rh
Rh s. n. (Med.) Antigen din globulele roșii și din grupele sangvine corespunzătoare. – Abr. din lat Rhésus.

DOOM

Rh s. n., art. Rh-ul

rh
RÓDIU² s. n. Element chimic, metal rar asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta și care se întrebuințează aliat cu ea la confecționarea unor instrumente de laborator. – Din fr. rhodium.

DOOM

ródiu² (element chimic) [diu pron. diu] s. n., art. ródiul; simb. Rh

rhadamanthus
Rhadamanthus, erou cretan, fiul lui Zeus și al Europei și frate cu Minos și cu Sarpedon. Era vestit pentru înțelepciunea și spiritul său de dreptate. Datorită acestui fapt, după moarte, Rhadamanthus a devenit, alături de Minos și de Aeacus, unul dintre cei trei judecători din Hades, înaintea cărora se înfățișau sufletele morților spre a li se cîntări faptele.

rhamnus
CRUȘẤN, crușâni, s. m. Arbust melifer cu flori albe-verzui, cu fructe la început roșii, apoi negre, din a cărui scoarță se prepară o băutură laxativă, iar din lemn se obține cel mai bun cărbune pentru prepararea prafului de pușcă (Rhamnus frangula). – Din ucr. krušyna.

rhamnusia
Rhamnusia, denumire purtată de zeița Nemesis datorită faptului că avea un templu și o statuie vestită în cetatea Rhamnus din Attica.

rhea
Rhea, identificată adesea cu zeița Cybele (v. și Cybele), era fiica lui Uranus și a lui Gaea și una dintre titanide. Rhea s-a căsătorit cu titanul Cronus și a avut șase copii: Demeter, Hades, Hera, Hestia, Poseidon și Zeus. Deoarece pe măsură ce se nășteau copiii erau înghițiți de tatăl lor, ca să-și salveze măcar unul dintre ei, la nașterea lui Zeus, Rhea a recurs la un șiretlic. Ea a ascuns copilul, dîndu-i în schimb lui Cronus să înghită un bolovan înfășurat în scutece (v. Cronus și Zeus). În felul acesta, cel mai mic dintre copiii ei a reușit să devină mai tîrziu stăpînul lumii.

rheno
RHÉNO s.n. v. reno.

rhesus
Rhesus, rege trac care a venit în ajutorul troienilor în cel de-al zecelea an de luptă. Un oracol prezisese că dacă caii săi vor apuca să mănînce iarbă de pe cîmpiile Ilionului și se vor adăpa din apele rîului Xanthus, Troia nu va putea fi niciodată cucerită de către greci. Ca să nu dea răgaz oracolului să se-mplinească, grecii au trimis, chiar în noaptea următoare sosirii lui Rhesus pe cîmpul de luptă, pe doi dintre cei mai pricepuți comandanți ai lor, pe Odysseus și pe Diomedes, ca să-l ucidă. Aceștia l-au surprins pe Rhesus în timp ce dormea, l-au omorît și i-au luat caii, ducîndu-i cu ei în tabăra ahee.

rhetian
RHETIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al triasicului, considerat și primul etaj al jurasicului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ti-an. / < fr. rhétien].

rheum
REVÉNT s. m. Plantă erbacee cu frunze mari și flori mici, verzui, cu rădăcina și rizomul cu un gust foarte amar, întrebuințate în medicină ca purgativ; rubarbă (Rheum officinale). ♦ Purgativ obținut din rădăcina și rizomul acestei plante. – Din tc. râvend.

rhinanthus
CLOCOTÍCI, clocotici, s. m. Nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dințate și cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – Cf. scr. klokocika.

rhocadifolia
SUNĂTOÁRE s. f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene și cu miros neplăcut (Crepis foetida); b) pojarniță; c) măselariță; d) sulițică. – Lat. [herba] *sanatoria (după sunător).

rhododendron
SMIRDÁR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor¹. – Cf. scr. smrdeli, bg. smradljak.

rhoeas
MAC², maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ P. restr. Sămânța macului (1), folosită în alimentație. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zămoșiță. – Din bg. mak, scr. mak.

rhoetus
Rhoetus 1. Unul dintre giganții care au participat la lupta împotriva olimpienilor. 2. Centaur care a luat parte la lupta cu lapiții, cu ocazia căsătoriei lui Pirithous (v. și Centauri).

rhyton
RHYTÓN s.n. v. riton.

DOOM

rhytón [rhy pron. ri] s. n.

rhytonul
RHYTÓN s.n. v. riton.

DOOM

rhytón [rhy pron. ri] s. n.

rhytonului
RHYTÓN s.n. v. riton.

DOOM

rhytón [rhy pron. ri] s. n.