sm
SAMÁRIU s. n. Element chimic care face parte din grupul pământurilor rare. – Din fr. samarium.

DOOM

samáriu [riu pron. riu] s. n., art. samáriul; simb. Sm

smac
SMAC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare precipitată. – Onomatopee.

DOOM

smac interj.

smac
a-i lua (cuiva) caimacul / smacul / zmacul expr. (er.) a dezvirgina, a deflora

smag
smag (-guri), s. n. – 1. Savoare, gust. – 2. (Arg.) Feciorie. – Var. smah, șmac, șmah. Germ. Geschmach, prin intermediul pol., rut. smak (Candrea; Scriban, Arhiva, 1913; cf. Pașca, Dacor., Dacor., VII, 407).

smagă
SNÁGĂ s. f. (Regional) 1. Putere, vlagă. Cioclovinele sînt puține... – Puține, dar grase... – Dacă sug snaga noastră. STANCU, D. 135. Mama lui Mitru-i bătrînă, Fără snagă. MAT. FOLK. 1048. Oasele îi fărîmară, Carnea îi dumicară, Snaga (puterea) i-o luară. ȘEZ. IV 154. 2. Fire, nărav, patimă.

smalt
SMALȚ, (2) smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. 2. Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 3. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz.

DOOM

smalț s. n., (sorturi, obiecte) pl. smálțuri

smaltina
SMALTÍNĂ s. f. Minereu de cobalt de culoare albă-argintie, cristalizat în sistemul cubic. – Din fr. smaltine.

DOOM

smaltínă s. f., g.-d. art. smaltínei

smaltine
SMALTÍNĂ s. f. Minereu de cobalt de culoare albă-argintie, cristalizat în sistemul cubic. – Din fr. smaltine.

DOOM

smaltínă s. f., g.-d. art. smaltínei

smaltinei
SMALTÍNĂ s. f. Minereu de cobalt de culoare albă-argintie, cristalizat în sistemul cubic. – Din fr. smaltine.

DOOM

smaltínă s. f., g.-d. art. smaltínei

smaltinele
SMALTÍNĂ s. f. Minereu de cobalt de culoare albă-argintie, cristalizat în sistemul cubic. – Din fr. smaltine.

DOOM

smaltínă s. f., g.-d. art. smaltínei

smaltinelor
SMALTÍNĂ s. f. Minereu de cobalt de culoare albă-argintie, cristalizat în sistemul cubic. – Din fr. smaltine.

DOOM

smaltínă s. f., g.-d. art. smaltínei

smaltul
SMALȚ, (2) smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. 2. Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 3. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz.

DOOM

smalț s. n., (sorturi, obiecte) pl. smálțuri

smaltului
SMALȚ, (2) smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. 2. Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 3. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz.

DOOM

smalț s. n., (sorturi, obiecte) pl. smálțuri

smalturi
SMALȚ, (2) smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. 2. Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 3. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz.

DOOM

smalț s. n., (sorturi, obiecte) pl. smálțuri

smalturile
SMALȚ, (2) smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. 2. Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 3. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz.

DOOM

smalț s. n., (sorturi, obiecte) pl. smálțuri

smalturilor
SMALȚ, (2) smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. 2. Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 3. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz.

DOOM

smalț s. n., (sorturi, obiecte) pl. smálțuri

smaragd
SMARÁND s. n. v. smarald.

DOOM

smaráld s. n., pl. smarálde

smarald
SMARÁND s. n. v. smarald.

DOOM

smaráld s. n., pl. smarálde

smaralde
SMARÁND s. n. v. smarald.

DOOM

smaráld s. n., pl. smarálde

smaraldele
SMARÁND s. n. v. smarald.

DOOM

smaráld s. n., pl. smarálde

smaraldelor
SMARÁND s. n. v. smarald.

DOOM

smaráld s. n., pl. smarálde

smaraldul
SMARÁND s. n. v. smarald.

DOOM

smaráld s. n., pl. smarálde

smaraldului
SMARÁND s. n. v. smarald.

DOOM

smaráld s. n., pl. smarálde

smarand
SMARÁND s. n. v. smarald.

DOOM

smaráld s. n., pl. smarálde

smardi
smardi, smardesc v. t. (intl.) a lovi tare, a bate.

smardoi
smardoi, smardoi s. m. (deț.) pușcăriaș, bătăuș, temut de ceilalți deținuți.

smarid
SMARÍD, smarizi, s. m. Pește marin migrator, lung până la 20 cm, cu corpul alungit, ușor turtit lateral, cu botul ascuțit și gura largă (Spicara smaris flexuosa). – Din lat. smaris, -idis.

DOOM

smaríd s. m., pl. smarízi

smaridul
SMARÍD, smarizi, s. m. Pește marin migrator, lung până la 20 cm, cu corpul alungit, ușor turtit lateral, cu botul ascuțit și gura largă (Spicara smaris flexuosa). – Din lat. smaris, -idis.

DOOM

smaríd s. m., pl. smarízi

smaridului
SMARÍD, smarizi, s. m. Pește marin migrator, lung până la 20 cm, cu corpul alungit, ușor turtit lateral, cu botul ascuțit și gura largă (Spicara smaris flexuosa). – Din lat. smaris, -idis.

DOOM

smaríd s. m., pl. smarízi

smarizi
SMARÍD, smarizi, s. m. Pește marin migrator, lung până la 20 cm, cu corpul alungit, ușor turtit lateral, cu botul ascuțit și gura largă (Spicara smaris flexuosa). – Din lat. smaris, -idis.

DOOM

smaríd s. m., pl. smarízi

smarizii
SMARÍD, smarizi, s. m. Pește marin migrator, lung până la 20 cm, cu corpul alungit, ușor turtit lateral, cu botul ascuțit și gura largă (Spicara smaris flexuosa). – Din lat. smaris, -idis.

DOOM

smaríd s. m., pl. smarízi

smarizilor
SMARÍD, smarizi, s. m. Pește marin migrator, lung până la 20 cm, cu corpul alungit, ușor turtit lateral, cu botul ascuțit și gura largă (Spicara smaris flexuosa). – Din lat. smaris, -idis.

DOOM

smaríd s. m., pl. smarízi

smash
SMASH s.n. v. smeci.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smash
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smash (pl. smash-uri); smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smead
SMEAD¹ s. n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undița. – Cf. rus. s n e d'.

DOOM

smead² (nadă pentru pești) s. n.

smeada
SMEAD¹ s. n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undița. – Cf. rus. s n e d'.

DOOM

smead² (nadă pentru pești) s. n.

smeadul
SMEAD¹ s. n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undița. – Cf. rus. s n e d'.

DOOM

smead² (nadă pentru pești) s. n.

smeadului
SMEAD¹ s. n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undița. – Cf. rus. s n e d'.

DOOM

smead² (nadă pentru pești) s. n.

smeche
a trage (cuiva) o smeche / un zbing în barbă expr. a trage (cuiva) un pumn.

smeci
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smash (pl. smash-uri); smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smecia
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciai
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciam
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciară
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciarăm
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciarăți
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciase
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciasem
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciaseră
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciaserăm
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciaserăți
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciaseși
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciaseți
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciat
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciat
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciau
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciază
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciași
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciați
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smecie
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciem
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciere
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciere
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciez
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smecieze
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciezi
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciind
SMECIÁ vb. I. tr. A face un smeci. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < engl. to smash].

smeciul
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smash (pl. smash-uri); smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smeciului
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smash (pl. smash-uri); smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smeciuri
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smash (pl. smash-uri); smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smeciurile
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smash (pl. smash-uri); smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smeciurilor
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smash (pl. smash-uri); smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smecleu
smecleu, smecleuri s. n. (adol.) penis.

smectic
SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique.

DOOM

sméctic adj. m., pl. sméctici; f. sméctică, pl. sméctice

smectica
SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique.

DOOM

sméctic adj. m., pl. sméctici; f. sméctică, pl. sméctice

smectice
SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique.

DOOM

sméctic adj. m., pl. sméctici; f. sméctică, pl. sméctice

smecticei
SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique.

DOOM

sméctic adj. m., pl. sméctici; f. sméctică, pl. sméctice

smecticele
SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique.

DOOM

sméctic adj. m., pl. sméctici; f. sméctică, pl. sméctice

smecticelor
SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique.

DOOM

sméctic adj. m., pl. sméctici; f. sméctică, pl. sméctice

smectici
SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique.

DOOM

sméctic adj. m., pl. sméctici; f. sméctică, pl. sméctice

smecticii
SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique.

DOOM

sméctic adj. m., pl. sméctici; f. sméctică, pl. sméctice

smecticilor
SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique.

DOOM

sméctic adj. m., pl. sméctici; f. sméctică, pl. sméctice

smecticul
SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique.

DOOM

sméctic adj. m., pl. sméctici; f. sméctică, pl. sméctice

smecticului
SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique.

DOOM

sméctic adj. m., pl. sméctici; f. sméctică, pl. sméctice

smede
SMEAD¹ s. n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undița. – Cf. rus. s n e d'.

DOOM

smead² (nadă pentru pești) s. n.

smedei
SMEAD¹ s. n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undița. – Cf. rus. s n e d'.

DOOM

smead² (nadă pentru pești) s. n.

smedele
SMEAD¹ s. n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undița. – Cf. rus. s n e d'.

DOOM

smead² (nadă pentru pești) s. n.

smedelor
SMEAD¹ s. n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undița. – Cf. rus. s n e d'.

DOOM

smead² (nadă pentru pești) s. n.

smedioara
SMEDIÓR, -OÁRĂ, smediori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui smead²; smedișor. [Pr.: -di-or] – Smead² + suf. -ior.

DOOM

smediór (reg.) (-di-or) adj. m., pl. smedióri; f. smedioáră (-di-oa-), pl. smedioáre

smedioare
SMEDIÓR, -OÁRĂ, smediori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui smead²; smedișor. [Pr.: -di-or] – Smead² + suf. -ior.

DOOM

smediór (reg.) (-di-or) adj. m., pl. smedióri; f. smedioáră (-di-oa-), pl. smedioáre

smedioarei
SMEDIÓR, -OÁRĂ, smediori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui smead²; smedișor. [Pr.: -di-or] – Smead² + suf. -ior.

DOOM

smediór (reg.) (-di-or) adj. m., pl. smedióri; f. smedioáră (-di-oa-), pl. smedioáre

smedioarele
SMEDIÓR, -OÁRĂ, smediori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui smead²; smedișor. [Pr.: -di-or] – Smead² + suf. -ior.

DOOM

smediór (reg.) (-di-or) adj. m., pl. smedióri; f. smedioáră (-di-oa-), pl. smedioáre

smedioarelor
SMEDIÓR, -OÁRĂ, smediori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui smead²; smedișor. [Pr.: -di-or] – Smead² + suf. -ior.

DOOM

smediór (reg.) (-di-or) adj. m., pl. smedióri; f. smedioáră (-di-oa-), pl. smedioáre

smedior
SMEDIÓR, -OÁRĂ, smediori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui smead²; smedișor. [Pr.: -di-or] – Smead² + suf. -ior.

DOOM

smediór (reg.) (-di-or) adj. m., pl. smedióri; f. smedioáră (-di-oa-), pl. smedioáre

smediori
SMEDIÓR, -OÁRĂ, smediori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui smead²; smedișor. [Pr.: -di-or] – Smead² + suf. -ior.

DOOM

smediór (reg.) (-di-or) adj. m., pl. smedióri; f. smedioáră (-di-oa-), pl. smedioáre

smediorii
SMEDIÓR, -OÁRĂ, smediori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui smead²; smedișor. [Pr.: -di-or] – Smead² + suf. -ior.

DOOM

smediór (reg.) (-di-or) adj. m., pl. smedióri; f. smedioáră (-di-oa-), pl. smedioáre

smediorilor
SMEDIÓR, -OÁRĂ, smediori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui smead²; smedișor. [Pr.: -di-or] – Smead² + suf. -ior.

DOOM

smediór (reg.) (-di-or) adj. m., pl. smedióri; f. smedioáră (-di-oa-), pl. smedioáre

smediorul
SMEDIÓR, -OÁRĂ, smediori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui smead²; smedișor. [Pr.: -di-or] – Smead² + suf. -ior.

DOOM

smediór (reg.) (-di-or) adj. m., pl. smedióri; f. smedioáră (-di-oa-), pl. smedioáre

smediorului
SMEDIÓR, -OÁRĂ, smediori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui smead²; smedișor. [Pr.: -di-or] – Smead² + suf. -ior.

DOOM

smediór (reg.) (-di-or) adj. m., pl. smedióri; f. smedioáră (-di-oa-), pl. smedioáre

smedișoara
SMEDIȘÓR, -OÁRĂ, smedișori, -oare, adj. (Rar) Smedior. – Smead² + suf. -ișor.

DOOM

smedișór (rar) adj. m., pl. smedișóri; f. smedișoáră, pl. smedișoáre

smedișoare
SMEDIȘÓR, -OÁRĂ, smedișori, -oare, adj. (Rar) Smedior. – Smead² + suf. -ișor.

DOOM

smedișór (rar) adj. m., pl. smedișóri; f. smedișoáră, pl. smedișoáre

smedișoarei
SMEDIȘÓR, -OÁRĂ, smedișori, -oare, adj. (Rar) Smedior. – Smead² + suf. -ișor.

DOOM

smedișór (rar) adj. m., pl. smedișóri; f. smedișoáră, pl. smedișoáre

smedișoarele
SMEDIȘÓR, -OÁRĂ, smedișori, -oare, adj. (Rar) Smedior. – Smead² + suf. -ișor.

DOOM

smedișór (rar) adj. m., pl. smedișóri; f. smedișoáră, pl. smedișoáre

smedișoarelor
SMEDIȘÓR, -OÁRĂ, smedișori, -oare, adj. (Rar) Smedior. – Smead² + suf. -ișor.

DOOM

smedișór (rar) adj. m., pl. smedișóri; f. smedișoáră, pl. smedișoáre

smedișor
SMEDIȘÓR, -OÁRĂ, smedișori, -oare, adj. (Rar) Smedior. – Smead² + suf. -ișor.

DOOM

smedișór (rar) adj. m., pl. smedișóri; f. smedișoáră, pl. smedișoáre

smedișori
SMEDIȘÓR, -OÁRĂ, smedișori, -oare, adj. (Rar) Smedior. – Smead² + suf. -ișor.

DOOM

smedișór (rar) adj. m., pl. smedișóri; f. smedișoáră, pl. smedișoáre

smedișorii
SMEDIȘÓR, -OÁRĂ, smedișori, -oare, adj. (Rar) Smedior. – Smead² + suf. -ișor.

DOOM

smedișór (rar) adj. m., pl. smedișóri; f. smedișoáră, pl. smedișoáre

smedișorilor
SMEDIȘÓR, -OÁRĂ, smedișori, -oare, adj. (Rar) Smedior. – Smead² + suf. -ișor.

DOOM

smedișór (rar) adj. m., pl. smedișóri; f. smedișoáră, pl. smedișoáre

smedișorul
SMEDIȘÓR, -OÁRĂ, smedișori, -oare, adj. (Rar) Smedior. – Smead² + suf. -ișor.

DOOM

smedișór (rar) adj. m., pl. smedișóri; f. smedișoáră, pl. smedișoáre

smedișorului
SMEDIȘÓR, -OÁRĂ, smedișori, -oare, adj. (Rar) Smedior. – Smead² + suf. -ișor.

DOOM

smedișór (rar) adj. m., pl. smedișóri; f. smedișoáră, pl. smedișoáre

smegmă
SMÉGMĂ s.f. Secreție a glandelor prepuțului și ale clitorisului. [< fr. smegma, cf. gr. smegma – săpun].

smerea
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smereai
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smeream
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerească
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smereau
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smereați
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerenie
SMERÉNIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. ♦ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pioșenie. – Din si. sŭmĕrjenije.

DOOM

smerénie (-ni-e) s. f., art. smerénia (-ni-a), g.-d. smerénii, art. smeréniei

smeresc
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerește
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerești
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smeri
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerii
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerim
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerind
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerire
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerire
SMERÍRE s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă. – V. smeri.

DOOM

smeríre (înv.) s. f., g.-d. art. smerírii

smerirea
SMERÍRE s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă. – V. smeri.

DOOM

smeríre (înv.) s. f., g.-d. art. smerírii

smeriri
SMERÍRE s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă. – V. smeri.

DOOM

smeríre (înv.) s. f., g.-d. art. smerírii

smeririi
SMERÍRE s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă. – V. smeri.

DOOM

smeríre (înv.) s. f., g.-d. art. smerírii

smeririle
SMERÍRE s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă. – V. smeri.

DOOM

smeríre (înv.) s. f., g.-d. art. smerírii

smeririlor
SMERÍRE s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă. – V. smeri.

DOOM

smeríre (înv.) s. f., g.-d. art. smerírii

smeriră
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerirăm
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerirăți
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerise
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerisem
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smeriseră
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smeriserăm
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smeriserăți
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smeriseși
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smeriseți
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerit
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerit
SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

smerita
SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

smerite
SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

smeritei
SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

smeritele
SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

smeritelor
SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

smeritul
SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

smeritului
SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

smeriși
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smeriți
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

DOOM

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smeriți
SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

smeriții
SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

smeriților
SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

smernic
SMÉRNIC, -Ă, smernici, -e, adj. Cuvios, smerit. Lelea naltă, smernică, Mergînd la biserică, De poale se-mpiedică. ȘEZ. XXIII 81.

smetie
smétie (-ii), s. f. – (Mold.) Par, prăjină. – Var. zmetie. Sl. sŭmetije, rus. smetie (Scriban).

smeu
sméu (-éi), s. m. – 1. (Înv.) Șarpe. – 2. (Înv.) Dragon. – 3. Căpcăun, monstru din mitologia populară. – 4. Boală atribuită intervenției unui duh rău care persecută femeile. – 5. (S. n.) Cometă, jucărie de hîrtie. – Var. zmeu, smău, zmău și der. – Mr., megl. zmeu. Sl. zmiĭ „balaur” (Miklosich, Lexicon, 230; Cihac, II, 474; Conev 106; cf. Byck-Graur 21), cf. bg. zmĕi, zmija, sb., cr. zmaj. – Der. smeoaică, s. f. (căpcăună; somnoroasă, Laserpitium latifolium); smeoaie, s. f. (căpcăună; plantă, Libanotis montana), în Trans. și Olt.; smeesc, adj. (de căpcăun); smeios, adj. (năvalnic, violent).

smeur
ZMÉUR, zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioară, cu flori albe, cu fructe roșii, aromate, comestibile; zmeurar (Rubus idaeus). – Din zmeură (derivat regresiv).

DOOM

zméur (zme-ur) s. m., pl. zméuri

smeurar
SMEURÁR, smeurári, s. m. (Var.) Zmeurar.

smeuret
ZMEURÉT s. n. Zmeuriș. [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -et.

DOOM

zmeurét (zme-u-) s. n.

smeurică
SMEURÍCĂ s. f. (Var.) Zmeurică.

smeuriu
SMEURÍU, -ÍE adj. v. zmeuriu.

smeuriș
ZMEURÍȘ, zmeurișuri, s. n. Teren pe care crește spontan sau se cultivă zmeura; zmeuret. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -iș.

DOOM

zmeuríș (zme-u-) s. n., pl. zmeuríșuri

smeură
ZMÉURĂ s. f. Fructul zmeurului. – Et. nec.

DOOM

zméură (zme-u-) s. f., g.-d. art. zméurei

smezi
SMEAD¹ s. n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undița. – Cf. rus. s n e d'.

DOOM

smead² (nadă pentru pești) s. n.

smezii
SMEAD¹ s. n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undița. – Cf. rus. s n e d'.

DOOM

smead² (nadă pentru pești) s. n.

smezilor
SMEAD¹ s. n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undița. – Cf. rus. s n e d'.

DOOM

smead² (nadă pentru pești) s. n.

smeș
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smash (pl. smash-uri); smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smeșul
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smash (pl. smash-uri); smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smeșului
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smash (pl. smash-uri); smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smeșuri
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smash (pl. smash-uri); smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smeșurile
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smash (pl. smash-uri); smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smeșurilor
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smash (pl. smash-uri); smeci s. n.] – Din engl., fr. smash.

DOOM

smeș / (angl.) smash [pron. smeș] s. n., art. sméșul / smash-ul; pl. sméșuri / smash-uri

smicea
SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”.

DOOM

smiceá s. f., art. smiceáua, g.-d. art. smicélei; pl. smicéle, art. smicélele

smiceaua
SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”.

DOOM

smiceá s. f., art. smiceáua, g.-d. art. smicélei; pl. smicéle, art. smicélele

smicele
SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”.

DOOM

smiceá s. f., art. smiceáua, g.-d. art. smicélei; pl. smicéle, art. smicélele

smicelei
SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”.

DOOM

smiceá s. f., art. smiceáua, g.-d. art. smicélei; pl. smicéle, art. smicélele

smicelele
SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”.

DOOM

smiceá s. f., art. smiceáua, g.-d. art. smicélei; pl. smicéle, art. smicélele

smicelelor
SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”.

DOOM

smiceá s. f., art. smiceáua, g.-d. art. smicélei; pl. smicéle, art. smicélele

smiciula
SMICIULÁ, smíciul, vb. I. Tranz. 1. A biciui. 2. A zdruncina, a clătina cu putere, a agita. 3. A face bucăți, a rupe. (din smâc¹ prin încrucișare cu bici [; sau derivat în mod direct din bici, fără a-i putea însă explica semantismul])

smiciulare
SMICIULÁ, smíciul, vb. I. Tranz. 1. A biciui. 2. A zdruncina, a clătina cu putere, a agita. 3. A face bucăți, a rupe. (din smâc¹ prin încrucișare cu bici [; sau derivat în mod direct din bici, fără a-i putea însă explica semantismul])

smiciulat
SMICIULÁ, smíciul, vb. I. Tranz. 1. A biciui. 2. A zdruncina, a clătina cu putere, a agita. 3. A face bucăți, a rupe. (din smâc¹ prin încrucișare cu bici [; sau derivat în mod direct din bici, fără a-i putea însă explica semantismul])

smicui
SMICUÍ, smicuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A biciui. (din smâc¹)

smicuire
SMICUÍ, smicuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A biciui. (din smâc¹)

smicuit
SMICUÍ, smicuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A biciui. (din smâc¹)

smicura
SMICURÍ vb. IV v. smicura.

smicuri
SMICURÍ vb. IV v. smicura.

smicurire
SMICURÍ vb. IV v. smicura.

smicurit
SMICURÍ vb. IV v. smicura.

smicurătură
SMICURĂTÚRĂ s. f. (Banat, Var.) Smicăraie. (din smâc¹)

smicăraie
SMICĂRÁIE s. f. Bucată, fragment. (din smâc¹)

smicăruie
SMICĂRÚIE s. f. (Trans., Var.) Smicăraie. (din smâc¹)

smid
SMÍD s. n. v. smidă.

DOOM

smídă s. f., g.-d. art. smídei; pl. smíde

smida
SMÍD s. n. v. smidă.

DOOM

smídă s. f., g.-d. art. smídei; pl. smíde

smidar
SMIDÁR, smidare, s. n. Loc cu smidă. – Smidă + suf. -ar.

DOOM

smidár (reg.) s. n., pl. smidáre

smidare
SMIDÁR, smidare, s. n. Loc cu smidă. – Smidă + suf. -ar.

DOOM

smidár (reg.) s. n., pl. smidáre

smidarele
SMIDÁR, smidare, s. n. Loc cu smidă. – Smidă + suf. -ar.

DOOM

smidár (reg.) s. n., pl. smidáre

smidarelor
SMIDÁR, smidare, s. n. Loc cu smidă. – Smidă + suf. -ar.

DOOM

smidár (reg.) s. n., pl. smidáre

smidarul
SMIDÁR, smidare, s. n. Loc cu smidă. – Smidă + suf. -ar.

DOOM

smidár (reg.) s. n., pl. smidáre

smidarului
SMIDÁR, smidare, s. n. Loc cu smidă. – Smidă + suf. -ar.

DOOM

smidár (reg.) s. n., pl. smidáre

smide
SMÍD s. n. v. smidă.

DOOM

smídă s. f., g.-d. art. smídei; pl. smíde

smidei
SMÍD s. n. v. smidă.

DOOM

smídă s. f., g.-d. art. smídei; pl. smíde

smidele
SMÍD s. n. v. smidă.

DOOM

smídă s. f., g.-d. art. smídei; pl. smíde

smidelor
SMÍD s. n. v. smidă.

DOOM

smídă s. f., g.-d. art. smídei; pl. smíde

smidărie
SMIDĂRÍE, smidării, s. f. (Cu sens colectiv) Smidă, tihăraie.

smilax
SÁLCE³ s. f. v. salcie¹.

smint
SMINT, -Ă, sminți, -te, s. m. și f. (Regional, rar) Smintit, zăpăcit. Ce să fie cu smintul cela, de nici de mîncat nu mănîncă și el ca oamenii. ȘEZ. XXI 25.

smintea
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

sminteai
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

sminteala
SMINTEÁLĂ, sminteli, s. f. 1. Tulburare a minții, scrânteală, nebunie; p. ext. greșeală, abatere. 2. (Înv. și pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ♦ Loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreșit. ◊ Expr. A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol. – Sminti + suf. -eală.

DOOM

sminteálă s. f., g.-d. art. smintélii; pl. smintéli

sminteam
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintească
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

sminteau
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

sminteați
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

sminteli
SMINTEÁLĂ, sminteli, s. f. 1. Tulburare a minții, scrânteală, nebunie; p. ext. greșeală, abatere. 2. (Înv. și pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ♦ Loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreșit. ◊ Expr. A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol. – Sminti + suf. -eală.

DOOM

sminteálă s. f., g.-d. art. smintélii; pl. smintéli

smintelii
SMINTEÁLĂ, sminteli, s. f. 1. Tulburare a minții, scrânteală, nebunie; p. ext. greșeală, abatere. 2. (Înv. și pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ♦ Loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreșit. ◊ Expr. A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol. – Sminti + suf. -eală.

DOOM

sminteálă s. f., g.-d. art. smintélii; pl. smintéli

smintelile
SMINTEÁLĂ, sminteli, s. f. 1. Tulburare a minții, scrânteală, nebunie; p. ext. greșeală, abatere. 2. (Înv. și pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ♦ Loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreșit. ◊ Expr. A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol. – Sminti + suf. -eală.

DOOM

sminteálă s. f., g.-d. art. smintélii; pl. smintéli

smintelilor
SMINTEÁLĂ, sminteli, s. f. 1. Tulburare a minții, scrânteală, nebunie; p. ext. greșeală, abatere. 2. (Înv. și pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ♦ Loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreșit. ◊ Expr. A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol. – Sminti + suf. -eală.

DOOM

sminteálă s. f., g.-d. art. smintélii; pl. smintéli

smintesc
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

sminteu
Sminteu = Smintheus.

smintește
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintești
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintheus
Smintheus, denumire sub care frigienii îl desemnau pe Apollo. Ea se datora, probabil, faptului că o dată zeul a stîrpit o mulțime de șoareci care invadaseră pămîntul Phrygiei.

sminti
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintii
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintim
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintind
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintire
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintire
SMINTÍRE, smintiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) sminti; sminteală, nebunie. – V. sminti.

DOOM

smintíre (înv.) s. f., g.-d. art. smintírii; pl. smintíri

smintirea
SMINTÍRE, smintiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) sminti; sminteală, nebunie. – V. sminti.

DOOM

smintíre (înv.) s. f., g.-d. art. smintírii; pl. smintíri

smintiri
SMINTÍRE, smintiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) sminti; sminteală, nebunie. – V. sminti.

DOOM

smintíre (înv.) s. f., g.-d. art. smintírii; pl. smintíri

smintirii
SMINTÍRE, smintiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) sminti; sminteală, nebunie. – V. sminti.

DOOM

smintíre (înv.) s. f., g.-d. art. smintírii; pl. smintíri

smintirile
SMINTÍRE, smintiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) sminti; sminteală, nebunie. – V. sminti.

DOOM

smintíre (înv.) s. f., g.-d. art. smintírii; pl. smintíri

smintirilor
SMINTÍRE, smintiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) sminti; sminteală, nebunie. – V. sminti.

DOOM

smintíre (înv.) s. f., g.-d. art. smintírii; pl. smintíri

smintiră
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintirăm
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintirăți
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintise
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintisem
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintiseră
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintiserăm
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintiserăți
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintiseși
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintiseți
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintit
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintit
SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

smintita
SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

smintite
SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

smintitei
SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

smintitele
SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

smintitelor
SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

smintitul
SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

smintitului
SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

smintiși
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintiți
SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

DOOM

smintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 să sminteáscă

smintiți
SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

smintiții
SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

smintiților
SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

smintă
SMINT, -Ă, sminți, -te, s. m. și f. (Regional, rar) Smintit, zăpăcit. Ce să fie cu smintul cela, de nici de mîncat nu mănîncă și el ca oamenii. ȘEZ. XXI 25.

smiorcăi
SMIORCĂÍ, smiórcăi, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. și refl. A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – Cf. smârcâi.

DOOM

smiorcăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 smiórcăie, imperf. 3 sg. smiorcăiá; conj. prez. 3 să smiórcăie

smiorcăiala
SMIORCĂIÁLĂ, smiorcăieli, s. f. Smiorcăit¹. [Pr.: -că-ia-] – Smiorcăi + suf. -eală.

DOOM

smiorcăiálă s. f., g.-d. art. smiorcăiélii; pl. smiorcăiéli

smiorcăieli
SMIORCĂIÁLĂ, smiorcăieli, s. f. Smiorcăit¹. [Pr.: -că-ia-] – Smiorcăi + suf. -eală.

DOOM

smiorcăiálă s. f., g.-d. art. smiorcăiélii; pl. smiorcăiéli

smiorcăielii
SMIORCĂIÁLĂ, smiorcăieli, s. f. Smiorcăit¹. [Pr.: -că-ia-] – Smiorcăi + suf. -eală.

DOOM

smiorcăiálă s. f., g.-d. art. smiorcăiélii; pl. smiorcăiéli

smiorcăielile
SMIORCĂIÁLĂ, smiorcăieli, s. f. Smiorcăit¹. [Pr.: -că-ia-] – Smiorcăi + suf. -eală.

DOOM

smiorcăiálă s. f., g.-d. art. smiorcăiélii; pl. smiorcăiéli

smiorcăielilor
SMIORCĂIÁLĂ, smiorcăieli, s. f. Smiorcăit¹. [Pr.: -că-ia-] – Smiorcăi + suf. -eală.

DOOM

smiorcăiálă s. f., g.-d. art. smiorcăiélii; pl. smiorcăiéli

smiorcăire
SMIORCĂÍRE, smiorcăiri, s. f. Acțiunea de a (se) smiorcăi și rezultatul ei. – V. smiorcăi.

DOOM

smiorcăíre s. f., g.-d. art. smiorcăírii; pl. smiorcăíri

smiorcăirea
SMIORCĂÍRE, smiorcăiri, s. f. Acțiunea de a (se) smiorcăi și rezultatul ei. – V. smiorcăi.

DOOM

smiorcăíre s. f., g.-d. art. smiorcăírii; pl. smiorcăíri

smiorcăiri
SMIORCĂÍRE, smiorcăiri, s. f. Acțiunea de a (se) smiorcăi și rezultatul ei. – V. smiorcăi.

DOOM

smiorcăíre s. f., g.-d. art. smiorcăírii; pl. smiorcăíri

smiorcăirii
SMIORCĂÍRE, smiorcăiri, s. f. Acțiunea de a (se) smiorcăi și rezultatul ei. – V. smiorcăi.

DOOM

smiorcăíre s. f., g.-d. art. smiorcăírii; pl. smiorcăíri

smiorcăirile
SMIORCĂÍRE, smiorcăiri, s. f. Acțiunea de a (se) smiorcăi și rezultatul ei. – V. smiorcăi.

DOOM

smiorcăíre s. f., g.-d. art. smiorcăírii; pl. smiorcăíri

smiorcăirilor
SMIORCĂÍRE, smiorcăiri, s. f. Acțiunea de a (se) smiorcăi și rezultatul ei. – V. smiorcăi.

DOOM

smiorcăíre s. f., g.-d. art. smiorcăírii; pl. smiorcăíri

smiorcăit
SMIORCĂÍT², -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.

DOOM

!smiorcăít s. n., pl. smiorcăíturi

smiorcăit
SMIORCĂÍT¹, smiorcăituri, s. n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit¹. – V. smiorcăi.

smiorcăita
SMIORCĂÍT², -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.

DOOM

!smiorcăít s. n., pl. smiorcăíturi

smiorcăite
SMIORCĂÍT², -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.

DOOM

!smiorcăít s. n., pl. smiorcăíturi

smiorcăitei
SMIORCĂÍT², -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.

DOOM

!smiorcăít s. n., pl. smiorcăíturi

smiorcăitele
SMIORCĂÍT², -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.

DOOM

!smiorcăít s. n., pl. smiorcăíturi

smiorcăitelor
SMIORCĂÍT², -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.

DOOM

!smiorcăít s. n., pl. smiorcăíturi

smiorcăitul
SMIORCĂÍT², -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.

DOOM

!smiorcăít s. n., pl. smiorcăíturi

smiorcăitul
SMIORCĂÍT¹, smiorcăituri, s. n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit¹. – V. smiorcăi.

smiorcăitului
SMIORCĂÍT², -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.

DOOM

!smiorcăít s. n., pl. smiorcăíturi

smiorcăitului
SMIORCĂÍT¹, smiorcăituri, s. n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit¹. – V. smiorcăi.

smiorcăituri
SMIORCĂÍT¹, smiorcăituri, s. n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit¹. – V. smiorcăi.

smiorcăiturile
SMIORCĂÍT¹, smiorcăituri, s. n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit¹. – V. smiorcăi.

smiorcăiturilor
SMIORCĂÍT¹, smiorcăituri, s. n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit¹. – V. smiorcăi.

smiorcăiți
SMIORCĂÍT², -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.

DOOM

!smiorcăít s. n., pl. smiorcăíturi

smiorcăiții
SMIORCĂÍT², -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.

DOOM

!smiorcăít s. n., pl. smiorcăíturi

smiorcăiților
SMIORCĂÍT², -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.

DOOM

!smiorcăít s. n., pl. smiorcăíturi

smirdar
SMIRDÁR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor¹. – Cf. sb. smrdeli, bg. smradljak.

DOOM

smirdár s. m., pl. smirdári

smirdari
SMIRDÁR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor¹. – Cf. sb. smrdeli, bg. smradljak.

DOOM

smirdár s. m., pl. smirdári

smirdarii
SMIRDÁR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor¹. – Cf. sb. smrdeli, bg. smradljak.

DOOM

smirdár s. m., pl. smirdári

smirdarilor
SMIRDÁR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor¹. – Cf. sb. smrdeli, bg. smradljak.

DOOM

smirdár s. m., pl. smirdári

smirdarul
SMIRDÁR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor¹. – Cf. sb. smrdeli, bg. smradljak.

DOOM

smirdár s. m., pl. smirdári

smirdarului
SMIRDÁR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor¹. – Cf. sb. smrdeli, bg. smradljak.

DOOM

smirdár s. m., pl. smirdári

smirna
Smirna = Smyrna.

smirna
SMÍRNĂ¹ adv. În poziție de drepți; (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). [Var.: smírna adv.] – Din rus. smirno.

DOOM

smírnă¹ adv.

smirna
SMÍRNĂ² s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna.

DOOM

smírnă² s. f., g.-d. art. smírnei

smirne
SMÍRNĂ² s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna.

DOOM

smírnă² s. f., g.-d. art. smírnei

smirnei
SMÍRNĂ² s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna.

DOOM

smírnă² s. f., g.-d. art. smírnei

smirnele
SMÍRNĂ² s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna.

DOOM

smírnă² s. f., g.-d. art. smírnei

smirnelor
SMÍRNĂ² s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna.

DOOM

smírnă² s. f., g.-d. art. smírnei

smirniot
SMIRNIÓT, -Ă, smirnioți, -te, s. m. și f. Locuitor din Smirna. Smirnioții sînt mai ospitalieri... și au mai multă pornire spre civilizație. BOLINTINEANU, O. 289. – Pronunțat: -ni-ot.

smithsonit
SMITHSONÍT s. n. Carbonat de zinc natural, sub formă de cristale, care se folosește ca minereu de zinc sau pentru obiecte de podoabă. [Pr.: smi-so-nit] – Din fr., engl. smithsonite.

DOOM

smithsonít [th pron. s] (smith-so-) s. n.

smithsonitul
SMITHSONÍT s. n. Carbonat de zinc natural, sub formă de cristale, care se folosește ca minereu de zinc sau pentru obiecte de podoabă. [Pr.: smi-so-nit] – Din fr., engl. smithsonite.

DOOM

smithsonít [th pron. s] (smith-so-) s. n.

smithsonitului
SMITHSONÍT s. n. Carbonat de zinc natural, sub formă de cristale, care se folosește ca minereu de zinc sau pentru obiecte de podoabă. [Pr.: smi-so-nit] – Din fr., engl. smithsonite.

DOOM

smithsonít [th pron. s] (smith-so-) s. n.

smitsonit
SMITSONÍT s.n. (Chim.) Carbonat natural de zinc. [Var. (după alte surse) smithsonit. / < fr. smithsonite, cf. Smithson – chimist englez].

smiuchișă
SMIUCHÍȘĂ s. f. (Regional) Lapte acru, obținut din lapte dulce amestecat cu zer. V. sămăchișă. Mulgem peste el [peste zer] repede lapte, mai ales de la vacă mînzată; atunci, pe deasupra... se face smiuchișa. PAMFILE, I. C. 26.

smoala
SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se folosește la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola.

DOOM

smoálă s. f., g.-d. art. smoálei

smoale
SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se folosește la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola.

DOOM

smoálă s. f., g.-d. art. smoálei

smoalei
SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se folosește la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola.

DOOM

smoálă s. f., g.-d. art. smoálei

smoc
SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. sb. smotak.

DOOM

smoc s. n., pl. smócuri

smochin
SMOCHÍN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). – Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĩnŭ.

DOOM

smochín s. m., pl. smochíni

smochina
SMOCHÍNĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. – Din sl. smokina, bg. smokinja.

DOOM

smochínă s. f., g.-d. art. smochínei; pl. smochíne

smochine
SMOCHÍNĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. – Din sl. smokina, bg. smokinja.

DOOM

smochínă s. f., g.-d. art. smochínei; pl. smochíne

smochinea
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochineai
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochineam
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinească
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochineau
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochineați
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinei
SMOCHÍNĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. – Din sl. smokina, bg. smokinja.

DOOM

smochínă s. f., g.-d. art. smochínei; pl. smochíne

smochinele
SMOCHÍNĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. – Din sl. smokina, bg. smokinja.

DOOM

smochínă s. f., g.-d. art. smochínei; pl. smochíne

smochinelor
SMOCHÍNĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. – Din sl. smokina, bg. smokinja.

DOOM

smochínă s. f., g.-d. art. smochínei; pl. smochíne

smochinesc
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinește
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinești
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smoching
SMÓCHING, smochinguri, s. n. Haină bărbătească de gală (de culoare neagră), făcută după o croială specială, foarte deschisă în față și cu reverele de mătase. – Din engl. smoking.

DOOM

smóching s. n., pl. smóchinguri

smochingul
SMÓCHING, smochinguri, s. n. Haină bărbătească de gală (de culoare neagră), făcută după o croială specială, foarte deschisă în față și cu reverele de mătase. – Din engl. smoking.

DOOM

smóching s. n., pl. smóchinguri

smochingului
SMÓCHING, smochinguri, s. n. Haină bărbătească de gală (de culoare neagră), făcută după o croială specială, foarte deschisă în față și cu reverele de mătase. – Din engl. smoking.

DOOM

smóching s. n., pl. smóchinguri

smochinguri
SMÓCHING, smochinguri, s. n. Haină bărbătească de gală (de culoare neagră), făcută după o croială specială, foarte deschisă în față și cu reverele de mătase. – Din engl. smoking.

DOOM

smóching s. n., pl. smóchinguri

smochingurile
SMÓCHING, smochinguri, s. n. Haină bărbătească de gală (de culoare neagră), făcută după o croială specială, foarte deschisă în față și cu reverele de mătase. – Din engl. smoking.

DOOM

smóching s. n., pl. smóchinguri

smochingurilor
SMÓCHING, smochinguri, s. n. Haină bărbătească de gală (de culoare neagră), făcută după o croială specială, foarte deschisă în față și cu reverele de mătase. – Din engl. smoking.

DOOM

smóching s. n., pl. smóchinguri

smochini
SMOCHÍN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). – Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĩnŭ.

DOOM

smochín s. m., pl. smochíni

smochini
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinii
SMOCHÍN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). – Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĩnŭ.

DOOM

smochín s. m., pl. smochíni

smochinii
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinilor
SMOCHÍN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). – Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĩnŭ.

DOOM

smochín s. m., pl. smochíni

smochinim
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinind
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinire
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinire
SMOCHINÍRE, smochiniri, s. f. (Fam.) Faptul de a se smochini. – V. smochini.

DOOM

smochiníre (fam.) s. f., g.-d. art. smochinírii; pl. smochiníri

smochinirea
SMOCHINÍRE, smochiniri, s. f. (Fam.) Faptul de a se smochini. – V. smochini.

DOOM

smochiníre (fam.) s. f., g.-d. art. smochinírii; pl. smochiníri

smochiniri
SMOCHINÍRE, smochiniri, s. f. (Fam.) Faptul de a se smochini. – V. smochini.

DOOM

smochiníre (fam.) s. f., g.-d. art. smochinírii; pl. smochiníri

smochinirii
SMOCHINÍRE, smochiniri, s. f. (Fam.) Faptul de a se smochini. – V. smochini.

DOOM

smochiníre (fam.) s. f., g.-d. art. smochinírii; pl. smochiníri

smochinirile
SMOCHINÍRE, smochiniri, s. f. (Fam.) Faptul de a se smochini. – V. smochini.

DOOM

smochiníre (fam.) s. f., g.-d. art. smochinírii; pl. smochiníri

smochinirilor
SMOCHINÍRE, smochiniri, s. f. (Fam.) Faptul de a se smochini. – V. smochini.

DOOM

smochiníre (fam.) s. f., g.-d. art. smochinírii; pl. smochiníri

smochiniră
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinirăm
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinirăți
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinise
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinisem
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochiniseră
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochiniserăm
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochiniserăți
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochiniseși
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochiniseți
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinit
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochinit
SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. (Fam.) Încrețit², zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.

smochinita
SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. (Fam.) Încrețit², zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.

smochinite
SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. (Fam.) Încrețit², zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.

smochinitei
SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. (Fam.) Încrețit², zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.

smochinitele
SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. (Fam.) Încrețit², zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.

smochinitelor
SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. (Fam.) Încrețit², zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.

smochinitul
SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. (Fam.) Încrețit², zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.

smochinitului
SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. (Fam.) Încrețit², zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.

smochiniși
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochiniți
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci¹, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

DOOM

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochiniți
SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. (Fam.) Încrețit², zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.

smochiniții
SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. (Fam.) Încrețit², zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.

smochiniților
SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. (Fam.) Încrețit², zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.

smochinul
SMOCHÍN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). – Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĩnŭ.

DOOM

smochín s. m., pl. smochíni

smochinului
SMOCHÍN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). – Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĩnŭ.

DOOM

smochín s. m., pl. smochíni

smochinuța
SMOCHINÚȚĂ, smochinuțe, s. f. Diminutiv al lui smochină. – Smochină + suf. -uță.

DOOM

smochinúță s. f., g.-d. art. smochinúței; pl. smochinúțe

smochinuțe
SMOCHINÚȚĂ, smochinuțe, s. f. Diminutiv al lui smochină. – Smochină + suf. -uță.

DOOM

smochinúță s. f., g.-d. art. smochinúței; pl. smochinúțe

smochinuței
SMOCHINÚȚĂ, smochinuțe, s. f. Diminutiv al lui smochină. – Smochină + suf. -uță.

DOOM

smochinúță s. f., g.-d. art. smochinúței; pl. smochinúțe

smochinuțele
SMOCHINÚȚĂ, smochinuțe, s. f. Diminutiv al lui smochină. – Smochină + suf. -uță.

DOOM

smochinúță s. f., g.-d. art. smochinúței; pl. smochinúțe

smochinuțelor
SMOCHINÚȚĂ, smochinuțe, s. f. Diminutiv al lui smochină. – Smochină + suf. -uță.

DOOM

smochinúță s. f., g.-d. art. smochinúței; pl. smochinúțe

smocul
SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. sb. smotak.

DOOM

smoc s. n., pl. smócuri

smoculeț
SMOCULÉȚ, smoculețe, s. n. Diminutiv al lui smoc; smocușor. – Smoc + suf. -uleț.

DOOM

smoculéț s. n., pl. smoculéțe

smoculețe
SMOCULÉȚ, smoculețe, s. n. Diminutiv al lui smoc; smocușor. – Smoc + suf. -uleț.

DOOM

smoculéț s. n., pl. smoculéțe

smoculețele
SMOCULÉȚ, smoculețe, s. n. Diminutiv al lui smoc; smocușor. – Smoc + suf. -uleț.

DOOM

smoculéț s. n., pl. smoculéțe

smoculețelor
SMOCULÉȚ, smoculețe, s. n. Diminutiv al lui smoc; smocușor. – Smoc + suf. -uleț.

DOOM

smoculéț s. n., pl. smoculéțe

smoculețul
SMOCULÉȚ, smoculețe, s. n. Diminutiv al lui smoc; smocușor. – Smoc + suf. -uleț.

DOOM

smoculéț s. n., pl. smoculéțe

smoculețului
SMOCULÉȚ, smoculețe, s. n. Diminutiv al lui smoc; smocușor. – Smoc + suf. -uleț.

DOOM

smoculéț s. n., pl. smoculéțe

smocului
SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. sb. smotak.

DOOM

smoc s. n., pl. smócuri

smocuri
SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. sb. smotak.

DOOM

smoc s. n., pl. smócuri

smocurile
SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. sb. smotak.

DOOM

smoc s. n., pl. smócuri

smocurilor
SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. sb. smotak.

DOOM

smoc s. n., pl. smócuri

smocușoare
SMOCUȘÓR, smocușoare, s. n. Smoculeț. – Smoc + suf. -ușor.

DOOM

smocușór s. n., pl. smocușoáre

smocușoarele
SMOCUȘÓR, smocușoare, s. n. Smoculeț. – Smoc + suf. -ușor.

DOOM

smocușór s. n., pl. smocușoáre

smocușoarelor
SMOCUȘÓR, smocușoare, s. n. Smoculeț. – Smoc + suf. -ușor.

DOOM

smocușór s. n., pl. smocușoáre

smocușor
SMOCUȘÓR, smocușoare, s. n. Smoculeț. – Smoc + suf. -ușor.

DOOM

smocușór s. n., pl. smocușoáre

smocușorul
SMOCUȘÓR, smocușoare, s. n. Smoculeț. – Smoc + suf. -ușor.

DOOM

smocușór s. n., pl. smocușoáre

smocușorului
SMOCUȘÓR, smocușoare, s. n. Smoculeț. – Smoc + suf. -ușor.

DOOM

smocușór s. n., pl. smocușoáre

smog
SMOG s. n. Ceață deasă, amestecată cu fum și cu praf industrial, formată în regiunile industrializate sau în marile orașe, cu efecte dăunătoare asupra sănătății populației. – Din engl. smog.

DOOM

smog s. n.

smogul
SMOG s. n. Ceață deasă, amestecată cu fum și cu praf industrial, formată în regiunile industrializate sau în marile orașe, cu efecte dăunătoare asupra sănătății populației. – Din engl. smog.

DOOM

smog s. n.

smogului
SMOG s. n. Ceață deasă, amestecată cu fum și cu praf industrial, formată în regiunile industrializate sau în marile orașe, cu efecte dăunătoare asupra sănătății populației. – Din engl. smog.

DOOM

smog s. n.

smolea
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smoleai
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smoleam
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolească
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smoleau
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smoleați
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolesc
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolește
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolești
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smoli
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolii
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolim
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolind
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolire
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolire
SMOLÍRE, smoliri, s. f. Acțiunea de a smoli și rezultatul ei; cătrănire. – V. smoli.

DOOM

smolíre s. f., g.-d. art. smolírii; pl. smolíri

smolirea
SMOLÍRE, smoliri, s. f. Acțiunea de a smoli și rezultatul ei; cătrănire. – V. smoli.

DOOM

smolíre s. f., g.-d. art. smolírii; pl. smolíri

smoliri
SMOLÍRE, smoliri, s. f. Acțiunea de a smoli și rezultatul ei; cătrănire. – V. smoli.

DOOM

smolíre s. f., g.-d. art. smolírii; pl. smolíri

smolirii
SMOLÍRE, smoliri, s. f. Acțiunea de a smoli și rezultatul ei; cătrănire. – V. smoli.

DOOM

smolíre s. f., g.-d. art. smolírii; pl. smolíri

smolirile
SMOLÍRE, smoliri, s. f. Acțiunea de a smoli și rezultatul ei; cătrănire. – V. smoli.

DOOM

smolíre s. f., g.-d. art. smolírii; pl. smolíri

smolirilor
SMOLÍRE, smoliri, s. f. Acțiunea de a smoli și rezultatul ei; cătrănire. – V. smoli.

DOOM

smolíre s. f., g.-d. art. smolírii; pl. smolíri

smoliră
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolirăm
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolirăți
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolise
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolisem
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smoliseră
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smoliserăm
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smoliserăți
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smoliseși
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smoliseți
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolit
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smolit
SMOLÍT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns sau acoperit cu smoală topită. 2. Negricios, oacheș, brunet. – V. smoli.

smolita
SMOLÍT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns sau acoperit cu smoală topită. 2. Negricios, oacheș, brunet. – V. smoli.

smolite
SMOLÍT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns sau acoperit cu smoală topită. 2. Negricios, oacheș, brunet. – V. smoli.

smolitei
SMOLÍT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns sau acoperit cu smoală topită. 2. Negricios, oacheș, brunet. – V. smoli.

smolitele
SMOLÍT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns sau acoperit cu smoală topită. 2. Negricios, oacheș, brunet. – V. smoli.

smolitelor
SMOLÍT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns sau acoperit cu smoală topită. 2. Negricios, oacheș, brunet. – V. smoli.

smolitul
SMOLÍT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns sau acoperit cu smoală topită. 2. Negricios, oacheș, brunet. – V. smoli.

smolitului
SMOLÍT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns sau acoperit cu smoală topită. 2. Negricios, oacheș, brunet. – V. smoli.

smoliși
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smoliți
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală.

DOOM

smolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolésc, imperf. 3 sg. smoleá; conj. prez. 3 să smoleáscă

smoliți
SMOLÍT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns sau acoperit cu smoală topită. 2. Negricios, oacheș, brunet. – V. smoli.

smoliții
SMOLÍT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns sau acoperit cu smoală topită. 2. Negricios, oacheș, brunet. – V. smoli.

smoliților
SMOLÍT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns sau acoperit cu smoală topită. 2. Negricios, oacheș, brunet. – V. smoli.

smomea
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomea
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomeai
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomeai
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomeam
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomeam
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomească
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomească
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomeau
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomeau
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomeați
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomeați
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomesc
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomesc
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomește
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomește
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomești
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomești
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomi
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomi
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomii
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomii
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomim
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomim
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomind
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomind
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomire
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomire
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomire
SMOMÍRE, smomiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a smomi și rezultatul ei. – V. smomi.

DOOM

smomíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. smomírii; pl. smomíri

smomirea
SMOMÍRE, smomiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a smomi și rezultatul ei. – V. smomi.

DOOM

smomíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. smomírii; pl. smomíri

smomiri
SMOMÍRE, smomiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a smomi și rezultatul ei. – V. smomi.

DOOM

smomíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. smomírii; pl. smomíri

smomirii
SMOMÍRE, smomiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a smomi și rezultatul ei. – V. smomi.

DOOM

smomíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. smomírii; pl. smomíri

smomirile
SMOMÍRE, smomiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a smomi și rezultatul ei. – V. smomi.

DOOM

smomíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. smomírii; pl. smomíri

smomirilor
SMOMÍRE, smomiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a smomi și rezultatul ei. – V. smomi.

DOOM

smomíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. smomírii; pl. smomíri

smomiră
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomiră
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomirăm
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomirăm
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomirăți
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomirăți
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomise
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomise
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomisem
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomisem
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomiseră
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomiseră
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomiserăm
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomiserăm
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomiserăți
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomiserăți
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomiseși
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomiseși
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomiseți
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomiseți
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomit
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomit
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomiși
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomiși
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smomiți
MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

DOOM

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomiți
SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

DOOM

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

smorcăi
SMIORCĂÍ, smiórcăi, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. și refl. A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – Cf. smârcâi.

DOOM

smiorcăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 smiórcăie, imperf. 3 sg. smiorcăiá; conj. prez. 3 să smiórcăie

smorcăire
SMIORCĂÍ, smiórcăi, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. și refl. A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – Cf. smârcâi.

DOOM

smiorcăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 smiórcăie, imperf. 3 sg. smiorcăiá; conj. prez. 3 să smiórcăie

smorodin
smorodín (-ni), s. m. – (Bucov.) Varietate de coacăz (Ribes negrum). Rut., rus. smorodina (Tiktin).

smorzando
SMORZÁNDO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Atenuând, slăbind intensitatea și încetinind mișcarea. [Pron. -țan-do. / < it. smorzando].

DOOM

smorzándo (it.) [z pron. ț] adv.

smotocea
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotoceai
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotoceala
SMOTOCEÁLĂ, smotoceli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei; păruială, chelfăneală. – Smotoci + suf. -eală.

DOOM

smotoceálă (pop.) s. f., g.-d. art. smotocélii; pl. smotocéli

smotoceam
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocească
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotoceau
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotoceați
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotoceli
SMOTOCEÁLĂ, smotoceli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei; păruială, chelfăneală. – Smotoci + suf. -eală.

DOOM

smotoceálă (pop.) s. f., g.-d. art. smotocélii; pl. smotocéli

smotocelii
SMOTOCEÁLĂ, smotoceli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei; păruială, chelfăneală. – Smotoci + suf. -eală.

DOOM

smotoceálă (pop.) s. f., g.-d. art. smotocélii; pl. smotocéli

smotocelile
SMOTOCEÁLĂ, smotoceli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei; păruială, chelfăneală. – Smotoci + suf. -eală.

DOOM

smotoceálă (pop.) s. f., g.-d. art. smotocélii; pl. smotocéli

smotocelilor
SMOTOCEÁLĂ, smotoceli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei; păruială, chelfăneală. – Smotoci + suf. -eală.

DOOM

smotoceálă (pop.) s. f., g.-d. art. smotocélii; pl. smotocéli

smotocesc
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocește
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocești
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotoci
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocii
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocim
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocind
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocire
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocire
SMOTOCÍRE, smotociri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei. – V. smotoci.

DOOM

smotocíre (pop.) s. f., g.-d. art. smotocírii; pl. smotocíri

smotocirea
SMOTOCÍRE, smotociri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei. – V. smotoci.

DOOM

smotocíre (pop.) s. f., g.-d. art. smotocírii; pl. smotocíri

smotociri
SMOTOCÍRE, smotociri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei. – V. smotoci.

DOOM

smotocíre (pop.) s. f., g.-d. art. smotocírii; pl. smotocíri

smotocirii
SMOTOCÍRE, smotociri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei. – V. smotoci.

DOOM

smotocíre (pop.) s. f., g.-d. art. smotocírii; pl. smotocíri

smotocirile
SMOTOCÍRE, smotociri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei. – V. smotoci.

DOOM

smotocíre (pop.) s. f., g.-d. art. smotocírii; pl. smotocíri

smotocirilor
SMOTOCÍRE, smotociri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei. – V. smotoci.

DOOM

smotocíre (pop.) s. f., g.-d. art. smotocírii; pl. smotocíri

smotociră
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocirăm
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocirăți
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocise
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocisem
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotociseră
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotociserăm
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotociserăți
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotociseși
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotociseți
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocit
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotociși
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotociți
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

DOOM

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotru
SMÓTRU s. n. v. șmotru.

smrad
smrad (-duri), s. n. – Duhoare, miros greu. Sl. smradŭ (Tiktin). Sec. XVI, înv. – Der. smeredui, vb. (a infecta, a contagia), cf. rus. smerdĕtĭ, sb. smrdeti; smerduitor, adj. (infecțios, contagios).

smredui
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduia
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiai
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiam
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiască
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiau
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiați
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiesc
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiește
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiești
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduii
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduim
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduind
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduire
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduire
SMREDUÍRE, smreduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smredui; molipsire, contaminare; p. ext. boală, suferință. – V. smredui.

DOOM

!smreduíre (înv.) s. f., g.-d. art. smreduírii; pl. smreduíri

smreduirea
SMREDUÍRE, smreduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smredui; molipsire, contaminare; p. ext. boală, suferință. – V. smredui.

DOOM

!smreduíre (înv.) s. f., g.-d. art. smreduírii; pl. smreduíri

smreduiri
SMREDUÍRE, smreduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smredui; molipsire, contaminare; p. ext. boală, suferință. – V. smredui.

DOOM

!smreduíre (înv.) s. f., g.-d. art. smreduírii; pl. smreduíri

smreduirii
SMREDUÍRE, smreduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smredui; molipsire, contaminare; p. ext. boală, suferință. – V. smredui.

DOOM

!smreduíre (înv.) s. f., g.-d. art. smreduírii; pl. smreduíri

smreduirile
SMREDUÍRE, smreduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smredui; molipsire, contaminare; p. ext. boală, suferință. – V. smredui.

DOOM

!smreduíre (înv.) s. f., g.-d. art. smreduírii; pl. smreduíri

smreduirilor
SMREDUÍRE, smreduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smredui; molipsire, contaminare; p. ext. boală, suferință. – V. smredui.

DOOM

!smreduíre (înv.) s. f., g.-d. art. smreduírii; pl. smreduíri

smreduiră
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduirăm
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduirăți
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduise
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduisem
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiseră
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiserăm
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiserăți
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiseși
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiseți
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduit
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduit
SMREDUÍT, -Ă, smreduiți, -te, adj. (Înv.) Molipsit, contaminat. – V. smredui.

smreduitoare
SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

DOOM

smreduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

smreduitoarea
SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

DOOM

smreduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

smreduitoarei
SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

DOOM

smreduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

smreduitoarele
SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

DOOM

smreduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

smreduitoarelor
SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

DOOM

smreduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

smreduitor
SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

DOOM

smreduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

smreduitori
SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

DOOM

smreduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

smreduitorii
SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

DOOM

smreduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

smreduitorilor
SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

DOOM

smreduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

smreduitorul
SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

DOOM

smreduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

smreduitorului
SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

DOOM

smreduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

smreduiși
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smreduiți
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

DOOM

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 să smreduiáscă

smucea
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuceai
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuceala
SMUCEÁLĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smânceálă, smunceálă s. f.] – Smuci + suf. -eală.

DOOM

smuceálă s. f., g.-d. art. smucélii; pl. smucéli

smuceam
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucească
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuceau
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuceați
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuceli
SMUCEÁLĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smânceálă, smunceálă s. f.] – Smuci + suf. -eală.

DOOM

smuceálă s. f., g.-d. art. smucélii; pl. smucéli

smucelii
SMUCEÁLĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smânceálă, smunceálă s. f.] – Smuci + suf. -eală.

DOOM

smuceálă s. f., g.-d. art. smucélii; pl. smucéli

smucelile
SMUCEÁLĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smânceálă, smunceálă s. f.] – Smuci + suf. -eală.

DOOM

smuceálă s. f., g.-d. art. smucélii; pl. smucéli

smucelilor
SMUCEÁLĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smânceálă, smunceálă s. f.] – Smuci + suf. -eală.

DOOM

smuceálă s. f., g.-d. art. smucélii; pl. smucéli

smucesc
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucește
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucești
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuci
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucii
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucim
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucind
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucire
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucire
SMUCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) smuci; smucit¹. – V. smuci.

smucirea
SMUCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) smuci; smucit¹. – V. smuci.

smuciri
SMUCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) smuci; smucit¹. – V. smuci.

smucirii
SMUCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) smuci; smucit¹. – V. smuci.

smucirile
SMUCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) smuci; smucit¹. – V. smuci.

smucirilor
SMUCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) smuci; smucit¹. – V. smuci.

smuciră
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucirăm
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucirăți
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucise
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucisem
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuciseră
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuciserăm
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuciserăți
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuciseși
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuciseți
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucit
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smucit
SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smucit
SMUCÍT¹ s. n. Faptul de a (se) smuci; mișcare bruscă și scurtă; smuceală, smucire, smucitură. – V. smuci.

smucita
SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smucite
SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smucitei
SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smucitele
SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smucitelor
SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smucitul
SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smucitului
SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smucitura
SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură.

DOOM

smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri

smucituri
SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură.

DOOM

smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri

smuciturii
SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură.

DOOM

smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri

smuciturile
SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură.

DOOM

smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri

smuciturilor
SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură.

DOOM

smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri

smuciși
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuciți
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuciți
SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smuciții
SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smuciților
SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smucă
smúcă s. f. – (Olt., în expresia) a face smucă, a începe ceva, a începe să consumi ceva. Probabil din sb. smočiti „a înfige dintele”.

smugă
SMÚGĂ s. f. (Regional) Început. ◊ Expr. A face smugă (la ceva) = a lua, a scoate prima porțiune (din ceva), a face începutul. A făcut smugă la paie, o să ia și alții și n-o să mai cunoști de unde au luat. I. CR., la CADE.

smulg
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulge
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulgea
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulgeai
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulgeam
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulgeau
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulgeați
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulgem
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulgere
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulgere
SMULGÉRE, smulgeri, s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls¹. – V. smulge.

DOOM

!smúlgere s. f., g.-d. art. smúlgerii; pl. smúlgeri

smulgerea
SMULGÉRE, smulgeri, s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls¹. – V. smulge.

DOOM

!smúlgere s. f., g.-d. art. smúlgerii; pl. smúlgeri

smulgeri
SMULGÉRE, smulgeri, s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls¹. – V. smulge.

DOOM

!smúlgere s. f., g.-d. art. smúlgerii; pl. smúlgeri

smulgerii
SMULGÉRE, smulgeri, s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls¹. – V. smulge.

DOOM

!smúlgere s. f., g.-d. art. smúlgerii; pl. smúlgeri

smulgerile
SMULGÉRE, smulgeri, s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls¹. – V. smulge.

DOOM

!smúlgere s. f., g.-d. art. smúlgerii; pl. smúlgeri

smulgerilor
SMULGÉRE, smulgeri, s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls¹. – V. smulge.

DOOM

!smúlgere s. f., g.-d. art. smúlgerii; pl. smúlgeri

smulgeți
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulgi
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulgând
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulgînd
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulgă
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smuls
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smuls
SMÚLS², -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.

smuls
SMULS¹ s. n. Smulgere. – V. smulge.

DOOM

smuls s. n.

smulsa
SMÚLS², -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.

smulse
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulse
SMÚLS², -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.

smulsei
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulsei
SMÚLS², -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.

smulsele
SMÚLS², -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.

smulselor
SMÚLS², -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.

smulseră
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulserăm
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulserăți
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulsese
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulsesem
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulseseră
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulseserăm
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulseserăți
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulseseși
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulseseți
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulseși
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smulsul
SMÚLS², -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.

smulsului
SMÚLS², -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.

smult
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

smultură
SMULTÚRĂ s. f. (Regional) Lîna smulsă de pe oile moarte; penele smulse de pe păsări. Sînge burează din aer atunci și smultură de pene. COȘBUC, AE. 224.

smulși
SMÚLS², -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.

smulșii
SMÚLS², -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.

smulșilor
SMÚLS², -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. – V. smulge.

smuncea
SMUNCEÁ s. f. v. smicea.

smunceală
SMUCEÁLĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smânceálă, smunceálă s. f.] – Smuci + suf. -eală.

DOOM

smuceálă s. f., g.-d. art. smucélii; pl. smucéli

smunci
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smuncire
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

smuncit
SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smuncitură
SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură.

DOOM

smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri

smyrna
Smyrna 1. Una dintre amazoane, întemeietoarea cetății cu același nume. 2. Mama lui Adonis, cunoscută și sub numele de Myrrha (v. și Adonis).

smâc
SMÎC, smîcuri, s. n. 1. Laț de prins păsări. 2. Sfîrlează.

smâceală
SMUCEÁLĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smânceálă, smunceálă s. f.] – Smuci + suf. -eală.

DOOM

smuceálă s. f., g.-d. art. smucélii; pl. smucéli

smâci
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smâcire
SMÂCÍ vb. IV v. smuci.

smâcit
SMÂCÍ vb. IV v. smuci.

smâcni
SMÂCNÍ, smâcnésc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A trage (după sine), a smuci, a smulge. (din smâc¹, cf. zvâcni)

smâcnire
SMÂCNÍ, smâcnésc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A trage (după sine), a smuci, a smulge. (din smâc¹, cf. zvâcni)

smâcnit
SMÂCNÍ, smâcnésc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A trage (după sine), a smuci, a smulge. (din smâc¹, cf. zvâcni)

smâncea
SMÂNCEÁ, smâncéle, s. f. (Trans., Var.) Simcea. (cf. simcea; sau din sl. smykŭ = funie; sau metateză din simcea)

smânceală
SMUCEÁLĂ, smuceli, s. f. Smucitură. (Atestat în forma smînceală) O nouă smînceală de haină îl făcu s-o mai scurteze cu un stînjen. ODOBESCU, S. III 46. – Variantă: (regional) smînceálă s. f.

smânci
SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

DOOM

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă

smâncire
SMÂNCÍ vb. IV v. smuci.

smâncit
SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smângăli
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli.

DOOM

mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă

smângălire
SMÎNGĂLÍ vb. IV v. mîzgăli.

smângălit
SMÎNGĂLÍ vb. IV v. mîzgăli.

smântâna
SMÂNTẤNĂ s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare albă-gălbuie, care se formează la suprafața laptelui nefiert, după ce a fost lăsat câtva timp la temperatura obișnuită, sau care se separă din lapte cu o mașină centrifugă specială. ♦ (Reg.) Caimac. 2. Fig. Partea cea mai bună, cea mai valoroasă dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana.

DOOM

smântấnă s. f., g.-d. art. smântấnii

smântânea
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântâneai
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântâneam
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânească
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântâneau
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântâneați
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânesc
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânește
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânești
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântâni
SMÂNTẤNĂ s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare albă-gălbuie, care se formează la suprafața laptelui nefiert, după ce a fost lăsat câtva timp la temperatura obișnuită, sau care se separă din lapte cu o mașină centrifugă specială. ♦ (Reg.) Caimac. 2. Fig. Partea cea mai bună, cea mai valoroasă dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana.

DOOM

smântấnă s. f., g.-d. art. smântấnii

smântâni
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânica
SMÂNTÂNÍCĂ, (2) smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

DOOM

smântânícă s. f., g.-d. art. smântânícii; (plante) pl. smântâníci

smântânici
SMÂNTÂNÍCĂ, (2) smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

DOOM

smântânícă s. f., g.-d. art. smântânícii; (plante) pl. smântâníci

smântânicii
SMÂNTÂNÍCĂ, (2) smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

DOOM

smântânícă s. f., g.-d. art. smântânícii; (plante) pl. smântâníci

smântânicile
SMÂNTÂNÍCĂ, (2) smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

DOOM

smântânícă s. f., g.-d. art. smântânícii; (plante) pl. smântâníci

smântânicilor
SMÂNTÂNÍCĂ, (2) smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

DOOM

smântânícă s. f., g.-d. art. smântânícii; (plante) pl. smântâníci

smântânii
SMÂNTẤNĂ s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare albă-gălbuie, care se formează la suprafața laptelui nefiert, după ce a fost lăsat câtva timp la temperatura obișnuită, sau care se separă din lapte cu o mașină centrifugă specială. ♦ (Reg.) Caimac. 2. Fig. Partea cea mai bună, cea mai valoroasă dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana.

DOOM

smântấnă s. f., g.-d. art. smântấnii

smântânii
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânim
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânind
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânire
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânire
SMÂNTÂNÍRE, smântăniri, s. f. Acțiunea de a smântâni și rezultatul ei. – V. smântâni.

DOOM

smântâníre s. f., g.-d. art. smântânírii; pl. smântâníri

smântânirea
SMÂNTÂNÍRE, smântăniri, s. f. Acțiunea de a smântâni și rezultatul ei. – V. smântâni.

DOOM

smântâníre s. f., g.-d. art. smântânírii; pl. smântâníri

smântâniri
SMÂNTÂNÍRE, smântăniri, s. f. Acțiunea de a smântâni și rezultatul ei. – V. smântâni.

DOOM

smântâníre s. f., g.-d. art. smântânírii; pl. smântâníri

smântânirii
SMÂNTÂNÍRE, smântăniri, s. f. Acțiunea de a smântâni și rezultatul ei. – V. smântâni.

DOOM

smântâníre s. f., g.-d. art. smântânírii; pl. smântâníri

smântânirile
SMÂNTÂNÍRE, smântăniri, s. f. Acțiunea de a smântâni și rezultatul ei. – V. smântâni.

DOOM

smântâníre s. f., g.-d. art. smântânírii; pl. smântâníri

smântânirilor
SMÂNTÂNÍRE, smântăniri, s. f. Acțiunea de a smântâni și rezultatul ei. – V. smântâni.

DOOM

smântâníre s. f., g.-d. art. smântânírii; pl. smântâníri

smântâniră
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânirăm
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânirăți
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânise
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânisem
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântâniseră
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântâniserăm
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântâniserăți
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântâniseși
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântâniseți
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânit
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântânit
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smântânit
SMÂNTÂNÍT¹ s. n. Faptul de a smântâni. – V. smântâni.

DOOM

smântânít s. n.

smântânita
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smântânite
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smântânitei
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smântânitele
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smântânitelor
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smântânitul
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smântânitului
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smântâniși
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântâniți
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smântâniți
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smântâniții
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smântâniților
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smântânoasa
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smântânoase
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smântânoasei
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smântânoasele
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smântânoaselor
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smântânos
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smântânosul
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smântânosului
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smântânoși
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smântânoșii
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smântânoșilor
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smârc
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

DOOM

smârc s. n., pl. smấrcuri

smârcoasa
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smârcoase
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smârcoasei
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smârcoasele
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smârcoaselor
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smârcos
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smârcosul
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smârcosului
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smârcoși
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smârcoșii
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smârcoșilor
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smârcul
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

DOOM

smârc s. n., pl. smấrcuri

smârcului
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

DOOM

smârc s. n., pl. smấrcuri

smârcuri
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

DOOM

smârc s. n., pl. smấrcuri

smârcurile
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

DOOM

smârc s. n., pl. smấrcuri

smârcurilor
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

DOOM

smârc s. n., pl. smấrcuri

smârcâi
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâia
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâiai
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâiala
SMÂRCÂIÁLĂ, smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit¹. – Smârcâi + suf. -eală.

DOOM

smârcâiálă (reg.) s. f., g.-d. art. smârcâiélii; pl. smârcâiéli

smârcâiam
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâiau
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâiați
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâie
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâieli
SMÂRCÂIÁLĂ, smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit¹. – Smârcâi + suf. -eală.

DOOM

smârcâiálă (reg.) s. f., g.-d. art. smârcâiélii; pl. smârcâiéli

smârcâielii
SMÂRCÂIÁLĂ, smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit¹. – Smârcâi + suf. -eală.

DOOM

smârcâiálă (reg.) s. f., g.-d. art. smârcâiélii; pl. smârcâiéli

smârcâielile
SMÂRCÂIÁLĂ, smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit¹. – Smârcâi + suf. -eală.

DOOM

smârcâiálă (reg.) s. f., g.-d. art. smârcâiélii; pl. smârcâiéli

smârcâielilor
SMÂRCÂIÁLĂ, smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit¹. – Smârcâi + suf. -eală.

DOOM

smârcâiálă (reg.) s. f., g.-d. art. smârcâiélii; pl. smârcâiéli

smârcâii
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâim
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâind
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâire
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâire
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

smârcâiră
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâirăm
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâirăți
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâise
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâisem
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâiseră
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâiserăm
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâiserăți
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâiseși
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâiseți
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâit
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâit
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smârcâit
SMÂRCÂÍT¹ s. n. (Reg.) Smiorcăit¹. – V. smârcâi.

DOOM

smârcâít (reg.) s. n.

smârcâita
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smârcâite
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smârcâitei
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smârcâitele
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smârcâitelor
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smârcâitul
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smârcâitului
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smârcâiși
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâiți
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâiți
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smârcâiții
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smârcâiților
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smârd
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smârda
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smârde
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smârdei
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smârdele
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smârdelor
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smârdoare
SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

DOOM

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smârdoarea
SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

DOOM

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smârdori
SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

DOOM

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smârdorii
SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

DOOM

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smârdorile
SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

DOOM

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smârdorilor
SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

DOOM

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smârdul
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smârdului
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smârzi
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smârzii
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smârzilor
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smârțoagă
MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. mărțână.

DOOM

mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge

smârțog
MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. mărțână.

DOOM

mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge

smîntîna
SMÂNTẤNĂ s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare albă-gălbuie, care se formează la suprafața laptelui nefiert, după ce a fost lăsat câtva timp la temperatura obișnuită, sau care se separă din lapte cu o mașină centrifugă specială. ♦ (Reg.) Caimac. 2. Fig. Partea cea mai bună, cea mai valoroasă dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana.

DOOM

smântấnă s. f., g.-d. art. smântấnii

smîntînea
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntîneai
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntîneam
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînească
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntîneau
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntîneați
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînesc
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînește
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînești
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntîni
SMÂNTẤNĂ s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare albă-gălbuie, care se formează la suprafața laptelui nefiert, după ce a fost lăsat câtva timp la temperatura obișnuită, sau care se separă din lapte cu o mașină centrifugă specială. ♦ (Reg.) Caimac. 2. Fig. Partea cea mai bună, cea mai valoroasă dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana.

DOOM

smântấnă s. f., g.-d. art. smântấnii

smîntîni
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînica
SMÂNTÂNÍCĂ, (2) smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

DOOM

smântânícă s. f., g.-d. art. smântânícii; (plante) pl. smântâníci

smîntînici
SMÂNTÂNÍCĂ, (2) smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

DOOM

smântânícă s. f., g.-d. art. smântânícii; (plante) pl. smântâníci

smîntînicii
SMÂNTÂNÍCĂ, (2) smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

DOOM

smântânícă s. f., g.-d. art. smântânícii; (plante) pl. smântâníci

smîntînicile
SMÂNTÂNÍCĂ, (2) smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

DOOM

smântânícă s. f., g.-d. art. smântânícii; (plante) pl. smântâníci

smîntînicilor
SMÂNTÂNÍCĂ, (2) smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

DOOM

smântânícă s. f., g.-d. art. smântânícii; (plante) pl. smântâníci

smîntînii
SMÂNTẤNĂ s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare albă-gălbuie, care se formează la suprafața laptelui nefiert, după ce a fost lăsat câtva timp la temperatura obișnuită, sau care se separă din lapte cu o mașină centrifugă specială. ♦ (Reg.) Caimac. 2. Fig. Partea cea mai bună, cea mai valoroasă dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana.

DOOM

smântấnă s. f., g.-d. art. smântấnii

smîntînii
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînim
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînind
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînire
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînire
SMÂNTÂNÍRE, smântăniri, s. f. Acțiunea de a smântâni și rezultatul ei. – V. smântâni.

DOOM

smântâníre s. f., g.-d. art. smântânírii; pl. smântâníri

smîntînirea
SMÂNTÂNÍRE, smântăniri, s. f. Acțiunea de a smântâni și rezultatul ei. – V. smântâni.

DOOM

smântâníre s. f., g.-d. art. smântânírii; pl. smântâníri

smîntîniri
SMÂNTÂNÍRE, smântăniri, s. f. Acțiunea de a smântâni și rezultatul ei. – V. smântâni.

DOOM

smântâníre s. f., g.-d. art. smântânírii; pl. smântâníri

smîntînirii
SMÂNTÂNÍRE, smântăniri, s. f. Acțiunea de a smântâni și rezultatul ei. – V. smântâni.

DOOM

smântâníre s. f., g.-d. art. smântânírii; pl. smântâníri

smîntînirile
SMÂNTÂNÍRE, smântăniri, s. f. Acțiunea de a smântâni și rezultatul ei. – V. smântâni.

DOOM

smântâníre s. f., g.-d. art. smântânírii; pl. smântâníri

smîntînirilor
SMÂNTÂNÍRE, smântăniri, s. f. Acțiunea de a smântâni și rezultatul ei. – V. smântâni.

DOOM

smântâníre s. f., g.-d. art. smântânírii; pl. smântâníri

smîntîniră
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînirăm
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînirăți
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînise
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînisem
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntîniseră
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntîniserăm
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntîniserăți
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntîniseși
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntîniseți
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînit
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntînit
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smîntînita
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smîntînite
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smîntînitei
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smîntînitele
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smîntînitelor
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smîntînitul
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smîntînitului
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smîntîniși
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntîniți
SMÂNTÂNÍ, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

DOOM

smântâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânésc, imperf. 3 sg. smântâneá; conj. prez. 3 să smântâneáscă

smîntîniți
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smîntîniții
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smîntîniților
SMÂNTÂNÍT², -Ă, smântâniți, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat sau din care s-a extras smântână. – V. smântâni.

smîntînoasa
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smîntînoase
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smîntînoasei
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smîntînoasele
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smîntînoaselor
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smîntînos
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smîntînosul
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smîntînosului
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smîntînoși
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smîntînoșii
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smîntînoșilor
SMÂNTÂNÓS, -OÁSĂ, smăntânoși, -oase, adj. Ca smântână, asemănător cu smântână; cu multă smântână. – Smântână + suf. -os.

DOOM

smântânós adj. m., pl. smântânóși; f. smântânoásă, pl. smântânoáse

smîrc
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

DOOM

smârc s. n., pl. smấrcuri

smîrcoasa
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smîrcoase
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smîrcoasei
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smîrcoasele
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smîrcoaselor
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smîrcos
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smîrcosul
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smîrcosului
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smîrcoși
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smîrcoșii
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smîrcoșilor
SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. – Smârc + suf. -os.

DOOM

smârcós adj. m., pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoáse

smîrcul
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

DOOM

smârc s. n., pl. smấrcuri

smîrcului
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

DOOM

smârc s. n., pl. smấrcuri

smîrcuri
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

DOOM

smârc s. n., pl. smấrcuri

smîrcurile
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

DOOM

smârc s. n., pl. smấrcuri

smîrcurilor
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

DOOM

smârc s. n., pl. smấrcuri

smîrcîi
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîia
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîiai
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîiala
SMÂRCÂIÁLĂ, smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit¹. – Smârcâi + suf. -eală.

DOOM

smârcâiálă (reg.) s. f., g.-d. art. smârcâiélii; pl. smârcâiéli

smîrcîiam
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîiau
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîiați
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîie
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîieli
SMÂRCÂIÁLĂ, smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit¹. – Smârcâi + suf. -eală.

DOOM

smârcâiálă (reg.) s. f., g.-d. art. smârcâiélii; pl. smârcâiéli

smîrcîielii
SMÂRCÂIÁLĂ, smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit¹. – Smârcâi + suf. -eală.

DOOM

smârcâiálă (reg.) s. f., g.-d. art. smârcâiélii; pl. smârcâiéli

smîrcîielile
SMÂRCÂIÁLĂ, smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit¹. – Smârcâi + suf. -eală.

DOOM

smârcâiálă (reg.) s. f., g.-d. art. smârcâiélii; pl. smârcâiéli

smîrcîielilor
SMÂRCÂIÁLĂ, smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit¹. – Smârcâi + suf. -eală.

DOOM

smârcâiálă (reg.) s. f., g.-d. art. smârcâiélii; pl. smârcâiéli

smîrcîii
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîim
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîind
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîire
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîiră
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîirăm
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîirăți
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîise
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîisem
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîiseră
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîiserăm
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîiserăți
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîiseși
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîiseți
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîit
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîit
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smîrcîita
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smîrcîite
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smîrcîitei
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smîrcîitele
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smîrcîitelor
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smîrcîitul
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smîrcîitului
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smîrcîiși
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîiți
SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

DOOM

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smîrcîiți
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smîrcîiții
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smîrcîiților
SMÂRCÂÍT², -Ă, smârcâiți, -te, adj. Smiorcăit², scâncit, plângăreț. – V. smârcâi.

smîrd
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smîrda
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smîrde
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smîrdei
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smîrdele
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smîrdelor
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smîrdoare
SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

DOOM

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smîrdoarea
SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

DOOM

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smîrdori
SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

DOOM

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smîrdorii
SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

DOOM

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smîrdorile
SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

DOOM

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smîrdorilor
SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

DOOM

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smîrdul
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smîrdului
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smîrzi
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smîrzii
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smîrzilor
SMÂRD, -Ă, smârzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Murdar; scârbos. – Din sl. smrŭdŭ.

DOOM

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smấrdă, pl. smấrde

smăcui
smăcui, smăcuiesc v. r. 1. a se unge / a se da cu cremă de față. 2. a se machia.

smăltui
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smăltuire
SMĂLTUÍ vb. IV v. smălțui.

smăltuit
SMĂLTUÍ vb. IV v. smălțui.

smălța
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțai
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțam
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțare
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțare
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

smălțară
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțarăm
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțarăți
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțase
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțasem
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțaseră
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțaserăm
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțaserăți
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțaseși
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțaseți
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțat
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțau
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțași
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțați
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțează
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțez
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțeze
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțezi
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțuia
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiai
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiam
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiască
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiau
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiați
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiesc
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiește
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiești
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuii
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuim
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuind
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuire
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuire
SMĂLȚUÍRE, smălțuiri, s. f. Acțiunea de a smălțui și rezultatul ei; emailare. – V. smălțui.

DOOM

smălțuíre s. f., g.-d. art. smălțuírii; pl. smălțuíri

smălțuirea
SMĂLȚUÍRE, smălțuiri, s. f. Acțiunea de a smălțui și rezultatul ei; emailare. – V. smălțui.

DOOM

smălțuíre s. f., g.-d. art. smălțuírii; pl. smălțuíri

smălțuiri
SMĂLȚUÍRE, smălțuiri, s. f. Acțiunea de a smălțui și rezultatul ei; emailare. – V. smălțui.

DOOM

smălțuíre s. f., g.-d. art. smălțuírii; pl. smălțuíri

smălțuirii
SMĂLȚUÍRE, smălțuiri, s. f. Acțiunea de a smălțui și rezultatul ei; emailare. – V. smălțui.

DOOM

smălțuíre s. f., g.-d. art. smălțuírii; pl. smălțuíri

smălțuirile
SMĂLȚUÍRE, smălțuiri, s. f. Acțiunea de a smălțui și rezultatul ei; emailare. – V. smălțui.

DOOM

smălțuíre s. f., g.-d. art. smălțuírii; pl. smălțuíri

smălțuirilor
SMĂLȚUÍRE, smălțuiri, s. f. Acțiunea de a smălțui și rezultatul ei; emailare. – V. smălțui.

DOOM

smălțuíre s. f., g.-d. art. smălțuírii; pl. smălțuíri

smălțuiră
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuirăm
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuirăți
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuise
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuisem
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiseră
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiserăm
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiserăți
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiseși
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiseți
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuit
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuit
SMĂLȚUÍT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui.

smălțuita
SMĂLȚUÍT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui.

smălțuite
SMĂLȚUÍT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui.

smălțuitei
SMĂLȚUÍT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui.

smălțuitele
SMĂLȚUÍT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui.

smălțuitelor
SMĂLȚUÍT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui.

smălțuitoare
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitoarea
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitoarei
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitoarele
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitoarelor
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitoareo
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitor
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitore
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitori
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitorii
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitorilor
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitorul
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitorule
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitorului
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.

DOOM

smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóri

smălțuitul
SMĂLȚUÍT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui.

smălțuitului
SMĂLȚUÍT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui.

smălțuiși
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiți
SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

DOOM

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuiți
SMĂLȚUÍT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui.

smălțuiții
SMĂLȚUÍT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui.

smălțuiților
SMĂLȚUÍT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui.

smălțând
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțînd
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

DOOM

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză