sn
STÁNIU s. n. Element chimic metalic, alb-argintiu, foarte maleabil și ductil, care se folosește în diferite aliaje sau la acoperirea unor metale; cositor. – Din it. stagno, lat. stannum, stagnum. DOOM
stániu [niu pron. niu] s. n., art. stániul; simb. Sn
snack
SNACK, snackuri, s. n. Aperitiv, gustare (între mesele principale). [Pr.: snec] – Din engl. snack. DOOM
snack (angl.) [pron. snec] s.n., pl. snackuri (-ckuri)
snagă
SNÁGĂ s. f. (Regional) 1. Putere, vlagă. Cioclovinele sînt puține... – Puține, dar grase... – Dacă sug snaga noastră. STANCU, D. 135. Mama lui Mitru-i bătrînă, Fără snagă. MAT. FOLK. 1048. Oasele îi fărîmară, Carnea îi dumicară, Snaga (puterea) i-o luară. ȘEZ. IV 154. 2. Fire, nărav, patimă.
snaip
SNAIP s.n. Tip de ambarcație cu vele, având construcția corpului netedă. [Pl. -puri. / < engl. snipe].
snaipul
SNAIP s.n. Tip de ambarcație cu vele, având construcția corpului netedă. [Pl. -puri. / < engl. snipe].
snaipului
SNAIP s.n. Tip de ambarcație cu vele, având construcția corpului netedă. [Pl. -puri. / < engl. snipe].
snaipuri
SNAIP s.n. Tip de ambarcație cu vele, având construcția corpului netedă. [Pl. -puri. / < engl. snipe].
snaipurile
SNAIP s.n. Tip de ambarcație cu vele, având construcția corpului netedă. [Pl. -puri. / < engl. snipe].
snaipurilor
SNAIP s.n. Tip de ambarcație cu vele, având construcția corpului netedă. [Pl. -puri. / < engl. snipe].
snamenia
SNAMÉNIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znaménie s. f.] – Cf. sb. znamenje „semn”. DOOM
snaménie (reg.) (-ni-e) s. f., art. snaménia (-ni-a), g.-d. art. snaméniei; pl. snaménii, art. snaméniile (-ni-i-)
snamenie
SNAMÉNIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znaménie s. f.] – Cf. sb. znamenje „semn”. DOOM
snaménie (reg.) (-ni-e) s. f., art. snaménia (-ni-a), g.-d. art. snaméniei; pl. snaménii, art. snaméniile (-ni-i-)
snameniei
SNAMÉNIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znaménie s. f.] – Cf. sb. znamenje „semn”. DOOM
snaménie (reg.) (-ni-e) s. f., art. snaménia (-ni-a), g.-d. art. snaméniei; pl. snaménii, art. snaméniile (-ni-i-)
snamenii
SNAMÉNIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znaménie s. f.] – Cf. sb. znamenje „semn”. DOOM
snaménie (reg.) (-ni-e) s. f., art. snaménia (-ni-a), g.-d. art. snaméniei; pl. snaménii, art. snaméniile (-ni-i-)
snameniile
SNAMÉNIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znaménie s. f.] – Cf. sb. znamenje „semn”. DOOM
snaménie (reg.) (-ni-e) s. f., art. snaménia (-ni-a), g.-d. art. snaméniei; pl. snaménii, art. snaméniile (-ni-i-)
snameniilor
SNAMÉNIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znaménie s. f.] – Cf. sb. znamenje „semn”. DOOM
snaménie (reg.) (-ni-e) s. f., art. snaménia (-ni-a), g.-d. art. snaméniei; pl. snaménii, art. snaméniile (-ni-i-)
snamă
snámă (-me), s. f. – Monstru, lepădătură, stîrpitură. – Var. znamă. Sb. znamenje „semn, semnal” (Candrea). Este dubletul lui znamenie, s. f. (înv., semnal), din sl. znamenije; de la znamăn (var. zneamăn, znemene, Banat zleamăn), s. n. (placă, lespede, mormînt), din sb. znamenje, zlamenje; și din znamen, s. n. (ecuson, insignă militară), din rus. znamenĭ (Candrea).
sneap
sneáp (-épuri), s. n. – (Olt.) Bucată, parte. Origine necunoscută.
sniff
sniff, sniffuri s. n. (tox.) inhalare nazală a unui drog.
sniffer
sniffer, snifferi s. m. (tox.) persoană care prizează droguri.
sniffing
sniffing, sniffinguri s. n. (tox.) v. sniff.
sniffui
sniffui, sniffuiesc v. t. (tox.) a inhala nazal droguri, a priza droguri
snoaba
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snoaba
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snoabe
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snoabe
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snoabei
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snoabei
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snoabele
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snoabele
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snoabelor
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snoabelor
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snoava
SNOÁVĂ, snoave, s. f. Scurtă povestire folclorică, orală, cu conținut anecdotic, inspirată din viața de toate zilele. – Din sl. iznova „din nou”. DOOM
snoávă s. f., g.-d. art. snoávei; pl. snoáve
snoave
SNOÁVĂ, snoave, s. f. Scurtă povestire folclorică, orală, cu conținut anecdotic, inspirată din viața de toate zilele. – Din sl. iznova „din nou”. DOOM
snoávă s. f., g.-d. art. snoávei; pl. snoáve
snoavei
SNOÁVĂ, snoave, s. f. Scurtă povestire folclorică, orală, cu conținut anecdotic, inspirată din viața de toate zilele. – Din sl. iznova „din nou”. DOOM
snoávă s. f., g.-d. art. snoávei; pl. snoáve
snoavele
SNOÁVĂ, snoave, s. f. Scurtă povestire folclorică, orală, cu conținut anecdotic, inspirată din viața de toate zilele. – Din sl. iznova „din nou”. DOOM
snoávă s. f., g.-d. art. snoávei; pl. snoáve
snoavelor
SNOÁVĂ, snoave, s. f. Scurtă povestire folclorică, orală, cu conținut anecdotic, inspirată din viața de toate zilele. – Din sl. iznova „din nou”. DOOM
snoávă s. f., g.-d. art. snoávei; pl. snoáve
snob
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snob
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snobi
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snobi
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snobii
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snobii
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snobilor
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snobilor
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snobism
SNOBÍSM s. n. Atitudine, conduită specifică snobului. – Din fr. snobisme. DOOM
snobísm s. n.
snobismul
SNOBÍSM s. n. Atitudine, conduită specifică snobului. – Din fr. snobisme. DOOM
snobísm s. n.
snobismului
SNOBÍSM s. n. Atitudine, conduită specifică snobului. – Din fr. snobisme. DOOM
snobísm s. n.
snobul
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snobul
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snobului
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snobului
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. DOOM
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe
snop
SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦ Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din sl. snopŭ. DOOM
snop s. m., pl. snopi
snopea
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopeai
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopeala
SNOPEÁLĂ, snopeli, s. f. Bătaie strașnică; chelfăneală. – Snopi + suf. -eală. DOOM
snopeálă s. f., g.-d. art. snopélii; pl. snopéli
snopeam
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopească
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopeau
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopeați
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopeli
SNOPEÁLĂ, snopeli, s. f. Bătaie strașnică; chelfăneală. – Snopi + suf. -eală. DOOM
snopeálă s. f., g.-d. art. snopélii; pl. snopéli
snopelii
SNOPEÁLĂ, snopeli, s. f. Bătaie strașnică; chelfăneală. – Snopi + suf. -eală. DOOM
snopeálă s. f., g.-d. art. snopélii; pl. snopéli
snopelile
SNOPEÁLĂ, snopeli, s. f. Bătaie strașnică; chelfăneală. – Snopi + suf. -eală. DOOM
snopeálă s. f., g.-d. art. snopélii; pl. snopéli
snopelilor
SNOPEÁLĂ, snopeli, s. f. Bătaie strașnică; chelfăneală. – Snopi + suf. -eală. DOOM
snopeálă s. f., g.-d. art. snopélii; pl. snopéli
snopesc
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopește
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopești
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopi
SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦ Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din sl. snopŭ. DOOM
snop s. m., pl. snopi
snopi
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopii
SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦ Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din sl. snopŭ. DOOM
snop s. m., pl. snopi
snopii
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopilor
SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦ Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din sl. snopŭ. DOOM
snop s. m., pl. snopi
snopim
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopind
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopire
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopire
SNOPÍRE, snopiri, s. f. Acțiunea de a (se) snopi și rezultatul ei. – V. snopi. DOOM
!snopíre s. f., g.-d. art. snopírii; pl. snopíri
snopirea
SNOPÍRE, snopiri, s. f. Acțiunea de a (se) snopi și rezultatul ei. – V. snopi. DOOM
!snopíre s. f., g.-d. art. snopírii; pl. snopíri
snopiri
SNOPÍRE, snopiri, s. f. Acțiunea de a (se) snopi și rezultatul ei. – V. snopi. DOOM
!snopíre s. f., g.-d. art. snopírii; pl. snopíri
snopirii
SNOPÍRE, snopiri, s. f. Acțiunea de a (se) snopi și rezultatul ei. – V. snopi. DOOM
!snopíre s. f., g.-d. art. snopírii; pl. snopíri
snopirile
SNOPÍRE, snopiri, s. f. Acțiunea de a (se) snopi și rezultatul ei. – V. snopi. DOOM
!snopíre s. f., g.-d. art. snopírii; pl. snopíri
snopirilor
SNOPÍRE, snopiri, s. f. Acțiunea de a (se) snopi și rezultatul ei. – V. snopi. DOOM
!snopíre s. f., g.-d. art. snopírii; pl. snopíri
snopiră
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopirăm
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopirăți
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopise
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopisem
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopiseră
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopiserăm
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopiserăți
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopiseși
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopiseți
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopit
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopiși
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopiți
SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. DOOM
snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă
snopul
SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦ Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din sl. snopŭ. DOOM
snop s. m., pl. snopi
snopuleț
SNOPULÉȚ, snopuleți, s. m. Snopușor. – Snop + suf. -uleț. DOOM
snopuléț s. m., pl. snopuléți
snopuleți
SNOPULÉȚ, snopuleți, s. m. Snopușor. – Snop + suf. -uleț. DOOM
snopuléț s. m., pl. snopuléți
snopuleții
SNOPULÉȚ, snopuleți, s. m. Snopușor. – Snop + suf. -uleț. DOOM
snopuléț s. m., pl. snopuléți
snopuleților
SNOPULÉȚ, snopuleți, s. m. Snopușor. – Snop + suf. -uleț. DOOM
snopuléț s. m., pl. snopuléți
snopulețul
SNOPULÉȚ, snopuleți, s. m. Snopușor. – Snop + suf. -uleț. DOOM
snopuléț s. m., pl. snopuléți
snopulețului
SNOPULÉȚ, snopuleți, s. m. Snopușor. – Snop + suf. -uleț. DOOM
snopuléț s. m., pl. snopuléți
snopului
SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦ Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din sl. snopŭ. DOOM
snop s. m., pl. snopi
snopuri
SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦ Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din sl. snopŭ. DOOM
snop s. m., pl. snopi
snopurile
SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦ Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din sl. snopŭ. DOOM
snop s. m., pl. snopi
snopurilor
SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦ Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din sl. snopŭ. DOOM
snop s. m., pl. snopi
snopușor
SNOPUȘÓR, snopușori, s. m. Diminutiv al lui snop; snopuleț. – Snop + suf. -ușor. DOOM
snopușór s. m., pl. snopușóri
snopușori
SNOPUȘÓR, snopușori, s. m. Diminutiv al lui snop; snopuleț. – Snop + suf. -ușor. DOOM
snopușór s. m., pl. snopușóri
snopușorii
SNOPUȘÓR, snopușori, s. m. Diminutiv al lui snop; snopuleț. – Snop + suf. -ușor. DOOM
snopușór s. m., pl. snopușóri
snopușorilor
SNOPUȘÓR, snopușori, s. m. Diminutiv al lui snop; snopuleț. – Snop + suf. -ușor. DOOM
snopușór s. m., pl. snopușóri
snopușorul
SNOPUȘÓR, snopușori, s. m. Diminutiv al lui snop; snopuleț. – Snop + suf. -ușor. DOOM
snopușór s. m., pl. snopușóri
snopușorului
SNOPUȘÓR, snopușori, s. m. Diminutiv al lui snop; snopuleț. – Snop + suf. -ușor. DOOM
snopușór s. m., pl. snopușóri
snovos
SNOVÓS, -OÁSĂ, snovoși, -oase, adj. (Învechit și regional) Bun de glume, poznaș, mucalit. Alta calică, Gheboasă, mică, Cea mai snovoasă E ofticoasă. VĂCĂRESCU, P. 343.
snăgos
SNĂGÓS, -OÁSĂ, snăgoși, -oase, adj. (Regional) Plin de snagă, puternic, viguros.