂ¹, tarantele, s. f. Dans popular napolitan, executat într-un ritm viu; melodie după care se execută acest dans. – Din it. tarantella.

DOOM

tarantélă (dans) s. f., g.-d. art. tarantélei; pl. tarantéle

tarantela
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

DOOM

tarantúlă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle

tarantele
TARANTÉLĂ¹, tarantele, s. f. Dans popular napolitan, executat într-un ritm viu; melodie după care se execută acest dans. – Din it. tarantella.

DOOM

tarantélă (dans) s. f., g.-d. art. tarantélei; pl. tarantéle

tarantele
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

DOOM

tarantúlă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle

tarantelei
TARANTÉLĂ¹, tarantele, s. f. Dans popular napolitan, executat într-un ritm viu; melodie după care se execută acest dans. – Din it. tarantella.

DOOM

tarantélă (dans) s. f., g.-d. art. tarantélei; pl. tarantéle

tarantelei
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

DOOM

tarantúlă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle

tarantelele
TARANTÉLĂ¹, tarantele, s. f. Dans popular napolitan, executat într-un ritm viu; melodie după care se execută acest dans. – Din it. tarantella.

DOOM

tarantélă (dans) s. f., g.-d. art. tarantélei; pl. tarantéle

tarantelele
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

DOOM

tarantúlă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle

tarantelelor
TARANTÉLĂ¹, tarantele, s. f. Dans popular napolitan, executat într-un ritm viu; melodie după care se execută acest dans. – Din it. tarantella.

DOOM

tarantélă (dans) s. f., g.-d. art. tarantélei; pl. tarantéle

tarantelelor
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

DOOM

tarantúlă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle

tarantism
TARANTÍSM s.n. (Med.) Manifestare isterică convulsivă, atribuită mușcăturii de păianjen. [< it. tarantismo].

tarantismul
TARANTÍSM s.n. (Med.) Manifestare isterică convulsivă, atribuită mușcăturii de păianjen. [< it. tarantismo].

tarantismului
TARANTÍSM s.n. (Med.) Manifestare isterică convulsivă, atribuită mușcăturii de păianjen. [< it. tarantismo].

tarantula
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

DOOM

tarantúlă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle

tarantule
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

DOOM

tarantúlă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle

tarantulei
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

DOOM

tarantúlă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle

tarantulele
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

DOOM

tarantúlă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle

tarantulelor
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

DOOM

tarantúlă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle

tarapana
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.

DOOM

tarapaná (înv.) s. f., art. tarapanáua, g.-d. art. tarapanálei; pl. tarapanále, art. tarapanálele

tarapanale
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.

DOOM

tarapaná (înv.) s. f., art. tarapanáua, g.-d. art. tarapanálei; pl. tarapanále, art. tarapanálele

tarapanalei
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.

DOOM

tarapaná (înv.) s. f., art. tarapanáua, g.-d. art. tarapanálei; pl. tarapanále, art. tarapanálele

tarapanalele
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.

DOOM

tarapaná (înv.) s. f., art. tarapanáua, g.-d. art. tarapanálei; pl. tarapanále, art. tarapanálele

tarapanalelor
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.

DOOM

tarapaná (înv.) s. f., art. tarapanáua, g.-d. art. tarapanálei; pl. tarapanále, art. tarapanálele

tarapanaua
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.

DOOM

tarapaná (înv.) s. f., art. tarapanáua, g.-d. art. tarapanálei; pl. tarapanále, art. tarapanálele

tarapangele
TARAPANGÉLE s. f. pl. (Reg.) Legume, zarzavaturi. – Et. nec.

DOOM

tarapangéle (reg.) s. f. pl., art. tarapangélele

tarapangelele
TARAPANGÉLE s. f. pl. (Reg.) Legume, zarzavaturi. – Et. nec.

DOOM

tarapangéle (reg.) s. f. pl., art. tarapangélele

tarapangelelor
TARAPANGÉLE s. f. pl. (Reg.) Legume, zarzavaturi. – Et. nec.

DOOM

tarapangéle (reg.) s. f. pl., art. tarapangélele

tarapangii
TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Meșter care lucra într-o tarapana. – Tarapana + suf. -giu.

DOOM

tarapangíu (înv.) s. m., art. tarapangíul; pl. tarapangíi, art. tarapangíii (-gi-ii)

tarapangiii
TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Meșter care lucra într-o tarapana. – Tarapana + suf. -giu.

DOOM

tarapangíu (înv.) s. m., art. tarapangíul; pl. tarapangíi, art. tarapangíii (-gi-ii)

tarapangiilor
TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Meșter care lucra într-o tarapana. – Tarapana + suf. -giu.

DOOM

tarapangíu (înv.) s. m., art. tarapangíul; pl. tarapangíi, art. tarapangíii (-gi-ii)

tarapangiu
TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Meșter care lucra într-o tarapana. – Tarapana + suf. -giu.

DOOM

tarapangíu (înv.) s. m., art. tarapangíul; pl. tarapangíi, art. tarapangíii (-gi-ii)

tarapangiul
TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Meșter care lucra într-o tarapana. – Tarapana + suf. -giu.

DOOM

tarapangíu (înv.) s. m., art. tarapangíul; pl. tarapangíi, art. tarapangíii (-gi-ii)

tarapangiului
TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Meșter care lucra într-o tarapana. – Tarapana + suf. -giu.

DOOM

tarapangíu (înv.) s. m., art. tarapangíul; pl. tarapangíi, art. tarapangíii (-gi-ii)

taraphana
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.

DOOM

tarapaná (înv.) s. f., art. tarapanáua, g.-d. art. tarapanálei; pl. tarapanále, art. tarapanálele

tarar
TARÁR, tarare, s. n. Mașină folosită în industria morăritului pentru a curăța semințele de cereale de impurități prin cernere și prin antrenarea lor într-un curent de aer. – Din fr. tarare.

DOOM

tarár s. n., pl. taráre

tarara
TARARÁ s. f. Melodie monotonă care pare că nu se mai sfârșește. – Formație onomatopeică.

DOOM

tarará (rar) s. f., art. tararáua, g.-d. art. tararálei

tararale
TARARÁ s. f. Melodie monotonă care pare că nu se mai sfârșește. – Formație onomatopeică.

DOOM

tarará (rar) s. f., art. tararáua, g.-d. art. tararálei

tararalei
TARARÁ s. f. Melodie monotonă care pare că nu se mai sfârșește. – Formație onomatopeică.

DOOM

tarará (rar) s. f., art. tararáua, g.-d. art. tararálei

tararalele
TARARÁ s. f. Melodie monotonă care pare că nu se mai sfârșește. – Formație onomatopeică.

DOOM

tarará (rar) s. f., art. tararáua, g.-d. art. tararálei

tararalelor
TARARÁ s. f. Melodie monotonă care pare că nu se mai sfârșește. – Formație onomatopeică.

DOOM

tarará (rar) s. f., art. tararáua, g.-d. art. tararálei

tararaua
TARARÁ s. f. Melodie monotonă care pare că nu se mai sfârșește. – Formație onomatopeică.

DOOM

tarará (rar) s. f., art. tararáua, g.-d. art. tararálei

tarare
TARÁR, tarare, s. n. Mașină folosită în industria morăritului pentru a curăța semințele de cereale de impurități prin cernere și prin antrenarea lor într-un curent de aer. – Din fr. tarare.

DOOM

tarár s. n., pl. taráre

tararele
TARÁR, tarare, s. n. Mașină folosită în industria morăritului pentru a curăța semințele de cereale de impurități prin cernere și prin antrenarea lor într-un curent de aer. – Din fr. tarare.

DOOM

tarár s. n., pl. taráre

tararelor
TARÁR, tarare, s. n. Mașină folosită în industria morăritului pentru a curăța semințele de cereale de impurități prin cernere și prin antrenarea lor într-un curent de aer. – Din fr. tarare.

DOOM

tarár s. n., pl. taráre

tararul
TARÁR, tarare, s. n. Mașină folosită în industria morăritului pentru a curăța semințele de cereale de impurități prin cernere și prin antrenarea lor într-un curent de aer. – Din fr. tarare.

DOOM

tarár s. n., pl. taráre

tararului
TARÁR, tarare, s. n. Mașină folosită în industria morăritului pentru a curăța semințele de cereale de impurități prin cernere și prin antrenarea lor într-un curent de aer. – Din fr. tarare.

DOOM

tarár s. n., pl. taráre

tarat
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. Plin de vicii, cu tare². – Din fr. taré.

DOOM

tarát adj. m., pl. taráți; f. tarátă, pl. taráte

tarata
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. Plin de vicii, cu tare². – Din fr. taré.

DOOM

tarát adj. m., pl. taráți; f. tarátă, pl. taráte

tarate
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. Plin de vicii, cu tare². – Din fr. taré.

DOOM

tarát adj. m., pl. taráți; f. tarátă, pl. taráte

taratei
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. Plin de vicii, cu tare². – Din fr. taré.

DOOM

tarát adj. m., pl. taráți; f. tarátă, pl. taráte

taratele
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. Plin de vicii, cu tare². – Din fr. taré.

DOOM

tarát adj. m., pl. taráți; f. tarátă, pl. taráte

taratelor
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. Plin de vicii, cu tare². – Din fr. taré.

DOOM

tarát adj. m., pl. taráți; f. tarátă, pl. taráte

taratul
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. Plin de vicii, cu tare². – Din fr. taré.

DOOM

tarát adj. m., pl. taráți; f. tarátă, pl. taráte

taratului
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. Plin de vicii, cu tare². – Din fr. taré.

DOOM

tarát adj. m., pl. taráți; f. tarátă, pl. taráte

taraxacum
PĂPĂDÍE, păpădii, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate (care se mănâncă uneori ca salată) și cu flori galbene grupate în capitule (Taraxacum officinale). – Din bg. popadija.

taraxis
TARÁXIS s.n. (Med.) Tulburare a vederii. [Pl. -suri. / < fr. taraxis].

taraxisul
TARÁXIS s.n. (Med.) Tulburare a vederii. [Pl. -suri. / < fr. taraxis].

taraxisului
TARÁXIS s.n. (Med.) Tulburare a vederii. [Pl. -suri. / < fr. taraxis].

taraxisuri
TARÁXIS s.n. (Med.) Tulburare a vederii. [Pl. -suri. / < fr. taraxis].

taraxisurile
TARÁXIS s.n. (Med.) Tulburare a vederii. [Pl. -suri. / < fr. taraxis].

taraxisurilor
TARÁXIS s.n. (Med.) Tulburare a vederii. [Pl. -suri. / < fr. taraxis].

taraș
TARÁC, taraci, s. m. (Reg.) Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. [Var.: taráș s. m.] – Din ucr. taraš.

DOOM

tarác (reg.) s. m., pl. taráci

tarașcă
TARẮȘCĂ, tarăști, s. f. Pește negru, asemănător cu caracuda, care trăiește în bălțile cu papură.

tarați
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. Plin de vicii, cu tare². – Din fr. taré.

DOOM

tarát adj. m., pl. taráți; f. tarátă, pl. taráte

tarații
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. Plin de vicii, cu tare². – Din fr. taré.

DOOM

tarát adj. m., pl. taráți; f. tarátă, pl. taráte

taraților
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. Plin de vicii, cu tare². – Din fr. taré.

DOOM

tarát adj. m., pl. taráți; f. tarátă, pl. taráte

tardando
TARDÁNDO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Tărăgănând, întârziind, încetinind. [< it. tardando].

tardigrad
TARDIGRÁD, -Ă, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge încet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mică, care se deplasează greoi pe picioare (Tardigrada); (și la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.

DOOM

tardigrád² (-di-grad) s. n., pl. tardigráde

tardigrada
TARDIGRÁD, -Ă, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge încet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mică, care se deplasează greoi pe picioare (Tardigrada); (și la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.

DOOM

tardigrád² (-di-grad) s. n., pl. tardigráde

tardigrade
TARDIGRÁD, -Ă, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge încet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mică, care se deplasează greoi pe picioare (Tardigrada); (și la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.

DOOM

tardigrád² (-di-grad) s. n., pl. tardigráde

tardigradei
TARDIGRÁD, -Ă, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge încet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mică, care se deplasează greoi pe picioare (Tardigrada); (și la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.

DOOM

tardigrád² (-di-grad) s. n., pl. tardigráde

tardigradele
TARDIGRÁD, -Ă, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge încet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mică, care se deplasează greoi pe picioare (Tardigrada); (și la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.

DOOM

tardigrád² (-di-grad) s. n., pl. tardigráde

tardigradelor
TARDIGRÁD, -Ă, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge încet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mică, care se deplasează greoi pe picioare (Tardigrada); (și la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.

DOOM

tardigrád² (-di-grad) s. n., pl. tardigráde

tardigradul
TARDIGRÁD, -Ă, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge încet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mică, care se deplasează greoi pe picioare (Tardigrada); (și la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.

DOOM

tardigrád² (-di-grad) s. n., pl. tardigráde

tardigradului
TARDIGRÁD, -Ă, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge încet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mică, care se deplasează greoi pe picioare (Tardigrada); (și la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.

DOOM

tardigrád² (-di-grad) s. n., pl. tardigráde

tardigrazi
TARDIGRÁD, -Ă, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge încet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mică, care se deplasează greoi pe picioare (Tardigrada); (și la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.

DOOM

tardigrád² (-di-grad) s. n., pl. tardigráde

tardigrazii
TARDIGRÁD, -Ă, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge încet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mică, care se deplasează greoi pe picioare (Tardigrada); (și la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.

DOOM

tardigrád² (-di-grad) s. n., pl. tardigráde

tardigrazilor
TARDIGRÁD, -Ă, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge încet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mică, care se deplasează greoi pe picioare (Tardigrada); (și la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.

DOOM

tardigrád² (-di-grad) s. n., pl. tardigráde

tardiv
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

DOOM

tardív adj. m., pl. tardívi; f. tardívă, pl. tardíve

tardiva
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

DOOM

tardív adj. m., pl. tardívi; f. tardívă, pl. tardíve

tardive
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

DOOM

tardív adj. m., pl. tardívi; f. tardívă, pl. tardíve

tardivei
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

DOOM

tardív adj. m., pl. tardívi; f. tardívă, pl. tardíve

tardivele
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

DOOM

tardív adj. m., pl. tardívi; f. tardívă, pl. tardíve

tardivelor
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

DOOM

tardív adj. m., pl. tardívi; f. tardívă, pl. tardíve

tardivi
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

DOOM

tardív adj. m., pl. tardívi; f. tardívă, pl. tardíve

tardivii
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

DOOM

tardív adj. m., pl. tardívi; f. tardívă, pl. tardíve

tardivilor
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

DOOM

tardív adj. m., pl. tardívi; f. tardívă, pl. tardíve

tardivitate
TARDIVITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă, înceată. – Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardiveté.

DOOM

tardivitáte (rar) s. f., g.-d. art. tardivitắții

tardivitatea
TARDIVITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă, înceată. – Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardiveté.

DOOM

tardivitáte (rar) s. f., g.-d. art. tardivitắții

tardivități
TARDIVITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă, înceată. – Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardiveté.

DOOM

tardivitáte (rar) s. f., g.-d. art. tardivitắții

tardivității
TARDIVITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă, înceată. – Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardiveté.

DOOM

tardivitáte (rar) s. f., g.-d. art. tardivitắții

tardivul
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

DOOM

tardív adj. m., pl. tardívi; f. tardívă, pl. tardíve

tardivului
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.

DOOM

tardív adj. m., pl. tardívi; f. tardívă, pl. tardíve

tardo
TÁRDO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Încet, alene. [< it. tardo].

tare
TÁRĂ¹, tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se folosesc la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tará s. f.] – Din ngr. tára.

DOOM

táră s. f., g.-d. art. tárei; pl. táre

tare
TÁRE, tari, adj., adv. I. Adj. 1. Care are o consistență solidă, care opune rezistență la apăsare și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; lipsit de moliciune, solid; p. ext. trainic, durabil. ◊ Care este mai consistent decât în mod obișnuit; vârtos, des; (despre pâine) uscat; (despre ouă) răscopt. ♦ Fortificat, întărit. 2. Lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu), fără suplețe; (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit, apretat. ◊ Pânză tare = pânză (cu țesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie, 3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Voinic, viguros, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau de urechi) = (a fi) surd. 4. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care este în stare să reziste, să facă față încercărilor, cu voință fermă, energic, dârz, neclintit. ◊ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivități) Plin de forță, puternic. ♦ Neînduplecat. 5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stăpân pe o situație; atotputernic. ♦ Care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu; doct, priceput. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violență. ♦ (Despre vorbe, expresii) Aspru, greu; jignitor, insultător. 8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternică asupra organelor de simț; pătrunzător, intens, ascuțit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool. ♦ (Despre unele substanțe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentrație mare (și produce un efect puternic); p. restr. picant. 11. (Despre culori) Bătător la ochi; viu, puternic, intens, aprins. II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului) Iți voi rămâne tare recunoscător. 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a cânta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. Iute, repede. – Lat. talem.

DOOM

táre adj. m., art. tárele, pl. tari, art. tárii; f. táre, g.-d. art. tárii, pl. tari, art. tárile

tarea
TÁRE, tari, adj., adv. I. Adj. 1. Care are o consistență solidă, care opune rezistență la apăsare și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; lipsit de moliciune, solid; p. ext. trainic, durabil. ◊ Care este mai consistent decât în mod obișnuit; vârtos, des; (despre pâine) uscat; (despre ouă) răscopt. ♦ Fortificat, întărit. 2. Lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu), fără suplețe; (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit, apretat. ◊ Pânză tare = pânză (cu țesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie, 3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Voinic, viguros, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau de urechi) = (a fi) surd. 4. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care este în stare să reziste, să facă față încercărilor, cu voință fermă, energic, dârz, neclintit. ◊ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivități) Plin de forță, puternic. ♦ Neînduplecat. 5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stăpân pe o situație; atotputernic. ♦ Care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu; doct, priceput. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violență. ♦ (Despre vorbe, expresii) Aspru, greu; jignitor, insultător. 8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternică asupra organelor de simț; pătrunzător, intens, ascuțit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool. ♦ (Despre unele substanțe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentrație mare (și produce un efect puternic); p. restr. picant. 11. (Despre culori) Bătător la ochi; viu, puternic, intens, aprins. II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului) Iți voi rămâne tare recunoscător. 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a cânta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. Iute, repede. – Lat. talem.

DOOM

táre adj. m., art. tárele, pl. tari, art. tárii; f. táre, g.-d. art. tárii, pl. tari, art. tárile

tarei
TÁRĂ¹, tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se folosesc la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tará s. f.] – Din ngr. tára.

DOOM

táră s. f., g.-d. art. tárei; pl. táre

tarele
TÁRĂ¹, tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se folosesc la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tará s. f.] – Din ngr. tára.

DOOM

táră s. f., g.-d. art. tárei; pl. táre

tarele
TÁRE, tari, adj., adv. I. Adj. 1. Care are o consistență solidă, care opune rezistență la apăsare și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; lipsit de moliciune, solid; p. ext. trainic, durabil. ◊ Care este mai consistent decât în mod obișnuit; vârtos, des; (despre pâine) uscat; (despre ouă) răscopt. ♦ Fortificat, întărit. 2. Lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu), fără suplețe; (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit, apretat. ◊ Pânză tare = pânză (cu țesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie, 3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Voinic, viguros, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau de urechi) = (a fi) surd. 4. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care este în stare să reziste, să facă față încercărilor, cu voință fermă, energic, dârz, neclintit. ◊ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivități) Plin de forță, puternic. ♦ Neînduplecat. 5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stăpân pe o situație; atotputernic. ♦ Care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu; doct, priceput. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violență. ♦ (Despre vorbe, expresii) Aspru, greu; jignitor, insultător. 8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternică asupra organelor de simț; pătrunzător, intens, ascuțit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool. ♦ (Despre unele substanțe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentrație mare (și produce un efect puternic); p. restr. picant. 11. (Despre culori) Bătător la ochi; viu, puternic, intens, aprins. II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului) Iți voi rămâne tare recunoscător. 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a cânta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. Iute, repede. – Lat. talem.

DOOM

táre adj. m., art. tárele, pl. tari, art. tárii; f. táre, g.-d. art. tárii, pl. tari, art. tárile

tarelor
TÁRĂ¹, tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se folosesc la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tará s. f.] – Din ngr. tára.

DOOM

táră s. f., g.-d. art. tárei; pl. táre

tarelui
TÁRE, tari, adj., adv. I. Adj. 1. Care are o consistență solidă, care opune rezistență la apăsare și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; lipsit de moliciune, solid; p. ext. trainic, durabil. ◊ Care este mai consistent decât în mod obișnuit; vârtos, des; (despre pâine) uscat; (despre ouă) răscopt. ♦ Fortificat, întărit. 2. Lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu), fără suplețe; (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit, apretat. ◊ Pânză tare = pânză (cu țesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie, 3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Voinic, viguros, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau de urechi) = (a fi) surd. 4. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care este în stare să reziste, să facă față încercărilor, cu voință fermă, energic, dârz, neclintit. ◊ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivități) Plin de forță, puternic. ♦ Neînduplecat. 5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stăpân pe o situație; atotputernic. ♦ Care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu; doct, priceput. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violență. ♦ (Despre vorbe, expresii) Aspru, greu; jignitor, insultător. 8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternică asupra organelor de simț; pătrunzător, intens, ascuțit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool. ♦ (Despre unele substanțe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentrație mare (și produce un efect puternic); p. restr. picant. 11. (Despre culori) Bătător la ochi; viu, puternic, intens, aprins. II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului) Iți voi rămâne tare recunoscător. 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a cânta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. Iute, repede. – Lat. talem.

DOOM

táre adj. m., art. tárele, pl. tari, art. tárii; f. táre, g.-d. art. tárii, pl. tari, art. tárile

tarentula
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

targa
TÁRGĂ, tărgi, s. f. 1. Pat portativ cu care se transportă răniții și bolnavii; mică platformă portativă de scânduri, de nuiele etc., care servește la căratul diferitelor materiale. + Spec. (Rar) Tamar. 2. (În expr.) A trage targa pe uscat = a fi strâmtorat bănește, a o scoate greu la capăt; a trage mâța de coadă. – Cf. bg. targa.

DOOM

tárgă s. f., g.-d. art. tắrgii; pl. tărgi

tarhan
TARHÁN, tarhani, s. m. (Entom.; reg.) Șvab¹. – Din ucr. tarhan.

DOOM

tarhán (reg.) s. m., pl. tarháni

tarhani
TARHÁN, tarhani, s. m. (Entom.; reg.) Șvab¹. – Din ucr. tarhan.

DOOM

tarhán (reg.) s. m., pl. tarháni

tarhanii
TARHÁN, tarhani, s. m. (Entom.; reg.) Șvab¹. – Din ucr. tarhan.

DOOM

tarhán (reg.) s. m., pl. tarháni

tarhanilor
TARHÁN, tarhani, s. m. (Entom.; reg.) Șvab¹. – Din ucr. tarhan.

DOOM

tarhán (reg.) s. m., pl. tarháni

tarhanul
TARHÁN, tarhani, s. m. (Entom.; reg.) Șvab¹. – Din ucr. tarhan.

DOOM

tarhán (reg.) s. m., pl. tarháni

tarhanului
TARHÁN, tarhani, s. m. (Entom.; reg.) Șvab¹. – Din ucr. tarhan.

DOOM

tarhán (reg.) s. m., pl. tarháni

tarhon
TARHÓN s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate folosite drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.

DOOM

tarhón s. m.

tarhonul
TARHÓN s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate folosite drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.

DOOM

tarhón s. m.

tarhonului
TARHÓN s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate folosite drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.

DOOM

tarhón s. m.

tarhotit
tarhotít s. n. – Cheag, lapte prins și acru. Mag. tarhó (Candrea). În Trans.

tari
TÁRE, tari, adj., adv. I. Adj. 1. Care are o consistență solidă, care opune rezistență la apăsare și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; lipsit de moliciune, solid; p. ext. trainic, durabil. ◊ Care este mai consistent decât în mod obișnuit; vârtos, des; (despre pâine) uscat; (despre ouă) răscopt. ♦ Fortificat, întărit. 2. Lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu), fără suplețe; (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit, apretat. ◊ Pânză tare = pânză (cu țesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie, 3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Voinic, viguros, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau de urechi) = (a fi) surd. 4. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care este în stare să reziste, să facă față încercărilor, cu voință fermă, energic, dârz, neclintit. ◊ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivități) Plin de forță, puternic. ♦ Neînduplecat. 5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stăpân pe o situație; atotputernic. ♦ Care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu; doct, priceput. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violență. ♦ (Despre vorbe, expresii) Aspru, greu; jignitor, insultător. 8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternică asupra organelor de simț; pătrunzător, intens, ascuțit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool. ♦ (Despre unele substanțe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentrație mare (și produce un efect puternic); p. restr. picant. 11. (Despre culori) Bătător la ochi; viu, puternic, intens, aprins. II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului) Iți voi rămâne tare recunoscător. 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a cânta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. Iute, repede. – Lat. talem.

DOOM

táre adj. m., art. tárele, pl. tari, art. tárii; f. táre, g.-d. art. tárii, pl. tari, art. tárile

tarif
TARÍF, tarife, s. n. 1. Preț (stabilit oficial) pentru prestările de servicii, transport, telefon, radio, consum de energie electrică etc. ♦ Retribuție oficială stabilită pentru o anumită muncă. 2. Tabel, listă cuprinzând prețurile unitare sau specifice pentru diferite servicii (publice) și condițiile stabilite pentru aplicarea lor. 3. (În sintagma) Tarif vamal = tabel în care sunt înscrise taxele vamale la care sunt supuse mărfurile trecute peste granița unui stat. [Pl. și: tarifuri] – Din fr. tarif.

DOOM

taríf s. n., pl. tarífe

tarifa
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifai
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifam
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifar
TARIFÁR, -Ă, tarifari, -e, adj. Privitor la tarif; (despre preț, taxă, salariu) fixat prin tarif, în conformitate cu un tarif. – Din fr. tarifaire.

DOOM

tarifár adj. m., pl. tarifári; f. tarifáră, pl. tarifáre

tarifara
TARIFÁR, -Ă, tarifari, -e, adj. Privitor la tarif; (despre preț, taxă, salariu) fixat prin tarif, în conformitate cu un tarif. – Din fr. tarifaire.

DOOM

tarifár adj. m., pl. tarifári; f. tarifáră, pl. tarifáre

tarifare
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifare
TARIFÁR, -Ă, tarifari, -e, adj. Privitor la tarif; (despre preț, taxă, salariu) fixat prin tarif, în conformitate cu un tarif. – Din fr. tarifaire.

DOOM

tarifár adj. m., pl. tarifári; f. tarifáră, pl. tarifáre

tarifare
TARIFÁRE, tarifare, s. f. Acțiunea de a tarifa și rezultatul ei. – V. tarifa.

DOOM

tarifáre s. f., g.-d. art. tarifắrii; pl. tarifắri

tarifarea
TARIFÁRE, tarifare, s. f. Acțiunea de a tarifa și rezultatul ei. – V. tarifa.

DOOM

tarifáre s. f., g.-d. art. tarifắrii; pl. tarifắri

tarifarei
TARIFÁR, -Ă, tarifari, -e, adj. Privitor la tarif; (despre preț, taxă, salariu) fixat prin tarif, în conformitate cu un tarif. – Din fr. tarifaire.

DOOM

tarifár adj. m., pl. tarifári; f. tarifáră, pl. tarifáre

tarifarele
TARIFÁR, -Ă, tarifari, -e, adj. Privitor la tarif; (despre preț, taxă, salariu) fixat prin tarif, în conformitate cu un tarif. – Din fr. tarifaire.

DOOM

tarifár adj. m., pl. tarifári; f. tarifáră, pl. tarifáre

tarifarelor
TARIFÁR, -Ă, tarifari, -e, adj. Privitor la tarif; (despre preț, taxă, salariu) fixat prin tarif, în conformitate cu un tarif. – Din fr. tarifaire.

DOOM

tarifár adj. m., pl. tarifári; f. tarifáră, pl. tarifáre

tarifari
TARIFÁR, -Ă, tarifari, -e, adj. Privitor la tarif; (despre preț, taxă, salariu) fixat prin tarif, în conformitate cu un tarif. – Din fr. tarifaire.

DOOM

tarifár adj. m., pl. tarifári; f. tarifáră, pl. tarifáre

tarifarii
TARIFÁR, -Ă, tarifari, -e, adj. Privitor la tarif; (despre preț, taxă, salariu) fixat prin tarif, în conformitate cu un tarif. – Din fr. tarifaire.

DOOM

tarifár adj. m., pl. tarifári; f. tarifáră, pl. tarifáre

tarifarilor
TARIFÁR, -Ă, tarifari, -e, adj. Privitor la tarif; (despre preț, taxă, salariu) fixat prin tarif, în conformitate cu un tarif. – Din fr. tarifaire.

DOOM

tarifár adj. m., pl. tarifári; f. tarifáră, pl. tarifáre

tarifarul
TARIFÁR, -Ă, tarifari, -e, adj. Privitor la tarif; (despre preț, taxă, salariu) fixat prin tarif, în conformitate cu un tarif. – Din fr. tarifaire.

DOOM

tarifár adj. m., pl. tarifári; f. tarifáră, pl. tarifáre

tarifarului
TARIFÁR, -Ă, tarifari, -e, adj. Privitor la tarif; (despre preț, taxă, salariu) fixat prin tarif, în conformitate cu un tarif. – Din fr. tarifaire.

DOOM

tarifár adj. m., pl. tarifári; f. tarifáră, pl. tarifáre

tarifară
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifarăm
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifarăți
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifase
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifasem
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifaseră
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifaserăm
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifaserăți
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifaseși
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifaseți
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifat
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifat
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

tarifau
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifași
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifați
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarife
TARÍF, tarife, s. n. 1. Preț (stabilit oficial) pentru prestările de servicii, transport, telefon, radio, consum de energie electrică etc. ♦ Retribuție oficială stabilită pentru o anumită muncă. 2. Tabel, listă cuprinzând prețurile unitare sau specifice pentru diferite servicii (publice) și condițiile stabilite pentru aplicarea lor. 3. (În sintagma) Tarif vamal = tabel în care sunt înscrise taxele vamale la care sunt supuse mărfurile trecute peste granița unui stat. [Pl. și: tarifuri] – Din fr. tarif.

DOOM

taríf s. n., pl. tarífe

tarifează
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifele
TARÍF, tarife, s. n. 1. Preț (stabilit oficial) pentru prestările de servicii, transport, telefon, radio, consum de energie electrică etc. ♦ Retribuție oficială stabilită pentru o anumită muncă. 2. Tabel, listă cuprinzând prețurile unitare sau specifice pentru diferite servicii (publice) și condițiile stabilite pentru aplicarea lor. 3. (În sintagma) Tarif vamal = tabel în care sunt înscrise taxele vamale la care sunt supuse mărfurile trecute peste granița unui stat. [Pl. și: tarifuri] – Din fr. tarif.

DOOM

taríf s. n., pl. tarífe

tarifelor
TARÍF, tarife, s. n. 1. Preț (stabilit oficial) pentru prestările de servicii, transport, telefon, radio, consum de energie electrică etc. ♦ Retribuție oficială stabilită pentru o anumită muncă. 2. Tabel, listă cuprinzând prețurile unitare sau specifice pentru diferite servicii (publice) și condițiile stabilite pentru aplicarea lor. 3. (În sintagma) Tarif vamal = tabel în care sunt înscrise taxele vamale la care sunt supuse mărfurile trecute peste granița unui stat. [Pl. și: tarifuri] – Din fr. tarif.

DOOM

taríf s. n., pl. tarífe

tarifez
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifeze
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifezi
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tariful
TARÍF, tarife, s. n. 1. Preț (stabilit oficial) pentru prestările de servicii, transport, telefon, radio, consum de energie electrică etc. ♦ Retribuție oficială stabilită pentru o anumită muncă. 2. Tabel, listă cuprinzând prețurile unitare sau specifice pentru diferite servicii (publice) și condițiile stabilite pentru aplicarea lor. 3. (În sintagma) Tarif vamal = tabel în care sunt înscrise taxele vamale la care sunt supuse mărfurile trecute peste granița unui stat. [Pl. și: tarifuri] – Din fr. tarif.

DOOM

taríf s. n., pl. tarífe

tarifului
TARÍF, tarife, s. n. 1. Preț (stabilit oficial) pentru prestările de servicii, transport, telefon, radio, consum de energie electrică etc. ♦ Retribuție oficială stabilită pentru o anumită muncă. 2. Tabel, listă cuprinzând prețurile unitare sau specifice pentru diferite servicii (publice) și condițiile stabilite pentru aplicarea lor. 3. (În sintagma) Tarif vamal = tabel în care sunt înscrise taxele vamale la care sunt supuse mărfurile trecute peste granița unui stat. [Pl. și: tarifuri] – Din fr. tarif.

DOOM

taríf s. n., pl. tarífe

tarifând
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifînd
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

DOOM

tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifări
TARIFÁRE, tarifare, s. f. Acțiunea de a tarifa și rezultatul ei. – V. tarifa.

DOOM

tarifáre s. f., g.-d. art. tarifắrii; pl. tarifắri

tarifării
TARIFÁRE, tarifare, s. f. Acțiunea de a tarifa și rezultatul ei. – V. tarifa.

DOOM

tarifáre s. f., g.-d. art. tarifắrii; pl. tarifắri

tarifările
TARIFÁRE, tarifare, s. f. Acțiunea de a tarifa și rezultatul ei. – V. tarifa.

DOOM

tarifáre s. f., g.-d. art. tarifắrii; pl. tarifắri

tarifărilor
TARIFÁRE, tarifare, s. f. Acțiunea de a tarifa și rezultatul ei. – V. tarifa.

DOOM

tarifáre s. f., g.-d. art. tarifắrii; pl. tarifắri

tarii
TÁRE, tari, adj., adv. I. Adj. 1. Care are o consistență solidă, care opune rezistență la apăsare și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; lipsit de moliciune, solid; p. ext. trainic, durabil. ◊ Care este mai consistent decât în mod obișnuit; vârtos, des; (despre pâine) uscat; (despre ouă) răscopt. ♦ Fortificat, întărit. 2. Lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu), fără suplețe; (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit, apretat. ◊ Pânză tare = pânză (cu țesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie, 3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Voinic, viguros, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau de urechi) = (a fi) surd. 4. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care este în stare să reziste, să facă față încercărilor, cu voință fermă, energic, dârz, neclintit. ◊ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivități) Plin de forță, puternic. ♦ Neînduplecat. 5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stăpân pe o situație; atotputernic. ♦ Care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu; doct, priceput. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violență. ♦ (Despre vorbe, expresii) Aspru, greu; jignitor, insultător. 8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternică asupra organelor de simț; pătrunzător, intens, ascuțit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool. ♦ (Despre unele substanțe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentrație mare (și produce un efect puternic); p. restr. picant. 11. (Despre culori) Bătător la ochi; viu, puternic, intens, aprins. II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului) Iți voi rămâne tare recunoscător. 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a cânta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. Iute, repede. – Lat. talem.

DOOM

táre adj. m., art. tárele, pl. tari, art. tárii; f. táre, g.-d. art. tárii, pl. tari, art. tárile

tarile
TÁRE, tari, adj., adv. I. Adj. 1. Care are o consistență solidă, care opune rezistență la apăsare și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; lipsit de moliciune, solid; p. ext. trainic, durabil. ◊ Care este mai consistent decât în mod obișnuit; vârtos, des; (despre pâine) uscat; (despre ouă) răscopt. ♦ Fortificat, întărit. 2. Lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu), fără suplețe; (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit, apretat. ◊ Pânză tare = pânză (cu țesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie, 3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Voinic, viguros, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau de urechi) = (a fi) surd. 4. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care este în stare să reziste, să facă față încercărilor, cu voință fermă, energic, dârz, neclintit. ◊ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivități) Plin de forță, puternic. ♦ Neînduplecat. 5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stăpân pe o situație; atotputernic. ♦ Care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu; doct, priceput. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violență. ♦ (Despre vorbe, expresii) Aspru, greu; jignitor, insultător. 8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternică asupra organelor de simț; pătrunzător, intens, ascuțit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool. ♦ (Despre unele substanțe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentrație mare (și produce un efect puternic); p. restr. picant. 11. (Despre culori) Bătător la ochi; viu, puternic, intens, aprins. II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului) Iți voi rămâne tare recunoscător. 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a cânta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. Iute, repede. – Lat. talem.

DOOM

táre adj. m., art. tárele, pl. tari, art. tárii; f. táre, g.-d. art. tárii, pl. tari, art. tárile

tarilor
TÁRE, tari, adj., adv. I. Adj. 1. Care are o consistență solidă, care opune rezistență la apăsare și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; lipsit de moliciune, solid; p. ext. trainic, durabil. ◊ Care este mai consistent decât în mod obișnuit; vârtos, des; (despre pâine) uscat; (despre ouă) răscopt. ♦ Fortificat, întărit. 2. Lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu), fără suplețe; (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit, apretat. ◊ Pânză tare = pânză (cu țesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie, 3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Voinic, viguros, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau de urechi) = (a fi) surd. 4. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care este în stare să reziste, să facă față încercărilor, cu voință fermă, energic, dârz, neclintit. ◊ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivități) Plin de forță, puternic. ♦ Neînduplecat. 5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stăpân pe o situație; atotputernic. ♦ Care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu; doct, priceput. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violență. ♦ (Despre vorbe, expresii) Aspru, greu; jignitor, insultător. 8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternică asupra organelor de simț; pătrunzător, intens, ascuțit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool. ♦ (Despre unele substanțe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentrație mare (și produce un efect puternic); p. restr. picant. 11. (Despre culori) Bătător la ochi; viu, puternic, intens, aprins. II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului) Iți voi rămâne tare recunoscător. 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a cânta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. Iute, repede. – Lat. talem.

DOOM

táre adj. m., art. tárele, pl. tari, art. tárii; f. táre, g.-d. art. tárii, pl. tari, art. tárile

tarisfat
TARISFÁT, tarisfați, s. m. (Reg.) Bărbat (mai în vârstă) care are un rol conducător în ceremonialul nunții țărănești; staroste. – Din sb. stari svat.

DOOM

!tarisfát (reg.) s. m., pl. tarisfáți

tarisfatul
TARISFÁT, tarisfați, s. m. (Reg.) Bărbat (mai în vârstă) care are un rol conducător în ceremonialul nunții țărănești; staroste. – Din sb. stari svat.

DOOM

!tarisfát (reg.) s. m., pl. tarisfáți

tarisfatului
TARISFÁT, tarisfați, s. m. (Reg.) Bărbat (mai în vârstă) care are un rol conducător în ceremonialul nunții țărănești; staroste. – Din sb. stari svat.

DOOM

!tarisfát (reg.) s. m., pl. tarisfáți

tarisfați
TARISFÁT, tarisfați, s. m. (Reg.) Bărbat (mai în vârstă) care are un rol conducător în ceremonialul nunții țărănești; staroste. – Din sb. stari svat.

DOOM

!tarisfát (reg.) s. m., pl. tarisfáți

tarisfații
TARISFÁT, tarisfați, s. m. (Reg.) Bărbat (mai în vârstă) care are un rol conducător în ceremonialul nunții țărănești; staroste. – Din sb. stari svat.

DOOM

!tarisfát (reg.) s. m., pl. tarisfáți

tarisfaților
TARISFÁT, tarisfați, s. m. (Reg.) Bărbat (mai în vârstă) care are un rol conducător în ceremonialul nunții țărănești; staroste. – Din sb. stari svat.

DOOM

!tarisfát (reg.) s. m., pl. tarisfáți

tarla
TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Suprafață de teren agricol mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune; solă; cultura de pe o astfel de suprafață. 2. (Rar) Drum sau teren îngust care desparte semănăturile; hotar. – Din tc. tarla.

DOOM

tarlá s. f., art. tarláua, g.-d. art. tarlálei; pl. tarlále, art. tarlálele

tarlale
TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Suprafață de teren agricol mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune; solă; cultura de pe o astfel de suprafață. 2. (Rar) Drum sau teren îngust care desparte semănăturile; hotar. – Din tc. tarla.

DOOM

tarlá s. f., art. tarláua, g.-d. art. tarlálei; pl. tarlále, art. tarlálele

tarlalei
TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Suprafață de teren agricol mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune; solă; cultura de pe o astfel de suprafață. 2. (Rar) Drum sau teren îngust care desparte semănăturile; hotar. – Din tc. tarla.

DOOM

tarlá s. f., art. tarláua, g.-d. art. tarlálei; pl. tarlále, art. tarlálele

tarlalele
TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Suprafață de teren agricol mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune; solă; cultura de pe o astfel de suprafață. 2. (Rar) Drum sau teren îngust care desparte semănăturile; hotar. – Din tc. tarla.

DOOM

tarlá s. f., art. tarláua, g.-d. art. tarlálei; pl. tarlále, art. tarlálele

tarlalelor
TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Suprafață de teren agricol mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune; solă; cultura de pe o astfel de suprafață. 2. (Rar) Drum sau teren îngust care desparte semănăturile; hotar. – Din tc. tarla.

DOOM

tarlá s. f., art. tarláua, g.-d. art. tarlálei; pl. tarlále, art. tarlálele

tarlaliza
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizai
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizam
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizare
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizare
TARLALIZÁRE, tarlalizări, s. f. Acțiunea de a tarlaliza și rezultatul ei. – V. tarlaliza.

DOOM

tarlalizáre (rar) s. f., g.-d. art. tarlalizắrii; pl. tarlalizắri

tarlalizarea
TARLALIZÁRE, tarlalizări, s. f. Acțiunea de a tarlaliza și rezultatul ei. – V. tarlaliza.

DOOM

tarlalizáre (rar) s. f., g.-d. art. tarlalizắrii; pl. tarlalizắri

tarlalizară
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizarăm
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizarăți
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizase
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizasem
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizaseră
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizaserăm
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizaserăți
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizaseși
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizaseți
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizat
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizat
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

tarlalizau
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizași
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizați
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizează
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizez
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizeze
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizezi
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizând
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizînd
TARLALIZÁ, tarlalizez, vb. I. Tranz. A împărți o întindere de pământ sau o pășune în tarlale (1). – Tarla + suf. -iza.

DOOM

tarlalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarlalizeáză

tarlalizări
TARLALIZÁRE, tarlalizări, s. f. Acțiunea de a tarlaliza și rezultatul ei. – V. tarlaliza.

DOOM

tarlalizáre (rar) s. f., g.-d. art. tarlalizắrii; pl. tarlalizắri

tarlalizării
TARLALIZÁRE, tarlalizări, s. f. Acțiunea de a tarlaliza și rezultatul ei. – V. tarlaliza.

DOOM

tarlalizáre (rar) s. f., g.-d. art. tarlalizắrii; pl. tarlalizắri

tarlalizările
TARLALIZÁRE, tarlalizări, s. f. Acțiunea de a tarlaliza și rezultatul ei. – V. tarlaliza.

DOOM

tarlalizáre (rar) s. f., g.-d. art. tarlalizắrii; pl. tarlalizắri

tarlalizărilor
TARLALIZÁRE, tarlalizări, s. f. Acțiunea de a tarlaliza și rezultatul ei. – V. tarlaliza.

DOOM

tarlalizáre (rar) s. f., g.-d. art. tarlalizắrii; pl. tarlalizắri

tarlatan
TARLATÁN s. n. (Înv.) Muselină de bumbac foarte subțire, de culoare deschisă. – Din fr. tarlatane.

DOOM

tarlatán (înv.) s. n.

tarlaua
TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Suprafață de teren agricol mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune; solă; cultura de pe o astfel de suprafață. 2. (Rar) Drum sau teren îngust care desparte semănăturile; hotar. – Din tc. tarla.

DOOM

tarlá s. f., art. tarláua, g.-d. art. tarlálei; pl. tarlále, art. tarlálele

tarnița
TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc'a.

DOOM

tárniță (pop.) s. f., g.-d. art. tárniței; pl. tárnițe

tarnițe
TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc'a.

DOOM

tárniță (pop.) s. f., g.-d. art. tárniței; pl. tárnițe

tarniței
TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc'a.

DOOM

tárniță (pop.) s. f., g.-d. art. tárniței; pl. tárnițe

tarnițele
TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc'a.

DOOM

tárniță (pop.) s. f., g.-d. art. tárniței; pl. tárnițe

tarnițelor
TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc'a.

DOOM

tárniță (pop.) s. f., g.-d. art. tárniței; pl. tárnițe

taro
TÁRO s.m. Denumire generică a unor plante tropicale cultivate pentru tuberculii lor comestibili. [< fr. taro].

taroace
TARÓC s. n. Tarot. – Din germ. Tarock.

DOOM

taróc (joc de cărți) (înv.) s. n.

taroacele
TARÓC s. n. Tarot. – Din germ. Tarock.

DOOM

taróc (joc de cărți) (înv.) s. n.

taroacelor
TARÓC s. n. Tarot. – Din germ. Tarock.

DOOM

taróc (joc de cărți) (înv.) s. n.

taroc
TARÓC s. n. Tarot. – Din germ. Tarock.

DOOM

taróc (joc de cărți) (înv.) s. n.

tarocul
TARÓC s. n. Tarot. – Din germ. Tarock.

DOOM

taróc (joc de cărți) (înv.) s. n.

tarocului
TARÓC s. n. Tarot. – Din germ. Tarock.

DOOM

taróc (joc de cărți) (înv.) s. n.

tarod
TARÓD, tarozi, s. n. Burghiu de filetat. – Din fr. taraud.

tarod
TARÓD, tarozi, s. n. Burghiu de filetat. – Din fr. taraud.

DOOM

taród (sculă) s. m., pl. tarózi

taroda
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodai
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodam
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodare
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodare
TARODÁRE, tarodări, s. f. Acțiunea de a taroda și rezultatul ei. – V. taroda.

DOOM

tarodáre s. f., g.-d. art. tarodắrii; pl. tarodắri

tarodarea
TARODÁRE, tarodări, s. f. Acțiunea de a taroda și rezultatul ei. – V. taroda.

DOOM

tarodáre s. f., g.-d. art. tarodắrii; pl. tarodắri

tarodară
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodarăm
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodarăți
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodase
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodasem
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodaseră
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodaserăm
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodaserăți
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodaseși
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodaseți
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodat
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodat
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

tarodau
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodași
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodați
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodează
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodez
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodeze
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodezi
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodul
TARÓD, tarozi, s. n. Burghiu de filetat. – Din fr. taraud.

tarodului
TARÓD, tarozi, s. n. Burghiu de filetat. – Din fr. taraud.

taroduri
TARÓD, tarozi, s. n. Burghiu de filetat. – Din fr. taraud.

tarodurile
TARÓD, tarozi, s. n. Burghiu de filetat. – Din fr. taraud.

tarodurilor
TARÓD, tarozi, s. n. Burghiu de filetat. – Din fr. taraud.

tarodând
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodînd
TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

DOOM

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodări
TARODÁRE, tarodări, s. f. Acțiunea de a taroda și rezultatul ei. – V. taroda.

DOOM

tarodáre s. f., g.-d. art. tarodắrii; pl. tarodắri

tarodării
TARODÁRE, tarodări, s. f. Acțiunea de a taroda și rezultatul ei. – V. taroda.

DOOM

tarodáre s. f., g.-d. art. tarodắrii; pl. tarodắri

tarodările
TARODÁRE, tarodări, s. f. Acțiunea de a taroda și rezultatul ei. – V. taroda.

DOOM

tarodáre s. f., g.-d. art. tarodắrii; pl. tarodắri

tarodărilor
TARODÁRE, tarodări, s. f. Acțiunea de a taroda și rezultatul ei. – V. taroda.

DOOM

tarodáre s. f., g.-d. art. tarodắrii; pl. tarodắri

tarom
tarom s. m. sg. (intl.) 1. penitenciar cu condiții de viață mai bune 2. penitenciarul Jilava

tarot
TARÓT s. n. Pachet de 78 de cărți de joc, mai mari și cu alte figuri decât cele obișnuite, folosit la jocul de cărți sau în cartomanție; joc cu aceste cărți; taroc. – Din fr. tarot.

DOOM

*tarót (cartomanție) s. n.

taroul
TÁRO s.m. Denumire generică a unor plante tropicale cultivate pentru tuberculii lor comestibili. [< fr. taro].

taroului
TÁRO s.m. Denumire generică a unor plante tropicale cultivate pentru tuberculii lor comestibili. [< fr. taro].

tarpan
TARPÁN, tarpani, s. m. Cal sălbatic din stepele sau podișurile Asiei, de culoare brună, cu capul scurt și gros, cu coama scurtă (Equus gmelini). – Din fr. tarpan.

DOOM

tarpán s. m., pl. tarpáni

tarpani
TARPÁN, tarpani, s. m. Cal sălbatic din stepele sau podișurile Asiei, de culoare brună, cu capul scurt și gros, cu coama scurtă (Equus gmelini). – Din fr. tarpan.

DOOM

tarpán s. m., pl. tarpáni

tarpanii
TARPÁN, tarpani, s. m. Cal sălbatic din stepele sau podișurile Asiei, de culoare brună, cu capul scurt și gros, cu coama scurtă (Equus gmelini). – Din fr. tarpan.

DOOM

tarpán s. m., pl. tarpáni

tarpanilor
TARPÁN, tarpani, s. m. Cal sălbatic din stepele sau podișurile Asiei, de culoare brună, cu capul scurt și gros, cu coama scurtă (Equus gmelini). – Din fr. tarpan.

DOOM

tarpán s. m., pl. tarpáni

tarpanul
TARPÁN, tarpani, s. m. Cal sălbatic din stepele sau podișurile Asiei, de culoare brună, cu capul scurt și gros, cu coama scurtă (Equus gmelini). – Din fr. tarpan.

DOOM

tarpán s. m., pl. tarpáni

tarpanului
TARPÁN, tarpani, s. m. Cal sălbatic din stepele sau podișurile Asiei, de culoare brună, cu capul scurt și gros, cu coama scurtă (Equus gmelini). – Din fr. tarpan.

DOOM

tarpán s. m., pl. tarpáni

tarpeia
Tarpeia, fiica unui comandant pe care Romulus îl lăsase să apere Roma în timpul războiului cu sabinii. Îndrăgostindu-se de regele sabin Tatius, Tarpeia și-a trădat patria și a predat Roma sabinilor. Aceștia i-au pedepsit însă perfidia, ucigînd-o.

tarquiniu
Tarquiniu = Tarquinius.

tarquinius
Tarquinius 1. Tarquinius Priscus, cel de-al cincilea rege al Romei. Era fiul unui grec, pe nume Damaratus, stabilit în Italia. S-a căsătorit cu Tanaquil, o prințesă de origine etruscă. La moartea lui Ancus Marcius a fost ales drept succesor al acestuia. Domnia sa lungă, de aproape patruzeci de ani, a fost marcată de prosperitate și de succese atît în războaie, cît și în organizarea statului. 2. Tarquinius Superbus, nepotul lui Tarquinius Priscus, s-a distins prin cruzime și trufie, fapt datorită căruia și-a cîștigat renumele de Superbus. Alungat de la domnie, s-a zbătut în van să-și recapete tronul cerînd ajutor străin, de la Porsenna. 3. Tarquinius Sextus, fiul lui Tarquinius Superbus. A necinstit-o pe Lucreția, soția vărului său, determinînd-o să se sinucidă. În felul acesta a atras ura romanilor asupra întregii sale familii. Datorită mîrșăviei lui, Tarquinii au fost alungați de la domnie. 4. Tarquinius Collatinus, nepotul lui Tarquinius Superbus și soțul Lucreției. Cînd soția sa a fost necinstită de către Tarquinius Sextus, el s-a aliat cu Brutus și i-a izgonit pe Tarquini din Roma.

tars
TARS, tarsuri, s. n. 1. Parte posterioară a scheletului labei piciorului, formată din șapte oase, articulate la un capăt cu oasele gambei, iar la celălalt cu oasele metatarsului. 2. Parte terminală a piciorului insectelor, formată din 1-5 segmente și terminată de obicei cu una sau două gheare. 3. Scheletul fibro-cartilaginos al pleoapelor. – Din fr. tarse.

DOOM

tars s. n., pl. társuri

tarsalgia
TARSALGÍE, tarsalgii, s. f. (Med.) Durere a articulației tarsului. – Din fr. tarsalgie.

tarsalgie
TARSALGÍE, tarsalgii, s. f. (Med.) Durere a articulației tarsului. – Din fr. tarsalgie.

tarsalgiei
TARSALGÍE, tarsalgii, s. f. (Med.) Durere a articulației tarsului. – Din fr. tarsalgie.

tarsalgii
TARSALGÍE, tarsalgii, s. f. (Med.) Durere a articulației tarsului. – Din fr. tarsalgie.

tarsalgiile
TARSALGÍE, tarsalgii, s. f. (Med.) Durere a articulației tarsului. – Din fr. tarsalgie.

tarsalgiilor
TARSALGÍE, tarsalgii, s. f. (Med.) Durere a articulației tarsului. – Din fr. tarsalgie.

tarsana
TARSANÁ s. f. v. tersana.

tarsectomia
TARSECTOMÍE, tarsectomii, s. f. (Med.) Rezecție a oaselor tarsului. – Din fr. tarsectomie.

tarsectomie
TARSECTOMÍE, tarsectomii, s. f. (Med.) Rezecție a oaselor tarsului. – Din fr. tarsectomie.

tarsectomiei
TARSECTOMÍE, tarsectomii, s. f. (Med.) Rezecție a oaselor tarsului. – Din fr. tarsectomie.

tarsectomii
TARSECTOMÍE, tarsectomii, s. f. (Med.) Rezecție a oaselor tarsului. – Din fr. tarsectomie.

tarsectomiile
TARSECTOMÍE, tarsectomii, s. f. (Med.) Rezecție a oaselor tarsului. – Din fr. tarsectomie.

tarsectomiilor
TARSECTOMÍE, tarsectomii, s. f. (Med.) Rezecție a oaselor tarsului. – Din fr. tarsectomie.

tarsian
TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien.

DOOM

tarsián (-si-an) adj. m., pl. tarsiéni (-si-eni); f. tarsiánă, pl. tarsiéne

tarsiana
TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien.

DOOM

tarsián (-si-an) adj. m., pl. tarsiéni (-si-eni); f. tarsiánă, pl. tarsiéne

tarsianul
TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien.

DOOM

tarsián (-si-an) adj. m., pl. tarsiéni (-si-eni); f. tarsiánă, pl. tarsiéne

tarsianului
TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien.

DOOM

tarsián (-si-an) adj. m., pl. tarsiéni (-si-eni); f. tarsiánă, pl. tarsiéne

tarsiene
TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien.

DOOM

tarsián (-si-an) adj. m., pl. tarsiéni (-si-eni); f. tarsiánă, pl. tarsiéne

tarsienei
TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien.

DOOM

tarsián (-si-an) adj. m., pl. tarsiéni (-si-eni); f. tarsiánă, pl. tarsiéne

tarsienele
TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien.

DOOM

tarsián (-si-an) adj. m., pl. tarsiéni (-si-eni); f. tarsiánă, pl. tarsiéne

tarsienelor
TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien.

DOOM

tarsián (-si-an) adj. m., pl. tarsiéni (-si-eni); f. tarsiánă, pl. tarsiéne

tarsieni
TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien.

DOOM

tarsián (-si-an) adj. m., pl. tarsiéni (-si-eni); f. tarsiánă, pl. tarsiéne

tarsienii
TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien.

DOOM

tarsián (-si-an) adj. m., pl. tarsiéni (-si-eni); f. tarsiánă, pl. tarsiéne

tarsienilor
TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien.

DOOM

tarsián (-si-an) adj. m., pl. tarsiéni (-si-eni); f. tarsiánă, pl. tarsiéne

tarsioidee
TARSIOIDÉE, tarsioidee, s. f. (La pl.) Subordin de mamifere arboricole, nocturne, insectivore, de mărimea unor șobolani, cu ochii foarte mari, cu picioarele din spate foarte lungi din cauza alungirii tarsului și cu degetele terminate cu ventuze (Tarsioidea); (și la sg.) mamifer care face parte din acest subordin. [Pr.: -si-o-i-] – Din lat. Tarsioidea denumirea științifică a subordinului. Cf. fr. tarsier.

DOOM

tarsioidée (-si-o-i-) s. f., art. tarsioidéea, g.-d. art. tarsioidéei; pl. tarsioidée

tarsioideea
TARSIOIDÉE, tarsioidee, s. f. (La pl.) Subordin de mamifere arboricole, nocturne, insectivore, de mărimea unor șobolani, cu ochii foarte mari, cu picioarele din spate foarte lungi din cauza alungirii tarsului și cu degetele terminate cu ventuze (Tarsioidea); (și la sg.) mamifer care face parte din acest subordin. [Pr.: -si-o-i-] – Din lat. Tarsioidea denumirea științifică a subordinului. Cf. fr. tarsier.

DOOM

tarsioidée (-si-o-i-) s. f., art. tarsioidéea, g.-d. art. tarsioidéei; pl. tarsioidée

tarsioideei
TARSIOIDÉE, tarsioidee, s. f. (La pl.) Subordin de mamifere arboricole, nocturne, insectivore, de mărimea unor șobolani, cu ochii foarte mari, cu picioarele din spate foarte lungi din cauza alungirii tarsului și cu degetele terminate cu ventuze (Tarsioidea); (și la sg.) mamifer care face parte din acest subordin. [Pr.: -si-o-i-] – Din lat. Tarsioidea denumirea științifică a subordinului. Cf. fr. tarsier.

DOOM

tarsioidée (-si-o-i-) s. f., art. tarsioidéea, g.-d. art. tarsioidéei; pl. tarsioidée

tarsioideele
TARSIOIDÉE, tarsioidee, s. f. (La pl.) Subordin de mamifere arboricole, nocturne, insectivore, de mărimea unor șobolani, cu ochii foarte mari, cu picioarele din spate foarte lungi din cauza alungirii tarsului și cu degetele terminate cu ventuze (Tarsioidea); (și la sg.) mamifer care face parte din acest subordin. [Pr.: -si-o-i-] – Din lat. Tarsioidea denumirea științifică a subordinului. Cf. fr. tarsier.

DOOM

tarsioidée (-si-o-i-) s. f., art. tarsioidéea, g.-d. art. tarsioidéei; pl. tarsioidée

tarsioideelor
TARSIOIDÉE, tarsioidee, s. f. (La pl.) Subordin de mamifere arboricole, nocturne, insectivore, de mărimea unor șobolani, cu ochii foarte mari, cu picioarele din spate foarte lungi din cauza alungirii tarsului și cu degetele terminate cu ventuze (Tarsioidea); (și la sg.) mamifer care face parte din acest subordin. [Pr.: -si-o-i-] – Din lat. Tarsioidea denumirea științifică a subordinului. Cf. fr. tarsier.

DOOM

tarsioidée (-si-o-i-) s. f., art. tarsioidéea, g.-d. art. tarsioidéei; pl. tarsioidée

tarsita
TARSÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a cartilajelor tarsiene. [< fr. tarsite].

tarsite
TARSÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a cartilajelor tarsiene. [< fr. tarsite].

tarsitei
TARSÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a cartilajelor tarsiene. [< fr. tarsite].

tarso
TARSO- v. tars.

tarsoclazie
TARSOCLAZÍE s.f. (Med.) Fracturare închisă a oaselor tarsului. [Gen. -iei. / < fr. tarsoclasie, cf. gr. tarsos – talpă, klasein – a sparge].

tarsorafie
TARSORAFÍE s.f. (Med.) 1. Sutură a cartilajelor tarsului. 2. Blefarorafie. [Gen. -iei. / < fr. tarsorraphie, cf. gr. tarsos – marginea pleoapei, raphe – sutură].

tarsotomie
TARSOTOMÍE s.f. (Med.) 1. Secționare chirurgicală a articulației tarsului, fără rezecție osoasă. 2. Operație practicată în caz de entropion, constând în a rezeca o parte a cartilajului tarsian. [Gen. -iei. / < fr. tarsotomie, cf. gr. tarsos – talpă, tome – tăiere].

tarsul
TARS, tarsuri, s. n. 1. Parte posterioară a scheletului labei piciorului, formată din șapte oase, articulate la un capăt cu oasele gambei, iar la celălalt cu oasele metatarsului. 2. Parte terminală a piciorului insectelor, formată din 1-5 segmente și terminată de obicei cu una sau două gheare. 3. Scheletul fibro-cartilaginos al pleoapelor. – Din fr. tarse.

DOOM

tars s. n., pl. társuri

tarsului
TARS, tarsuri, s. n. 1. Parte posterioară a scheletului labei piciorului, formată din șapte oase, articulate la un capăt cu oasele gambei, iar la celălalt cu oasele metatarsului. 2. Parte terminală a piciorului insectelor, formată din 1-5 segmente și terminată de obicei cu una sau două gheare. 3. Scheletul fibro-cartilaginos al pleoapelor. – Din fr. tarse.

DOOM

tars s. n., pl. társuri

tarsuri
TARS, tarsuri, s. n. 1. Parte posterioară a scheletului labei piciorului, formată din șapte oase, articulate la un capăt cu oasele gambei, iar la celălalt cu oasele metatarsului. 2. Parte terminală a piciorului insectelor, formată din 1-5 segmente și terminată de obicei cu una sau două gheare. 3. Scheletul fibro-cartilaginos al pleoapelor. – Din fr. tarse.

DOOM

tars s. n., pl. társuri

tarsurile
TARS, tarsuri, s. n. 1. Parte posterioară a scheletului labei piciorului, formată din șapte oase, articulate la un capăt cu oasele gambei, iar la celălalt cu oasele metatarsului. 2. Parte terminală a piciorului insectelor, formată din 1-5 segmente și terminată de obicei cu una sau două gheare. 3. Scheletul fibro-cartilaginos al pleoapelor. – Din fr. tarse.

DOOM

tars s. n., pl. társuri

tarsurilor
TARS, tarsuri, s. n. 1. Parte posterioară a scheletului labei piciorului, formată din șapte oase, articulate la un capăt cu oasele gambei, iar la celălalt cu oasele metatarsului. 2. Parte terminală a piciorului insectelor, formată din 1-5 segmente și terminată de obicei cu una sau două gheare. 3. Scheletul fibro-cartilaginos al pleoapelor. – Din fr. tarse.

DOOM

tars s. n., pl. társuri

tarta
TÁRTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută dintr-un strat subțire de aluat fraged, acoperit cu fructe și cu cremă. – Din fr. tarte.

DOOM

tártă s. f., g.-d. art. tártei; pl. tárte

tartaj
TARTÁJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperți ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână care se folosea ca abecedar. [Var.: trătáj s. n.] – Cf. ngr. tetrádhion.

DOOM

trătáj v. tartáj

tartaje
TARTÁJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperți ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână care se folosea ca abecedar. [Var.: trătáj s. n.] – Cf. ngr. tetrádhion.

DOOM

trătáj v. tartáj

tartajele
TARTÁJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperți ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână care se folosea ca abecedar. [Var.: trătáj s. n.] – Cf. ngr. tetrádhion.

DOOM

trătáj v. tartáj

tartajelor
TARTÁJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperți ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână care se folosea ca abecedar. [Var.: trătáj s. n.] – Cf. ngr. tetrádhion.

DOOM

trătáj v. tartáj

tartajul
TARTÁJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperți ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână care se folosea ca abecedar. [Var.: trătáj s. n.] – Cf. ngr. tetrádhion.

DOOM

trătáj v. tartáj

tartajului
TARTÁJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperți ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână care se folosea ca abecedar. [Var.: trătáj s. n.] – Cf. ngr. tetrádhion.

DOOM

trătáj v. tartáj

tartalac
tartalác (-ci), s. m. – Aușel (Regulus cristatus). Sb. trtak (Candrea), poate contaminat cu pitpalac.

tartan
TARTÁN, tartane, s. n. 1. Țesătură specială din lână sau din bumbac, cu carouri mari, divers colorate, folosită în Scoția. 2. Șal sau pled făcut din tartan (1). 3. Material special din mastic sintetic elastic, folosit pentru amenajarea pistelor atletice și a terenurilor sportive în vederea impermeabilizării și a măririi rezistenței lor la intemperii. – Din fr. tartan.

DOOM

tartán (țesătură) s. n., pl. tartáne

tartana
TARTÁNĂ, tartane, s. f. Mică navă de transport și de pescuit, cu o singură pânză, triunghiulară, folosită mai ales în Marea Mediterană. – Din fr. tartane, it. tartana.

DOOM

tartánă (navă) s. f., g.-d. art. tartánei; pl. tartáne

tartane
TARTÁN, tartane, s. n. 1. Țesătură specială din lână sau din bumbac, cu carouri mari, divers colorate, folosită în Scoția. 2. Șal sau pled făcut din tartan (1). 3. Material special din mastic sintetic elastic, folosit pentru amenajarea pistelor atletice și a terenurilor sportive în vederea impermeabilizării și a măririi rezistenței lor la intemperii. – Din fr. tartan.

DOOM

tartán (țesătură) s. n., pl. tartáne

tartane
TARTÁNĂ, tartane, s. f. Mică navă de transport și de pescuit, cu o singură pânză, triunghiulară, folosită mai ales în Marea Mediterană. – Din fr. tartane, it. tartana.

DOOM

tartánă (navă) s. f., g.-d. art. tartánei; pl. tartáne

tartanei
TARTÁNĂ, tartane, s. f. Mică navă de transport și de pescuit, cu o singură pânză, triunghiulară, folosită mai ales în Marea Mediterană. – Din fr. tartane, it. tartana.

DOOM

tartánă (navă) s. f., g.-d. art. tartánei; pl. tartáne

tartanele
TARTÁN, tartane, s. n. 1. Țesătură specială din lână sau din bumbac, cu carouri mari, divers colorate, folosită în Scoția. 2. Șal sau pled făcut din tartan (1). 3. Material special din mastic sintetic elastic, folosit pentru amenajarea pistelor atletice și a terenurilor sportive în vederea impermeabilizării și a măririi rezistenței lor la intemperii. – Din fr. tartan.

DOOM

tartán (țesătură) s. n., pl. tartáne

tartanele
TARTÁNĂ, tartane, s. f. Mică navă de transport și de pescuit, cu o singură pânză, triunghiulară, folosită mai ales în Marea Mediterană. – Din fr. tartane, it. tartana.

DOOM

tartánă (navă) s. f., g.-d. art. tartánei; pl. tartáne

tartanelor
TARTÁN, tartane, s. n. 1. Țesătură specială din lână sau din bumbac, cu carouri mari, divers colorate, folosită în Scoția. 2. Șal sau pled făcut din tartan (1). 3. Material special din mastic sintetic elastic, folosit pentru amenajarea pistelor atletice și a terenurilor sportive în vederea impermeabilizării și a măririi rezistenței lor la intemperii. – Din fr. tartan.

DOOM

tartán (țesătură) s. n., pl. tartáne

tartanelor
TARTÁNĂ, tartane, s. f. Mică navă de transport și de pescuit, cu o singură pânză, triunghiulară, folosită mai ales în Marea Mediterană. – Din fr. tartane, it. tartana.

DOOM

tartánă (navă) s. f., g.-d. art. tartánei; pl. tartáne

tartanul
TARTÁN, tartane, s. n. 1. Țesătură specială din lână sau din bumbac, cu carouri mari, divers colorate, folosită în Scoția. 2. Șal sau pled făcut din tartan (1). 3. Material special din mastic sintetic elastic, folosit pentru amenajarea pistelor atletice și a terenurilor sportive în vederea impermeabilizării și a măririi rezistenței lor la intemperii. – Din fr. tartan.

DOOM

tartán (țesătură) s. n., pl. tartáne

tartanului
TARTÁN, tartane, s. n. 1. Țesătură specială din lână sau din bumbac, cu carouri mari, divers colorate, folosită în Scoția. 2. Șal sau pled făcut din tartan (1). 3. Material special din mastic sintetic elastic, folosit pentru amenajarea pistelor atletice și a terenurilor sportive în vederea impermeabilizării și a măririi rezistenței lor la intemperii. – Din fr. tartan.

DOOM

tartán (țesătură) s. n., pl. tartáne

tartar
TARTÁR¹ adj. invar. (în sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.

tartar
TÁRTAR² s. n. (în mitologia antică) Loc situat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. [Acc. și: tartár] – Din sl. tarŭtarŭ.

DOOM

!tártar² s. n.

tartar
TÁRTOR, tartori, s. m. Căpetenia dracilor, drac. Trupul îl ia pămîntul și sufletul îl ia tartorul. CĂLINESCU, E. O. II 295. Era adunată acolo toată liota diavolilor cu tartorul lor. I. CR. I 77. ◊ (Cu sens atenuat) Măi tartorule, nu mînca haram și spune drept, tu ești Gerilă. CREANGĂ, P. 240. ♦ Conducătorul unei tagme, unui grup (v. șef); (în special) cel care conduce cu asprime, cu teroare. Se înșelau însă și tartorii mai mari și tartorii mai mici închipuindu-și că muncitorii vor mai suferi exploatarea și umilința. PAS, Z. IV 52. Căpitanul Costache Chehaia, chiorul, marele tartor al dorobănțimii. C. PETRESCU, A. R. 7. Era p-acolo și tartorul zeilor, pre nume Joe. ISPIRESCU, U. 6. ♦ Om fără scrupul, care își impune voința, care terorizează. Tartor în Prundeni era Codîrlă, omul lui Grigoriu. PAS, L. I 305. – Variantă: (învechit) tártar s. m.

tartara
TARTÁR¹ adj. invar. (în sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.

tartare
TARTÁR¹ adj. invar. (în sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.

tartarei
TARTÁR¹ adj. invar. (în sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.

tartarele
TARTÁR¹ adj. invar. (în sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.

tartarelor
TARTÁR¹ adj. invar. (în sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.

tartari
TARTÁR¹ adj. invar. (în sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.

tartarii
TARTÁR¹ adj. invar. (în sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.

tartarilor
TARTÁR¹ adj. invar. (în sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.

tartarul
TARTÁR¹ adj. invar. (în sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.

tartarului
TARTÁR¹ adj. invar. (în sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.

tartarus
Tartarus, în concepția celor vechi, unul dintre elementele primordiale ale Universului, alături de Chaos (Haosul), de Eros și de Gaea (Pămîntul). Din unirea lui Tartarus cu aceasta din urmă s-au născut niște ființe monstruoase: Typhon și Echidna (v. și Gaea). Într-o perioadă mai îndepărtată Tartarus simboliza o regiune subpămînteană, situată mai jos decît Infernul, unde zeii obișnuiau să arunce, spre o veșnică pedeapsă, pe toți dușmanii lor. În Tartarus au fost prăvăliți, de pildă, succesiv și copiii lui Uranus, și ciclopii, și titanii (v. și numirile respective). Mai tîrziu, Tartarus a ajuns să fie identificat cu însuși Infernul.

tarte
TÁRTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută dintr-un strat subțire de aluat fraged, acoperit cu fructe și cu cremă. – Din fr. tarte.

DOOM

tártă s. f., g.-d. art. tártei; pl. tárte

tartei
TÁRTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută dintr-un strat subțire de aluat fraged, acoperit cu fructe și cu cremă. – Din fr. tarte.

DOOM

tártă s. f., g.-d. art. tártei; pl. tárte

tartele
TÁRTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută dintr-un strat subțire de aluat fraged, acoperit cu fructe și cu cremă. – Din fr. tarte.

DOOM

tártă s. f., g.-d. art. tártei; pl. tárte

tarteletă
TARTELÉTĂ s.f. Tartă mică. [< fr. tartelette].

tartelor
TÁRTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută dintr-un strat subțire de aluat fraged, acoperit cu fructe și cu cremă. – Din fr. tarte.

DOOM

tártă s. f., g.-d. art. tártei; pl. tárte

tartina
TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine unsă cu unt pe care se pune brânză, șuncă, salam etc.; p. ext. sandviș. – Din fr. tartine.

DOOM

tartínă s. f., g.-d. art. tartínei; pl. tartíne

tartine
TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine unsă cu unt pe care se pune brânză, șuncă, salam etc.; p. ext. sandviș. – Din fr. tartine.

DOOM

tartínă s. f., g.-d. art. tartínei; pl. tartíne

tartinei
TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine unsă cu unt pe care se pune brânză, șuncă, salam etc.; p. ext. sandviș. – Din fr. tartine.

DOOM

tartínă s. f., g.-d. art. tartínei; pl. tartíne

tartinele
TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine unsă cu unt pe care se pune brânză, șuncă, salam etc.; p. ext. sandviș. – Din fr. tartine.

DOOM

tartínă s. f., g.-d. art. tartínei; pl. tartíne

tartinelor
TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine unsă cu unt pe care se pune brânză, șuncă, salam etc.; p. ext. sandviș. – Din fr. tartine.

DOOM

tartínă s. f., g.-d. art. tartínei; pl. tartíne

tartor
TÁRTOR, tartori, s. m. Căpetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ Fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu severitate, despotic. ♦ Fig. Om fără scrupule, care își impune voința, care terorizează, care comite fapte reprobabile. – Cf. tartar².

DOOM

tártor s. m., pl. tártori

tartori
TÁRTOR, tartori, s. m. Căpetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ Fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu severitate, despotic. ♦ Fig. Om fără scrupule, care își impune voința, care terorizează, care comite fapte reprobabile. – Cf. tartar².

DOOM

tártor s. m., pl. tártori

tartorii
TÁRTOR, tartori, s. m. Căpetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ Fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu severitate, despotic. ♦ Fig. Om fără scrupule, care își impune voința, care terorizează, care comite fapte reprobabile. – Cf. tartar².

DOOM

tártor s. m., pl. tártori

tartorilor
TÁRTOR, tartori, s. m. Căpetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ Fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu severitate, despotic. ♦ Fig. Om fără scrupule, care își impune voința, care terorizează, care comite fapte reprobabile. – Cf. tartar².

DOOM

tártor s. m., pl. tártori

tartorița
TÁRTORIȚĂ, tartorițe, s. f. Drăcoaică, diâvoliță; fig. femeie rea, afurisită. – Tartor + suf. -iță.

DOOM

tártoriță s. f., g.-d. art. tártoriței; pl. tártorițe

tartorițe
TÁRTORIȚĂ, tartorițe, s. f. Drăcoaică, diâvoliță; fig. femeie rea, afurisită. – Tartor + suf. -iță.

DOOM

tártoriță s. f., g.-d. art. tártoriței; pl. tártorițe

tartoriței
TÁRTORIȚĂ, tartorițe, s. f. Drăcoaică, diâvoliță; fig. femeie rea, afurisită. – Tartor + suf. -iță.

DOOM

tártoriță s. f., g.-d. art. tártoriței; pl. tártorițe

tartorițele
TÁRTORIȚĂ, tartorițe, s. f. Drăcoaică, diâvoliță; fig. femeie rea, afurisită. – Tartor + suf. -iță.

DOOM

tártoriță s. f., g.-d. art. tártoriței; pl. tártorițe

tartorițelor
TÁRTORIȚĂ, tartorițe, s. f. Drăcoaică, diâvoliță; fig. femeie rea, afurisită. – Tartor + suf. -iță.

DOOM

tártoriță s. f., g.-d. art. tártoriței; pl. tártorițe

tartorul
TÁRTOR, tartori, s. m. Căpetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ Fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu severitate, despotic. ♦ Fig. Om fără scrupule, care își impune voința, care terorizează, care comite fapte reprobabile. – Cf. tartar².

DOOM

tártor s. m., pl. tártori

tartorului
TÁRTOR, tartori, s. m. Căpetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ Fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu severitate, despotic. ♦ Fig. Om fără scrupule, care își impune voința, care terorizează, care comite fapte reprobabile. – Cf. tartar².

DOOM

tártor s. m., pl. tártori

tartraj
TARTRÁJ s. n. Operație de adăugare de acid tartric în mustul de struguri pentru a-i mări aciditatea. – Din fr. tartrage.

DOOM

tartráj (tratare cu acid tartric) s. n.

tartrajul
TARTRÁJ s. n. Operație de adăugare de acid tartric în mustul de struguri pentru a-i mări aciditatea. – Din fr. tartrage.

DOOM

tartráj (tratare cu acid tartric) s. n.

tartrajului
TARTRÁJ s. n. Operație de adăugare de acid tartric în mustul de struguri pentru a-i mări aciditatea. – Din fr. tartrage.

DOOM

tartráj (tratare cu acid tartric) s. n.

tartrat
TARTRÁT, tartrați, s. m. Sare sau ester al acidului tartric. – Din fr. tartrate.

DOOM

tartrát s. m., pl. tartráți

tartratul
TARTRÁT, tartrați, s. m. Sare sau ester al acidului tartric. – Din fr. tartrate.

DOOM

tartrát s. m., pl. tartráți

tartratului
TARTRÁT, tartrați, s. m. Sare sau ester al acidului tartric. – Din fr. tartrate.

DOOM

tartrát s. m., pl. tartráți

tartrați
TARTRÁT, tartrați, s. m. Sare sau ester al acidului tartric. – Din fr. tartrate.

DOOM

tartrát s. m., pl. tartráți

tartrații
TARTRÁT, tartrați, s. m. Sare sau ester al acidului tartric. – Din fr. tartrate.

DOOM

tartrát s. m., pl. tartráți

tartraților
TARTRÁT, tartrați, s. m. Sare sau ester al acidului tartric. – Din fr. tartrate.

DOOM

tartrát s. m., pl. tartráți

tartric
TÁRTRIC adj. (În sintagma) Acid tartric = acid organic cristalizat, cu gust acru, solubil în apă, care se găsește în fructe, mai ales în mustul de struguri, și care se folosește în industria alimentară, în vopsitoria textilă, în medicină etc.; sare de lămâie. – Din fr. tartrique.

DOOM

tártric adj. m., pl. tártrici

tartrici
TÁRTRIC adj. (În sintagma) Acid tartric = acid organic cristalizat, cu gust acru, solubil în apă, care se găsește în fructe, mai ales în mustul de struguri, și care se folosește în industria alimentară, în vopsitoria textilă, în medicină etc.; sare de lămâie. – Din fr. tartrique.

DOOM

tártric adj. m., pl. tártrici

tartricii
TÁRTRIC adj. (În sintagma) Acid tartric = acid organic cristalizat, cu gust acru, solubil în apă, care se găsește în fructe, mai ales în mustul de struguri, și care se folosește în industria alimentară, în vopsitoria textilă, în medicină etc.; sare de lămâie. – Din fr. tartrique.

DOOM

tártric adj. m., pl. tártrici

tartricilor
TÁRTRIC adj. (În sintagma) Acid tartric = acid organic cristalizat, cu gust acru, solubil în apă, care se găsește în fructe, mai ales în mustul de struguri, și care se folosește în industria alimentară, în vopsitoria textilă, în medicină etc.; sare de lămâie. – Din fr. tartrique.

DOOM

tártric adj. m., pl. tártrici

tartricul
TÁRTRIC adj. (În sintagma) Acid tartric = acid organic cristalizat, cu gust acru, solubil în apă, care se găsește în fructe, mai ales în mustul de struguri, și care se folosește în industria alimentară, în vopsitoria textilă, în medicină etc.; sare de lămâie. – Din fr. tartrique.

DOOM

tártric adj. m., pl. tártrici

tartricului
TÁRTRIC adj. (În sintagma) Acid tartric = acid organic cristalizat, cu gust acru, solubil în apă, care se găsește în fructe, mai ales în mustul de struguri, și care se folosește în industria alimentară, în vopsitoria textilă, în medicină etc.; sare de lămâie. – Din fr. tartrique.

DOOM

tártric adj. m., pl. tártrici

tartru
TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre.

DOOM

tártru s. n., art. tártrul; (tipuri) pl. tártruri

tartrul
TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre.

DOOM

tártru s. n., art. tártrul; (tipuri) pl. tártruri

tartrului
TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre.

DOOM

tártru s. n., art. tártrul; (tipuri) pl. tártruri

tartruri
TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre.

DOOM

tártru s. n., art. tártrul; (tipuri) pl. tártruri

tartrurile
TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre.

DOOM

tártru s. n., art. tártrul; (tipuri) pl. tártruri

tartrurilor
TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre.

DOOM

tártru s. n., art. tártrul; (tipuri) pl. tártruri

tartufe
TARTÚFE s.m. (Liv.) Tip uman ipocrit, fățarnic. [Pron. -tüf, var. (după alte surse) tartuf. / < fr. tartufe, cf. Tartufe – personaj din piesa omonimă a lui Molière].

DOOM

*Tartufe/Tartuffe (personaj) [pron. tartǘf] s. propriu m.

tartuferie
TARTUFERÍE s.f. (Liv.) Fățărnicie, ipocrizie. [< fr. tartuferie].

tartufism
TARTUFÍSM s. n. (Rar) Ipocrizie, fariseism, fățărnicie. [Scris și: tartuffism] – Tartuffe (n. pr.) + suf. -ism. Cf. fr. tartuferie.

DOOM

tartufísm / tartuffísm [u pron. ü] s. n.

tartufismul
TARTUFÍSM s. n. (Rar) Ipocrizie, fariseism, fățărnicie. [Scris și: tartuffism] – Tartuffe (n. pr.) + suf. -ism. Cf. fr. tartuferie.

DOOM

tartufísm / tartuffísm [u pron. ü] s. n.

tartufismului
TARTUFÍSM s. n. (Rar) Ipocrizie, fariseism, fățărnicie. [Scris și: tartuffism] – Tartuffe (n. pr.) + suf. -ism. Cf. fr. tartuferie.

DOOM

tartufísm / tartuffísm [u pron. ü] s. n.

tarul
TAR, taruri, s. m. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar.

DOOM

tar (înv.) s. n., pl. táruri

tarului
TAR, taruri, s. m. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar.

DOOM

tar (înv.) s. n., pl. táruri

taruri
TAR, taruri, s. m. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar.

DOOM

tar (înv.) s. n., pl. táruri

tarurile
TAR, taruri, s. m. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar.

DOOM

tar (înv.) s. n., pl. táruri

tarurilor
TAR, taruri, s. m. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar.

DOOM

tar (înv.) s. n., pl. táruri

tas
TAS, tasuri, s. n. 1. Taler de balanță. ♦ (Înv. și reg.) Vas plat (rotund); tipsie, taler¹. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. 2. (Înv.) Castronaș în care bărbierul își pregătește spuma de săpun. ♦ Cupă; ceașcă (de lut). 3. (Înv.) Fiecare dintre cele două talere¹ ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas.

DOOM

tas s. n., pl. tásuri

tasa
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasa
TÁSĂ s.f. (Rar) Ceașcă, cană. [< fr. tasse]

tasai
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasam
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasare
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasare
TASÁRE, tasări, s. f. Faptul de a (se) tasa; îndesare, cufundare. – V. tasa.

DOOM

tasáre s. f., g.-d. art. tasắrii; pl. tasắri

tasarea
TASÁRE, tasări, s. f. Faptul de a (se) tasa; îndesare, cufundare. – V. tasa.

DOOM

tasáre s. f., g.-d. art. tasắrii; pl. tasắri

tasară
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasarăm
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasarăți
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasase
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasasem
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasaseră
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasaserăm
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasaserăți
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasaseși
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasaseți
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasat
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasat
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

tasau
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasași
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasați
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tase
TÁSĂ s.f. (Rar) Ceașcă, cană. [< fr. tasse]

tasează
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasei
TÁSĂ s.f. (Rar) Ceașcă, cană. [< fr. tasse]

tasele
TÁSĂ s.f. (Rar) Ceașcă, cană. [< fr. tasse]

taselor
TÁSĂ s.f. (Rar) Ceașcă, cană. [< fr. tasse]

taseu
TASÉU, taseuri, s. n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. – Cf. fr. tasseau.

DOOM

taséu s. n., art. taséul; pl. taséuri

taseul
TASÉU, taseuri, s. n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. – Cf. fr. tasseau.

DOOM

taséu s. n., art. taséul; pl. taséuri

taseului
TASÉU, taseuri, s. n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. – Cf. fr. tasseau.

DOOM

taséu s. n., art. taséul; pl. taséuri

taseuri
TASÉU, taseuri, s. n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. – Cf. fr. tasseau.

DOOM

taséu s. n., art. taséul; pl. taséuri

taseurile
TASÉU, taseuri, s. n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. – Cf. fr. tasseau.

DOOM

taséu s. n., art. taséul; pl. taséuri

taseurilor
TASÉU, taseuri, s. n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. – Cf. fr. tasseau.

DOOM

taséu s. n., art. taséul; pl. taséuri

tasez
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

taseze
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasezi
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasichinezie
TASICHINEZÍE, tasichinezii, s. f. (Med.) Tendință irezistibilă de a merge, de a alerga, observată la psihopați. [Scris și: tasikinezie] – Din fr. tasikinésie.

tasikinezie
TASICHINEZÍE, tasichinezii, s. f. (Med.) Tendință irezistibilă de a merge, de a alerga, observată la psihopați. [Scris și: tasikinezie] – Din fr. tasikinésie.

tasma
TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc. – Din tc. tasma.

DOOM

tasmá (reg.) s. f., art. tasmáua, g.-d. art. tasmálei; pl. tasmále, art. tasmálele

tasmale
TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc. – Din tc. tasma.

DOOM

tasmá (reg.) s. f., art. tasmáua, g.-d. art. tasmálei; pl. tasmále, art. tasmálele

tasmalei
TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc. – Din tc. tasma.

DOOM

tasmá (reg.) s. f., art. tasmáua, g.-d. art. tasmálei; pl. tasmále, art. tasmálele

tasmalele
TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc. – Din tc. tasma.

DOOM

tasmá (reg.) s. f., art. tasmáua, g.-d. art. tasmálei; pl. tasmále, art. tasmálele

tasmalelor
TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc. – Din tc. tasma.

DOOM

tasmá (reg.) s. f., art. tasmáua, g.-d. art. tasmálei; pl. tasmále, art. tasmálele

tasmaua
TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc. – Din tc. tasma.

DOOM

tasmá (reg.) s. f., art. tasmáua, g.-d. art. tasmálei; pl. tasmále, art. tasmálele

tasoane
TASÓN, tasoane, s. n. Punct de concentrare a materialului lemnos în exploatările forestiere, apropiat de căile de transport. – Et. nec.

DOOM

tasón s. n., pl. tasoáne

tasoanele
TASÓN, tasoane, s. n. Punct de concentrare a materialului lemnos în exploatările forestiere, apropiat de căile de transport. – Et. nec.

DOOM

tasón s. n., pl. tasoáne

tasoanelor
TASÓN, tasoane, s. n. Punct de concentrare a materialului lemnos în exploatările forestiere, apropiat de căile de transport. – Et. nec.

DOOM

tasón s. n., pl. tasoáne

tason
TASÓN, tasoane, s. n. Punct de concentrare a materialului lemnos în exploatările forestiere, apropiat de căile de transport. – Et. nec.

DOOM

tasón s. n., pl. tasoáne

tasonul
TASÓN, tasoane, s. n. Punct de concentrare a materialului lemnos în exploatările forestiere, apropiat de căile de transport. – Et. nec.

DOOM

tasón s. n., pl. tasoáne

tasonului
TASÓN, tasoane, s. n. Punct de concentrare a materialului lemnos în exploatările forestiere, apropiat de căile de transport. – Et. nec.

DOOM

tasón s. n., pl. tasoáne

tasou
TASÓU s.n. Punct de concentrare a materialului lemnos, dintr-o exploatare forestieră. [< fr. tasseau].

tasta
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tasta
TÁSTĂ, taste, s. f. (Tehn.) Clapă (1). – Din germ. Taste.

DOOM

*tástă s. f., g.-d. art. tástei; pl. táste

tastai
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastam
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastare
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastare
TASTÁRE s.f. Acțiunea de a tasta și rezultatul ei. [< tasta].

tastarea
TASTÁRE s.f. Acțiunea de a tasta și rezultatul ei. [< tasta].

tastară
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastarăm
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastarăți
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastase
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastasem
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastaseră
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastaserăm
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastaserăți
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastaseși
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastaseți
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastat
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastat
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

tastatura
TASTATÚRĂ, tastaturi, s. f. (Tehn.) Claviatură. – Din germ. Tastatur.

DOOM

*tastatúră s. f., g.-d. art. tastatúrii; pl. tastatúri

tastaturi
TASTATÚRĂ, tastaturi, s. f. (Tehn.) Claviatură. – Din germ. Tastatur.

DOOM

*tastatúră s. f., g.-d. art. tastatúrii; pl. tastatúri

tastaturii
TASTATÚRĂ, tastaturi, s. f. (Tehn.) Claviatură. – Din germ. Tastatur.

DOOM

*tastatúră s. f., g.-d. art. tastatúrii; pl. tastatúri

tastaturile
TASTATÚRĂ, tastaturi, s. f. (Tehn.) Claviatură. – Din germ. Tastatur.

DOOM

*tastatúră s. f., g.-d. art. tastatúrii; pl. tastatúri

tastaturilor
TASTATÚRĂ, tastaturi, s. f. (Tehn.) Claviatură. – Din germ. Tastatur.

DOOM

*tastatúră s. f., g.-d. art. tastatúrii; pl. tastatúri

tastau
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastași
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastați
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

taste
TÁSTĂ, taste, s. f. (Tehn.) Clapă (1). – Din germ. Taste.

DOOM

*tástă s. f., g.-d. art. tástei; pl. táste

tastează
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastei
TÁSTĂ, taste, s. f. (Tehn.) Clapă (1). – Din germ. Taste.

DOOM

*tástă s. f., g.-d. art. tástei; pl. táste

tastele
TÁSTĂ, taste, s. f. (Tehn.) Clapă (1). – Din germ. Taste.

DOOM

*tástă s. f., g.-d. art. tástei; pl. táste

tastelor
TÁSTĂ, taste, s. f. (Tehn.) Clapă (1). – Din germ. Taste.

DOOM

*tástă s. f., g.-d. art. tástei; pl. táste

taster
TÁSTER, tastere, s. n. Dispozitiv mecanic al mașinii de cules monotip, prevăzut cu o claviatură, utilizat la înregistrarea textului pe o bandă de hârtie prin perforații diferit combinate. – Din germ. Taster.

DOOM

táster s. n., pl. tástere

tastere
TÁSTER, tastere, s. n. Dispozitiv mecanic al mașinii de cules monotip, prevăzut cu o claviatură, utilizat la înregistrarea textului pe o bandă de hârtie prin perforații diferit combinate. – Din germ. Taster.

DOOM

táster s. n., pl. tástere

tasterele
TÁSTER, tastere, s. n. Dispozitiv mecanic al mașinii de cules monotip, prevăzut cu o claviatură, utilizat la înregistrarea textului pe o bandă de hârtie prin perforații diferit combinate. – Din germ. Taster.

DOOM

táster s. n., pl. tástere

tasterelor
TÁSTER, tastere, s. n. Dispozitiv mecanic al mașinii de cules monotip, prevăzut cu o claviatură, utilizat la înregistrarea textului pe o bandă de hârtie prin perforații diferit combinate. – Din germ. Taster.

DOOM

táster s. n., pl. tástere

tasterist
TASTERÍST, -Ă, tasteriști, -ste, s. m. și f. (Tipogr.) Linotipist. – Taster + suf. -ist.

tasterista
TASTERÍST, -Ă, tasteriști, -ste, s. m. și f. (Tipogr.) Linotipist. – Taster + suf. -ist.

tasteriste
TASTERÍST, -Ă, tasteriști, -ste, s. m. și f. (Tipogr.) Linotipist. – Taster + suf. -ist.

tasteristei
TASTERÍST, -Ă, tasteriști, -ste, s. m. și f. (Tipogr.) Linotipist. – Taster + suf. -ist.

tasteristele
TASTERÍST, -Ă, tasteriști, -ste, s. m. și f. (Tipogr.) Linotipist. – Taster + suf. -ist.

tasteristelor
TASTERÍST, -Ă, tasteriști, -ste, s. m. și f. (Tipogr.) Linotipist. – Taster + suf. -ist.

tasteristul
TASTERÍST, -Ă, tasteriști, -ste, s. m. și f. (Tipogr.) Linotipist. – Taster + suf. -ist.

tasteristului
TASTERÍST, -Ă, tasteriști, -ste, s. m. și f. (Tipogr.) Linotipist. – Taster + suf. -ist.

tasteriști
TASTERÍST, -Ă, tasteriști, -ste, s. m. și f. (Tipogr.) Linotipist. – Taster + suf. -ist.

tasteriștii
TASTERÍST, -Ă, tasteriști, -ste, s. m. și f. (Tipogr.) Linotipist. – Taster + suf. -ist.

tasteriștilor
TASTERÍST, -Ă, tasteriști, -ste, s. m. și f. (Tipogr.) Linotipist. – Taster + suf. -ist.

tasterul
TÁSTER, tastere, s. n. Dispozitiv mecanic al mașinii de cules monotip, prevăzut cu o claviatură, utilizat la înregistrarea textului pe o bandă de hârtie prin perforații diferit combinate. – Din germ. Taster.

DOOM

táster s. n., pl. tástere

tasterului
TÁSTER, tastere, s. n. Dispozitiv mecanic al mașinii de cules monotip, prevăzut cu o claviatură, utilizat la înregistrarea textului pe o bandă de hârtie prin perforații diferit combinate. – Din germ. Taster.

DOOM

táster s. n., pl. tástere

tastez
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tasteze
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastezi
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastiera
TASTIÉRĂ, tastiere, s. f. 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Plăcuță specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pr.: -ti-e-] – Din it. tastiera.

DOOM

tastiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tastiérei; pl. tastiére

tastiere
TASTIÉRĂ, tastiere, s. f. 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Plăcuță specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pr.: -ti-e-] – Din it. tastiera.

DOOM

tastiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tastiérei; pl. tastiére

tastierei
TASTIÉRĂ, tastiere, s. f. 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Plăcuță specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pr.: -ti-e-] – Din it. tastiera.

DOOM

tastiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tastiérei; pl. tastiére

tastierele
TASTIÉRĂ, tastiere, s. f. 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Plăcuță specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pr.: -ti-e-] – Din it. tastiera.

DOOM

tastiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tastiérei; pl. tastiére

tastierelor
TASTIÉRĂ, tastiere, s. f. 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Plăcuță specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pr.: -ti-e-] – Din it. tastiera.

DOOM

tastiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tastiérei; pl. tastiére

tastând
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastînd
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

DOOM

*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză

tastări
TASTÁRE s.f. Acțiunea de a tasta și rezultatul ei. [< tasta].

tastării
TASTÁRE s.f. Acțiunea de a tasta și rezultatul ei. [< tasta].

tastările
TASTÁRE s.f. Acțiunea de a tasta și rezultatul ei. [< tasta].

tastărilor
TASTÁRE s.f. Acțiunea de a tasta și rezultatul ei. [< tasta].

tasul
TAS, tasuri, s. n. 1. Taler de balanță. ♦ (Înv. și reg.) Vas plat (rotund); tipsie, taler¹. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. 2. (Înv.) Castronaș în care bărbierul își pregătește spuma de săpun. ♦ Cupă; ceașcă (de lut). 3. (Înv.) Fiecare dintre cele două talere¹ ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas.

DOOM

tas s. n., pl. tásuri

tasului
TAS, tasuri, s. n. 1. Taler de balanță. ♦ (Înv. și reg.) Vas plat (rotund); tipsie, taler¹. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. 2. (Înv.) Castronaș în care bărbierul își pregătește spuma de săpun. ♦ Cupă; ceașcă (de lut). 3. (Înv.) Fiecare dintre cele două talere¹ ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas.

DOOM

tas s. n., pl. tásuri

tasuri
TAS, tasuri, s. n. 1. Taler de balanță. ♦ (Înv. și reg.) Vas plat (rotund); tipsie, taler¹. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. 2. (Înv.) Castronaș în care bărbierul își pregătește spuma de săpun. ♦ Cupă; ceașcă (de lut). 3. (Înv.) Fiecare dintre cele două talere¹ ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas.

DOOM

tas s. n., pl. tásuri

tasurile
TAS, tasuri, s. n. 1. Taler de balanță. ♦ (Înv. și reg.) Vas plat (rotund); tipsie, taler¹. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. 2. (Înv.) Castronaș în care bărbierul își pregătește spuma de săpun. ♦ Cupă; ceașcă (de lut). 3. (Înv.) Fiecare dintre cele două talere¹ ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas.

DOOM

tas s. n., pl. tásuri

tasurilor
TAS, tasuri, s. n. 1. Taler de balanță. ♦ (Înv. și reg.) Vas plat (rotund); tipsie, taler¹. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. 2. (Înv.) Castronaș în care bărbierul își pregătește spuma de săpun. ♦ Cupă; ceașcă (de lut). 3. (Înv.) Fiecare dintre cele două talere¹ ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas.

DOOM

tas s. n., pl. tásuri

tasând
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasînd
TASÁ, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.

DOOM

tasá (a ~) vb., ind. prez. 3 taseáză

tasări
TASÁRE, tasări, s. f. Faptul de a (se) tasa; îndesare, cufundare. – V. tasa.

DOOM

tasáre s. f., g.-d. art. tasắrii; pl. tasắri

tasării
TASÁRE, tasări, s. f. Faptul de a (se) tasa; îndesare, cufundare. – V. tasa.

DOOM

tasáre s. f., g.-d. art. tasắrii; pl. tasắri

tasările
TASÁRE, tasări, s. f. Faptul de a (se) tasa; îndesare, cufundare. – V. tasa.

DOOM

tasáre s. f., g.-d. art. tasắrii; pl. tasắri

tasărilor
TASÁRE, tasări, s. f. Faptul de a (se) tasa; îndesare, cufundare. – V. tasa.

DOOM

tasáre s. f., g.-d. art. tasắrii; pl. tasắri

tataie
TATÁIE s. m. (Reg.) Apelativ familiar cu care copiii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. [Pr.: -ta-ie] – Tată + suf. -aie.

DOOM

tatáie (fam.) s. m., art. tatáia, g.-d. art. lui tatáia/tatáiei

tatar
HÁN-TĂTAR, han-tătari, s. m. (Și în forma han-tatar) Han¹; p. ext. dracul, naiba. Cînd calcă țara han-tatarii Eu bucuros în lupte merg. EMINESCU, O. IV 351. ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. Vere Enachi ! scos-ai încalte vin de cel din vremea lui han-tatar ? ALECSANDRI, T. 1000. – Variantă: hán-tatar s. m.

tataricum
GLÁDIȘ, gladiși, s. m. V. glădici.

tatona
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonai
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonam
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonant
TATONÁNT, -Ă, tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant.

tatonanta
TATONÁNT, -Ă, tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant.

tatonante
TATONÁNT, -Ă, tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant.

tatonantei
TATONÁNT, -Ă, tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant.

tatonantele
TATONÁNT, -Ă, tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant.

tatonantelor
TATONÁNT, -Ă, tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant.

tatonantul
TATONÁNT, -Ă, tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant.

tatonantului
TATONÁNT, -Ă, tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant.

tatonanți
TATONÁNT, -Ă, tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant.

tatonanții
TATONÁNT, -Ă, tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant.

tatonanților
TATONÁNT, -Ă, tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant.

tatonare
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonare
TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de a tatona și rezultatul ei. – V. tatona.

DOOM

tatonáre s. f., g.-d. art. tatonắrii; pl. tatonắri

tatonarea
TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de a tatona și rezultatul ei. – V. tatona.

DOOM

tatonáre s. f., g.-d. art. tatonắrii; pl. tatonắri

tatonară
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonarăm
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonarăți
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonase
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonasem
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonaseră
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonaserăm
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonaserăți
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonaseși
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonaseți
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonat
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonat
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

tatonau
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonași
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonați
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonează
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonez
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatoneze
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonezi
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonând
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonînd
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

DOOM

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonări
TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de a tatona și rezultatul ei. – V. tatona.

DOOM

tatonáre s. f., g.-d. art. tatonắrii; pl. tatonắri

tatonării
TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de a tatona și rezultatul ei. – V. tatona.

DOOM

tatonáre s. f., g.-d. art. tatonắrii; pl. tatonắri

tatonările
TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de a tatona și rezultatul ei. – V. tatona.

DOOM

tatonáre s. f., g.-d. art. tatonắrii; pl. tatonắri

tatonărilor
TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de a tatona și rezultatul ei. – V. tatona.

DOOM

tatonáre s. f., g.-d. art. tatonắrii; pl. tatonắri

tatu
TATÚ, tatu, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fără dinți, cu corpul acoperit de plăci osoase și cornoase mobile, care trăiesc în America Centrală, de Sud și în Mexic; animal aparținând unuia dintre aceste genuri. – Din fr. tatou.

DOOM

tatú s. m., art. tatúul; pl. tatú

tatua
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuai
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuaj
TATUÁJ, tatuaje, s. n. 1. Tatuare; (concr.) desen care rămâne pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele pentru recunoaștere și identificare. [Pr.: -tu-aj] – Din fr. tatouage.

DOOM

tatuáj (-tu-aj) s. n., pl. tatuáje

tatuaje
TATUÁJ, tatuaje, s. n. 1. Tatuare; (concr.) desen care rămâne pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele pentru recunoaștere și identificare. [Pr.: -tu-aj] – Din fr. tatouage.

DOOM

tatuáj (-tu-aj) s. n., pl. tatuáje

tatuajele
TATUÁJ, tatuaje, s. n. 1. Tatuare; (concr.) desen care rămâne pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele pentru recunoaștere și identificare. [Pr.: -tu-aj] – Din fr. tatouage.

DOOM

tatuáj (-tu-aj) s. n., pl. tatuáje

tatuajelor
TATUÁJ, tatuaje, s. n. 1. Tatuare; (concr.) desen care rămâne pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele pentru recunoaștere și identificare. [Pr.: -tu-aj] – Din fr. tatouage.

DOOM

tatuáj (-tu-aj) s. n., pl. tatuáje

tatuajul
TATUÁJ, tatuaje, s. n. 1. Tatuare; (concr.) desen care rămâne pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele pentru recunoaștere și identificare. [Pr.: -tu-aj] – Din fr. tatouage.

DOOM

tatuáj (-tu-aj) s. n., pl. tatuáje

tatuajului
TATUÁJ, tatuaje, s. n. 1. Tatuare; (concr.) desen care rămâne pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele pentru recunoaștere și identificare. [Pr.: -tu-aj] – Din fr. tatouage.

DOOM

tatuáj (-tu-aj) s. n., pl. tatuáje

tatuam
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuare
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuare
TATUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) tatua. [Pr.: -tu-a-] – V. tatua.

DOOM

tatuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. tatuắrii (-tu-ă-)

tatuarea
TATUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) tatua. [Pr.: -tu-a-] – V. tatua.

DOOM

tatuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. tatuắrii (-tu-ă-)

tatuară
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuarăm
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuarăți
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuase
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuasem
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuaseră
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuaserăm
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuaserăți
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuaseși
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuaseți
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuat
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuat
TATUÁT, -Ă, tatuați, -te, adj. Care poartă urmele unui tatuaj. [Pr.: -tu-at] – V. tatua.

tatuau
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuași
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuați
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuează
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuez
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatueze
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuezi
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuul
TATÚ, tatu, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fără dinți, cu corpul acoperit de plăci osoase și cornoase mobile, care trăiesc în America Centrală, de Sud și în Mexic; animal aparținând unuia dintre aceste genuri. – Din fr. tatou.

DOOM

tatú s. m., art. tatúul; pl. tatú

tatuului
TATÚ, tatu, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fără dinți, cu corpul acoperit de plăci osoase și cornoase mobile, care trăiesc în America Centrală, de Sud și în Mexic; animal aparținând unuia dintre aceste genuri. – Din fr. tatou.

DOOM

tatú s. m., art. tatúul; pl. tatú

tatuând
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuînd
TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

DOOM

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuări
TATUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) tatua. [Pr.: -tu-a-] – V. tatua.

DOOM

tatuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. tatuắrii (-tu-ă-)

tatuării
TATUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) tatua. [Pr.: -tu-a-] – V. tatua.

DOOM

tatuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. tatuắrii (-tu-ă-)

tatuările
TATUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) tatua. [Pr.: -tu-a-] – V. tatua.

DOOM

tatuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. tatuắrii (-tu-ă-)

tatuărilor
TATUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) tatua. [Pr.: -tu-a-] – V. tatua.

DOOM

tatuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. tatuắrii (-tu-ă-)

tată
TÁTĂ, tați, s. m. 1. Bărbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care și-l dă el însuși când vorbește cu copiii săi; taică, părinte, tătân, babacă. ◊ Tată de familie = bărbat care are copii pe care îi crește; cap de familie. Tată mare sau tata-moșu = bunic. Tată vitreg = al doilea soț al unei femei în raport cu copiii ei dintr-o căsătorie anterioară. Tată bun = tată adevărat. ◊ Loc. adj. Din tată în fiu = transmis de-a lungul generațiilor, prin descendență directă, din generație în generație. ◊ Expr. Calcă pe urmele lui tată-său, se spune despre cel care seamănă cu tatăl său în apucături și obiceiuri (rele). Bucățică ruptă tată-său sau tată-său în picioare, se spune despre un copil care seamănă perfect tatălui său. Se leapădă și de tată-său sau vinde și pe tată-său, se zice despre un om rău, lipsit de scrupule. Unde dă tata, crește carnea, se spune când părintele își pedepsește copiii pentru binele lor. Măi tată! exclamație de uimire sau de satisfacție. 2. (La vocativ) Termen cu care se adresează cineva unui copil (sau unei persoane tinere străine) pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie. 3. (Uneori determinat prin „socru”) Nume dat de ginere sau de noră socrului. 4. (Fam.) Nume dat unui bărbat (mai în vârstă) în semn de respect sau de afecțiune. ♦ (Pe lângă un nume de persoană) Nume dat unui bărbat considerat ca strămoș, ca fondator al unei dinastii, al unui neam etc. 5. (În credința creștină) Dumnezeu, creatorul lumii. ◊ Tatăl nostru = numele unei rugăciuni creștine. ◊ Expr. (A ști) ca (pe) Tatăl nostru = (a ști) foarte bine, pe de rost, fără greșeală. 6. Fig. (Fam.) Creator, făuritor, fondator. 7. Fig. (Glumeț) Cel care întrupează cele mai înalte calități, care este deasupra altora, îi covârșește pe toți. [Nom. sg. art.: tata și tatăl, gen.-dat. sg.; tatii și tatei] – Lat. tata.

DOOM

!tátă-sócru (fam.) (-so-cru) s. m., art. táta-sócrul, g.-d. art. lui táta-sócrul

tau
tắu (ta, pl. tắi, tále), adj. pos. – Indică posesia la pers. II sing. – Mr. tău, tăi, -tu, megl. tǫu, ta. Lat. tŭum, probabil disimulat în *toum (Candrea, Éléments, 26; Pușcariu 1719; REW 9020), ca sŭum ‹ soum, sau în *teum (Graur, Rom., LV, 473; Rosetti, I, 60), ca meum; cf. vegl. to, it. tuo, prov. to, fr. ton, cat., port. teu, sp. tu. S-a redus la -tu în poziția enclitică: fiu-tău › fiu-tu; tale se pronunță și tele în Munt., prin analogie cu mele. Gen. f. sună tale › tele, ca pl. și -tii, cînd este enclitic.

DOOM

tau (literă grecească) s. m., pl. tau; τ, Τ

taulă
TÁULĂ s. f. Numele mai multor arbuști din familia rozaceelor, cultivați ca plante decorative (Spiraea). [Pr.: ta-u-] – Din pol. tawula.

taulă
taúlă (-le), s. f. – Spirea, arbust exotic (Spiraea callosa, S. opulifolia, S. salicifolia, S. crenata). Pol. tawula (Tiktin). Este dubletul lui tavalga, s. f. (spiraea crenata), formă atestată slab, din rut., rus. tavolga (Candrea).

taumante
Taumante = Thaumas.

taumantida
Taumantida = Thaumanti(a)s.

taumat
TAUMAT- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) minune”. [Pron. ta-u-, scris și thaumat-. / < fr. thaumat-, it. taumat-, cf. gr. thauma].

taumaturg
TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. (în concepțiile religioase) Persoană având capacitatea de a face miracole (învierea morților, vindecarea prin atingere cu mâinile); făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

DOOM

taumatúrg (tau-) s. m., pl. taumatúrgi

taumaturga
TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. (în concepțiile religioase) Persoană având capacitatea de a face miracole (învierea morților, vindecarea prin atingere cu mâinile); făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

DOOM

taumatúrg (tau-) s. m., pl. taumatúrgi

taumaturge
TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. (în concepțiile religioase) Persoană având capacitatea de a face miracole (învierea morților, vindecarea prin atingere cu mâinile); făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

DOOM

taumatúrg (tau-) s. m., pl. taumatúrgi

taumaturgei
TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. (în concepțiile religioase) Persoană având capacitatea de a face miracole (învierea morților, vindecarea prin atingere cu mâinile); făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

DOOM

taumatúrg (tau-) s. m., pl. taumatúrgi

taumaturgele
TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. (în concepțiile religioase) Persoană având capacitatea de a face miracole (învierea morților, vindecarea prin atingere cu mâinile); făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

DOOM

taumatúrg (tau-) s. m., pl. taumatúrgi

taumaturgelor
TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. (în concepțiile religioase) Persoană având capacitatea de a face miracole (învierea morților, vindecarea prin atingere cu mâinile); făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

DOOM

taumatúrg (tau-) s. m., pl. taumatúrgi

taumaturgi
TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. (în concepțiile religioase) Persoană având capacitatea de a face miracole (învierea morților, vindecarea prin atingere cu mâinile); făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

DOOM

taumatúrg (tau-) s. m., pl. taumatúrgi

taumaturgic
TAUMATÚRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la taumaturgie. [Pron. ta-u-. / cf. fr. thaumaturgique, gr. thaumatourgos].

taumaturgica
TAUMATÚRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la taumaturgie. [Pron. ta-u-. / cf. fr. thaumaturgique, gr. thaumatourgos].

taumaturgice
TAUMATÚRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la taumaturgie. [Pron. ta-u-. / cf. fr. thaumaturgique, gr. thaumatourgos].

taumaturgicei
TAUMATÚRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la taumaturgie. [Pron. ta-u-. / cf. fr. thaumaturgique, gr. thaumatourgos].

taumaturgicele
TAUMATÚRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la taumaturgie. [Pron. ta-u-. / cf. fr. thaumaturgique, gr. thaumatourgos].

taumaturgicelor
TAUMATÚRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la taumaturgie. [Pron. ta-u-. / cf. fr. thaumaturgique, gr. thaumatourgos].

taumaturgici
TAUMATÚRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la taumaturgie. [Pron. ta-u-. / cf. fr. thaumaturgique, gr. thaumatourgos].

taumaturgicii
TAUMATÚRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la taumaturgie. [Pron. ta-u-. / cf. fr. thaumaturgique, gr. thaumatourgos].

taumaturgicilor
TAUMATÚRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la taumaturgie. [Pron. ta-u-. / cf. fr. thaumaturgique, gr. thaumatourgos].

taumaturgicul
TAUMATÚRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la taumaturgie. [Pron. ta-u-. / cf. fr. thaumaturgique, gr. thaumatourgos].

taumaturgicului
TAUMATÚRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la taumaturgie. [Pron. ta-u-. / cf. fr. thaumaturgique, gr. thaumatourgos].

taumaturgie
TAUMATURGÍE s. f. Putere de a face minuni; magie. – Din fr. thaumaturgie.

DOOM

taumaturgíe (tau-) s. f., art. taumaturgía, g.-d. taumaturgíi, art. taumaturgíei

taumaturgii
TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. (în concepțiile religioase) Persoană având capacitatea de a face miracole (învierea morților, vindecarea prin atingere cu mâinile); făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

DOOM

taumatúrg (tau-) s. m., pl. taumatúrgi

taumaturgilor
TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. (în concepțiile religioase) Persoană având capacitatea de a face miracole (învierea morților, vindecarea prin atingere cu mâinile); făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

DOOM

taumatúrg (tau-) s. m., pl. taumatúrgi

taumaturgul
TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. (în concepțiile religioase) Persoană având capacitatea de a face miracole (învierea morților, vindecarea prin atingere cu mâinile); făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

DOOM

taumatúrg (tau-) s. m., pl. taumatúrgi

taumaturgului
TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. (în concepțiile religioase) Persoană având capacitatea de a face miracole (învierea morților, vindecarea prin atingere cu mâinile); făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

DOOM

taumatúrg (tau-) s. m., pl. taumatúrgi

taur
TÁUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. N. pr. art. Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

DOOM

táur s. m., pl. táuri

tauri
TÁUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. N. pr. art. Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

DOOM

táur s. m., pl. táuri

taurii
TÁUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. N. pr. art. Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

DOOM

táur s. m., pl. táuri

taurilor
TÁUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. N. pr. art. Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

DOOM

táur s. m., pl. táuri

taurin
TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

DOOM

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurina
TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

DOOM

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurine
TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

DOOM

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurinei
TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

DOOM

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurinele
TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

DOOM

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurinelor
TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

DOOM

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurini
TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

DOOM

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurinii
TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

DOOM

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurinilor
TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

DOOM

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurinul
TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

DOOM

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurinului
TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

DOOM

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurisci
TAURÍSCI s. m. pl. Nume dat unor triburi celtice care în sec. V-III î. H. au migrat spre estul și sud-estul Europei, ajungând și în nord-vestul Daciei, fiind înfrânți în sec. I î. H. de Burebista. – Din lat. taurisci, gr. tauriscos.

taurobol
TAUROBÓL s.n. (Ant.) Sacrificiul unui taur adus zeului Mithra, zeiței Cibele și altor divinități. [Pron. ta-u-, pl. -lii. / < fr. taurobole, cf. lat. taurobolium, gr. taurobolion].

taurocefal
TAUROCEFÁL, taurocefali, s. m. Monstru mitic care avea cap de taur (1). [Pr.: ta-u-] – Din fr. taurocéphale.

DOOM

taurocefál (ta-u-) s. m., pl. taurocefáli

taurocefali
TAUROCEFÁL, taurocefali, s. m. Monstru mitic care avea cap de taur (1). [Pr.: ta-u-] – Din fr. taurocéphale.

DOOM

taurocefál (ta-u-) s. m., pl. taurocefáli

taurocefalii
TAUROCEFÁL, taurocefali, s. m. Monstru mitic care avea cap de taur (1). [Pr.: ta-u-] – Din fr. taurocéphale.

DOOM

taurocefál (ta-u-) s. m., pl. taurocefáli

taurocefalilor
TAUROCEFÁL, taurocefali, s. m. Monstru mitic care avea cap de taur (1). [Pr.: ta-u-] – Din fr. taurocéphale.

DOOM

taurocefál (ta-u-) s. m., pl. taurocefáli

taurocefalul
TAUROCEFÁL, taurocefali, s. m. Monstru mitic care avea cap de taur (1). [Pr.: ta-u-] – Din fr. taurocéphale.

DOOM

taurocefál (ta-u-) s. m., pl. taurocefáli

taurocefalului
TAUROCEFÁL, taurocefali, s. m. Monstru mitic care avea cap de taur (1). [Pr.: ta-u-] – Din fr. taurocéphale.

DOOM

taurocefál (ta-u-) s. m., pl. taurocefáli

tauromahia
TAUROMAHÍE s. f. Arta de a lupta cu taurii (1) în arenă. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tauromachie.

DOOM

tauromahíe (ta-u-) s. f., art. tauromahía, g.-d. tauromahíi, art. tauromahíei

tauromahie
TAUROMAHÍE s. f. Arta de a lupta cu taurii (1) în arenă. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tauromachie.

DOOM

tauromahíe (ta-u-) s. f., art. tauromahía, g.-d. tauromahíi, art. tauromahíei

tauromahiei
TAUROMAHÍE s. f. Arta de a lupta cu taurii (1) în arenă. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tauromachie.

DOOM

tauromahíe (ta-u-) s. f., art. tauromahía, g.-d. tauromahíi, art. tauromahíei

tauromahii
TAUROMAHÍE s. f. Arta de a lupta cu taurii (1) în arenă. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tauromachie.

DOOM

tauromahíe (ta-u-) s. f., art. tauromahía, g.-d. tauromahíi, art. tauromahíei

taurul
TÁUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. N. pr. art. Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

DOOM

táur s. m., pl. táuri

taurului
TÁUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. N. pr. art. Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

DOOM

táur s. m., pl. táuri

taurus
TÁUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. (Art.) Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

tautacism
TAUTACÍSM s.n. Figură de stil care constă în repetarea aceluiași semn la începutul unor cuvinte sau silabe succesive. [< fr. tautacisme, cf. gr. tauto – același lucru].

tautacismul
TAUTACÍSM s.n. Figură de stil care constă în repetarea aceluiași semn la începutul unor cuvinte sau silabe succesive. [< fr. tautacisme, cf. gr. tauto – același lucru].

tautacismului
TAUTACÍSM s.n. Figură de stil care constă în repetarea aceluiași semn la începutul unor cuvinte sau silabe succesive. [< fr. tautacisme, cf. gr. tauto – același lucru].

tauto
TAUTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „identic”, „la fel”, „identitate”. [Pron. ta-u-. / < it., fr. tauto-, cf. gr. tauto – același].

tautocron
TAUTOCRÓN, -Ă adj. (Fiz.) Care are loc în timpi egali; care este situat la intervale egale, identice de timp. ◊ Curbă tautocronă = curbă (cicloidă) situată în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială; mișcare tautocronă = mișcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. [< fr. tautochrone, cf. gr. tauto – același, chronos – timp].

tautocronism
TAUTOCRONÍSM s.n. (Fiz.) Proprietate a unui punct material, care, pornind fără viteză inițială, descrie o curbă tautocronă. [< fr. tautochronisme].

DOOM

tautocronísm (ta-u-to-cro-) s. n.

tautofonia
TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie.

DOOM

tautofoníe (ta-u-) s. f., art. tautofonía, g.-d. art. tautofoníei; pl. tautofoníi, art. tautofoníile

tautofonie
TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie.

DOOM

tautofoníe (ta-u-) s. f., art. tautofonía, g.-d. art. tautofoníei; pl. tautofoníi, art. tautofoníile

tautofoniei
TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie.

DOOM

tautofoníe (ta-u-) s. f., art. tautofonía, g.-d. art. tautofoníei; pl. tautofoníi, art. tautofoníile

tautofonii
TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie.

DOOM

tautofoníe (ta-u-) s. f., art. tautofonía, g.-d. art. tautofoníei; pl. tautofoníi, art. tautofoníile

tautofoniile
TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie.

DOOM

tautofoníe (ta-u-) s. f., art. tautofonía, g.-d. art. tautofoníei; pl. tautofoníi, art. tautofoníile

tautofoniilor
TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie.

DOOM

tautofoníe (ta-u-) s. f., art. tautofonía, g.-d. art. tautofoníei; pl. tautofoníi, art. tautofoníile

tautograma
TAUTOGRÁMĂ s.f. (Lit.) Specie de poezie în care poetul trebuie să întrebuințeze numai cuvinte care încep cu aceeași literă. [< fr. tautogramme].

tautograme
TAUTOGRÁMĂ s.f. (Lit.) Specie de poezie în care poetul trebuie să întrebuințeze numai cuvinte care încep cu aceeași literă. [< fr. tautogramme].

tautogramei
TAUTOGRÁMĂ s.f. (Lit.) Specie de poezie în care poetul trebuie să întrebuințeze numai cuvinte care încep cu aceeași literă. [< fr. tautogramme].

tautogramele
TAUTOGRÁMĂ s.f. (Lit.) Specie de poezie în care poetul trebuie să întrebuințeze numai cuvinte care încep cu aceeași literă. [< fr. tautogramme].

tautogramelor
TAUTOGRÁMĂ s.f. (Lit.) Specie de poezie în care poetul trebuie să întrebuințeze numai cuvinte care încep cu aceeași literă. [< fr. tautogramme].

tautologia
TAUTOLOGÍE, tautologii, s. f. 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă din repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care, exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune. 3. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune. 4. Expresie din logica simbolică, care, în limitele unui sistem formal, este adevărată în orice interpretare. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologie, lat. tautologia.

DOOM

tautologíe (ta-u-) s. f., art. tautología, g.-d. art. tautologíei; pl. tautologíi, art. tautologíile

tautologic
TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologique.

DOOM

tautológic (ta-u-) adj. m., pl. tautológici; f. tautológică, pl. tautológice

tautologica
TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologique.

DOOM

tautológic (ta-u-) adj. m., pl. tautológici; f. tautológică, pl. tautológice

tautologice
TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologique.

DOOM

tautológic (ta-u-) adj. m., pl. tautológici; f. tautológică, pl. tautológice

tautologicei
TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologique.

DOOM

tautológic (ta-u-) adj. m., pl. tautológici; f. tautológică, pl. tautológice

tautologicele
TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologique.

DOOM

tautológic (ta-u-) adj. m., pl. tautológici; f. tautológică, pl. tautológice

tautologicelor
TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologique.

DOOM

tautológic (ta-u-) adj. m., pl. tautológici; f. tautológică, pl. tautológice

tautologici
TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologique.

DOOM

tautológic (ta-u-) adj. m., pl. tautológici; f. tautológică, pl. tautológice

tautologicii
TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologique.

DOOM

tautológic (ta-u-) adj. m., pl. tautológici; f. tautológică, pl. tautológice

tautologicilor
TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologique.

DOOM

tautológic (ta-u-) adj. m., pl. tautológici; f. tautológică, pl. tautológice

tautologicul
TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologique.

DOOM

tautológic (ta-u-) adj. m., pl. tautológici; f. tautológică, pl. tautológice

tautologicului
TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologique.

DOOM

tautológic (ta-u-) adj. m., pl. tautológici; f. tautológică, pl. tautológice

tautologie
TAUTOLOGÍE, tautologii, s. f. 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă din repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care, exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune. 3. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune. 4. Expresie din logica simbolică, care, în limitele unui sistem formal, este adevărată în orice interpretare. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologie, lat. tautologia.

DOOM

tautologíe (ta-u-) s. f., art. tautología, g.-d. art. tautologíei; pl. tautologíi, art. tautologíile

tautologiei
TAUTOLOGÍE, tautologii, s. f. 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă din repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care, exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune. 3. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune. 4. Expresie din logica simbolică, care, în limitele unui sistem formal, este adevărată în orice interpretare. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologie, lat. tautologia.

DOOM

tautologíe (ta-u-) s. f., art. tautología, g.-d. art. tautologíei; pl. tautologíi, art. tautologíile

tautologii
TAUTOLOGÍE, tautologii, s. f. 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă din repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care, exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune. 3. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune. 4. Expresie din logica simbolică, care, în limitele unui sistem formal, este adevărată în orice interpretare. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologie, lat. tautologia.

DOOM

tautologíe (ta-u-) s. f., art. tautología, g.-d. art. tautologíei; pl. tautologíi, art. tautologíile

tautologiile
TAUTOLOGÍE, tautologii, s. f. 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă din repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care, exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune. 3. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune. 4. Expresie din logica simbolică, care, în limitele unui sistem formal, este adevărată în orice interpretare. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologie, lat. tautologia.

DOOM

tautologíe (ta-u-) s. f., art. tautología, g.-d. art. tautologíei; pl. tautologíi, art. tautologíile

tautologiilor
TAUTOLOGÍE, tautologii, s. f. 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă din repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care, exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune. 3. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune. 4. Expresie din logica simbolică, care, în limitele unui sistem formal, este adevărată în orice interpretare. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologie, lat. tautologia.

DOOM

tautologíe (ta-u-) s. f., art. tautología, g.-d. art. tautologíei; pl. tautologíi, art. tautologíile

tautomer
TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomère.

tautomera
TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomère.

tautomere
TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomère.

tautomerei
TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomère.

tautomerele
TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomère.

tautomerelor
TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomère.

tautomeri
TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomère.

tautomeria
TAUTOMERÍE s. f. Formă de izomerie care se caracterizează prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt, datorită deplasării unei duble legături și a unui atom de hidrogen. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomérie.

DOOM

tautomeríe (ta-u-) s. f., art. tautomería, g.-d. tautomeríi, art. tautomeríei

tautomerie
TAUTOMERÍE s. f. Formă de izomerie care se caracterizează prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt, datorită deplasării unei duble legături și a unui atom de hidrogen. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomérie.

DOOM

tautomeríe (ta-u-) s. f., art. tautomería, g.-d. tautomeríi, art. tautomeríei

tautomeriei
TAUTOMERÍE s. f. Formă de izomerie care se caracterizează prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt, datorită deplasării unei duble legături și a unui atom de hidrogen. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomérie.

DOOM

tautomeríe (ta-u-) s. f., art. tautomería, g.-d. tautomeríi, art. tautomeríei

tautomerii
TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomère.

tautomerii
TAUTOMERÍE s. f. Formă de izomerie care se caracterizează prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt, datorită deplasării unei duble legături și a unui atom de hidrogen. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomérie.

DOOM

tautomeríe (ta-u-) s. f., art. tautomería, g.-d. tautomeríi, art. tautomeríei

tautomerilor
TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomère.

tautomerul
TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomère.

tautomerului
TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomère.

tava
TÁVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, având forme și dimensiuni diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă cele necesare pentru servit; tabla, tablă¹ (5). ♦ Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri. 2. (Reg.; în expr.) A da pe cineva tavă (sau tava) = a tăbărî asupra cuiva. 3. (Reg.) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau ca ornament pe o mobilă. [Var.: (reg.) tavá s. f.] – Din tc. tava. Cf. bg. tava.

DOOM

távă s. f., g.-d. art. tắvii; pl. tắvi

tavan
TAVÁN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. și: tavanuri] – Din tc. tavan.

DOOM

taván s. n., pl. taváne

tavan
TAVÁN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. și: tavanuri] – Din tc. tavan.

tavane
TAVÁN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. și: tavanuri] – Din tc. tavan.

DOOM

taván s. n., pl. taváne

tavanele
TAVÁN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. și: tavanuri] – Din tc. tavan.

DOOM

taván s. n., pl. taváne

tavanelor
TAVÁN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. și: tavanuri] – Din tc. tavan.

DOOM

taván s. n., pl. taváne

tavanul
TAVÁN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. și: tavanuri] – Din tc. tavan.

DOOM

taván s. n., pl. taváne

tavanului
TAVÁN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. și: tavanuri] – Din tc. tavan.

DOOM

taván s. n., pl. taváne

taverna
TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). – Din fr. taverne.

DOOM

tavérnă s. f., g.-d. art. tavérnei; pl. tavérne

taverne
TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). – Din fr. taverne.

DOOM

tavérnă s. f., g.-d. art. tavérnei; pl. tavérne

tavernei
TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). – Din fr. taverne.

DOOM

tavérnă s. f., g.-d. art. tavérnei; pl. tavérne

tavernele
TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). – Din fr. taverne.

DOOM

tavérnă s. f., g.-d. art. tavérnei; pl. tavérne

tavernelor
TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). – Din fr. taverne.

DOOM

tavérnă s. f., g.-d. art. tavérnei; pl. tavérne

tavnică
távnică (-ci), s. f. – Plantă (Xeranthemum annuum). Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu tavnika „întunecime”.

taxa
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxa
TÁXĂ, taxe, s. f. 1. Sumă de bani care se percepe la anumite mărfuri sub formă de impozit. ◊ Taxă pe valoarea adăugată = impozit general care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului de producție al produsului final. 2. Plată efectuată în favoarea bugetului de stat de către diferite persoane fizice sau juridice în cazul când acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi. ♦ Sumă de bani care se plătește unei instituții în schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe.

DOOM

táxă s. f., g.-d. art. táxei; pl. táxe

taxacee
TAXACÉE, taxacee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme lemnoase, cu frunze persistente în formă de ac, cu flori solitare la subsoara frunzelor sau în spice și cu sămânța acoperită cu un înveliș cărnos (Taxaceae); (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. taxacée.

DOOM

taxacée s. f., art. taxacéea, g.-d. art. taxacéei; pl. taxacée

taxaceea
TAXACÉE, taxacee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme lemnoase, cu frunze persistente în formă de ac, cu flori solitare la subsoara frunzelor sau în spice și cu sămânța acoperită cu un înveliș cărnos (Taxaceae); (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. taxacée.

DOOM

taxacée s. f., art. taxacéea, g.-d. art. taxacéei; pl. taxacée

taxaceei
TAXACÉE, taxacee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme lemnoase, cu frunze persistente în formă de ac, cu flori solitare la subsoara frunzelor sau în spice și cu sămânța acoperită cu un înveliș cărnos (Taxaceae); (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. taxacée.

DOOM

taxacée s. f., art. taxacéea, g.-d. art. taxacéei; pl. taxacée

taxaceele
TAXACÉE, taxacee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme lemnoase, cu frunze persistente în formă de ac, cu flori solitare la subsoara frunzelor sau în spice și cu sămânța acoperită cu un înveliș cărnos (Taxaceae); (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. taxacée.

DOOM

taxacée s. f., art. taxacéea, g.-d. art. taxacéei; pl. taxacée

taxaceelor
TAXACÉE, taxacee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme lemnoase, cu frunze persistente în formă de ac, cu flori solitare la subsoara frunzelor sau în spice și cu sămânța acoperită cu un înveliș cărnos (Taxaceae); (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. taxacée.

DOOM

taxacée s. f., art. taxacéea, g.-d. art. taxacéei; pl. taxacée

taxai
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxam
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxare
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxare
TAXÁRE, taxări, s. f. Acțiunea de a taxa și rezultatul ei. – V. taxa.

DOOM

taxáre s. f., g.-d. art. taxắrii; pl. taxắri

taxarea
TAXÁRE, taxări, s. f. Acțiunea de a taxa și rezultatul ei. – V. taxa.

DOOM

taxáre s. f., g.-d. art. taxắrii; pl. taxắri

taxară
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxarăm
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxarăți
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxase
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxasem
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxaseră
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxaserăm
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxaserăți
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxaseși
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxaseți
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxat
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxat
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

taxatoare
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor.

DOOM

taxatór s. m., pl. taxatóri

taxatoarea
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor.

DOOM

taxatór s. m., pl. taxatóri

taxatoarei
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor.

DOOM

taxatór s. m., pl. taxatóri

taxatoarele
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor.

DOOM

taxatór s. m., pl. taxatóri

taxatoarelor
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor.

DOOM

taxatór s. m., pl. taxatóri

taxator
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor.

DOOM

taxatór s. m., pl. taxatóri

taxatori
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor.

DOOM

taxatór s. m., pl. taxatóri

taxatorii
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor.

DOOM

taxatór s. m., pl. taxatóri

taxatorilor
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor.

DOOM

taxatór s. m., pl. taxatóri

taxatorul
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor.

DOOM

taxatór s. m., pl. taxatóri

taxatorului
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor.

DOOM

taxatór s. m., pl. taxatóri

taxau
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxași
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxați
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxația
TAXÁȚIE, taxații, s. f. (În sintagma) Taxație forestieră = dendrometrie. – Din fr. taxation.

DOOM

taxáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. taxáția (-ți-a), g.-d. art. taxáției; pl. taxáții, art. taxáțiile (-ți-i-)

taxație
TAXÁȚIE, taxații, s. f. (În sintagma) Taxație forestieră = dendrometrie. – Din fr. taxation.

DOOM

taxáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. taxáția (-ți-a), g.-d. art. taxáției; pl. taxáții, art. taxáțiile (-ți-i-)

taxației
TAXÁȚIE, taxații, s. f. (În sintagma) Taxație forestieră = dendrometrie. – Din fr. taxation.

DOOM

taxáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. taxáția (-ți-a), g.-d. art. taxáției; pl. taxáții, art. taxáțiile (-ți-i-)

taxații
TAXÁȚIE, taxații, s. f. (În sintagma) Taxație forestieră = dendrometrie. – Din fr. taxation.

DOOM

taxáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. taxáția (-ți-a), g.-d. art. taxáției; pl. taxáții, art. taxáțiile (-ți-i-)

taxațiile
TAXÁȚIE, taxații, s. f. (În sintagma) Taxație forestieră = dendrometrie. – Din fr. taxation.

DOOM

taxáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. taxáția (-ți-a), g.-d. art. taxáției; pl. taxáții, art. taxáțiile (-ți-i-)

taxațiilor
TAXÁȚIE, taxații, s. f. (În sintagma) Taxație forestieră = dendrometrie. – Din fr. taxation.

DOOM

taxáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. taxáția (-ți-a), g.-d. art. taxáției; pl. taxáții, art. taxáțiile (-ți-i-)

taxe
TÁXĂ, taxe, s. f. 1. Sumă de bani care se percepe la anumite mărfuri sub formă de impozit. ◊ Taxă pe valoarea adăugată = impozit general care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului de producție al produsului final. 2. Plată efectuată în favoarea bugetului de stat de către diferite persoane fizice sau juridice în cazul când acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi. ♦ Sumă de bani care se plătește unei instituții în schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe.

DOOM

táxă s. f., g.-d. art. táxei; pl. táxe

taxează
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxei
TÁXĂ, taxe, s. f. 1. Sumă de bani care se percepe la anumite mărfuri sub formă de impozit. ◊ Taxă pe valoarea adăugată = impozit general care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului de producție al produsului final. 2. Plată efectuată în favoarea bugetului de stat de către diferite persoane fizice sau juridice în cazul când acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi. ♦ Sumă de bani care se plătește unei instituții în schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe.

DOOM

táxă s. f., g.-d. art. táxei; pl. táxe

taxele
TÁXĂ, taxe, s. f. 1. Sumă de bani care se percepe la anumite mărfuri sub formă de impozit. ◊ Taxă pe valoarea adăugată = impozit general care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului de producție al produsului final. 2. Plată efectuată în favoarea bugetului de stat de către diferite persoane fizice sau juridice în cazul când acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi. ♦ Sumă de bani care se plătește unei instituții în schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe.

DOOM

táxă s. f., g.-d. art. táxei; pl. táxe

taxelor
TÁXĂ, taxe, s. f. 1. Sumă de bani care se percepe la anumite mărfuri sub formă de impozit. ◊ Taxă pe valoarea adăugată = impozit general care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului de producție al produsului final. 2. Plată efectuată în favoarea bugetului de stat de către diferite persoane fizice sau juridice în cazul când acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi. ♦ Sumă de bani care se plătește unei instituții în schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe.

DOOM

táxă s. f., g.-d. art. táxei; pl. táxe

taxez
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxeze
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxezi
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxi
MAXI-TÁXI, maxi-taxiuri, s. n. Microbuz care funcționează după sistemul taximetrelor. – Din fr., engl. maxi-taxi.

DOOM

*máxi-táxi s. n., pl. máxi-táxiuri

taxi
TAXI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „dispoziție”, „ordine”, „clasificare”. [Var. taxo-. / < fr. taxi-, cf. gr. taxis – ordonare, colecție].

taxi
TAXÍ, taxiuri, s. n. Taximetru. – Din fr. taxi.

DOOM

*máxi-táxi s. n., pl. máxi-táxiuri

taxiarh
TAXIÁRH s.m. (Ant.) Comandant al unei unități din infanteria greacă. ♦ Comandant al unui corp de cavalerie sau al unei unități navale din Grecia antică. [Pron. -xi-arh. / < fr. taxiarque, gr. taxiarchos].

taxiarhie
TAXIARHÍE s.f. (Ant.) Demnitatea de taxiarh. ♦ Corp de pedestrași în Grecia antică. [Pron. -xi-ar-, gen. -iei. / < fr. taxiarchie].

taxicamioane
TAXICAMIÓN, taxicamioane, s. n. Autocamion care funcționează după sistemul taximetrelor. [Pr.: -mi-on] – Taxi + camion.

taxicamioanele
TAXICAMIÓN, taxicamioane, s. n. Autocamion care funcționează după sistemul taximetrelor. [Pr.: -mi-on] – Taxi + camion.

taxicamioanelor
TAXICAMIÓN, taxicamioane, s. n. Autocamion care funcționează după sistemul taximetrelor. [Pr.: -mi-on] – Taxi + camion.

taxicamion
TAXICAMIÓN, taxicamioane, s. n. Autocamion care funcționează după sistemul taximetrelor. [Pr.: -mi-on] – Taxi + camion.

taxicamionul
TAXICAMIÓN, taxicamioane, s. n. Autocamion care funcționează după sistemul taximetrelor. [Pr.: -mi-on] – Taxi + camion.

taxicamionului
TAXICAMIÓN, taxicamioane, s. n. Autocamion care funcționează după sistemul taximetrelor. [Pr.: -mi-on] – Taxi + camion.

taxid
TAXÍD, taxiduri, s. n. (Înv.) Călătorie pe care o făceau negustorii (în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfa. ♦ (Concr.) Marfa adusă (din țări străine). – Din ngr. taxídhi.

DOOM

taxíd (înv.) s. n., pl. taxíduri

taxidar
TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Din tc. tahsildar.

DOOM

taxidár (înv.) s. m., pl. taxidári

taxidari
TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Din tc. tahsildar.

DOOM

taxidár (înv.) s. m., pl. taxidári

taxidarii
TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Din tc. tahsildar.

DOOM

taxidár (înv.) s. m., pl. taxidári

taxidarilor
TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Din tc. tahsildar.

DOOM

taxidár (înv.) s. m., pl. taxidári

taxidarul
TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Din tc. tahsildar.

DOOM

taxidár (înv.) s. m., pl. taxidári

taxidarului
TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Din tc. tahsildar.

DOOM

taxidár (înv.) s. m., pl. taxidári

taxidermia
TAXIDERMÍE s. f. Arta împăierii animalelor în vederea expunerii lor în muzeele de științe ale naturii. – Din fr. taxidermie.

DOOM

taxidermíe s. f., art. taxidermía, g.-d. taxidermíi, art. taxidermíei

taxidermic
TAXIDÉRMIC, -Ă adj. Referitor la taxidermie. [< fr. taxidermique].

taxidermie
TAXIDERMÍE s. f. Arta împăierii animalelor în vederea expunerii lor în muzeele de științe ale naturii. – Din fr. taxidermie.

DOOM

taxidermíe s. f., art. taxidermía, g.-d. taxidermíi, art. taxidermíei

taxidermiei
TAXIDERMÍE s. f. Arta împăierii animalelor în vederea expunerii lor în muzeele de științe ale naturii. – Din fr. taxidermie.

DOOM

taxidermíe s. f., art. taxidermía, g.-d. taxidermíi, art. taxidermíei

taxidermii
TAXIDERMÍE s. f. Arta împăierii animalelor în vederea expunerii lor în muzeele de științe ale naturii. – Din fr. taxidermie.

DOOM

taxidermíe s. f., art. taxidermía, g.-d. taxidermíi, art. taxidermíei

taxidermiile
TAXIDERMÍE s. f. Arta împăierii animalelor în vederea expunerii lor în muzeele de științe ale naturii. – Din fr. taxidermie.

DOOM

taxidermíe s. f., art. taxidermía, g.-d. taxidermíi, art. taxidermíei

taxidermiilor
TAXIDERMÍE s. f. Arta împăierii animalelor în vederea expunerii lor în muzeele de științe ale naturii. – Din fr. taxidermie.

DOOM

taxidermíe s. f., art. taxidermía, g.-d. taxidermíi, art. taxidermíei

taxidermist
TAXIDERMÍST, taxidermiști, s. m. Specialist în taxidermie. – Din fr. taxidermiste.

taxidermistul
TAXIDERMÍST, taxidermiști, s. m. Specialist în taxidermie. – Din fr. taxidermiste.

taxidermistului
TAXIDERMÍST, taxidermiști, s. m. Specialist în taxidermie. – Din fr. taxidermiste.

taxidermiști
TAXIDERMÍST, taxidermiști, s. m. Specialist în taxidermie. – Din fr. taxidermiste.

taxidermiștii
TAXIDERMÍST, taxidermiști, s. m. Specialist în taxidermie. – Din fr. taxidermiste.

taxidermiștilor
TAXIDERMÍST, taxidermiști, s. m. Specialist în taxidermie. – Din fr. taxidermiste.

taxidul
TAXÍD, taxiduri, s. n. (Înv.) Călătorie pe care o făceau negustorii (în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfa. ♦ (Concr.) Marfa adusă (din țări străine). – Din ngr. taxídhi.

DOOM

taxíd (înv.) s. n., pl. taxíduri

taxidului
TAXÍD, taxiduri, s. n. (Înv.) Călătorie pe care o făceau negustorii (în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfa. ♦ (Concr.) Marfa adusă (din țări străine). – Din ngr. taxídhi.

DOOM

taxíd (înv.) s. n., pl. taxíduri

taxiduri
TAXÍD, taxiduri, s. n. (Înv.) Călătorie pe care o făceau negustorii (în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfa. ♦ (Concr.) Marfa adusă (din țări străine). – Din ngr. taxídhi.

DOOM

taxíd (înv.) s. n., pl. taxíduri

taxidurile
TAXÍD, taxiduri, s. n. (Înv.) Călătorie pe care o făceau negustorii (în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfa. ♦ (Concr.) Marfa adusă (din țări străine). – Din ngr. taxídhi.

DOOM

taxíd (înv.) s. n., pl. taxíduri

taxidurilor
TAXÍD, taxiduri, s. n. (Înv.) Călătorie pe care o făceau negustorii (în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfa. ♦ (Concr.) Marfa adusă (din țări străine). – Din ngr. taxídhi.

DOOM

taxíd (înv.) s. n., pl. taxíduri

taxidăria
TAXIDĂRÍE s. f. (Înv.) Încasare a dărilor. – Taxidar + suf. -ie.

DOOM

taxidăríe (înv.) s. f., art. taxidăría, g.-d. taxidăríi, art. taxidăríei

taxidărie
TAXIDĂRÍE s. f. (Înv.) Încasare a dărilor. – Taxidar + suf. -ie.

DOOM

taxidăríe (înv.) s. f., art. taxidăría, g.-d. taxidăríi, art. taxidăríei

taxidăriei
TAXIDĂRÍE s. f. (Înv.) Încasare a dărilor. – Taxidar + suf. -ie.

DOOM

taxidăríe (înv.) s. f., art. taxidăría, g.-d. taxidăríi, art. taxidăríei

taxidării
TAXIDĂRÍE s. f. (Înv.) Încasare a dărilor. – Taxidar + suf. -ie.

DOOM

taxidăríe (înv.) s. f., art. taxidăría, g.-d. taxidăríi, art. taxidăríei

taxie
TAXÍE s.f. Tactism, tropism. [< fr. taxie, cf. gr. taxis – ordine].

taxifurgonet
TAXIFURGONÉTĂ, taxifurgonete, s. f. Autofurgonetă care funcționează după sistemul taximetrelor. [Var.: taxifurgonét s. n.] – Taxi + furgonetă.

DOOM

!taxifurgonétă s. f., g.-d. art. taxifurgonétei; pl. taxifurgonéte

taxifurgoneta
TAXIFURGONÉTĂ, taxifurgonete, s. f. Autofurgonetă care funcționează după sistemul taximetrelor. [Var.: taxifurgonét s. n.] – Taxi + furgonetă.

DOOM

!taxifurgonétă s. f., g.-d. art. taxifurgonétei; pl. taxifurgonéte

taxifurgonete
TAXIFURGONÉTĂ, taxifurgonete, s. f. Autofurgonetă care funcționează după sistemul taximetrelor. [Var.: taxifurgonét s. n.] – Taxi + furgonetă.

DOOM

!taxifurgonétă s. f., g.-d. art. taxifurgonétei; pl. taxifurgonéte

taxifurgonetei
TAXIFURGONÉTĂ, taxifurgonete, s. f. Autofurgonetă care funcționează după sistemul taximetrelor. [Var.: taxifurgonét s. n.] – Taxi + furgonetă.

DOOM

!taxifurgonétă s. f., g.-d. art. taxifurgonétei; pl. taxifurgonéte

taxifurgonetele
TAXIFURGONÉTĂ, taxifurgonete, s. f. Autofurgonetă care funcționează după sistemul taximetrelor. [Var.: taxifurgonét s. n.] – Taxi + furgonetă.

DOOM

!taxifurgonétă s. f., g.-d. art. taxifurgonétei; pl. taxifurgonéte

taxifurgonetelor
TAXIFURGONÉTĂ, taxifurgonete, s. f. Autofurgonetă care funcționează după sistemul taximetrelor. [Var.: taxifurgonét s. n.] – Taxi + furgonetă.

DOOM

!taxifurgonétă s. f., g.-d. art. taxifurgonétei; pl. taxifurgonéte

taxil
taxíl (-luri), s. n. – Încasare a banilor, percepere de impozite. Tc. (per.) tahsil (Șeineanu, III, 118). Sec. XVII, înv. – Der. taxildar (var. taxidar, taxindar, mr. taxidar), s. m. (strîngător de biruri), din tc. tahsildar; taxidărie, s. f. (slujba taxildarului).

taxilogie
TAXILOGÍE s.f. v. taxologie.

taxim
TAXÍM, taximuri, s. n. (Înv. și reg.) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă. – Din tc. taksim.

DOOM

taxím (înv.) s. n., pl. taxímuri

taximetre
TAXIMÉTRU, taximetre, s. n. Automobil care efectuează, contra plată, transporturi de persoane sau de mărfuri, în general în interiorul orașelor, fiind prevăzut cu un aparat pentru înregistrarea costului transportului în funcție de distanța parcursă; taxi. – Din fr. taximetre.

DOOM

taximétru (-me-tru) s. n., art. taximétrul; pl. taximétre

taximetrele
TAXIMÉTRU, taximetre, s. n. Automobil care efectuează, contra plată, transporturi de persoane sau de mărfuri, în general în interiorul orașelor, fiind prevăzut cu un aparat pentru înregistrarea costului transportului în funcție de distanța parcursă; taxi. – Din fr. taximetre.

DOOM

taximétru (-me-tru) s. n., art. taximétrul; pl. taximétre

taximetrelor
TAXIMÉTRU, taximetre, s. n. Automobil care efectuează, contra plată, transporturi de persoane sau de mărfuri, în general în interiorul orașelor, fiind prevăzut cu un aparat pentru înregistrarea costului transportului în funcție de distanța parcursă; taxi. – Din fr. taximetre.

DOOM

taximétru (-me-tru) s. n., art. taximétrul; pl. taximétre

taximetrist
TAXIMETRÍST, -Ă, taximetriști, -ste, s. m. și f. Șofer de taximetru. – Taximetru + suf. -ist.

DOOM

*taximetrístă s. f., g.-d. art. taximetrístei; pl. taximetríste

taximetrista
TAXIMETRÍST, -Ă, taximetriști, -ste, s. m. și f. Șofer de taximetru. – Taximetru + suf. -ist.

DOOM

*taximetrístă s. f., g.-d. art. taximetrístei; pl. taximetríste

taximetriste
TAXIMETRÍST, -Ă, taximetriști, -ste, s. m. și f. Șofer de taximetru. – Taximetru + suf. -ist.

DOOM

*taximetrístă s. f., g.-d. art. taximetrístei; pl. taximetríste

taximetristei
TAXIMETRÍST, -Ă, taximetriști, -ste, s. m. și f. Șofer de taximetru. – Taximetru + suf. -ist.

DOOM

*taximetrístă s. f., g.-d. art. taximetrístei; pl. taximetríste

taximetristele
TAXIMETRÍST, -Ă, taximetriști, -ste, s. m. și f. Șofer de taximetru. – Taximetru + suf. -ist.

DOOM

*taximetrístă s. f., g.-d. art. taximetrístei; pl. taximetríste

taximetristelor
TAXIMETRÍST, -Ă, taximetriști, -ste, s. m. și f. Șofer de taximetru. – Taximetru + suf. -ist.

DOOM

*taximetrístă s. f., g.-d. art. taximetrístei; pl. taximetríste

taximetristul
TAXIMETRÍST, -Ă, taximetriști, -ste, s. m. și f. Șofer de taximetru. – Taximetru + suf. -ist.

DOOM

*taximetrístă s. f., g.-d. art. taximetrístei; pl. taximetríste

taximetristului
TAXIMETRÍST, -Ă, taximetriști, -ste, s. m. și f. Șofer de taximetru. – Taximetru + suf. -ist.

DOOM

*taximetrístă s. f., g.-d. art. taximetrístei; pl. taximetríste

taximetriști
TAXIMETRÍST, -Ă, taximetriști, -ste, s. m. și f. Șofer de taximetru. – Taximetru + suf. -ist.

DOOM

*taximetrístă s. f., g.-d. art. taximetrístei; pl. taximetríste

taximetriștii
TAXIMETRÍST, -Ă, taximetriști, -ste, s. m. și f. Șofer de taximetru. – Taximetru + suf. -ist.

DOOM

*taximetrístă s. f., g.-d. art. taximetrístei; pl. taximetríste

taximetriștilor
TAXIMETRÍST, -Ă, taximetriști, -ste, s. m. și f. Șofer de taximetru. – Taximetru + suf. -ist.

DOOM

*taximetrístă s. f., g.-d. art. taximetrístei; pl. taximetríste

taximetru
TAXIMÉTRU, taximetre, s. n. Automobil care efectuează, contra plată, transporturi de persoane sau de mărfuri, în general în interiorul orașelor, fiind prevăzut cu un aparat pentru înregistrarea costului transportului în funcție de distanța parcursă; taxi. – Din fr. taximetre.

DOOM

taximétru (-me-tru) s. n., art. taximétrul; pl. taximétre

taximetrul
TAXIMÉTRU, taximetre, s. n. Automobil care efectuează, contra plată, transporturi de persoane sau de mărfuri, în general în interiorul orașelor, fiind prevăzut cu un aparat pentru înregistrarea costului transportului în funcție de distanța parcursă; taxi. – Din fr. taximetre.

DOOM

taximétru (-me-tru) s. n., art. taximétrul; pl. taximétre

taximetrului
TAXIMÉTRU, taximetre, s. n. Automobil care efectuează, contra plată, transporturi de persoane sau de mărfuri, în general în interiorul orașelor, fiind prevăzut cu un aparat pentru înregistrarea costului transportului în funcție de distanța parcursă; taxi. – Din fr. taximetre.

DOOM

taximétru (-me-tru) s. n., art. taximétrul; pl. taximétre

taximul
TAXÍM, taximuri, s. n. (Înv. și reg.) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă. – Din tc. taksim.

DOOM

taxím (înv.) s. n., pl. taxímuri

taximului
TAXÍM, taximuri, s. n. (Înv. și reg.) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă. – Din tc. taksim.

DOOM

taxím (înv.) s. n., pl. taxímuri

taximuri
TAXÍM, taximuri, s. n. (Înv. și reg.) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă. – Din tc. taksim.

DOOM

taxím (înv.) s. n., pl. taxímuri

taximurile
TAXÍM, taximuri, s. n. (Înv. și reg.) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă. – Din tc. taksim.

DOOM

taxím (înv.) s. n., pl. taxímuri

taximurilor
TAXÍM, taximuri, s. n. (Înv. și reg.) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă. – Din tc. taksim.

DOOM

taxím (înv.) s. n., pl. taxímuri

taxinee
TAXINÉE s.f.pl. Taxacee. [Pron. -ne-e, sg. invar. { < fr. taxinées].

taxinomie
TAXONOMÍE s. f. 1. Știința legilor de clasificare. 2. Studiul unei grupe de animale sau de plante din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor. [Var.: taxinomíe s. f.] – Din fr. taxonomie, taxinomie.

DOOM

taxonomíe s. f., art. taxonomía, g.-d. taxonomíi, art. taxonomíei

taxiologia
TAXIOLOGÍE s. f. Disciplină orientată spre optimizarea acțiunilor umane prin aplicarea ciberneticii și a criteriilor rezultate din studiul stereotipului dinamic la om. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. taxiologie.

taxiologic
TAXIOLÓGIC, -Ă, taxiologici, -ce, adj. Referitor la taxiologie, de taxiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din taxiologie.

taxiologica
TAXIOLÓGIC, -Ă, taxiologici, -ce, adj. Referitor la taxiologie, de taxiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din taxiologie.

taxiologice
TAXIOLÓGIC, -Ă, taxiologici, -ce, adj. Referitor la taxiologie, de taxiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din taxiologie.

taxiologicei
TAXIOLÓGIC, -Ă, taxiologici, -ce, adj. Referitor la taxiologie, de taxiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din taxiologie.

taxiologicele
TAXIOLÓGIC, -Ă, taxiologici, -ce, adj. Referitor la taxiologie, de taxiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din taxiologie.

taxiologicelor
TAXIOLÓGIC, -Ă, taxiologici, -ce, adj. Referitor la taxiologie, de taxiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din taxiologie.

taxiologici
TAXIOLÓGIC, -Ă, taxiologici, -ce, adj. Referitor la taxiologie, de taxiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din taxiologie.

taxiologicii
TAXIOLÓGIC, -Ă, taxiologici, -ce, adj. Referitor la taxiologie, de taxiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din taxiologie.

taxiologicilor
TAXIOLÓGIC, -Ă, taxiologici, -ce, adj. Referitor la taxiologie, de taxiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din taxiologie.

taxiologicul
TAXIOLÓGIC, -Ă, taxiologici, -ce, adj. Referitor la taxiologie, de taxiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din taxiologie.

taxiologicului
TAXIOLÓGIC, -Ă, taxiologici, -ce, adj. Referitor la taxiologie, de taxiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din taxiologie.

taxiologie
TAXIOLOGÍE s. f. Disciplină orientată spre optimizarea acțiunilor umane prin aplicarea ciberneticii și a criteriilor rezultate din studiul stereotipului dinamic la om. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. taxiologie.

taxiologiei
TAXIOLOGÍE s. f. Disciplină orientată spre optimizarea acțiunilor umane prin aplicarea ciberneticii și a criteriilor rezultate din studiul stereotipului dinamic la om. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. taxiologie.

taxiologii
TAXIOLOGÍE s. f. Disciplină orientată spre optimizarea acțiunilor umane prin aplicarea ciberneticii și a criteriilor rezultate din studiul stereotipului dinamic la om. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. taxiologie.

taxiparti
taxiparti, taxipartiuri s. n. taximetru particular.

taxipartist
taxipartist, taxipartiști s. m. taximetrist particular.

taxis
TÁXIS s.n. (Med.) Operație constând în a presa metodic o hernie, pentru a o face să revină în abdomen. [< fr. taxis, cf. gr. tassein – a aranja].

taxiul
MAXI-TÁXI, maxi-taxiuri, s. n. Microbuz care funcționează după sistemul taximetrelor. – Din fr., engl. maxi-taxi.

DOOM

*máxi-táxi s. n., pl. máxi-táxiuri

taxiul
TAXÍ, taxiuri, s. n. Taximetru. – Din fr. taxi.

DOOM

*máxi-táxi s. n., pl. máxi-táxiuri

taxiului
MAXI-TÁXI, maxi-taxiuri, s. n. Microbuz care funcționează după sistemul taximetrelor. – Din fr., engl. maxi-taxi.

DOOM

*máxi-táxi s. n., pl. máxi-táxiuri

taxiului
TAXÍ, taxiuri, s. n. Taximetru. – Din fr. taxi.

DOOM

*máxi-táxi s. n., pl. máxi-táxiuri

taxiuri
MAXI-TÁXI, maxi-taxiuri, s. n. Microbuz care funcționează după sistemul taximetrelor. – Din fr., engl. maxi-taxi.

DOOM

*máxi-táxi s. n., pl. máxi-táxiuri

taxiuri
TAXÍ, taxiuri, s. n. Taximetru. – Din fr. taxi.

DOOM

*máxi-táxi s. n., pl. máxi-táxiuri

taxiurile
MAXI-TÁXI, maxi-taxiuri, s. n. Microbuz care funcționează după sistemul taximetrelor. – Din fr., engl. maxi-taxi.

DOOM

*máxi-táxi s. n., pl. máxi-táxiuri

taxiurile
TAXÍ, taxiuri, s. n. Taximetru. – Din fr. taxi.

DOOM

*máxi-táxi s. n., pl. máxi-táxiuri

taxiurilor
MAXI-TÁXI, maxi-taxiuri, s. n. Microbuz care funcționează după sistemul taximetrelor. – Din fr., engl. maxi-taxi.

DOOM

*máxi-táxi s. n., pl. máxi-táxiuri

taxiurilor
TAXÍ, taxiuri, s. n. Taximetru. – Din fr. taxi.

DOOM

*máxi-táxi s. n., pl. máxi-táxiuri

taxo
TAXO- v. taxi-.

taxocenologia
TAXOCENOLOGÍE s.f. Ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animale. [Cf. fr. taxicénologie < fr. taxis – ordine, koinos – în comun, logos – știință].

taxocenologie
TAXOCENOLOGÍE s.f. Ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animale. [Cf. fr. taxicénologie < fr. taxis – ordine, koinos – în comun, logos – știință].

taxocenologiei
TAXOCENOLOGÍE s.f. Ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animale. [Cf. fr. taxicénologie < fr. taxis – ordine, koinos – în comun, logos – știință].

taxocenologii
TAXOCENOLOGÍE s.f. Ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animale. [Cf. fr. taxicénologie < fr. taxis – ordine, koinos – în comun, logos – știință].

taxodiacee
TAXODIACÉE, taxodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme, lemnoase, rășinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente, cu fructe sub formă de conuri cu solzi (Taxodiaceae); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -di-a-ce-e] – Din fr. taxodiacee.

DOOM

taxodiacée (-di-a-) s. f., art. taxodiacéea, g.-d. art. taxodiacéei; pl. taxodiacée

taxodiaceea
TAXODIACÉE, taxodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme, lemnoase, rășinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente, cu fructe sub formă de conuri cu solzi (Taxodiaceae); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -di-a-ce-e] – Din fr. taxodiacee.

DOOM

taxodiacée (-di-a-) s. f., art. taxodiacéea, g.-d. art. taxodiacéei; pl. taxodiacée

taxodiaceei
TAXODIACÉE, taxodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme, lemnoase, rășinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente, cu fructe sub formă de conuri cu solzi (Taxodiaceae); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -di-a-ce-e] – Din fr. taxodiacee.

DOOM

taxodiacée (-di-a-) s. f., art. taxodiacéea, g.-d. art. taxodiacéei; pl. taxodiacée

taxodiaceele
TAXODIACÉE, taxodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme, lemnoase, rășinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente, cu fructe sub formă de conuri cu solzi (Taxodiaceae); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -di-a-ce-e] – Din fr. taxodiacee.

DOOM

taxodiacée (-di-a-) s. f., art. taxodiacéea, g.-d. art. taxodiacéei; pl. taxodiacée

taxodiaceelor
TAXODIACÉE, taxodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme, lemnoase, rășinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente, cu fructe sub formă de conuri cu solzi (Taxodiaceae); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -di-a-ce-e] – Din fr. taxodiacee.

DOOM

taxodiacée (-di-a-) s. f., art. taxodiacéea, g.-d. art. taxodiacéei; pl. taxodiacée

taxodium
TAXÓDIUM s.m. (Bot.) Chiparos de baltă. [< lat. taxodium].

taxodiumul
TAXÓDIUM s.m. (Bot.) Chiparos de baltă. [< lat. taxodium].

taxodiumului
TAXÓDIUM s.m. (Bot.) Chiparos de baltă. [< lat. taxodium].

taxologia
TAXOLOGÍE s.f. (Rar) Știință a clasificărilor. [Gen. -iei, var. taxilogie s.f. / < fr. taxologie].

taxologie
TAXOLOGÍE s.f. (Rar) Știință a clasificărilor. [Gen. -iei, var. taxilogie s.f. / < fr. taxologie].

taxologiei
TAXOLOGÍE s.f. (Rar) Știință a clasificărilor. [Gen. -iei, var. taxilogie s.f. / < fr. taxologie].

taxologii
TAXOLOGÍE s.f. (Rar) Știință a clasificărilor. [Gen. -iei, var. taxilogie s.f. / < fr. taxologie].

taxon
TAXÓN s.m. (Biol.) Unitate sistematică folosită în clasificarea regnului vegetal și animal. [Cf. gr. taxis – ordine].

taxoni
TAXÓN s.m. (Biol.) Unitate sistematică folosită în clasificarea regnului vegetal și animal. [Cf. gr. taxis – ordine].

taxonii
TAXÓN s.m. (Biol.) Unitate sistematică folosită în clasificarea regnului vegetal și animal. [Cf. gr. taxis – ordine].

taxonilor
TAXÓN s.m. (Biol.) Unitate sistematică folosită în clasificarea regnului vegetal și animal. [Cf. gr. taxis – ordine].

taxonomia
TAXONOMÍE s. f. 1. Știința legilor de clasificare. 2. Studiul unei grupe de animale sau de plante din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor. [Var.: taxinomíe s. f.] – Din fr. taxonomie, taxinomie.

DOOM

taxonomíe s. f., art. taxonomía, g.-d. taxonomíi, art. taxonomíei

taxonomic
TAXONÓMIC, -Ă, taxonomici, -ce, adj. Cu caracter de clasificare, de taxonomie; categorial. – Din fr. taxonomique.

DOOM

taxonómic adj. m., pl. taxonómici; f. taxonómică, pl. taxonómice

taxonomica
TAXONÓMIC, -Ă, taxonomici, -ce, adj. Cu caracter de clasificare, de taxonomie; categorial. – Din fr. taxonomique.

DOOM

taxonómic adj. m., pl. taxonómici; f. taxonómică, pl. taxonómice

taxonomice
TAXONÓMIC, -Ă, taxonomici, -ce, adj. Cu caracter de clasificare, de taxonomie; categorial. – Din fr. taxonomique.

DOOM

taxonómic adj. m., pl. taxonómici; f. taxonómică, pl. taxonómice

taxonomicei
TAXONÓMIC, -Ă, taxonomici, -ce, adj. Cu caracter de clasificare, de taxonomie; categorial. – Din fr. taxonomique.

DOOM

taxonómic adj. m., pl. taxonómici; f. taxonómică, pl. taxonómice

taxonomicele
TAXONÓMIC, -Ă, taxonomici, -ce, adj. Cu caracter de clasificare, de taxonomie; categorial. – Din fr. taxonomique.

DOOM

taxonómic adj. m., pl. taxonómici; f. taxonómică, pl. taxonómice

taxonomicelor
TAXONÓMIC, -Ă, taxonomici, -ce, adj. Cu caracter de clasificare, de taxonomie; categorial. – Din fr. taxonomique.

DOOM

taxonómic adj. m., pl. taxonómici; f. taxonómică, pl. taxonómice

taxonomici
TAXONÓMIC, -Ă, taxonomici, -ce, adj. Cu caracter de clasificare, de taxonomie; categorial. – Din fr. taxonomique.

DOOM

taxonómic adj. m., pl. taxonómici; f. taxonómică, pl. taxonómice

taxonomicii
TAXONÓMIC, -Ă, taxonomici, -ce, adj. Cu caracter de clasificare, de taxonomie; categorial. – Din fr. taxonomique.

DOOM

taxonómic adj. m., pl. taxonómici; f. taxonómică, pl. taxonómice

taxonomicilor
TAXONÓMIC, -Ă, taxonomici, -ce, adj. Cu caracter de clasificare, de taxonomie; categorial. – Din fr. taxonomique.

DOOM

taxonómic adj. m., pl. taxonómici; f. taxonómică, pl. taxonómice

taxonomicul
TAXONÓMIC, -Ă, taxonomici, -ce, adj. Cu caracter de clasificare, de taxonomie; categorial. – Din fr. taxonomique.

DOOM

taxonómic adj. m., pl. taxonómici; f. taxonómică, pl. taxonómice

taxonomicului
TAXONÓMIC, -Ă, taxonomici, -ce, adj. Cu caracter de clasificare, de taxonomie; categorial. – Din fr. taxonomique.

DOOM

taxonómic adj. m., pl. taxonómici; f. taxonómică, pl. taxonómice

taxonomie
TAXONOMÍE s. f. 1. Știința legilor de clasificare. 2. Studiul unei grupe de animale sau de plante din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor. [Var.: taxinomíe s. f.] – Din fr. taxonomie, taxinomie.

DOOM

taxonomíe s. f., art. taxonomía, g.-d. taxonomíi, art. taxonomíei

taxonomiei
TAXONOMÍE s. f. 1. Știința legilor de clasificare. 2. Studiul unei grupe de animale sau de plante din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor. [Var.: taxinomíe s. f.] – Din fr. taxonomie, taxinomie.

DOOM

taxonomíe s. f., art. taxonomía, g.-d. taxonomíi, art. taxonomíei

taxonomii
TAXONOMÍE s. f. 1. Știința legilor de clasificare. 2. Studiul unei grupe de animale sau de plante din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor. [Var.: taxinomíe s. f.] – Din fr. taxonomie, taxinomie.

DOOM

taxonomíe s. f., art. taxonomía, g.-d. taxonomíi, art. taxonomíei

taxonomist
TAXONOMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în taxonomie. [< fr. taxonomiste].

taxonomista
TAXONOMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în taxonomie. [< fr. taxonomiste].

taxonomiste
TAXONOMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în taxonomie. [< fr. taxonomiste].

taxonomistei
TAXONOMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în taxonomie. [< fr. taxonomiste].

taxonomistele
TAXONOMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în taxonomie. [< fr. taxonomiste].

taxonomistelor
TAXONOMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în taxonomie. [< fr. taxonomiste].

taxonomistul
TAXONOMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în taxonomie. [< fr. taxonomiste].

taxonomistului
TAXONOMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în taxonomie. [< fr. taxonomiste].

taxonomiști
TAXONOMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în taxonomie. [< fr. taxonomiste].

taxonomiștii
TAXONOMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în taxonomie. [< fr. taxonomiste].

taxonomiștilor
TAXONOMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în taxonomie. [< fr. taxonomiste].

taxonul
TAXÓN s.m. (Biol.) Unitate sistematică folosită în clasificarea regnului vegetal și animal. [Cf. gr. taxis – ordine].

taxonului
TAXÓN s.m. (Biol.) Unitate sistematică folosită în clasificarea regnului vegetal și animal. [Cf. gr. taxis – ordine].

taxus
TÍSĂ, tise, s. f. Arbore sau arbust rășinos, care poate atinge peste 1000 de ani, cu frunze lungi, aciculare, lucioase, cu lemnul tare și foarte prețios (Taxus baccata); p. restr. lemnul acestui arbore. [Var.: (rar) tis s. m.] – Din sl. tisa.

taxâm
TAXÎ́M s. n. v. taxim.

taxând
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxînd
TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

DOOM

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

taxări
TAXÁRE, taxări, s. f. Acțiunea de a taxa și rezultatul ei. – V. taxa.

DOOM

taxáre s. f., g.-d. art. taxắrii; pl. taxắri

taxării
TAXÁRE, taxări, s. f. Acțiunea de a taxa și rezultatul ei. – V. taxa.

DOOM

taxáre s. f., g.-d. art. taxắrii; pl. taxắri

taxările
TAXÁRE, taxări, s. f. Acțiunea de a taxa și rezultatul ei. – V. taxa.

DOOM

taxáre s. f., g.-d. art. taxắrii; pl. taxắri

taxărilor
TAXÁRE, taxări, s. f. Acțiunea de a taxa și rezultatul ei. – V. taxa.

DOOM

taxáre s. f., g.-d. art. taxắrii; pl. taxắri

taylorism
TAYLORÍSM s. n. Teorie care fundamentează un sistem de organizare a muncii bazat pe descompunerea ei în cele mai simple operații, cronometrarea și filmarea acestora în vederea înlăturării mișcărilor inutile și adaptării unui sistem stimulativ de remunerare. [Scris și: tailorism. – Pr.: tei-] – Din fr. taylorisme.

DOOM

taylorísm [ay pron. ey] s. n.

taylorismul
TAYLORÍSM s. n. Teorie care fundamentează un sistem de organizare a muncii bazat pe descompunerea ei în cele mai simple operații, cronometrarea și filmarea acestora în vederea înlăturării mișcărilor inutile și adaptării unui sistem stimulativ de remunerare. [Scris și: tailorism. – Pr.: tei-] – Din fr. taylorisme.

DOOM

taylorísm [ay pron. ey] s. n.

taylorismului
TAYLORÍSM s. n. Teorie care fundamentează un sistem de organizare a muncii bazat pe descompunerea ei în cele mai simple operații, cronometrarea și filmarea acestora în vederea înlăturării mișcărilor inutile și adaptării unui sistem stimulativ de remunerare. [Scris și: tailorism. – Pr.: tei-] – Din fr. taylorisme.

DOOM

taylorísm [ay pron. ey] s. n.

tașca
TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte. ♦ Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc.; tecșilă, tășulă. – Din ucr. taška, magh. táska.

DOOM

táșcă s. f., g.-d. art. tắștii; pl. tắști

tașism
TAȘÍSM s.n. Direcție în pictura abstractă de după cel de-al doilea război mondial, originală în practica diviziunii culorii în tonuri pure, specifică neoimpresionismului, ca și în unele tendințe ale picturilor extrem-orientale, în care hazardul intervine ca un element creator al structurării imaginii, acordându-se un rol primordial „automatismului psihic”. [< fr. tachisme, cf. tache – pată].

tașismul
TAȘÍSM s.n. Direcție în pictura abstractă de după cel de-al doilea război mondial, originală în practica diviziunii culorii în tonuri pure, specifică neoimpresionismului, ca și în unele tendințe ale picturilor extrem-orientale, în care hazardul intervine ca un element creator al structurării imaginii, acordându-se un rol primordial „automatismului psihic”. [< fr. tachisme, cf. tache – pată].

tașismului
TAȘÍSM s.n. Direcție în pictura abstractă de după cel de-al doilea război mondial, originală în practica diviziunii culorii în tonuri pure, specifică neoimpresionismului, ca și în unele tendințe ale picturilor extrem-orientale, în care hazardul intervine ca un element creator al structurării imaginii, acordându-se un rol primordial „automatismului psihic”. [< fr. tachisme, cf. tache – pată].

tașist
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașist
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașista
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașista
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașiste
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașiste
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașistei
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașistei
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașistele
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașistele
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașistelor
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașistelor
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașistul
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașistul
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașistului
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașistului
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașiști
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașiști
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașiștii
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașiștii
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașiștilor
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.

tașiștilor
TAȘÍST, -Ă, tașiști, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat în pete de culoare. – Din fr. tachiste.