sdelcă
sdélcă (-ci), s. f. – Contract, act de vînzare-cumpărare. – Var. zdelcă. Rus. sdelka.
sdrahon
sdrahón (-ni), s. m. – Găligan, vlăjgan. – Var. zdrahon. De la dragon, cu pronunțarea rut. (Tiktin). În Mold.
sdravăn
sdrávăn (-nă), adj. – 1. Robust, puternic, voinic. – 2. Aspru, rezistent. – 3. Mare, impunător. – 4. (Adv.) Cu putere, tare. – Var. zdravăn, și der. Sl. sŭdravinŭ „sănătos” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 336), cf. sb., cr., slov. zdravo „sănătos”. – Der. sdrăveni (var. însdrăveni, (în)zdrăveni), vb. (Banat, Trans. de V., a strănuta; refl., a se însănătoși, a deveni sănătos, a se pune picioare), care la primul sens (ALR, I, 78), se explică prin formula sdravăn „sănătos” care li se zice celor care strănută, cf. sp. Jesus; sdrăvenie, s. f. (forță, robustețe); sdraviță, s. f. (salvie, Salvia officinalis), cf. sl. zdravica „sănătate”; sdravăț, s. m. (mlajă, Salix viminalis), cf. bg. sdravec, sb. sdravac (Candrea); sdrăvui, vb. (înv., a respecta), din sl. zdraviti. Cf. năsdrăvan.
sdreanță
sdreánță (sdrențe), s. f. – Cîrpă ruptă, haină ruptă. – Var. zdreanță și var. Creație expresivă, bazată probabil pe o rădăcină imitativă *sdranț, care ar reproduce zgomotul unei pînze care se rupe, cf. sdrang, sdrîng, cranț, cronț. Numeroase var.: str(e)anță, str(e)amță, (co)tr(e)anță, cotreampă, cotoroanță, ultima cu sensul special de „femeie rea, harpie”, cf. catrință, cotrincioară, dr(e)anță etc. Legătura care s-a vrut să se stabilească cu sl. *sŭdranica, de la sŭdrati „a rupe” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 101; Iordan, Dift., 87; Tiktin; Drăganu, Dacor., V, 339 și VII, 216), cf. draniță, este posibilă fără a fi necesară. Der. sdrețar, s. m. (rupt, flenduros); sdrențăros (var. sdrențos), adj. (flenduros); sdrențui, vb. (a se rupe, a se sfîșia); sdrențuros (var. trențuros, trențăros, cotrențos etc.), adj. (jerpelit); sdreață, s. f. (linte de apă, Lemnea), cu pierderea nazalității); sdreală, s. f. (zgîrîietură), cu schimb de suf.; sdreli (var. sdrili, streli), vb. (a scrijeli), se află semantic față de sdreanță ca rasgar față de rasguñar (der. din sl. strĕliti „a trage săgeți”, propusă de Cihac, II, 336 și Conev, nu se explică semantic; din sb. drliti „a descoperi” după Scriban, pare dificil); sdrelitură, s. f. (zgîrîietură).
sdruncina
sdrunciná (-n, -at), vb. – 1. A perturba, a altera, a mișca. – 2. A scoate din țîțîni, a sparge, a frînge. – 3. A șubrezi, a debilita. – 4. A scutura. – Var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). Sl. drąčiti „a perturba”, sŭdrąčiti „a îmblînzi”, cu suf. expresiv -ina, ca clăti(na), tîmpi(na) etc. Toate încercările de a explica acest cuvînt prin lat. par să fi dat greș: de la un trucῑre rezultat din *trucidāre, printr-o formă, *extrūcĭnāre (Candrea, Éléments, 85-8; REW 3105); din *extortionāre „a tortura” (Tiktin; Candrea, GS, VII, 203; Candrea); din *extrancionāre (Bogrea, Dacor., II, 780), din *exderuncināre (Pascu, I, 42; Scriban); din *extortiōnem (Spitzer, BL, XIV, 49). Der. sdruncin, s. n. (scuturătură); sdruncinătură, s. f. (scuturătură).
sdruncinare
sdrunciná (-n, -at), vb. – 1. A perturba, a altera, a mișca. – 2. A scoate din țîțîni, a sparge, a frînge. – 3. A șubrezi, a debilita. – 4. A scutura. – Var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). Sl. drąčiti „a perturba”, sŭdrąčiti „a îmblînzi”, cu suf. expresiv -ina, ca clăti(na), tîmpi(na) etc. Toate încercările de a explica acest cuvînt prin lat. par să fi dat greș: de la un trucῑre rezultat din *trucidāre, printr-o formă, *extrūcĭnāre (Candrea, Éléments, 85-8; REW 3105); din *extortionāre „a tortura” (Tiktin; Candrea, GS, VII, 203; Candrea); din *extrancionāre (Bogrea, Dacor., II, 780), din *exderuncināre (Pascu, I, 42; Scriban); din *extortiōnem (Spitzer, BL, XIV, 49). Der. sdruncin, s. n. (scuturătură); sdruncinătură, s. f. (scuturătură).
sdruncinat
sdrunciná (-n, -at), vb. – 1. A perturba, a altera, a mișca. – 2. A scoate din țîțîni, a sparge, a frînge. – 3. A șubrezi, a debilita. – 4. A scutura. – Var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). Sl. drąčiti „a perturba”, sŭdrąčiti „a îmblînzi”, cu suf. expresiv -ina, ca clăti(na), tîmpi(na) etc. Toate încercările de a explica acest cuvînt prin lat. par să fi dat greș: de la un trucῑre rezultat din *trucidāre, printr-o formă, *extrūcĭnāre (Candrea, Éléments, 85-8; REW 3105); din *extortionāre „a tortura” (Tiktin; Candrea, GS, VII, 203; Candrea); din *extrancionāre (Bogrea, Dacor., II, 780), din *exderuncināre (Pascu, I, 42; Scriban); din *extortiōnem (Spitzer, BL, XIV, 49). Der. sdruncin, s. n. (scuturătură); sdruncinătură, s. f. (scuturătură).
sdup
sdup interj. – Imită zgomotul produs de o cădere. – Var. zdup, zup. Creație expresivă, cf. hop, dup. – Der. sdup, s. n. (Arg., închisoare); sdupui, vb. (a da cu cineva de pămînt).